Platon Republica [PDF]

Zitiervorschau

r

r I tt r, tii."rir,l I l fr:.,,,.r,r' ,' .t:

I

I I

'

,l

Dacd, uo,ftt.urrna. sfs,ful meu

;i

it

i rrtl I

uotrt o'('tlt' . tt

sufletul e nemuritor ;i capabil sd, t'nnri ltr ttr to,ate lucrurile rele ;i prin toate luc"nrrilt' ltrrtt,' ne aom{ihe tottimpulpe drumul ce duu' /r, r,,r ,, aom cafuiua in toate felurile dreplutnt. nt, preund, ca tn,telepciunea, pentru a pulur f i ltr t eten:i utdt ai zeilor, cd,t;i aino;tri, atdt titttlt t trr rd,md,nem aici, pe pdmdnt, dar si (fitrrl t',,ttt primi rd,splata uirtupii, ca tnuingdtorii rlt' Irr 1,, cari care incortjoard, arma adundntltt si 1,,, miile ; ;i pentru ca atd,t aici, cdt ;i tn cti I ii t t r t t t, [, o mie de ani despre cure fi-o* spus, sr'r rtt' f t,

L

F F

g F

b

{PUBLICA

0 F F

t

lSBN 978-973-6 36-439-6

ir

I llililililLllllLlI ruilil

r :tr

l':tr:.".t,t

I

a 1

E,Sr,

MAn'Ur

26,

, . r g ocl roli z

g,

{uL tr,

r

B. t4AR. 20l"

PI.ATON

i I' AlJo' 2o'3

2f'

Au6' 2r,3

S'l' "fi{U**"

t i, Frn trlul e t4N. np 9t0u'NVtl I 21, tuL 2015 1 7. Atl$.

1[ 1

sEP

2015

luil.

2.

2015

01stt 0t. s[r $fl

I I Dr[?CIs

Traducere de Dumitru Vanghelis

1, NOV 2t]17

tt 2e

REPUBLICA

2016

2l Aun n$ 2

t$s

APR. 2019

ffit

&ffi

ANTBT

\

') L-

Urw. iv

t.,

Socrate, Glauc'on, Polemarchos, Thrasymachos,

Pentru ptezentatraducere

@

Antet

)CX

Adeimantos, Cephalos

Press

Cantne Redactor: Crengufa Nistase Tbhnoredactare compute r'wata: Cristina Antonescu Coperta: Ion Nistase

I

Am cobordt ieri la Pireu cu Glaucon, fiul lui Ariston, ca si cuvenita cinstire zeigei', gi in acelagi timp voiam si vdd ('uln or si rAnduiasci sirb[toarea, intrucAt:era pentru prima rlalii cAnd o {ineau. Am ghsit ci procesiunea alor nostri a fost frutrroasd, dar qi a tracilor a pdrut cam la fel de striluciti. Ne-am lircut atunci rugiciunile, apoi am privit spectacolul 9i in cele din rrrnri am pornit-o spre cetate. Clineva nea zirit de departe, tndati ce porniserim citre cas6. rrrltrc:

/4 ISBN: 978-973-63&4394

Peo

lira Polemarchos, fiul lui Cephalos, careqi trimisese feciorul sa ne zicii si-l agteptim. BALiatul m-a apucat de poala rnantiei, din spate,

;i lrri-a spus: - Polemarchos

:::-:1 :ci

$.A.

-* :R

llte, cu gand de a ne pirisi. - Nu grqegti, zisei.

- Ei, urmi el, vezi cA$ suntem? - Fdri indoiali! - Foarte bine atunci, grdi el, fie rdmdi aici, fie vi

-LQ

#r -ts)

Tiparul

a

fost executat de tipografia

ANTE"T)CK PRESS

tel.: 02I/ 2221245, 021/ 22349 45 E-mait comenzi@ antet.ro

-N

luptati ca

sa puteti pleca.

* Cu siguranli ci trebuie si fie gi o a freia cale, spusei, daci v:i putem convinge ci trebuie si ne lisa{i? - Daci sunteti ln stare! rdspunse el. Neai putea convinge daci: am refuza si ascultdlm?

-

www.antet.ro 1.

\

doregte si-l aqteptali,

M-am intors citre el si l-arn infebat unde-i e stipAnul. - Iatd-I, zise ei, vine din urmi. A;teptafi-I, rogu-vi! - O siJ agteptam, fii pe pace! rosti Glaucon, in scurti weme apdlu Polemarchos, ca gi fratele lui Glaucon, Arleimantos, Ei Niceratos, fiul lui Nicias, 9i alli cAliva, venind de ll sdrbitoare, dupd cum se pirea, Polemarchos spuse: - Dragul meu Socrate, pare-$e ci tocmai ali purces spre ce-

Nu,

firi

doar si poate, zise Glaucon.

Bendis, zei{i tracici preluata de atenieni (n. tr.)

I 4

PLATON

- Alunci si {inefi seama ciL n-o si

vd

dim ascultare!

Adeimanlos, la rdndui siu, grdi: - Chiar nu ,stifi cd diseari, ln cinstea zeifei, o si aibii loc o intrecere cilare cu torfe? - Cilare? rispunsei. Asta-i o noutate! Ce vrei sd spui? Cd o sd fle o gtafeti intre c[ldreti, care or si-pi dea torfele de la unul la altul?

