Proba Practica BFKT [PDF]

Zitiervorschau

PROBA PRACTICĂ Teme examen de absolvire 2013 1. Componentele principale care intră în structura şi funcţionarea

aparatelor de electroterapie. Partile componente sunt: a. Sistem de alimentare de la retea - format din: · stecher, Cordonul, Întrerupator. b. Dispozitivul de redresare al curentului - format din: · Convertizor cu punte redresoare, c. Aparat de reglare a intensitati - format din: · Potentiometru, Comutatorul pentru forma de curent, Aparatul de masura al intensitati, Miliampermetru sau dispozitiv digital de afisare d. Sistemul de racordare cu bolnavul-format din: · Borne, Cabluri, Electrozi 2. Stratul hidrofil şi fixarea electrozilor.

Contactul dintre electrod si pacient se realizeaza printr-un strat hirdofil din vascoza sau tifon imbibat cu apa sau cu ser fiziologic, aplicat ferm. Electrozii se fixeaza cu benzi elastice, chingi, saculeti cu nispip, vacum sau se pot autoatasa (autoadezivi). Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare. 3. Efectele fiziologice ale curentului galvanic

• Asupra fibrelor nervoase senzitive : - efect analgetic , la pol (+) prin cresterea pragului de sensibilitate dureroasa ( anelectrotonus ) cu hiperpolarizarea membranelor celulare • Asupra fibrelor nervoase motorii : - efect stimulator cu cresterea excitabilitatii obtinut la polul (-) - catelectrotonusul favorizeaza depolarizarea membranelor celulare

• Asupra sistemului nervos central : - aplicatiile descendente au efect sedativ si de scadere a excitabilitatii nervoase - aplicatiile ascendente au efect stimulator • Asupra fibrelor vegetative vasomotorii are efect hiperemizant si vasodilatator • Efect biotrofic prin imbunatatirea circulatiei tisulare

4. Modalităţi de aşezare a electrozilor în aplicaţiile curentului galvanic

Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor : - transversal , de oparte si de alta a regiunii afectate pe care o incadreaza astfel fata in fata ( umar , glezna , genunchi ) ; - longitudinal , cu electrozii plasati la distanta , la extremitatile segmentului tratat ( brat , gamba , membru inferior ) .

5. Indicațiile și contraindicațiile curentului galvanic

Indicatii: - nevralgii si nevrite: de trigemen , occipitala , dentare, intercostale , - afectiuni reumatismale degenerative ; - artrite , artroze cu diverse localizari ; - tendinite , bursite , periartrite , epicondilite , mialgii ; - sechele posttraumatice ; - boala Raynaud , , arteriopatii periferice ; - pareze si paralizii ; - sindroame de suprasolicitare ; - distonii neuro-vegetative ; Contraindicatii: - Stari febrile, boli infecto-contagioseacute - Eczeme - Prezenta corpurilor metalice in tesuturi - Boli neoplazice, consumptive - Intoleranta la curent electric, pacemaker 6. Baia galvanică bicelulară

Baia galvanica bicelulara se poate folosi in combinatii diferite in functie de efectele urmarite. Se combina actiunea curentului continuu cu actiunea

termica a apei (apa este mijlocitoare intre electrod si tegument). Pentru aceasta baie sunt necesare 2 vane speciale, din faianta, sub forma de cizma (pot fi si din portelan sau masa plastica), prevazute cu cate o despartitura laterala in care se pune electrodul si racordate la sursa de curent continuu, avand polaritati diferite. Un taburet rotativ permite asezarea bolnavului la inaltimea dorita. Electrozii sunt din carbune de retorta de forma dreptunghiulara groase de 10 mm cu lungimea de 400 mm. 7. Băile galvanice 4 - celulare - tehnică de aplicare.

Bolnavul sta asezat pe un scaun sau taburet, izolat electric de postamentul pe care se afla instalata baia galvanica patru-celulara. Apa introdusa in cele patru vase (celule) trebuie sa fie la temperatura corpului (34°) sau mai ridicata, pina la 38° ; apa rece accentueaza senzatia neplacuta data de trecerea curentului, iar in apa calda (37° — 38°), putem sa aplicam intensitati mai mari, mai bine tolerate.Putem sa facem aplicatii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare. Putem aplica combinatii in diferite variante, in functie de efectele urmarite si racordurile (aparat -pacient)stabilite : — membrele superioare la acelasi semn de polaritate si mermbrele inferioare la semncontrar. — membrele de partea dreapta la acelasi semn, membrele stingi la semnul contrar ; Putem aplica combinatii in diferite variante, in functie de efectele urmarite si racordurile (aparat -pacient) stabilite : - membrele superioare la acelasi semn de polaritate si mernbreleinferioare la semnul contrar - membrele de partea dreapta la acelasi semn, membrele stingi la semnul contrar ; - 3 membre la acelasi semn si al patrulea la semnul contrar(in evantai) - 2membre la acelasi semn si un membru la semnul contrar -un membru la polul pozitiv si altul la cel negativ Directia curentului poate fi ascendenta (polul pozitiv-caudal, polul negativ-cranial) sau descendenta, infunctie de scopul terapeutic urmarit. 8. Băile galvanice generale (Stanger).

