Politica de Concurenta A UE [PDF]

Zitiervorschau

Politica de concurenta a U.E. Termenul de concurență desemnează “relatiile dintre toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica”.In acelasi timp concurenta reflecta “rivalitatea , disputa, dintre entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele lor devin contradictorii”. Concurenta este o conditie fundamntala a economieie de piata ea fiind considerata cea mai importanta cauza a progresului economic si tehnico-stiintific. Una din cheile succesului integrării europene o constituie existenţa, încă de la începuturile construcţiei comunitare, a unei politici concurenţiale comune. Pina in prezent, această politică continuă să fie o condiţie necesară atât unei economii de piaţă viabile, cât şi unei pieţe comune ce asigură libera mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. Libera concurenta intre firme favorizeaza inovatia, reduce costurile de productie, creste eficienta economica si in consecinta, ridica nivelul de competitivitate al economiei europene.Stimulate de mediul concurential, firmele ofera, astfel produse si servicii competitive din punct de vedere al calitatii si pretului. Esența pieței unice este posibilitatea întreprinderilor de a concura în condiții egale pe piețele din toate statele membre . Prin urmare , politica comună în domeniul concurenței este esențială pentru realizarea și menținerea pieței unice . Acesta asigură comportamentul concurențial al întreprinderilor și protejează interesele consumatorilor , permițându-le să achiziționeze bunuri și servicii în cele mai bune condiții . Ea promovează eficiența economică prin crearea unui climat favorabil pentru inovație și progres tehnic. Regulile comune de concurență, sunt necesare pentru păstrarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile de pe piața internă , care ar putea merge împotriva intereselor naționale și trebuie să fie respectate de către toate guvernele Înainte de deschiderea frontierelor pentru liberalizarea comertului , prețurile în unele sectoare , în cele mai multe țări au fost menținute în mod artificial la un nivel care a permis întreprinderilor neprofitabile sa supraviețuiasca. Cel care a suportat costul pentru protejarea afacerilor neprofitabile a fost consumatorul , iar in alte sectoare , întreprinderile nerentabile au fost susținute de ajutoare de toate tipurile , și a fost , prin urmare, contribuabilul care le-a ținut în viață . Astfel , atât consumatorii, cât și contribuabilii au avut un rol mare în disparitia întreprinderile nerentabile de pe piata datorita concurentei cinstite . Acest interes comun a cetățenilor statelor membre a condus la inceperea procesului de integrare multinaționala. Eliminarea obstacolelor în calea concurenței de pe Piața Unică a fost un avantaj pentru consumatori și pentru crearea noilor locuri de muncă . Prețurile de telecomunicații au scăzut cu aproximativ 35 la suta de la liberalizare . Schimburile comerciale între tarile UE au crescut ca 1

urmare a dezvoltării pieței unice , sa estimat că piața unică a adăugat mai mult de 800 de miliarde € pentru prosperitatea UE și a creat 2,5 milioane de locuri de muncă . Comisia Europeană și-a demonstrat hotărârea de a menține aceste realizări prin aplicarea măsurilor dure împotriva 17 state membre în 2006 , referitoare la acuzații de politici protecționiste în încălcare a Tratatului, în special în domeniul energiei. Astfel, principalul beneficiar al unei politici a liberei concurenţe este cetăţeanul, în tripla sa calitate: de consumator (concurenţa liberă conduce la o paletă mai largă a ofertei, cu scăderea corespunzătoare a preţului de vânzare); de participant pe piaţa forţei de muncă (concurenţa liberă obligă la inovaţie continuă, atât a produselor, cât şi a procesului de producţie); şi de acţionar (concurenţa liberă conduce la eficienţă crescută, şi deci şi la profituri ridicate). Politica în domeniul concurenţei interzice practicile de: - acordare de ajutoare publice care crează distorsiuni în relaţiile de concurenţă dintre agenţii economici - stabilire a preţurilor prin înţelegeri prealabile între producători sau furnizori; - creare de carteluri care să-şi împartă piaţa, astfel încât să nu se concureze între ele; - abuz al poziţiei dominante pe piaţă; realizare de fuziuni care distorsionează libera concurenţă Politica de concurenta in UE, la fel ca si in celelalte mari puteri economice mondiale, se bazeaza pe conceptia ca pietele unei concurente pure si perfecte sunt cele mai potrivite, in stare sa asigure bunastarea populatiei. Procesul de dezvoltare şi modernizare a legislaţiei şi a politicii concurenţei a înregistrat o dinamică deosebită în anii ’90 în contextul desăvârşirii Pieţei Unice şi a progresului în realizarea Uniunii Economice şi Monetare, al pregătirii lărgirii Comunităţii spre estul Europei dar şi al globalizării pieţelor. Procesul de dezvoltare şi modernizare a politicii concurenţei a fost stimulat de necesitatea de a realiza 2 obiective majore: existenţa unor pieţe concurenţiale funcţionarea optimă a pieţei interne a UE – condiţie fundamentală pentru competitivitatea economiei europene Motivaţii aflate la baza dezvoltării şi aplicării politicii de concurenţă în U.E. Generale : ţin de sistemul economiei de piaţă; alocarea adecvată a resurselor, creşterea posibilităţilor de alegere ale consumatorilor, etc. 2

