Initierea Si Dezvoltarea Unei Afaceri Mici Si Mijlocii [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins

Introducere .................................................................................................................................... 3 Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL

AFACERILOR ÎN DOMENIUL SERVICIILOR ....................................................... 5 1.1 IMPORTANŢA AFACERILOR MICI ȘI MIJLOCII DIN DOMENIUL SERVICIILOR PENTRU ECONOMIE .............................................................................................. 5 1.2 PARTICULARITĂŢI/CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI AFACERILOR DIN DOMENIUL SERVICIILOR ............................................................................ 9

Capitolul 2. ETAPE ALE INIŢIERII UNEI AFACERI ÎN DOMENIUL

SERVICIILOR ....................................................................................................................... 15 2.1ASPECTE TEORETICE PRIVIND PLANUL DE AFACERI .................................................... 15

Capitolul 3. STUDIU DE CAZ.INIŢIEREA ȘI DEZVOLTAREA UNEI MICI AFACERI ÎN DOMENIUL SERVICIILOR ...................................................26 Concluzii şi propuneri ............................................................................................................... 42 Bibliografie .................................................................................................................................. 45

INTRODUCERE

Iniţierea şi derularea unei afaceri presupune un risc considerabil şi un efort susţinut pentru a învinge inerţia împotriva noului.Persoana care iniţiază o afacere, îşi asumă responsabilitatea şi riscurile dezvoltării ei şi se bucură de roadele acestei munci este întreprinzătorul. El este simbolul tenacităţii şi împlinirii în afaceri. A fi întreprinzător este o experienţă unică, provocatoare, cu satisfacţii deosebite, însă uneori şi cu mari frustrări. Pentru a derula afacerea, întreprinzătorul trebuie să fie în acelaşi timp proprietar, manager, proiectant, cumpărător, vânzător, şofer etc. Majoritatea întreprinzătorilor poartă mai multe pălării în acelaşi timp. Desigur, nimeni nu poate fi expert în toate aceste domenii, însă întreprinzătorul trebuie să aibă destule cunoştinţe din fiecare domeniu pentru a evalua impactul acţiunilor întreprinse asupra profitului firmei. Viaţa socială ne obligă să lucrăm, să iniţiem afaceri, să desfășurăm o activitate utilă. Românii folosesc cuvântul pentru a defini mai multe categorii de relaţii interumane, inclusiv pe cele care au conţinut patrimonial.Afacerea poate fi definită ca un raport între doi oameni care tratează pentru a-și impune unul altuia interese morale sau materiale.Ea poate aparţine unui singur întreprinzător, care își asumă întregul risc sau mai multor persoane asociate care se înţeleg să împartă într-un anumit mod drepturile și obligaţiile.O simplă privire aruncată asupra biografiei unor oameni mari este de ajuns să convingă că mulţi dintre aceștia au fost oameni de afaceri. În ultimele trei decenii, peisajul lumii afacerilor a devenit de nerecunoscut. S-ar putea da sute și sute de exemple de întreprinzători particulari din lume și din România, care au iniţiat mici afaceri și au reușit să aibă realizări frumoase.Astăzi, succesul afacerii depinde de reacţiile elastice la schimbările pieţei, de capacitatea de a implementa rapid noile soluţii,de a se reorganiza, de a lua operativ decizii.Înainte de a se lansa într-o afacere, este necesară întocmirea unui studiu preliminar care să informeze asupra perspectivelor viitoare atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Această muncă nu este ușoară, dar nu este inutilă deoarece se ferește de eșec. Fiecare tip de afacere are anumite trăsături specifice, anumite secrete, care luate în calcul, asigură succesul. Însa cel care iniţiază o afacere trebuie să nu facă lucruri care sunt inacceptabile din punct de vedere legal sau social. Nu trebuie folosite orice mijloace pentru a reusi in afaceri Micile afaceri au dovedit că posedă un mare potenţial de creaţie și inovaţie, pe fondul creșterii impactului descoperirilor știinţifice și tehnice. Din acest motiv, în majoritatea statelor lumii sectorul

micilor afaceri se dovedește un promotor al dezvoltării economice și este încurajat de mediul macro-economic. La originea micilor afaceri se află întreprinzătorii, persoanele care posedă anumite caracteristici creative și novatoare, motivate de satisfacţii materiale, spirituale, morale și sociale, capabile să-și asume riscurile înfiinţării și conducerii întreprinderilor mici sau mijlocii. Întreprinzătorii micilor afaceri sunt denumiţi în mod curent antreprenori .Ei se folosesc de resursele materiale și financiare ale familiei pentru iniţierea afacerilor. Întreprinzătorii pot exista și în cadrul marilor întreprinderi unde asigură, de regulă, iniţierea, organizarea și atragerea resurselor firmei pentru deschiderea unor direcţii noi de dezvoltare. Acești întreprinzători sunt cunoscuţi sub denumirea de intraprenori. Întreprinzătorii se aseamană cu managerii însa au numeroase particularităţi care le conferă un statut social distinct. În acest sens se remarcă obiectivitatea, capacitatea ridicată de muncă, abilitatea organizatorică, viziunea, înclinaţia spre riscul moderat, încrederea în propriile forţe, abilitatea de a surprinde momentul oportun, competenţa profesională, atitudinea echilibrată faţă de bani. Micile afaceri se regăsesc în toate domeniile economiei și anume producţie, prestări servicii și comerţ. Aceste afaceri sunt susţinute de întreprinderile mici și mijlocii, caracterizate printr-un numar mediu scriptic de până la 250 salariaţi și o cifră de afaceri de până la 50 milioane euro pe an sau dispun de active totale de până la 43 milioane euro. Problemele specifice micilor afaceri sunt determinate de resursele limitate ale familiei întreprinzătorului, calitatea profesională uneori îndoielnică a salariaţilor, sistemul informaţional sumar .Aceste probleme pot fi agravate sau diminuate de existenţa mai multor factori, interni și externi și anume rata inflaţiei și a dobânzilor bancare, reglementările guvernamentale, capacitatea managerială a întreprinzătorului, priorităţile, climatul de muncă, tentaţia creșterii etc. Asigurarea succesului sau apariţia eșecului în micile afaceri sunt determinate de capacitatea întreprinzătorilor de a atrage noi surse în circuitul propriilor afaceri. Succesul micilor afaceri este garantat atunci când, printr-un plan de afaceri bine conceput și elaborat, sunt convinși creditorii sau investitorii să contribuie la sporirea finanţării. Planul de afaceri este documentul prin care se prezintă în mod detaliat conţinutul afacerii și care are ca scop demonstrarea viabilităţii acţiunii întreprinzătorilor. Lucrarea se împarte în trei capitole.În primul capitol s-a axat pe aspectele teoretice privind managementul afacerilor în domeniul serviciilor și anume importanţa afcerilor mici și mijlocii din domeniul serviciilor pentru economie și particularităţile,caracteristicile managemetului afacerilor în domeniul serviciilor.În al doilea capitol lucrarea se axează pe etapele iniţierii unei afaceri în domeniul serviciilor,mai exact pe aspectele teoretice privind planul de afaceri și ideile de afacei.

În al treilea capitol dar nu cel din urmă s-a efectuat un studiu de caz la societatea SC,,FOMIN COMP’’SRL unde s-au precizat următoarele aspect:denumirea și statutul juridic,obiectul de activitate,cooperarea și relaţiile cu alte firme,caracteristicile procesului de aprovizionare,vânzare și producţie,intrările de resurse material,structura organizatorică a firmei,meseriile principale și structura pe meserii,sistemul informational și informatizarea acestuia, activitatea firmei și pe final s-au abordat două probleme importante cu care se poate lovi societatea respectivă pe viitor. Derularea unei afaceri este o cursă fără linie de sosire. Ea presupune continua străduinţă pentru îmbunătăţire în vederea satisfacerii nevoilor, dorinţelor şi cerinţelor în permanentă schimbare a clienţilor.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL AFACERILOR ÎN DOMENIUL SERVICIILOR

1.1.IMPORTANŢA AFACERILOR MICI ŞI MIJLOCII DIN DOMENIUL SERVICIILOR PENTRU ECONOMIE

Baza obiectivă a apariţiei şi dezvoltării managementului a constituit-o activitatea comunităţilor umane,managementul fiind un proces de orientare a activităţii oamenilor în scopul realizării unor obiective. Pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti, preocupările în domeniul managementului s-au intensificat, managementul începând să fie considerat ca o formă specifică de muncă intelectuală, cu o funcţie bine precizată, bazată pe un important fond, în continuă creştere, de cunoştinţe ştiinţifice. Cu toate acestea, abia la începutul secolului al XIX-lea managementul a început să fie considerată ca o activitate distinct, desfăşurată pe diferite niveluri ierarhice, iar primele lucrări dedicate în exclusivitate acestei problematici au apărut la începutul secolului al XX-lea. Cunoştinţele de management au devenit indispensabile în administrarea oricărei afaceri, fie că aceasta se dezvoltă într-o firmă mică, fie într-o mare societate transnaţională. Literatura de specialitate oferă o varietate de abordări ale organizaţiei - componenta structurală şi procesuală a economiei şi societăţii naţionale la nivelul căreia se produc bunuri economice orientate spre satisfacerea nevoii sociale, marcate profund de gradul de dezvoltare macroeconomică, de rolurile pe care managementul macroeconomic şi social le atribuie acestora, de raporturile centralizate, descentralizarea existenţei la un moment dat în economie şi în societate, etc. Firma sau întreprinderea este un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice şi managerial,şi desfăşoară un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea şi anumite mijloace de muncă, concretizate în produse şi servicii, în vederea obţinerii unui profit, de regulă, cât mai mare. Dacă se privește cu atenţie, tot ceea ce se întâmplă în economie la nivel naţional, regional şi mondial, are ca punct de plecare întreprinderea. Nu există ofertă, nu pot fi preţuri, nu se poate vorbi de piaţă, de mecanismele acestetia, de comportament al consumatorului, de contabilitate naţională,

de ciclicitate economică, de echilibru şi creştere economică dacă nu sunt bunuri şi servicii care să satisfacă necesităţile oamenilor. Aici intervine întreprinderea. Ea este o organizaţie care produce bunuri şi servicii. Mai complet, întreprinderea este un sistem organizat de către un centru de decizie ce dispune de o anumită autonomie şi care, cu ajutorul mijloacelor fizice şi umane, produce bunuri şi servicii destinate vânzării. Mai simplu, ea este unitatea economica autonomă, organizată pentru a pune în funcţiune un ansamblu de factori de producţie, în vederea producerii de bunuri şi servicii pentru piaţă. Rolul pe care îl are întreprinderea în viaţa economic de zi cu zi, este pus în evidenţă de următoarele aspecte esenţiale: 

este locul în care se creează bunuri economice, valoare (valoarea agăugată) şi avuţie;



este locul în care cea mai mare parte a persoanelor active se realizează professional şi trăiesc o parte însemnată din viaţă;



este locul de bază în care se realizează repartiţia valorii şi se formează o parte însemnată a veniturilor primare.

Având în vedere rolul pe care îl are întreprinderea în cadrul societăţii şi caracteristicile acesteia, desprindem faptul că ea este un agent economic deosebit de reprezentativ pentru o economie naţională, a cărei funcţie principală este de a produce bunuri şi/sau servicii.

