Drept Civil Contracte [PDF]

Zitiervorschau

Definitia si caracterele juriidce ale contracatului de vanzare-cumparare. Definitie: Potrivit art. 1650 alin.1 din noul Cod civil: "Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească” Caractere juridice. Contractul de vânzare-cumpărare prezintă următoarele caractere juridice: a) Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante, obligaţii reciproce şi interdependente b) Vânzarea este un contract oneros pentru că fiecare parte contractantă urmăreşte să obţină un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate cu titlu oneros c) Vânzarea este un contract comutativ deoarece, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă d) Vânzarea este un contract consensual pentru că, în principiu, se formează valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor e) Vânzarea este un contract translativ de drepturi întrucât transferă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale ori de creanţă din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului. f) Vânzarea este un contract instantaneu deoarece transferul dreptului de la vânzător la cumpărător se produce dintr-o dată.

Promisiunea unilaterala si cea biletarala de vanzare-cumparare. Promisiunea unilaterală de vânzare este un contract prin care o persoană, numită promitent, promite să vândă în viitor un anumit bun unei alte persoane, numită beneficiar, dacă aceasta din urmă îşi va manifesta consimţământul de a-l cumpăra. Promisiunea unilaterală de cumpărare asumată de promitentul cumpărător, mult mai rar întâlnită în practică, este guvernată de aceleaşi reguli ca şi promisiunea unilaterală de vânzare. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este o convenţie (antecontract) prin care ambele părţi, numite promitent-vânzător şi promitent-cumpărător, se obligă să încheie între ele, în viitor, un contract de vânzare-cumpărare, ale cărui elemente esenţiale (lucrul şi preţul) sunt deja stabilite prin promisiune. Prin urmare, în esenţă, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este o promisiune de contract, adică un contract prin care părţile se angajează să încheie în viitor un alt contract de vânzarecumpărare, Deosebiri ale promisiunilor fata de un contract de vanzare-cumparare: a) Promisiunea de vânzare-cumpărare se deosebeşte de însuşi contractul de vânzare-cumpărare prin conţinutul şi efectele sale. Promisiunea dă naştere în sarcina părţilor obligaţiei de a face (de a

încheia în viitor contractul promis), în timp ce contractul de vânzare-cumpărare dă naştere obligaţiei de a da (de a transmite dreptul) La încheierea promisiunii nu este necesar ca promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului sau titularul dreptului înstrăinat, deoarece promisiunea nu este translativă de drepturi, în timp ce vânzătorul trebuie să aibă calitatea de proprietar al bunului sau de titular al dreptului înstrăinat. b) Promisiunea de vânzare-cumpărare se deosebeşte şi de oferta de a contracta întrucât oferta este o manifestare unilaterală de voinţă (act juridic unilateral), în timp ce promisiunea este un contract, o convenţie (act juridic bilateral).

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca bunul vandut Bunul să existe, dar poate fi şi viitor . În momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în principiu, bunul trebuie să existe. Dacă în momentul vânzării unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, contractul nu produce niciun efect , fiind lovit de nulitate absolută. Vânzarea poate avea ca obiect şi un bun viitor, care nu există în momentul încheierii contractului, dar care va exista în viitor. Dacă obiectul vânzării îl constituie un bun viitor, cumpărătorul dobândeşte proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. Bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractual. În ipoteza în care bunul se realizează numai parţial, cumpărătorul are alegerea fie de a cere desfiinţarea vânzării, fie de a pretinde reducerea corespunzătoare a preţului. Bunul să fie determinat sau determinabil. Determinarea bunurilor certe se face prin precizarea unor elemente cum ar fi: natura bunului vândut (casa),locul de situare (localitate), alte elemente de identificare. (numar de carte funciara) Determinarea bunurilor generice se face prin indicarea unor elemente cum ar fi: specia sau sortimentul (orz, grau) şi a cantităţii (numar, greutate) Sancţiunea care intervine în cazul în care bunul vândut nu este determinat sau cel puţin determinabil, este nulitatea absolută a contractului deoarece lipseş-te un element esenţial de validitate. Bunul să fie în circuitul civil. În Cod civil "numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale". Pe cale de consecinţă, bunurile care nu sunt în circuitul civil nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Sunt în afara circuitului civil lucrurile nesusceptibile de apropriere, cum ar fi: aerul, lumina etc. acestea „….nu aparţin nimănui şi al căror uz e comun tuturor”. Bunuri care nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dar pot face obiectul altor acte juridice: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”

Bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile nu numai extinctiv, dar şi achizitiv, motiv pentru care nu pot fi dobândite prin uzucapiune şi nici prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. Unele categorii de bunuri sunt în circuitul civil însă, din motive de ordine publică, au un regim de circulaţie restrictiv reglementat de lege: armele de foc şi muniţiile , materiile explozive , anumite bunuri din patrimoniul cultural naţional, produsele şi substanţele toxice , produsele şi substanţele stupefiante. Bunul trebuie să fie licit. Obiectul contractului este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. Tradiţional se consideră că obiectul contractului ar fi ilicit dacă, de exemplu, bunul în discuţie face parte din domeniul public, bunul este periculos etc.

Conditiile pretului la vanzare-cumparare Preţul să fie stabilit într-o sumă bani. "Preţul constă într-o sumă de bani". Dacă înstrăinarea bunului se face în schimbul unui alt bun, iar nu în schimbul unei sume de bani, contractul nu mai este de vânzare-cumpărare, ci este un contract de schimb. Dacă înstrăinarea bunului se face în schimbul întreţinerii vânzătorului, pe tot restul vieţii sale, de către cumpărător, contractul va fi de întreţinere Preţul să fie determinat sau determinabil Preţul este determinat dacă părţile au indicat în contract cuantumul total al sumei de bani pe care cumpărătorul se obligă să o plătească vânzătorului, drept echivalent al bunului vândut Preţul este determinabil dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi prin care preţul poate fi determinat ulterior, dar nu mai târziu de data plăţii şi care nu necesită un nou acord de voinţă al părţilor. De exemplu, preţul este determinabil atunci când părţile s-au înţeles ca plata să se facă la preţul curent al pieţei din ziua predării lucrului, sau în funcţie de cotaţia la bursă a produsului. Cheltuielile de predare a bunului (măsurarea, cântărirea etc.) sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare şi transport de la locul executării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nu s-a convenit altfel. Preţul să fie serios. Preţul este serios dacă constituie o cauză suficientă a obligaţiei vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate cumpărătorului, dacă reprezintă un echivalent valoric al bunului vândut. Preţul serios exclude o disproporţie prea mare între valoarea prestaţiei vânzătorului (bunul vândut) şi valoarea prestaţiei cumpărătorului (preţ). De exemplu, dacă valoarea de circulaţie reală a bunului vândut este de 100.000 lei, iar părţile au stipulat un preţ de 1000 lei, acesta nu este un preţ serios, care să-l determine pe vânzător să-şi înstrăineze bunul, ci un preţ derizoriu. (vânzarea este anulabilă)

