Speta Rezolvata Drept Civil [PDF]

Zitiervorschau

Rezolvare speţă nr. 1 Civil A.Conținut Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2004, reclamanta A.B a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul C.D., să se dispună anularea contractului intitulat de vânzare -cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 în fața notarului public V.R. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 01.11.1999, s-a încheiat contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinație de locuință situat în municipiul Bacău, str.I.H.R, între A.B și A.E. în calitate de vânzători, și C.D în calitate de cumpărător. Reclamanta pretinde că pârâtul C.D i-a promis atât înainte de încheierea contractului cât și după momentul semnării lui la notariat, că o să-i asigure întreținerea (hrană ,medicamente, îmbrăcăminte etc.). Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreținerea începând cu anul 1998 și după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă, ulterior acestui moment, a refuzat să își îndeplinească obligațiile asumate. Comportamentul pârâtului C.D și asigurările acestuia date anterior încheierii contractului i-au creat convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreținere, cu atât mai mult cât prețul stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, față de valoarea imobilului. Prin întâmpinare, pârâtul C.D a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de faptul că acțiunea în anularea unui contract trebuie introdusă în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data cunoașterii cauzei de nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. În privința pretențiilor reclamantei, pârâtul C.D a arătat că acestea sunt neîntemeiate, că nu a fost niciodată în discuție să asigure întreținerea reclamantei, singurele ajutoare în bani și alimente

acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind rezultatul unei obligații, ci numai expresia relațiilor de prietenie care există între pârți. Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil. În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul – reclamant a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor A.B și A.E (soți). Având în vedere că la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E și față de dispoziția art. 557 C.civ., uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, cealaltă parte a imobilului trebuind să intre în folosința nudului proprietar. A mai susținut că imobilul este ușor de partajat, fiind construit pe doua nivele ( P+ 1), fiecare nivel având dependințe proprii și că lasă la libera voință a reclamantei - pârâte partea de imobil pe care să o predea. În cauză au fost ascultați martori, ale căror declarații conțin afirmațiile următoare: - între soții A.B și A.E., pe de-o parte, și pârâtul- reclamant C.D., pe de altă parte, au existat relații de prietenie, iar în perioada în care s-a încheiat contractul devenit litigios, C.D făcea vizite soților A.B și A.E, fără ca aceste vizite să aibă un caracter regulat; - reclamanta – pârâtă A.B le-a spus că va vinde imobilul și că pârâtul reclamant o va ajuta cu medicamente și sume de bani; - că martorii nu au asistat la vreo discuție între A.B și C.D cu privire la contractul ce urma să se încheie în legătură cu imobilul proprietatea soților A.B și A.E., și că nu cunosc dacă pârâtul – reclamant a prestat vreodată întreținere pentru reclamanta A.B și soțul acesteia, A.E. Cerințe: Realizați una dim următoarele teme :

1. Identificați și analizați problematica de drept civil (drept substanțial)

a

speței,

sub

forma

unei

„opinii

legale”

(fără

identificarea clientului beneficiar al consultației). 2. Prezentați apărările pe care le-ar susține fiecare parte litigantă,sub formă de concluzii scrise. 3. Redactați considerentele și dispozitivul soluției pe care apreciați că instanța o va pronuța.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1 Cerinţa 3. Redactați considerentele și dispozitivul soluției pe care apreciați că instanța o va pronuța.

JUDECĂTORIA Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele: Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei X la data de 02.06.2004, în dosarul nr. Y, reclamanta A.B. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea contractului intitulat de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 în faţa notarului public V.R. În motivarea acţiunii, reclamanta-pârâtă a arătat că la data de 01.11.1999 s-a încheiat contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul Bacău, str. I.H.R., între A.B. şi A.E. în calitate de vânzători, şi C.D. în calitate de cumpărător. Reclamanta A.B. a susţinut că pârâtul C.D. i-a promis atât înainte de încheierea contractului cât şi după momentul semnării lui la notariat, că o săi asigure întreţinerea (hrană, medicamente, îmbrăcăminte, etc.).

Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreţinerea începând cu anul 1998 şi după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă ulterior acestui moment, a refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. Reclamanta a mai precizat că, comportamentul pârâtului C.D. şi asigurările

acestuia

date

anterior

încheierii

contractului

i-au

creat

convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreţinere, cu atât mai mult cât preţul stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, faţă de valoarea imobilului. Pârâtul C.D. legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de faptul că acţiunea în anularea unui contract trebuie introdusă în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data cunoaşterii cauzei de nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. În privinţa pretenţiilor reclamantei, pârâtul C.D. a arătat că acestea sunt neîntemeiate, că nu au fost niciodată în discuţie să asigure întreţinerea reclamantei, singurele ajutoare în bani şi alimente acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind rezultatul unei obligaţii, ci numai expresia relaţiilor de prietenie care există între părţi. Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D. a depus la dosar cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil. În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor A.B. şi A.E. (soţi.) Pârâtul reclamant C.D. mai arată că, la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E. şi că uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, şi că cealaltă parte a imobilului trebuie să intre în folosinţa nudului proprietar. Acesta a mai susţinut că imobilul este uşor de partajat, fiind construit pe două nivele (P + 1), fiecare nivel având dependinţe proprii şi că nu lasă la libera voinţă a reclamantei-pârâte partea de imobil pe care să o predea.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cu martori, declaraţiile martotilor fiind consemnate în procesele verbale separat ataşate la dosarul cauzei. Considerentele hotărârii: Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: La data 01.11.1999, s-a încheiat contractul intitulat de vânzarecumpărare asupra imobilului, autentificat sub nr. X/ 01.11.1999, având ca obiect imobilul cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul Bacău, str. I.H.R., între reclamanta A.B. şi A.E, în prezent decedat, în calitate de vânzători şi pârâtul C.D. în calitate de cumpărător, pentru un preţ de 100.000 lei. Prin

cererea

introductivă

reclamanta

A.B.