Se executa in cazi construite din material plastic ca izolant. Sunt prevazute cu 8 electrozi (de grafit) fixati pe peretii cazii, 3 pe partilelaterale, unul cranial, la nivelul regiunii cervico cefalice, si altul caudal, la nivelul plantelor .Sensul curentului poate fi dirijat in multiple variante intre electrozi : descendent,ascendent, transversal (cu polaritatea pozitiva sau negativa fixata de partea stinga sau dreapta) sau in diagonala. Intensitatea curentului aplicat este mai mare decit la baia patru-celulara (1 000—1200 mA), fiind repartizat pe intreaga suprafata corpo-rala. La baia Stanger este foarte important sa ne orientam dupa ,,senzatia de curent" a pacientului, aplicind deci dozarea intensitatii la nivelul pragului senzitiv, pina la senzatiade furnicatura placuta si de usoara caldura.

9. Prepararea şi utilizarea soluţiilor la ionizări.

Se folosesc solutii ce contin substante active care se disociaza in campul electric si patrund in tegument la nivelul foliculilor pilosi si ai glandelor sudoripare unde realizeaza depozite ce apoi sunt preluate de circulatia sangelui . Ex. : ionogalvanizarea cu CaCl2 . Solutia de CaCl2 se pune la anod . Solutii folosite : - la polul pozitiv : CaCl2 , MgSO4 , ZnSO4 , ioni metalici , alcaloizi , acetilcolina, morfina , xilina , atropina , corticoizi ; - la polul negativ : saruri de acizi organici , Br , Cl , I , acid salicilic , acid acetic , acid oxalic sau acid citric . Solutiile se prepara cu apa distilata . Concentratia solutiilor este mica (1 – 3 % ) deoarece in solutie disociatia electrolitica este cu atat mai mare cu cat solutia e mai putin concentrata

10. Ionizarea transcerebrală.????????????????

Procedurile cu loc de aplicare gulerul Scerbak (zona cefei si dorsala superioara) au un efect net asupra functionarii normale a SNV, in sensul echilibrarii lui. Sistemul nervos reactoneaza energic la actiunea curentilor electrici. Sensul curentului da un efect specific si anume curentii cu polul pozitiv la extremitatea cefalica (descendent) au un efect sedativ, pe cand curentii cu polul minus la extremitatea cefalica (ascendenti) au un efect de stimulare. Ionizari cu clorura de magneziu (MgCl 2) si clorura de calciu (CaCl 2) prin tegument patrund ionii de Mg si Ca, primul avand efect simpaticolitic, cel de al doilea, un efect sedativ. In practica electroterapica se folosesc solutii de clorura de magneziu 4% cu care se imbiba stratul hidrofil de la anod; ionul de magneziu fiind pozitiv, la inchiderea circuitului, se va deplasa la catod, pe unde va penetra in tegument. 11. Modalităţi de aşezare a electrozilor la aplicarea curentului

diadinamic. • aplicatii pe puncte dureroase circumscrise . Se utilizeaza electrozi mici , rotunzi , egali . Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa , iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta ; • aplicatii transversale ( transregionale ) , la nivelul articulatiilor mari , a zonelor musculare mari ale trunchiului si membrelor . Se folosesc electrozi plati , suficient de mari , asezati de o parte si de alta a zonei dureroase ; • aplicatii longitudinale , de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare .

Pentru nervi electrodul pozitiv , mai mare , se aseaza proximal, iar cel negativ distal ; • aplicatii paravertebrale , pe regiunile radacinilor nervoase , cu electrozi adaptati ca marime regiunii afectate , cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta parte , sau electrozii de aceeasi parte , pozitivul proximal ; • aplicatii ganglionare , pe ganglionii vegetativi . Se utilizeaza electrozi mici , rotunzi , cu negativul pe ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta .

12. Formele de curenţi diadinamici utilizaţi în electroterapie.

Tipuri de curenti diadinamici : - Difazat ( DF ) : frecventa de 100 Hz - Monofazat ( MF ) ; frecventa de 50 Hz - Perioada lunga ( LP ) : frecventa de 50/100 Hz - Perioada scurta ( CP ), alterneaza la 1 s (MF) cu (DF): frecventa de 50/100Hz - Ritm sincopat (RS ) : alterneaza la 1 s ( MF ) cu pauze 13. Tehnica de aplicare a curentului diadinamic la articulaţia pumnului

Aplicatia se face cu electrozi de dimensiuni mici cu strat hidrofil, plasati in pozitie transversala (de o parte si de alata a pumnului) si prinsi cu chingi sau cu benzi elestice in asa fel incat sa cuprinda articulatia pumnului si sa fie ferm presate pe tegument. 14. Indicaţiile şi contraindicaţiile curentului faradic

Curentul faradic obtinut apare sub forma de descarcari scurte de intensitate mica si cu tensiune foarte mare. Indicatii: - electrostimularea musculaturi striate normal inervate. - electrostimularea musculaturii total denervate. - afectiuni ale sistemului nervos periferic Contraindicatii: - paralizia spastica - orice spasm si contractura musculara - stari inflamatorii acute ale aparatului locomotor.

15. Faradizarea cu ruloul pe membrele inferioare – tehnica de aplicare

Ruloul se plimba pe regiunea dureroasa pudrata cu talc si se lega de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat. Tehnica si modul de aplicare sunt aceleasi ca si la galvanizari. Se folosesc deci electrozi ficsi sau stabili, de regula plasati opus pe segmentul respectiv, unde se face faradizarea, sau un electrod mobil, "în rulou", care se plimba pe tegument, celalalt fiind fix si plasat opus pe acelasi segment.

16. Faradizarea cu ruloul pe musculatură paravertebrală

cervicodorsolombară. 17. Faradizarea cu ruloul pe musculatura membrelor superioare. 18. Faradizarea vasculosimpatică la membrele superioare. 19. Faradizarea vasculosimpatică la membrele inferioare. 20. Electrostimularea musculaturii denervate.

Electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă (10 – 200 Hz), după un prealabil electrodiagnostic care stabileşte parametrii optimi de excitaţie. Stimularea se realizează cu stimuli apropiaţi de cei electrofiziologici, cu pantă progresivă (triunghiulari, trapezoidali, exponenţiali), cu durate diferite ale impulsurilor, pauzelor şi frecvenţelor, în funcţie de gradul de degenerare indicat de curbele de intensitate / durată.

21. Tehnica de aplicare a curentului Träbert la umăr 22. Aplicaţiile curentului Träbert pe nervul sciatic 23. Aplicaţiile curentului rectangular la picior

24. Indicaţiile terapiei prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

Afectiunile reumatismale - reumatismul cronic degenerativ gonartroza sau coxartroza secundara, - reumatismul abarticular (PSH) - reumatismul inflamator cronic, in poliartrita reumatioida s-au constata evolutii favorabile in stadiile I si II. Sechelele posttraumatice - fracturile, prin accelerarea formarii calusului si pseudartrozele, - sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu algoneurodistrofie posttraumatatica din primele doua stadii, - plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi musculotendinoase. Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile neurovegetative. In nevrozele astenice si anxioase, in nevrozele infantile cu comportament In ceea ce priveste afectiunile organice ale sistemului nervos, principala indicatie o constituie sindromul spastic, indiferent de cauza acestuia, precum si infirmitatea motorie cerebrala sau centrala la copii. Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele stadii evolutive, Afectiunile respiratorii Suferinte precum astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita spastica, astmul nevrotic Afectiunile digestive Ulcerul gastroduodenal, gastritele cronice, sindromul de colon iritabil, dischineziile biliare Afectiunile endocrine Diabetul zaharat in formele insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al hipertiroidiei Afectiunile ginecologice Dismenoreea functionala (prin influentarea terenului neuropsihic, tulburarile menstruale Functionale, metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburarile de menopauza si perimenopauza

25. Reguli ce trebuie respectate la aplicarea tratamentelor cu

Magnetodiaflux. Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament cu campuri magnetice de joasa frecventa, trebuie respectate o serie de reguli, dupa cum urmeaza: · Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa trebuie sa fie amplasat intr-o incapere separata de restul aparatelor de fizioterapie, · Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte metal, · Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si ceasurile, procedura nu se va aplica la persoanele purtatoare de materiale de osteosinteza metalica si nici la persoanele purtatoare de pacemaker cardiac, · Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord, · Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic utilizate, a frecventei, durata sedintei si numarul acestora sunt in functie de scopul urmarit si de patologia careia se adreseaza. 26. Magnetodiafluxul general-tehnica de aplicare

Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa frecventa sunt trei, fiecare dintre ele cu posibilitatea de modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei variante de frecventa. Alegerea formulelor de aplicare este adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului costitutional si reactivitatii neurovegetative a pacientului. Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare (cervicala si lombara) si localizatoare, de forma paralelipipedica. Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii generale. In mod particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii neurovegetative. Bobinele localizatoare sunt capabile sa genereze campuri magnetice de intensitati mai mari decat cele circulare dar limitate doar la zona de aplicare. 27. Tipuri de electrozi utilizaţi în aplicaţiile curenţilor de medie

