Program de Consiliere Stres [PDF]

Zitiervorschau

Nr de înregistrare:…..……/…………………… Avizat, Coord. CJAP Bacău, Prof. Diana Aprodu

Aprobat, Dir. CJRAE Bacău, Prof. Alexandrina Scorţanu

TITLUL PROGRAMULUI:

“SCAP DE STRES !” PROGRAM DE CONSILIERE DE GRUP

An școlar: 2017 – 2018

Unitatea de învățământ unde se implementează programul: ŞCOALA GIMNAZIALA Cleja, jud. Bacau Profesorul consilier școlar ce implementează programul: CAZACU OANA MADALINA

I.

DOMENIUL: Stil de viată sănătos

II.

DESCRIEREA PROBLEMEI / MOTIVAȚIA PROGRAMULUI: Suicidul, consumul de alcool sau droguri, refuzul şcolar, depresia au fost identificate

de numeroase studii ca fiind reacţii la multipli factori de stres la care sunt supuşi copiii şi adolescenţii. Expunerea repetată la o serie de stresori determină dezvoltarea la copii şi adolescenţi a unor tulburări comportamentale, emoţionale şi performanţe şcolare scăzute. Cei mai importanţi factori protectori sunt mecanismele de coping care previn dezvoltarea acestor tulburări. Se impune astfel necesitatea oferirii de suport în scopul diminuării afectivităţii negative precum şi însuşirii de către elevi a unor mecanisme de coping.

III.

SCOPUL PROGRAMULUI:

Însuşirea (formarea) unor abilităţi şi metode de management al stresului.

IV.

OBIECTIVELE PROGRAMULUI:

1. să definească stresul; 2. să identifice sursele de stres; 3. să recunoască reacţiile emoţionale, cognitive, comportamentale, fiziologice la stres; 4. să identifice şi să analizeze diferite metode de coping; 5. să recunoască rolul convingerilor iraţionale în apariţia stresului; 6. să recunoască rolul gândurilor şi emoţiilor ca indicatori ai stresului

V.

TIPUL BENEFICIARILOR: -

elevi din clasele VII - VIII

VI.

DETALIEREA GRUPELOR:

GRUPUL

NUME SI PRENUME ELEV

CLASA

Grupul 1.

Grupul 2. ETC... VII. METODE ŞI MIJLOACE UTILIZATE: Formale, non-formale VIII. PERIOADA DE DESFĂȘURARE: Anul școlar 2017-2018 / sem. II IX. SESIUNILE/ ACTIVITĂŢILE INCLUSE ÎN PROGRAM:  ŞEDINŢA NR. 1 – Sa ne cunoastem  ŞEDINŢA NR. 2 - Ce este stresul?  ŞEDINŢA NR. 3 - Cum reactionam la stres?  ŞEDINŢA NR. 4 - Strategii de cooping  ŞEDINŢA NR. 5 - Managementul stresului  ŞEDINŢA NR. 6 - Adaptare la stres  ŞEDINŢA NR. 7 - Gândirea raţională  ŞEDINŢA NR. 8 - Gânduri şi emoţii  ŞEDINŢA NR. 9 - Stabilim prioritati  ŞEDINŢA NR. 10 - Fă-ţi un plan!

X.

DETALIEREA SESIUNILOR /ACTIVITĂŢILOR INCLUSE ÎN PROGRAM:

ŞEDINŢA NR. 1 Sa ne cunoastem SCOPUL: Cunoaşterea membrilor grupului, stabilirea regulilor, introducere în problematica stresului. ACTIVITATEA 1: Povestea prenumelui OBIECTIV: Autoacceptarea, afirmarea de sine, intercunoaştere şi creşterea coeziunii grupului. DURATĂ: 20 minute MATERIALE: ecusoane, carioci. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: fiecare elev îşi va scrie numele pe ecuson (cu culoarea preferată) un simbol personal şi se va prezenta grupului spunându-şi prenumele şi ,,istoria” prenumelui său (cine l-a mai purtat din familie, cine i l-a ales, care este motivul alegerii, cum se simte cu numele său, cum este alintat, cum este apelat de persoane diferite - din familie sau din grupul de prieteni - cum preferă să fie numit în grup, motivul pentru care a ales o anumită culoare, ce exprimă simbolul desenat etc.). Informaţii utile pentru coordonator: numele diferenţiază, scoate persoana dintr-o masă amorfă de indivizi (anonimi), are o „vibraţie” specială pentru fiecare persoană în parte. Oamenii sunt puternic identificaţi cu numele lor, iar a-l auzi echivalează cu a fi recunoscuţi psihologic. Oamenii au nevoie să fie recunoscuţi şi să conteze (adică să li se atribuie o anumită importanţă). A cunoaşte şi a reţine numele oamenilor este unul dintre simplele secrete ale dezvoltării relaţiilor interumane. Rostirea numelui cuiva înseamnă recunoaşterea unicităţii, personalizează comunicarea. ACTIVITATEA 2: Ce aveţi în comun? OBIECTIV: Formarea unor microgrupuri coezive, prin punerea participanţilor în situaţia de a identifica ceea ce au în comun. DURATĂ: 20 minute MATERIALE: hârtie, creioane DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se împarte grupul în microgrupuri formate din 3-4 participanţi. Fiecărui participant i se dă o foaie de hârtie şi un creion. 2. În microgrupuri, fiecare participant va nota pe o foaie de hârtie ce lucruri comune are cu ceilalţi. 3. Fiecare microgrup prezintă lista în faţa grupului. 4. Li se explică participanţilor că deşi sunt persoane diferite, au multe lucruri în comun, iar acum cel mai important este acela de a învăţa să reacţioneze la stres.

ACTIVITATEA 3: Aşteptări OBIECTIV: Exprimarea aşteptărilor legate de program şi stabilirea regulilor. DURATĂ: 15 minute MATERIALE: hârtie, creioane DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Grupul îşi va expune aşteptările pe care le are de la program şi de la consilier. Opiniile sunt scrise pe o foaie de panou. Consilierul va răspunde dacă programul poate sau nu să răspundă la aceste aşteptări. 2. Consilierul îşi va expune propriile aşteptări. Să fie punctual, să anunţe dacă va lipsi, confidenţialitate, implicare, respect faţă de participanţi etc. Toate acestea sunt notate pe o foaie de panou. 3. Cele două liste vor fi lipite pe un perete.

