Particularitati Ale Scolilor de Management [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS CAP.I Prezentare generala …………………………………..pag.3 CAP.II Scolala clasica (traditionala) .......................................pag.3 II.A. Teoria X ...............................................................pag.4 II.B. Teoria Y ...............................................................pag.5 CAP.III Scoala psihosociologica .............................................pag.5 III.A. Teoria Z .............................................................pag.6 CAP.IV Scoala cantitativa ......................................................pag.6 CAP.V Scoala sistemica ..........................................................pag.7 CAP.VI Scoala contextuala ....................................................pag.8 CAP.VII Concluzii ..................................................................pag.8 BIBLIOGRAFIE

1

I.

Prezentare generala

Managementul empiric a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul omului în grupuri organizate. Înainte de a se cristaliza ca stiinta, drumul parcurs de "management" a fost de la o forma embrionara manifestata o data cu constituirea primelor colectivitati umane în comuna primitiva, pâna la începutul secolului XX când Henry Fayol si Frederich Taylor prin lucrarile "Administratia industriala si generala", respectiv "Principiile managementului stiintific" au analizat de o maniera stiintifica, pentru prima data, procesul de management si sistemul de management, elaborând un set de reguli, principii si metode de conducere stiintifica. Procesul conturării şi afirmării ştiinţei managementului a fost facut de o serie de şcoli şi mişcări cărora le corespund abordări specifice. Studiul literaturii de specialitate în domeniul managementului reliefeaza existenta unor multiple clasificari ale scolilor de management, grupate dupa principiile si natura conceptelor utilizate cu precadere. În opinia specialistilor români, sunt considerate 5 curente sau scoli principale: clasica (traditionala), sociologica (comportamentalista), cantitativa, sistemica si contextuala.

II. Scolala clasica (traditionala) Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata pe metode inductive. Este reprezentata de F.W. Taylor, considerat fondatorul stiintei managementului, care în lucrarea sa "The Principles of Scientific Management" publicata în anul 1911 arata ca "sistemul managementului stiintific implica o revolutie completa a starii de spirit a muncitorilor si în acelasi timp o revolutie a starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii", identificând urmatoarele principii fundamentale ale managementului:

2

* Studiul tuturor cunostintelor traditionale, înregistrarea, clasificarea si transformarea acestora în legi stiintifice; * Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si cunostintelor acestora; * Punerea în aplicare a studiului muncii de catre muncitori stiintific antrenati; * Repartizarea aproape egala a muncii executate în întreprindere între muncitori si manageri; * Realizarea cooperarii între oameni, în locul individualismului haotic. În afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech, G. Barth, H. Gantt, Frank si Lillian Gilbreth, E. Filene, H. Koontz, C. O'Donnel. Meritul deosebit al acestei scoli consta în faptul ca au pus bazele constituirii stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica în management , în stransa concordanta si dependenta cu finalitatea economica care sta la baza crearii si dezvoltarii întreprinderi. Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza într-o maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei întreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si altele. O alta caracteristica a acestei scoli consta în modul de tratare a relatiilor mnageriale , pe care le examineaza în ansamblul lor cu accente pronuntate asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul întreprinderii si la nivelul functiei de productie. Potrivit universalistilor, organizarea este exclusiv formala, conceputa si proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,. Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o încalcare a starii normale, cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii întreptinderii. Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si înteleasa în mod mecanicist , întreprinderea era conceputa si privita ca un sistem închis, lipsita de orice legaturi cu mediul exterior. Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii. H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii întreprinderii, respectiv primele principii de management modern: autoritate si responsabilitate, 3

specializare si diviziune, unitate de comanda, ierarhie, coordonare , extinderea controlului în management.

II. A. Teoria X are la baza urmatoarele premise:  Fiinta umana medie este inevitabil predispusa la delasare în munca, pe care ar evita-o daca ar putea;  Datorita delasarii si dispretului fata de munca, oamenii trebuie constrânsi, controlati, amenintati sau pedepsiti pentru a-i determina sa munceasca;  Omul mediu prefera sa fie condus, evita raspunderea, are amitie relativ redusa si mai presus de orice vrea sa fie linistit;  Omul mediu este egoist si indiferent la necesitatile organizatiei din care face parte;  Omul mediu doreste sa-si maximizeze doar avantajele materiale, neglijând nevoile psihosociale.

