Paradigma Rousseau si educatia contemporana [PDF]

Zitiervorschau

..

şi ale Educaţiei şi colaborator o· este doctor in domeniile Ştiin!ei Gaze din Ploieşti. A publicat numeroase articole şi srudii in et itate. reviste de special

!f'�:����fr:!�� �:�

European Iaşi © 2005, Editura Institurul

INSTITUTUL EUROPEAN 7 198, C.P. 161 laşi, str. Cronicar Muste� nr. 17, c . Email: [email protected]; [email protected]; [email protected] http://www.euroinst.ro

� �

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

DINU,IZABELA NICOLETA

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporani /Izabela

Nicoleta Dinu.- Iaşi: Institutul Ew-opean, 2006 Bibliogr. ISBN (10) 973-611-429-5; ISBN (13) 978-973-611-429-8 821.133.1.09 Rousseau, 929 Rousseau,

J.J.

l.J.

Pe coperti: Maurice Quentin de la Taur,

Potrivit Legii

nr.

totală) a prezentei cirţi confonnitate cu aceasta. Printed in ROMANIA

Portrait deJean-Jacques Rousseau (1153)

8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parţială sau

flră acordul Editurii constituie infracţiune şi se pedepseşte in

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană IZABELA NICOLETA DINU

INSTITUTUL EUROPEAN 2006

Cu Voltaire sfirşeşte o lume, cu Rousseau, o lume începe. Goethe

CUPRINS ARGUMENT ..

............ .................................... . . . . . .......... .......................................

7

CAPITOLUL 1. FRANŢA ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA. CONDIŢII SOCIALE ŞI ECONOMICE .......................................... . ........... . ......... 13 CAPITOLUL 2. VIAŢA ŞI OPERA LUI JEAN-JACQUES ROUSSEAU

........ ...... 19

CAPITOLUL 3. PRECURSORJ ...................... ....... ...... ...................... . ...... ... .. . .... 44 3.1. Blindelca in educatie ............................................. ................... .................. 45 3.2. Bunătatea originară a omului ............ ............ .. .. .......................................... 46 3.3. Cunoaşterea copilului. ....... ................ ....... ............. ..... ................................ 48 3.3.1. Respectarea particularitătilor de vîrstă şi individuale............................ 49 3.3.2. Aptitudinile........................................................................................ 54 3.4. Curiozitatea ............................................ ........................... .... .................... 56 3.5. Dezvoltarea armonioasă. Tipuri de educaţie ........... ........................ .. ........... 58 3.5.1. Educaţia fizici...................................................... .... . ......................... 60 3.5.2. Educaţia morali ...... ................ .................. . . . ... ............................ 64

3.6. Educaţia cu preceptor ....................................................................... .......... 65

3.7. Educaţia confonn naturii ................................ ......................................... ... 66

3.8. Excursia, vizita cu scop didactic ................... .............................................. 69 3.9. E•emplul .......... ............. ........................................ ............. ....................... 70 3.10. !ntuiţia............... ................................... ....... ............ ........... ..................... 71

3.11. !nvăţarea activA .. ......... .. ......................................... .................................. 73 3.12. lnvăţlimîntul atractiv ........................................................... ..................... 75

3.13. Jocul ... .......................................... .... ............. ...... ......... ... .. ...................... 76

3.14. Libertatea in educaţie ........ . ............................... . ........ . ................... .......... 78 3.15. Munca manualA. Meseriile........................................................................ 79

3.16. Odihna activă ........................................................................................... 80

3.17. Periodizarea virstelor...... . ....................... ................ ....................... . .......... 81

3.18. Şcoala amplasatli departe de locuinţele omeneşti ............................. .......... 83 3.19. Teoria contractualistA ......................................... ...................................... 83

3.20. 1Jtilitatea cunoştinţelor ............................................................................. 84 CAPITOLUL 4. CONCEPTE FUNDAMENTALE ÎN GÎNDIREA PEDAGOGICĂ A LUI JEAN-JACQUES ROUSSEAU ............ 87 A Aptitudini ............... ....................................... ......... .............. ...... . ................. 87 8 Bunătatea originară a omului ...................... . . ............. ...................... .............. 88 C Copilăria....•........... .••...........••...............................••...•.............•........•.••.•....•• 96 · Confonnitatea educaţiei cu natura ........ . .......................... ..... .. . ....................... 99

Cunoaşterea copilului............ ..................................................................... 103 ..................................................................... 104

E Educaţia negativă..

