Proiect Cooperatie Agricola [PDF]

Zitiervorschau

Cooperativa agricolă

Procesul de înființare a fermelor colective poartă numele de colectivizare. Uniunea Sovietică a întreprins prima campanie de colectivizare în masă în perioada 1929–1933. Țăranii colectiviști sovietici primeau o parte din recoltă după ce se făceau livrările obligatorii către fondul statului. Însă acest gen de organizare sovietică este exemplul tipic pentru colectivizarea forțată și nu trebuie confundată cu colectivizarea voluntară. În Uniunea Sovietică, colectivizarea a fost introdusă la sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea cu scopul de a crește producția agricolă prin prelucrarea mecanizată unor întinderi mari de pământ și prin folosirea pe scară largă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor. Fermele țăranilor particulari au fost unite în ferme colective și ferme de stat. Un alt argument în favoarea colectivizării, în afara aceluia al creșterii productivității, era acela că, astfel, tăranii săraci vor fi eliberați de servituțile economice de pe vremea mo șierilor. S-a sperat că scopurile propuse de colectivizare vor fi atinse prin acceptarea voluntară a acestei politici de către țărani, dar în momentul în care noile ferme nu au atras numărul de aderenți sperat de bolșevici, guvernul a trecut la executarea forțată a planului. Datorită faptului că guvernul a stabilit cote pentru fondul de stat aberant de mari, de cele mai multe ori țăranii obțineau mult mai puțin pentru munca lor decât în timpurile de dinaintea colectivizării, mulți dintre ei refuzând să mai lucreze. În foarte multe cazuri, efectele imediate ale colectivizării au fost reducerea recoltelor de cereale și înjumătățirea șeptelului și cel mai grav, apariția foametei în 1932–33. În Ucraina, în perioada secetei din 1932 – 1933, după ce Stalin a forțat agricultorii să intre în ferme colective, au murit mai multe milioane de țărani de foame. (Această foamete este cunoscută în Ucraina sub numele de Holodomor). Abia în 1940 agricultura sovietică a atins nivelurile de dinainte de colectivizare. Cooperativizarea a devenit o formă de organizare în agricultură în aproape toate statele comuniste cu mai mult sau mai puțin succes, de la caz la caz. În România, Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat. În România, colectivizarea a fost similară cu cea efectuată în URSS, prin aceea că a înglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate într-o

fermă colectivă. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final în 1962. Numero și țărani, atât săraci, cât și mai înstăriți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportări, încarcerări și confiscări ale întregii averi a celor implicați. Sistemul de agricultură socialist astfel constituit a intrat treptat într-o criză ale cărei efecte s-au simțit și după ce regimul a fost înlăturat, timp în care s-au depus eforturi pentru reconstituirea proprietă ții private în agricultură. Ca urmare a colectivizării, relațiile economice existente anterior în agricultura românească au fost distruse. Mult lăudata agricultură socialistă a arătat semne evidente de slăbiciune, intrând adesea în criză. După căderea regimului comunist în 1989, toate forțele politice au fost de acord că acest sistem trebuie să fie schimbat și CAP-urile au fost desfiin țate. Reconstituirea dreptului la proprietate pe terenurile agricole este un proces îndelungat și greoi, dar a cărui derulare a reprezentat singura soluție de revenire la relațiile economice capitaliste în agricultură. Datorita suprafetelor fragmentate excesiv in urma retrocedarilor funciare, a lipsei dotarilor tehnice si a numeroaselor neajunsuri cu care se confrunta agricultorii in zilele noastre, o parte din micii fermieri incep sa se intereseze si sa descopere avantajele cooperativelor agricole. Din pacate in Romania inca primeaza teama “reintoarcerii” la vechile CAP-uri. Cooperativa agricolă reprezintă o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, persoană juridică de drept privat, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de părți, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori (în conformitate cu principiile cooperatiste) și al implementării politicilor agricole de stimulare a asocierii producătorilor din domeniu, care se organizează și funcționează potrivit prevederilor legii. În România, cooperativele sunt reglementate de două legi, și anume: • Legea 566/2004 – Legea cooperației agricole, care reglementează doar sectorul cooperației agricole • Legea 1/2005 – Legea Cooperației, care prevede la rândul ei posibilitatea constituirii de societăți cooperative de valorificare (asociații de persoane fizice care se constituie în scopul de a valorifica produsele proprii sau achiziționate prin distribuție directă sau prin prelucrare și distribuție directă) și de societăți cooperative agricole – asociații de persoane fizice care se constituie cu scopul de a exploata în comun suprafețele agricole deținute de membrii cooperatori, de a efectua în comun lucrări de îmbunătățiri funciare, de a utiliza în comun mașini și instalații și de a valorifica produsele agricole.