CE ROL AU MANAGERII? Performanţele unei întreprinderi, private din toate punctele de vedere, sunt strâns legate de calităţile, aptitudinile şi munca efectivă a managerilor. Aceştia sunt specialiştii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizaţii, să se desfăşoare firesc, corespunzător cerinţelor ştiinţei managementului şi obiectivelor propuse. Managerii sunt persoanele din cadrul firmei care deţin funcţii de conducere, special pregătite şi care orientează, organizează, coordonează şi dirijează activitatea tuturor celorlalţi salariaţi spre obţinerea performanţei. Rolul lor în cadrul firmei este esenţial, ei reprezintă succesul în afaceri. Cu alte cuvinte, nu oricine poate fi manager în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă, datorită unor împrejurări favorabile, o persoană se trezeşte propulsată pe o semenea funcţie. A fi manager adevărat înseamnă să ai anumite calităţi, abilităţi şi aptitudini, indiferent de profesia de bază, nivelul postului, profilul firmei, natura activităţii. Unităţile prestatoare de servicii au multe din cerinţele de amplasare asemănătoare cu cele ale magazinelor cu amănuntul. Pentru o frizerie, coafură sau studio fotografic, de exemplu, cerinţele sunt foarte asemănătoare. Totuşi, felul serviciilor prestate are o mai mare influenţă asupra cerinţelor

de amplasare decât în celelalte tipuri de afaceri. Firmele prestatoare de servicii de o calitate cu totul deosebită sau unice, de exemplu, vor atrage clienţii, chiar dacă amplasarea nu este foarte convenabilă. În general, firmele prestatoare de servicii trebuie să fie amplasate în locuri fără zgomot, curate şi cu o înfăţişare atractivă. Alte firme prestatoare de servicii nu au pur şi simplu nevoie de o amplasare specială, deoarece sunt vizitate rar de clienţi. Servicii precum repararea bunurilor electrocasnice, a instalaţiilor sanitare se prestează la omiciliul clientului, comenzile primindu-se, de regulă, prin telefon. În acest caz, amplasarea nu are în vedere decât criteriul costurilor. În amplasarea cabinetelor medicale, doctorii prefer zonele central, apropierea unei clinici sau spital. Avocaţii preferă în mare parte birouri în zonele central. La etajele superioare ale clădirii. Managementul firmei, abordat sistemic, este cunoscut mai mult ca sistem de management, respective ansamblul de elemente de natură metodologică, decizională, informaţională, organizatorică, psohopedagogică, motivaţională etc. şi relaţiile dintre acestea, astfel conturate încât să permit realizarea obiectivelor. Practice. Sistemul de management se regăseşte la nivelul următoarelor patru subsisteme sau component majore: 

metodologică



decizională



informativă



organizatorică

Proiectarea organizării Organizarea reprezintă procesul de atribuire a sarcinilor şi coordonare a eforturilor tuturor salariaţilor firmei în vederea atingerii cu maximum de eficienţă a obiectivelor stabilite. Unii întreprinzători consider că nu este necesară elaborarea unei structure de organizare, datorită mărimii reduse a firmei. Totuşi, cei mai mulţi salariaţi doresc să cunoască în mod concret care le sunt responsabilităţile şi sarcinile. Fără o înţelegere clară a sarcinilor atribuite, unele activităţi pot fi ignorate în mod deliberat sau omise din greşeală. Lipsa organizării poate duce şi la unele fricţiuni între salariaţii care doresc sau au impresia că realizează aceleaşi activităţi. Un mediu de muncă ambiguu va duce la nerealizarea sarcinilor şi va crea salariaţilor un sentiment de frustrare şi incertitudine asupra viitorului. Într-o afacere incipientă, în care fiecare salariat poate avea un puternic impact asupra succesului sau eşecului firmei, organizarea are o importanţă cu totul deosebită. În condiţiile unei economii slab dezvolatate şi ale existenţei unor pieţe de monopol, firmele nu depun eforturi deosebite pentru a satisface nevoile consumatorilor. În ţările din estul Europei, milioane de consumatori sunt nevoiţi să stea la coadă ore întregi pentru a obţine diverse produse de

cea mai slabă calitate. Insatisfacţia lor faţă de bunurile şi serviciile disponibile îi interesează prea puţin pe producători sau pe vânzători. În acest caz, ei acordă insuficientă atenţie teoriei şi practicii de marketing. Firmele care vor să aibă success au nevoie de un nou mod de gândire. În final, succesul va aparţine celor care vor pune în centru activităţii clientul, oferindu-i o valoare superioară. Acestea se vor specialize în crearea clientele, nu numai în crearea produselor, şi-şi vor dovedi capacitatea de creatori de cerere şi nu doar de creatori de produse. Foarte multe firme consider că atragerea clienţilor este sarcina exclusivă a compartimentului de marketing sau a celui commercial. Dacă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor, se ajunge la concluzia că personalul de marketing este incompetent. Contrar acestor opinii, noile teorii susţin că marketingul nu poate face acest lucru de unul singur. În realitate, el nu este decât una din componentele unei firme, care conlucrează cu celelalte la atragerea şi păstrarea clientelei. Aşadar, cumpărătorii operează sub diferite constrângeri şi, mai mult, fac alegeri neprevăzute, acordând o importanţă mai mare avantajelor pe care le-ar obţine ei, decât celor de care s-ar bucura firma pe care o reprezintă.În ciuda acestui fapt, considerăm că maximizarea valorii ofertei creează un cadru util de interpretare, aplicabil în multe situaţii şi care pune totodată în lumină existenţa a numeroase mecanisme interne. În primul rând vânzătorul trebuie să aprecieze valoarea totală a clientului şi costului total al acestuia, corespunzător ofertei fiecărui concurent, pentru a-şi da seama de dimensiunile reale ale ofertei proprii. În al doilea rând, vânzătorul dezavantajat de valoarea propriei ofertebeneficiază de două variante. El poate încerca fie să sporească valoarea totală oferită clientului, fie să reducă costul total. În primul caz, se impune sporirea sau îmbunătăţirea avantajelor ofertei în ceea ce priveşte produsul, serviciile, personalul sau imaginea firmei. În cel de-al doilea caz, trebuie reduse cheltuielile cumpărătorului. Vânzătorul poate opta pentru reducerea preţului, simplificarea formalităţilor de comandă şi livrare sau preluarea unei părţi din riscurile cumpărătorului, oferindu-i acestuia anumite garanţii. Deci, nivelul satisfacţiei este o funcţie determinată de diferenţa dintre aşteptări şi performanţe percepute. Un cumpărător poate experimenta unul din următoarele trei niveluri de satisfaţie: dacă performanţele sunt departe de aşteptări, consumatorul este nesatisfăcut; dacă performanțele corespund aşteptărilor, consumatorul este satisfăcut; iar dacă performanţele depăşesc aşteptările, el este foarte satisfăcut sau încântat. Sunt frecvente situaţiile în care, atunci când se vorbeşte de management, sunt vizaţi cu prioritate cei care conduc. Este bine de ştiut faptul că, în practică, în sensul că elementele de natură teoretico-metodologică sunt operaţionalizate la nivel de firmă şi component procesuale ori structural ale acesteia prin intermediul unor decizii şi acţiuni specifice.

Astfel de atribuţii vizează, cu prioritate, proiectarea, reproiectarea şi întreţinearea funcţionării sistemului de management şi a comportamentelor sale majore – metodologică, decizională, informaţională, organizatorică. Managementul este abordat mai ales prim prisma proceselor de management şi a relaţiilor pe care acestea le generează (numite relaţii de management). Dacă procesele de management se regăsesc în ceea ce, generic numim funcţii ale managementului – previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare, relaţiile de management se manifestă ca raporturi între cei care conduc şi cei care execută în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor managementului. Întreprinderile mici și mijlocii se prezintă sub multe tipuri și marimi, fapt pentru care este dificilă definirea și clasificarea lor. Stațiile de benzină, restaurantele, magazinele sunt denumite întreprinderi mici sau mijlocii, iar firmele producătoare de automobile sunt considerate întreprinderi mari. Deseori în gruparea întreprinderilor ca fiind mari sau mici, respectiv mijlocii, intervine subiectivismul celui care face clasificarea. În România o întreprindere se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii daca îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a).Să aibă sub 250 angajați: - microîntreprinderi pana la 9 salariați; - întreprinderi mici intre 10 și 49 salariați; - întreprinderi mijlocii intre 50 și 249 salariați. b). Să fie independente faţă de întreprinderile mari, adică să nu aibă ca acționar sau asociat persoane juridice care îndeplinesc cumulativ condțtiile: - au peste 250 angajați; - dețin peste 25% din capitalul social. c). Să aibă o cifra de afaceri anuală echivalentă cu pana la 8 milioane euro. Întreprinderile mici și mijlocii se pot constitui în următoarele domenii de activitate: - În industria prelucrătoare sub forma: fabricilor de încalțăminte, fabricilor de jucării, fabricilor pentru produse alimentare etc. În acest domeniu în țările dezvoltate cu toate că întreprinderile mari tind să le umbrescă pe cele mici, totuși întreprinderile mici și mijlocii sunt puternice sub aspect numeric. - În construcții, domeniu în care întreprinderile mici și mijlocii se pot constitui pentru construcții industriale,administrative,de locuinţe etc. - În comerțul cu ridicata, domeniu în care întreprinderile mici și mijlocii acţionează ca intermediare între producție și comerțul cu amănuntul. - În comerțul cu amănuntul întreprinderile mici și mijlocii acționează ca unități independente sau ca lanțuri de magazine.

- În domeniul serviciilor se constituie întreprinderi mici și mijlocii pentru servicii oferite altor întreprinderi, cum ar fi: întreprinderi de consulting, agenții de publicitate, servicii oferite indivizilor sub forma: agențiilor de turism, curațatoriilor chimice, hotelurilor etc. Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii decurg din anumite trăsături care fac ca ele să fie mai mult decat o “ miniatură” a întreprinderilor mari, și anume: a). Oferă noi locuri de muncă și constituie un climat propice pentru perfecționarea angajaţilor. b). Favorizează inovarea și flexibilitatea. Multe produse și procese tehnologice noi au fost create în întreprinderile mici și mijlocii întrucat întreprinderile mari, deși au compartimente de cercetare puternice, tind să-și canalizeze eforturile spre îmbunatațirea produselor existente, pe care să le producă apoi în cantități mari, obținând avantaje generate de economia dimensională. c). Stimulează concurența, adică întreprinderile mici și mijlocii au un rol activ în crearea unei economii sănătoase și competitive. Ele încurajează concurența în ceea ce privește prețul, designul produselor și eficiența. d). Ajută la funcționarea întreprinderilor mari, prin faptul că anumite activități pot fi mai bine realizate de către întreprinderile mici și mijlocii. Astfel daca aceste întreprinderi ar fi instantaneu desființate, întreprinderile mari ar fi nevoite să desfășoare multe activități care nu sunt eficiente pentru ele. e). Fabrica eficient produse, respectiv prestează eficient servicii. Faptul că întreprinderile mici și mijlocii continuă să supraviețuiască într-un mediu economic concurențial constituie o dovadă a funcționării lor eficiente. Dacă ele ar fi ineficiente și nu ar avea o contribuție utilă în economie, atunci ar fi “înghițite” de concurenții puternici. Într-o economie de piață, succesul în afaceri depinde, în mare masură, de o înțelegere clară, precisă a cererii. Odată înțeleasă, cel care poate să o satisfacă, realizând prin aceasta un profit potențial în afaceri, va putea face o ofertă acceptabilă. Negocierile în afaceri vor fi fructuoase. Ele vor duce la un contract benefic ambelor părți.Acestă simplă idee stă la baza tuturor afacerilor, indiferent dacă este vorba de comerț sau servicii de orice natură. Lumea afacerilor se bazează pe o tehnică elaborată treptat printr-o lungă experienţă. Ea are terminologia ei specifică, abrevieri consacrate, instituții pe care le-a creat. Toate acestea trebuie cunoscute , respectate și aplicate dacă se dorește reușita în afaceri. Dar și mai important este aspectul psihologic al relației vânzător-cumpărător. Dacă se știe ce vrea partenerul de afaceri se vor găsi mijloacele prin care să se satisfacă cerințele, altfel nu.