Educaţia femeii ....................... .......................................................... ........ 109

F Familia ............................ ............................................... ... IlO 1 Interdisciplinaritatea..... .... ............. ........ ...................................................... III

!i

r }��:=�-���i�ă::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: L Libertatea................................................................................................... l l5 M Manualele şcolare ......................................................... ........... 119 Materiile de studiu...................................................................................... 1 2 1

P Pedepsele naturale................... .................................... .............................. 124 Periodizarea educaţiei.................................................................................. 125

R Respectarea particularităţilor de virstA şi individuale.................................... 129

S Scopul educaţiei .......................................................................................... 130 CAPITOLUL 5. MOMENTUL ROUSSEAU ÎN EVOLUŢIA PEDAGOGIE!....... 133 5.1. Contribuţia lui Rousseau la dezvoltarea pedagogici ................................... 133 5.2. Gennania................................................................................................. 135 5.3. Elveţia..................................................................................................... 140 5.4. Rusia....................................................................................................... 144 5.5. Anglia ..................................................................................................... 149 5.6. lndia........................................................................................................ l52 5.7. Şcolile noi ............................................................................................... 154 5.8. Suedia ..................................................................................................... 157 5.9. Educaţia nouă ........................................................................................... 160 5.9.1. Statele Unite aleAmericii................................................................. l62 5. 9.2. Italia ................................................................................................ 166 5.9.3. Elvejia............................................................................................. l68 5.9.4. Belgia .............................................................................................. 171 5.9.5. Şcoala activă .................................................................................... 172

5.9.5.1. Învăţarea activi......................................................................... 178 5.10. Instruirea diferenţiată şi individualizată................................................... 180

5.11. Nondirectivismul ................................................................................... l83 5.12. Deşcolarizarea ....................................................................................... 185 CAPITOLUL 6. JEAN-JACQUES ROUSSEAU ÎN PEDAGOGIA ROMÂNEASCĂ ..................................................................... 189 6. 1. Traduceri ................................................................................................. l89

6.2. Adepţi..................................................................................................... 191 CONCLUZII FINALE .................................................

....................... 207

Bibliografie..... .................................................................................................... 211

ARGUMENT Jcan-Jacques Rousseau, "persooalitate ilustră a secolului lumi­ nilor şi ideolog de seamă al revoluţiei din Franţa, a contribuit pe de­ plin la prăbuşirea unei lumi a asupririi şi a înjosirii umane. Operele sale constituie deopotrivă canooada dinamitardă a orînduirii feudale, cît şi mărturia persecutării sălbatice a unei conştiinţe neîngenunchiate ce îşi purtase - de-a lungul lucrărilor arse în pieţe publice la Paris şi Geneva şi în peregrinările dureroase sub ameninţarea pedepsei cu moartea - calvarul unei vieţi închinate ideilor şi convingerilor ce înro­ şeau zorile unei lumi noi"1• El a abordat, în operele sale, toate temele majore care preocupă lumea noastră: ideea de libertate, conceptul de egalitate, întoarcerea la natură, marile teme ale literaturii, antropologiei,

şi psihanalizei. Nimeni n-a prevestit, mai bine ca el, timpurile noi, vi­ sul său însoţind construirea unei lumi noi. Constantin Ghimpu îl numea pe Rousseau .,unul din cei mai originali şi liberi cugetători ai tuturor timpurilor, un luptător rară sea­

măn în dezvoltarea culturii omeneşti, pregătitorul revoluţiei franceze şi primul profet al adevăratei democraţii, genialul iniţiator al peda­ gogiei psihologice moderne şi cel mai ilustru prozator al literaturii ' franceze din secolul XVIII" . Jean-Jacques Rousseau a fost unul dintre cei mai de seamă gînditori ai secolului al XVIII-lea şi unul dintre cei mai mari pedagogi 1 Ion Orghidan, ,,Reprezentanţi iluştri ai Iluminismului revoluţiei franceze", în Revista de pedagogie, nr. 2, februarie, 1 990, pp. 48-49