Chiar a;a, zise Pr:lemarchos, gi o si fie o serbare pe timp - meriti vazuti! O si rnergem imediat dupd cind, si privim la spectacolul acesta, si ne intAlnim cu o sumedenie de tovarigi tineri gi sd stim de vorbi pe intlelete. Rdmdnefi, nu spuneli nu! Glaucon vortri: - Se pare ci trebuie sh stirn" - Ei bine, daci spui tu, aga trebuie sd facem, rispunsei. Prin urmare, aln mers acasi la Polemarchos, unde i-am gi-

-

de noapte

sit pe Lysias ,si Euthydemos, fralii lui, precum pi pe Thrasymachos din Calcedon, Charmantides din Paiania gi Cleitophon, fiul lui Aristonymos; era acasi gi Cephalos, tatil lui Polemarchos. Pdrea

si fie foarte bihAn; trecuse multirweme de cAnd il viirusern ultima oard. Stitea pe un scaun cu perna, iar pe cre.stet purta o cununi, cici tocmai adusese o jertfa in curte, It{g-am agezat ln spatele lui, cici scaunele deja erau rAnduite in cerc. De indatd ce m-a vdaut, Cephalos m-a salutat ;i mi-a spus: - Dragul meu Socrate, nu vii prea des pe la noi, laPkeu; zau c-ar trebui s-o faci! Stii cd n-ai fi nevoit si cobori pani aici dacii ag -fi destul de zdravhn cAt sa urc in cetate cu usurinli; ag veni eu siite vid" Dar acum chiar ci trebuie si di aici mai des. Celelalte pldceri, plicerile trupului, se ofilesc-, insi tot atAt de iute cregte plircerea mea de a sta de vorba, gi dorinfa mea penfu asta. Agadar, rogu-te, treci pe la noi, simtete ca acasi, printre prieteni, .si fii lovarag acestor tineri, - Intr-adevar, Cephalos, spusei, nimic nu mi bucurir mai mult decAt sA stau de vorbi cu cei de-a dreptul billAni, Cla si cAnd ar fi ficul. o Iunga cdlitorie pe care poate ci qi noi va ffebui s-o intreprindem, mi se pare potrivit sd-i intreb cum e cdlaloria, aspra si grea, sau usoari si lini. Asffel cd mare mi-ar fi bucuria si te intreb pe tine r:e crezi despre asta, de vreme ce acum egti pe

\

llopctblica

5

treapti a vielii pe care poefii o numesc pragrrl bitrAnelii. E ,rare de greuti,ti, sau care e pd:rerea ta? - Ei bine, dragul meu Socrate, rispunse el, o sd-1i spun cum rrrit simt. Ne intAlnim adesea, cAfiva dintre noi cam de aceeagi vlirsti, de-o potrivd, cum spune vechea zicalh. CAnd ne vedem, ct'i mai mulfi dintre noi nu ;tim cum sine mai plAngem: ne e dor rk' plicerile tinerelii, vorbim de trecutele povegti de dragoste, rk' bduturd si ospele si altele de lelul acesta; gi ne pare riu dupi ;rcea

plini

lk: de parc-am fi fost pridafi de nigte lucruri minunate, de par-rci ir('eea ar fi fost viata adevaratd, iar acum de-abia daci am mai lr;ii. Unii chiar se plAng de felul cum cei dragi le improaqcd anii rnulli cu noroi, 9i astfel cijelesc necontenit necazurile pe care li le-a adus biitrAnefea. Dar nu cred ci aici trebuie sti: arunclm vinzr, Socrale, cici daca aceasta ar fi pricina, gi eu ar fi trebuit si sufAr la fel ca aceia de-o seami cu mine, o dati ajuns la aceasti r'lipi a viefii. De fapt, am intAlnit pe alfii care nu vid deloc aga Irrcrurile, Sofocle, poehrl, cle pildi. Odatd eram cu el cdnd careva I a intrebaL ,"Cum mai stai cu dragostea acum, Sofocle? Mai po{i rrrultumi o femeie?" ,,Taci, omule! a rispuns el, ani scapat de lrrate'astea, zeii fie lAudafl. Mi simt de parci as fi scipat de cel rrrai crud si mai nebun conducitor de sclavi." Am gdndit cri a hrst un rispuns bun, gi a-sa cred gi acum. intr-adevir, la vdrsta batranefii ai parte de o pace deplini gi minunati: in aceste privirr{e. CAnd dorintele se potolesc ,si nu te mai lin strAns in corri, l intocmai cum a zis Sofocle; eliberarea deplini de hoarda dezlrintuiti a celor ce mAna sclavii. Nu, Socrate, alAt|n situafa aceasla, cAt qi in viafa de familie existi numai o pricini pentru cele ce se intdmpld: nu vArsta inaintatd, ci firea omtrlui. Cici dacd oamenii srrnL

cumpdidfi, cu o fire

buni bitranefea

nu aduce necazuri prea

rnari; daci. nu, insi, pentru oamenii aceptia tinere{ea nu e mai lrutin impovdritoare decAt bitrdnefea. 'rtrrbele lui mi s-au pdrut wednice de toati pre,tuirea, gi voiam sir spuni mai mult, a;a c6l-am stArnit zici.nd:

- Dragul meu Cephalos, nu cred ci in privinfa aceasta mulli ruameni ar fi de pirerea ta. Ei gAndesc ci-1i porfi anii cu ugurinli rru din cauzaftrii, ci pentru ci ai o mare avere; se spune ci bogalii au parle de multe m6ngAieri. - tnf-adevar, raspunse el, nu mi cred. Dupi cum ai spus, r:ste ceva in vorbele loq degi nu affrt c?ft. e in mintea lor. 'lemistocle