ŞEDINŢA NR. 2 Ce este stresul? SCOPUL: Definirea stresului, identificarea surselor de stres. ACTIVITATEA 1: Ce este stresul? OBIECTIV: Clarificarea conceptului de stres MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane DURATA: 25 min. MATERIALE: fişa de lucru „Ce este stresul?” 1. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Elevii sunt rugaţi să se gândească la cuvinte şi expresii pe care ar putea să le utilizeze pentru a exprima acest concept. Se notează pe tablă conceptele propuse şi se identifică componentele stresului: sursele de stres, reacţiile la stres, modalităţile de adaptare la stres. 2. Elevii sunt solicitaţi să participe la un exerciţiu prin care vor înţelege mai bine ce este stresul. Ei vor trebui să se gândească la o situaţie sau două în care s-au simţit stresaţi. Vor trebui să descrie: ce le-a trecut prin minte atunci când s-au simţit stresaţi; care au fost emoţiile pe care le-au trăit în acele momente; ce au făcut în acele situaţii. 3. Se împarte elevilor fişa de lucru pe care o vor completa individual. 4. Se discută în grupuri de câte 3 elevi pe baza situaţiilor descrise, încercând să identifice caracteristicile definitorii ale stresului. 5. Se defineşte stresul ca fiind „un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situaţii şi sarcini pe care le percepe ca fiind dificile sau ameninţătoare”2. Fişa de lucru „Ce este stresul?” Situaţia Ce mi-a trecut prin Cum m-am simţit? minte/la ce m-am gândit 1.

Ce am făcut?

2. 3.

1

Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră. Activităţi pentru clasele IX-XII/SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004, p. 123. 2 Gabriela Lemeni, Mircea Miclea (coord.), Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004, p. 218.

ACTIVITATEA 2: Sursele de stres din viaţa mea OBIECTIV: Identificarea celor mai frecvente surse de stres la elevi. MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Sursele de stres din viaţa mea”3. DURATA: 40 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se enumeră cu grupul factorii generatori de stres (brainstorming). Se înregistrează răspunsurile pe o listă. Li se reaminteşte că ceea ce este stresant pentru o persoană poate să nu fie pentru o alta. 2. Se solicită elevii să identifice principalele surse de stres cu care se confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii şi în relaţia cu ei înşişi şi să le noteze în fişa de lucru. 3. Elevii, grupaţi în perechi, vor trebui să organizeze situaţiile identificate în trei categorii: (a) care permit acţiuni imediate; (b) care permit acţiuni viitoare; (c) care merită/trebuie ignorate sau tolerate. Se oferă exemple de situaţii care merită tolerate: imaginea corporală, unele caracteristici ale părinţilor, etc. 4. Se analizează rezultatele obţinute în urma acestor grupări. Se discută cu elevii relevanţa situaţiilor care permit acţiuni imediate sau viitoare şi importanţa celor care nu permit astfel de acţiuni. 5. Discuţie: - Care este impactul stresului asupra calităţii vieţii? - Cum să tolerez unele din lucrurile care nu pot fi schimbate? Fişa de lucru „Sursele de stres din viaţa mea” Care sunt sursele de stres din viaţa mea? La şcoală

În familie

3

Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), op. cit., p. 122.

În grupul de prieteni

Care au persoană

legătură

cu

propria

ŞEDINŢA NR. 3 Cum reactionam la stres? SCOPUL: Conştientizarea reacţiilor la stres. ACTIVITATEA 1: Semnele stresului OBIECTIV : Recunoaşterea semnelor stresului şi descifrarea semnificaţiilor acestora MATERIALE NECESARE: coli A4, creioane, fişa de lucru „Semnele stresului”4. DURATA : 20 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se distribuie fiecărui elev fişa de lucru „Semnele stresului”. Elevii trebuie să citească şi să pună un semn în dreptul acelor itemi pe care i-au experimentat în mod frecvent, uneori sau deloc. 2. Se prezintă exemple în cadrul grupurilor mici (3-4 persoane). 3. Discuţie: - Aţi fost conştienţi de aceste semne? - Aţi fost surprins de frecvenţa acestor semne? - Sunt şi alte semne care ar putea fi adăugate listei?

4

Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Educaţie raţional-emotivă şi comportamentală. Clasele IXXII, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2006, p. 58.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

Incapacitatea de a dormi sau somn fără odihnă Iritabil, mai indispus decât de obicei Creşteri sau scăderi ale apetitului alimentar Creşteri în consumul de medicamente/alcool Stări bruşte de plâns Îngrijorare pentru multe lucruri Lipsa controlului şi a răbdării, ţipatul la alţii Confuzie, nesiguranţă Dureri de cap, corp tensionat Comportament agitat, nerăbdător Declin în obţinerea realizărilor Dificultate de conlucrare cu ceilalţi Nemulţumiri constante, sentimentul că lucrurile nu sunt în regulă Pierderea interesului în general Cerinţă constantă de perfecţionare pentru sine sau ceilalţi

14. 15.

ACTIVITATEA 2: Reacţii la stres

deloc

Semnul

uneori

Nr. crt.

frecvent

Fişa de lucru „Semnele stresului” Bifaţi categoria potrivită, în funcţie de cât de des întâlniţi acel semn.

OBIECTIV: Identificarea reacţiilor emoţionale, cognitive, comportamentale, fiziologice la stres; MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Căutarea cuvintelor” DURATA : 35 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se împart participanţii în perechi. Fiecare pereche trebuie să se gândească la un anumit moment din viaţa lor în care s-au simţit stresaţi (test, teză, examen etc.). Se vor nota reacţiile fizice/fiziologice (ex: dureri de inimă, transpiraţii excesive, dureri de cap ), cognitive (ce au gândit), emoţionale (ce au simţit), comportamentale (cum s-au comportat). - Cum v-aţi simţit? Ce simptome aţi experimentat? 2. Se distribuie fiecărei perechi câte o copie a fişei de lucru „Căutarea cuvintelor” explicândule că aceasta conţine o serie de 22 de cuvinte care se pot constitui ca semne/simptome de stres pe care trebuie să le identifice. Apoi trebuie să sublinieze termenii care se regăsesc şi în lista lor personală. Se împart reacţiile la stres identificate în categorii: reacţii fizice, reacţii cognitive, reacţii emoţionale, reacţii comportamentale. 3. Discuţie: - În ce măsură v-ar putea fi utile aceste informaţii?