Obligatiile vanzatorului Obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau dreptul vândut. Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut deoarece vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate. Pentru ca efectul translativ de proprietate să se producă automat trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) Vânzătorul să fie proprietarul bunului sau titularul dreptului înstrăinat, iar contractul perfect valabil încheiat b) Bunul vândut să fie individual determinat (cert). c) Bunul vândut să existe în momentul încheierii contractului. d) Părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului. Obligaţia de a preda bunul În conformitate cu dispoziţiile art. 1685 din noul Cod civil "Predarea se face prin punerea bunului vândut la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei" Dacă obiectul vânzării este un bun imobil, predarea se face prin punerea acestuia la dispoziţia cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului. De exemplu, bunurile imobile se pot preda prin remiterea cheilor. Dacă este vorba despre bunuri mobile, acestea se predau prin remiterea materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ (bunuri incorporale) ori a unui alt document sau lucru care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment. Predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului. Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Întrucât predarea bunului vândut este un act de executare a contractului, cumpărătorului trebuie să i se pună la dispoziţie de către vânzător exact bunul prevăzut în contract, iar nu altul.

Obligaţia de garanţie contra evicţiunii Vânzătorul are obligaţia de a asigura cumpărătorului liniştita posesiune a bunului vândut. Dacă cumpărătorul este împiedicat sau tulburat în stăpânirea bunului, se declanşează obligaţia de garanţie a vânzătorului contra evicţiunii. Prin evicţiune se înţelege pierderea proprietăţii bunului cumpărat, în tot sau în parte, ori tulburarea cumpărătorului în exercitarea atributelor de proprietar. Vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut. Vânzătorul este obligat să garanteze contra evicţiunii faţă de orice dobânditor subsecvent al bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu oneros sau gratuit. În cazul în care vânzătorul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin mandatar, răspunderea împotriva evicţiunii revine vânzătorului, deoarece mandatarul a fost numai un reprezentant al vânzătorului.

Odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi predarea bunului în stăpânirea cumpărătorului, vânzătorul este ţinut să se abţină de la orice act sau fapt personal care l-ar putea tulbura pe cumpărător în folosinţa liniştită a bunului. (aceasta este o obligaţie negativă de a nu face). Vânzătorul are obligaţia de a-l garanta pe cumpărător nu numai împotriva evicţiunii care ar rezulta dintr-un fapt personal al său, dar şi împotriva evicţiunii ce provine din pretenţiile unui terţ. Răspunderea vânzătorului pentru evicţiunea care rezultă din pretenţiile terţilor operează dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai jos: a) Evicţiunea să rezulte dintr-o tulburare de drept. Vânzătorul este răspunzător numai dacă tulburarea din partea terţului este o tulburare de drept, adică numai dacă terţul evingător invocă un drept asupra bunului b) Evicţiunea să aibă o cauză anterioară vânzării. Vânzătorul este ţinut să răspundă numai dacă pretenţiile terţului se întemeiază pe un drept născut anterior datei vânzării. c) Cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută cumpărătorului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Deci, dreptul terţului asupra bunului vândut să nu fi fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la data vânzării, iar cumpărătorul să nu fi cunoscut pe altă cale existenţa acestui drept. Cumpărătorul chemat în judecată de un terţ care pretinde că are drepturi asupra lucrului vândut trebuie să îl cheme în cauză pe vânzător. Prin urmare, cumpărătorul trebuie să-l introducă în proces pe vânzător. Dacă acţiunea în justiţie a terţului este admisă, prin aceeaşi hotărâre judecătorească cumpărătorul poate obţine obligarea vânzătorului la daune-interese, evitând ulterior un alt proces cu vânzătorul pentru evicţiune.

Obligaţia de garanţie contra viciilor bunului vândut Vânzătorul răspunde faţă de cumpărător nu numai în caz de evicţiune (când nu asigură liniştita posesiune a lucrului vândut), dar şi pentru viciile lucrului (când nu asigură folosinţa utilă). Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic". Condiţiile angajării răspunderii vânzătorului pentru vicii: a) Viciul să fie ascuns: Se înţelege acel viciu care, la data predării bunului, nu putea fi descoperit fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent. b) Viciul sau cauza lui să fi existat la data predării bunului . Vânzătorul nu răspunde pentru viciile ivite ulterior predării bunului, deoarece odată cu predarea trec la cumpărător şi riscurile. c) Viciul să fie important. Dacă viciile sunt minore şi lucrul poate fi uşor reparat, răspunderea vânzătorului pentru vicii nu funcţionează. De exemplu, în practica judiciară s-a decis că viciul nu este important (grav) dacă constă doar în uzura unor piese, care pot fi înlocuite. Obligaţia de garanţie împotriva viciilor ascunse se aplică în orice vânzare (civilă sau comercială), inclusiv în cazul promisiunilor de vânzare-cumpărare, indiferent că bunul vândut este mobil sau imobil, nou sau de ocazie. Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil.

Dacă bunul vândut este afectat de vicii şi sunt îndeplinite cele trei condiţii analizate, cumpărătorul are posibilitatea de a obţine de la vânzător: a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii; c) reducerea corespunzătoare a preţului; d)

rezoluţiunea vânzării.

Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse: termenul prescripţiei este de 3 ani. prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă: pentru un bun transmis sau lucrarile executate, prescriptia incepe sa curga cel mai tarziu de la implinirea unui an de la data predarii, iar pentru constructii de la implinirea cel mai tarziu a 3 ani de la data predarii.

