Proiect Plante Medicinale [PDF]

Zitiervorschau

Importanţa plantelor medicinale Referat realizat de: Bargaoanu Diana-Elena Clasa: a XI a E Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacau Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară. Valoarea terapeutică Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca, Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe „ Medicul tratează, natura vindecă”, spunea celebrul Hipocrate Prin plante medicinale înțelegem acele plante sau părți din plantă care, prin substanțele pe care le conțin pot fi folosite la vindecarea sau ușurarea unor boli. Nu toate plantele au valoare medicinală. Pentru aceasta ele trebuie să conțină una sau mai multe substanțe active care să exercite o anumită acțiune benefică asupra organismului. Aceste substanțe se formează în plante ca urmare a proceselor metabolice ce se desfășoară la nivel celular, localizate în interiorul unor țesuturi

specializate. Substanțele cu structură chimică bine determinată sunt cunoscute sub denumirea de principii active. Plantele medicinale, de mii de ani, reprezintă materia primă pentru străvechea și mereu actuala fitoterapie. Omul încă din zorii existenței sale, la început din instinct, apoi din intuiție și experiență, iar mai târziu printr-o abordare științifică, rațională, a folosit și continuă să folosească, în scopul vindecării sau ameliorării bolilor, plantele medicinale.

Coacăz negru

Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust care face parte din genul Ribes, familia Grossulariaceae. Crește sub formă de tufe de 1 – 2 m înălțime. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust

acrișor, de culoare închisă, care au un diametru de 6 – 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe. Coacăzul negru conține taninuri, rutozid, vitamina C, urme de ulei volatil de culoare verde (până la 0,2%) format din carburi terpenice. Fructele conțin cca 150 mg% vitamina C, vitamine din complexul B, acizi organici (citric, malic), pectine, zaharuri, antociani, ulei gras, terpene, flavonoide (miricetol,

cvercetol,

carnferol),

pectine, calciu, fier, potasiu, fosfor,

vitamina PP[1]. Fructele lui, bogate în glucide, acizi grași, proteine și substanțe minerale, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri sau marmeladă. Fructele au acțiune tonică generală, vitaminizantă, remineralizantă, fiind recomandate și în cazurile de surmenaj, în stările anemice, în cazurile de deficit de fier. Un extract din flori este utilizat în parfumerie. Frunzele sunt utilizate în medicina naturistă ca diuretic, în afecțiuni cardiace, reumatism, gută.