Prezentare [PDF]

Zitiervorschau

Ce este actual și ce este desuet în Școala Gusti? Beatrice Panait Sociologie, An III

Această lucrare are ca subiect central actualitatea în ziele noastre a Școalii Sociologice de la București și a sociologiei monografice dezvoltata de profesorul Dimitrie Gusti și colaboratorii săi. Pentru început, în prima parte, voi vorbi despre personalitatea marcantă a profesorului și despre sociologia monografică elaborată de către Școala Sociologică de la București. Urmând ca în partea a doua să analizez aspectele care sunt de actualitate în prezent din sociologia monografică și școala sociologică de la București. Dimitrie Gusti Personalitate de referință în sociologia românească și universală; Dimitrie Gusti (filosof, sociolog, om politic și etician român) este cunoscut ca fondatorul unuia dintre cele mai puternice și stabile sisteme sociologice care s-a dezvoltat într-o școală de sociologie rurală modernă și reformator al învățământului și culturii. Membru al Academiei Române din 1919, instituție căreia a fost și președinte în perioada 1944 - 1946, ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la universitățile din Iași și București. De asemenea este cel care a fondat instituții majore de sociologie și cultură precum Muzeul Satului, Asociația pentru Știința și Reforma Socială, Institutul Social Român, Institutul de Științe Sociale al României, Consiliul Național de Cercetări Științifice și a înființat și a condus revistele „Arhiva pentru știința și reforma socială”

și „Sociologie

românească” , în domeniul literar-științific. Între anii 1925-1948 Dimitrie Gusti a iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România, cunoscută și sub denumirea de Campaniile Monografice, iar în 1939 a obţinut prin lege serviciului social obligatoriu pentru studenți, aceștia nu își puteau obține diploma de licență dacă nu făceau practică în sistemul social. Prin aceasta s-a instituţionalizat, pentru prima dată în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. Sistemul sociologic gustian este un ansamblu de teorii, concepte și teze care afirmă:

1. Societatea se compune din unităţi sociale, grupuri de indivizi uniți între ei de o organizare activă și dinamică și de o interdependenţă spirituala. Realitatea socială, concretizată în unităţile sociale, este condiţionata de patru cadre (explică apariția faptelor sociale, condiţiile, caracteristicile și efectele fenomenelor sociale): cadrul cosmic, cadrul biologic, cadrul psihic și cadrul istoric. Alături de aceste patru cadre se găsesc și cele patru manifestări (care exprimă valorile societăţii, tipurile de activităţi ce definesc viaţa socială): manifestări economice, manifestări spirituale, manifestări politice și manifestări juridice. 2. Esenţa societăţii este voinţa socială. Toate manifestările unităţilor sociale sunt exemplificări ale voinței sociale și tipuri de activități întreprinse de oameni. 3. Voinţa socială este compusă din activitate economică şi activitate spirituală, care sunt reglementate de activitatea juridică şi activitatea politică. 4. Schimbările produse în societate de-a lungul timpului, realizate prin intermediul activităţilor ei şi îngrădite de factorii exteriori, se numesc procese sociale. 1 Sociologia monografică Dimitrie Gusti afirmă că de la evoluția gândirii omenești, de când a început omul să gândească și să reflecteze asupra lui și asupra lumii în care trăiește de atunci a apărut știința socială și anume sociologia. Din punctul său de vedere sociologia trebuie să tindă spre teorie prin fapte. Metoda monografică, utilizată în cadrul sociologiei monografice, deschide sociologiei posibilitatea de a deveni o știință autonomă alături de celelalte științe, iar observația realizată prin metoda monografică ajută la existența sociologiei. Definitoriu pentru caracterizarea monografiei sociologice este dubla configurație între un sistem de gândire sociologică și o metodă de investigație empirică. Metoda monografică este caracterizată ca fiind singura metodă pe care sociologia și-o poate însuși, cu ajutorul ei se poate specula, deduce și clasifica conceptele, se pot realiza anchete și este utilă empirismului practic. De aici reiese faptul că îmbinarea sociologiei cu metoda monografică este o necesitate. Sociologiei îi lipsește legătura directă cu faptele, iar monografiei îi lipsește fundamentarea sociologică, de aceea există necesitatea ca cele două să se îmbine pentru a se completa una pe cealalaltă. Monografia semnifică alegerea unui domeniu social bine