2 Constantin S. Ghirnpu, Jean-Jacques Rousseau în lumina şcoalei actuale, Tipografia Federală ,,Prahoveana", Ploieşti, 1 935, p. 3

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană ai omenirii. Sistemul său pedagogic este plin de originalitate, de idei noi şi îndrăzneţe pentru vremea în care a trăit. Doctrina pedagogică a lui Rousseau este una optimistă şi constructivă. Multe din ideile de­ mocratice pentru care a militat Rousseau au intrat în patrimoniul de gîndire al omului modern şi în conştiinţa politică a contemporancităţii.

H.

Bergson aprecia cu aceste cuvinte influenţa exercitată de Jean-Jacques

Rousseau: ncea mai puternică dintre influenţele ce, după Descartes, s-au exercitat asupra spiritului uman". Parcă nicicînd n-a fost mai contemporan cu noi Jean-Jacqucs Rousseau ca in acest inceput de mileniu. Omul care gîndea organic şi sistematic în contraste prefigurează deruta tragică a multor generaţii ce-i vor unna, refuzul de a accepta reguli sociale imuabilc, constrîn­ geri împotriva firii. În toate domeniile abordate, a luat o poziţie cu adevărat novatoare. În plin secol XVIII, el pledează pentru respectarea drepturilor fiecărui om, afirmă că educaţia trebuie să fie blîndă, glo­ rifică fidelitatea conjugalli fondată pe dragoste, proclamă că suvera­ nitatea este unică şi indivizibilă, proslăveşte respectul naturii. Viziu­ nile sale asupra istoriei, asupra moralei, dreptului şi naturii fac din el un ginditor de avangardli. Opera sa corespunde, in mod paradoxal, mai

muk ca niciodată, preocuplirilor lwnii noastre bulversate. ,)ean-Jacques Rousseau şi-a propus sarcina imensă şi aproape himerică pentru vre­

mea lui de a înfăptui victoria fiinţei naturale a omului asupra unei so­ cietăţi artificiale. Redusă la dimensiunea spaţiului său biologic, tenta­ tiva s-a soldat cu un eşec, dar în lumina perspectivei istorice ea este o izbîndă."1 Concepţia sa filosofică - structurată in jurul opoziţiei dintre natură şi civilizaţia care corupe individul- constă în îndemnul de a ne reintoarce la natură, singura care poate restitui bunătatea primordială a omului.

1 Pericle Martinescu, introducere la: Jean-Jacques Rousseau, Confesiuni, voi. !, Editura pentru literatură, f.l., 1 969, p. XXX

Argwnent În literatură, Rousseau a inaugurat .,tema contemplării rne­ lancolice şi solitare a naturii, ca refugiu şi consolare în faţa neliniştilor umane, tradusă într-o stare confuză, apropiată de reverie, care va face carieră în romantism"1. Lucrările lui au awt o enormă influenţă asupra mişcării romantice de la începutul secolului al XIX-lea. Operele marilor pedagogi ai lumii nu constituie doar repere is­ torice izolate, studiate numai de dragul cunoaşterii istoriei pcdagogiei. Studiul acestor opere este important deoarece autorii lor sînt precursorii pcdagogiei moderne. Idei precum: periodizarea vîrstclor, învăţarea prin intuiţie, conforrnitatea educaţiei cu vîrsta elevilor, organizarea în­ văţămîntului pe clase şi lecţii, principiile didactice, individualizarea instruirii şi multe altele nu aparţin epocii moderne, ci înaintaşilor ei. Analizînd educaţia şi principiile sale, Jean-Jacques Rousseau a pus în lumină marea importanţă a pedagogiei ca ştiinţă a educaţiei şi necesitatea de a se înlocui în educaţie acţiunea empirică cu acţiunea luminată de ştiinţa pedagogiei. Rousseau a trezit interesul unor cercuri largi pentru educaţie şi pedagogic şi a exercitat o mare influenţă asupra dezvoltării ulterioare a acestei ştiinţe. Opera lui continuă şi acum să genereze teme de profunde şi actuale meditaţii pedagogice. Jean-Jacques Rousseau a îmbogăţit conţinutul pedagogiei cu idei noi despre scopul educaţiei, necesitatea şi conformitatea educaţiei cu natura copilului, despre periodizarea pe vîrste. Foarte multe din ideile lui nu numai că şi-au păstrat actualitatea de-a lungul vremii, dar astăzi

