Program de Recuperare În Cazul Copiilor Afectaţi de Infirmitate Motroie Cerebrală [PDF]

Zitiervorschau

Program de recuperare în cazul copiilor afectaţi de Infirmitate Motroie Cerebrală (IMC) Atunci când un copil suferă de IMC, spunem că o parte din creierul lui nu funcţionează sau nu s-a dezvoltat suficient. Zona afectată este, de obicei, una care controlează muşchii şi anumite mişcări ale corpului. Leziunea creierului nu afectează muşchii copilului sau nervii conectaţi la măduva spinării, ci numai capacitatea creierului de a controla musculatura.  Formele principale ale IMC: În IMC mesajele creierului către muşchi sunt dezordonate şi încurcate. Există trei tipuri de IMC: spastică, atetoidă şi ataxică. SINDROMUL PIRAMIDAL- forma spastică Spastic inseamnă „ţeapăn” şi această formă de IMC determină o rigiditate a muşchilor printr-o contractură prea intensă, simultan cu o scădere a mobilităţii articulare. Spasticitatea ( sau sindromul piramidal) poate fi descrisă ca:  Hemiplegie: în care este afectată fie partea dreaptă, fie cea stângă.  Deplegie: în care sunt afectate ambele picioare, dar braţele funcţionează normal, sau apare normal.  Triplegie: trei membre ale corpului sunt afectate, de obicei ambele picioare şi un braţ.  Tetraplegie: în care sunt afectate ambele braţe şi ambele picioare.  Monoplagia: în care este afectat un singur membru(braţ sau picior), pe o singură parte a corpului. SINDROMUL EXTRAPIRAMIDAL- forma atetoidă Este vorba despre copii cu mişcări involuntare generate de trecerea rapidă a muşchilor de la starea de to us scăzut la starea de contractură prea puternică.

FORMA ATAXICĂ Copiii cu acest gen de afecţiune prezintă dificultăţi de menţinere a echilibrului şi în general au mişcări necoordonate la nivelul întregului corp.

Formele IMC

 Cauzele IMC: Acestea pot fi : o infecţie în timpul primelor săptămâni de dezvoltare ale sarcinii , o naştere dificilă sau prematură, anormalităţi de dezvoltare a creierului fără o cauză identifibilă, eventual o problemă respiratorie, hemoragii cerebrale care se pot produce la nou-născuţii prematur, o tulburare gentică moştenită, chiar dacă uneori ambii părinţi sunt sănătoşi.  Consecinţele IMC: Infirmitatea motorie cerebrală este o condiţie/ stare care afectează motricitatea în grade diferite, de la foarte uşor la extrem de greu. Un copil suferă de IMC poate prezenta în grad diferit următoarele caracteristici:       

Mişcări lente, neîndemânatice sau spasmodice; Rigiditate; Slăbiciune; Spasme musculare; Moliciune; Mişcări voluntare; Debutul unei anumite mişcări generează o mişcare diferită nedorită.