PLATON a avllt dreptate cAnd, ponegrit de un om din Seriphos care spusese ca faima lui se datora Atenei qi nu sieEi, a rispuns, dupi cum gtii: ,,N-ag fi ajuns niciodatr4 taimos daci m-ag fi ni:scut la Seriphos, dupa cum nici tu, dacd ai fi fost atenian." Ai putea spune acelaqi

lucru despre cei care nu sunt hogali ;i-gi duc prost bitrAnelile. Pani qi unui om cumsecade i.ar fi destul de greu la bdtrAnele daci e sdrac, insi cel arlagos, daci e bogat, nu e impiicat. cu sine, - Ceea ce ai, Cephalos, ai rnoqtenit in cea mai mare parte, sau ai dobAndit tu insuli? intrebai eu atunci. - Ce si dobandesc? grdi el. Ca pricepere la liicut bani rni aflu undeva intre tatal pi bunicul meu. Bunicul, care purta acelapi nurne ca mine, a moEtenit cam atAta avere cAti am eu acum, gi a inmullit-o de cAteva ori; dar tatil meu, f-ysanias, a ficut-o chiar mai mici decdt e astdzi. Sunt mullumit dacb le las baie{ilor istora nu mai pulin decAl am mogtenit, ci un picu! mai rnult. - Am intrebat pentru ci mi s-a pirut cd nu-!i pasd, prea tnult de bani, spusei. lndeobgte, cei ciirora nu le pasi sunt cei care nu i-au cdgtigat; cei care iau cA,stigat apreciazibanii de doui ori mai mult decAt ceilal1i. Jin la ei aga cum poe{ii,tin la opera lor 9i tatii la copiii lor; la fel, presupun, cei cal"e au cAEtigat bani ii preluiesc drept rodul tnuncii 1or, astfel ca nu le iau in seaml doar

folosul, cum facem noi, ceilalli. Prin urmare, sunt oameni cu care e greu si ai de-a face, lntrucAt nu prosldvesc ninric altceva in a-farh de bani. - E-adevdrat, zise el. - Da, aga e, am intdrit eu. Dar incd o-ntrebare, rogu-te. Care crezi ca e cel mai mare bine pe care l-ai dobAndit de pe r-rrma

inavutirii?

:

b*uu ce poate ci muli oameni n-ar crede, rispunse €1. Afli, Socrate, ch atunci c6nd un om infruntd gAndul ci tretruie si moari, el simte teamd gi nelinigte fat[ de lucruri care nu l-au preocupat pAnd atunci. GAnde;te-te la pove,stile care se spun despre lumea de apoi, despre faptul cir cel care a -facut rlu aici trebuie sii se supund judecitii acolo - probabil ci ai rAs de toate astea inainte, dar la un moment dat incep siL-Pi zgAndire sufletul, Nu cumva sunt adevirate? Iar omul acela, fie din cauza sldbiciunii date de vArsta inaintati, fie pentru c6r e mai aproape, le

-

L

ltepublica

7

vcde mai bine. Atunci devine temitor gi binuitor gi lsi face sor'oleala, ciuldnd si vadi daci a nedreptdst pe careva. Daci dest'operd ci a ficut multe rele in cursul viefii, adesea se trezeqte rlin somn dinlr-o datd, ca un copil, inspiiimAntat, gi e bdntuit de ct'le mai negre a;teptiri; dar cel care n-are nici o fapti rea pe

{'irget are intotdeauna de partea lui Speran}a, drigbstoasd gi lrrrni, cloica cehri vArstnic,. dupi cunr spune Pindar. E cu adevdr';tl lerrnecitor - gtii asta, Socrate - acolo unde spune ci atunci ci'ind cineva a trdit in dreptate si piogenie, O dulce tovardsd, stAndu-i alaturi, ii inveselqte inima, Dcrica celui vAistnic, Speranfa, ce

Mintea nestatornici

a

ciliuzeste

muritorilor.

Nigte spuse pline de miez, intr-adevir! A;adar, in aceasti privinli eu cred ci averea inseanmd mult, nu pentru oricine, ci 1x'ntru cel cumpdtat si cumsecade. Niciodatd sd nu lngeli pe nitrreni, nici chiar fdrr4L gtiin{i, niciodati sd nu fli necinstit, nici si rrrr rimAi dator vreunui zeu cu jertfele ori weunui orn cu bani, pentru ci asffel te vei duce in lumea cealallA plin de team[; banii te 6ju16 in mare mdsurd sa ocolesti aceste necazuri. Banii au gi

muite, intr-adevar, dar, punAndu-le cap la cap, ag spune ci acesta este lucrul pentru care avufia li este de cel rnai mare folos unui om ce gAndeqte. - Minunate vorbe, Cephalos, am rispuns, Dar justitia aceadlr t'ltiar - trebuie oare si spunem cd inseamni doar sd risplitim lir fel ceea ce am primit de la cineva? Ori e adevdrat ci lucrul ;tt:esta poate fi uneori drept pi alteori nedrept? De pildi, si presupunem ci ai primit arme de la un prieten intreg la minte; toatd Iunrea ifi va spune ci nu trebuie si-i dai aslJel cle lucruri lnapoi rlacd e nebun cAnd fi le cere. Atunci n-ar fl drept sd i le dai inapoi, sau si-i spui totdeauna adevdrul dacd se alli intr-o aseme;rll.e foloase,

rrea stare.