-

frecvenţă. electrozi metalici cu strat hidrofil

- electozi din cauciuc grafitat cu strat hidrofil - electrozi vacumatici – burete hidrofil Electrozii se aleg in functie de marimea zonei de tratat ; exista electrozi : - clasici , din cauciuc electroconductor sau autoadezivi - tip vacuum : de preferat in cazul curentilor interferentiali pentru ca se fixeaza mai usor pe pacient - placute cu 4 poli ; se folosesc pentru tratarea zonelor anatomice mici ( puncte dureroase , tratamente faciale )

- electrozi tip “manusa” . Se folosesc in aplicatii dinamice la unele tipuri de aparate - nu este necesara cresterea intensitatii pe parcursul terapiei . 28. Tipuri de frecvenţe utilizate în aplicaţiile curenţilor de medie

frecvenţă Efectele curenţilor interferenţiali în funcţie de frecvenţă: -

frecvenţele ,,mici” (sub 10 Hz) produc un efect excitomotor al muşchilor striaţi normal inervaţi; frecvenţele ,,medii” (12-35 Hz) şi cu intensitate subliminară a curenţilor, au un efect decontracturant şi vasculotrofic; frecvenţele ,,ridicate” (80-100 Hz) au un efect analgetic

29. Tehnica de aplicare a mediei frecvenţe cu electrozi ventuze la

genunchi

desenul din dreapta MFI cu ventuze 30. Media frecvenţă în regiunea umărului cu electrozi ventuze

desenul din dreapta MFI cu ventuze 31. Media frecvenţă pe regiunea dorsolombară - tehnica de aplicare

desenul din mijloc MFI cu ventuze 32. Recomandări şi reguli de care trebuie să ţinem seama la aplicarea

tratamentului cu unde scurte

· Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si confortabil, tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate, · Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza, cercei, inele, agrafe, planul de sprijin), si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac, · La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in componenta dielectricului, · Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina, · Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa, la mai putin de 6 metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie). 33. Indicaţiile tratamentului cu unde ultrascurte 

afecţiuni posttraumatice:fracturi,entorse,luxatii,hematoame,algodistrofii posttraumatice.



afecţiuni reumatismale cronice poliartrita reumatoidă, spondilartropatii seronegative



reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite



reumatism cronic degenerativ:artoze,spondiloze,cu efecte de ameliorare 95%.



algoneurodistrofia



nevralgii şi nevrite in aplicaţii radiculare



nevralgii si nevrite,sechele nevralgice,distrofie musculara progresiva,sindroame spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala(scleroza multipla,musc spastica din pareze centrale,hemiplegii spastice,sd Parkinson)

34. Doze utilizate în tratamentul cu unde scurte. In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate, raportat la efectele asteptate. Astfel: · Doza I este cea mai slaba doza, numita si rece sau atermica, deoarece nu produce nici o senzatie, situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w), · Doza II este slaba sau oligoterma, producand o senzatia de caldura greu perceptibila (30-40w),

· Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w), · Doza IV este puternica, forte sau hipertemica, producand o o senzatie de caldura puternica, nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w). 35. Terapia cu unde scurte pe sinusurile frontale. 36. Tratamentul cu unde scurte în astmul bronşic. 37. Tehnica de aplicare a tratamentului cu unde scurte la genunchi

folosind electrozi flexibili de pâslă. 38. Indicaţiile şi contraindicaţiile tratamentului cu unde ultrasonore.

Indicatii terapeutice • Boli reumatismale: efectul fundamental durabil – scaderea durerii + imbunatatire functionala prin: - cresterea mobilitatii structurilor, - cresterea elesticiatii structurilor - scaderea spasmului muscular si a contracturii - artroze, artrite reactive, spondilartroze, sindoame miofasciale, poliartrite, HDL, HDC, etc. • Sechele posttraumatice: asigura resorbtia hematoamelor, stimuleaza formarea calusului, combat fenomenele de distrofie simpatica reflexa secundara posttraumatica. • Post interventie chirurgicala: LIA, LIP, meniscuri, etc. • Nevralgii, nevrite, nevralgie post zoster, etc. Contraindicatii • ochii ; • cordul ; • uterul gravid ; • creierul ( deasupra vertebrei C3 ) ; • testiculele ; • cartilajele de crestere epifizare ( la copii ) ; • tumori ( in orice stadiu ) ; • tromboflebita si varice ; • stari septice si stari febrile ; • stare generala alterata ; • afectiuni tegumentare infectioase , inflamatii alergice ; • TBC activ ; • insuficiente de organ ( hepatica , renala , cardiaca , respiratorie )

39. Terapia cu ultrasunete prin cuplaj indirect Cuplaj indirect : - se realizeaza prin intermediul imersiei in apa a capului de ultrasonare si a regiunii de tratat ;

- se foloseste cand trebuie tratate zone anatomice mici , anfractuase , cum sunt mana sau piciorul sau cand US nu se poate aplica direct , datorita durerii ; - temperatura apei trebuie sa fie placuta ( 36÷37 0C ) . - apa trebuie fiarta in prealabil , pentru eliminarea gazelor dizolvate ; - se poate folosi si metoda '”pernei de apa” , un recipient de plastic sau cauciuc plin ¾ cu apa , pus deasupra zonei de tratat ; o mare parte din energia US se pierde in acest fel .

