Pedagogia - Stiinta Integrativa A Educatiei [PDF]

Zitiervorschau

PEDAGOGIA – Ştiinţă Integrativă a Educaţiei Dragu Constantina Andreea- anul I- Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor Data: 25.06.2013 Din punct de vedere etimologic, termenul de pedagogie derivă din cuvantul grecesc paidagôgia (de la pais, paidos= copil şi agôge =acţiunea de a conduce) semnificând în sens propriu al cuvântului, conducerea copilului, creşterea acestuia sub aspect practic şi concret. (Cucoş Constantin, 2006, p. 15) În ce priveşte dilema dacă pedagogia este o ştiinţă, o tehnică sau o artă, înclinăm să credem că disciplina în discuţie este o ştiinţă, discurs teoretic asupra unui fenomen, care în unele circumstanţe, se prelungeşte în acţiuni concrete, întruchipând astfel note ale tehnicii . Cei care spun că pegagogia este o artă fac confuzie între educţie şi ştiinţa care vizează educaţia – pedagogia. (Cucoş Constantin, 2006, p. 17) Statutul de ştiinţă îi este asigurat de totaliatea legilor, principiilor, etc. referitoare la educaţie, iar cu ajutorul acestora sunt explicate fenomenele şi procesele educative. Pedagogia îndeplineşte o funcţie teoretică. Ea prezintă metodele şi mijloacele de educaţie, formele de organizare ale ei ca şi elementele care sau la baza managmentului sistemului de educaţie şi învăţământ, îndeplinind şi o funcţie practică. Pedagogia este ştiinţa care care modelează personalităţi în conformitate cu anumite finalităţi la care un individ sau un colectiv aspiră în mod deliberat. Pedagogia se particularizează în raport cu celelalte discipline ce studiază fenomenul educativ, prin aceea că se opreşte asupra producerii intenţionat a unor modificări în structura internă a personalităţii. (Drăgan Ion; Nicola Ioan, 1995, p. 12) Pedagogia se ocupă cu ceea ce este, cu ceea ce trebuie să fie şi cu ceea ce se face. Este deci ştiinţă descriptivă, teorie normativă, realizare practică. (Planchard Émile, 1992, p. 32) Dicţionarul de pedagogie, ediţia 1979, defineşte educaţia ca fiind : „un ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii şi formările la noile generaţii, a experienţei de muncă şi de viaţă, a cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor şi valorilor acumulate de oameni până în acel moment”. (Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice, 1979) Educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese. (Herbart J. F., 1976, p. 62)

Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar scopul educaţiei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil. (Kant Imanuel, 1992, p. 17) Odată cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, viaţa poate deveni din ce în ce mai antinaturală, iar individul riscă să-şi atenueze diferite forme de sensibilitate. (Cucoş Constantin, 2006, p. 66) Una din sarcinile educaţiei de mâine va fi să contribuie la întreţinerea funcţiilor pe care viaţa zilnică nu le va stimula suficient. (Mialaret Gaston, 1981, p. 30) Rolul educaţiei este de a dezvolta calităţile generale ale speciei umane şi de a-l pregăti pe om pentru exercitarea diferitelor roluri sociale. (Nicola Ioan, 1994, pg. 18-19) În condiţiile în care se acceptă permanentizarea educaţiei, iar societatea îşi multiplică şi diversifică mijloacele pe care le pune la dispoziţia membrilor săi în acest scop, este timpul sa îi recunoască pedagogiei prioritatea asupra obiectului său de studiu-educaţia-, precum şi dreptul de a integra într-un sistemunitar contribuţiile altor ştiinţe la explicarea fenomenelor şi proceselor educative, ca şi la găsirea unor forme, metode şi mijloace de educaţie care să permită realizarea scopurilor acesteia, cu cheltuieli minime de resurse umane, materiale, financiare şi de timp. (Jinga Ioan; Istrate Elena, 2008, p. 26) Rolul educaţiei este de a dezvolta calităţile generale ale speciei umane şi de a-l pregăti pe om pentru exercitarea diferitelor roluri sociale. (Nicola Ioan, 1994, pg. 18-19)

Bibliografie: Cucoş Constantin. (2006). Pedagogie. Bucureşti: Editura Polirom. Drăgan Ion; Nicola Ioan. (1995). Cercetare psihopedaogică. Târgu-Mureş: Editura Tipomur. Herbart J. F. (1976). Prelegeri Pedagogice. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Jinga Ioan; Istrate Elena. (2008). Manual de Pedagogie. Bucureşti: Editura All. Kant Imanuel. (1992). Tratat de Pedagogie.Religia în limitele raţiunii. Iaşi: Editura Agora. Mialaret Gaston. (1981). Introducere în pedagogie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice. (1979). Dicţionar de Pedagogie . Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Nicola Ioan. (1994). Pedagogie Şcolară. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Planchard Émile. (1992). Pedagogia şcolară contemăporană. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.