Cooperativa agricolă se constituie și funcționează cu minimum cinci persoane și exercită o activitate economică, tehnică și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri de muncă, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei. Cooperativa agricolă se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe baza actului constitutiv încheiat sub forma unui înscris autentic, care cuprinde decizia de asociere, lista membrilor fondatori, cu valoarea părţilor sociale subscrise de fiecare, însoţit de statut. Actul constitutiv al cooperativei agricole cuprinde în mod obligatoriu: a) denumirea şi sediul; b) tipul şi gradul cooperativei agricole; c) lista cu numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul, codul numeric personal, cetăţenia persoanelor fizice membri fondatori, denumirea, numărul din registrul comerţului şi sediul persoanelor juridice membri cooperatori. Cooperativa agricolă se înregistrează la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul. Cererea de înregistrare şi autorizare va fi însoţită de actul constitutiv şi de statutul cooperativei agricole, de dovada efectuării vărsămintelor numărului minim de părţi sociale subscrise, precum şi de actele privind dovada proprietăţii asupra bunurilor care fac obiectul aportului în natură. Cooperativa agricolă este persoană juridică de la data înregistrării și este obligatoriu să aibă o denumire proprie, care să includă sintagma ”cooperativă agricolă”. Se interzice folosirea sintagmei cooperativă agricolă în denumirea societăţilor care nu au statutul de cooperativă agricolă şi forma de organizare corespunzătoare. Există două tipuri de cooperative agricole: • cooperative de gradul I, constituite din asociații de persoane fizice; • cooperative de gradul II, formate din persoane juridice constituite din cooperativele de gradul I, în majoritate, sau persoane fizice și juridice, după caz. La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile și imobile care se constituie ca aport la capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea părților sociale subscrise în natură de membrii cooperatori. În cazul cooperativelor pentru administrarea și gestionarea terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse în folosință și terenurile de orice fel rămân în proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricolă având dreptul de uzufruct.

Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene

Asociatiile profesionale, cooperativele agricole si rolul lor in dezvoltarea agriculturii Uniunii Europene Dupa crearea Comunitatii Economice Europene, structurile cooperatiste au suferit mutatii prin organizarea producatorilor sub forma uniunilor cooperatiste locale, regionale, a federatiilor pe ramuri si produse, a integrarii cooperativelor cu companii nationale sau corporatii multinationale. In tarile Uniunii Europene cooperativele agricole se gasesc in forme si tipuri care variaza pe tari, si care se bazeaza, in esenta pe aceleasi principii de organizare si functionare care au la baza Directiva nr67/532/25 iulie 1967 a Consiliului European si care se refera la cooperativele agricole.Prin aceasta directiva ,, cooperativele sunt entitati care in legislatia statului membru sunt denumite ca atare, dar se bazeaza pe principii cooperatiste. In Uniunea Europeana cooperativele agricole se organizeaza pe trei niveluri, astfel: La nivel primar agricultorii se asociaza in forme simple de asociatii care in Uniunea Europeana sunt denumite cooperative de gradul I acestea s-au format pentru realizarea in comun a urmatoarelor obiective: Ø

efectuarea lucrarilor agricole;

Ø

exploatarea in comun a pamantului;

Ø

utilizarea in comun a unor capacitati de productie;

Ø

sau pentru efectuarea de investitii in domenii variate.