Fişa de lucru „Căutarea cuvintelor” Căutaţi cuvintele ascunse în figura de mai jos. Sunt semne ale stresului. A C D H K L I F T R E M U R A T B H K L M A I Q X F T U I

R V B N M I

S A Q A N X I

L G F U I

R T Z U C N

E T A T E E R V B H J

E R D G B V T N J

K P I

A R U Q R G A H K L N I

U A W F S

Z E W Y A C V O I

N O

O P C V Y X A S D F M

R C R B V U R E R V B H J

U A W F A L P U F N

A R E S T V E B U Z A R I

M R V B H J

A S R C Z U D I A G I

A R E E U R V B H J

E R V B H J

U A W F R V B H J

G V D T C V R V B H J C R V B H J

S Z A E T H C J I

T A T E I

U E R V B H J C D I

R P L B T R V B H J

U S C A R E A G U R I

A C B I

V I

U A W T N U A W

O L B P N G

U A W F N L W T

S T R A G E R E E I U E R V B H J I

R V B H J

N A E C A N B E R V B H J E Q U R K S R V B H J

U A W P E

U A W U R V B H J

R H E M D N E R V O Z I E J

U A W I

U O

U A C F I

U A W T G O

U A W F J

N Y I

R B

U A W M R A U S C S T O

N U D U R E R I

D E S P A T E M S

U N T M B U R V B H J

U V N O I

I

U A W T H M O T U L U A

R S I

P Q I

A N R V B H J

T M E E R V B H J

E R V B H J

U A W F A I

P O T R A N S P I

T N C J

U A W F O S I R V B H J

R A T I

E I

A N E

K A O L

U A W G L A

R V B H J

U A W

ŞEDINŢA NR. 4 Strategii de cooping SCOPUL: Identificarea strategiilor de cooping. ACTIVITATEA 1: Nu accentuaţi stresul! OBIECTIV: Identificarea surselor de stres şi a posibilităţilor de a face faţă stresului. MATERIALE NECESARE: chestionar5. DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se comunică elevilor că prin această activitate vor identifica metode prin care să poată reduce nivelul stresului. 2. Se cere elevilor să completeze un chestionar cu situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi. 3. Se împărtăşesc rezultatele în cadrul grupurilor de câte 3-4 elevi. 4. Se cere elevilor să se gândească la cât mai multe modalităţi prin care ar fi putut (sau au reuşit) să reducă nivelul stresului în situaţiile de mai sus. 5. Discuţie: - Din câte căsuţe aţi bifat în coloana „frecvent” a chestionarului, aţi putea spune că sunteţi sau nu foarte stresat? - Există vreun tipar general pentru sursele voastre de stres (de exemplu, mai mult stres acasă, mai mult la şcoală, mai mult cu prietenii, etc.?

Chestionar 5

Idem, Programul Paşaport pentru succes în Dezvoltarea Emoţională, Socială, Cognitivă şi Personală a adolescenţilor din clasele IX-XII, Editura RTS, Cluj-Napoca, 2008, p. 173.

Răspunde la fiecare punct bifând acea coloană care descrie cel mai bine cât de frecvent eşti stresat în legătură cu acel punct. Situaţia frecvent uneori niciodată Părinţii Fraţii Banii Prietenii Întâlnirile Sexul Viitorul Locul de muncă Profesorii Performanţa şcolară Activităţile extraşcolare Regulile de acasă sau de la şcoală Expectanţele din partea altora Expectanţele din partea ta Expectanţele la şcoală A fi inclus sau exclus Constrângerea de a folosi droguri sau alcool Înfăţişarea Adaugă unul personal: ……………………………………………….

ACTIVITATEA 2: Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?

OBIECTIV: Identificarea strategiilor de reducere a stresului şi a situaţiilor în care acestea se dovedesc a fi eficiente. MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?”6. DURATA : 35 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se introduc metodele de management al stresului prezentate în fişa cu informaţii. Fişă cu informaţii Cum facem faţă stresului Dacă nu puteţi schimba situaţia stresantă, iată câteva idei de a-i face faţă: faceţi o activitate fizică; discutaţi cu cineva apropiat despre ceea ce vă îngrijorează; dormiţi mai mult; echilibraţi-vă activităţile; abordaţi problemele, nu le lăsaţi să vă copleşească; faceţi ceva care vă aduce bucurie şi mulţumire; ascultaţi muzică; faceţi o baie fierbinte; mâncaţi echilibrat; citiţi o carte bună; faceţi curat în casă; ţineţi un jurnal cu problemele care vă frământă; faceţi exerciţii de relaxare; telefonaţi-i unui prieten; înscrieţi-vă într-o organizaţie; închiriaţi un film trist şi plângeţi în voie; găsiţi-vă un nou hobby, plecaţi în concediu; faceţi-vă o nouă tunsoare; faceţi-vă un masaj; respiraţi adânc de mai multe ori; meditaţi, spuneţi-vă lucruri bune despre dvs. înşivă; discutaţi cu un consilier. Feriţi-vă de alcool, droguri şi supraalimentaţie. 2. Se grupează participanţii în grupe de câte 3-4 persoane şi se împart fişele de lucru. Participanţii au ca sarcină să selecteze în grup 2-3 situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi şi apoi să completeze metodele de management al stresului cu cât mai multe modalităţi concrete cunoscute de ei, care pot fi aplicate în situaţiile alese. 3. Fiecare grupă prezintă modalităţile identificate. Se realizează o listă comună cu metode de management al stresului. 4. Discuţie: - În ce situaţii se pot aplica strategiile de management al stresului? - Există strategii de reducere a stresului general valabile sau ele sunt individualizate?