1.2.PARTICULARITĂŢI .CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI AFACERILOR DIN DOMENIUL SERVICIILOR

Managementul şi procesele de management

Managementul, abordat concomitent ca teorie şi practică, este, în etapa actual, unul dintre cei mai importanţi factori generator de performanţe economice la nivel de firmă. Funcţionalitatea, eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt dependente apreciabil de calitatea, eficienţa şi eficacitatea managementului. Amenajarea tehnică a firmelor prestatoare de servicii. Serviciile sunt diverse ca natură şi este imposibil de discutat toate modalităţile de amenajare tehnică în câteva pagini. Totuşi, serviciile pot fi grupate în două categorii: cele care folosesc mărfuri şi cele care prelucrează mărfuri. Serviciile reprezintă sistemul de utilități în care beneficiarul cumpără nu un produs ci un efect util care îi oferă satisfacții sau avantaje personale, în marea lor majoritate neconcretizate într-un bun palpabil.Serviciile sunt activități de sine stătătoare automatizate în procesul de diviziune socială a muncii mizate în procesul de diviziune socială a muncii fiind în sectorul terților care include toate activitățile care nu apar în sectorul primar ( agricultura, pescuit, industria extractivă) și cel secundar ( industrie prelucrătoare și construcții). Firmele care folosesc mărfurile sunt motelurile, hotelurile, restaurantele şi unităţile prestatoare de servicii personale. În aceste cazuri cele mai importante lucruri sunt convenienţa clienţilor şi dispunerea atractivă. Într-un restaurant, de exemplu, trebuie acordată atenţie în principal la două elemente: sala de mese şi bucătăria. În alegerea scaunelor şi meselor trebuie să se ţină cont de regulă că la cel puţin jumătate din mese trebuie să stea cel puţin patru persoane. Mesele cu două locuri trebuie plasate lângă perete sau geamuri, pentru a fi observate mai uşor. Între mese trebuie lăsat suficient spaţiu pentru deplasarea clienţilor şi chelnerilor. Bucătăria trebuie să creeze un climat de muncă adecvat. Spaţiile de pregătire trebuie separate de cele de preparare, însă suficient de apropiate pentru a reduce timupl şi efortul necesar deplasării alimentelor. Echipamentele nu trebuie dispuse în funcţie de operaţiile pe care le realizează, în apropierea sălii şi nu trebuie îngrămădite. Pentru multe din aceste echipamente se acordă asistenţă tehnică la instalare. Firmele care prelucrează mărfuri sunt asemănătoare fabricilor. În aceasta categorie se include atelierele de curăţătorie chimică, atelierele de reparaţii etc. În aceste locuri, clientul nu

aşteaptă de regulă şi nici nu observă modul cum se lucrează. Articolul este pur şi simplu predate şi primit. Se poate spune că locul și importanța serviciilor în sistemele economice naționale se află în stransă conexiune cu dinamica socială, dezvoltarea lor fiind azi o condiție esențială a evoluției sociale moderne. Prezenţa tot mai accentuată a serviciilor în viața economică și socială concomitent cu necesitatea caracteristică muncii dispune în acest sector al economiei, au condus la recunoașterea serviciilor ca factor de progres,de stimulare a creșterii economice. În sens economic, serviciile activității utile sunt destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Văzute ca activități, pot fi rezultatul muncii vii , a unei munci materializate (tv, calc) sau a unor factori naturali, raze solare, izvoare termale. Serviciile private ca efecte ale muncii materializate și ale factorilor naturali, nu pot deveni efective fără intervenția omului, tocmai deoarece abordarea lor trebuie să se restrângă numai la acele activități care presupun relații sociale. Definirea serviciilor presupune găsirea unor elemente de identificare/ delimitare de celelalte activități, punctul de pornire îl reprezintă delimitarea de bunurile materiale. Majoritatea diferențelor pun accent pe faptul că serviciile sunt activităti a căror rezultat este nematerial și nestocabil. Urmarea progresului tehnic se constată ca separarea dintre producția de bunuri și cea de servicii este depășită. În practică este diferit să se realizeze aceasta distincție pentru că cumpărarea unui bun presupune prestarea unor servicii. În ultimul timp, un numar tot mai mare de servicii îmbracă forma palpabilă ,punând sub semnul întrebării forma de exteriorizare a activității economice , ca și criteriul de delimitare între bunuri și servicii. Expansiunea , diversificarea și ritmurile diferențiate de evoluție a serviciilor au facut ca în ultima perioadă să se utilizeze tot mai frecvent noțiunea de cuaternar pentru a desemna zona modernă a sectorului cuaternar: educație, cultură, ocupare timp liber. Dacă până în prezent managerii erau preocupați de costuri, calități, productivitate, în momentul de față ei sunt preocupați de servicii. Un prim argument îl constituie adeziunea și acceptarea largă , a modalității de interpretare a serviciilor / criteriilor lor de clasificare după cum urmează:  

Servicii ca sector = ansamblul organizațiilor a căror producție finală se comercializează în mărfuri intangibile; Servicii ca produse = produse care nu sunt furnizate doar de sectorul terțiar. Firmele din industria prelucrătoare furnizează servicii în costul materialelor de prelucrare, pe care le vând separate împreună cu bunurile material;



Servicii ca ocupație = vizează forta de activități nonproductive , începând cu reparațiile și întreținerea;



Servicii ca funcție = persoane implicate în asociații voluntare, sindicate, fundații, ONG, gospodării și persoane care produc propriile lor servicii utilizând servicii realizate în economia legală.



Gospodarii

Această diversitate și complexitate ridică probleme majore cu privire la tratarea / clasificarea lor : a) După natura relațiilor de piață: comerciale( servicii marketing, servicii marfare),necomerciale (servicii non-marketing, non-marfare). Serviciile comerciale includ servicii tranzacționate pe piață prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare: Serviciile noncomerciale sunt distribuite de instituții și organisme situate în afara pieței : organisme guvernamentale, organisme non-profit, servicii publice colective( armată, poliție, institute), servicii publice de care beneficiază direct indivizii : scoala, protecția mediului, asistența socială. Consumul lor este socializat adică este decis activității, consumul neavând posibilitatea alegerii directe și reale. b). După destinația economică: servicii de producție (de afaceri),de consum (finale), servicii furnizate producătorilor pentru a servi ca ingrediente în procesul de producție : servicii finale, contabile, design, consultantă juridică. Particularitățile de consum: a). primare: reprezintă acțiunile prestate de FP; b). intermediare: indispensabile producerii de bunuri, transport, comunicații , reparații; c). finale: nu joacă rol direct în productie , sunt componente esențiale bunăstarea indivizilor (servicii marfare/nonmarfare). Cu toate că nu există, până în prezent, o definiţie perfectă a serviciilor, definirea serviciilor ca reprezentând „o activitate umană cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unor nevoi sociale” apare satisfăcătoare în încercarea de a delimita serviciile de bunurile materiale.

Concluzii

Relația de afaceri este o artă. Cu cât este mai perfecționată cu atat sunt mai mari șansele de reușită în afaceri. Sfera corespondenței în afaceri este largă. Ea cuprinde probleme cu conținut economic, juridic, administrativ, diplomatic etc. O bună afacere înseamnă a construi, a perfecționa și a dezvolta relații reale de comunicare între partenerii de afaceri, colaboratorii și echipa cu care se lucrează, indiferent de relațiile ierarhice și distanțele . Distanţele dintre partenerii de afaceri, problemele care apar ulterior încheierii negocierilor și tranzacțiilor fac necesară comunicarea prin intermediul corespondenței oficiale. Corespondența în afaceri are ca obiectiv însușirea, ca întreprinzator ce se desfasoară activitatea ca S.R.L., a princiipilor, regulilor, metodelor și formelor de bază după care se redactează, se prezintă și se folosesc scrisorile și actele oficiale în activitatea de zi cu zi. Este foarte important, pentru succesul S.R.L.-ului care se conduce să se cunoască aceste elemente care să asigure o mai mare flexibilitate, siguranță și ordine în activitatea care se desfășoară,și nu în ultimul rând, reprezintă de fapt imaginea în relația care este cu partenerii de afaceri.

CAPITOLUL II.ETAPE ALE INIŢIERII UNEI AFACERI ÎN DOMENIUL SERVICIILOR

2.1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND PLANUL DE AFACERI Planul de afaceri poate avea ca utilitate prezentarea firmei sau a ideii proiectului/afacerii unei societăți. Acesta poate fi realizat atât pentru afaceri existente, în vederea prezentării către posibili parteneri sau finanțatori cât și pentru afaceri ce urmează a fi lansate. Pentru a avea succes, un plan de afaceri trebuie să țină cont de profilul afacerii, de mediul în care se va efectua business-ul în cauză, de obiectivele afacerii și de scopul urmărit la realizarea acestuia. În funcție de target-ul planului de afaceri, acesta poate conține elemente specifice, utile sau solicitate. Totodată, în funcție de împrejurări, anumite secțiuni pot avea o pondere mai mare sau mai mică în importanța planului de afaceri. Un plan de afaceri este o descriere completă a unei afaceri și a previziunilor sale pentru următorul an sau pentru următorii trei sau cinci ani. El explică în ce constă afacerea ,dacă arată cine va cumpăra produsul sau serviciul şi de ce, furnizează previziuni financiare pentru a-şi demonstra viabilitatea, indică resursele financiare disponibile şi explică necesarul de finanţare. Planul de afaceri este strâns legat de mediul de business și de evoluția acestuia, ca urmare primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de mijloacele moderne de comunicare ale societății informaționale. Chiar dacă afacerea trebuie să se adapteze continuu la mediul concurențial, există anumite idealuri da bază care ramân stabile pentru o lungă perioadă de timp și după care se ghidează deciziile strategice. Aceste idealuri formează viziunea. Viziunea firmei este o declarație scurtă, succintă și însuflețitoare despre ceea ce firma intenționează să devină și să realizeze în viitor, adesea prezentată în termeni competitivi. Viziunea este imaginea pe care o afacere trebuie să o aibă despre țelurile ei înainte să pornească la realizarea lor. Idealurile viziunii sunt exprimate prin declarația de misiune. Definirea afacerii este primul element în fixarea direcției.În principiu viziunea acestei firme este să urce cât mai sus și să obțină profit cât mai bun. .Misiunea unei firme se definește prin cinci elemente distincte. Primul este istoria sa. Cel de-al doilea element îl reprezintă preferințele actuale ale proprietarilor firmei și ale conducerii acesteia. În al treilea rând,conjunctura pieței are o influență importantă asupra misiunii

firmei. În al patrulea rând, în funcție de resursele organizației se hotărăște care misiuni sunt posibil de înfaptuit și care nu. Strategia de piață reprezintă cadrul care orientează alegerile ce determină natura și direcția organizației și reprezintă viziunea asupra imaginii viitoare a organizației.Planificarea operațională furnizează o structură a deciziilor zilnice luate la nivelele inferioare ale organizației. Declararea misiunii este o parte esențială în procesul de planificare strategică,eficacitatea strategiei depinde de atașamentul față de punctele forte ce izvorăsc din identitatea organizației.O declarație de misiune eficace este relizabilă,instructivă,specifică și reflectă valorile organizației. Planificarea strategică stabilește direcția și obiectivele,în timp ce planificarea operațională se referă la luarea de decizii zilnice la nivele mai joase ale organizației. În ansamblul strategiei de marketing a întreprinderii, strategia de produs ocupă locul central, întrucât produsul este mijlocul înfaptuirii obiectivelor pe care ea și le propune pentru o anumită perioadă. Datorită importanței fundamentale a resurselor umane în succesul oricarei afaceri, este necesară realizarea unui plan de organizare a personalului bine pus la punct.În situația de față firma respectivă are doar un singur asociat. În general un plan de afaceri cuprinde următoarele capitole: 1.