- Adevirat griiegti, zjse el. - Atunci nu asta e definifia drepti{ii,

sd

griiegti adevirul

;i

dai inapoi orice ai fi primit. - Si totusi gsa e, intri in vorbi Polemarchos, cel pu{in daci stirm sd-l credFm pe Simonides. szi

8

PLATAN

- Ei, spuse Cephalos, vi las cuvAntul, oameni buni' A venit vremea si md-ngrijesc de riturile sacre. - Atunci eu, Polemarchos, fiul ldu, sunt mo,stenitorul bunu-

rilor taie? - Sigur ci da, rdspunse Cepahlos rdzAnd, si plecd si faci jertfele. - Hai atunci, mo;tenitor al cuvintelor, zisei, cea spus Simonides despre dreptate, griind adevdrul, dupd parerea ta? - A spus cd, a da inapoi ceea ce se datoreaza fieciruia, e

drept, veni rdspunsul; eu cred cd avea dreptate. - Oricum, e greu sI nul crezi pe Simonides, am zis eu. Un om inlelept, inspirat de zei. f)ar ce inseamnd asta? Poate cd tu gtii, Polemarchos, dar eu nu gtiu. Cdci, cu siguran{i, el nu face trimitere la ceea ce spuneam noi mai devreme, si dai totul, la cerere, atunci cAnd cel care !i-a incredinlat un anumit lucru nu e intreg la minte; dar daci fi-a incredinfat ceva inseamna cdr-i esti dator, nu-i a;a?

-

Ba da.

- Dar nu hebuie

sd ddm cu nici un chip inapoi un

lucru atunci

cAnd cel care ni l-a incredinlat nu e in toate minfile, nu? - Aga e, zise el. -Atunci lnseamnd cd Simonides intelege altceva atunci cAnd spune ch e drept sb dai inapoi ceea ce datorezi. - FdrI nici o lndoiali, rispunse Polemarchos, cdci el crede cd prietenii le datoreazh prietenilor facerea de bine, nicidecum rdul. - Pricep, am zis. Cel care trebuie si dea inapoi aurul incredinfat nu o face daci restituirea provoaci riu 9i daci datornicul gi cel carel-aimprumutal sunt prieteni. Nu asta wea sa spund Simonide, dupi pdrerea ta? - Chiar asta. * A, qi ar trebui si dam inapoi du-srnanilor, indiferent ce este

tiopuhlica

Ei bine, tu ce crezi? intrebi el. O, pe zei! am spus, sa ne gAndim ca cineva l-ar fi intrebat 1x' Simonides: ,,Ce da, ca fiind un lucru datorat gi cuvenit, si cui, rrr lir numiti medicinir?" Zi-mi cum crezi c-ar fi rispuns. - Fdrir indoiald, grdi el, d6leacuri, hrand: gi licori frupurilor, - Si ce dh, ca fiind un lucru datorat gi cuvenit, gi cui, arta

-

r'rrlinara?

-

Savoare bucatelor.

- Atunci care artd, care dd ce lucru cui, ar trebui

sd fie nu-

nrilir dreptate? aceste pilde, Socrate, e arta care da folos paguba dugrnanilor. si Irrictenilor - Atunci el numegte dreptate facerea de bine citre prieteni lacerea de riu cdtre dusmani? 1i Aga cred. - Dar cine e cel mai priceput ca si le facd bine prietenilor I rr rlrnvi qi sd le facd riu dusmanilor bolnavi, dach evorba de boald ri siinatate?

- Daci e si urmAm

Medicul. $i cine o poate face, cAnd sunt la bordui unui vas, daci e vorba de priniejdiile mirii?

-

-

CArmaciul.

drepl in ce activitate ;i in pripriceput si le aclucd folos prievinta carui lucru este el cel mai - Acum

sd ne gAndim la omul

Ir,rrilor si pagubd dr-rgmanilor? - Cred cd in rizboi ;i in alianfe.

-

Foarte bine. I)ar daci oamenii nu sunt suferinzi, medicul

,' rle prisos,

- E-adevirat. - Iar daca nu sunt pe mare, de prisos e gi pilotul. - l)a. - Atunci, este oare de prisos omul drept daci nu sunt in

lucrul datorat? - Cu siguranti, rispunse el, ceea ce li se datoreazir. Iar duqmanul ii datoreazhdugmanului siu riul, a$a cum se cuvine. - Atunci, se pare ci Simonides ne-a zis o ghicitoare atunci cAnd nea deslugit ce e dreptatea. Voia sa spuna, a9adar, ci drep-

Dirce?

tatea inseamniL sd dai inapoi ce e potrivit penffu fiecare, iar acesta

-

il numea el lucrul datorat.

I

r.vboi?

-

-

Nicidecum, nu cred asta. Prin urmare, dreptatea e folositoare chiar si pe timp de Da, aga e. La fel gi agricultura, nu?

PLATAN

10

- Ba da. - Pentru oblinerea recoltelor. - Da. - $i cizmiria? - Da. - Pentru dobAndirea incillariioa cred c-o si spui. - intocmai. - Ei bine, atunci dreptatea - pentru ce folos ori pentru

do-

Pentru contracte, Socrate. Prin contracte inlelegi intreprinderi tn comun, sau ce alt-

ceva?

lntreprinderi in cornun, desigur. intr-un joc de dame, care este un partener wednic sitor, omul cel drept sau un bun jucdtor de dame?

-

;i

folo-

- Juc[torul de dame. - Pentru aqezarea cdramizilbt

gi a pietrelor, esle oare omtll cel drept un parlener mai wednic si maifolositor decAt zidarul?

-

Nicidecum.

- in care asociere e omul cel drept un partener mai bun

decAt

zidarul ori cAntileful din harpd, de vrerne ce acesta din urmi e mai bun la muzicd decAt omul cel drept? - tn asocierea legatd de bani. * Poate cd in afari de asocierea in Iolosirea banilor, Pole-

marchos, de pildiL atunci cflud partenerii tr-ebuie si cumpere r:ri si vandi un cal; atunci cel ce are cuno;tinte despre cai e mai bun, nu?

- Aga

se pare.

- Da, iar in caz,ul naveloq e mai bttn construclorul de vase sau cArmaciul. - Aga s-ar zice. * Foarte bine. atunci

cAncl este omul cel drept rnai foiositor decAt ceilalli? La ce intreprindere comuni cu aLlr ori argint? - CAnd banii trebuie puqi la pistrare, in siguranlA.