Fişa de lucru „Ce pot să fac atunci când mă simt stresat?” Practicarea regulată a exerciţiilor de Stilul de viaţă sănătos. Exemple: 6

Gabriela Lemeni, Anca Tarău (coord.), op. cit., p. 126.

relaxare. Exemple: Căutarea suportului social – prieteni, Managementul timpului. Exemple: familie. Exemple: Dezvoltarea unor hobbyuri – sport, Comunicarea asertivă. Exemple: muzică, teatru. Exemple: Umorul. Exemple:

Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de probleme şi luarea deciziilor. Exemple:

Practicarea regulată a exerciţiilor fizice. Altele. Exemple: Exemple:

ŞEDINŢA NR. 5 Managementul stresului SCOPUL: Analiza diferitelor metode de coping. ACTIVITATEA 1: Managementul stresului

OBIECTIV: Distingerea între tehnici „sănătoase” şi „nesănătoase” de management al stresului. MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Managementul stresului”7, hârtie şi creion. DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se discută despre faptul că există modalităţi „sănătoase”, respectiv „nesănătoase” de combatere a stresului. Se distribuie fişele de lucru şi se solicită elevii să sublinieze acele părţi ale poveştii care consideră că sunt tehnici de management al stresului. 2. Se cere elevilor să prezinte tehnicile de management al stresului identificate. Apoi se împart în două categorii: „sănătoase” şi „nesănătoase”. 3. Discuţie: - Cum faceţi distincţia între tehnicile „sănătoase” şi cele „nesănătoase” de management al stresului? - Care tehnici consideraţi că sunt mai des utilizate de către oameni atunci când sunt stresaţi? Cele „sănătoase” sau cele „nesănătoase”?

Fişa de lucru „Managementul stresului”

7

Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale..., 2006, p. 63.

Subliniaţi fiecare din tehnicile de management al stresului, după cum apar în următoarea povestire: Tim a trăit într-un stres constant în ultima vreme, deoarece părinţii lui s-au tot certat. El este de părere că s-ar putea ca aceştia să divorţeze. Tatăl lui a băut mult, venind în stare de ebrietate acasă. Evident, Tom a avut probleme cu dormitul, fapt care s-a răsfrânt asupra rezultatelor lui şcolare. Pentru a nu se mai gândi la toate aceste probleme, a început să stea mai mult pe afară cu prietenii lui şi chiar a început să consume alcool. Fiindu-i teamă să le ceară părinţilor bani, a furat un pachet de beri dintr-un supermarket, pentru a putea bea cu prietenii. Şi-a pierdut cumpătul şi cu prietena lui cam des în ultima vreme, iar o dată s-a enervat atât de tare, încât aproape că a lovit-o. Astfel că lucrurile păreau să meargă din ce în ce mai rău, până când, în cele din urmă, a discutat cu unul dintre prietenii săi, care i-a sugerat să înceapă să alerge. A urmat sfatul acestuia, de asemenea a împrumutat o casetă de relaxare de la un alt prieten, care i-a spus că-l va ajuta să doarmă mai bine. Şi, în final, a mers la un consilier educaţional, pentru a discuta despre problemele pe care le-a avut.

ACTIVITATEA 2: Managementul stresului

OBIECTIV: Evaluarea propriilor metode de a face faţă stresului. MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Managementul stresului”8, hârtie şi creion. DURATA: 30 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se explică faptul că toţi avem o serie de strategii care ne ajută să facem faţă situaţiilor stresante; fiecare participant va spune pe rând câte un lucru care îl ajută atunci când este stresat; se notează răspunsurile. 2. Se oferă fişa „Managementul stresului”; fiecare persoană va bifa coloana potrivită în funcţie de felul în care se descurcă în situaţiile stresante; se va adăuga orice metodă pe care acestea le folosesc şi care nu apare în fişă. 3. Scorul se calculează pentru fiecare chenar, notând câte 3 puncte pentru „des”, 2 puncte pentru „câteodată” şi 1 punct pentru „rar”. 4. Se prezintă rezultatele în perechi. 5. În cadrul grupului, participanţii sunt invitaţi să împărtăşească ceea ce au învăţat în această activitate.

Fişa de lucru „Managementul stresului” 8

Apud Marinela Dumitrescu, Sorina Dumitrescu, Educaţia pentru sănătate mentală şi emoţională, Editura Arves, Craiova, 2005, p. 77.

VORBIND DESPRE ADESEA PROBLEMĂ Cântărirea argumentelor pro şi contra Fiind clar, privind scopurile şi priorităţile proprii Cerând sfatul Făcând cunoscute părerile tale Obţinând mai multe informaţii Alte căi SĂ-ŢI OFERI PLĂCERI ADESEA Oferindu-ţi singur o plăcere Făcând o baie sau un duş relaxant Petrecând timp departe de casă (o vacanţă sau măcar câteva ore) Luând un prânz bun Plecând într-un loc liniştit Alte căi EXPRIMAREA ADESEA SENTIMENTELOR Împărtăşind sentimentele tale unui prieten, coleg sau sfătuitor Trăgând o porţie bună de plâns Lăsând la o parte teama de a nu deranja pe cineva (ex. ţipând) Dansând sau cântând Folosind exprimarea creativă (ex. scriind, sculptând, cântând la un instrument muzical) Alte căi DISTRÂNDU-TE ADESEA Orientându-ţi atenţia către un hobby sau un interes Vorbind despre altceva Făcând exerciţii Concentrându-te către o activitate mintală Ajutând pe altcineva Alte căi

UNEORI

RAR

UNEORI

RAR

UNEORI

RAR

UNEORI

RAR

ŞEDINŢA NR. 6 Adaptarea la stres SCOPUL: Analiza unor modalităţi de adaptare la stres. ACTIVITATEA 1: Raţional sau emoţional? OBIECTIV: Diferenţierea între abordările raţionale şi emoţionale utilizate în adaptarea la stres. MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion, cântece foarte cunoscute care implică reacţii impulsive, lipsa de putere emoţională şi reacţii mai raţionale (casete audio sau versuri).

DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se precizează elevilor că obiectivul acestei activităţi este acela de a diferenţia între soluţionarea problemelor într-o manieră raţională în care situaţia este analizată şi gândită) sau bazându-ne pe emoţii. Se împart elevilor foile cu versuri sau se ascultă caseta audio. Se cere elevilor să scrie câteva exemple din fiecare tip de reacţie. 2. Se discută câteva exemple desprinse din cântece pentru cele două abordări. De exemplu, o afirmaţie de genul „Nu pot trăi fără tine” reflectă o abordare emoţională, în timp ce o afirmaţie precum „Vom reuşi în cele din urmă” pare a fi mult mai raţională, presupunând o serie de eforturi şi o luptă continuă pentru atingerea scopului. 3. După ce se mai discută o serie de exemple din fiecare tip de abordare, se cere elevilor să se grupeze şi să caute o serie de exemple din propria experienţă şi să le prezinte întregului grup. 4. Discuţie: - Care tip de abordări credeţi că sunt mai des utilizate: raţionale sau emoţionale? - Care abordare este mai eficientă – cea raţională sau cea emoţională? ACTIVITATEA 2: Mecanismele de apărare OBIECTIV: Înţelegerea modalităţii în care mecanismele de apărare sunt utilizate în adaptarea la stres. MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion. DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se explică elevilor faptul că mecanismele de apărare sunt ca nişte ziduri pe care le aşezăm pentru a-i ţine pe alţii în afara lor, pentru a ne simţi în siguranţă sau pentru a ne ajuta să evităm confruntarea cu anumite sentimente sau persoane în situaţii particulare. Se oferă o listă cu principalele mecanisme de apărare şi descrierea lor. 2. Se formează grupuri de 3-4 participanţi. În fiecare grup o persoană va nota ceea ce zic ceilalţi membri. Elevii trebuie să găsească o serie de mecanisme de apărare pe care ei, prietenii, părinţii lor sau alte persoane din mediul lor le utilizează. 3. Se împărtăşesc în grupul reunit exemplele identificate. 4. Discuţie: - Consideraţi că mecanismele defensive sunt utilizate foarte des? În ce scop? - Ce credeţi că s-ar întâmpla dacă nu am utiliza aceste mecanisme defensive? - Consideraţi că utilizaţi mecanismele defensive în scopul mascării propriilor emoţii? Oferiţi exemple. - Ce mecanisme defensive proprii v-ar plăcea să eliminaţi? Cum anume consideraţi că puteţi realiza acest lucru?

ŞEDINŢA NR. 7 Gândirea raţională SCOPUL: Recunoaşterea rolului convingerilor iraţionale în apariţia stresului. ACTIVITATEA 1: Gândirea raţională OBIECTIV: Învăţarea deprinderilor de a gândi raţional.

MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Gândirea raţională”9, hârtie şi creion. DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se explică diferenţele dintre gândirea raţională şi iraţională: gândirea raţională se bazează pe expectanţe realiste şi te ajută să îţi atingi scopurile. Gândirea iraţională nu te ajută să îţi obţii scopurile deoarece eşti copleşit de emoţii distructive precum furia, vina sau deprimarea care rezultă din gânduri iraţionale. Pe lângă acest lucru, oamenii care gândesc iraţional fac „catastrofări” şi suprageneralizează. Ei exagerează lucrurile şi presupun cele mai rele lucruri. Ei pot avea, de asemenea, ceea ce se numeşte viziune de tunel, a lua un mic detaliu şi a-l folosi ca şi bază pentru a face alte judecăţi. Sau ei pot face inferenţe arbitrare, presupunând ceva chiar şi atunci când nu există nici un fundament pentru el. Gândirea de tipul totul sau nimic este de asemenea des întâlnită: lucrurile sunt fie într-un fel, fie într-altul; nu există cale de mijloc. 2. Se împarte fiecărui elev fişa de lucru „Gândirea raţională”. Ei trebuie să identifice credinţele iraţionale şi să indice ce anume este iraţional la ele. 3. Se introduce conceptul de disputare (atacare) ca şi o modalitate de a risipi credinţele iraţionale. Disputarea implică a te întreba, a pune sub semnul întrebării lucrurile, astfel încât să faci „găuri” în raţionamentul ilogic care caracterizează credinţele iraţionale. 4. Se cere elevilor să identifice la ei exemple de gândire iraţională pe care să le dispute. 6. Discuţie: - Cât de uşor v-a fost să identificaţi credinţele iraţionale de pe fişa de lucru? - Care tip de gândire credeţi că vă va ajuta să vă atingeţi scopurile şi să faceţi faţă problemelor într-un mod mai eficient?

Fişa de lucru „Gândirea raţională” Citeşte următoarele exemple şi identifică credinţele iraţionale (CI).. 1. Am mult prea multe lucruri de făcut săptămâna viitoare. Nu voi reuşi să le termin şi oricum voi face o treabă proastă. 9

Ann Vernon, Programul Paşaport pentru succes…, 2008, pp. 203-204.

CI_________________________________________________________________________ _______ 2. Nu voi putea suporta dacă prietena mea (sau prietenul) se desparte de mine. Nu voi mai găsi niciodată pe cineva ca ea (ca el). CI_________________________________________________________________________ _______ 3. Părinţii mei nu mă lasă să fac nimic. Toţi ceilalţi tineri au mult mai multă libertate decât am eu. CI_________________________________________________________________________ _______ 4. Ştiu că am picat testul acela de algebră avansată. Sunt atât de prost. Voi lua probabil un 4 la această materie, şi asta va dovedi cât de prost sunt eu de fapt. CI_________________________________________________________________________ _______

ACTIVITATEA 2: Determinanţii stresului OBIECTIV: Identificarea situaţiilor şi a convingerilor iraţionale care contribuie la apariţia stresului. MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion. DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se cere elevilor să scrie pe o foaie, fiecare în parte, câte o situaţie pe care o consideră stresantă. 2. Se explică elevilor cum contribuie convingerile iraţionale la apariţia stresului. 3. Se ilustrează faptul că modificarea convingerilor iraţionale poate determina schimbarea emoţiilor, rezultatul fiind diminuarea stresului. 4. Se cere elevilor să scrie câteva convingeri iraţionale referitoare la stresorii indicaţi, după care să încerce să găsească o serie de convingeri raţionale care pot diminua intensitatea emoţiilor negative, reducând astfel stresul. 5. Se insistă asupra faptului că gândirea raţională poate fi o bună metodă de reducere a intensităţii unui stresor şi de punere a acestuia într-o lumină mai bună. 6. Discuţie: - Aţi reuşit să identificaţi convingerile iraţionale ce stau la baza stresorului? - Ce efect are schimbarea convingerilor iraţionale în convingeri raţionale asupra stresorului? - Care este conexiunea dintre stresori şi convingeri iraţionale?

ŞEDINŢA NR. 8 Gânduri şi emoţii SCOPUL: Recunoaşterea rolului gândurilor şi emoţiilor ca indicatori ai stresului sau ai unei probleme ce trebuie rezolvată.

