Paralelă Între Balada Miorița Ți Romanul Baltagul [PDF]

Zitiervorschau

Capodoperă a literaturii populare românești, balada „Miorița” este considerată de George Călinescu unul din miturile fondatoare ale culturii noastre, fiind identificate mitul existenței pastorale și mitul morții creatoare, fiind un produs al imaginației colective, prezentând concepții religioase străvechi privind relația omului cu universul. Balada a fost culeasă de Alecu Russo de la niște vechi călugări în perioada când acesta se afla în exil la Soveja și a fost publicată de Vasile Alecsandri în prima culegere de folclor românesc din 1852. Tema baladei are la bază șase motive și anume motivul transhumanței, motivul complotului, motivul Mioarei năzdrăvane, motivul testamentului, alegoria moarte-nuntă și motivul măicuței bătrâne. Acestea sunt preluate și reinterpretate în romanul tradiționalist „Baltagul”, scris de Mihail Sadoveanu care își are punctul de plecare în balada „Miorița” și reconstituie monografic viața satului de munte din primele decenii ale secolului XX, criticii considerând textul o dezvoltare narativă a baladei, având motoul selectat din versurile „Mioriței”: „Stăpâne, stăpâne/ Mai chiamă ș-un cîne...”. Tema romanului este cea a vieții și a morții, precum și căutarea adevărului, întemeinduse pe motivu călătoriei inițiatice și explorative pentru împlinirea actului justițiar și realizarea echilibrului cosmic. Motivul transhumanței este prezentat în „Miorița” prin alternanța deal-vale, definindu-se un spațiu infinit, ondulatoriu, mioritic al transmutării oilor de la munte la șes și invers, la fel ca în roman unde este menționat obiceiul ciobanilor de a urca turmele la pășune, în munți, pe timpul primăverii și de a le coborî la câmpie toamna, în bălțile Jijiei. Subiectul baladei, reprezentat de conflictul dintre cei trei ciobani, cu deznodământ tragic prin moartea celui mai de seamă în urma complotului celorlalți doi, mai puțin avuți, se regăsește și în „Baltagul”, unde reprezintă pretextul problemei centrale, și anume, căutarea ciobanului dispărut cu un deznodământ triumfal, prin rezolvarea misterului și pedepsirea criminalilor. Motivul Mioarei năzdrăvane din baladă este reprezentat în roman de motivul animalului credincios. Dacă în baladă câinele are un rol potențial, în roman îl îndepălinește efectiv: și-a păzit stăpânul, uciderea lui fulgerătoare luându-l prin surprindere. Acesta s-a luptat cu Bogza, care dorea să îl ucidă în același mod ca pe stăpânul lui. A îndurat setea și foamea alături de trupul neînsuflețit al lui Lipan pe care l-a vegheat până la sosirea iernii când a fost nevoit să se refugieze la casele sătenilor. Vitoria, regăsindu-l, a condus-o până la locul unde se afla cel dispărut, astfel îndeplinind îndatoririle animalului protector din „Miorița”. Motivul măicuței bătrâne din balada populară este înlocuit în roman de soția lui Nechifor Lipan, Vitoria, care dă dovadă de un spirit justițiar admirabil, elucidând enigmatica dispariție a soțului și făcând dreptate, astfel restabilind echilibrul cosmic.

Alegoria moarte-nuntă din balada „Miorița” este reluată în „Baltagul” prin motivul nunții ilustrat în segvența de la Cruci, unde Vitoria și fiul ei întâlnesc pe drum un alai de nuntă și motivul înmormântării din finalul operei a ciobanului ucis. Un alt element comun este reprezentat de spațiul mirific, ilustrat prin peisajul munților și al elementelor din proximitatea acestora: „gură de rai”, „brazi și păltinași”, „munții mari”, „păsărele mii”, „soarele bătea de la amiază, și streșinile (...) țârâiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. Bistrița însă avea pod verde de ghiață”. Balada „Miorița” nu are un deznodământ propriu-zis, încheindu-se cu episodul proiectat al căutării și suferinței mamei, segvență cu care începe romanul „Baltagul”, distincția fiind că acesta se finalizează prin găsirea celui dispărut și pedepsirea celor care l-au omorât. Atât balada populară „Miorița” cât și romanul tradiționalist al lui Sadoveanu, „Baltagul”, se înscriu, prin valoarea lor, în seria capodoperelor literaturii române, ilustrând măreția geniilor creatoare românești.