- Vrei sI spui cb atunr:i

deoparte?

* Chiar

\

asa.

- Prin urmare, atunci canci banii nu sunt de nici un folos, lr.ptatea e folositoare in privinfa lor? - Cam aga se pare. - Iar atunci cAnd vrei sa pui la pistrare un cosor, dreptatea c krlositoar-e atdl" in asociere, cdt si individual; cAnd r'rei si:l foL rst.sti, ai nevoie de arta viticultorului? - Asa s-ar zice. - Si vei spune ci atunci cAnd vrei sd pui la pii.strar:e un scut ';i o harpi ;i sd nu le infebuinfezi, dreptatea va fi cle foios, dar ,rtunc:i cAnd vei dori sd le mAnuiegti, vei avea nevoie de arta arrrrr'lor sau amuzicil? rI

bAnclirea cdrrui lucru ai spune ci-i bunb?

-

(C)

liapublica

cdnd nu trebuie cheitui!.i, ci {inufi

-

intocmai.

- Prin urmare, in general, pentru folosireafiecdrui lucrtl drep lrrlr:;r e nefolositoare, dar atunci cdnd nu e folosit ea e folositoare? - A;a se pzre. , - Ei bine, prietene, insearnni cd dreptatea nu e ceva prea ..r,rios, dacd intr-adevd.r e Jolositoare numai pentru lucrurile ce rrrr lolosesc! Sd ne gAndim si alfei. Oare cel care e cel mai bun 'i;r irlace in bitilie ori si lupte in arenl nu e cel mai hun ;i la apdt;ttrt?

* *

..i s-o

Cu siguranld, Si in privin,ta bolii: cel care e bun

slirneascd firri

a

si

o

tini

departe e bun

Ii descoperit?

- Mi tem ci da, - $i in privinfa carnpaniei militare:

un paznic bun e cel care pentru planurile diversele lui acliuni. dugmanului fura 1xr;rte Neindoielnic. - Alunci, dacd un orn e un bun paznic pentru un lucru, in...,rrrnni cA e si un bun hot pentru lucrul acela? -_$ga s-ar parea.

-fpti" urmare, dacb omul cel drept e bun sa pizeascd banii, ,, lruriti la a-i lura? * Cel putin asta indici rafionamentul de pani acum!

* Apadar, se pare ca am demonstrat cit omul drept este un lrollTrebuie ci ai a-flat asta de la Homer, cdci Homer il indrdlicste pe Autolycos, bunicul lui Odiseu de pe partea mamei,,si rgrune ca ql era ,,cel dintAi din toati lumea in holii gi linerea juriirrrinlelor.jl)eci se pare, tlupa cum spui tu, dupd cum spune

* PLATON

1?-

Homer si dupi cum spune Simonides, ci dreptatea e un fel de hotie, dar spie binele prietenilor 9i spfe Baguba dupmanilof{' asta ai zis?

- Pe cuvAntul meu, nu mai gtiu ce-am zis!Tot'u9i, cred 9i acum ci rlreptatea insearnni sh-S ajuli prietenii qi si-1i ranepti dugmanii. '* Pe carei numegti tu prieteni? Pe cei despre care toate lumea crede ci-s buni gi cinstiti, sau pe cei care sunt asffel intr-adevir, chiar dacd ceilalti cred cd nu sllnt, 9i tot a;a in privinla duqmanilor? -E firesc si-i iutresti pe cei pe care-i consideri buni qi cinstiti, ;i si-i urhqti pe cei pe care-i consideri rai. - Oare oamenii nu se inEeald in aceasti privinli? Nu clmva pe mulfi ii cred cins{ifi cAnd nu sunt, 9i invers? -

Ba da,

- Atunci pentru

aceqtia oamenii buni sunt duqmani, iar cei

- Mi tem c:i da. - Dar cei buni sunt drepti ;i

rii

si si-i

nu lac rdu.

e.

-Aga pe cei - Atunci, clupi ralionamentul tiu, e drept sd-i rdnepti care nu savArqesc nici o nedreptate! -- Nu, nu asta, Socrate! Ralionamentui pare s[ fle gregit' , - Asaclar, spusei, este dreft sri-i faci riu celrri nedrept qi si-i faci bine celui drept" - Mi se pare mult rnai potrivit si griiegti astfel. -Atunciiath ce se va intdmpla adeseori, Polemarchos: cAnd oamenii vor gregi in privinfa semenilor lor, va fi drept atAt si-gi rdneascA prietenii - caci au prieteni rii -, cAt si si le facd bine dugmanilor - caci au dugmani buni. Aqa ci vom ajunge la ideea complet opusi celei pe care am pus-o pe seama lui Simonide' - intr-adevdr, zis-e el, acesta e rezultalui. Dar lrai si schimbdrn un pic lucrurile, cici mi se pare ci am plasat gregit priete-

nul qi dugmanul

-

- l'>ii am spus ci cel pe care-l considerim bun si cinstit e prictenui. - Cum ar trebui sd schirnbim acuin? am intrebat. - Cel care e considerat bun gi e bun cu adevirat e prieterrrrl, grii el; dar cel care nu e bun, insi e considerat bun, doar lrrrl prieten, pi nu e. [,a fetr ;i cu duqmanul. * Foarte bine, dupi cum reiese din rafionamentutr acesta, cel lrrrrr va fi prieten, iar cel riu va fi dusman.-., - Intocmai. - La inceput tun spus ci e drept si faci bine prietenului gi r;rrr dusmanuiui; acum trebuie sii mai addugdm ceva la aceasti rlll'initie a ceea ce e drept gi sd spunem cd e drept sa faci bine lrlictenului daci e bun, qi sil vatimi pe du;man dacb e rau? * Cu siguranlii,, zise el, acum mi se pare corect. - $i totusi, am urmat eu, se cuvine ca omul cel drept si rirrr,:rscii pe

altul, oricum ar fi? * Desigur, rispunse el, si-i

\

rrr;ri

rd:neascd pe cei rdi gi pe dupniani.