Specifice – rolul şi importanţa acestei politici în cadrul sistemului constituţional economic al CEE. Politica de concurenta in UE are urmatoarele caracteristici esentiale: marile principii ale politicii de concurenta sunt fixate prin tratate; in Tratatul de la Roma se arata ca in domeniul concurentei comunitatea trebuie sa stabileasca un regim care sa asigure ca in Piata comuna concurenta sa nu fie denaturata; exista numeroase reglementari care precizeaza punerea in aplicare a principiilor politicii de concurenta; Comisia Europeana este insarcinata cu aplicarea corecta a dreptului si dispozitiilor comunitare; Curtea de Justitie arbitreaza litigiile si fixeaza jurisprudenta. Politica concurenţială are principii ce stau la baza crearii cadrului legislativ insituit prin Tratatul asupra Uniunii Europene: transparenţa în privinţa deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurenţiale; nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice internaţionale; stabilitatea unui cadru competitiv internaţional; cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei naţionale şi internaţionale în privinţa aplicării legislaţiei în domeniu. Actorii: Instituţia responsabilă la nivel comunitar de implementarea politicii in domeniul concurentei este Comisia Europeană. Rolul Comisiei Europene este acela de promovarea politicii concurenţiale în baza împuternicirilor; examinarea reclamaţiilor depuse de unul din Statele Membre, de un producător sau de particulari. Aceasta administrează Piaţa Comună pentru a asigura protecţia consumatorilor europeni. Ea deţine împuterniciri vaste în aplicarea legislaţiei concurenţiale şi, începînd cu 1989, a fost autorizată să examineze şi să blocheze fuziunile de proporţii mari. Supravegherea activităţii Comisiei este efectuată de Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea de Primă Instanţă.. Comisia dispune de Directoratul General IV (DG IV), care se preocupă de promovarea politicii concurenţiale. Misiunea de bază a Directoratului general pentru Concurenta (DG IV) este de a stabili şi implementa o politică concurenţială coerentă în cadrul Uniunii Europene 3

Rolul COMISIEI EUROPENE în POLITICA DE CONCURENȚĂ : Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a Pietei Unice, trebuie indeplinite doua conditii: - regulile de concurenta trebuie aplicate in mod universal, atat intreprinderilor publice cat si celor private; - autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati, constand in amenzi suficient de mari pentru a descuraja incalcarea legii. Comisia poate impiedica autoritatile nationale sa subventioneze in mod abuziv industiile nationale prin incalcarea regulilor de concurenta comunitara. O piață unică nu poate funcționa în mod eficient în cazul în care întreprinderile în diferite părți ale ei primesc subvenții din fonduri publice . Ajutorul de stat le va oferi un avantaj față de concurenții lor din alte părți ale pieței. Ajutorul de stat poate fi justificat , de exemplu, , în sprijinul dezvoltării regionale, sau în cazul cind o nouă investiție ar putea fi pierduta, dar numai cu conditia în care este autorizat de către Comisie, în conformitate cu Tratatul . Controlul ajutoarelor de stat este efectuat de catre Comisia Europeana , fără participarea statelor membre. Acest lucru vizeaza asigurarea existentei un organism independent, cu scopul de a supraveghea activitatea statelor membre ,pentru a identifica orice incalcare de reguli, si de a solicita rambursarea oricăror sume de bani pe care un stat a plătit în mod eronat unei întreprinderi. Beneficiile nu sunt neapărat subvenții în numerar , ele pot fi sub formă de scutiri fiscale sau credite false. În cazul în care Comisia decide că beneficiile acordate de un stat nu sunt compatibile cu regulile pieței interne , acesta poate solicita statului în cauză să modifice sau să elimine subvenția . De asemenea , Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care isi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. In 1994, Comisia Europeana a spart si sanctionat trei mari carteluri europene, dupa ce a descoperit acorduri secrete incheiate intre societati pentru fixarea preturilor sau impartirea pietelor Comunitatii, care aveau drept consecinte minimizarea concurentei, cresterea preturilor si reducerea posibilitatilor de alegere pentru consumatori. De exemplu , s-a constatat existenta unui cartel in domeniul stalpilor de otel. In functiune din 1984 acest cartel implica 17 societati si era administrat prin intermediul Eurofer, Asociatia europeana a siderurgiei. Au fost aplicate amenzi in valoare totala de 104.4 milioane ecu. Un alt exemplu: 23 de producatori de ciment, 8 asociatii nationale ale producatorilor de ciment si omologii lor europeni au fost amendati global cu 248 milioane ecu, deoarece s-a descoperit ca se pusesera de acord de a nu vinde pe pietele lor interne. Comisia are puteri largi de investigare, putand face vizite la firmele suspectate de incalcarea liberei concurente si avand acces la toate documentele acestora.Intreprinderile gasite vinovate 4