La nivel secundar se organizeaza asociatii de cooperative agricole primare, care sunt denumite cooperative de gradul II, si care au drept scop realizarea de investitii in amonte si in aval de agricultura pentru colectarea sau prelucrarea produselor agricole. La nivel tertiar se organizeaza cooperative de gradul III, pe regiuni sau chiar la nivel national prin participarea cooperativelor de gradul II care formeaza grupuri financiare, comerciale si industriale puternice. Acestea cuprind retele de fabrici cooperatiste, care asigura prelucrarea si comercializarea produselor sau banci, prin reunirea experientei si resurselor dintr-o anumita zona sau regiune. In tarile Uniunii Europene coopetrativele agricole se constituie prin participarea cu capital a membrilor si se organizeaza in domenii variate ale agriculturii, in socopul aprovizionarii agricultorilor, prelucrarea si comercializarea produselor, asigurarea de servicii agricole etc. Datorita faptului ca producatorii agricoli sunt dispersati pe teritorii intinse si nu pot face fata, singuri, exigentelor concurentiale si asumarii unor riscuri legate de desfacerea produselor, de nivelul preturilor si de efectuarea unor investitii costisitoare. Punctul slab al agriculturii se afla in exercitarea functiei de piata a exploatatiei agricole, ceea ce a condus la concentrarea ofertei de produse agricole pentru a asigura vanzarea in conditii de eficenta economica, pe baza informatiilor de piata si a deciziilor comune. Prin dezvoltarea formelor cooperatiste de organizare economica a fermelor familiale se creeaza posibilitatea preluarii unor functii ale fermelor de catre intreprinderi cooperatiste specializate in depozitarea si comercializarea produselor sau aprovizionarea exploatatiilor agricole cu diverse produse necesare desfasurarii ciclurilor agricole. Exploatatiile agricole, in special cele mici, dezvolta legaturi de cooperare si integrare cu marile societati agroalimentare, care preiau materile prime agricole, pe baza de contract. Sistemul agroalimentar vest-european promoveaza cooperarea in toate formele de organizare sociala a agricultorilor: exploatatii mici, mijlocii si mari, cooperative agricole si societati cooperatiste, firme agroalimentare nationale sau transnationale. In tarile vest- europene, specializarea exploatatiilor agricole este o caracteristica importanta a structurii de productie, determinata de modernizarea tehnica si tehnologica si de adancirea diviziunii muncii. Specializarea impune dezvoltarea cooperarii intre agenti de-a lungul filierelor agroalimentare, plecand de la aprovizionarea cu imputuri, producerea de materii prime agricole, depozitarea, prelucrarea, comercializarea produselor. In unele tari membre ale UE, filierele agroalimentare cooperatiste sunt dezvoltate prin organizarea de cooperative si asociatii de cooperative pe orizontala si pe verticala. Cooperarea pe orizontala se realizeaza de catre agentii economici din fiecare veriga a filierei incepand la nivelul primar si terminand la nivelul tertiar. Cooperarea vericala are loc intre fermierii individuali si asociati care realizeaza activitati diferite de-a lungul filierei. Iar cele doua forme de cooperare se imbina intre ele.

Principiile care stau la baza relatiilor de cooperare din agricultura Uniunii Europene sunt: Ø

principiul libertatii de optiune pentru forma de cooperare;

Ø obligatia membrilor de a aduce aport de capital si de-a participa la activitatea economica a cooperativei prin livrari de produse, respectarea tehnologiilor de producere a materiilor prime agricole livrate cooperativei. Ø Principiul ,,un om -un vot” in adoptarea deciziilor luate la nivel de cooperativa indiferent de aportul de capital; Ø Principiul de-a incasa dividente conform statutului. Ø Principiul ,, teritorialitatii”, respectiv limitarea ariei de actiune a unei cooperative la o comunitate data.

Principalele tipuri si forme de cooperare agricola in Uniunea Europeana

Formele principale de cooperatie si asociere in tarile membre ale Uniunii Europene sunt: a. Cooperativele de marketing. Acestea desfasoara activitati de colectare, prelucrare si comercializare a produselor in stare bruta sau finita en gros sau en detail.In Uniunea Europeana unele cooperative de marketing isi desfasoara activitatea la nivel regional si la nivel national, fiind specializate pe un produs sau grupe de produse. b. Cooperativele de aprovizionare asigura producatorilor agricoli factorii de productie necesari ( samanta, ingrasaminte chimice, furaje combinate, carburanti, tractoare, masini agricole etc.). c. Cooperativele prestatoare de servicii se organizeaza in scopul inlesnirii accesului membrilor la servicii pentru productia agricola (mecanizarea lucrarilor agricole, insamantari artificiale, contabilitatea firmei); depozitarea produselor agricole (pastrarea cerealelor si semintelor oleaginoase in silozuri); refrigerarea sau conservarea produselor perisabile; cercetare stintifica; consultanta agricola; imbunatatiri funciare; protectia mediului; agroturism etc. d. Cooperativele de credit care sunt banci ale cooperativelor agricole, care in unele tari sunt extinse, iar in altele mai putin. e. Est.