aplicarea lor în şcoală este mai importantă decît oricînd dacă dorim să

obţinem performanţe superioare de la elevii noştri. Idei ca: respectarea particularităţilor de vîrstă şi individuale, valorificarea aptitudinilor co­ pilului, învăţarea activă, periodizarea educaţiei în conformitate cu trep­ tele de vîrstă ale copilului, educaţia neautoritară, învăţarea prin des­ coperire, stimularea curiozităţii epistemice, lupta împotriva prejude­ căţilor, pentru libertate şi demnitate umană sînt astăzi foarte actuale. 1 Gabriela Danţiş (coord.), Scriitori străini. Mic dicţionar, Edi tura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 9 8 1 , p. 492

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană În articolul intitulat "Jean-Jacques Rousseau, Ideile sale peda­

Anuarul Institutului pedago­ gic-teologic ortodox-român din Arad, anul şcolar /913-1914, Petru gogice şi critica acestora", apărut în

Pipoş arăta care sînt defectele şi calităţile sistemului pedagogic al lui

Jean-Jacques Rousseau:

Defectele:

Rousseau pleacă de la o stare excepţională a elevului

ales (un elev imaginar şi orfan), excluzînd mediul educativ al societăţii; falsa presupunere că omul de la natură e numai bun, nedeterminarea cu precizie a scopului educaţiei, indicarea în mod incorect a mijloa­ celor, exagerarea principiului educaţiei negative, nici o îndrumare "pentru educaţia colectivă", trecerea cu vederea a elementului naţional, în­ ceperea învăţămîntului prea tîrziu, ca şi a educaţiei morale, faptul că educaţia femeii nu corespunde vederilor moderne.

Calităţile:

un sistem original şi complet (,.naturalistic"), un sis­

tem care vizează reforma societăţii prin educaţie; iniţiatorul peda­ gogiei psihologice moderne, cultura umană ca scop principal al educa­ ţiei, valoarea universală a educaţiei, respect pentru copil, atenţia dată educaţiei fizice, principiul intuiţiei şi acela al interesului ca bază a educaţiei intelectuale, valoarea metodei euristice ca tip normal de în­ văţare şi învăţămînt combinat cu acţiunea (cultivarea laturii senti­ mentale a vieţii psihice, o disciplină naturală şi umană). După Rousseau, educaţia are un scop multiplu: să formeze un om sănătos şi activ, dotat cu o cultură solidă, legată de viaţă, cu sen­ timente morale şi pregătit să practice o meserie. El pledează pentru arta de a gîndi şi a simţi, adică pentru cultivarea personalităţii în de­ plină şi adevărată libertate, în acord cu elanurile si aspiraţiile proprii, cu darurile raţiunii şi sensibilităţii. Acestea sînt şi astăzi finalităţile nivelurilor de învăţămînt şi obiectivele ciclurilor curriculare, aşa cum au fost elaborate de către Ministerul Educaţiei Naţionale (cum se numea la momentul elaborării acestora instituţia) în Curriculum-ul Naţional. Termenul

paradigmâ

(lat.

paradigma=

trodus în limbajul ştiinţei de către R. Merton, în

10

exemplu) a fost in­

1 952,

prin lucrarea sa

Argwnent

Social The01y and Social Structure,

cu accepţiunea de "expunere clară

a unei presupoziţii, a unor concepte şi enunţuri". T. Kuhn, in

Structure of Scientific Revolution

The

atribuie termenului paradigmă sen­

sul de "realizare ştiinţifică exemplară care, pe o perioadă, orientează

activitatea unui grup de cercetători" 1 • Kuhn sugerează că anumite opere ştiinţifice oferă posibilităţi nelimitate: un cadru de concepte, de rezultate şi proceduri in cadrul căruia cercetarea ulterioară este struc­ turată. O paradigmă nu impune o abordare rigidă sau mecanică, ci poate fi tratată intr-un mod mai mult sau mai puţin creator şi flexibil. Cezar Birzea2 constată că definiţia dată de Kuhn a fost revizuită şi completată la diversele ediţii ale lucrării acestuia, dar şi de către cri­