Titlul

2.

Cuprins & Capitole

3.

Sumar (Scurtă introducere)

4.

Descrierea firmei (afacerii)

5.

Echipa și managementul companiei

6.

Prezentare produs(e) sau serviciu (ii)

7.

Analiza pieței

8.

Obiective

9.

Strategia firmei/afacerii și implementare

10. Informații financiare 11. Anexe și alte documente În funcție de situație anumite capitole pot fi necesare sau nu. Importanța fiecărui capitol variază în funcție de scopul urmărit și de contextul în care se realizează planul de afaceri. De asemenea ar trebui să se verifice la partenerul/firma/instituția unde se va prezenta planul de afaceri, cu privire la eventuale cerințe de realizare a planului de afaceri. Revenind la structura unui plan de afaceri, în continuare este detaliată o posibilă abordare a capitolelor planului de afaceri propus mai sus.

1. Titlul Trebuie să reflecte la ce face referire planul de afaceri în cauză. De asemenea pe prima pagină a planului de afaceri (eventual copertă), pe langă titlu ar trebui să se gasească și datele de contact și identificare ale firmei, logo-ul acesteia, etc.Aceste date de contact ale firmei, se pot adăuga într-o formă sumarizată și în subsolul sau antetul paginilor urmatoare. 2. Cuprins și capitol Un tabel/index cu capitolele planului de afaceri și cu numărul paginilor la care se regăsesc aceste capitole. Această secțiune ar putea fi mutată și la sfârșitul planului de afaceri în anumite cazuri. 3. Sumarul planului de afaceri (Scurtă introducere) În multe cazuri, această secțiune (care ar trebui să sumarizeze și să evidențieze punctele cheie ale unui plan de afaceri) are o importanță deosebită. Se recomandă ca sumarizarea să fie realizată cât mai simplu și concis posibil. 4. Descrierea firmei (afacerii) Informații cu privire la firmă/companie (istoria companiei, parteneri, fondatori, echipamente și utilaje, facilități, sedii, vaduri comerciale, parc auto deținut, etc. Pentru informații suplimentare se poate prezenta o adresă web.În anumite situații se prezintă afacerea în locul companiei . 5. Echipa și managementul firmei O scurtă prezentare a echipelor/oamenilor/departamentelor din companie., a modului de organizare și a echipei de management. 6. Prezentare produs(e) sau serviciu (ii) Aceast capitol al unui plan de afaceri poate cuprinde:    

descrierea și evidențierea calităților (puncte forte) ale produselor/serviciilor evidențierea anumitor calități/avantaje față de produsele/serviciile competiției îmbunătățiri planificate ale produselor/serviciilor viitoare noi produse/servicii planificate

7. Analiza pieței În aceast capitol din planul de afaceri se va realiza o prezentare a pieței de desfacere a produselor și serviciilor.Se va putea avea în vedere:  numărul clienților existenți și potențiali  mărimea pieței de desfacere  o eventuală segmentare a pieței  concurența existentă pe piață (eventual informații cu privire la cota acesteia de piață)  în cazul deținerii de informații cu privire la o eventuală tendință și evoluție a pieței, o 

prezentare succintă a acestor informații este benefică sumare ale eventualelor studii de piață disponibile

8. Obiective O estimare realistă (în anumite cazuri sunt prezentate și estimări optimistice, pesimiste, pe lângă aceasta) a obiectivelor firmei/afacerii pe termen scurt și lung. 9. Strategia firmei/afacerii și implementare Poate fi descrisă strategia de abordare/introducere a produselor/serviciilor pe piață (sau de menținere/îmbunătățire a cotei de piață în cazul unor produse/servicii existente). Tot aici se poate evidenția strategia de marketing pentru produsele/serviciile respective și modalitătile de punere în practică a acesteia. 10. Informații financiare În anumite cazuri aceast capitol este cel mai important din cadrul unui plan de afaceri. De exemplu în cazul încercării obținerii de fonduri de la diverse organisme/instituții naționale, europene și internaționale, o atenție sporită se va acorda acestui capitol al planului de afaceri. Multe instituții/organisme au cerințe propii și exacte cu privire la informațiile pe care se așteaptă să le regăsească în acest capitol. De multe ori acestea furnizează și modele (template-uri) pentru aceast capitol (câteodată chiar exemple/modele de planuri de afaceri). În acest capitol se pot încadra informații cum ar fi: 

informații din diverse raportări contabile



cash-flow-uri (fluxuri monetare) lunare/anuale



estimări ale vânzărilor/veniturilor/cheltuielilor viitoare (important cu precădere în cazul start-up urilor afacerilor de început)

11.Anexe și alte documente Alte documente ce se consideră a fi relevante, sau care susțin anumite puncte de vedere din planul de afaceri.Uneori partenerii sau instituțiile cărora li se prezintă planul de afaceri, vor avea cerințe specifice cu privire la informații și documente (oficiale, neoficiale, copii, traduceri, legalizări, etc) care să fie atașate planului de afaceri. Înainte de a începe realizarea propiului plan de afaceri,trebuie să se tină cont de specificul afacerii și cerințele eventualilor parteneri/instituții. Astfel unele capitole din modelul de plan de afaceri prezentat anterior pot fi unite, eliminate, prioritizate, etc. În cazul în care trebuie să se realizeze un plan de afaceri în limba engleză, există unelte software specializate în automatizarea și generarea de planuri de afaceri. Un astfel de software poate genera de regulă modele/templateuri/exemple (deja completate cu date fictive) de planuri de afaceri pentru aproape orice domeniu de activitate (un software consacrat în aces sens este Business Plan Pro).

2.2.IDEI DE AFACERI

Oamenii se apucă de afaceri din diverse motive. Unii o fac din plăcere și se axează pe acel domeniu care îi încântă, în timp ce alții fac acest lucru în special pentru că speră la un profit rapid și consistent. În plus, dacă o persoană se apucă de afaceri, va deveni propriul său sef, astfel ca va scăpa de chinul prezentării la interviuri, de rata mare de somaj și de teama de disponibilizări. Iar dacă lucrurile decurg bine, poate avea venituri consistente în timp. Înainte de a găsi o idee de afaceri , trebuie sa se cerceteze piața. Nu se poate pleca la drum până când nu se știe sigur ce anume se așteaptă. Aproape 65% din afaceri eșuează în primii cinci ani de activitate din cauză că nu și-au bazat acțiunile pe o cercetare prealabilă. Dacă se cunoaște terenul pe care se calcă, dacă se cunoaște concurența și se află cam ce anume dorește piața, atunci șansele de eșec se reduc din start cu multe procente. După această etapă, trebuie să se asigure că sunt făcute destule investiţii pentru ideea de afaceri, deoarece banii sunt punctul de plecare în aproape orice intenție de a crea un business anume. Mediul de afaceri este extrem de competitiv, așa că eventualele greșeli de început sau problemele care pot apărea pe parcurs nu trebuie să surprindă cu goluri financiare. Diferențierea este de multe ori ceea ce ajută să se răzbată în mediul de afaceri. Trebuie în special să se axeze pe ceea ce le lipsește oamenilor și au nevoie. Daca se propune să se deschidă o afacere, atunci se poate intra într-un centru de afaceri,care să călăuzească primii pași din business. Din moment ce se face parte dintr-un centru de afaceri, atunci vor fi numeroase beneficii, pe care nu se pot obține atunci când se pornește pe cont propriu. Un astfel de centru pune la dispoziție toate elementele de care sunt nevoie. Un centru de afaceri reprezintă garantul în ceea ce privește prima impresie conferită celor cu care vine în contact, precum și nota de profesionalism care trebuie să caracterizeze orice afacere. În plus, datorită acestui mediu de afaceri , nu se va avea bătăi de cap în ceea ce privește personalul care se îmbolnaveste sau care intra în concediu, deoarece eventualele goluri vor fi acoperite la timp, fără a se avea această responsabilitate. Un centru de afaceri ajută și la economisirea de bani. În loc să se investească într-un sediu și în toate celelalte elemente de care sunt nevoie: faxuri, telefoane, xeroxuri, birouri, dulapuri și așa mai departe, se poate beneficia de toate acestea într-un centru de afaceri. În costul închirierii sunt incluse toate acestea, însă prețul este cu siguranță mai mic decat cel pe care s-ar fi plătit dacă s-ar fi achiziţionat toate acestea. Cifra de afaceri denumește totalul veniturilor rezultate din operaţiunile comerciale ale unei firme,pe o anumită perioadă de timp. În cifra de afaceri nu sunt cuprinse veniturile financiare și

veniturile excepţionale. Problema care îi preocupă pe toţi oamenii de afaceri , indiferent de domeniul business-ului lor, constă în încercarea de a-și mări această cifră de afaceri. Daca se vrea mărirea cifrei de afaceri,se poate avea ca primă soluţie mărirea preţurilor. Atenţie însa, nu este vorba de creșteri majore sau bruște, ci de creșteri naturale și treptate, care pot aduce mai mulţi bani pe fiecare tranzacţie în parte. O altă soluţie, mult mai bună decât prima, constă în mărirea numărului de clienţi pentru produsul sau serviciul oferit. Dacă se dorește o cifră de afaceri și mai mare, mai există o oportunitate de afaceri . Se folosesc acele produse-accesoriu, care să completeze cu succes ceea ce se cumpără deja până atunci. Există mai multe tipuri de cifră de afaceri. Una dintre ele este reprezentată de cifra de afaceri critică, care reprezintă acel nivel al încasărilor prin care se asigură acoperirea cheltuielilor, un prag de la care firma începe să aibă profit. Mai există și cifra de afaceri totală, care poate fi calculată prin adunarea veniturilor provenite din activitatea de bază a întreprinderilor cu veniturile date de alte activităţi. Pentru a putea porni un anumit business, este nevoie de o idee de afaceri. Însă din momentul în care există, se pune întrebarea: Cum se procedează mai departe? Înainte de a lua hotărârea trebuie pusă în practică, trebuie să se informeze cât mai bine referitor la respectiva idee de afaceri. După ce activitatea a pornit și lucrurile par să fie în ordine, atunci este timpul să se facă cunoscută afacerea care a pornit de la acea idee de afaceri. Pentru ca lucrurile să decurgă bine, trebuie să se devină cât mai vizibil, în special pentru target. Nu va căuta nimeni firma dacă nu se pornește o campanie de promovare, iar acea idee de afaceri de la care s-a pornit s-ar putea dovedi ineficientă, deși avea potenţial. Așa că cel mai bine este să nu se minimalizeze importanţa publicităţii. Mediul de afaceri reprezintă ansamblul reglementărilor și valorilor juridice, administrative,morale, etice, care compun cadrul extern de înfiinţare și funcţionare al firmelor dintro anumită ţară sau zonă. Mediul de afaceri descrie o gamă largă de activităţi legate de toate domeniile existente, și anume agricultură, industrie și servicii. În această sferă operează factori economici, politici, legali și culturali.Înainte de a porni o afacere, este important să se cunoască mediul de afaceri din localitate si din ţară.Se pot afla mai multe prin intermediul internetului, deoarece acolo se vor găsi numeroase surse de informare.Se mai pot afla mai multe și direct de pe teren, discutand cu alţi oameni de afaceri din respectiva regiune. Mediul de afaceri dă mai multe detalii referitoare la legiferarea business-ului de un anumit tip. Se poate afla la un moment dat că afacerea nu respectă anumite legi sau reguli, lucru care poate atrage sancţiuni nedorite. Mediul de afaceri impune anumite măsuri care trebuie respectate de toată lumea. Iar pentru a avea succes cu afacerea care se lansează, trebuie să se deţină mai întai destule informaţii despre mediul de afaceri. Cel mai bine se cunoaște mediul de afaceri atunci când se ia contactul direct cu el.Unii întreprinzători sunt mai precauţi și mai întâi află toate informaţiile de care