ACTIVITATEA 1: Gânduri şi emoţii OBIECTIV: Identificarea situaţiilor şi a convingerilor iraţionale care contribuie la apariţia stresului. MATERIALE NECESARE: fişa de lucru „Gânduri şi emoţii” 10, hârtie şi creion. DURATA: 25 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. După ce se explică obiectivul acestei activităţi, se distribuie fişele de lucru şi se cere elevilor să-şi imagineze că situaţiile prezentate chiar au avut loc şi ei au făcut parte din ele, astfel că trebuie să identifice ce anume ar simţi în fiecare caz în parte. 2. Se explică faptul că emoţiile nu apar pentru simplul fapt că a avut loc un eveniment, ci pentru că noi îi oferim o interpretare particulară atunci când ne raportăm la acea situaţie. 3. Se ajută elevii să identifice ce anume ar fi putut gândi referitor la prima situaţie. Se arată că interpretarea pe care o dăm situaţiei este cea care determină emoţiile, şi nu evenimentul în sine. Înţelegerea relaţiei dintre gânduri şi emoţii duce la creşterea controlului emoţional asupra evenimentelor. 4. Se împărtăşesc răspunsurile (atât emoţiile cât şi convingerile care le-au determinat) la celelalte situaţii. După aceea, se cere elevilor să identifice şi să discute o serie de cazuri personale. 5. Discuţie: - Ce se întâmplă cu emoţiile dacă schimbaţi convingerile şi gândurile care stau la baza lor? - Consideraţi că vă puteţi schimba gândurile cu privire la toate situaţiile? - V-aţi schimbat vreodată emoţiile cu privire la o situaţie anume, modificându-vă gândurile? Cât de mult v-a ajutat acest lucru?

Fişa de lucru „Gânduri şi emoţii” Citiţi fiecare situaţie şi identificaţi-vă emoţiile şi gândurile pentru fiecare caz în parte. 1. Directorul liceului anunţă că nu se va ţine nici un banchet de absolvire pentru clasele care termină liceul. 10

Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenţei emoţionale..., 2006, p. 107.

Emoţii:_____________________________________________________________________ _______ Gânduri:___________________________________________________________________ _______ 2. Părinţii nu vă lasă să mergeţi la facultatea la care vreţi. Emoţii: Gânduri: 3. După terminarea liceului, doriţi: a) să plecaţi în alt oraş la facultate dar părinţii nu sunt de acord; b) să rămâneţi la facultate în oraşul natal, pentru a fi cu prietenii, însă părinţii nu sunt de acord, deoarece facultatea nu e foarte bună Emoţii:_____________________________________________________________________ _______ Gânduri:___________________________________________________________________ _______ 4. Iubitul vostru/iubita voastră începe să iasă cu altcineva. Emoţii:_____________________________________________________________________ _______ Gânduri:___________________________________________________________________ _______

ACTIVITATEA 2: Acceptarea emoţiilor dureroase OBIECTIV: Identificarea unor modalităţi de a face faţă unor emoţii dureroase. MATERIALE NECESARE: decupaje din ziare în care sugerează modalităţi prin care oamenii fac faţă emoţiilor dureroase (sfaturi, anunţuri din partea unor grupuri de suport). DURATA: 25 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se împart elevii în grupuri de 3-4 persoane şi li se distribuie câteva articole fiecărui grup. Apoi, li se cere să discute referitor la emoţiile şi sentimentele dureroase implicate, precum şi cu privire la modalităţile în care au făcut faţă situaţiilor indivizii implicaţi. 2. Se împărtăşesc modalităţile de adaptare descoperite în articole, precum şi alte soluţii personale sau ale elevilor. 3. Discuţie: - Care metode au funcţionat cel mai bine în cazul vostru? - Aţi utilizat şi metode care n-au avut doar efecte benefice? Exemplificaţi! - Aţi descoperit metode alternative pe care v-ar plăcea să le utilizaţi?

ŞEDINŢA NR. 9 Stabilim prioritati SCOPUL: Dezvoltarea abilităţilor de management al timpului. ACTIVITATEA 1: Priorităţile, vă rog! OBIECTIV: Dezvoltarea capacităţii de a-şi stabili priorităţile.

MATERIALE NECESARE: flipchart, fişa de lucru „Priorităţile, vă rog!”11, hârtie şi creion. DURATA: 30 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se cere elevilor să noteze cinci lucruri pe care el sau ea le-ar alege să le facă într-o zi de sâmbătă dacă nu ar avea angajamente sau alte responsabilităţi. Apoi se cere elevilor să definească cuvântul prioritate (a precede în importanţă) şi se discută despre modul în care decid asupra priorităţilor. Se cere elevilor să îşi ierarhizeze lucrurile notate pe listă, numerotând prima prioritate cu 1, şi aşa mai departe. Elevii sunt invitaţi să îşi împărtăşească exemplele şi se notează pe o coală de flipchart exemplele de la priorităţile numărul 1. 2. Se discută despre importanţa de a-şi stabili priorităţile cu scopul de a-şi atinge obiectivele. 3. Se distribuie fiecărui elev fişa de lucru. Fiecare elev va trebui să împartă primul grafic în bucăţi sub formă de plăcintă, reprezentând în fiecare bucată modul în care îşi petrec ei o zi obişnuită. De exemplu, presupunând că plăcinta reprezintă 24 de ore, trebuie să se gândească la câte ore îşi petrec la şcoală, cu familia, cu prietenii, la locurile de muncă, făcându-şi temele, participând la sporturi sau la alte activităţi extraşcolare, şi aşa mai departe. Apoi elevii se vor grupa în grupuri de 3-4 pentru a compara rezultatele. 4. Elevii vor trebui acum să noteze pe hârtie idei despre modul în care le-ar plăcea să petreacă cele 24 de ore. După ce îşi notează toate activităţile dorite, vor trebui să segmenteze cel de-al doilea cerc în bucăţi de plăcintă, desemnând fâşia cea mai mare pentru activitatea prioritară şi aşa mai departe până când şi-au schiţat toate activităţile. Elevii compară între ei schiţele rezultate. 5. Se discută despre conceptul de management al timpului în relaţie cu stabilirea priorităţilor. Se insistă asupra faptului că în stabilirea priorităţilor este importantă luarea în considerare a consecinţelor. 6. Se cere fiecărui grup să creeze un scurt articol de sfaturi pentru cei din ultimul an de liceu cu privire la stabilirea priorităţilor şi al managementului timpului. Elevii vor realiza un poster cu aceste sfaturi. 3. Discuţie: - Ce factori trebuie să luaţi în considerare pentru a vă stabili priorităţile? - În această activitate, se aseamănă priorităţile voastre (cel de-al doilea cerc) cu modul în care vă petreceţi voi, cu adevărat, timpul (primul cerc)? Dacă există o discrepanţă, cărui fapt se datorează acest lucru, şi cum vă simţiţi în legătură cu el?