40. Aplicaţiile razelor ultrasonore prin cuplaj direct la nivelul umărului

41. Tehnica de aplicarea a ultrasunetelor la articulația pumnului

42. Tehnica de aplicare a radiaţiilor infraroşii lombar cu lampa Sollux

43. Baia de lumină generală-tehnica de aplicare.

44. Băile parţiale de lumină.

45. Indicaţiile tratamentului cu raze ultraviolete

Indicatii: Copii: rahitism Afectiuni ORL: otite, rino-faringite Dezechilibre ale SN: insomnii, surmenaj, anemie, convalescenta Afectiuni ale ap locomotor:reumatice si post-traumatice Spasmofilia Rahitism Bolile dermatologice: psoriazis, acnee, micoze cutanate, cicatrici cheloide, zona Zoster TBC extrapulmonar: osteoarticular sau genital Tulburari endocrine: menopauza, obezitate, hipotiroidism Ginecologie: amenoree 46. Iradierile generale individuale, statice şi colective în mişcare cu

ultraviolete artificiale. Iradierea individuala se poate face si ea in conditii statice – ortostatism,sezand, decubit - precum si in miscare. Pacientul va fi complet dezbracat, protejat cu ochelari cu sticla colorata care nu permit trecerea RUV, pentru prevenirea accidentelor oculare. Lampa va fi asezata perpendicular la aceeasidistanta pe tot parcursul sedintei si pusa in functiune cu 5 min. inainte de aplicatie. Doza de iradiere este in functie de scopul urmarit, de sursa utilizata si bineinteles dupa rezultatul biodozimetriei Iradiera generala. Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi si individual. Iradierile colective se fac in incaperi incalzite, aeresite sau ventilate, pe subiecti in pozitiistatice sau in miscare. Sunt indicate in cazuri de rahitism, la persoane cuastenie-anemie prin carenta solara sau alimentara, persoane cu astenie fizica si in medicina muncii la persoanele care lucreaza in conditii lipsite de surse de lumina solara.

47. Helioterapia.

Helioterapia = terapia cu raze ultraviolete si infrarosii naturale (de origine solara). Consta in expunerea la soare progresiva, foarte strict gradata, valabila in primul rand la subiectii sensibili (bolnavi, copii, batrani, blonzi, cu afectiuni psihicE). Se acopera corpul cu un cerceaf si apoi regiunile corporale se descopera succesiv si progresiv, in sens caudal-cranial. Se va ajunge pana la o expunere totala de 3 ore, dupa care din momentul desavarsirii pigmentatiei durata expunerii se poate descreste. Extremitatea cefalica nu se expune (se acopera capuL). Se pot face 1-3 sedinte de expunerepe zi; durata expunerii se creste de la o zi la alta cu cate 5 min. In ceea ce

priveste orarul optim pentru obtinerea celor mai benefice efecte ale RUV solareasupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9-11 dimineata. 48. Tehnica biodozimetriei.

Biodoza este timpul minim necesar pt producerea celui mai slab eritem obtinut cu o sursa de UV de la o distanta de 60 de cm. Biodoza se exprima in minute si exista dispozitive (cearceaf care acopera bolnavul, acesta are 4-5 orificii unul sub altul, se acopera 4 din ele, se expune la UV, descoperind pe reand orificiile si crescand durata cu cate 1 minut. Se utilizeaza biodozimetrul Gorbacev, foarte simplu si usor de manipulat, este confectionat din material plastic sau carton dublu, de forma dreptunghiulara,prevazut cu 6 orificii patrate echidistante si o bucata din acelasi material si deaceeasi dimensiuni, interpusa intre cele doua fete. Tehnica propriu-zisaa biodozimetriei Subiectul in decubit dorsal, se aseaza biodozimetrul pe tegumentul regiunii vizate pentru testare (lombar, abdomen, toracE), toate orificiile fiind acoperite. Restul tegumentului se acopera cu cerceafuri albe, iar fata cu ochelari (cu sticla coloratA) pentru protectie. Se aseaza lampa la o distanta de 50 cm de tegument,se aprinde si dupa o functionare de 5 min. se descopera succesiv, la intervale de cate un min., cele 6 orificii patrate ale biodozimetrului. In felul acesta, durata de iradiere va fi de 6 min. pentru primul patrat de tegument, de 5 min. pentru al doilea, 4 min. pentru al treilea, etc., ultimul patrat fiind expus un min. Se citeste eritemul aparut dupa 12-24 ore si se ia in consideratie primul patrat la care a aparut cel mai slab eritem, durata lui de expunere constituind bio doza pentrul pacientul respectiv. 49. Tratamentul prin aplicaţie cu doză eritem 50. Gradele de eritem actinic ultraviolet. 51. Aplicarea dozelor eritem în lombosciatică. 52. Reguli generale ale practicii hidrotermoterapeutice 53. Sala de hidroterapie şi dotarea ei 54. Condiţiile pe care trebuie să îndeplinească asistentul care lucrează