Obligatiile cumparatorului

Obligaţia de a plăti preţul vânzării. Fiind de esenţa contractului de vânzare-cumpărare, obligaţia de a plăti preţul este impusă de lege cu caracter imperativ. Plata preţului trebuie făcută de către cumpărător deoarece el este debitorul acestei obligaţii. Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor din dreptul comun, preţul poate fi achitat, în numele cumpărătorului, de orice persoană interesată sau neinteresată, cu condiţia de fi în deplină cunoştinţă de cauză. Locul şi data plăţii preţului. Potrivit Noului Cod civil, în lipsă de stipulaţie contrară "cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată de proprietatea este transmisă". Modalități de plată a prețului. Părțile contractante, de comun acord, pot stabili ca plata prețului să se facă integral (dintr-o dată, printr-o singură prestaţie) sau fracţionat (în rate, prin mai multe prestaţii succesive). Dacă părţile nu au convenit altfel, cumpărătorul este obligat să plătească integral preţul stipulat în contract, deoarece vânzătorul nu poate fi silit să primească parte din preţ. Dobânzi asupra preţului. In cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este obligat să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase. Suspendarea plăţii preţului. Dacă cumpărătorul este tulburat în stăpânirea liniştită a bunului cumpărat sau află de existenţa unei cauze de evicţiune, NCC prevede că "este îndreptăţit să suspende plata preţului până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanţie cores-punzătoare". Se cere doar ca riscul de evicţiune al cumpărătorului să fie serios şi actual, iar nu doar ipotetic şi eventual, aspecte lăsate la libera apreciere a instanţei de judecată. În schimb, cumpărătorul nu poate suspenda plata preţului dacă a cunoscut pericolul evicţiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face chiar în caz de tulburare. Garanţiile plăţii preţului. În conformitate cu NCC, pentru garantarea obligaţiei de plată a preţului, în cazurile prevăzute de lege vânzătorul beneficiază de un privilegiu sau, după caz, de o ipotecă legală asupra bunului vândut.

Sancţiunea neplăţii preţului. În cazul în care cumpărătorul nu plăteşte preţul, în condiţiile stipulate în contract, vânzătorul are la dispoziţie mai multe mijloace juridice. Astfel, dacă vânzarea are ca obiect un bun mobil, vânzătorul are facultatea de a vinde bunul altei persoane (executare directă) sau de a solicita restituirea bunului. a) Executarea directă. Conform art. 1726 alin.1 din noul Cod civil, dacă cumpărătorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată a preţului, vânzătorul are facultatea de a vinde bunul mobil unei alte persoane. "vânzarea se va face prin licitaţie publică sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursă sau la târg ori stabilit de lege, de către o persoană autorizată de lege pentru asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare şi cel efectiv obţinut, precum şi la daune-interese".

b) Restituirea bunului mobil. Noul Cod civil prevede posibilitatea pentru vânzător de a cere restituirea bunului mobil vândut, dacă cumpărătorul nu a plătit preţul. "Atunci când vânzarea s-a făcut fără termen de plată, iar cumpărătorul nu a plătit preţul, vânzătorul poate ca, în cel mult 15 zile de la data predării, să declare rezoluţiunea fără punere în întârziere şi să ceară restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este încă în posesia cumpărătorului şi nu a suferit transformări".

c) Executarea silită a obligaţiei de plată a preţului. Cu toate că vânzătorul are la îndemână şi acţiunea în rezoluţiunea vânzării pentru neplata preţului, totuşi nu este obligat să exercite această acţiune. „sancţiunea obligaţiei cumpărătorului de a plăti preţul constă în facultatea acordată vânzătorului de a cere fie executarea, fie rezoluţiunea contractului; vânzătorului care, introducând acţiunea pentru plata restului de preţ, a optat pentru executarea contractului, nu i se poate impune să ceară rezoluţiunea acestuia şi restituirea obiectului vânzării”.

d) Acţiunea în rezoluţiunea vânzării. Potrivit art. 1724 din noul Cod civil, "dacă cumpărătorul nu a plătit preţul, vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării”. Pentru a putea cere rezoluţiunea contractului vânzătorul trebuie să-şi fi îndeplinit propriile obligaţii, iar neplata preţului să fie imputabilă culpei cumpărătorului. e) Excepţia de neexecutare a contractului. În sfârşit, fiind vorba despre un contract sinalagmatic, vânzătorul poate invoca şi excepţia de neexecutare a contractului. Drept urmare, poate să refuze predarea efectivă a bunului vândut până când cumpărătorul îşi îndeplineşte integral obligaţia de plată a preţului (cu alte cuvinte, vânzătorul are un drept de retenţie asupra bunului vândut, cât timp acesta nu a fost predat cumpărătorului).

Obligaţia de a lua în primire bunul vândut Cumpărătorul are obligaţia de a lua în primire bunul vândut la data şi locul predării sau la data şi locul stipulate în contract. Această obligaţie a cumpărătorului este corelativă obligaţiei vânzătorului de predare a bunului vândut. Prin urmare, obligaţia cumpărătorului de a lua în primire bunul vândut nu poate lua naştere decât după ce vânzătorul îşi îndeplineşte sau este gata să-şi îndeplinească propria obligaţie de predare. Dacă cumpărătorul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, atunci vânzătorul are dreptul, în conformitate cu dispoziţiile dreptului comun, să solicite rezoluţiunea contractului. In cazul vânzării bunurilor mobile cumpărătorul este de drept în întârziere dacă, la scadenţă, nu a preluat bunul. De asemenea, în cazul bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare, cumpărătorul este de drept în întârziere în privinţa preluării lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă preţul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea, fără să fi plătit preţul.

Când cumpărătorul unui bun mobil nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. Vânzarea se face prin licitaţie publică sau pe preţul curent.

Obligaţia de a plăti cheltuielile vânzării. "Cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului" Dacă cumpărătorul pretinde că cheltuielile vânzării sunt în sarcina vânzătorului, deşi nu s-a prevăzut în contract, atunci el va trebui să facă această dovadă. Cheltuielile vânzării nu pot fi puse pe seama vânzătorului pe bază de simple prezumţii În schimb, dacă vânzătorul a suportat cheltuielile vânzării, el este îndreptăţit să solicite restituirea lor de la cumpărător, dacă în contract nu s-a prevăzut că această obligaţie este în sarcina sa.

Particularitatile vanzarii unei mosteniri Notiune: "Prin moștenire se înţelege dreptul de a culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta". Vânzarea moştenirii este un contract prin care moştenitorul vinde drepturile sale succesorale unei alte persoane. Vânzarea moştenirii este o varietate de vânzare deoarece are ca obiect fie întreaga moştenire culeasă de vânzător fie numai o cotă-parte din moştenire. Dacă moştenitorul vinde anumite bunuri (drepturi) determinate din moştenirea deschisă, atunci nu mai este vorba despre vânzarea unei moşteniri, ci despre o vânzare obişnuită, căreia i se aplică regulile generale ale vânzării. Întrucât este vorba despre vânzarea unei moşteniri, se impune precizarea că înstrăinarea poate avea loc numai după deschiderea succesiunii.