 Obiectivele tratamentului kinetic al copilului cu paralizie cerebrală (IMC): - Reducerea durerii; - Reducerea spasticităţii; - Prevenirea deformărilor osoase; - Combaterea posturilor anormale; - Ameliorarea mobilităţii; - Menţinerea supleţei musculare şi a amplitudinii de mişcare; - Prevenirea hipotoniei şi deteriorării musculare datorate neutilizării; - Creşterea amplitudinii de mişcare; - Reeducarea propriocepţiei şi stimularea senzorială; - Reeducarea pattern-urilor de mişcarea anormală; - Întârzierea sau prevenirrea, prin terapie, a intervenţiilor chirurgicale.  Mijloacele kinetice utilizate în tratamentul kinetic al copilului IMC: Metodele de recuparare se bazează pe procesele de inhibiţie şi/sau facilitare pentru a accelera formarea contolului motor voluntar şi a mişcărilor globale. Tratamentul complex constă în:  Tratamentul fizical are la bază ideea de neuroplasticitate, adică capacitatea creierului de a crea noi sinapse.  Decontracturarea sau stretchingul este printre primele metode folosite în tratamentul spasticităţii şi prevenirea deformărilor în mod direct şi indirect asupra funcţiei.  Terapia prin constrângere indusă sau antrenamentul bimanual intensiv este o abordare din categoria învăţării motorii care vizează funcţia membrului superior la copiii hemiplegici.  Terapia Cranio-Sacrală se bazează pe teoria că sistemul nervos central are pulsaţii ritmice foarte importante în menţinerea sănătăţii.  Tratamentul în camera hiperbară este o terapie care îşi propune să repare zonele lezate din interiorul creierului copilului cu paralizie cerebrală, prin introducerea unor nivele de oxigen mai mari.  Program de recuperare prin mijloace ale kineoterapiei în cazul copiilor cu IMC Kinetoterapia este o modalitate de terapie specifică recuperării. Este principalul mijloc de recuperare pe lângă celelalte componente. Kinetoterapia încearcă aducerea mişcării spre normal sau cât mai aproape de acesta.

-

Obiectivele programului kinetic: Identificarea musculaturii spastice şi aplicarea poziţiilor reflex inhibitorii pentru tratarea hipetoniei; Diminuarea durerii şi a spasticităţii prin terapii medicamentoase; Îmbunătăţirea amplitudinii de mişcare articulare; Facilitarea activităţii motorii voluntare; Consolidarea reacţiilor de redresare, apărare si reechilibrare; Îmbunătăţirea echilibrului static şi dinamic; Îmbunătăţirea coordonării în poziţiile înalte; Combaterea relaţiilor compensatorii; Îmbunătăţirea orientării spaţiale; Educarea mersului; Educarea prehensiunii; Creşterea rezistenţei la efort.  Metode de recuperare:

- CONCEPTUL BOBATH – foloseşte poziţiile reflex-inhibitoare (poziţiile parţial sau total opuse posturii iniţiale anormale ale pacientului), in vederea relaxării musculaturii spastice, prin mobilizări pasive până când se consideră oportun să execute activ, apoi în mod selectiv. Ex de exerciţii:

- Metoda LeMatayer are la bază dezvoltarea ontogenică neuromotorie, ea provoacă decontracturarea grupelor musculare spastice prim manevre care permit corectarea posturilor anormale, îmbunătăţirea percepţiei, a orientării spaţio-temporale, previne tulburările de aliniament postural. - Metoda Kabat s-a dezvoltat pe baza ideilor metodei Kenny, iar astăzi este cunoscută ca o metodă de facilitare proprioceptivă neuromusculară care respectă principiile: execuţia subliminală necesară unei mişcări poate fi întărită, facilitarea maximă se obţine prin exerciţiu intens. Diagonala 1- Mişcarea de sus în jos

- Metoda Vojta nu are o bază originală, ea s-a construit pe baza principiilor Bobath, dar originial este modul de manevrare al copilului în exerciţiile de rostogolire şi târâre. - Metoda Margaret Rood stă la baza metodei de activare, inhibare a unui singur muşchi.  Mijloace ajutatoare - Termoterapia- căldura este utilă în recuperarea neuromotorie prin acţiunea sa de combatere a spasmului. Cea mai utilizată formă este de

împachetare parţială a segmentului cu ajutorul unei comprese fierbinţi timp de 15 minute. - Hidrokinetoterapia reprezintă o metodă de fizioterapie prin care se aplică apă pe piele sub diferite forme. În recuperarea neuromotorie, exerciţiile în apă cresc randamentul muşchilor striaţi, iar exerciţiile în apă caldă diminuează forţa musculară, dar cu efecte benefice asupra spasticităţii şi a contracturilor. - Electroterpia foloseşte proprietăţile curentului electric pentru influenţarea funcţionalităţilor organismului în dorit şi necesar.