în secţia de hidroterapie 55. Compresele reci 56. Compresele alternante 57. Compresele stimulante 58. Compresele calde 59. Reguli generale de aplicare a compreselor 60. Împachetările umede 61. Împachetările uscate 62. Indicaţiile şi contraindicaţiile împachetărilor cu parafină 63. Tehnica de aplicare a parafinei tip gheată 64. Tehnica de aplicare a parafinei tip mănușă 65. Tehnica de aplicare a parafinei prin metoda sovietică 66. Tehnica de aplicare a parafinei lombar. 67. Împachetarea cu parafină pe articulaţii: genunchi, cot. 68. Băile de parafină pentru mâini şi picioare.

69. Împachetarea cu nămol – tehnica de aplicare 70. Indicaţiile şi contraindicaţiile împachetărilor cu nămol. 71. Ungerile cu nămol. 72. Baia de nămol 73. Împachetarea cu nisip 74. Fricțiunile parțiale 75. Fricțiunile complete 76. Indicațiile și contraindicațiile fricțiunilor 77. Definiție, clasificare, indicația spălărilor 78. Spălările parțiale 79. Spălările complete 80. Duşul subacval. 81. Tehnica de aplicare a duşului scoţian 82. Dusul masaj 83. Dușurile rozetă alternante 84. Duşul cu aburi 85. Dușul cu aer cald 86. Băile cu apa sulfuroasă în bazin 87. Baia cu peria – tehnica de aplicare 88. Baia generală cu aburi 89. Baia kinetoterapeutică 90. Baia cu masaj 91. Baia ascendente de mâini 92. Băi de picioare 93. Băi de șezut 94. Băile ascendente complete (piretoterapeutice) 95. Baia cu plante medicinale-tehnica de aplicare 96. Băile cu apă sulfuroasă la cadă 97. Băile cu apă sulfuroasă în piscină 98. Băile cu CO₂. 99. Baia de jumătate (Halbbad) – tehnica de aplicare 100. Băile cu sare 101. Sauna 102.

Băile de soare

Baia de soare (helioterapie; plaja) – expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. Plaja se poate face oriunde este soare. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare, datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozitatii si prezentei stratului de zapada. Mod de actiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice), infrarosii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. De regula, helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri, rauri, stranduri, piscine. Sub acest aspect se adauga si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece), cu

solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliza 1 termogeneza2). Dotarea și condițiile sălii de masaj – echipamentul necesar SPATIUL IN CARE SE EFECTUEAZA MASAJUL Masajul trebuie practicat de preferinta intr-o incapere speciala, numita sala de masaj sau cabinet de masaj. Incaperile destinate masajului trebuie sa indeplineasca toate conditiile de igiena necesare unei institutii profilactice si/sau curative, fiind intotdeauna luminoase, bine aerisite si calduroase. In ceea ce priveste temperatura aerului din aceste incaperi, ea nu trebuie sa coboare sub 20oC, pentru a nu expune clientul la pericolul racelii, dar nici nu trebuie sa fie cu mult mai ridicata, pentru a nu-l obosi pe practician. Curatenia cabinetului de masaj trebuie sa fie perfecta, trebuie sa se poata face repede si sa se poata intretine cu usurinta. Banchetele, scaunele si toate celelalte elemente din incapere vor fi in asa fel aranjate incat cel care lucreaza sa aiba spatiu suficient pentru a-si desfasura in conditii optime activitatea, pentru a putea sa se deplaseze in voie in jurul mesei de masaj. Pentru efectuarea masajului in conditii tehnice superioare, sunt recomandate banchetele speciale de masaj. In incaperea de masaj nu trebuie sa existe decat mobilierul strict necesar pentru executarea masajului. 104. Calitățile și obligațiile masajului Pentru ca masajul sa fie aplicat intr-un mod corect, care sa nu puna in pericol sanatatea pacientului, si sa dea rezultatele asteptate, este nevoie de mai multe elemente: de deprinderea temeinica a tehnicii, de o cunoastere profunda a efectelor, de asigurarea unor conditii optime de lucru si de respectarea tuturor normelor igienice si metodice ale acestei activitati. Costumul sau de lucru trebuie sa fie foarte simplu: pantaloni lungi si o bluza cu maneci scurte. Echipamentul de lucru este mentinut curat si schimbat ori de cate ori este necesar. Lenjeria utilizata este inlocuita conform normelor de igiena. Spalatul pe maini inainte si dupa sedinta de masaj este o regula fundamentala care are ca scop evitarea transmiterii de germeni patogeni de la o persoana la alta. Practicianul, barbat sau femeie, trebuie sa aiba unghiile foarte ingrijite, nu trebuie sa poarte inele, bratari sau alte bijuterii care-l pot deranja in munca sau pot leza pielea celui pe care il maseaza. Maseurul trebuie sa fie rezistent la oboseala, deci sa aiba o pregatire fizica generala buna, pentru a ajunge sa capete forta si rezistenta, suplete si indemanare, sensibilitate si ritm. Timpul de odihna planificat este respectat pentru mentinerea conditiei 103.