au nevoie pentru a fi siguri că nu pleacă la drum în necunoștinţă de cauză. Alţii sunt însă mai grăbiţi și învaţă lucrurile din mers. Ambele variante prezintă avantaje și dezavantaje, însă de cele mai multe ori se recomandă pregătirea.Mediul de afaceri impune prin definiţie o parte legislativă și una birocratică, două aspecte care trebuie respectate dacă se dorește ca afacerea să funcţioneze fără probleme de natură externă. Dincolo de aceste elemente, mediul de afaceri poate ajuta socializarea cu alţi oameni de afaceri angrenaţi în diverse activităţi, cu care se poate face schimb de experienţă, de idei sau cu care chiar se poate asocia pentru diverse planuri. Multe persoane își doresc să ajungă oameni de afaceri, în special datorită imaginii acestora de oameni puternici și înstăriţi. Însă nu orice oameni de afaceri sunt bogaţi și de asemenea nu toţi sunt încântaţi de o promovare mediatică. Cei care au succes au în spate ani de experienţă, studii de cele mai multe ori cu profil economic, sunt persoane încrezătoare în forţele proprii și știu cum să eficientizeze domeniile în care sunt implicaţi. Există însa tipuri diferite de oameni de afaceri. Unii au mai mult succes, plecând de la bani puţini, în timp ce alţii se chinuie ani întregi fără să aibă rezultate favorabile. Aceste diferenţe pot releva faptul că nu există o reţetă de succes în afaceri, ci mai ales multă muncă și dedicare. Cei mai de succes oameni de afaceri au anumite caracteristici în comun, care îi ajută să fie mereu buni lideri și să prospere în domeniile lor de activitate. Cei mai mulţi oameni de afaceri recunosc și acceptă valoarea afacerii lor și a lor însiși. De asemenea, mulţi oameni de afaceri definesc și cred în scopul lor în viaţă și în afaceri. Majoritatea fac din afacerea lor un stil de viaţă, iar munca este parte integrantă, fără să fie vazută ca o povară, ci mai mult ca o pasiune. Diversii oameni de afaceri vizualizează și se axează pe un stil de abordare mereu pozitiv și inventiv. Ţin pasul cu vremurile, cu dezvoltarea tehnologiei și nu lasă nimic să îi surprindă. Urmăresc tot timpul activitatea concurenţei și nu numai, sunt tot timpul informaţi cu privire la mediul de afaceri, la contextul economic al ţării și la cum evoluează piaţa. Vin mereu cu idei noi și sunt în căutare de noi și noi afaceri. Cei mai mulţi oameni de afaceri iși cunosc foarte bine limitele, știu când să zică pas și sunt mai tot timpul cumpătaţi. Învaţă repede din experienţele anterioare și pentru ei un eșec nu reprezintă decat o posibilitate de a învăţa din greșeli. Acei oameni de afaceri buni se înconjoară de angajaţi și parteneri inteligenţi, care știu să le pună în practică ideile cu profesionalism. Pentru a putea pune bazele unei afaceri, este nevoie de multe ori de o oportunitate de afaceri. Această oportunitate de afaceri reprezintă un context favorabil sau o posibilitate atractivă de a produce și a vinde un anumit produs sau serviciu, în condiţiile unei pieţe care are nevoie de acel ceva. Distribuirea și vânzarea de produse sau servicii trebuie să genereze un profit atractiv, în așa fel încât afacerea să poată să se dezvolte și să prospere. O oportunitate de afaceri poate fi identificată în momentul în care afacerea vizată satisface o cerinţă existentă pe piaţă, iar raportul dintre risc și profit este unul corespunzator. De asemenea, profitul estimat trebuie să garanteze amortizarea

investiţiei iniţiale, precum și un profit care ar trebui obţinut în cel mai scurt timp posibil. Trebuie să se asigure și posibilitatea creșterii rapide a vânzărilor în primii 3-5 ani. O oportunitate de afaceri poate fi identificată în momentul în care există șanse mari să fie atrași clienţi fideli, care vor reveni la anumite perioade de timp, precum și un flux permanent de clienţi noi. O oportunitate de afaceri există și atunci când afacerea poate avea o poziţie concurenţială pe care să nu o poată atinge firmele înfiinţate ulterior. O oportunitate de afaceri mai este prezentă și atunci când profitul asigură nu doar supravieţuirea firmei, ci și creșterea și dezvoltarea ei.Pentru a avea parte de o oportunitate de afaceri, trebuie ca contextul apariţiei și dezvoltării afacerii să fie unul favorabil, din diverse puncte de vedere: comerciale, știinţifice, tehnice, juridice, fiscale, bancare, informaţionale, educaţionale și manageriale. Unele dintre cele mai importante sunt cele bancare, raportate la condiţiile impuse pentru acordarea de credite, garanţii și dobânzi. După ce se identifică o oportunitate de afaceri, trebuie să se identifice resursele necesare valorificării acesteia. După aceea, se realizează un plan de afaceri , dupa care trebuie să se obţină resurse pentru ca acea oportunitate de afaceri să se poată concretiza. Ulterior, se trasează și se pune în practică mecanismul managerial pentru punerea în practică a afacerii. ALEGEREA ŞI AMENAJAREA FACILITǍŢILOR FIZICE Alegerea amplasamentului este adesea strâns legată de felul clădirii şi dispunerea facilităţilor fizice. Amplasamentul are întotdeauna prioritate, întrucât mutarea este foarte costisitoare şi uneori imposibilă, pe când clădirea şi facilităţile fizice pot fi adaptate schimbărilor impuse. Majoritatea întreprinzătorilor îşi încep afacerile în clădiri existente, care sunt adaptate cerinţelor fiecărei afaceri. Un local nou, aflat într-o zonă cu o poziție comercială foarte bună şi utilajele cele mai moderne este adesea peste posibilităţile financiare ale întreprinzătorului începător. De aceea, întreprinzătorii tind să închirieze la început clădirea, nefiind siguri nici de succesul afacerii. Multe amplasamente sunt foarte bune, însă clădirea şi facilităţile fizice nu sunt adecvate specificului firmei. Amenajarea clădirii şi a facilităţilor pot aduce avantaje substanţiale întreprinzătorului şi la costuri mai reduse decât o clădire mai bună, care este solicitată de mai multe firme. Pentru o afacere de început, facilităţile fizice minime cerute sunt o clădire şi echipamentele aferente acesteia. Ele trebuie amenajate cu multă grijă, pentru a se obţine maximum de eficienţă. Valoarea unei clădiri este calculată în primul rând în funcţie de mărimea spaţiului acesteia. Un spaţiu este mai bun sau mai puţin bun, în raport de caracteristicile sale. Spaţiile deschise permit împărţirea şi compartimentarea lor. Coloanele, pragurile, ferestrele, scările restricţionează amenajarea spaţiului, dacă nu sunt dispuse corespunzător. Proporţiile fizice

sunt de asemenea importante. Mărimea camerelor, lungimea şi lăţimea lor, înălţimea tavanului, dispunerea uşilor şi ferestrelor şi apropierea dintre ele sunt deosebit de importante. Principalele forme juridice în care poate fi lansată o afacere sunt următoarele.: a). persoana fizică; b). asociație familială; c). societate comercială. La alegerea formei juridice pentru afacerea pe care întreprinzătorii doresc să o înceapă este necesar să se aibă în vedere anumite aspecte, cum ar fi: - natura activității care urmează a fi desfășurată; - volumul activității și posibilitățile de extindere ale acesteia; - numărul partenerilor de afaceri; - gradul de implicare și de răspundere asumat de fiecare partener; - capitalul social disponibil în comparație cu cel necesar;

CONCLUZII Când un manager nu este suficient de bine pregătit din punct de vedere economic, atunci e bine să apeleze la întocmirea planului de afaceri de către o societate specializată în acest domeniu. În acest caz, ofiţerul de credit trebuie să manifeste o prudenţă mai mare, în sensul că afacerea aşa cum este prezentată în planul de afacere,să poată fi realizată în totalitate de acelaşi manager. E foarte important să nu existe sincope în ceea ce privește prezenţa produselor pe piaţă. Dispariţia unui produs, din diverse motive, de pe piaţă, chiar și numai pentru o săptămână, poate determina cumpărătorul să renunţe la el. De aceea este foarte important să existe cu distribuitorul o relaţie de interdependenţă, astfel încât el să fie super motivat în a vinde produsele. Spre exemplu, se poate încerca să facă distribuitorului o ofertă în care procentul care reprezintă câștigul să crească direct proporţional cu cantitatea de marfă vândută.

CAPITOLUL III.STUDIU DE CAZ.INIŢIEREA ȘI DEZVOLTAREA UNEI MICI AFACERI ÎN DOMENIUL SERVICIILOR

Dacă viitorul întreprinzător s-a decis să iniţieze o afacere, atunci el trebuie să aleagă cea mai potrivită formă de societate comercială. Fiecare dintre aceste forme are atât avantaje cât şi dezavantaje. Întreprinzătorul trebuie să se bazeze în alegerea sa pe o analiză atentă a tuturor aspectelor pro şi contra ale fiecărei forme juridice. Pentru a determina forma juridică cea mai adecvată condiţiilor sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii de alegere: 

suma de bani necesară iniţierii afacerii şi a modului ei de obţinere;



calificarea specială şi competenţa pe care o are şi care îl vor ajuta în derularea cu succes a afacerii;



experienţa pe care o are în sfera de activitate a afacerii;



perspectiva de dezvoltare a afacerii şi talentul managerial al întreprinzătorului;



cota-parte din capitalul social care doreşte să o deţină şi, implicit participarea la luarea deciziilor şi împărţirea profiturilor;



taxele necesare iniţierii afacerii şi procedurii de constituire şi impozitele ce trebuie plătite;



protejarea bunurilor personale de creditorii afacerii;



responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment

GESTIUNEA PERSONALULUI Odată proiectată organizarea firmei, întreprinzătorul trebuie să se gândească la angajarea personalului necesar. Întrucât resursele umane sunt foarte costisitoare, chiar şi într-o firmă mică, aceasta nu-şi poate permite să angajeze prea multe persoane, întreprinzătorul trebuind să aleagă cu multă atenţie persoanele cele mai potrivite. Gestiunea personalului se referă la recrutarea, selecţia, orientarea şi instruirea, compensarea, evaluarea performanţelor acestuia.