Sd ne gAndim la cai: cAnd sunt

'i

rinifi devin

mai buni sau

rii?

- lvlar rar, - Mai rii din punctul

de vedere al

virtulilor canine,

de

pildi,

'i;rrr al celor cabaline?

* Mai rdi din

pr"rnctul de vedere al

- Iar cdinii riniti devin mai lrrtilor canine, pi nu cabaline? -

r';ri

rii

virtulilor cabaline.

din punctul de vedere al vir-

Cu necesitate.

$i la oameni curn e, prietene? Nu inseamnd ci devin mai din punctul de vedere al virtufilor umane atunci cAnd sunt

r;ini!i?

- Fdra indoiali. - C)are dreptatea nu e o virtute umani? - Ba da, neaparal.

-{Atunci, prietene, daci oamenii sunt rdniti, cu necesitate

vor di!:veni rnai nedrepfil

- Mi 1em cd da. - Si ne gAndim acum la muzica:

este cu putinli ca aceia c:e ('ullosc muzicd si-i faci pe al1ii, prin muzicd, negtiutori tntr-ale ruuzicii?

Cum aga, Polemarchos?

LIRECI{IA

llt,lutbliCa

rai sunt prieteni?

- intr-adevir. - $i totugi, este clrept ca acerstia si-i ajute pe cei vatime pe cei buni?

6*T;,I..u

12A2il 59

*

7

-

Nu, Sau cei ce stapAnesc arta cdidriei sh-i fach pe altii cd,ldreli

- Cu neputintd. - Dar pot cei drepli sa-i faci pe allii nedrep!.i prin mijlocirea dreptilii? Sau, in genere, pot cei buni sd-i faci pe alfi rbi prin mijlocirea dreptaLii? Se poate intdmpla lucrul acesta? - Nicidecum. - Cici nu e treaba cildurii si riceasca, -

Aga e.

-

Si nu e treaba uscdciunii

si

ci a contrariului ei?

ude, ci a contrariului ei?

Desigur.

-

$i nici nu e treaba celui bun sa vatlme, ci a contrariului

-

A,sa se pare.

siu?

- Iar omul cel drept e bun? -fnrd nici o indoiali.

JAtunci nu e treaba omului drept si vatime, Polemarchos, nici pe un prieten gi pe nimeni altcineva, ci asta e treaba omului nedrepij - Cred ci ai perfecti dreptate, Socrate. - Atunci, dacl cineva a spus ci e drept sd dai inapoi ceea

ce datorezi fiecaruia, qi prin asta infelege cd omul drept datoreazi vdtiimare dugmarrilor: sdLi ;i folos prietenilor, t--el care a spus asta nu era un infelept; cici nu a griit adevirul, de vreme ce s-a demonsfat ci a vildma pe cineva nu e o I'apt^i dreaptA in nici o im-

prejurare.

-

Sunt de acord, zise el.

- Atunci sd-l combatem, arn spus, Vrei ca impreuni sd-l contradcem pe oricare ar spune ci lucrul acesta a lost statornicit de Simonides, Bias, Pittacis sau oricare altul dintre birbafii lntelepli. binecuvAntali? - Sunt gal.a, cel pufin, si-!i fiu tovarrig in bbtdlie, grii el, - Dar stii tu oare, zisei, a cui cred ca e doctrina asta potrivit careia e drept si le aduci folos prietenilor qi viitbmare duqmanilor? - Cine a spus-o? inlrebb el.

\

15,

Cred ch Feriandros, Perdiccas, Xerxes ori IsrneniasTebarrrrl. sau vreun altul care credea ca puterea lui e fdri capit, un

ltrt;tvul.

nepricepuli prin mijlocirea acestei arte?

Si

linltt tltlica

PL.ATAN

14

li foarte adevArat, spuse el. '. ltlarte bine, atunci, am urmat, de weme ce s-a demonstrat r rr tlreptatea nu e mai mult decAt gAndeam noi la inceput, ce rrll('cvil am mai putea spune ca este? Irr timp ce stiteam de vorbi, Thrasymachos incercase adesa ne intrerupi si sii intervini in argumenta,tie, insi ceilirlli asezafi in jur, care doreau si audi discutia, l-au oprit. Dar rlrrpir ultimele mele cuvinte, c6nd ne-am oprit, nu s-a mai ptilut rrlrlirre; s-a ridicat dintr-o data gi s-a nipustit asupra noastra ca o h;rr';'r sallraticd, vrAnd parci sa ne sfd;ie in bucili. Polernarchos ti t'rr mine eram spertafi de moarte, ln vreme ce el urla cdlre

.,.oli

r

otrrpanioni:

Ce-i cu toate nimicurile astea, Socrate? tiiti-te curn sta{i;i plecdciuni unul alhria, ca o pereche de prostdnaci! f)ar rlirt'ir vrei cu adevdrat sa gtii ce e dreptatea, nu o fine tot aga, pururrrlu-i intrebiri gi incercdnd si-l faci s[ se impiedice indiferent