1 2

fizice pe durata intregii zile de lucru. Potentialul de lucru al maseurului este refacut prin respectarea pauzelor dintre sedintele de masaj. 105. Durata şedinţelor de masaj medical 45 – 60 min. In cadrul unei sedinte de masaj, timpul necesar pentru masajul fiecarui segment al corpului este urmatorul: . spate - 15 min. . membre inferioare - 2 x 7 = 14 min. . abdomen si torace - 5 min. . membre superioare - 2 x 5 = 10 min. . regiunea fesiera - 3 min. . ceafa si gat - 5 min. . fata - 5 min.

106.

Indicațiile și contraindicaţiile masajului

Indicatii: hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de traumatisme cu secţiune pe un nerv; lumbago acut, lombosciaticile, herniile de disc nevralgiile sau torticolisul; recuperarea post-traumatică în fracturi, înainte de scoaterea aparatului gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se produce o atrofie musculară) şi mai ales recuperarea după scoaterea aparatului gipsat; artroze - coxartrozele pentru recuperare post protezare de şold, gonartroza, sau recuperarea ca urmare a protezării de genunchi, osteoporozele; periartrita scapulo-humerală, spondilozele (cervicală, dorsală sau lombară) scoliozele lordozele, epicondilitele, tendinitele; reumatisme articulare şi abarticulare, spondilitele, artropatiile poliartrite reumatoide (poliartrita cronică evolutivă.

Contraindicaţia generală – presupune interzicerea aplicării oricărei tehnici de masaj; Contraindicaţia parţială – se referă fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe anumite zone ale corpului, fie doar la aplicarea anumitor manevre; Contraindicaţia definitivă – se hotărăşte doar în cazul unor boli cronice grave incurabile, care s-ar putea inrăutăţi prin masaj;

Contraindicatile temporare – întâlnite frecvent – sunt impuse de boli, tulburări sau leziuni uşoare şi trecătoare. Efectele locale ale masajului acţiune sedativă asupra durerilor de tip muscular sau articular relaxare musculară; 107.  

acţiunea hiperemiantă locală, de îmbunătăţire a circulaţiei locale, manifestată prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul;



tonifiere musculară;



înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază (toxinelor din organism), cu accentuarea resorbţiei în regiunea masată.

108.

Efectele generale ale masajului

- stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator; - creşterea metabolismului bazal; - efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătăţirea somnului şi îndepărtarea oboselii musculare. Manevrele principale ale masajului Netezirea, frictiunea, framantatul, tapotamentul, vibratiile 109.

Manevrele auxiliare ale masajului Cernut, rulat, pianotat, tractiuni si scuturaturi, presiuni alunecate, ciupit si pensat 110.

111.

Masajul general al corpului

Conduce la aparitia unei senzatii de buna dispozitie, o senzatie de relaxare, destindere, motiv pentru care este indicat in tratamentul asteniei si stresului, insomniei, oboselii cronice, constipatiei ocazionale. Masajul general are un rol estetic, intretinand si refacand elasticitatea pielii, favorizand astfel miscarile corpului, dezvoltand tonusul si rezistenta elementelor ce au rolul de a proteja tesuturile si organele. Prin activarea circulatiei sangvine la nivel cutanat are loc o intensificare a eliminarii rezidurilor metabolice si o mobilizare a rezervelor de grasime ce se depun in straturile de tesut conjunctiv subcutanat, fie uniform, fie aleator pe alte regiuni ale corpului. 112.

Netezirea (efleurajul)

Netezirea este cel mai răspândit procedeu de masaj. Ea acţionează direct asupra pielii având următoarele efecte: 

Curăţă pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;



Îmbunătăţeşte funcţia glandelor sudoripare şi sebacee;



Măreşte temperatura locală a pielii;



Accelerează circulaţia sângelui şi a limfei în vase;



Influenţează terminaţiile periferice ale nervilor;



Influenţează sistemul nervos central.

Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternică a limfei şi a sângelui în vase. Prin neteziri energice, circulaţia sângelui şi a limfei se intensifică. Acest lucru are o influenţă majoră asupra distribuirii sângelui în porţiunile masate, şi deci contribuie la înlăturarea manifestărilor de stază şi edeme. S-a constatat că prin netezire de la periferie spre centru, circulaţia sângelui şi a limfei se ameliorează şi în vasele mai mari, nu numai în cele aflate imediat sub piele. În cursul masajului absorbţia lichidelor din ţesutul celular subcutanat se accelerează cu 16÷18%, şi această accelerare este direct proporţională cu durata netezirii.

Frământatul (petrisajul) Frământatul este unul din procedeele de bază ale masajului cu ajutorul 113.

căruia se masează în principal masa musculară. În timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculară masată. Frământatul are următoarele efecte: 

produce o mărire vizibilă a mobilităţii tendoanelor;



fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular;



activează

circulaţia

limfei

şi

a

sângelui,

îmbunătăţind

schimburile nutritive şi ajutând la eliminarea toxinelor rezultate în urma activităţii musculare;



procedeele de frământare măresc puterea de contracţie a muşchilor, reprezentând astfel o gimnastică pasivă deosebit de importantă în cazul atrofierii muşchilor.

Mulţi specialişti acordă importanţă mărită frământatului, afirmând că „a masa înseamnă a frământa”.

Fricţiunea Procedeele care alcătuiesc fricţiunea se deosebesc de netezire prin 114.

aceea că pielea împreună cu ţesuturile profunde se fricţionează în diverse poziţii. Ele se efectuează printr-o mişcare de apăsare şi deplasare a ţesuturilor moi pe planul osos, în limita elasticităţii proprii. Fricţiunile se execută cu o singură mâna sau cu ambele mâini, alternativ sau simultan, cu toată suprafaţa palmară sau numai cu suprafaţa palmară a degetelor, cu pumnul închis sau semiînchis, în spirală cu rădăcina palmei. Fricţiunile au ca efect intensificarea circulaţiei locale şi măresc absorbţia diferitelor produse patologice care se acumulează în piele sau sub piele. Fricţiunea este procedeu de bază terapeutic în următoarele situaţii: 

traumatisme articulare;



traumatisme sportive;



infiltratii vechi;



pentru restabilirea mobilităţii normale a pielii;



măreşte supleţea şi elasticitatea ţesuturilor;



dureri în nevrite şi nevralgii. Vibraţia (tremurătura) Sunt mişcări ritmice oscilatorii şi presiuni continue executate cu o 115.

singură mână sau cu ambele mâini, cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară, cu podul palmei, cu rădăcina mâinii, cu toată palma, cu degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis şi se aplică pe suprafaţa corpului cu un grad diferit de presiune. Vibraţiile au următoarele efecte:



intensifică funcţionarea glandelor;



calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);



îmbunătăţesc capacitatea de efort;



au efect calmant, relaxant;



influenţează organele şi ţesuturile profunde (stomac, ficat, inimă, muşchii, pereţii abdominali şi intestinali);



influenţează secreţia majorităţii glandelor şi organelor (stomac, glande salivare, glande sexuale, etc.).

Baterea (tapotamentul) Este o manevră principală care se adresează ţesuturilor superficiale, 116.

celor profunde şi terminaţiilor nervoase. El se caracterizează prin aplicarea unor lovituri scurte şi ritmice, executate superficial sau profund în funcţie de scopul urmărit. Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu faţa palmară a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebraţul sau cu mâinile făcute căuş. Aceste lovituri se execută din căderea moale a mâinilor şi a degetelor. Tapotamentul

cunoaşte

mai

multe

variante,

în

funcţie

de

particularităţile anatomo-fiziologice ale suprafeţelor pe care la masăm: 

în nuiele;



percutat;



tocat;



bătătorit;



plescăit;



cu palma în căuş;



cu pumnul semiînchis;



cu pumnul închis.

Tapotamentul se execută cu ambele mâini, uşor depărtate între ele, prin loviri care cad pe piele în ritm foarte viu. Efectele tapotamentului sunt:



ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este mărit;



favorizează un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel înbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;



are efect vasodilatator la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv;



produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;



influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

117. 118. 119. 120. 121. 122. 123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. 142. 143.

Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul Masajul

capului feţei cefei gâtului muşchilor pectorali regiunii costale precordial regiunii spatelui regiunii lombosacrate regiunii fesiere peretelui abdominal abdominal profund umărului braţului cotului antebraţului pumnului degetelor şi a mâinii coapsei articulaţiei genunchiului gambei articulaţiei gleznei piciorului piciorului plat în hipercifoză în hiperlordoză în scolioză