11

Ann Vernon, Programul Paşaport pentru succes…, 2008, pp. 265-266.

Fişa de lucru „Priorităţile, vă rog!” Imaginează-ţi că primul cerc reprezintă o zi formată din 24 de ore. Gândeşte-te la modul în care tu îţi petreci o zi obişnuită, şi împarte cercul în bucăţi (ca şi cum ai împărţi o plăcintă) potrivit modului în care îţi petreci timpul. Marchează fiecare fâşie în conformitate (de exemplu, 8 ore de somn, 6 ore la şcoală, şi aşa mai departe). După ce ai identificat modul în care ţi-ar plăcea să petreci 24 de ore, împarte şi marchează cel de-al doilea cerc pentru a-ţi reprezenta aceste priorităţi.

ACTIVITATEA 2: Programul meu săptămânal OBIECTIV: Deprinderea modului de construire a unui program. MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion. DURATA: 20 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se prezintă alcătuirea unui program săptămânal pe paşi şi se discută eficienţa unui astfel de plan. Se analizează modul în care ei ar putea să realizeze acest plan. 2. Se cere elevilor ca, pornind de la paşii descrişi să-şi întocmească un program pentru săptămâna următoare. 3. Discuţie: - Care sunt paşii necesari realizării unui program săptămânal? - Unde apar dificultăţi în realizarea unui program săptămânal?

ŞEDINŢA NR. 10 Fă-ţi un plan! SCOPUL: Dezvoltarea abilităţii de a-şi face planuri realiste în vederea rezolvării unor probleme, evaluarea programului. ACTIVITATEA 1: Fă-ţi un plan! OBIECTIV: Dezvoltarea abilităţii de a-şi face planuri realiste. MATERIALE NECESARE: hârtie şi creion, fişa de lucru „Fă-ţi un plan!”12 . 12

Ibidem, pp. 197-199.

DURATA: 40 min. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: 1. Se discută despre conceptul de planuri pe termen lung şi pe termen scurt. 2. Stabilim srategii de prevenire si diminuare a stresului: - prevenirea stresului: • stabileste-ti scopuri si limite realiste • priveste lucrurile in ansamblu si incearca sa nu-ti schimbi buna dispozitie din cauza unor aspecte insignifiante; • gaseste-ti timp pentru activitatile care iti procura placere si o stare buna de spirit; • executa regulat exercitii fizice; • pastreaza-ti o privire optimista indiferent de dificultatile ivite; • rasplateste-te pentru lucrurile bune facute pe parcursul unei zile. - dminuare a stresului Chiar daca de multe ori nu esti constient de nivelul ridicat al stresului, nu trebuie sa devii prizonierul cestuia. Trebuie sa-ti asculti organismul pentru a percepe momentele cand stresul actioneaza asupra sanatatii. Va oferim cateva metode de reducere a stresului: • Adopta o maniera pozitiva de a privi lucrurile - stresul poate ajuta memoria de scurta durata - el genereaza producerea glucozei care este trimisa la creier, oferind neuronilor energia de care au nevoie. Pe de alta parte daca stresul se prelungeste poate impiedica distributia glucozei, afectand memoria. • Fa-ti timp pentru tine! Pentru a nu te simti vinovat, gandeste-te la acest lucru ca si cum ar fi o recomandare din partea specialistului. Oricat de incarcat ar fi programul tau, nu-ti uita sa-ti rezervi minim 15 minute pe zi, timp in care poti savura o plimbare, beneficiile unui dus sau poti recurge la discutia cu un prieten bun. • Somnul - este unul dintre cele mai bune remedii pentru sanatatea mintala si cea corporala. Beneficiile unui somn suficient constau in diminuarea riscului de imbolnavire si in capacitatea de a-ti solutiona problemele cu o minte limpede. Incearca sa dormi de la 7 la 9 ore pe noapte. • Alimentatia sanatoasa - incearca sa mananci cat mai multe fructe, legume si produse bogate in proteine. Sursele bogate in proteine sunt reprezentate de carnea de pui si de salata de ton. Nu te lasa pacalit de impulsurile date de cafeina sau de zahar, pentru ca energia ta va disparea imediat. Renunta la cafea, alcool si la tutun si vei resimti atat fizic, cat si psihic urmarile deciziei tale. • Miscarea - activitatea fizica nu numai ca iti modeleaza corpul, dar are o contributie importanta si pentru dispozitia ta. Lucreaza impotriva stresului prin activitatea fizica indiferent ca e vorba de plimbari, alergat, tenis, gradinarit sau indeplinirea activitatilor obisnuite intr-o gospodarie. Endorfinele (hormonii fericirii) eliberate in urma activitatilor sportive iti imbunatatesc starea de spirit. • Relaxarea - Invata ce mod de relaxare ti se potriveste cel mai bine . Unele metode includ respiratia adanca, yoga, meditatia sau masajul terapeutic. Practicarea lor iti elibereaza mintea de gandurile suparatoare. Daca nu poti recurge la una din metodele de mai sus, ia-ti cateva minute pentru a sta confortabil pe un fotoliu sau pe pat, asculta muzica linistitoare sau citeste o carte. • Vorbeste cu prietenii tai! Discutiile cu prietenii te ajuta sa faci fata stresului mult mai bine. Gaseste pe cineva cu care sa poti vorbi necenzurat despre problemele si sentimentele tale. Prietenii iti pot arata un punct de vedere omis de tine si-ti vor reaminti ca nu esti singur. • Evita sa-ti administrezi singur calmante sau sa gasesti alte "fugi" - consumul de bauturi alcoolice si de pastile mascheaza stresul, creand iluzia de solutionare a problemelor; in

