Balanta Comerciala [PDF]

Zitiervorschau

REPERE METODOLOGICE PENTRU STUDIUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL A) Cuantificarea participării unei economii naţionale la circuitul economic mondial se poate realiza prin indicatori absoluţi, printre care: - exportul şi importul de mărfuri (bunuri tangibile) - exportul şi importul de servicii (bunuri incorporale) - propriile investiţii în străinătate, respectiv investiţiile făcute de străini în economia naţională etc. Pe baza acestor indicatori absoluţi, se pot calcula o serie de indicatori derivaţi, care exprimă poziţia fiecărei ţări în economia mondială, gradul de deschidere al unei economii faţă de restul lumii sau impactul relaţiilor cu străinătatea asupra economiei naţionale. În ceea ce priveşte activitatea de comerţ exterior (fluxurile de import şi de export), se poate calcula ponderea fiecărei ţări în exporturile şi importurile mondiale totale, industriale şi/sau agricole, şi/sau de servicii. Pe baza acestor rezultate se pot face aprecieri asupra valorificării potenţialului economic al ţării prin intermediul relaţiilor comerciale internaţionale. Fiind o componentă a sistemului economiei naţionale, comerţul exterior al ţării trebuie caracterizat în raport cu rezultatul final al activităţii din sfera producţiei interne. Raportul dintre export şi PNB arată cât de mare este partea producţiei naţionale care se realizează ca marfă pe alte pieţe decât pe piaţa internă. Raportul dintre import şi PNB exprimă măsura în care propria producţie este completată cantitativ şi structural prin import. Aceşti doi indicatori reflectă dependenţa economiei naţionale de pieţele externe. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Deschiderea externă se măsoară în mod tradiţional prin ponderea exporturilor, respectiv a importurilor în PIB sau VN (conform metodologiilor propuse de Bela Balassa şi alţii de la sfârşitul anilor ' 70). -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Prin compararea celor două categorii de fluxuri (exporturi şi importuri) se determină soldul balanţei comerciale. Se calculează în valută. Sold balanţă comercială = exporturi – importuri Raportul dintre totalul exporturilor şi totalul importurilor reprezintă gradul de acoperire al importurilor prin export (GA). Un sold activ (exporturi > importuri) corespunde unui GA >100%, un sold pasiv (exporturi < importuri) unui GA < 100%, iar o balanţă echilibrată (exporturi = importuri) unui GA = 100%. exporturi GA = ------------ x 100 importuri Raportul dintre soldul balanţei comerciale şi PNB reprezintă gradul în care comerţul exterior joacă un rol activ în procesul economic intern (exporturi – importuri / PNB). ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------B) De ce este relevantă utilizarea indicatorului PNB pentru comensurarea rezultatelor macroeconomice, implicit a celor comerciale, în mod special atunci când este vorba despre o ţară în dezvoltare? În acest sens se vor utiliza aprecieri ale unor specialişti în domeniu din ţară şi de peste hotare. ► Relaţia creşterea economică şi PNB real: Prin rata cereşterii economice înţelegem rata creşterii PNB. Performanţele macroeconomice se judecă în funcţie de: - rata inflaţiei, - rata creşterii economice - rata şomajului 1

Rata creşterii PNB pe cap de locuitor este cel mai important indicator macroeconomic pe baza căruia se stabileşte cursul viitor al economiei. (Macroeconomie, Rudiger Dornbush, Stanley Fischer, Editura Sedona, Timişoara, 1990, p.12-13.)

► Se foloseşte în comparaţiile internaţionale PNB/locuitor ca una din expresiile sintetice prin care se măsoară nivelul de dezvoltare. PNB se calculează astfel: PNB = PIB + (VF← STR) – (VF→ STR) │____________________│ SVFS (VF← STR) = veniturile factorilor provenite din străinătate (VF→ STR) = veniturile factorilor redate străinătăţii SVFS = (VF← STR) – (VF→ STR) = soldurile veniturilor factorilor în raport cu străinătatea (Statistică teoretică şi econimică, T. Baron ş.a., Ed. Didactică şi pedagogică, Buc., 1996, pag. 339.)