de practici concurentiale ilegale ( practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta ) pot fi amendate cu pana la 10% din cifra de afceri din anul anterior. In cazul in care se descopera intelegeri intre firme, suspectate de incalcarea liberei concurente si care intra in competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati de actiune: sa o declare legala printr-o decizie formala, daca in urma investigatiilor rezulta ca intelegerea nu distorsioneaza libera concurenta; sa dea o scrisoare administrativa informala care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ; sa accepte operatiunea numai cu indeplinirea anumitor conditii care sa garanteze respectarea liberei concurente; sa o declare ilegala. Obiectivul și instrumentele politicii concurențiale : Obiectivul politicii concurenţiale europene constă în garantarea unităţii Peţei Comune şi evitarea monopolizării unor sectoare ale peţii. Monopolizarea pieţei poate avea loc prin acord sau fuziune. În afară de aceasta, ea supraveghează acţiunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona „regulile de joc” prin aplicarea măsurilor discriminatorii faţă de unele întreprinderi, favorizând întreprinderile publice sau prin acordarea asistenţei întreprinderilor din sectorul privat. În unele cazuri, incidentele în domeniul concurenţei sunt soluţionate prin modificarea politicii concurenţiale a statelor sau a companiilor implicate. În alte cazuri, Comisia pledează pentru aplicarea unei amenzi, ce poate depăşi suma de 75 milione Euro Punctate succint, obiectivele vizate de politica în domeniul concurenţei sunt creşterea bunastarii şi protecţia consumatorilor, redistribuirea veniturilor, protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii, integrarea pieţelor, dar având şi consideratii regionale sociale sau sectoriale Instrumentele legislative sunt reprezentate de: legislaţia primară, cu caracter obligatoriu – prevederile Tratatului CE legislaţia secundară – regulamente, directive – iniţiată de Comisia europeană, adoptată de Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European legislaţia adoptată de comisie – comunicări, notificări, opinii, decizii, Cărţi Albe, Cărţi Verzi. Instrumentele administrative – constituite de procedurile sau investigaţiile realizate de Comisie, declanşate în urma unor notificări, reclamaţii, sesizări ale unor persoane juridice sau fizice 5

Instrumentele juridice – utilizate, de regulă, de CEJ, care ia decizii în privinţa cazurilor investigate, stabileşte principii orientative şi creează jurisprudenţă Instrumentele instituţionale – un rol important are Directoratul General al Concurenţei care colaborează cu alte directorate generale responsabile cu politicile sectoriale.

Cadrul legal-instituţional al mediului concurenţial Legislaţia UE privind concurenţa include patru domenii care constituie şi cele patru direcţii de acţiune ale politicii concurenţei la nivel comunitar: Reglementările antitrust care interzic acordurile anticoncurenţiale, practicile concertate şi abuzul de poziţie dominantă Regulamentul fuziunilor – se referă la controlul operaţiunilor de concentrare economică, în scopul prevenirii creării sau întăririi poziţiilor dominante Reglementările privind liberalizarea unor sectoare economice în care unele întreprinderi beneficiază de drepturi exclusive şi speciale acordate de stat, prin care este exclusă sau limitată concurenţa Reglementările referitoare la controlul ajutoarelor de stat

CONCLUZII: Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne a U.E. Ratiunea de a fi a acesteia fiind tocmai aceea de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egale pe pietele oricarui stat membru.De aceea este importanta buna implicare a consumatorilor , cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale. Crearea unei pieţe interne unice în cadrul UE a determinat necesitatea asigurarii conditiilor propice unei concurente “functionale” la nivel comunitar, “un sistem care să asigure o concurenţă nedistorsionata pe piaţă interna.

6