realitate ele agraveaza lucrurile intr-o masura si mai mare. • Apeleaza la sfatul unui specialist! Nu ezita sa consulti un terapeut in cazul in care te simti depasit de probleme. Specialisti te ajuta sa depasesti impasul, nejudecandu-te in nici un fel. • Stabileste-ti tinte tangibile - daca reduci numarul dorintelor imposibil de realizat vreodata, poti decongestiona circuitul si afluenta factorilor stresori. • Nu te supraincarca - rezolva problemele si conflictele pe masura ce apar sau fa-le fata intrun mod selectiv in functie de prioritati. • Nu face mult zgomot pentru nimic - incearca sa-ti stabilesti prioritatile; fereste-te sa incepi foarte multe lucruri in acelasi timp si sa nu duci la bun sfarsit nici unul dintre ele. • Scrie-ti gandurile! Fie ca scrii un e-mail unui prieten, fie ca recurgi la pix si la hartie, insemnarea problemelor cu care te confrunti te poate linisti foarte mult. Utilizarea unui jurnal constituie o metoda grozava pentru a te elibera de stres. • Ajuta-i pe altii! Cand ii ajuti pe cei din jur, indirect te ajuti pe tine. Nu ezita sa acorzi ajutor persoanelor ce te inconjoara, atata vreme cat iti permite orarul. Ai grija insa sa nu te lasi coplesit si sa-ti neglijezi propriile probleme. • Gaseste-ti un hobby! Gaseste un lucru care iti produce placere si te face sa te simti impacat cu tine insuti. Asigura-te insa, ca-ti vei acorda suficient de mult timp pentru a explora interesele si hobby-urile. • Fixeaza-ti limite! Problemele legate de munca si de familie iti necesita multe resurse. Imagineaza-ti ca esti capabil sa faci in timp real fara a te suprasolicita. Nu te teme sa spui "Nu" pentru a-ti menaja timpul si energia. • Planifica-ti timpul! Inainte de a lua o decizie importanta gandeste-te cum ai de gand sa-ti petreci timpul. Noteaza sarcinile pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a-ti da seama de prioritatile lor.

Exercitiu de respiratie adanca, pentru relaxare - intinde-te pe pat sau aseaza-te confortabil pe un fotoliu/scaun; - pune-ti mainile pe burta; - numara incet pana la patru si ispira pe nas. Simti stomacul cum se mareste. Ramai nemiscat timp de o secunda; - numara incet pana la 4 in timp ce expiri pe gura. Pentru a controla cat de repede expiri, tine-ti buzele de parca ai fluiera. Stomacul va descreste treptat; - repeta de 7 ori acest exercitiu.

3. Se împarte fiecărui elev fişa de lucru „Fă-ţi un plan!” pe care trebuie să o completeze cu exemple personale. 4. Discuţie: - Care parte din plan pare cea mai realizabilă? Dar cea mai puţin realizabilă? - Vă faceţi, de obicei, planuri pentru a schimba lucrurile care trebuie schimbate? Dacă nu, credeţi că acest proces v-ar putea fi util? Fişa de lucru „Fă-ţi un plan!” Completează fiecare pas, folosind propriile tale exemple. Pasul 1 Identifică trei lucruri care merg bine în viaţa ta.

1. __________________________________________________________________ 2. __________________________________________________________________ 3. __________________________________________________________________ Pasul 2 Identifică trei lucruri pe care ţi-ai dori să le schimbi…lucruri care nu merg bine. 1. __________________________________________________________________ 2. __________________________________________________________________ 3. __________________________________________________________________ Pasul 3 Ia fiecare din cele trei lucruri pe care ţi-ai dori să le schimbi şi atribuie-le uneia dintre următoarele categorii (sau creează o categorie proprie): 1. Relaţii cu prietenii sau profesorii 2. Şcoală 3. Relaţii cu membrii familiei 4. Bani, slujbă 5. Planuri de viitor Pasul 4 Pentru fiecare categorie, identifică ceva foarte specific pe care ţi-ai dori să îl schimbi. De exemplu, dacă în Pasul 2 ai scris că vrei o relaţie mai bună cu prietenul sau prietena ta, ai fi catalogat acest lucru sub numărul 1, „relaţii cu prietenii”. Un lucru specific ar fi acela de a vă vedea mai des. Trebuie schimbat: _____________________________________________________ Trebuie schimbat: _____________________________________________________ Trebuie schimbat: _____________________________________________________ Pasul 5 Creează un plan specific, realizabil. De exemplu, dacă ai vrut să vezi pe cineva mai des, planul tău realizabil ar putea fi să continui să ieşi în oraş vineri şi sâmbătă, şi să vă întâlniţi, de asemenea, şi în zilele de marţi sau miercuri după şcoală. Plan realizabil: _______________________________________________________ Plan realizabil: _______________________________________________________ Plan realizabil: _______________________________________________________ Pasul 6

Notează orice bariere care ar putea apărea în calea planului tău: ce anume ar putea împiedica realizarea lor? Anticipează barierele şi notează sugestii pentru depăşirea lor. De exemplu, una dintre barierele pentru care nu poţi merge la întâlnire în zilele de marţi şi miercuri, ar putea fi că ai prea multe teme de făcut. O sugestie pentru depăşirea acestei bariere ar fi să învăţaţi împreună sau să vă vedeţi timp de doar 30 de minute. Posibilă barieră: ______________________________________________________ Sugestie: ____________________________________________________________ Posibilă barieră: ______________________________________________________ Sugestie: ____________________________________________________________ Posibilă barieră: ______________________________________________________ Sugestie: ____________________________________________________________ Pasul 7 Pune planul în acţiune!

XI: FEEDBACK / EVALUARE: OBIECTIV: Evaluarea programului. MATERIALE NECESARE: chestionare de evaluare. DURATA: 15 min.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII: Elevii vor trebui să răspundă la întrebările din chestionarul de evaluare. Răspunsurile lor vor ajuta la îmbunătăţirea programului.

Chestionar de evaluare 1. Ce impact credeţi că vor avea asupra voastră noile cunoştinţe şi abilităţi însuşite? ……………………………………………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………… 2. Precizaţi trei lucruri pe care intenţionaţi să le aplicaţi: ……………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………… 3. Ce dificultăţi aţi întâmpinat? ………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… ……………………………… 4. Ce recomandări puteţi face pentru eficientizarea acestui program? ………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… ………………………………