Paralel A [PDF]

Zitiervorschau

Am ales spre analiza comparativa doua texte literare studiate, precum: ”Luceafarul” de M.Eminescu si “Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu. Cele doua creatii poetice prezinta atat asemanari , cat si deosebiri. De remarcat sunt elementele comune celor doua texte literare, si anume: incadrarea in genul epic prin naratiunea cu caracter alegoric, prin prezenta personajelor-masti, prin relatare la persoana a treia, prin imbinarea descrierii cu dialogul. Un alt element comun este tema: incompatibilitatea dintre doua lumi, aspiratia spre un ideal absolut, nefericirea geniului, iubirea imposibila. De asemenea, actantii fac parte din regnuri diferite, din lumi diametral opuse: luceafarul – planul universal-cosmic, fata de imparat – planul uman-terestru; riga Crypto –regnul vegetal, iar lapona- regnul animal. Creatia barbiana a fost considerata de critica literara, si pe buna dreptate, “un Luceafar intors”, deoarece idila dintre regeleciuperca si lapona se realizeaza in visul fetei, acesteia ii sunt adresate trei chemari-descantec, incantatii magice, tentatiile lumii terestre urmate de refuzurile fetei, iar in finalul poemelor personajul inferior isi gaseste perechea, in timp ce personajului cu aspiratii superioare ii este dat sa traiasca singur si nefericit, in cautarea iubirii sau a cunoasterii absolute. Evidente sunt si deosebirile dintre cele doua creatii poetice. In primul rand, “Luceafarul” este o sinteza a creatiei eminesciene, un poem filozofic, allegoric, mitic si folkloric, in care se imbina cele trei genuri literare: epic, liric si dramatic, alaturi de alte specii literare, precum : idila, pastelul, elegia si meditatia. Creatia barbiana este un poem de cunoastere cu caractyer allegoric, incadrat in categoria baladei, a cantecului de nunta. Daca in “Luceafarul” eminescian, poetul allege formula initiala a basmului plasand actiunea si personajele intr-o lume feerica “A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata”, in creatia barbiana poetul adopta tehnica povestirii in rama, inserand in cadrul unei nunti adevarate, “La spartul nuntii in camara”, povestea unui menestrel”mai aburit ca vinul vechi”, despre o nunta fantastica care nu a avut loc:”Mult indaratnic-menestrel,/Un cantec larg tot mai incearca,/Zi-mi de lapona Enigel/Si Crypto, regele-ciupearca!”.Daca titlul poemului eminescian are o dubla semnificatie: denotative- stea de pe cer si conotativa- geniul nefericit, titlul ceratiei barbiene are o semnificatie denotativa, trimitand la personajele textului: riga Crypto-regele ciupercilor cu un nume simbolic, semnificand ceva tainic, ascuns, criptic, iar lapona – locuitoare de la Polul Nord si Enigel- inger. Diferentele apar la nivel compositional: poemul eminescian este alcatuit din 98 de catrene, patru tablouri si doua planuri, in timp ce creatia barbiana are doua parti, iar cele 25 de strofe sunt asimetrice. Daca in creatia eminesciana chemarile fetei sunt urmate de metamorfozele luceafarului-ipostaza neptunica si plutonica-, in creatia barbiana metamorfozele lipsesc.In “Riga Crypto si lapona Enigel” apar trei chemari, urmate de refuzurile fetei si pedepsirea regelui Crypto pentru indrazneala de a-si depasi limitele existentiale: transformarea sa in ciuperca otravitoare: ”Caci sorele aprins inel/Se oglindi adanc in el/De zece ori fara sfiala /Se oglindi in pielea-I cheala/Si sucul dulce inacreste/Ascunsa-I inima plesneste”.In creatia eminesciana, apar doua chemari ale fetei, urmate de doua intrupari ale luceafarului-inger si demon-, refuzul si conditia fetei :”Tu te coboara pe pamant! Fii muritor ca mine”. Prin puterea sacrificiului suprem pentru persoana iubita, luceafarul si regele Crypto se aseamana, dar se si deosebesc prin idealuri.

Pe de alta parte, in creatia eminesciana apare antiteza dintre eternitatea Luceafarului si efemeritatea conditiei umane, evidentiata mai ales din dialogul dramatic Demiurg-Hyperion:”Ei doar au stele cu noroc /Si prigoniri de soarte/Noi nu avem nici timp,nici loc/Si nu cunoastem moarte”.Incompatibilitatea aspiratiilor diferentiaza cele doua creatii poetice: Hyperion cauta iubirea absoluta:”Reia-mi al nemuririi nimb,/Si focul din privire/ Si pentru toate da-mi in schimb/ O ora de iubire”, in timp ce lapona e insetata de cunoastere absoluta, simbolizata de soarele intelept:”Manchin la soarele-ntelept/Ca sufletu-I fantana-n piept”. Diferentele apar si la nivel prosodic: poemul eminescian are un ritm iambic, masura de 7-8 silabe si rima incrucisata, in timp ce creatia barbiana are o masura variabila de 4-9 silabe si rima combinataincricisata, imperecheata si monorima. Atat prin asemanari, cat si prin deosebiri, cele doua creatii analizate raman un punct de referinta in literatura romana prin mesajul poetic transmis.