II. B. Teoria Y se bazeaza pe urmatoarele premise:  Consumul de efort fizic si intelectual în munca este tot atât de necesar ca odihna si distractia;  Omul mediu învata nu numai sa accepte, sa îndeplineasca sarcini si sa-si asume responsabilitati, ci si sa si le asume din proprie initiativa;  Omul mediu nu doreste sa-si maximizeze doar avantajele economice, ci si pe cele de natura psihosociala;  Controlul extern si amenintarea nu sunt singurele mijloace de atragere a executantilor la realizarea obiectivelor. Managerii care pornesc de la premisele teoriei X vor dezvolta un stil de management autoritar, în timp ce adeptii teoriei Y vor dezvolta un stil de management democratic, folosind metode participative de conducere.

III. Scoala psihosociologica Denumita si behaviorista, a relatiilor umane sau comportamentalista, scoala psihosociologica îsi face aparitia în urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile promovate de scoala clasica care a neglijat factorul uman. Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Cei mai de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice sunt : E.Mayo, M.Weber, G. 4

Mead si altii. Acestia acorda o importanta deosebita individului , grupurilor de lucru , comportarii acestora. Ei sustin ca factorul uman influenteaza si modifica toate punctele de sprijin în organizare , concepute si sustinute de catre universalisti. Dezvoltandu-si ideea centrala a necesitatii situarii pe primul plan în procesul managerial a resurselor umane ale întreprinderii , reprezentantii scolii psihosociologice subliniaza faptul ca omul ar putea fi determinat sa munceasca mai productiv daca i s-ar satisface anumite necesitati psihologice si sociale E .Mayo a emis teza potrivit careia procesul de productie si ,, cerintele tehnice pure ,, ce se pun acestuia au o importanta relativ mai mica în comparatie cu pozitia sociala si psihologica a muncitorului în procesul muncii. Reliefand ca munca industriala este o activitate de grup , E. Mayo arata ca : indivizii care compun un atelier de munca nu sunt pur si simplu un numar de indivizi, ei formeaza o grupa , în interiorul careia indivizii dezvolta relatii ce devin obiceiuri , relatii între ei si sefii lor, cu munca lor, cu regulamentele întreprinderii . Scoala psihologica a fost dezvoltata si de alte cercetari , unele tot atît de laborioase si prestigioase , dintre care cele mai influente sunt ,,sociometria ,, ,initiata de J.L.Moreno si ,,dinamica grupei ,, elaborata de Kurt Lewin , fiecare cu numerosi adepti din toate partile lumii.

III.A. Teoria Z Pornind de la cele doua teorii X si Y, un alt reprezenatnt al scolii sociologice, Octav Gélinier a elaborat teoria Z ca o combinatie a celor doua.  În concluzie, scoala sociologica se caracterizeaza prin:  Situarea în prim planul cercetarilor a factorului uman;  Evidentierea importantei stimulentelor de natura psihosociala asupra cresterii performantelor organizatiei;  Promovarea unui stil de management participativ;  Evidentierea elementelor de natura informala, a grupurilor informale si organizarii informale.

IV. Scoala cantitativa Este reprezentata de A. Kauffman, J. Starr, C. Afanisiev, F. Goronzy, Morgenstern, Kornay si se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii fenomenelor si proceselor de management, prin cresterea gradului de fundamentare a deciziilor folosind instrumentarul matematic si statistic. 5