Cooperativele de exploatare in comun a terenurilor se intalnesc in Germania de

La nivelul Uniunii Europene, tarile cu cea mai mare retea cooperatista sunt: Italia, Grecia, Germania, Spania, Franta. Dar puterea economica cea mai ridicata o au cooperativele agricole din urmatoarele tari: Franta, Germania, Danemarca, Olanda. In Grecia, Spania, Italia, desi numarul de cooperative este mare, puterea lor este insa mai redusa. Sectorul cooperatist din agricultura Uniunii Europene detine cote de piata ridicate, dar diferite de la tara la tara si de la produs la produs dupa cum urmeaza in tabelul urmator. Productia agricola vanduta prin intermediul cooperativelor in unele tari membre ale Uniunii Europene Cat la % din totalul productie

Exemple de cooperative agricole din Uniunea Europeana

Mezzacorona.SCA

Este una din cele mai vechi crame cooperative din Italia. A fost fondată în anul 1904, acum 110 ani, în localitatea Via del Teroldego, de către 20 iniţiatori fermieri ai vinului şi, de atunci, au continuat să se dezvolte şi să crească atât inovatoare cât şi în realizarea diferitor proiecte importante, urmărind mereu firul comun al culturii şi valorilor cooperative, siguranţa veniturilor membrilor, adânc înrădăcinate atât în comunitatea locală cât şi teritoriu. Aceştia au plecat de la ideea de a-şi pune laolaltă resursele, să obţină echipamente şi să aibă un avantaj pe piaţă pentru a-şi vinde producţia. Activitatea de bază a cooperativei este reprezentată de obţinerea fructelor şi a vinului dar şi comercializarea acestora. Producţia este răspândită pe 2600 ha de vită de vie în Trentino, plus alte 2 vinării în Sicilia (621 ha). Unele hectare sunt rezervate producţiei de fructe. Vinurile Mazzacorona sunt vândute pe întreg teritoriul Italiei dar şi în străinătate. Lucrează cu alte 2 companii care se ocupă de exportul pentru pieţele străine: Prestige WineImportsCorp, care distribuie în America de Nord şi Bavaria wine import pentru Germania, Austria şi Elveţia. Vinurile Mezzacorona sunt foarte exportate în Scandinavia, UK, Europa de Vest şi Japonia. Mezzacorona produce vin roşu, alb sau roşe, 14 game, atât locale cât şi Internaţionale, precum Pinot Grigio, Chardonne, Theroldego, Merlot etc. Nişă de piaţă a crescut esenţial în ultimii ani, ceea ce face din Mezzacorona una din cele mai renumite branduri din Italia, fiind primul producător de Pinot Grigio şi Chardonnay. Mezzacorona produce, deasemenea, vinul spumant Rotari Trentodoc, unul din cele mai renumite branduri din lume. Mezzacorona are un scop mutualistic și își propune să aducă beneficii membrilor valorificând şi susţinând creșterea producției de struguri și a vinului, precum și comercializarea acestora sub acelaşi brand. Această funcție este foarte importantă pentru supravie țuirea agriculturii în zonele montane, unde țara fiecărui membru fermier nu depășește 1 ha și, în consecință, are o capacitate de producție și de comercializare limitată. Mezzacorona are o largă rețea de parteneriate cu cei mai importan ți promotori de vin, produsele sale fiind expuse la evenimente internaționale, cum ar fi VinItaly din Verona și Expo

2015 din Milano. Ei au o relaţie strânsă cu principalul institut agricol național pentru educație, formare profesională și cercetare recunoscute la nivel internațional. Mai mult decât atât, grupul este interesat de dezvoltarea legăturilor cu hoteluri, restaurante şi alte facilităţi turistice atât în Italia cât şi în străinătate deoarece acestea creează un mare canal de promovare pentru produsele sale. Mezzacorona nu lucrează doar cu institutul agricol naţional, deasemenea, au propriul centru de cercetare şi investigare a noilor tehnologii pentru cultivarea vinului de avangardă, de selecţie a strugurilor şi de stocare prin tehnici agricole prietenoase cu mediul. . Agraria Riva del Garda