ticii săi, rezultind astfel o definiţie mai largă care poate fi sintetizată

prin următoarele trăsături (dintre care noi nu redăm aici decit acele sensuri ale termenului cu care vom opera în această lucrare):

a) Operă excepţională Comunitatea ştiinţifică adoptă, pentru o anumită perioadă, ope­ rele de referinţă pentru domeniul respectiv. Aceste opere excepţionale servesc drept bază teoretică incontestabilă.

b) Aplicaţii repetabi/e şi standardizate Fiecare teorie dominantă impune propria "metodă". Ca urmare a opţiunii teoretice în favoarea unei opere-model, comunitatea ştiin­ ţifică acceptă, implicit, şi aplicaţiile care rezultă. Repetate şi asociate frecvent teoriei de referinţă, aplicaţiile ,,exemplare" sînt încorporate în paradigmă.

c) Concepţie despre lume Teoria dominantă devine şi un sistem de excludcre: ea orien­ tează şi asigură coerenţa conceptuală a unei comunităţi ştiinţifice dar,

1 Apud. Marin Călin, Teoria educaţiei. Fundamentarea epistemică şi metodo­ logică a acţiunii educative, Editura AII, Bucureşti, 1 996, p. 1 2 Cezar Bîrzea, Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1 998, pp. 97-98

ll

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană în acelaşi timp, respinge alte variante explicative. Din acest punct de vedere, paradigma are o acţiune normativă şi ideologică: ea nu se pre­ zintă ca un corp de ipoteze, ci drept certitudini şi credinţe pe care doar revoluţiile ştiinţifice le mai pot schimba.

d) Soluţii exemplare Paradigmele nu cuprind doar enunţuri teoretice, ci şi o anu­ mită manieră de a rezolva problemele - tipice sau ,.exemplare": ele sînt ,.puzzle-solvers". Paradigmele includ o euristică proprie, un mod de acţiune sau nsoluţii exemplare" deduse din teoria dominantă.

CAPITOLUL 1 FRANŢA ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA CONDIŢII SOCIALE ŞI ECONOMICE În secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea Franţa era încă un stat feudal, în care conducerea revenea atît nobilimii laice, în frunte cu regele, cît şi clerului. Populaţia Franţei era alcătuită din cler, care poseda domenii întinse, beneficiind de scutirea de dări şi dispunînd de o justiţie proprie, din nobilimea proprietară de mari do­ menii, care exploata crunt ţăranii, precum şi din orăşeni (meşteşugari, proprietari de ateliere, arrnatori, negustori, bancheri şi industriaşi), care vor constitui viitoarea burghezic ş i din ţărănime, în general lips ită de pămînt şi de drepturi. Luxul şi rafinamentul exterior al curţii şi aristocraţiei feudale contrasta izbitor cu mizeria maselor; corupţia şi decăderea morală a claselor "de sus" devenise îngrijorătoare. În ce priveşte învăţămîntul, şcolile medii - colegiile catolice erau mai bine organizate. Treptat, au început să se predea tot mai mult ştiinţele naturii şi îndeosebi matematica şi fizica. Şcolile de grad ele­ mentar pentru popor erau puţine, fiind organizate mai ales de con­ gregaţii religioase. Întrucît susţinătorii absolutismului regal - nobilimea ş i clerul frînau progresul socia� economic şi cultural, burghezia şi-a intensifica! lupta pentru cucerirea puterii şi pentru organizarea statului în acord cu interesele sale. O importantă armă de luptă a burgheziei a fost Iluminismul

ideologie care a generat şi o mişcare pedagogică valoroasă: pedagogia

iluministă.