a

solicitat

anularea

contractului intitulat de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 01.11.1999 în faţa notarului public V.R., iar pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Instanţa va respinge excepţia prescrierii dreptului la acţiune pe considerentul că, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocat oricând fie pe cale de acţiune fie pe cale de excepţie. Din motivarea acţiunii rezultă că reclamanta ar fi avut consimţământul viciat la data semnării contractului de vânzare cumpărare, invocând pe acest temei nulitatea. Pe fondul cauzei, instanţa reţine că părţile au încheiat la data de 01.11.1999 un contract intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul Bacău, str. I.H.R. Reclamanta a arătat în acţiunea sa că datorită comportamentului pârâtului C.D. şi asigurările date anterior încheierii contractului aceasta avea convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreţinere, cu atât mai mult cât preţul stipulat a fost modic, respectiv 100.000 lei, faţă de valoarea imobilului.

În cauză au fost audiaţi mai mulţi martori, care au declarat că nu au asistat niciodată la o discuţie între părţi privitoare la contractul ce urma să se încheie şi că în realitate nu cunosc dacă pârâtul-reclamant a prestat vreodată întreţinere pentru reclamanta A.B. şi soţul acesteia. Prin depoziţiile acestor martori, instanţa apreciază că nu s-a putut face dovada că ar fi existat o înţelegere între părţi, ca în urma vânzării imobilului, pârâtul să le acorde întreţinere reclamantei A.B. şi soţului său, care între timp a decedat. Relevant în conturarea adevărului înţelegerii părţilor, este şi punctul de vedere al pârâtului, expus sub forma întâmpinarii care arată că este adevărat că a

ajutat-o pe reclamanta A.B. cu anumite sume de bani,

alimente dar acest sprijin nu a fost rezultatul unei obligaţii, ci numai expresia relaţiilor de prietenie care exista între părţi. Instanţa reţine că nu pot fi primite apărările reclamantei legate de eroarea invocată. Deoarece, atâta timp cât reclamantei A.B. i s-a prezentat contractul la notar pe care l-a citit şi semnat, exprimându-şi acordul de voinţă, în mod liber şi conştient, nu se poate trage concluzia că reclamanta nu a cunoscut conţinutul contractului. Promisiunea pârâtului că îi va asigura întreţinere (hrană, medicamente, îmbrăcăminte) nu are relevanţă juridică în cauză pentru că nu a fost reţinută în conţinutul contractului ca o clauză contractuală pentru viitor. Reclamanta-pârâtă a avut posibilitatea, în momentul în care a luat la cunoştinţă de conţinutul contractului să solicite notarului, cu acordul pârâtului C.D., să treacă şi clauza de întreţinere în contractul de vânzarecumpărare, dar nu a făcut nimic în acest sens deşi avea capacitatea de a discerne. În temeiul art. 1208 din Noul Cod civil, instanţa reţine că în cauză, este vorba despre existenţa unei erori nescuzabile, caz în care contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţele rezonabile.

Faţă de probele administrate în cauză, rezultă cu claritate conţinutul real al înţelegerii părţilor, care se suprapune conţinutului actului juridic autentificat la notariat. Astfel, pentru că contractul încheiat de părţi nu a avut prevăzută o clauză privind obligaţia de întreţinere a vânzătorilor, şi pentru că reclamanta nu

a

probat

existenţa

erorii,

viciu

de

consimţământ la

încheierea

contractului, deşi îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, rămas neabrogat,

instanţa urmează să respingă acţiunea

reclamantei A.B. ca nefondată. Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.D. instanţa reţine că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor A.B şi A.E. (soţi) şi că la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E.. Pârâtul a invocat în drept prev. art. 557 C.civ, solicitând instanţei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil. Acesta a susţinut că având în vedere că unul dintre uzufructuari a decedat, uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, astfel se justifică ca el, în calitate de nud proprietar, să intre în folosinţa celeilalte părţi a imobilului. Instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.D., ca nefondată, pe motiv că clauza de uzufruct viager, instituită în favoarea mai multor persoane, încetează în momentul decesului ultimului uzufructuar, dacă în contract nu este stipulat altfel.

Dispozitivul hotărârii PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE: Respinge excepţia invocată de către pârâtul-reclamant cu privire la prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei-pârâte. Respinge acţiunea reclamantei A.B. ca nefondată. Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant ca nefondată. Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, data de xx/yy/2004. Preşedinte Grefier