Proprietatea Publica Si Rolul Ei in Economia Moderna [PDF]

Zitiervorschau

Contents Introducere .................................................................................................................................................... 2 Proprietatea publică. Bunuri. ......................................................................................................................... 3 Avantajele și dezavantajele............................................................................................................................ 4 Concluzia ........................................................................................................................................................ 5 Bibliografie ..................................................................................................................................................... 6

1

Introducere Una din problemele cheie în teoria economică este problema proprietății. Proprietatea asupra mijloacelor de producție determină în mîinele cui se află atît puterea economică, cît și cea politică în societate. Proprietatea, ca categorie economică, reprezintă un ansamblu de relații dintre oameni în legătură cu însușirea bunurilor existente în societate, relații guvernate de norme sociale, specifice diferitor perioade istorice. Categoria ”proprietate” o vom examina în două aspecte: juridic și economic. În aspect juridic: proprietatea reprezintă un bun economic, ce aparține cuiva și care se exprimă în trei forme de drept: 

Dreptul de a poseda bunurile, care constă în stăpînirea efectivă a bunurilor



Dreptul de a folosi bunurile, care constă în folosirea calității utile ale bunurilor



Dreptul de a administra bunurile, care constă în determinarea destinului bunurilor În aspect economic proprietatea reprezintă relații economice de gospodărie, care apar

între oameni în procesul de producție și care includ următoarele elemente: 

Relații de însușire a factorilor de producție



Relații de folosire economică a mijloacelor materiale, care apar în condițiile, cînd proprietarul mijloacelor de utilizare a acestora de alte persoane (ex. relații de arendă , relații de concesiune)



Relații de realizare economică a proprietății, care au loc numai în cazul dacă ea aduce proprietarului un anumit venit în formă de profit, dobîndă, rentă sau divident Dreptul de proprietate apare pe următoarele căi: 

Pe bază activității de muncă și de producție



Pe calea moștenirii



Pe calea restabilirii dreptului de proprietate



Pe alte căi care nu contravin legislației în vigoare

Relații de proprietate pot funcționa normal numai într-un stat cu condițiile existenței democrației întemeiate pe pe relații de drept, stat care apără și susține toate formele de proprietate. În țările cu economie de piață, inclusiv în Republica Moldova, există două tipuri de proprietate: privată și publică și o combinare al acestora – proprietate mixtă. În cadrul acestor tipuri există mai multe forme de proprietate. 2

Proprietatea publică. Bunuri. Proprietatea se definește ca fiind o relație între oameni, un contract social ce privire la bunurile materiale, spirituale și de altă natură existente în societate sau obținute din activitatea economică. Proprietatea publică este prezentată în toate țările și se caracterizează prin faptul că o parte considerabilă de bunuri se află în proprietate statului și diferitor administrații publice locale. Proprietatea publică aparținînd statului, este prezentă în sectoarele cu riscuri mai mari pentru întreprinzători, pe care proprietarii particulari le suportă mai greu (cercetări nucleare și spațiale, exploatări miniere, construcții de căi ferate, drumuri, poduri, metrou etc.). ea există în toate țările lumii, în diferite grade de dezvoltare. Sub aspect economico-social acest tip de proprietate are o serie de limite concretizate în: 

Poate frîna concurența prin utilizarea unor prețuri de monopol de stat, afectînd nevoile consumatorilor (ex: Compania Union Fenosa)



Poate menține unități economice cu un grad redus de rentabilitate care beneficiază de subvenții bugetare de la stat Sectorul public se manifectă printr-un grad mai ridicat de socializare a producției, ceea ce permite realizarea unor economii mult mai mari și a unei eficiențe economice sporite. De asemenea, sectorul de stat, permite o mai bună satisfacere a nevoilor sociale de învățămînt, sport, asistență și protecție socială etc. Dacă avem în vedere cine sunt subiecții proprietății și ce au ei comun sau specific în exercitarea drepturilor de proprietate, atunci proprietatea publică, al cărei proprietar este statul sau sunt unitățile administrațiilor publice centrale și locale din structura sa. Domeniul public cuprinde totalitatea bunurilor care constituie obiectul dreptului de proprietate publică al statului sau unităților administrativ-teritoriale sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și care sunt dobîndite prin modurile prevăzute de lege. Între noțiune de domeniul public și cea de proprietate publică nu se poate pune semnul egalității- noțiunea de domunul public se referă la bunuri care constituie obiectul dreptul de proprietate publică în timp ce de proprietate publică se referă la un drept subiectiv. În funcție de subiectele dreptului de proprietate domeniul public poate fi: național, județean 3

sau local. După regimul juridic al bunurilor care o compun, această proprietate poate constitui domeniul public al statul sau domeniul privat al statului, ambele putînd fi de interes național/local. Bunurile care formează domeniul public se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate) și imprescriptibile (nu pot fi urmărite silit sau grevate de diferite obligații – pentru a fi sechestrate, preluate spre despăgubire etc). Aparțin domeniului public bogățiile de orice natură ale subsolului, spațiului aerian, apele cu potențial energetic sau care se pot folosi în interes public, siturile istorice și arheologice, terenurile pentr rezervații și parcuri naționale, terenuri pentru nevoile apărării, fîșia de protecție a frontierei de stat, imobilele din punctele de frontieră sau sedii ale ministerilor, primăriilor, ale unităților de învățămînt de stat etc. Celelalte bunuri proprietatea publică ce nu aparțin domeniului public țin de domeniul privat al statului.

Avantajele și dezavantajele Avantajele proprietății publice: 

Ea permite organizarea unor activități cu riscuri mari pe care agenții economice privați nu le pot suporta



Ea cuprinde unele domenii de activitate care presupun investiții mari de capital



Ea asigură satisfacerea multor nevoi sociale



Ea oferă o stabilitate mai durabilă a locurilor de muncă Dezavantajele proprietății publice:



Ea nu stimulează suficient inițietiva lucrătorului și a interesului economic personal



Ea admite nerentabilitatea unor întreprinderi (fiind susținute prin subvenții de bugetul de stat)



Ea duce în unele cazuri la frînarea concurenței și aplicarea prețurilor de monopol



Ea favorizează elemente de birocratism

4

Concluzia Proprietatea publică, de stat,

la momentul actual ,se regăsește în structura

proprietății în proporții diferite, în economia tuturor statelor lumii, fiind predominantă în anumite ramuri economice (transporturile, telecomunicații, cercetări științifice, industria de armament, siderurgia, sectorul financiar-bancar etc.). Prin însăși existența sa, sectorul public joacă un rol determinant în viața economică, în derularea fluxului economic între agenții economici. Deci, economia sectorului public privește statul atît ca agent economic, cît și în calitate de reglator al vieții economice, în vederea administrării resurselor publice în mod eficient, pentru obținerea satisfacerii cît mai bune a nevoilor cetățenilor. Nu putem luat o poziție fermă referitor la folosul sau neeficiența proprietății publice. La momentul actual în Republica Moldova proprietatea publică practic nu există. În RM se dezvoltă bine cît proprietatea privată, atît și cea mixtă. Conform opiniei mele o parte din economie trebui vizată și condusă de stat, pentru protecția cît a economiei, atît și a nevoielor populației.

5

Bibliografie 1. Valeriu Stoica, Drept civil, Drepturile reale principale, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2004 2. Pohoata Ion, ”Doctrine economice universale”, Editura Fundației ”Gh.Zane”, Iași, 1993 3. Doreal Ailenei, ”Economia sectorului public”, Editura Bren, București , 2002 4. Magdalena Platis, ”Economia sectorului publc”, Universitatea București, 2003

6