► PNB este folosit cu succes în aprecierea stării economice a unei ţări. Venitul naţional (VN) sintetizează veniturile obţinute de către proprietarii factorilor de producţie. VN = (PNB pr.p – Akf) – I ind + Se = PNN pr.p. – I ind + Se = PNN pr.f. Sau PNN pr. p = PNB pr.p. – Akf ; iar PNN pr.p. – Iind + Se = PNN pr.f. VN = PNN pr.f. Unde: PNB pr.p. = PNB evaluat la preţurile pieţei PNN pr.p. = PNN in preţuriule pieţei, PNN pr.f. = PNN in preţuriule factorilor de producţie Akf = amortizarea capitalului fix I ind = impozite indirecte Se = subvenţii de exploatare Factorii de producţie = capitalul, munca, pământul VN este indicator fundamental care reflectă rezultatele macroeconmice. De mărimea şi dinamica lui depind: - volumul şi dinamica venitului personal - capacitatea de acumulare - volumul şi dinamica cererii finale de produse şi servicii de consum, precum şi de bunuri de investiţii Creşterea economică presupune creşterea durabilă în timp a rezultatelor macroeconomice în condiţiile lărgirii şi folosirii eficiente a factorilor de producţie, concretizată în sporirea PNB, PIB, PNN pe total şi pe locuitor, incluzând şi modificările de structură ale economiilor respective. (Economie politica. Macroeconomie, Mihai Chirilă, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1999, p.24-25, p.40.)

► Economistul suedez Steffan Linder (1961) in teoria similarităţii între ţări sugerează că o tot mai mare parte din comerţul cu produse manufacturate se va desfăşura între ţări avînd un PNB/locuitor asemănător. 2

(Dumitru Miron, Comerţ international, Editura ASE, 2003, pag. 77.)

► - Ţările eligibile pentru primirea de împrumuturi de la BIRD sunt cele al căror venit mediu pe locuitor este inferior valorii de 5225 USD. - Ţările eligibile pentru finanţare din partea IDA sunt cele care au un venit naţional brut sub 885 USD pe cap de locuitor. Notă: Se observă că instituţiile financiare mai sus amintite folosesc indicatorul PNB/locuitor pentru a determina nivelul de dezvoltare al ţărilor. (Economie mondială, Coord. Ana Bal, Ed. ASE, Buc, 2006, pag. 345, 347.)

► Bunastarea unei natiuni se masoara cu ajutorul PNB. (Hamish McRae, World in 2020, Harper Collins Pub., G.Britain, London, 1994, p.16).

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------C) Blanţa comercială, componentă a balanţei de plăţi  Balanţa de plăţi reprezintă un sistem de conturi care permite înregistrarea tuturor tranzacţiilor comerciale şi financiare ale unei ţări cu restul lumii, într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. Este vorba despre operaţiuni care generează plăţi între rezidenţi şi nerezidenţi. Balanţa de plăţi face posibilă compararea creanţelor (activelor) cu datoriile (pasivele) unei ţări, aşa cum rezultă ele din raporturile economice cu restul lumii. Balanţa de plăţi externe include: -Contul tranzacţiilor curente -Contul de capital -Contul financiar -Erorile şi omisiunile Contul tranzacţiilor curente evidenţiază operaţiunile cu bunuri (export-import) şi cu servicii (transporturi, asigurări, turism etc.). Celelalte rubrici incluse în acest cont sunt veniturile (salariale şi de investiţii directe şi de portofoliu) şi transferurile curente. Soldul contului curent este cel mai important în cadrul balanţei de plăţi externe. El permite să se aprecieze în ce măsură o ţară trăieşte conform posibilităţilor de care dispune. Un sold debitor (deficitar) arată că ţara se află în imposibilitatea finanţării investiţiilor de care are nevoie pe baza propriilor economii (economiile interne sunt mai mici decât investiţiile interne). În consecinţă, ea poate avea ca alternative: îndatorarea faţă de străinătate, stimularea investiţiilor străine, reducerea creanţelor faţă de exterior, micşorarea rezervele. Dimpotrivă, un sold creditor (excedentar) indică existenţa unei capacităţi de plată a obligaţiilor faţă de nerezindeţi şi de finanţare a nevoilor interne. Contul de capital pune în evidenţă transferurile unilaterale de capital (anularea unei datorii a unei ţări slab dezvoltate, de exemplu). Valoarea acestor operaţiuni fiind printre cele mai reduse, soldul contului de capital are o importanţă minoră în echilibrarea balanţei de plăţi. În contul financiar se înregistrează operaţiuni cu valoare mult mai mare: mişcările de capital pe termen lung (investiţiile directe şi de portofoliu) şi pe termen scurt (credite comerciale, împrumuturi ale autorităţilor monetare, administraţiilor publice şi sectorului bancar). Contul financiar mai evidenţiază activele de rezervă ale Băncii Centrale a ţării în cauză. În cadrul fluxurilor de capital pe termen lung există un decalaj temporar între momentul efectuării operaţiunii, al realizării ei efective şi momentul contrapartidei. De aceea, în balanţa de plăţi calculată pe un anumit an, ceea ce se vede sunt, pe de o parte noile intări de capitaluri, iar, pe de altă parte, contrapartida unor fluxuri declanşate anterior. De acest aspect trebuie să se ţină seama atunci când se interpretează semnificaţia soldurilor. Soldul tranzacţiilor cu capital pe termen lung, în cazul unui deficit, pune în evidenţă faptul că o ţară îşi măreşte activele în străinătate, ceea ce poate fi interpretat ca un semn de dinamism economic. 