-

r,;r l'aceti

r l ri\spunde , crezdnd cia ai realizat mare lucru! $tii foarte bine ,;r c mai usor sd intrebi decAt si rdspunzi. Acum rispunde ttl trrsrrl.i, si spune-rni ce crezi ci e dreptatea. Nu-mi zice c.d e ceea

lr,(' cuvenit, ori folositor, ori profitabii, nu-mi spune

ce aduce berrr,licii, zi-mi doar, sirnplu pi clar, ce in,telegi prin asta" Nu voi inr:irrliri sd.-mi rnai vii cll asemenea vorbe goale! Auzind asta, am fost descumpinit; md temeam sd rnd uit la r,l si chiar cred ca ag fi amulit daca nu l-as fi vizut inainte si mi r rrtla el pe rnine.' Dar cdnd a inceput sd ne ponegreasci furbat rlisculia, mi-am pironit privirea asupra lui aslfel incAt s6-i pot risprrnde si arn zis, tremurdnd pufin: - Dragrl meu Thrasymachos, nu te mAnia pe noi! I)ac6 arn l;rcut greseli in cursul discufiei noastre, te asigur ci n-a last cu irrlentie. Dacd am fi ciutitori de aur, n-ar trebui si ne facern plet';it:iuni unul altuia daci am putea, cici am pierde orice pnsi de ;r g'irsi rnetalul strdLlucitor. Noi cdutirn dreptatea, un iucru mult rrrif de pret decAt aurul - oare suntem atAt de progti incdt sA 11.

Confbrm proverbului ,,Dacd un lup te vede inainte sd-l vezi trr, vei amuti." (1"eocrit, xiv,22) - n.tr,

,16 -

PLATQN

ne lingusim in loc sh facem tot ce ne sti in puteri ca s-o gisim? tnchipuie-fi ci aga am face, claci wei, prietene; dar eu cred c[ n-am putea-o gdsi. E mai firesc sd ne agteptirn la mili decAt la mAnie din partea unor oameni iscusifi ca tine! llhrasymachos i.zbucni intr-un hohot de rAs arnar pi grii: - Pe Heracle, iati fairnoasa ironie a lui Socrate! $tiam eu, 9i leam spus-o acestor domni tot timpul * n-o si rispunzi niciodati, numai o sd te prefaci negtiutor qi-o si faci orice, doar sA nu rls-

punzi, daci !i se pune o intrebare!

-Asta dn caszbcd egti un

{.}m

intelept, Thrasymacos, am zis.

Sir presupunem cir ai lntreba pe careva: ,,Cdt de rnult inseamnd doisprezece?", si si presupunem ci dintru inceput i-ai spune: ,,Nu-mi zice doi ori ;ase, omule, sau trei ori patrn, sau gase ori doi, sau patru ori trei; n-o sa primesc aiureli dint,r-astea." E limpede, cred eu, ch nirneni n-ar rdspunde la o aselnenea intrebare, ;i tu gtii asta foarte bine. Dar si presupunern ci el li-ar zice: ,,Ce

vrei si spui,'Ihrasymachos? Nu trebuie sir dau nici unul dintre rispunsurile acestea pe care leai interzis? Mh uime;ti! Nici micar unul dinlre ele nu e corect? Vrei sd spui ci trebuie sA dau un raspuns neadevhral?" Ce-ai rispunde la asta? -- Hmmm, fdcru el. Seamini mult cazul acesta cu al nostru, nu?

Nimic nu le impiedicd si sernene, zisei, dar chiar dacd mr sunt la l'el, daci omul acela crecle ci sunt, lfi inchipui tu ci nu va da totugi rdspunsul care i se pare bun, indiferent daci i-o interzici sau nu? - Prin urmare, asta ai de g6nd sd faci? spuse el" O si-mi dai unul dintre rispunsurile pe care !i le-am refuzat? - Nu m-ag mira s-o fac, daci dupd ce reflectez gdsesc de cu-

-

viin$

ch apa tretruie. Foarte bine, grdi el. Ce-ar fi dacd fi-aq arita un alt rAspuns cu privire la dleptate, deosebit de toate celelalte, si inci mai bun?. Ce pedeapsi crenca meriti? - Nici una, zisei, in afari de pedeapsa cuveniti celor negtiutori" Presupun ci asta inseamna si invat de la cel care 9tie, iar asta cred ci e pedeapsa pe care o merit, - imi place! Dar, in afarii de invd'fiiturl, trebuie si: mai dai si bani.

\

littluthlica + Cand o sd am sa"i pldtesc, am spus.

* 0, banii sunt aici! interveni Glaucon, Tu continua, iar noi vom strAnge bani pentru Socrate'

17

Ttrasl'

rrrirr:l-los,

- Da, rlesigur, zise el, aga incAt Socrate si-pi urmeze jocurile llrisnuite, presupun, si nu rirspundi nimic el insugi ;i numai si 1i;rsczrsci nod in papuri la spusele altora. - Dragul *"u ptiet"n, am grdit, cum ar putea cineva sa dea r liispuns pe care nu-l cunoa;te qi nu pretinde ci-l cunoagte, in l,rirrruirAnd, gi, in al doilea rand, dacd un om cu faimi nr"ti ftrg6rlrrit' si spuni pu{inul pe care l-ar gti? Dar, neindoielnic, trebuie vr.rrbe$ti, aga e mai firesc, cici tu susfii cir gtii 9i ca eqti in stare '.rr ,,,r rre spui gi nor-li. Nu refuza. Itispunde, te rog, 9i o sd-,ti fiu re, rnoscdtor; si nu te codi si le dai invilituri lui Glaucon 9i cer r r

hrrlalti. ce am grlit asdel, Glaucon 9i ceilal{i l-au implorat sa+ni Se vedea limpede cdThra's]tmachos era dorrugiimintea. ,,,',,,.,,e rrit' sit vorbeasca, deoarece gAndea ci are un rdspuns minunat, rlr, pe urma ciruia ar,ea sd se umple de fairni; dar se prefacea ca ,,|;rruie in continuare ca eu sd dau rispunsul. In cele din urma