1

Maria Larionescu, Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura Metropol. București 1996, p. 12

dereminat pentru a câștiga noțiuni cât mai complete și pentru a diminua nesiguranța cunoașterii până la surprinderea metodei folosite pentru a cerceta. 2 Sociologia monografică reprezintă un principiu de realizare științifică a sociologiei și în plan general al sistemului de cercetare a realității sociale. Îmbină teoria cu faptele, oferind teoriei un conținut și un fundament, iar faptelor o formă rațională și o sturctură științifică. Sociologia monografică ne pune la îndemână un mijloc sigur de cunoaștere integrală și amănunțită a realității, fără de care sociologia ca știință nu este posibilă. Monografia nu se oprește numai la culegerea și descrierea de date, realizeză operații științifice complexe, de la descoperirea condițiilor în care se produc fenomenele sociale până la explicarea mecanismului

de funcționare și înțelegere a sensului obiectiv al fenomenelor studiate.

Monografia realizează cunoașterea integrală a realității sociale, manifestările din cadrul său, condițiile de viață ale indivizilor în toate formele în care acestea există ( concrete sau fragmentare, abstracte și universale).3

Actualitatea Școlii Sociologice de la București și a Sociologiei Monografice În cadrul acestei părți a prezentei lucrări voi discuta despre aspectele care oferă actualitate Școlii Sociologice de la București și Sociologiei Monografice elaborate și structurate de profesorul Dimitrie Gusti. Din punctul meu de vedere, ceea ce putem încadra ca fiind de actualitate în cazul celor două subiecte sunt următoarele aspecte: metodologia (în cadrul cercetariilor s-au folosit de metodologie și instrumente de ceretare), eșantionarea, cercetarea de teren și metoda statistică elaborată de Anton Golopenția. În zilele noastre pentru a putea realiza o cercetare cât mai bună este necesară elaborarea și utilizarea unei metodologii de cercetare care să ajute în procesul de culegere și analizare a datelor. La fel și atunci în cadrul campaniilor monografice, pentru a putea aduna date pe care ulterior le analizau, Dimitrie Gusti și colaborarorii săi se foloseau de o metodologie în analiza satelor care au fost cuprinse în campania monografică. Metodologia utilizată de Școala Sociologică de la București a fost elaborată în cadrul seminarului seminarului de sociologie din cadrul Catedrei de Sociologie, Etică şi Politică a Facultăţii de Litere Bucureşti, în anul universitar 1924-1925, când Dimitrie Gusti apelează la ajutorul membrilor seminaruluișă îl ajute în alcătuirea un plan de cercetare monografică. În 2 3

Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, Bucuresti, 1968-1972, pag. 93 Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, Bucuresti, 1968-1972, pag. 102-103

februarie 1925, tot în cadrul seminarului de sociologie, începe pregătirea pentru prima campanie monografică.4 Planul era acela de a lucra în comunitate cu ajutorul și implicarea de specialiști din mai multe domenii pentru a putea cerceta toate aspectele vieții comunităților rurale. În continuare se stabileau bibliografia, planurile şi se elaborau chestionarele pentru fiecare din cele patru cadre – cosmologic, biologic, psihologic şi istoric, apoi pentru fiecare din cele patru manifestări – economice, spirituale, juridice şi politico-administrative, iar pentru alcătuirea echipelor de cercetare pluridisciplinare, erau necesari minimum 12 specialişti. Acești specialiști erau cordonați de către un sociolog și aveau un plan de cerectare comun cu sarcini bine stabilite pentru fiecare cercetător sau grup ce cercetare. 5 Totodata ei realizau și observații directe. Observația era vazută de Gusti ca fiind o metodă intuitivă care implica creativitate, iar observatorul trebuia șă fie în centrul acțiunii fenomenului studiat pentru a putea surprinde toate aspectele esentiale. Era necesar ca observația să fie obiectivă, exactă, completă, colectivă, comparativă, apoi era controlată și verificată.6 Astfel datorită faputului că, Dimitrie Gusti și colaboratorii săi, au elaborat o metodologie pentru cercetarea monografică pe care au desfășurat-o în satele românești, o metodologie bazată pe anchetă sociologică (ce avea drept instrument de cercetare chestionarul) și pe observație. Acest fapt este unul de actualitate și în prezent,deoarece niciun cerectător sau sociolog nu poate porni o cercetare fără să elaboreze metodologia pe care o va folosi în cercetarea sa. Un alt lucru care poate fi de actualitate din ceea ce am prezentat anterior poate fi faptul că Dimitrie Gusti și colaboratorii săi, au cercetat fiecare domeniu din aspectele vieții sociale a comunității satului, lucru care se realizeaza și în zilele noastre, este cercetat fiecare domeniu din realitatea socială a unei societăți sau comunități Cercetarea de teren este foarte des utilizată în cercetătri pentru culegerea informațiilor. Ea este defășurată în prezent de operatori de teren care merg aplică în teren instrumentul de cercetare personelor cuprinse în eșantion asfel realizându-se culegerea datelor. Școala Sociologică de la București condusă de profesorul Dimitrie Gusti alături de colaboratorii săi au utilizat cerecetarea de teren în cadrul campaniilor monografice care au cercetat și analizat satele românești. Cercetarea de teren desfășurată de Școala Monografică 4

Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 422 Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 423 6 Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 423 5

în statele românești a avut ca metoda de cercetare ancheta sociologică și observația, iar instrumentele au fost chestionarul și grila de observație De aceea consider că cercetarea de teren este un alt element de actualitate cuprins în sociologia monografică sau gustiană. Eșantionarea poate fi un al treilea element de actualitate și ea reprezintă selectarea unei părți din populația totală astfel încât cunoscând anumite caracteristici ale acestei părti vom putea estima aceste caracteristici și pentru populația totală. Putem spune că în cadrul cercetărilor și campaniilor monogtafice cercetătorii împreuna cu Dimitrie Gusti au folosit eșantionarea pentru a putea selecta satele în care se vor realiza cercetările monografice. Acest lucru deoarece nu se puteau realiza campanii monografice în absolut toate statele din România de la acea vreme de aceea au fost nevoiti sa aleagă doar o parte din numărul total de sate existente. Statistică este ultimul element despre care vreau să vorbesc pe care îl consider de încă de actualitate în sociologia monografică și în cadrul școlii Gusti. Deși bazele statisticii românești a fost puse încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza care a semnat la 12 iulie 1859 Ordonanța de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, cel care a perfecționat și dezvoltat statistica românească oferindu-i statutul unei școli de prestigiu pe plan internațional alături de Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Sabin Manuilă a fost Anton Golopenția. 7 Statistica este foarte folosită în analiza datelor unei cercetări și este o știință care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele și procesele de tip colectiv din punct de vedere cantitativ în scopul descrierii acestora și al descoperirii legilor care guvernează manifestarea lor. Consider statistica drept un element de actualiatate deoarece aceasta este utilizată și astăzi în cercetări însă într-o variantă mai modernizată care are încă bazele statisticii dezvoltate de Anton Golopenția. Concluzii Dimitrie Gusti alături de colaboratorii săi prin intermediul Școlii Sociologice de la București au dezvoltat sociologia românească scotând-o din rutina de muncii și cercetării de birou, prin cercetarea monografică de teren a satelor din România și au transformat-o într-o știință demnă de a sta alături de celelalte științe sociale, capabilă să descrie realitatea socială, să o cerceteze și să ofere soluții viabile care să ajute la dezvoltarea ei și a societății. De aceea, 7

Institutul Național de Statistică, Prezentare generală - http://www.insse.ro/cms/ro/content/prezentaregenerala , accesat 21.05.2017, ora 22:37

bazându-mă pe cele spse mai sus în cadrul acestei lucrari, dar și în fraza anteriora, sociologia gustiană este încă de actualitate în sociologia românească și este un model pentru viitoare cercetări monografice.

BIBLIOGRAFIE 1. Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, București, 1968-1972 2. Larionescu Maria, Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura Metropol. București 1996 3. Voicu Corina, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul (http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2014/01/voicu2013.pdf ) 4. Institutul Național de Statistică – Prezentare Generală, publicat 25 noiembrie 2011 (http://www.insse.ro/cms/ro/content/prezentare-generala )