Agraria Riva del Gardă a fost fondată cu 90 de ani în urmă de către agricultorii locali cu dragoste pentru acel teritoriu în regiunea Nazzaro, RivadelGarda. Acum este o cooperativă care a crescut de-a lungul anilor prin înţelegerea şi pasiunea membrilor săi. Un exemplu strălucit al antreprenoriatului tipic, strict legat şi înrădăcinat al teritoriului. Cuprinde în jur de 300 de membrii care produc struguri şi 1200 de cultivatori de măsline. Încă de la început, asociaţia a fost înfiinţată pentru a promova şi a stimula producţia agricolă locală din zonă. Pentru a oferi un suport mai bun acelei zone, în 1957 a apărut cooperativa de vin şi cramele şi în 1965 fabrica de ulei. Agraria este considerată un sistem economic integrat pentru dezvoltarea teritorială deoarece oferă sprijin pentru membrii săi atât în verificarea terenului dar şi în producţia agricolă, în plus colectează şi procesează măslinele şi strugurii, marketing, vânzarea directă şi promovează producţia finală de vin şi măsline.

Federeatia Crescatorilor de Bovine din Romania Federația Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) este o organizație profesională care are în componență 32 de asociații județene de crescători de vaci, precum și asociația fermierilor care distribuie lapte prin dozatoare. Membrii federației dețin 67% din efectivul total de bovine din România. Aceasta a apărut ca o necesitate a crescătorilor de bovine de la noi, pentru a se bucura de sprijin în obținerea beneficiilor acordate de legislația europeană stabilită prin Politica Agricolă Comună (PAC) și pentru a face față concurenței de pe piață. După preaderarea României la Uniunea Europeană, deschiderea piețelor a dus la un excedent de produse din lapte și carne. La acea dată, fermierii români erau decapitalizați și dezorganizați, nu aveau la dispoziție programe de dezvoltare și nu beneficiau de forme de sprijin

financiar, ajungând în situația de a produce la prețuri necompetitive. Tot în acea vreme și profitând de golul existent în organizarea fermierilor români, societă țile de procesare multinaționale nou apărute ofereau prețuri foarte mici pentru produsele românești. Acest fapt s-a suprapus și cu perioada în care, ca urmare a sistemului de privatizare, aproape toate fabricile de procesare din România erau falimentare. În condițiile date, mai multe asociații județene au înțeles că singure nu pot reu și, astfel încât au înființat FCBR. În urma acestui demers, au constatat că împreună pot negocia mult mai eficient cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și cu alte institu ții din domeniu și așa au apărut și primele forme de susținere financiară a sectorului creșterii bovinelor din România. Dacă la început au fost înscrise în federație numai opt organizații, în următorul an s-a ajuns la 22 de asociații județene afiliate. Acest fapt a dus la recunoașterea FCBR de către toate instituțiile statului și de toți partenerii sociali ca o organizație profesională solidă. Federa ția are ca scop apărarea intereselor fermierilor crescători de bovine în relația cu institu țiile statului, cu organizații din domenii cu influență în activitatea de creștere a bovinelor, precum și cu alte structuri de organizare a agricultorilor din țară și din străinătate. Aceasta participă activ la elaborarea actelor normative care privesc sectorul agricol din România și de la nivelul Uniunii Europene, prin COPA-COGECA, organizații în care este membră. FCBR pune la dispoziția membrilor ei consultanță agricolă și în domeniile conexe, asigură negocierea prețurilor produselor obținute în ferme, prestează servicii prin programul de control al performanțelor la specia bovină și organizează și promovează schimburi de experien ță cu fermierii crescători de bovine din alte state, cum sunt Olanda, Austria, Ungaria, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria sau Cehia. Principala activitate comercială desfășurată de FCBR constă în comerțul diversificat, cu animale vii (atât de reproducție, cât și pentru îngrășare), lapte și produse din lapte, carne și produse din carne, cereale și plante furajere, îngrășăminte, fertilizanți, combustibili etc. În ceea ce privește activitățile de informare și transfer de cunoștin țe, FCBR participă la târguri și expoziții organizate în statele partenere, la sesiuni de informare și documentare privind identificarea problemelor comune ale fermierilor și susținerea lor în fața instituțiilor europene și naționale, la elaborarea de proiecte transfrontaliere în acest domeniu de activitate, este antrenată în grupul de experți ai Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală, pentru promovarea PAC 20142020, și este responsabilă de buna desfășurare a grupului de lucru tematic din cadrul re țelei. De asemenea, FCBR a luat parte la elaborarea PNDR 2014-2020 și la toate reuniunile și grupurile de lucru ale MADR, fiind membră în Comitetul de monitorizare al programului, este membră a Consiliului Consultativ al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguran ța Alimentelor și a Patronatului Român, singura formă patronală care are reprezentativitate în sectorul agricol. Prin intermediul acestei structuri patronale, este membră cu drepturi depline în comisiile de dialog social la MADR și la alte șapte ministere, iar membrii FCBR au mandate de