S. Dumitrescu, A.Bal, Economie mondială, Ed. Economica, Buc. 1999, p. 348-349.

3

Invers, un sold creditor poate fi semnal de scădere a competitivităţii agenţilor economici naţionali; el mai poate însemna că ţara este finanţată prin capitaluri străine care vor trebui rambursate. În ceea ce priveşte mişcarea capitalurilor pe termen scurt, intrările pot avea loc atunci când nerezidenţii cumpără obligaţiuni pe termen scurt emise de rezidenţi., diferite efecte comerciale sau când se constituie de către nerezidenţi depozite bancare pe termen scurt în ţara în cauză. Ieşirile se produc în situaţia inversă. Aceste operaţiuni pot să mărească sau să reducă rezervele valutare ale unei ţări. Contul erori şi omisuini se utilizează când survine necesitatea corectării (ajustării) unor înregistrări incomplete sau a unor deficienţe de ordin statistic. AUTOSUSTINEREA FINANCIARA A UNEI TARI*

* Exemplul de mai sus prezinta intr-o forma simplificata mecanismul prin care o tara se poate autosustine financiar, companiile nationale sunt performante si apte sa sustina cresterea PNB si a bunastarii.

4

Echilibrarea balantei de plati prin indatorare si cresterea dependentelor de exterior *

* In exemplul de mai sus tara in cauza nu detine companii nationale competitive, acestea nu pot derula activitati economice dinamice si eficiente, iar economia depinde de „transfuzii” financiare din exterior, prin urmare nu este capabila de autosustinere financiara. D) Relaţia: SOLDUL BALANŢEI COMERCIALE - CURSUL DE SCHIMB Presupunem că România produce bunul „X” la preţul (cost + profit) de 54000 RON şi îl exportă în China, respectiv importă din China produsul „Y” al cărui preţ unitar este de 10 000USD. In tabelul de mai jos aveţi înregistrată evoluţia cursului de schimb şi a cantităţilor exportate (Qx) şi importate (Qy) pentru cele două bunuri. In plus, trebuie menţionat faptul că pentru exporturi şi importuri cantitaţile sunt date la fiecare moment de timp ţinând cont de elasticitatea supraunitară a cererii pentru bunurile „X” şi „Y” în raport cu preţurile acestora. Cursul de schimb al leului evoluează în funcţie de factorii conjuncturali macroeconomici şi de intervenţiile BNR pe piaţa valutară. Timp Curs de schimb To 1USD= 2,7 RON T1 1USD= 3 RON (deprecierea RON) T2 1USD= 2,5 RON (aprecierea RON) u.m. = unităţi de măsură