Evoluţia unei afaceri este inevitabil legată de abilitatea cu care întreprinzătorul se înconjoară de salariaţi eficienţi şi oneşti. Pentru întreprinzătorul începător, fiecare salariat are un impact esenţial asupra performanţei firmei sale. Evaluarea performanţelor personalului Evaluarea corectă a performanţei salariaţilor este deosebit de importantă. Ea duce nu numai la îmbunătăţirea calităţii muncii, dar are implicaţii profunde şi asupra motivării şi satisfacţiei personalului. Printre elementele ce pot fi luate în considerare la evaluarea personalului sunt: 

Cantitatea bunurilor realizate/vândute



Calitatea muncii



Iniţiativa



Punctualitatea



cunoaşterea cerinţelor locului de muncă



dorinţa şi capacitatea de a lucra cu alte persoane

Unele dintre aceste elemente sunt măsurabile, altele sunt supuse evaluării subiective a întreprinzătorului. Se pot folosi calificative de tipul foarte bun, bun, satisfăcător. Salariul personalului se poate stabili în continuare pornind de la această evaluare.

GESTIUNEA RISCULUI Riscul este o situaţie în care există posibilitatea unei deviaţii nedorite de la rezultatul scontat, aşteptat sau separate. În afaceri, riscul reprezintă pierderile associate cu bunurile tangibile şi intangibile ale firmei şi câştigurile potenţiale ale afacerii. Îniţiind o afacere, întreprinzătorul trebuie să ştie cum să se protejeze de asemenea riscuri printr-o politică de asigurare eficientă.Din punct de vedere al caracterului lor riscurile pot fi pure şi speculative. Riscul pur reprezintă incertitudinea generată de unele evenimente imprevizibile care poate avea ca urmare suferirea sau nu a unor pierderi. Riscul pur se întâlneşte atunci când există posibilitatea înregistrării unor pierderi, însă probabilitatea producerii acestui eveniment este necunoscută. Exemple de risc pur sunt focul, moartea unui salariat cheie, falimentul unei client, furtul. Întreprinzătorul nu se poate opunea procedurii acestor evenimente. Totuşi, multe din aceste riscuri por fi analizate statistic și sunt prin urmare asigurabile. Riscul speculativ reprezintă incertitudinea generată de unele acţiuni voluntare şi care se poate materializa în câştig sau pierdere. Cumpărarea de dolari cu speranţa că va creşte cursul

acestora este un risc speculativ. Evenimentele neprevăzute pot diminua cursul dolarului, investiţia fiind considerată speculativă întrucât întreprinzătorul şi nu destinul a determinat această pierdere. Acest risc nu este asigurabil. Debutul în afaceri sau extinderea unei afaceri în derulare constituie o experienţă captivantă.Poate fi drumul spre bogăţie şi împlinire personală.Poate fi,însă,şi drumul spre ruină financiară şi nefericire în plan personal.Afacerile de succes sunt rezultatul cercetării şi planificării atente;entuziasmul,încrederea în sine şi hotărârea,deşi sunt esenţiale nu sunt suficiente. Opţiunile privind modul de câştigare a existenţei trebuie să li se acorde o mare atenţie.Majoritatea oamenilor trebuie să se decidă între a fi salariat,a fi şomer sau a fi propriul patron.Când pornesc o afacere,mulţi oameni doresc să se bazeze pe aptitudinile pe care le posedă.Dacă acest considerent este important,trebuie să se analizeze fiecare idee de afacere de pe listă în strânsă corelaţie cu aptitudinile care există. Facultăţile şi centrele locale de perfecţionare pot oferi cursuri de instruire în domeniul interesabil.Există şi alternativa de a se angaja temporar în cadrul unei firme din sfera de interes,acumulând deprinderi şi cunoştinţe direct de la sursă.Acest lucru se poate face în paralel cu frecventarea unui curs,sporind astfel eficienţa acestuia. Mulţi oameni de afaceri de succes din zilele noastre au acumulat tot ce au în prezent identificând şi exploatând o ,,nişă’’ în cadrul unei pieţe aflate în expansiune rapidă.Problema constă în identificarea cerinţelor unor segmente ale pieţei,care nu sunt satisfăcute la momentul respectiv de firmele existente.Înfiinţarea companiei Virgin Airlines a lui Richard Branson s-a bazat pe satisfacerea nevoii de transport aerian ieftin a unei mari părţi a publicului călător.Clubul ,,De la optsprezece la treizeci de ani’’oferă vacanţe celor sub 30 de ani.O idee recentă şi originală a fost lansarea unui ziar gratuit pentru cei ,,bogaţi’’,idee care s-a dovedit a fi o afacere de succes pentru iniţiatorii ei;aceştia au putut vinde profitabil spaţiul de reclamă fabricanţilor de produse scumpe şi de ,,calitate’’. Dacă există unul dintre puţinii deţinători ai unui produs sau serviciu complet nou,nu are de ales,trebuie să pornească de la zero.Pentru ceilalţi, există posibilitatea opţiunii. Principalul avantaj al cumpărării unei firme deja existente este operativitatea-firma,în definitiv,o entitate în mişcare-fiind de aşteptat să se obţină câştiguri din prima zi.Nu mai este necesar să fie căutate spaţiile şi dotările potrivite,nu mai trebuie să fie alese utilajele şi nici nu mai trebuie găsiţi doi clienţi şi noi furnizori,deci inconvenientele sunt minime. Un al doilea avantaj important este acela că,dacă s-a ales bine firma,se va dispune de o bază solidă pentru o eventuală extindere,reînnoire sau poate chiar reprofilare.În cazul începerii de la zero,atingerea unui nivel viabil al vânzărilor durează adesea între trei şi şase luni.O firmă existentă are un trecut.Se pot studia registrele de vânzări din trecut şi se poate angaja un contabil pentru a

verifica viabilitatea financiară a respectivei firme.Dacă se pornește de la zero,riscul este mai mare;cercetarea pieţei poate oferi informaţii încurajatoare privitoare la câştigul potenţial,dar nu-l poate garanta. Trebuie să se aiba mare grijă când se determină spaţiul de vânzare,depozitare sau producţie necesară deoarece,odată ce s-a decis asupra unor spaţii şi dotări şi s-au achiziţionat,efectuarea de modificări ulterioare s-ar putea dovedi dificilă şi costisitoare.Trebuie chibzuinţă şi asupra extinderii activităţii pe viitor deoarece va fi spaţiul de vânzare,depozitare sau producţie adecvat planurilor de viitor. Volumul vânzărilor fizice va fi cel care va determina,în mare parte,nevoile de spaţiu.Suprafaţa,în metri pătraţi,de care se va avea nevoie la un nivel anumit al vânzărilor,depinde de tipul afacerii în care s-a lansat.Studierea documentelor statistice guvernamentale şi comerciale poate oferi,de multe ori,indicaţii valoroase în acest sens.De exemplu,ele prezintă volumul mediu al vânzărilor pe metrul pătrat pentru diferite tipuri de activităţi de comercializare cu amănuntul.Dat fiind faptul că există deja estimată cifra de afaceri pentru primul an de activitate,se poate folosi cu uşurinţă aceasta informaţie pentru a calcula nevoile minime de spaţiu. După ce s-au detaliat şi clasificat costurile aferente activităţii,s-a stabilit preţul (preţurile) de vânzare şi s-a determinat punctul critic al profitului corespunzător volumului de vânzări care va permite să se obţină profitul net planificat,atunci trebuie realizat un rezumat al situaţiei profitului aşteptat în cadrul firmei la sfârşitul primului an de activitate.Acest rezumat este cunoscut sub denumirea de situaţie a veniturilor şi cheltuielilor.În forma cea mai simplă,ea prezintă venitul ce se estimează a fi obţinute din vânzări, precum şi detalii referitoare la costurile implicate de activitatea prestată pe parcursul unui an.Costurile se scad din venitul obţinut din vânzări pentru a se obţine profitul brut şi profitul net. Calitatea este un element necesar, dar el se poate dovedi insuficient. Îmbunătăţirea calităţii este o necesitate provoacată de cerinţele tot mai mari ale cumpărătorilor. Totuşi, calitatea superioară ar putea să nu constituie un avantaj decisive, mai ales în situaţia în care şi concurenţa acţionează în aceeaşi direcţie. În present, consumatorii dispun de o gamă din ce în ce mai mare de produse şi servicii pe care se pot achiziţiona. Alegerea lor se bazează pe modul în care ei percep noţiunile de calitate, servicii şi valoare. Firmele trebuie să cunoască elementele care determină valoarea şi satisfacţia din perspectiva acestuia. Valoarea oferită clientului reprezintă diferenţa dintre valoarea totală a clientului şi costul total al acestuia. De regulă, apărătorul va opta pentru oferta care maximizează valoarea oferită. Satisfacţia este rezultatul resimţit de un cumpărător în urma relaţiei sale cu o firmă ale cărei performanţe s-au ridicat la nivelul aşteptărilor. Cumpărătorii sunt satisfăcuţi atunci când aşteptările lor sunt împlinite şi încântaţi atunci când acestea sunt depăşite. Clienţii satisfăcuţi

rămân fideli mai mult timp, cumpără în cantitate mai mare, sunt mai puţin influenţaţi de preţ şi prezintă altor persoane firma într-o lumină favorabilă. Pentru a-şi satisface clientele, o firmă trebuie să-şi administreze atât propriul lanţ valoric, cât şi întregul sistem de ofertă valorică, în funcţie de interesele clienţilor săi. Principalul obiectiv al unei forme nu este să atragă clienţii, cât mai ales să şi-i păstreze. Fiecare firmă trebuie să decidă cât de mult urmează să investească cu fiecare client de pe fiecare segment de piaţă, pornind de la nivelul elementar şi continuând cu cel de reacţie, de răspundere, ofensiv şi de cooperare. Firma tratează cu toată seriozitatea analiza pieţei şi contactul cu clienţii, urmărind permanent tendinţele de evoluţie a pieţei, pentru a putea identifica în timp util noile nevoi apărute.

STUDIU DE CAZ DENUMIREA ȘI STATUTUL JURIDIC  

Firma poartă denumirea de SC ,, FOMIN COMP ’’SRL. Forma de proprietate : societate comercială cu raspundere limitată,comerţ cu amănuntul , Sediul : Str.Cuza Vodă 5\47,localitatea Roman,judeţul Neamţ ,



CUI : 14972955



Nr.înmatriculare : J27\569\2002



Telefon : 0233741035



E-mail : [email protected]

SC ,,FOMIN COMP’’SRL s-a înfiinţat în anul 2002,s-a impus pe piaţa autohtonă prin serviciile de calitate,promptitudinea și seriozitatea manifestată pentru clienţi. Venind cu promoţii atrăgătoare SC ,,FOMIN COMP’’ SRL a reușit să păstreze relaţii optime cu clienţii săi.

OBIECTUL DE ACTIVITATE SC ,,FOMIN COMP’’SRL are ca domeniu de activitate comerţul cu unelte de pescuit,scule electrice.

COOPERARE ȘI RELAŢII CU ALTE FIRME Principalii furnizori ai firmei sunt : 

Accept Impex SRL



Adi Seb Pescom SRL



Avatul SRL



Avertizor Grup

Atât furnizorii cât și clienţii au avut ocazia de a se convinge de seriozitatea și calitatea produselor firmei.

CARACTERISTICI ALE PROCESULUI DE APROVIZIONARE,PRODUCŢIE ȘI VÂNZARE

              

SC ,,FOMIN COMP ’’SRL pune la dispoziţie o gamă largă de produse începând de la: articole și accesorii pentru pescari undiţe mulinete lansete nade juvelnice momeli naturale echipamente pescuit mașini de găurit mașini de înșurubat rotopercutoare circulare acumulatoare cabluri alte accesorii

Fiind o firmă de dimensiuni medii,principalele caracteristici ale procesului de aprovizionare producţie și vânzare sunt : 

procurarea la termenele stabilite a produselor,materialelor;



urmărirea evoluţiei pieţelor produselor pe care întreprinderea le utilizează;



stabilirea modalităţilor de aprovizionare pe care trebuie să le respecte societatea;



stabilirea regulilor de control al mărfurilor aprovizionate;



stabilirea criteriilor pentru o bună gestiune a stocurilor;



aprovizionarea se face în general din centrul ţării.