Studiile elaborate în scoala cantitativa s-au concentrat asupra activitatii de productie, a functiilor de previziune si organizare, meritele principale constând în adaptarea instrumentarului statistico-matematic la cerintele practicii economice, conferind un plus de rigurozitate si precizie analizelor manageriale si solutiilor strategice propuse. Aceasta scoala adapteaza instrumentarul matematico-statistic la cerintele practicii sociale. Pe aceasta cale analizele si solutiile manageriale îsi amplifica substantial caracterul aplicativ, capatînd un plus de precizie si de rigurozitate. Are loc nu numai o extindere a folosirii aparatului matematic si statistic , dar si o utilizare din ce în ce mai larga a calculatorului electronic. Se folosesc în mod frecvent teoria cifrelor, teoria firelor de asteptare , analiza combinatorie , programarea liniara. Ele se utilizeaza în principal în tratarea functiilor de previziune si organizare manageriala. A fost depasita perioada initiala, cînd studiile organizate de catre reprezentantii scolii cantitative erau orientate în majoritatea lor pentru abordarea activitatii de productie. În ultimii ani se constata ca centrul de greutate al acestor preocupari a fost deplasat spre studiul problemelor comerciale , din domeniul cercetarii si dezvoltarii si altor activitati importante din viata întreprinderii. Meritul acestei scoli consta în faptul ca asigura o fundamentare superioara a deciziilor si actiunilor manageriale si contribuie la scientizarea managementului microeconomic. În acelasi timp , trebuie vorbit si despre limitele acestei scoli care abordand cu preponderenta aspectele de natura cantitativa împiedica luarea în considerare a elementelor calitative si nu ofera posibilitatea tratarii adecvate a tuturor functiilor manageriale.

V. Scoala sistemica Este cea mai tânara scoala. Ea este o sinteza a precedentelor scoli. Alaturi de anumite mosteniri , reprezentantii acestei scoli i-au adaugat si alte trasaturi care îi confera complexitate si aplicabilitate. Dintre reprezentantii acestei scoli, enumeram: P. Drucker, H. Mintzberg, M. Porter, J. Child, H.A. Simon, C. Barnard , R.Johnson, F.Kast etc. Studiile manageriale efectuate de catre acestia se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :  Se utilizeaza o gama larga de concepte si metode ce provin din alte stiinte ca analiza economica , sociologie , psihologie , finante , statistica , matematica , drept, informatica , logica. 6

 Componentele multidisciplinare de natura conceptuala si metodologica sunt folosite pentru abordari complexe si echilibrate a relatiilor dintre cele cinci functii ale managementului respectiv : previziunea , organizarea , conducerea , antrenarea si evaluarea.  La randul sau , întreprinderea este studiata si tratata ca un sistem si fiecare din cele cinci functiuni ca subsisteme ale sale , mod de abordare ce asigura realism si dinamism analizelor si rezolvarilor elaborate. Reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente, fiind un rezultat al cresterii gradului de complexitate al fenomenelor economice, manageriale si nu numai. La baza ideilor acestei scoli sta conceptul de "sistem", care reprezinta un "ansamblu de elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionare, a carui functionare permite atingerea unor obiective". Asadar, organizatia de tip economic, firma, este vazuta ca un sistem complex (productiv, social, economic) aflat în strânsa interdependenta cu mediul ambiant. Aportul major al acestei scoli este abordarea firmei într-o viziune sistemica, multidisciplinara si identificarea unor modalitati de crestere a eficientei economice prin structurare, adaptare la mediul ambiant si nu în ultimul rând prin accentul pus pe relatiile dintre elementele de baza ale sistemului.

VI. Scoala contextuala Desi multti autori considera contemporana scoala sistemica, un grup de manageri, consulatanti si cercetatori ai secolului XXI, au fondat scoala contextuala care are la baza premisa ca nu exista "reteta succesului" în management, respingând cu fermitate ideea formularii unor principii, metode si tehnici de conducere universal valabile. Scoala contextuala recomanda fiecaru manager sa identifice contextul în care evolueaza firma pe care o conduc si sa aleaga acele metode si instrumente sau sa respecte acele principii si reguli care sunt adecvate, compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi solutia potrivita la momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte pe care le recomanda stiinta managementului. Chiar daca de exemplu, un stil de management participativ este recomandat de stiinta managementului în defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa în orice situatie nu garanteaza succesul. Într-un anumit context, un stil de management autoritar poate fi eficient - de exemplu în conditiile în care angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati, nu au initiativa, sunt delasatori si sunt antrenati doar de stimulente materiale. 7

VII. Concluzii Managementul- este o activitate complexa, cu profunde implicatii in viata economica, sociala, politica, care a cunoscut de-a lungul evolutiei sale diferite acceptiuni si abordari. Astfel managementul poate fi privit ca „Un proces de coordonare al resurselor umane , informationale,- fizice si financiare in privinta realizari scopurilor orgnizatiei”.

8