Qx (u.m) 5.000 10.000 1.000

Qy (u.m) 15.000 12.500 17.500

Cerinţă: Presupunând că între România şi China nu mai există alte fluxuri comerciale, determinaţi nivelul soldului balanţei comerciale bilaterale (din perspectiva României)! Comentaţi raspunsul! 5

Exportul României în China: Pret extern = Pret intern / curs de schimb To: P ext = P int / curs de schimb = 54 000 RON : 2,7 RON/USD = 20 000 USD Val. Export = P ext . x Qo = 20 000 USD x 5000 u.m. = 100.000.000 USD

(a)

T1: P ext = P int / curs de schimb = 54 000 RON : 3 RON/USD = 18 000 USD Val. Exp. = P ext . x Qo = 18 000 USD x 10.000 u.m. = 180.000.000 USD (b) P ext.  la momentul T1 │ E c/p │  1

│ │ =   cererea pe paita externa pt. bunul “X”  Q exportată

T2: P ext = P int / curs de schimb = 54 000 RON : 2,5 RON/USD = 21 600 USD Val. Exp. = P ext . x Qo = 21 600 USD x 1000 u.m. = 21.600.000 USD P ext.  la momentul T2 │ E c/p │  1

│ │

=

(c)

 Q exportată

Total exporturi: (a) + (b) + (c) = 301.600.000 USD

Importul României din China: P intern = P extern x curs de schimb To : P int = 10.000 USD x 2,7 RON/ USD = 27 000 RON Val. Import = Q x P ext. = 15.000 u.m. x 10 000 USD = 150.000.000 USD

(A)

T1 : P int = 10.000 USD x 3 RON/ USD = 30 000 RON Val. Import = Q x P ext. = 12.500 u.m. x 10 000 USD = 125.000.000 USD

(B)

P int.  la momentul T1 │ │ E c/p │  1 │ =   cererea pe piata romaneasca pt. bunul “Y” T2 : P int = 10.000 USD x 2,5 RON/ USD = 25 000 RON Val. Import = Q x P ext. = 17.500 u.m. x 10 000 USD = 175.000.000 USD P int.  la momentul T1 │ E c/p │  1

│ │ =

 Q importată

(C)

 Q importată

Total importuri: (A) + (B) + (C) = 450.000.00 USD

Sold balanţă comercială România – China = Total exporturi - Total importuri = 301.600.000 USD 450.000.000 USD = - 148.400.000 USD

6

Comentarii: Deprecierea leului ( momentul T1) determină ieftinirea exporturilor româneşti pe piaţa externă şi scumpirea importurlor pe piaţa internă, cu efecte pozitive asupra soldului balanţei comerciale. La momentul T2 aprecierea leului produce efecte inverse celor de la momentul T1. Atenţie: Deprecierea monetară – este favorabilă exportatorilor numai pe termen scurt şi numai dacă reducerea cursului de schimb al monedei naţionale este mai accelerată decât reducerea puterii de cumpărare interne a acesteia [puterea de cumpărare este afectată de inflaţie]. Diferenţa între gradul de depreciere şi reducerea puterii de cumpărare reprezintă un fel de primã pentru export, care poate permite reducerea preţului de export, fără diminuarea câştigului în monedă naţională. Acest fenomen este cunoscut drept dumping valutar. Politica de depreciere îşi poate atinge scopul numai atunci când cererea pentru produsele de export este elastică faţă de preţ. Pe termen lung şi la nivel macroeconomic, deprecierea monedei naţionale, ca instrument de stimulare a exporturilor, conduce, de regulă, la înrăutăţirea raportului de schimb al ţării care îşi depreciează moneda naţională şi la deteriorarea poziţiei acesteia în economia mondială şi în comerţul mondial (are loc o deformare a specializării sale internaţionale, în comparaţie cu avantajele sale comparative reale). Pe termen lung, o astfel de măsură ar determina pentru ţara exportatoare şi o scurgere de venit naţional în afara graniţelor, chiar dacă firmele exportatoare nu pierd în moneda naţională. De aceea, o astfel de metodă nu este recomandabilă pe termen lung.

7