reprezentare la nivelul județelor în comisiile de dialog social de la prefecturi, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și alte instituții cu care agricultorii au relație de colaborare în teritoriu. De asemenea, federația este prezentă la televiziune, radio, în presa scrisă națională și locală, informându-i în mod constant pe fermieri despre drepturile și obligațiile pe care le au. Printre obiectivele viitoare ale federației se numără încurajarea afilierii structurilor asociative din județele în care aceasta nu are reprezentare, convingerea asocia țiilor județene să constituie cooperative sau grupuri de producători care să le permită vânzarea tuturor produselor în mod organizat și la prețuri reale, preluarea (prin cooperative) sau dezvoltarea de fabrici de procesare care să facă posibilă valorificarea superioară a laptelui din fermele membrilor și participarea activă la elaborarea de acte normative care să le reglementeze activitatea și să îi apere de distorsiunile de pe piață. SCA La Pastora de Taberno Domeniul principal de activitate este comercializarea în comun a laptelui de capră de la fermele de caprine ale partenerilor săi. Activitatea cooperativei Caprină de Almeria este comercializarea laptelui de capră. Necesitatea de a-şi alătura forțele, s-a bazat pe existența unui sector al laptelui de capră dezorganizat, de dimensiuni foarte mici ale întreprinderilor, dar apropiate geografic, având o mai bună capacitate de a comercializa produsul său de a înveşti în creșterea calității. Structură similară a întreprinderi și viziunea comună a modului de îmbunătățire a economiei locale într - un mod durabil a condus membrii să creadă că o cooperativă este cea mai bună idee pentru a duce mai departe activitatea lor economică. A trecut printr-o serie de cooperări și integrări, iar acum face parte dintr-o cooperativă care, este cuprinde un grup multisectorial foarte mare, în timp ce îşi menține obiectivele și angajamentul teritoriului acestuia. A investit în inovare, în scopul de a crea noi produse și piețe noi. A fost înfiinţată în anul 1983. Contextul de start-up este că întreprinderea a fost creată pentru a rezolva o motivație socială economică: Andalucía este o comunitate autonomă/regiune a Spaniei cu cea mai mare producție de lapte de capră. Această reprezintă aproape 50% din producţia spaniei (252 M litri). Creșterea producției în Andaluzia, în ultimii ani a fost stabilă, și nu a cunoscut fluctuații relevante. Cu toate acestea, o presiune puternică din industria laptelui (principiul clienților sectorul laptelui de capră) a dus la scăderea prețurilor, ceea ce duce la 10 caprine pe cap de fermier din provincia Almería (în interiorul regiunii Andaluzia) să comercializeze laptele lor împreună. Ei au creat un centru de colectare și de refrigerare, pentru laptele de capră bătut în El Puntal de Sorbas (Almeria), iar în 1983 au început să-și vândă laptele direct industriei. În acest fel, a crescut valoarea adăugata prin evitarea intermediarilor și a crescut puterea lor de negociere cu clienții lor. De la aceste începuturi această cooperativă andaluziană a devenit cea mai importantă cooperativă de lapte de capră din Spania. Mai târziu, în 2006, aceasta a majorat