Forma contractului. Vânzarea unei moşteniri se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Obligaţiile vânzătorului şi cumpărătorului. Datorită faptului că această varietate de vânzare are ca obiect o universalitate de bunuri sau o fracţiune din universalitate, cumpărătorului i se transmite în mod corespunzător atât activul, cât şi pasivul moştenirii. - moştenitorul vânzător este obligat să predea cumpărătorului întregul activ, adică tot ce se găsea în moştenire (ori în cota sa parte din moştenire) la momentul deschiderii ei, precum şi tot ce a intrat în moştenire ulterior. vânzătorul este obligat să-i remită cumpărătorului toate fructele pe care le-a cules şi toate plăţile primite pentru creanţele moştenirii până la momentul încheierii contractului, preţul bunurilor vândute din moştenire şi orice bun care înlocuieşte un bun al moştenirii. - pe de altă parte, întrucât cumpărătorului i se transmite nu numai activul, dar şi pasivul moştenirii, el este obligat, dacă nu s-a convenit altfel, să-i restituie vânzătorului sumele plătite de acesta din urmă pentru datoriile şi sarcinile succesiunii, precum şi sumele pe care moştenirea i le datorează vânzătorului Înseamnă că vânzarea moştenirii nu produce efecte faţă de creditorii succesiunii (vânzarea nu este opozabilă acestora), care vor putea urmări pe moştenitorul vânzător pentru plata datoriilor succesorale.

Garanţia vânzătorului. Vânzarea unei moşteniri dă naştere obligaţiei de garanţie în sarcina vânzătorului. Astfel, vânzătorul trebuie să garanteze cumpărătorului numai calitatea sa de moştenitor, iar nu şi întinderea sau conţinutul universalităţii transmise. În acest sens, art. 1748 din noul Cod civil prevede că: „Dacă nu specifică bunurile asupra cărora se întind drepturile sale, vânzătorul unei moşteniri garantează numai calitatea sa de moştenitor, afară de cazul când părţile au înlăturat expres şi această garanţie”.

Formalităţi de publicitate. Cumpărătorul unei moşteniri nu dobândeşte drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în moştenire decât potrivit regulilor privitoare la cartea funciară, respectiv numai prin înscrierea lor în cartea funciară.

Definitia si caracterele juridice al contractului de schimb Definitie: "Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul".

Caractere juridice. Contractul de schimb este un contract sinalagmatic, oneros, comutativ, consensual şi translativ de proprietate. Se impun trei precizări: Prima precizare se referă la faptul că fiind un contract oneros, fiecare parte contractantă urmăreşte să obţină, în schimbul bunului transmis, un alt bun A doua precizare, chiar dacă este un contract consensual în principiu,totuşi când cel puţin unul din bunurile schimbate este un teren sau o construcţie, contractul de schimb trebuie încheiat ad validitatem în formă autentică. În sfârşit, a treia precizare se referă la faptul că asemenea contractului de vânzare, prin contractul de schimb se poate transmite nu numai dreptul de proprietate, dar şi alte drepturi reale sau de creanţă.

Definitia si caracterele juridice ale contracului de donatie Definitie: Contractul de donatie este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana (numita donator) transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane (numita donatar), care il accepta. Donatia este o liberalitate, deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului. Caractere juridice. a) b)

c) d) e)

Donatia este un contract unilateral - deoarece donatarul nu are nici o obligatie fata de donator.Ea poate fi si sinalagmatica, cind este impusa o sarcina donatarului. Donatia este un contract solemn, deoarece este supusa unei forme speciale, necesara insasi pentru validitatea ei. Astfel, Codul civil prevede expres ca "toate donatiile se fac prin act autentic". Absenta solemnitatii contractului va provoca nulitatea absoluta a actului juridic, nulitate care poate fi invocata oricind, de orice persoana interesata, inclusiv de instanta din oficiu. Donatia este, in principiu, un contract translativ de proprietate. Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent incheierii contractului de donatie. Donatia este un contract cu titlu gratuit - donatorul transfera dreptul catre donatar cu scopul de a-l gratifica pe acesta, fara a incerca sa obtina vreun echivalent din partea acestuia . Donatia este, in principiu, un contract irevocabil. Odata incheiat contractul, donatorul nu va putea reveni asupra deciziei sale.

Capacitatea partilor. Potrivit art. 949 Cod civil, poate incheia un contract orice persoana care nu este declarata incapabila de lege. Capacitatea fiind regula, iar incapacitatea, exceptia, inseamna ca incapacitatea este de stricta interpretare. Incapacitatile sunt absolute (persoane care nu pot dona, dar nici primi) si relative (persoane care nu pot dona anumitor persoane si nici primi de la unele din ele). Incapacitatile relative nu sint reciproce (de exemplu, minorul nu poate dispune in favoarea tutorelui sau, insa tutorele poate dona minorului).

Incapacitatea de a dona. a)

Interzisii judecatoresti. Pentru validitatea donatiei este necesar ca donatorul sa inteleaga efectele actului sau, iar vointa sa sa se manifeste liber. Din punct de vedere juridic, nu are importanta cat de afectat de boala este trupul unui om, esential fiind ca mintea sa-i fie sanatoasa. Cand donatorul este insa pus sub interdictie la data incheierii contractului, actul incheiat va fi lovit de nulitate. Interzisii judecatoresti nu vor putea incheia donatii, nici personal, nici prin reprezentantii lor legali. b) Minorii nu pot face donatii nici chiar cu incuviintarea autoritatii tutelare. Numai la majorat persoana este libera sa doneze. In cazul in care minorul se casatoreste, el dobindeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina si va putea incheia contracte de donatie (evident, este vorba de fetele minore care se casatoresc). c) Sunt nule, fata de creditori, actele si instrainarile cu titlu gratuit facute de faliti, cu sase luni inainte de data incetarii platilor.

Incapacitatea de a primi. Aceste incapacitati sunt de doua feluri: absolute, care impiedica o persoana sa primeasca de la oricare alta; relative, care interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate. 1) Incapacitati absolute de a primi. a) Persoanele neconcepute. Codul civil prevede ca "Este capabil de a primi prin donalie intre vii oricine este conceput in momentul donatici". Deci, nu poate primi o donatie o persoana care nu are o existenta fizica. b) Organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica. Ca sa poata primi o donatie, organizatia trebuie sa aiba o existenta legala si sa fie autorizata sa primeasca liberalitatea. c) Incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. Persoanele fizice care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania nu pot dobindi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii (deci, inclusiv donatii). 2) Incapacitati relative de a primi. a) Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune in folosul tutorelui sau fostului sau tutore. Chiar ajuns major, minorul nu poate dona in favoarea fostului sau tutore, atit timp cit acesta nu a facut socotelile definitive ale tutelei. b) Incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor. Medicii si farmacistii, care au tratat o persoana de o boala de care aceasta moare, nu vor putea primi donatii de la bolnav in timpul tratamentului. c) Surdo-mutul. "ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decit cu asistarea unui curator special", numit de autoritatea tutelei.

