39 0 71KB
PARTICULARITĂŢI MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Numeroase studii la nivel naţional dedicate întreprinderilor mici și mijloci relevă că în ţările cu economie de piaţă că principala cauză a eşecurilor intervenite în activitatea acestora o constituie practicile manageriale necorespunzătoare. În cazul IMM-urilor, greşelile manageriale pot avea un impact mai important decât în cazul întreprinderilor mari din cauza caracteristicilor acestora (limitarea accesului la resurse, poziţia pe piaţă, capacitatea de a face faţă provocatorilor etc.).
Funcția de previziune Caracteristica funcţiei de previziune este cea mai importantă funcţie a managementului care ar trebui să fie amplificată în cazul IMM-urilor, atunci când este vizată dezvoltarea sau supravieţuirea acestora. Un management eficace se bazează întotdeauna pe o planificare solidă a afacerilor firmei, întrucât utilizarea planificării afacerilor (businessplanul) ca instrument de management, diminuează semnificativ riscul insuccesului în afaceri. Neacordarea importanţei adecvate planificării afacerilor pe termen mediu şi lung (managementul strategic) este în majoritatea cazurilor consecinţa falimentului întreprinderilor mici şi mijlocii.
În general, antreprenorii realizează o planificare bazată pe experien ță pe termen scurt necesară afacerii, însă fără o susţinere riguroasă ştiinţifică (prin plan de afaceri) a previzionării pe termen mediu şi lung. Nevoia de previzionare a afacerilor IMM-urilor pe termen lung este influenţată de diverşi factori: nivelul de educaţie şi de experienţă a antreprenorului (sau a managerului); accesul firmei la resurse financiare; gradul de dezvoltare a firmei şi nevoia de monitorizare a afacerilor acesteia; nivelul competiţiei de pe piaţă.
Funcția de organizare Structura organizatorică a întreprinzătorului particular este cel mai simplu model de structură organizatorică a unei microfirme. Întreaga activitate de constituire a structurii organizatorice a firmei este creaţia patronului său (a antreprenorului). Acesta ia deciziile iar angajaţii săi le execută. Într-o firmă foarte mică (microfirmă, sub 10 angajaţi) personalul efectuează diferite sarcini care acoperă întreaga activitate a firmei. Fiecare angajat efectuează toate activităţile necesare în mod curent fără o stabilire efectivă a sarcinilor concrete printr-o fişă a postului. În general, în acest mod sunt structurate firmele foarte mici, cu o structură organizatorică flexibilă.
Funcția de motivare-antrenare și de coordonare IMM-urile oferă un climat de muncă superior din punctul de vedere al relaţiilor umane şi creează premisele existenţei unei satisfac ții în muncă mai mari faţă de întreprinderile mari, funcţia de coordonare a angajaţilor fiind influenţată pozitiv de canalele de comunicare scurte dintre manageri-executanţi şi de dimensiunea redusă a compartimentelor de muncă. În rândul angajaţilor trebuie creat sentimentul de respect faţă de antreprenor şi faţă de întreprindere pe baza abilităţii acestuia de a dezvolta relaţii de încredere cu subordonaţii, bazate pe abilitatea de a-i asculta pe ceilalţi, de a comunica idei în scopul de a stimula performanţele acestora în muncă.
Funcția de motivare-antrenare și de coordonare În cadrul firmelor mici, lipsa de resurse financiare suficiente precum şi de timp, conduce în general la un control preponderent informal din partea antreprenorului. Dorinţa antreprenorului pentru exercitarea autorității și pentru control forte conduce deseori în IMM-uri la supra-control şi impunerea unei autorităţi totale, care pentru firmele aflate la debutul afacerilor are efecte negative asupra resurselor umane. În general, angajaţii tind să se comporte în funcţie de modul în care sunt trataţi, astfel că, dacă sunt consideraţi incompetenţi, ei nu vor avea iniţiative şi nu se vor implica în procesul de luare a deciziilor iar comunicarea dintre antreprenor, manageri şi personalul din subordine va fi grea.