Plagiatul in Mediul Academic Romanesc [PDF]

Zitiervorschau

Plagiatul în mediul academic românesc Plagiatul reprezintă forma cea mai abilă de însușire a materialului intelectual uman fără a ține cont de vreo normă etică sau morală, ci de faptul ca doar valoarea ideilor însușite arată gravitatea situație de fapt. Totodată, plagiatul este și cea mai vech e formă de reproducere a unor idei originale fără a menționa sursa citată, de către oameni oportuniști și meschini care încearcă să parvină prin furt intelectual pentru a ajunge pe poziția socială dorită. România a ajuns să se confrunte cu acest fenomen deoarece la nivel colectiv există o tendință a formelor fără fond. Sistemul educațional românesc, încă de la primele nivele de educație până la cel mai înalt nivel este un sistem bazat pe producere de reproduceri, nu pe producere de cunoaștere. S -a ajuns în acest punct deoarece tot acest sistem a fost construit pe piloni șubrezi, unde favoritismele au surclasat intelectul și astfel generații întregi au pierdut șansa la o educație normală, competitivă, optând pentr u o nouă șansă peste granițele țării. Cei care au rămas au simțit pe pielea lor schimbările prin care sistemul educațional romănesc trece, într -o încercare de a u n i f o r m i z a e d u c a ț i a î n m a s ă 1, a p r o d u s l a c u n e i r e v e r s i b i l e ș i d a s c ă l i f ă r ă vocație, care-și urăsc meseria și-și disprețuiesc elevii. Miza, competiția, au dispărut lăsând loc to leranței și unor matrițe umane lipsite de substanță. A fi prea permisiv cere un preț prea mare, preț pe care ca națiune nu-l înțelegem și nu am fost niciodată pregătiți să -l suportăm dar pe care va trebui să -l plătim, atât noi cât și generațiile care vor urma. Procesul de parvenire morală începe încă din primele stadii ale educației, atunci când ar trebui să se imprime un model de gândire și dezvoltare a creativității dar în sc himb ți se oferă exact contrariul și astfel începe „ spălarea pe creier ” în masă a viitorilor studenți care vor popula mediul academic românesc cu inconsecvența și neștiința lor. Astfel, s-a ajuns în situația în care, acest fenomen pare unul ireversibil în ciuda măsurilor anti -plagiat care s -au adoptat în ultimii ani. Acest lucru 1

Aici mă refer strict la fabricile de diplome din sistemul universitar românesc. Avem cei mai mulți licențiați și masteranzi din Europa, dar suntem codași în a le oferi posibilitatea de a se angaja pe domeniul pe care au terminat și s-au specializat. Iar lipsa de încredere a angajatorilor se datorează și faptului că cei care termină, în marea lor majoritate, vin slab pregătiți de pe băncile facultăților pe care le-au absolvit.

1

se datorează în mare parte învățământului primar și secundar, deoarece chiar din primele stadii, la nivel de atitudine și comportament , se pare că individul este încurajat și dezvoltă o aversiune față de cunoștere și tot ce înseamnă originalitate fiind îndrumat să reproducă ce vede, ce aude. 2 Absența unor pedepse care să taie acest avânt, nu face decât sa diminuează șansele ca pe viitor aceștia sa procedeze corect. Pentru că un comportament dobândit3 este greu de schimbat odata ce avansăm în vârstă. Fără doar și poate, plagiatul a devenit „ cancerul ” învățământului românesc. Pornind de la clasele primare, continuând cu liceul și ajungând în mediul universitar, plagiatul este un fenomen imprevizibil, greu de controlat. În opinia mea, mediul universitar din România suferă deoarece, cum am afirmat anterior, individul când atinge cel mai înalt nivel al educației sale în loc să fie precum un buret e care absoarbe informația este precum un bolovan care se scufundă într -o mare de indiferență și nepăsare. Iar vina nu este doar al lui, ci a tuturor celor care au permis să se ajungă în această situație. Plagiatul s-a rasfrânt asupra mediului academic și din lipsă de informare și instruire a celor care la rândul lor ar fi trebuit să le insufle mai departe tinerelor speranțe setea de cunoaștere , să le captiveze atenția și să-i ajute să devină adulți perfect funcționali și nu analfabeți funcționali, din păca te. Învățatul pentru notă și pentru laude a făcut ca să trăim iluzia falsă că știm, dar realitatea e că uităm odata ce ne -am atins obiectivul. Carențele educaționale au permis orientarea către modalități deficitare de învățare și înțelegere a materialelor predate în cadrul cursurilor. Este de la sine înțeles că în procesul de educație nu există scurtături. Din momentul în care arzi etapele și tratezi învățătura cu superficialitate, din acel moment te poți declara fără doar și poate, un caz pierdut. Mai greu este să conștientizezi că ești pierdut atunci cand cauți cu voioșie pe Internet materiale pentru un nou proiect pe care ți -l vei asuma ca fiind al tău, din șapte surse necitate și doi autori a căror nume uiți să -l treci pentru că nu toată lumea îi știe și este de la sine înțeles efortul tău în munca de cercetare. Dar această problemă nu este una tipic studențească, 2