INTRĂRILE DE RESURSE MATERIALE Cum s-a menţionat mai sus principalii furnizori de la care societatea se aprovizionează sunt: 

Accept Impex SRL



Adi Seb Pescom SRL



Avatul SRL



Avertizor Grup



Etc Furnizorii respectivi aprovizionează electrice,baterii,acumulatori,etc.

firma

cu

unelte

pentru

pescuit,scule

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A FIRMEI Echipa de conducere : 

Manager general : Fomin Ștefan



Director economic : Fomin Angela



Contabil : Mandache Luminiţa



Agenţi comerciali : Lupu Paul,Simion Ana

MESERII PRINCIPALE ȘI STRUCTURA PE MESERII După cum se observă fiecare angajat are rolul lui și meseria lui de la managerul firmei până la subalterni. Angajaţii sunt obligaţi să semneze în fiecare zi Condica de Prezenţă.

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ȘI INFORMATIZAREA ACESTUIA Are ca principală atribuţie dirijarea fluxului de informaţie ,în conformitate cu nevoile procesului de conducere.Sistemul informaţional se mai numește și sistem informaţional pentru conducere. Sub aspect conceptual ,atributul informaţional se referă la tot ce înseamnă informaţie și mai ales la valorificarea și transportul ei la utilizatori.Existenţa și calitatea informaţiilor este indispensabilă realizării atributelor conducerii ,iar unitatea sistemului informaţional determină nivelul de performanţă al acesteia. SC ,, FOMIN COMP ’’SRL are ca metode de informare : 

metode concrete-practice : activităţi tabere,concursuri,olimpiade,etc



audio-vizuale : filme,diapozitive,casete cu diverse reportaje,emisiuni de radio și televiziune adecvate scopului,lucrări de specialitate,reclame,reviste,buletine informative,cărţi de specialitate,etc.

în

laboratoare

și

cabinete,în

cercuri,în

ACTIVITATEA FIRMEI

SC,,FOMIN COMP’’SRL este o societate activă și responsabilă.Conducerea operativă este asigurată de managerul general al societăţii,licenţiat în Managementul firmei.Acesta coordonează ansamblul activităţilor care se desfășoară în cadrul unităţii. În afara personalului din conducerea administrativă și financiară pentru restul personalului angajat nu este obligatoriu o pregătire de specialitate dar majoritatea au calificare în domeniu. Relaţiile dintre agenţii economici pe piaţă,în funcţie de interesele lor constituie un sistem economic de concurenţă,în care fiecare are libertatea să producă și să vândă ce îi convine,în condiţiile pe care le consideră cele mai favorabile. Sistemul concurenţial reprezintă totalitatea relaţiilor dintre agenţii economici aflaţi în competiţie pe piaţă,în funcţie de interesele lor.Astfel concurenţa se împarte în patru mari categorii : 

concurenţa perfecta



concurenţa imperfectă



concurenţa loială sau corectă



concurenţa neloială sau incorectă

Pornind de la concurenţa neloială sau incorectă trebuie să se aducă aminte că există și infracţiuni economice în lupta de concurenţă.În practică se întâlnesc de regulă următoarele :



înţelegerea între vânzători în scopul împiedicării manifestării concurenţei;



impunerea preţurilor către distribuitori;



inducerea în eroare a consumatorului asupra preţurilor sau a mărfii printr-o publicitate înșelătoare sau fals etichetaj;



revânzarea în pierdere deoarece anulează semnificaţia preţului de vânzare (nu afectează cumpărătorul, dar falsifică concurenţa,deoarece implică intenţia necinstită căci nu se poate supravieţui pierzând bani ). Instrumentele luptei de concurenţă sunt de natură economică și se concretizează în :



reducerea costurilor sub cele ale concurenţilor;



diminuarea preţurilor de vânzare;



ridicarea calităţii;



acordarea unor facilităţi clienţilor.

Principalii concurenţi ai SC,,FOMIN COMP’’SRL sunt :Marsat SA,Baracuda SRL,Conbas SRL,Velo Sport,etc. Piaţa deţine rolul principal în structura mediului extern al firmei.Circumscrisa factorilor ce alcătuiesc ,,mediul economic’’,piaţa este practic conectată la toate celelalte componente ale macromediului,fiind influenţată de modificările ce apar în structurile și în evoluţiile acestora. Pentru orice întreprindere,piaţa reprezintă elementul de referinţă pentru activităţile pe care le desfășoară.Este terenul valorificarii activităţii unui cerc larg și eterogen de întreprinderi,fiecare în parte urmărește ocuparea unei anumite poziţii în ansamblul pieţei,care să îi asigure realizarea eficientă a produselor oferite spre vânzare. Prin activitatea desfășurată,întreprinderea va căuta să-și menţină sau chiar să își îmbunătăţească poziţia deţinută la un moment dat.Realizarea unui astfel de obiectiv presupune delimitarea propriilor coordonate în cadrul pieţei.Precizarea raporturilor în care se află întreprinderea și produsele sale cu ceilalţi participanţi la activitatea de piaţă. Din perspectivele acestor raporturi rezultă clar că marketingul și activităţile concrete desfășurate în optica sa sunt indisolubile legate de sfera economică a pieţei,de natura,dimensiunile și mecanismul său de funcţionare. Abordarea de marketing a pieţei pornește de la conţinutul ce i-a fost atribuit de teoria economică,respectiv categoria economică a producţiei de mărfuri în care își găsește expresia, totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează și în conexiune cu spaţiul în care se desfășoară. La SC,,FOMIN COMP’’SRL,fiind o firmă cu autonomie economico financiară,funcţia financiar -contabilă deţine un rol important în procesul managerial,datorită atât rolului său în luarea

și fundamentarea deciziilor directorului cât și a faptului că prezintă patrimonial,rezultatele și situaţiile financiare la un moment dat. În prezent situaţia economico-financiară a firmei SC,,FOMIN COMP’’SRL este destul de bună având în vedere criza financiară din ultimul timp.Să sperăm că situaţia se va îmbunătăţi atât pentru societatea respectivă cât și pentru situaţia din ţara noastră. Mixul de marketing ca rezultat al îmbinării ingredientelor,al dozării lor și al resurselor de care acestea au nevoie,oferă posibilitatea cunoașterii variantei de răspuns a organizaţiei la cerinţele și exigentele mediului.El nu poate fi un amestec stabil deoarece componentele sale ca și proporţiile în care se combină se află în continuă schimbare.În fapt mixul de marketing se constituie în orice moment ca rezultanţă a acţiunii unor factori de o complexitate și eterogenitate extremă,atât de natură endogenă cât și de natură exogenă. Trebuie să fie în deplină concordanţă cu atingerea obiectivelor strategice,are importanţă cunoașterea alternativelor componente ale acesteia precum și a tipurilor ce se pot aplica. În general sunt folosite ca tactici de marketing : 

comportamentul



poziţia în societate



dezvoltarea

Cum s-a menţionat mai sus se folosesc multe metode pentru a vinde și distribui produsul și anume ofertele promoţionale,în cantităţi mari transportul este gratuit,reduceri,etc. Strategia reprezintă cadrul care orientează alegerile ce determină natura și direcţia organizaţiei și reprezintă viziunea asupra imaginii viitoare a organizaţiei.Planificarea operaţională furnizează o structură a deciziilor zilnice luate la nivelele inferioare ale organizaţiei. Declararea misiunii este o parte esenţială în procesul de planificare strategică,eficacitatea strategiei depinde de atașamentul faţă de punctele forte ce izvorăsc din identitatea organizaţiei.O declaraţie de misiune eficace este relizabilă,instructivă,specifică și reflectă valorile organizaţiei. După declararea misiunii,organizaţia își îndreaptă atenţia spre formularea obiectivelor și analizarea industriei a concurenţilor și a resurselor sale interne.Punctele forte sunt adecvate cu oportunităţile existente și sunt luate decizii strategice.Urmează apoi implementarea strategiei.Performanţele sunt evaluate prin procesul de control și sunt operate ajustările necesare. Se vor discuta trei aspecte.În primul rând definirea planificării strategice și explicarea importanţei pe care o are,în al doilea rând va fi analizată evoluţia planificării strategice. Planificarea strategică stabilește direcţia și obiectivele,în timp ce planificarea operaţională se referă la luarea de decizii zilnice la nivele mai joase ale organizaţiei.Evoluţia permanentă a factorilor din mediul operaţiunilor firmei generează în mod frecvent situaţii problemă pe care managerii trebuie să le soluţioneze prin decizii specifice.

Munca managerilor combină în proporţii diferite activităţi relaţionale, informaţionale și decizionale.Toate aceste activităţi trebuie realizate în mod impecabil. Totuși, prin însăși esenţa lor, deciziile ca modalităţi de alegere și implementare a căilor de acţiune necesare îndeplinirii obiectivelor organizaţionale constituie segmentul cel mai reprezentativ al activităţii manageriale, cel de care depinde în mod hotărâtor succesul sau insuccesul unei firme.

Problema 1 O problemă care ar putea apărea în cadrul magazinului SC,,FOMIN COMP’’SRL este anticiparea incorectă a vânzărilor pentru o anumită perioadă și astfel rezultă parametrii incorecţi pentru o propunere de comandă. Efectele negative apărute în acest context: 

surplusurile de stoc, adică comandarea unui număr prea mare de articole care nu vor fi cumpărate de clienţi;



minusurile din stoc, comandarea unui număr mult mai mic de produse necesare, astfel neacoperirea cererilor clienţilor;



veniturile ar putea să scadă ca urmare a unor stocuri blocate în depozit;



pierderea unor clienţi, din cauza lipsei produselor dorite de aceștia. Obiectivele urmărite prin soluţionarea problemei( SMART ):



începând cu 01.01.2011 parametrii calculaţi pentru efectuarea comenzilor vor fi calculaţi de șeful echipei;În urma acestei perioade se va face un raport pentru a vedea diferenţele.



implicare mai mare din partea managerului și o informare mai detaliată în ceea ce privește procesul comenzilor;



începând cu 01.01.2011 se va ţine un training pe tema “cum facem o comandă corectă?” la care vor particpa obligatoriu tot personalul departamentului comercial;acest lucru se va întâmpla o dată pe trimestru pentru a preveni comenzile incorecte; Planul de măsuri pentru soluţionarea problemei:



evaluarea vânzărilor din ultima perioadă;



anticiparea vânzărilor, parametrarea corectă a comenzilor;



în cazul unui surplus de stoc, scoaterea produselor la raion la preţuri promoţionale.

Implicarea managerului în soluţionarea problemei. Managerul trebuie să ia decizii în condiţii de mediu schimbătoare și complexe care au influenţă semnificativă asupra deciziilor prin cantitatea informaţiilor disponibile (condiţii de certitudine, risc și incertitudine), obiectivele organizaţionale și cele individuale ale decidentului, sistemul de valori al managerului și cultura organizaţională precum și o serie de alte condiţii de mediu intern sau extern. În mediul actual aflat în permanentă schimbare, procesul complex al luării de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii sunt constrânși de mediul în care acţionează. Deși luarea deciziilor reprezintă un proces dinamic și în permanentă dezvoltare deciziile au câteva elemente comune. Fiecare decizie este luată în mediul caracteristic unei organizaţii. Informaţia critică pentru luarea deciziilor de afaceri ia în considerare mediul de afaceri, în mod special competiţia.Un proces bine gândit de adunare și analizare a informaţiei din piaţă este vital pentru reducerea riscurilor și menţinerea avantajului competitiv. În cazul de faţă managerul trebuie să decidă în condiţii de incertitudine.El nu știe cu exactitate care va fi starea pieţei în următoarea perioadă, însă poate estima cu aproximaţie în funcţie de vânzările anterioare.Gradul de implicare al managerului este ridicat, acesta supraveghind în permanenţă comenzile date de șeful de echipa. Efectele așteptate în urma aplicării planului de măsuri: 

creșterea cifrei de afaceri;



gestionarea “sănătoasă” a comenzilor;



imposibilitatea de a ajunge în suprastoc.