Calitatea de membru cu absorbția de 3 cooperative din Granada (Iznalloz, Guadix şi Baza). Volumul de lapte comercializat în 2012 a crescut cu aproximativ 15 mil de litri. În mod normal, în luna mai este cel mai mare volum de lapte comercializat, iar în septembrie este cel mai mic consum. Gama de lapte de producţie în 2012 a fost de 2.1. Compania are în prezent 16 posturi fixe care alcătuiesc cooperativa. Principalele activităţi ale cooperaţiei sunt:  Vânzare de produse pentru hrana caprelor.  Comercializare de produse pentru sănătatea animalelor.  Instalarea și întreținerea echipamentelor de muls  Vânzare de brânzeturi de capră. SCA La Pastora a creat împreună cu SCA "Los Filabres" un al doilea grad cooperativă numit SCA "Caprina de Almería", cu sediul central de asemenea, în Taberno (Almería). Scopul corporative al acestei organizații este comercializarea laptelui de capră colectat de cooperativele primare. Cooperativa vinde producția în principal pentru clienți din Spania (80 %) și Franța (20 %). Caprina de Almería are 1700 de membri (50 % femei) situate în provinciile Granada și Almería. Adunarea Generală stabilește cantitatea contribuțiilor obligatorii ale noilor membri și condițiile lor, armonizarea nevoilor economice ale cooperativei și intrarea unor noi membrii. Independent de beneficiile economice pe care membrii le pot obține, cum ar fi prețuri mai mari sau creșterea vânzărilor comune, cooperativa prevede, de asemenea, o serie de servicii gratuite:  Menţinerea și instalarea rezervoarelor reci în fermele membre  Controlul săptămânal al echipamentelor de muls, verificarea și reglarea funcționării corespunzătoare  Consultanță tehnică de veterinarii, în ceea ce privește îmbunătățirea fermelor, condiții sanitare, nutriție pentru animale, etc.  Serviciul Ecografie pentru animalele gestante.  Luarea de probe în caz de boală pentru analiza de către cooperativă, dacă este necesar, într - un alt laborator.  Vânzarea de combustibil pentru uz industrial la sub prețurile pieței Repartizarea beneficiilor asociaţiei este în conformitate cu legea andaluziană cooperativă. În primul rând, deducerile sunt făcute pentru pierderile din anii anteriori, 20 % este destinat fondului de rezervă obligatoriu (până la 50 % din capital) și cu 5% la Cooperativa Educație și Fondul de durabilitate. Restul beneficiilor sunt împărţiţi în funcție de domeniile de activitate. Pierderile sunt revendicate, iar restul este acoperit de către membrii în funcție de activitatea lor de cooperare. Cooperativa Caprină a încercat întotdeauna să dezvolte structura economică a teritoriului său, care este, în principiu marginalizat din sectorul agricol tradițional și turismul rural. Nu e nici o altă activitate economică relevantă din zonă.

Beneficiile asocierii in cooperative Bântuiţi încă de „fantoma“fostelor CAP-uri, asocierea pentru fermierii români pare să fie un subiect tabu. Mentalitatea greşită faţă de această formă de organizare, dar şi slaba promovare a avantajelor ce vin odată cu apartenenţa la cooperative privează agricultura de beneficii importante.” Avantajele economice ale fermierilor care formează o cooperativă:

• Se reduce numărul de intermediari din lanțul de distribuție. Fermierii produc împreună, apoi colectarea se face la un centru al cooperativei, de unde recolta/produc ția este apoi valorificată; • Se reduce riscul de a nu avea desfacerea produselor pentru că valorificarea se face la comun, iar posibilitatea de a oferi cantități mai mari atrage după sine contracte cu marile lan țuri de retail sau crearea propriilor magazine de desfacere; • Crește influența producătorului în stabilirea prețurilor în relație cu cumpărătorii. Companiile de inputuri sunt chiar sensibile la cuvintele ”cooperativă agricolă” care înseamnă, pentru ele, comenzi importante și un contract stabil de a furniza pentru mai mul ți fermieri în același timp; • Oferă o sursă de venit de încredere, regulată și în timp util; • Asigură furnizarea la timp a materiei prime necesare producției, de calitate bună la un preț rezonabil. De multe ori, materia primă este procesată în interiorul cooperativei, așa că la final se comercializează produs cu valoare adpugată mai mare; • Deschide noi perspective pentru producătorul/lucrătorul care poate adopta noi tehnologii (mecanizare, material săditor, etc) care să îi permită să se treacă de la practici tradi ționale la unele mai productive; • Posibilitatea înființării lor și de către persoane care dispun de un capital mic, capitalul social al cooperativelor agricole de gradul I fiind de 500 lei. Dotarea tehnica-Apartenenţa la o cooperativă sau la alte forme de asociere este importantă şi pentru accesarea fondurilor europene, întrucât se acordă 10 puncte la procentajul celui care doreşte să beneficieze de bani europeni Inputuri de calitate, recolte pe măsură- “Graţie inputurilor de calitate achiziţionate, fermierii reusesc să aibă recolte bune şi calitativ, dar şi cantitativ.



au posibilitatea planificării producţiei membrilor, în funcţie de contractele încheiate de grup cu lanţurile de magazine;



pot să investească mai ușor în tehnologii moderne;



au la dispoziţie dotările necesare pentru sortarea, ambalarea și depozitarea produselor;



pot întocmi proiecte de finanţare pentru retehnologizare;



beneficiază de sprijin financiar pentru mărirea fondului operaţional destinat finanţării de programe operaţionale;



pot beneficia de ajutor financiar și credite speciale conform legislaţiei Uniunii Europene;



procurarea pentru membrii grupului de material săditor, pesticide se poate face la preţuri mai avantajoase;



au forţă mai mare în negocierea preţurilor pentru produsele membrilor.