Efectele contractului de donaţie Principalul efect al contractului de donaţie este transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar. Deşi, prin natura sa donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real sau un drept de creanţă.

Definitia si caracterele juridice ale contractului de locatiune Definitie: Potrivit art. 1777 N.C.C. “Locatiunea este contractul prin care o parte numita Locator, se obliga sa asigure celeilalte parti numita Locatar, folosinta unui bun, in schimbul unui pret, denumit chirie”.

Caractere juridice: 1. Locatiunea este un contract cu titlu oneros - in care ambele parti contractante urmaresc un interes propriu patrimonial. 2. Locatiunea este un contract comutativ, in care existenta si intinderea obligatiilor nu depinde de hazard si deci nu exista sanse de castig si pierdere pentru parti. 3. Locatiunea este un contract consensual - care se incheie prin acordul partilor (solo consensu), indata ce au convenit asupra bunului si pretului, fara vreo formalitate, forma scrisa fiind necesara ad probationem. 4. Locatiunea este un contract cu caracter executoriu ce constituie un element de noutate de o importanta deosebita prin prisma efectelor intalnite in practica. “Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege. “

Obiectul contractului de locatiune. 1. Lucrul inchiriat - tolal sau partial - poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal (de exemplu, dreptul de proprietate industriala), dar in toate cazurile cu conditia sa nu se distruga sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatiei dupa natura obiectului sau conform destinatiei stabilita prin acordul partilor. 2. Pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului se numeste chirie. Chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global fie, pe unitati de timp (ziua, luna, anul etc.) si se plateste la termene stipulate, de regula in mod succesiv. Chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului. Dar ea poate fi determinabila, de exemplu, lasata la aprecierea unui tert.

Obligatiile Locatorului potrivit N.C.C. sunt: 1. Obligatia de predare a bunului dat in locatiune. Locatorul este obligat sa predea bunul impreuna cu toate accesoriile sale in stare corespunzatoare utilizarii acestuia. 2. Obligatia de a mentine bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii. Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata durata locatiunii. Reparatiile locative, raman in continuare in sarcina Locatarului. 3. Obligatia de a asigura locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii. 4. Obligatia de garantie contra tuturor viciilor lucrului care impiedica sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea contractului si fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au survenit in cursul locatiunii. Obligatiile Locatarului potrivit N.C.C sunt: 1. Sa ia in primire bunul dat in locatiune; 2. Sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract, potritivit uzantelor sau potrivit legii; 3. Sa permita examinarea bunului de catre locator la intervale de timp rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre cei care doresc sa il cumpere sau care, la incetarea contractului, doresc sa il ia in locatiune; 4. Sa restituie bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune; 5. Sa notifice Locatorului necesitatea unor reparatii. 6. Sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta. 7. Sa suporte reparatiile locative, nascute din folosinta obisnuita a lucrului. Prin contract, partile pot conveni contrariul.

Încetarea contractului de locatiune 1. Denunţarea contractului: Dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei, oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare 2. Rezilierea locaţiunii. Atunci când, fără justificare, una dintre părţile contractului de locaţiune nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locaţiunea 3. Imposibilitatea folosirii bunului. Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite, locaţiunea încetează de drept 4. Desfiinţarea titlului locatorului. Desfiinţarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosinţa bunului închiriat determină încetarea de drept a contractului de locaţiune. 5. Moartea locatorului sau a locatarului. Locaţiunea nu încetează prin moartea locatorului sau a locatarului

Definitia si caracterele juridice ale contractului de arendare

Definitie: Contractul de arendare , varietate a contractului de locatiune, este un contract prin care una dintre parti, numita arendator, transmite celeilalte parti, numita arendas, bunuri agricole in vederea exploatarii pe o durata determinata si in schimbul unui pret, numit arenda, stabilite de parti.

Caractere juridice: 1.

Caractere comune cu locatiunea. Arendarea este un contract sinalagmatic (bilateral), cu executare succesiva si netranslativ de proprietate, ca si locatiunea. Tot astfel, este un contract prin definitie (esentialmente) cu titlu oneros. 2. Forma contractului. Spre deosebire de locatiune, care este un contract consensual, cerinta formei scrise fiind prevazuta numai ad probationem, arendarea este un contract solemn .

Definitia si caracterele juridice ale contractului de antrepriza Definitie: Contractul de antepriză sau de construcții este contractul în care una dintre părți numită anteprenor se obligă, că pe riscul sau, să execute o anumită lucrare materială ori intelectuală sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț. Caractere juridice: 1. Este un contract consensual: Contract care se încheie prin simplul consimţământ al părţilor, fară ca legea să prevadă pentru validitatea lui, îndeplinirea unor condiţii de formă. 2. Este un contract sinalagmatic sau bilateral: Contract care generează, de la data încheierii lui, obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi, obligaţia fiecărei părţi avându-şi cauza juridică în obligaţia celeilalte. 3. Este un contract cu titlu oneros: Contract prin care fiecare parte urmăreşte să obţină un avantaj în schimbul obligaţiilor pe care şi le asumă. 4. Este un contract comutativ: Contract oneros, la încheierea căruia părţile cunosc întinderea prestaţiilor la care se obligă şi pot aprecia valoarea acestora ca fiind echivalentă. 5. Este un contract cu executare succesivă: Contract în care obligaţiile părţilor se execută în timp, fie printr-o prestaţie continuă pe toată durata contractului, fie printr-o serie de prestaţii repetate la anumite intervale de timp. 6. Este un contract, în principiu, personal. Caracterul personal privește organizarea și conducerea lucrării, pentru că în ceea ce privește executarea acesteia, antreprenorul poate angajă, fără acordul beneficiarului, subantreprenori și lucrători.