Problema 2

Calitatea produselor și a organizaţiilor, în ansamblul lor, sunt determinate de modul de concepere și de punere în practică a sistemelor și procedurilor de management. Managerul este răspunzător pentru activitatea sa și a subordonaţilor.El trebuie să elaboreze obiective concrete și criterii de evaluare pentru a face acţiunile lui cât mai eficace.Asigură un echilibru între scopurile și priorităţile aflate în competiţie.În fiecare moment, managerul este confruntat cu o multitudine de obiective organizaţionale, cu probleme și necesităţi care adesea nu sunt în concordanţă cu resursele organizaţiei; alteori nu are timp suficient pentru a se dedica soluţionării tuturor problemelor.În astfel de situaţii, managerul trebuie să-și elaboreze o ordine de prioritate , acordând atenţie, în primul rând celor mai importante probleme.

În cadrul magazinului SC ,,FOMIN COMP’’SRL angajaţii sunt repartizaţi echitabil în cadrul departamentului. Însă ce se întâmplă dacă un angajat se îmbolnăvește? Aici intervine rolul managerului de a redistribui activitatea ce revenea bolnavului celorlalţi angajaţi pentru a-și atinge obiectivele propuse în ziua respectivă. Efectele negative ce apar : 

nu se reușește acoperirea activităţilor cu un număr redus de persoane;



productivitate redusă;



dezorganizare, ca urmare a faptului că ceilalţi angajaţi care depind de bolnavul lipsă nu își mai cunosc responsabilităţile. Obiectivele urmărite prin soluţionarea problemei( SMART ):



acoperirea tuturor activităţilor cu un număr redus de personal, în timp util( depinde de activitate și de durata ei ); Planul de măsuri pentru soluţionarea problemei:



identificarea priorităţilor în aceeași zi cu aflarea îmbolnăvirii angajatului;



redistribuirea celorlalţi anagajaţi;



programarea derulărilor, angajaţii reacţionând conform noului plan.

Implicarea managerului în soluţionarea problemei.Managerul trebuie să asigure un echilibru între scopurile și priorităţile aflate în discuţie.Lucrând cu oamenii, rezultatele managerului depind în mare masură de modul în care se realizează o armonizare între interesele individuale, de grup și cele ale organizaţiei, în ansamblul ei. Pentru a trata problemele în mod analitic, managerul trebuie să procedeze la “secţionarea” și analiza problemelor în elemente componente; în același timp el nu trebuie să piardă din vedere ansamblul problemei și implicaţiile unei anumite soluţionări. În cazul actual, managerul trebuie, în primul rând, să definească priorităţile pentru a putea mai apoi reorganizarea activităţii raportată la numărul de oameni. Eventual, managerul poate susţine activ pentru suplimentarea personalului lipsă. Efectele așteptate în urma aplicării planului de măsuri: 

atingerea obiectivelor de activitate indiferent de prezenţa redusă a personalului.

CONCLUZII

Decizia de a deveni întreprinzător este mai puţin complexă decât punerea deciziei în practică mai ales când se referă la activitatea complexă de creare și lansare a unei noi afaceri și nu la cumpărarea uneia deja existentă sau recurgerea la franchising. Opţiunea pentru iniţierea unei afaceri proprii are la bază analiza atentă a avantajelor și dezavantajelor unei asemenea întreprinderi și va fi luată doar dacă avantajele vor fi mai mari decât dezavantajele. Conform teoriei economice, intrarea pe piaţă a noilor firme se realizează când piaţa oferă o oportunitate.Perspectivele intrării unor noi întreprinderi pe piaţă conduc la perfecţionarea activităţii firmelor existente în direcţia realizării celor mai eficiente combinări ale factorilor de producţie. În condiţiile în care oportunităţile pe care s-a bazat activitatea firmei dispar, firma va ieși de pe piaţă. Acesta este un proces dinamic ce asigură, conform viziunii lui Schumpeter,“fenomenul de distrugere creativă” prin care întreprinderile crează noi produse și servicii care vor înlocui tradiţiile trecutului.Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a factorilor de producţie de căutare a pieţelor de aprovizionare și desfacere, de evaluare și asumare a riscurilor de către întreprinzător. Deseori, iniţierea unei noi afaceri se dovedește a fi soluţia cea mai bună. Acesta este, spre exemplu, cazul realizării unui produs nou,când nu exista practic nici o alternativă sau atunci este avută în vedere o piaţa în crestere unde există deja mai multe firme concurente, În plus, iniţierea unei noi afaceri oferă întreprinzătorului satisfacţii importante de ordin psihologic.Managementul a aparut destul de curând, datorită muncii depuse de câţiva experţi de marcă în acest domeniu. Ceea ce a stat la baza acestei mișcări a fost nevoia de a ţine pasul cu evoluţiile și cu schimbările sociale. Practic, managementul a venit ca și o soluţie la nevoile societăţii moderne. Cele mai importante componente ale managementului sunt reprezentate de relaţiile și procesele de management. Acestea au o mulţime de trăsături particulare, fapt ce face ca știinţa managementului să fie foarte specială și nisată.În mare, acest domeniu se ocupă cu aflarea secretelor din spatele relaţiilor și proceselor disciplinei despre care vorbim. Managementul poate fi catalogat drept mai multe lucruri, în funcţie de ceea ce se dorește și pentru ceea ce este folosit în cercetare sau studiere. Astfel, el poate fi numit știinţa, întrucât se ocupă de cercetarea relaţiilor și proceselor din întreprinderi pentru a afla care sunt secretele din spatele acestora și cum pot fi îmbunătăţite condiţile de muncă în fiecare caz în parte. Din acest punct de vedere, se poate privi managementul ca o disciplină care are numai puţin de trei ipostaze și anume cea teoretică care răspunde la întrebarea ce studiază. În acest caz, este vorba despre procese și relaţii

de management.Altă ipostază este cea metodologică care răspunde la întrebarea de ce se studiază. Principalul motiv este acela de a găsi soluţii care permit buna desfășurare a activităţilor manageriale.Și ultima cea pragmatic care răspunde la întrebarea pentru ce se studiază sau care este scopul studierii. Raspunsul este simplu: se doreţte îndeplinirea scopurilor cât mai bine și cât mai rapid cu putinţă. Managementul mai poate fi numit practică, deoarece toate conceptele sale pot fi folosite în companii de către manageri, la orice nivel și la orice scară. Aceștia sunt responsabili cu sistemul decizional, cu stabilirea sarcinilor, a sancţiunilor și a beneficiilor și sunt printre cei mai importanţi oameni din fiecare firmă în parte. Oamenii trebuie să internalizeze foarte bine conceptul, să fie instruiţi în acest sens și să poata acţiona în conformitate cu legile și regulile pe care trebuie să le respecte.Cei care se ocupă cu studiul managementului, sunt de părere că este nevoie de o mulţime de calităţi din mai multe domenii. Se vorbește în primul rând de abilitatea de a se descurca pe calculator, de a fi un bun gestionar de resurse, sau un bun contabil. În plus, pentru că omul este în centrul știinţei managementului, este nevoie ca managerii să aibă calităti de relaţionare înnăscute. Dacă nu se știe cum să se ajungă la sufletul uman și cum să sustragă informaţiile necesare de acolo, degeaba au alte calităţi, întrucât nu vor putea fi buni conducători. Cei care se ocupă cu studiul managementului au luat în calcul permanenta inventare de metode inovative pentru crearea soluţiilor cât mai originale de dezvoltare a știinţei manageriale.Un lucru în jurul căruia se învârte practic toată cercetarea managementului este persoana umană. Tot ceea ce însemnă omul, cu toate personalităţile sale și cu scopurile și obiectivele fixate de către acesta intră în domeniul de studiu al managementului, pentru că s-a demonstrat în nenumărate rânduri cât de important este să se cunoască firea umană și tipurile caracteriale pentru bună gestionare a relaţiilor și proceselor de muncă din cadrul unei companii sau instituţii publice. Managementul s-a dezvoltat ca urmare a dorinţei omului să-și usureze munca. Acest lucru nu era posibil fără o explozie puternică a știinţei. Cu alte cuvinte, aceasta practic a propulsat disciplina la care se face referire. Fără posibilitatea consultării internetului, a televiziunii sau fără aparatura ultra dezvoltată de astăzi, nu se puteau îmbunătăţi procesele și relaţiile de muncă, nu se puteau stabili sarcinile necesare pentru ca angajaţii să poată face faţă și să se poată descura în limita timpului disponibil. Managerii de azi își fac treaba bazându-se în mare proporţie pe știinţă și pe beneficiile pe care aceasta le-a adus omului. Totuţi, din această cauză s-au pierdut unele dintre calităţile naturale ale omului, cum ar fi capacitatea de înţelegere a celor din jur, cauzată de mecanizarea muncii. Se poate spune faptul că toţi conducătorii din zilele noastre sunt niște produse ale erei digitale, întrucât toate lucrurile pe care le-au deprins și toate sarcinile pe care și le însușesc provin de

pe urma contactului cu tehnologia. Înainte ca acest lucru să fie general valabil, liderii se bazau mult mai mult pe simţul intuiţiei și pe flerul personal. Acum, asta nu mai este posibil, întrucât aproape toţi sunt marcaţi de așa zisele infinitele posibilităţi și soluţii pe care le oferă știinţa. Multă lume consideră că este prea mare riscul implicării în afaceri. Alţii sunt încântaţi de avantajele potenţiale pe care le pot obţine şi nu mai iau în considerare cauzele potenţiale ale eşecului în afaceri. Ori, decizia de intrare în afaceri trebuie luată cu înţelegerea deplină a riscurilor implicate şi a modului în care aceste riscuri pot fi evitate sau diminuate. În afaceri, concurenţa este mare şi rata eşecului firmelor noi şi a celor mici este destul de ridicată. Cunoaşterea factorilor care au dus la succesul sau eşecul acestor firme poate fi un important pas făcut de întreprinzător pentru evitarea eşecului în afaceri. Iniţierea unei afaceri este în mod clar o activitate complexă. Ea presupune un simţ de previziune deosebit referitor la toate aspectele legate de afacere. În plus, ea cere o anume atitudine cu privire la activitatea managerială. Aceasta derivă din rolul şi responsabilităţile unice pe care le are întreprinzătorul. Dacă un manager are doar responsabilitatea unui anumit aspect legat de o funcţie specifică, întreprinzătorul este responsabil pentru întreaga afacere. Întreprinzătorul se deosebeşte de manager şi din punct de vedere al comportamentului în practicile de afaceri. Acestea diferă în toate sferele de activitate ale afacerii.

BIBLIOGRAFIE 1.Management si performante ,Ion Verbonciu si Michael Zalmas,Editura Universitara 2.Primii Pasi in Afaceri,Gary Jones,Editura Teora 3.Intreprindere.Management.Profit,Viorel Cornescu si Elena Druica,Editura AllBeck 4.Management public,Armenia Androniceanu,Editura Universitara 5.Managementul Marketingului,Philip Kotler,Editura Teora