De aici și remarca răutăcioasă „ generația copy-paste sau generația xerox” Aici ma refer la faptul că este foarte greu să schimbi ceva în comportamentul și atitudinea unui om atâta timp cât el a fost învățat că așa este bine să procedeze de la o vărstă fragedă până la vârsta maturității 3

2

ci ea face parte din comunitatea universitara: de la studenți la profesori, plagiatul este un fenomen frecvent întâlnit. În ciuda faptului că exista norme etice, ba chiar un cod de conduită, acestea sunt încălcate flagrant pentru că nivelul nostru moral ne permite. Daca am înțelege cât de greșit este acest lucru și am avea coloană vertebrală să nu mai bagatelizăm și să desconsiderăm educația, at unci, vom reuși să formăm oameni bine informați care realizează că este sub demnitatea lor să preia texte care nu le aparțin ca fiind a lor. Involuăm, în loc să ne luptăm cu marile universități c e au trasat standarde în educație, ne luptăm cu morile de vânt. Deși mediul academic românesc se luptă cu aceste himere, este un mediu permisiv, lipsit de rigurozitate, în care promovarea se face pe criterii politice, nu valorice. Programul „ Sistem Antiplagiat ” este un program digitalizat menit să găsească în baza unor coeficienți procentajul de plagiat dintr -o lucrare. Acuratețea rezultatelor este discutabilă la fel cum este și ultimul cuvănt pe care-l are îndrumătorul științific înainte de a aproba lucrarea . Este interesant faptul că încurajarea mediocrității în România a devenit rapid veriga slabă a sistemului educațional, un sistem dominat de ignoranță și nepăsare. Implementarea unor soluții viabile la problema plagiatului este o chestiune de timp, educare și voință. Consider că se pot reglementa niște măsuri dar acestea nu trebuie sa fie sufocate de birocrația în exces de la noi din țară. Lungul drum spre aprobare începe cu o propunere, dar se termină cu un ecou: poți auzi că s-a propus ceva, dar concret nu poți vedea pentru ca nu s -a materializat. Între medi ocritate și ex celență s -a format o prăpastie greu de trecut. Încurajată tacit din mediul politic prin antiex emple, plagiatul și -a făcut loc ușor dar sigur în lucrări de licență, disertație ba chiar și în cărțile unor profesori, care, tot ei le promovează î n rândul studenților. În încheiere, vreau să precizez faptul că plagiatul poate fi combătut doar printr-o conștientizare la nivel colectiv a pericolului care ne -a încolțit iar acum trage roadele ignoranței noastre. Pentru ca pierderea cea mai mare este a celor care nu plagiaza și vor să fie originali , a celor cu adevarat inteligenți și care duc muncă de cercetare. P entru că, prin inacțiune, permitem unor oameni mediocri sau submediocri să aibe acces, în baza diplomei obținute pe spinarea altora, la poziții cheie care sa le faciliteze intrarea în funcții importante. 3