Efectele contractului de antrepriza Obligatiile antreprenorului: 1. Obligatia de executare a prestatiei – antreprenorul execută prestatia la care s-a obligat în mod independent, având totala libertate de a concepe modalitatea de executare. 2. Obligatia de predare a lucrarii – antreprenorul este obligat sa predea clientului lucrarea executata la termenul stabilita de catre parti sau care rezulta din imprejurarile cauzei. 3. Obligatia de raspundere pentru vicii – in cazul in care prestatia executata de catre antreprenor poarta asupra unui bun corporal, anteprenorul este tinut sa garanteze contra viciilor lucrului, care fac ca lucrarea sa fie improprie folosirii dupa destinatia sa ori care ii micsoreaza foarte mult valoarea de intrebuintare. Obligatiile clientului: 1. Obligatia de receptiva si luare in primire a lucrarii – dupa ce antreprenorul a finalizat lucrarea comandata, clientul este obligat sa o receptioneze si sa o ia in primire. (asta inseamna si verificarea lucrarii) 2. Obligatia de plata a pretului – in lipsa de stipulatie contractual contrara, clientul este obligat sa plateasca pretul concomitant cu receptia si cu luarea in primire a lucrarii. Modalitatea de determinare a pretului poate fi convenit ca acesta sa fie forfetar sau de deviz.

Incetarea contractului de antrepriza: 1. Cazuri particulare: contractual de antrepriza inceteaza (se desfiinteaza) prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului. (intrucat contractual este intuitu personae). Clientul este obligat sa plateasca mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul stabilit. In cazul in care contractual nu oferea elementele necesare, sumele de platit se determina prin experti. 2. Reguli generale. Ca orice contract sinalagmatic, antrepriza poate fi rezolvata la cererea uneia din parti pentru neexecutarea obligatiilor de catre cealalta parte. In caz de imposibilitate fortuita, daca este temporara, se suspenda executarea, iar daca este definitive, obligatia se stinge.

Definitia si caracterele juridice al contractului de mandat cu reprezentare Definitie: Este un contract prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant, de la care are aceasta imputernicire si pe care o reprezinta.

Caractere juridice: 1. Mandatul este un contract cu titlu gratuit. Gratuitatea mandatului nefiind de esenta, ci de natura contractului, partile pot conveni ca mandatarul sa fie remunerat; 2. Atunci cand mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral; mandatul va fi sinalagmatic atunci cand este cu titlu oneros; 3. Mandatul are un caracter intuitu personae intrucat se incheie in considerarea insusirilor personale ale mandatarului; 4. Mandatul este un contract consensual; C.Civ: “mandatul poate fi dat sub forma scrisa sau chiar verbal ori in mod tacit”; partile constata acordul lor de vointa intr-un inscris numita procura. Institutia reprezentarii, materializata prin contractual de mandate cu reprezentare, se deosebeste essential de mandatul fara reprezentare, unde intentia de a reprezenta nu este adusa la cunostinta ori este ignorata de catre tertii cu care se incheie actele juridice. Ca atare, mandatarul fara reprezentare apare ca parte tinuta personal prin actele incheiate, acesta tratand cu tertii in nume propriu, mascand persoana mandantului fata de terti.

Obligatiile mandatarului: 1. Indeplinirea mandatului. Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie respunzator nu numai in dol dar si de culpa simpla; 2. Obligatia de a da socoteala. Mandatarul trebuie sa dea mandatului socoteala despre indeplinirea mandatului. 3. Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane. Mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita. In contractual de mandate se poate prevedea insa dreptul mandatarului de a-si substiui o terta persoana, trecandu-I o parte sau toate drepturile ce-I sunt conferite de mandant. 4. Mandatarul trebuie sa predea mandantului tot ce a primit in puterea mandatului.

Obligatiile mandatului: 1. Mandantul trebuie sa-l dezdauneze pe mandatar pentru cheltuielile ocazionate de executarea contractului. Restituirea lor nu va putea fi refuzata chiar daca obiectul mandatului nu a putut fi realizat, independent de vreo culpa a mandatarului. 2. In cazul mandatului cu titlu oneros, obligatia de plata a remunerarii exista chiar in ipoteza neimplinirii obiectului mandatului, insa fara a exista vreo culpa imputabila mandatarului, ori in cazul cand, desi executat cu intarziere, mandantul se foloseste de actul incheiat. 3. Pana la executarea obligatiilor de catre mandant, mandatarului I se recunoaste un drept de retentie asupra bunurilor mandantului ce se afla in posesia sa. In caz de pluritate de mandanti, fiecare raspunde solidar pentru efectele mandatului.

Incetarea contractului de mandat: Pe langa cazurile generale de incetare a unei conventii, mandatul cunoaste si cateva cause specifice, generate de caracterul intuitu personae: 1. Revocarea mandatului de catre mandant. El poate denunta unilateral contractul. Daca exista mai multi mandanti, revocarea reclama acordul unanim al tuturor. 2. Renuntarea mandatarului la mandat. Deoarece, in principiu, mandatul este gratuit, deci incheiat exclusive in interesul mandantului, legea rezerva expres posibilitatea acestuia de a renunta la mandant. 3. Moartea uneia dintre parti. In cazul decesului mandatarului, daca succesorii lui cunosc exista mandatului, vor fi obligati sa-l incunostinteze pe mandant despre moartea mandatarului, continuand executarea mandatului. 4. Alte clauze de incetare: punerea sub interdictie, falimentul sau insolvabilitatea uneia dintre parti. Mandatarul trebuie sa restituie mandantului toate actele/bunurile primate in temeiul si in cursul executarii mandatului.

Definitia si caracterele juridice ale contractului de imprumut de folosinta (comodatul)

Definitie: Este acel contract prin care o parte, numita comodant, transmite cu titlu gratuit folosinta temporara asupra unui lucru determinat catre cealalta parte, numita comodatar, care se obliga sa restituie bunul in individualitatea sa.

Caractere juridice: 1. Este un contract unilateral deoarece naste obligatii numai in sarcina comodatarului; 2. Este un contract cu titlu gratuit intrucat are drept cauza imediata intentia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit, fara a urmari obtinerea unei contraprestatii; 3. Este un contract real deoarece pentru formare sa nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor, ci este necesar sa aiba loc remiterea material a bunului care formeaza obiectul derivat al contractului; 4. Este un contract cu executare succesiva, prin urmare sanctiunea aplicabila in cazul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre o parte a obligatiei ce ii imcuba va fi rezilierea; 5. Este un contract generator de drepturi de creanta intrucat comodatarul dobandeste doar un drept de folosinta asupra acelui lucru.

Obligatiile comodatarului: 1. Obligatia de conservare a lucrului – C.Civ: „comodatarul este dator sa se ingrijeasca, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului imprumutat”. 2. Obligatia de folosire a lucrului potrivit destinatiei – nerespectarea acestei obligatii este sanctionarea la plata de daune-interese si la suportarea riscului pieirii fortuite 3. Obligatia de suportare a cheltuielilor de folosinta – reprezentand un accesoriu al folosintei bunului 4. Obligatia de restituire a lucrului – bunul trebuie restituit impreuna cu accesoriile sale, iar fructele produse de bun se cuvin comodantului, in lipsa de stipulatie contrara.