l)upi

ct'tlat, zicind,: - Aici se arali tnfelepciunea lui Socrate! Nu e dornic sa dea vri'o invdtituri el insugi, ci invali de la ceilal,ti ;i nici mdcar nu l,'ruultumeste! - E drept, Thrasymachos, invdf de la al{ii, am rispuns. Dar llrrnci cAnd spui c[ nu aduc mullumiri, gre;eqti. Eu rnultumesc, prin laude, cdci bani nu 1x' cit imi sta in puteri; dar nu pot decAt ,rrrr defel. CAt debucuros o fac, atunci cAnd cred ci cineva grAilsle bine, vei vedea nemijlocit de indati ce vei da rispunsul, ,r

cred cil vei grdi trine. - Atunci asculti, zise el. Eu spun cd dreptatea nu e nimic alt,','va decdt folosul celui mai puternic. De ce nu-mi aduci laude? , ;rr:i

l'r'rrlru ca nu vrei! - intdi ar trebui sd zLflu ce inlelegi prin asta, am spus, cici rrrr:ii nu qtiu. Zici cd lolosul celor puternici e drept. Dar ie infeL,gi cu adevdrat prin asta, Thrasymachos? Lucrurile nu pot sta rlrrpa cum urtneazi: clacA Pulydamas, atletul complet, e mai putlrnic decdt noi, 9i daci pentru trupul siu e de folos carnea de vit;i, atunci hrana aceasla e de folos .si cu dreptate, 9i penlru noi, ,'t'i rnai slabi.

18

PLATQN

* Eqti cr.rlme4 Socrate! zise el. invar,ti totul inlreaga ideelrrn,

aqa hicAt

si schimbi

drugul meu domn, am raspuns. Doar arati-mi

mai limpede ce vrei sd sPui. * pii nu gtii, urmi el, cb unele state sunt conduse de lirani, altele sunt cdrrnuite de o democra,tie, iar altele de o aristocra{ie? * Ba cum sh nu? * Oare nu cei mai puternici au stipanirea de fiecaLre dati? Iar fiecare stlplnire u*l*rne legile aqa lncAt sa i se potriveascd ei, o democrafie di legi deinocratice, o tiranie legi tiranice 9i tot aga; gi aqlernAnd legile, stapAnitorii arali lirnpede cI acesta e- un lucru drept pentru supugii 1or, adici un lucru spre folosul lor; cel care le incalcd e osAndit ca un faptuitcr de nedreptiti' Prin urmare, asla vreau si spun, dragul meu pdeten: ci acelaqi lucru e drept in toate cetitile, foiosui stipAnirii lntronate. Aceasta are puterla, aga ca, daci ra{ionamentrrl tiu e corect, decurge de aici ii pt"turinneni acelagi iu.ru drept, adicl foiosul celui mai pu-

" ternic. - Acum inleleg ce vrei si spui, am zis. Daci e adevdrat ori nu, voi incerca si aflu. Ai rlspuns la fel cd nu, ca dreptatea inseamna folos, tlar nu mi-ai ingdduit s-o spun' E drept ca ai mai adlugat ceva, folosul ,,celui mai puternic"" - Probabil cd a fost doar o mici adiugire, spuse el' - Nu e limpede daci e mare ori mici; dar trebuie si vedem daci: spusele tale suntadevirate, nu incape indoiali' Cici eu insumi rlcunosc ci dreptatea insearnni un anume folos, iar tLr faci o micd addugire si spui cli e Iolosul celui mai puternic' Nu 9tiu, de aceea trebuie si cercetdm. -

Cerceteazi!

fa{i de -Voi face intocmai, am zis. Tu mai spui ci supunerea

stdpdnitori e un lucrti drept, nr'r-i

-

-

aqa?

Ba da.

CArrnuitorii fiecilei cetdfi sunt infailibili, sau pot face sl

gregeli? O, sigur ca pot lace gregeli, raspunse el.

Prin urmare, atunci cAncl igi asumi sarcina de a da legi, uneori se poate si-s,i faci treaba bine 9i alteori prnst?

-

\

Aqa cred.

llet]trrltlir:;t

1

I

5l si lar€ treaba trine inseamni siL dea legi care sb fie spre hr[r,,rrl lor ingiqi, iar s-o facir prost inseamni ca legile si nu fie rgrr

,' lrlosul lor? Ce spui despre asta? Srrrrt de acord.

lrrrlit'erent ce legiuiesc ei, supugii trebuie

si

respecte, iar

rtr r.,r,il;l e dreptatea?

l)t'sigur. ,\lunci, potrivit ra{ionamentului tiu, nu e drept numai sd lr. r t'('('a Lre e spre folosul celor mai puternici, ci qi sdL faci ceea r I' ilil ('spre lblosul 1or, (le vrei si spui de lapt? l)ozrr ceea ce spui tu, cred eu. Dar hai sd ne gindinl gi siL h ,r rr rliir-n mai bine. Pii n-am c.lzut c1e ar:ord cd stipdniforii, atunci t le spun supugiior ce safaci, uneori greqesc si nu rdnduiesc 'rrr(I r ,r ltrt'r'urile si fie spre folosul 1or, dar orice rAnduiesc stapAnitorii r. rlr r'pl penlru supusii lor? Nu ne-am infeles aga? lJa da, imi pare, zise el. rr

Atttnci, arn spus, va lrebui sa crezi ca e drept sd {aci ceea ce (' nu spre folosui stipAnitorilor, care, dupii cum ai recunoscttt, ,,rrrrl cei mai puternici, ori de cdte ori, fari voie, stdpAnitorii ponur('osc lucruri ce le diuneaza, ciact, aga cum spui, e tlrept ca sul,rrsii sa faca ce le poruncesc stipdnitorii. Oare de aici nu rearlti Itt ttt