De ce sunt organizate cooperativele?

Oamenii se organizeaza in cooperative pentru a-si imbunatati veniturile sau pozitia economica sau pentru a furniza un serviciu care le este necesar. Cooperativa poate derula mai multe tipuri de activitati care au diverse beneficii pentru membrii si ii ajuta sa isi indeplineasca aceste obiective: 

Activitatile de marketing derulate de cooperativa

- Imbunatatesc puterea de negociere cu clientii - Combinarea volumului de produse de la mai multi membri este o parghie care le imbunatateste pozitia atunci cand au de-a face cu cumparatori; pot negocia ei preturile pentru cantitati mai mari; - Reduc costurilor de achizitie - achizitionand volume mai mari de materii prime si materiale necesare se reduce pretul de achizitie. De asemenea prin participarea la dividende, membrii isi micsoareaza si mai mult costurile; - Faciliteaza accesul pe piata sau extind oportunitatile de piata - Valoarea este adaugata produselor prin prelucrare sau oferind cantitati mai mari de un tip de asigurat si de calitate pentru a atrage mai multi cumparatori; - Imbunatatesc calitatea produselor sau serviciilor - satisfactia membrilor se construieste prin adaugarea de valoare produselor, concurenta de cooperare prevede si imbunatatirea facilitatilor, echipamentelor si serviciilor; - Reduc costurile / cresc veniturile; - Reducerea costurilor de operare prin existenta cooperativei creste castigurile la dispozitie pentru distribuirea catre membri si cresterea veniturilor lor.



Achizitionarea bunurilor / serviciilor

Cooperativele ofera adesea servicii sau produse care nu ar atrage alte afaceri private deci ele contribuie la obtinerea unor produse sau servicii altfel indisponibile. Cooperativele pot fi de asemenea retele-flexibile de fabricatie pentru intreprinderile mici din zonele geografice locale. - Prin aderarea la o umbrela de cooperare, membrii ating anumite obiective comune care altfel ar putea fi imposibil sa se realizeze pe cont propriu; - Prin intermediul acestei retele, membrii impart costurile de cercetare de piata, respectarea legislatiei de mediu, tehnice sau de formare pentru angajati; - Dezvoltarea in comun a productiei si patrunderea pe piata devin astfel, obiective fezabile. Dezavantaje - Puterea de negociere mai mare a cooperativei care decide pretul de ex. fata de pozitia agricultorului individual sa negocieze cu cumparatorii si sa se angajeze in productia pe scara larga. Conditii de success - transparenta in relatiile cu membri, de ex. in fixarea preturilor; - membrii ar trebui sa fie foarte bine pregatiti si informati in mod corespunzator.

Bibliografie 1. http://www.ies.org.ro/cooperativele-agricole 2. http://www.zf.ro/zf-news/harta-cooperativeloragricole-din-europa-13835051 3. http://www.stiriagricole.ro/beneficiile-asocierii-ocooperativa-cu-200-de-membri-poate-scoate-depe-piata-orice-producator-22141.html 4. http://www.lumeasatului.ro/articole-revista/2087cronica-unei-cooperative-de-succes.html

5. http://www.qreferat.com/referate/economie/Tipuri-de-asociatiiprofesiona146.php 6. http://agrointel.ro/ 7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultur%C4%83_colectivizat %C4%83

Cuprins 1. Cooperatia Agricola-Introducere 2.Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene 2.1 Asociatiile profesionale,cooperativele agricole si rolul lor in dezvoltarea agriculturii 2.2 Principalele forme de cooperare agricole in UE 2.3 Productia agricola vanduta prin intermediul cooperativelor in unele tari member ale UE 3. Exemple de cooperative agricole din Uniunea Europeana 4. Beneficiile asocierii in cooperative