Incetarea contractului de comodat Imprumutul de folosinta inceteaza prin plata la implinirea termenului de restituire; plata ar putea fi facuta si inainte de acest termen, afara de cazul in care exista dispozitie contractuala contrara. Comodatul poate inceta prin confuziune sau prin dare in plata ori prin remitere de datorie. In caz de neexecutarea a obligatiilor, comodantul are deschisa calea unei actiuni in rezilierea contractului. Contractul inceteaza in caz de moarte a comodatarului numai daca imprumutul a fost incheiat in considerarea persoanei acestuia; in caz contrar, obligatiile contractuale trec asupra mostenitorilor comodatarului.

Definitia si caracterele juridice al imprumutului de consumatie Definitie: este un contract prin care o persoană, împrumutătorul transmite, temporar unei alte persoane, numită împrumutat, proprietatea asupra unei câtimi de bunuri, fungibile si consumptibile, în scopul de a lua cu obligaţia pentru acesta din urmă, de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de aceeaşi natură şi calitate.

Caractere juridice: a) Împrumutul de consumaţie este un contact unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii numai pentru împrumutat; b) Împrumutul este un contract real deoarece încheierea lui valabilă presupune atât acordul de voinţă al părţilor, cât şi tradiţiunea; c) Împrumutul de consumaţie poate fi gratuit sau cu titlu oneros; d) Împrumutul de consumaţie este translativ de proprietate.

Efectele contractului de imprumut de consumatie: Obligatiile imprumutatului: - Obligatia de restituire – la scadenta imprumutatul e obligat sa restituie bunuri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate, indiferent de eventuala sporire/scadere a valorii bunurilor intre momentul incheierii contractului si cel al restituirii. Aceasta restituire se face la termenul stipulate in contract. Daca nu s-a prevazut un termen ori s-a stipulate ca imprumutatul va restitui bunurile cand va putea, prescriptia de 3 ani incepe sa curga de la data incheierii contractului. In cazul pieirii lucrurilor, daca imprumutatul este in imposibilitate de a restitui lucruri de aceeasi natura, el va restitui o suma de bani in functie de valoarea lucrurilor. Obligatiile imprumutatorului – imprumutul de consumatie creeaza obligatii numai in sarcina imprumutatului, nu si a imprumutatorului.

Obligatiile depozitarului in cazul de depozit voluntar 1. Obligatia de pastrare a lucrului depozitat – depozitarul trebuie sa se ingrijeasca de paza lucrului depozitat cu aceeasi grija ca de propriul sau lucru; 2. Obligatia de restituire a bunului depozitat – depozitarul va trebui sa restituie insusi lucrul depozitat, impreuna cu fructele percepute, nu insa si fructele pe care le-ar fi putut percepe dar nu le-a perceput. Termenul de prescriptie a actiunii derivate din contract incepe sa curga de la data implinirii termenului de depozitare, iar in absenta unui termen de la data incheierii contractului.

Definitia si caracterele juridice ale contractului de renta viagera

Definitie: Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate. Caractere juridice: 1. Este un contract sinalagmatic deoarece naste obligatii in sarcina ambelor parti contractante 2. De regula, este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind obtinerea unor foloase patrimoniale in schimbul obligatiei pe care si-o asuma; poate fi si cu titlu gratuit, prin donatie sau testament; 3. Daca se constituie cu titlu oneros, este un contract aleatoriu, deoarece ambele parti au sanse de castig-pierdere; daca se constituie cu titlu gratuit, este o liberalitate inter vivos sau mortis causa, dupa caz; 4. Este un contract consensual, realizarea acordului de vointa fiind suficienta pentru perfectarea contractului; 5. Este un contract translativ de drepturi reale deoarece transfera in patrimoniul debirentierului un drept real (ex. drept de proprietate) 6. Este un contract cu executare succesiva pentru ca executarea obligatiei de plata a rentei presupune mai multe prestatii esalonate in timp.

Efectele contractului de renta viagera: 1. Obligatiile credirentierului – daca contractul se constituie cu titlu oneros, atunci are obligatia sa predea suma de bani sau bunul ce formeaza obiectul prestatiei sale. Daca predarea bunului are loc la o data ulterioara incheierii contractului, credirentierul va avea obligatia conservarii bunului instrainat. Credirentierul are obligatia de garantie contra evictiunii si contra viciilor ascune ale lucrului instrainat. 2. Obligatiile debirentierului: - Obligatia de plata a rentei – ratele de renta se cuvin credirentierului si se platesc in cuantumul si la termenel stabilite prin contract, pana la moartea credirentierului sau a tertului pana la moartea caruia credirentierul are dreptula la ratele de renta. - Sanctiunea neexecutarii obligatiei de plata a rentei – in caz de neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de plata a rentei, credirentierul are posibilitate de a promova o actiune in executare silita, neavand insa deschisa calea unei action in rezolutiunea contractului.Exista 2 situatii cand poate fi ceruta rezolutiunea contractului  Daca debirentierul nu prezinta garantiile stipulate pentru asigurarea platii rentei sau le micsoreaza prin fapta sa;  Daca partile au inserat in contract un pact comisoriu expres.

Definitia si caracterele juridice ale contractului de intretinere Definitie: Contractul de intretinere este acel contract prin care o parte, numita intretinut, transmite un drept real asupra unui bun al sau ori plateste o suma de bani celeilalte parti, numita intretinator, care se obliga in schimb sa ii asigure intretinerea in natura pe tot restul vietii, iar dupa moartea acestuia, sa il inmormanteze.

Caractere juridice: 1. Este un contract cu titlu oneros, ambele parti contractante incheind contractul pentru a obtine un folos material. 2. Este un contract sinalagmatic (bilateral), generand obligatii reciproce si interdependente intre partile contractante. In cazul in care contractul este cu titlu gratuit, atunci acesta va avea un caracter unilateral; 3. Este un contract aleatoriu, deoarece intinderea obligatiei de intretinere asumata de catre intretinator nu se cunoaste la momentul contractarii, ci depinde de un eveniment viitor si incert, la realizarea sau nerealizarea caruia se determina castigul sau pierderea pentru fiecare dintre ele. 4. Este un contract consensual, manifestarea de vointa a partilor in sensul incheierii contractului fiind suficienta pentru perfectarea sa valida; 5. Este un contract translativ de drepturi reale. Transferul dreptului in patrimoniul intretinatorului opereaza in momentul incheierii contractului; 6. Este un contract atipic, deoarece obligatia intretinutului este cu executare dintr-o data, iar obligatia intretinatorului este cu obligatie succesiva; 7. Este un contract intuitu personae, fiind incheiat in considerarea atat a persoanei intretinatorului, cat si a persoanei intretinutului; 8. Este un contrat nenumit, nefiind reglementat in dreptul nostru.

Efectele contractului de intretinere: Intretinutul are urmatoarele obligatii: 1. Sa predea bunul care formeaza obiectul derivat al contractului 2. Sa garanteze contra evictiunii si contrac viciilor ascunse ale lucrului instrainat Intretinatorul are urmatoarele obligatii: 1. El se obliga la executarea contractului, indifferent de cat de oneroasa se dovedeste a fi; 2. Intretinerea nu se poate presta de o alta persoana decat intretinatorul (caracter intuitu personae) 3. Are obligatia de a savarsi toate actiunile ce sunt necesere pentru asigurarea intretinerii 4. Obligatia are caracter alimentar, urmand a fi executata zi de zi, in mod succesiv. 5. Obligatia trebuie sa fie executata in natura 6. Plata intretinerii este portabila (nu inseamna in mod obligatoriu ca partile sa aibe acelasi domicilui de fapt) Sanctiunea neexecutarii obligatiei de intretinere – actiunea in executarea silita a obligatiei de intretinere; actiunea in rezolutiunea contractului.

Ce este un contract consensual? - Contract care se incheie prin simplu consimtamant al partilor, fara ca legea sa prevada pentru validitatea lui, indeplinirea unor conditii de forma. Ce contracte consensuale cunoasteti?  Contract de vanzare – cumparare  Contract de schimb  Contract de donatie  Contract de locatiune  Contract de antrepriza  Contract de mandat cu reprezentare  Contract de intretinere  Contract de renta viagera Ce este un contract solemn? - Contract care se incheie valabil numai prin exprimarea consimtamantului partilor intr-o anumita forma solemna, prevazuta ad validitatem intr-o dispozitie expresa a legii sau printr-o prealabila conventie a partilor. Ce contracte solemne cunoasteti?  Contract de donatie  Contract de arendare  Contract de antrepriza Ce este un contract real? - Contract pentru a carui incheiere valabila, consimtamantul partilor trebuie sa fie materializat in (si insotit de) predarea lucrului la care se refera. Ce contracte reale cunoasteti?  Contract de imprumut de folosinta (comodatul)  Contract de imprumut de consumatie Ce este un contract comutativ? - Contract oneros, la incheierea caruia partile cunosc intinderea prestatiilor la care se oblige si pot aprecia valoarea ca fiind echivalenta. Majoritatea contractelor oneroase sunt commutative, prestatia fiecarei parti reprezentand echivalentul contraprestatiei celeilalte parti. Ce contracte comutative cunoasteti?  Contract de vanzare – cumparare  Contract de schimb  Contract de locatiune  Contract de antrepriza  Contract de intretinere Ce este un contract aleatoriu? - Contract la incheierea caruia partile nu cunosc existent sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract, fiindca au inteles sa se oblige in functie de un eveniment viitor si incert, denumit aleatoiu, care comporta, pentru fiecare dintre parti, o sansa de castig sau un risc de pierdere. Ce contracte aleatorii cunoasteti?  Contract de imprumut de folosinta (comodatul)

 Contract de intretinere  Contract de renta viagera Ce este un contract unilateral? - contract care generează obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi. Ce contracte unilateral cunoasteti?  Contract de donatie  Contract de mandat cu reprezentare  Contract de imprumut de folosinta (comodatul)  Contract de imprumut de consumatie Ce este un contract bilateral (sinalagmatic)? - Contract care genereaza, de la data incheierii lui, obligatii reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti, obligati fiecarei parti avandu-si cauza juridical in obligatia celeilalte. - Contractul bilateral se caracterizeaza prin faptul ca fiecare parte are calitate de creditor, cat si calitatea de debitor. Ce contracte bilateral sinalagmatice cunoasteti?  Contract de vanzare – cumparare  Contract de schimb  Contract de arendare  Contract de mandat cu reprezentare (daca e cu titlu oneros)  Contract de antrepriza  Contract de intretinere  Contract de renta viagera Ce este un contract cu titlu gratuit? - Contract prin care una din parti se boliga sa procure celeilalte parti, fara echivalent, un avantaj patrimonial. (ex. donatia) Ce contracte cu titlu gratuit cunoasteti?  Contract de donatie  Contract de mandat cu reprezentare (=> contract unilateral)  Contract de imprumut de folosinta (comodatul)  Contract de imprumut de consumatie  Contract de renta viagera (=> liberalitate mortis causa) Ce este un contract cu titlu oneros? - Contract prin care fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj in schimbul obligatiilor pe care si le asuma. Ce contracte cu titlu oneros cunoasteti?  Contract de vanzare – cumparare  Contract de schimb  Contract de locatiune  Contract de arendare  Contract de mandat cu reprezentare (=> bilateral)  Contract de antrepriza  Contract de imprumut de consumatie  Contract de renta viagera (=> aleatoriu)  Contract de intretinere

Ce este un contract intuitu personae? - contract la încheierea căruia consideraţia persoanei contractantului a fost determinantă. Sunt, în principiu, contracte intuitu personae toate contractele gratuite. Ce fel de contracte intuitu personae cunoasteti?  Contract de mandat cu reprezentare  Contract de intretinere

Lista contracte:  Contract de vanzare – cumparare (consensual, comutativ, sinalagmatic, translativ de drepturi, titlu oneros)  Contract de schimb (consensual, comutativ, sinalagmatic, titlu oneros)  Contract de donatie (consensual, unilateral, solemn, translativ de proprietare, irevocabil, titlu gratuit)  Contract de locatiune (consensual, comutativ, caracter executoriu, titlu oneros)  Contract de arendare (sinalagmatic, solemn, titlu oneros)  Contract de antrepriza (consensual, sinalagmatic, comutativ, executare succesiva, personal, titlu oneros)  Contract de mandat cu reprezentare (consensual, unilateral – titlu gratuit, sinalagmatic – titlu oneros, intuitu personae)  Contract de imprumut de folosinta (comodatul) (real, unilateral, titlu gratuit, executare succesiva, generator de drepturi de creanta)  Contract de imprumut de consumatie (real, unilateral, translativ de proprietate, titlu gratuit sau titlu oneros)  Contract de renta viagera (consensual, bilateral, titlu oneros – aleatoriu, titlu gratuit – liberalitate, translativ de drepturi reale, executare succesiva)  Contract de intretinere (consensual, titlu oneros, comutativ, aleatoriu, bilateral, intuitu personae, atipic, translativ de drepturi reale, nenumit)