13

Paradigma Rousseau şi educatia contemporană

Jean-Jacques Rousseau aparţinea unei generaţii ai cărei expo­ nenti activi se ridicau din straturile de jos ale societăţii, nefiind frînaţi de � ici o constrîngere interioară în punerea în circulaţie a ideilor şi tezelor ce preconizau o nouă alcătuire socială şi un nou ideal de viaţă al omului. D'Alembert, Diderot, Rousseau "aveau să devină vestitorii noii orînduiri pe care mulţimile o aşteptau cu încredere şi însetarc. Această generaţie formează batalionul care a declanşat, în ordine teoretică, primele asalturi impotriva redutelor feudalităţii ce se ilustra prin oprimarea individualităţii umane sub toate aspectele existenţiale: 1 moral, intelectual, religios, politic, social" • Datorită acestor gînditori luminaţi, secolul al XVIII-lea este unul al protestului şi contestării. De la Renaştere încoace, nu se mai înre­ gistrase niciodată în istoria europeană o mai iminentă nevoie de re­ vizuire, de schimbare a sistemelor şi legilor care guvernau lumea. O pasiune a interogării, o sete de cunoaştere, o voinţă de sincronizare a aspiraţiilor intime ale omului cu dezvoltarea ştiinţelor şi filosofiei, o concentrată acţiune de răsturnare a opticii sub care era acceptată pînă atunci existenţa ca fenomen spiritual şi ca forme de organizare politică şi socială - sînt datele care configurează, în linii generale, structura şi profilul acestui veac al Luminilor. Gînditorii iluminişti au susţinut teoria contractualistă despre stat; au arătat necesitatea de a se studia natura şi de a se acţiona asupra ei; au considerat, în spiritul filosofiei lui Descartes, că raţiunea este singura lumină care trebuie să conducă omul în viaţă; au manifestat o mare încredere în puterea educaţiei, crezînd - în mod utopic - că numai forţa ideilor şi acţiunea educativă pot duce la schimbarea în bine a societăţii şi la vindecarea tuturor relelor de care ea suferea. Trăind sub imperiul acestor idei, iluminiştii şi adepţii lor cre­ deau că, odată cu răspîndirea concepţiei lor filosofice şi social-po­ litice, omenirea va începe o viaţă nouă, din care aveau să fie înlăturate 1 Pericle Martinescu, introducere la: J.-J. Rousseau, Confesiuni, voi. I, op. cit., p. XIll

14

Franţa în secolul al XVIII-lea. Condiţii sociale şi economice superstiţiile, ignoranţa, prejudecăţile, abuzurile şi întronate, în schimb, adevărul etern'", "dreptatea eternă", egalitatea, libertatea şi fraterni­ intre oameni, acestea reprezentind drepturi naturale şi inalie­ nabile ale omului. Convinşi de marea forţă a educaţiei şi cu deosebire a instrucţici, ei urmăreau formarea unui "om luminat", a unui "om de cultură". Prin instrucţie, ci căutau să îmbunătăţească societatea, să înlăture min­ ciuna, prejudecăţile, ignoranţa şi celelalte rele de care lumea suferise atît de mult in secolele anterioare. Rousseau se asociază contempo­ ranilor săi în ceea ce priveşte tendinţa revoluţionară, dar e împotriva mijloacelor întrebuinţate de ei pentru a combate şi înlătura răul existent. El se ridică împotriva culturii unilateral intelectualiste şi materialistc, susţinută de contemporanii săi, cu mai multă înverşunare decît se ri­ dicase, alături de ei, impotriva organizării oficiale existente a vieţii sociale. "Rousseau poate fi considerat ca mergind alături, dar ş i în 1 contra contimporanilor săi." Mult mai avansat în previziuni şi exprimîndu-se intr-o formă mult mai puţin voalată, Rousseau nu numai că denunţa viciile regi­ mului feudal, dar vestea inevitabila lui prăbuşire. "Poate nici unul dintre marii gînditori care au precedat şi pregătit, intr-un fel sau altul, revoluţia din Franţa, n-a reuşit ca Jean-Jacques Rousseau să stimească, prin lucrările sale, atîta entuziasm şi ură la cei doi poli ai societăţii. Entuziasmul maselor şi ura nobilimii privilegiate îşi au un izvor co­ mun: conţinutul surprinzător de nou al ideilor care înfierau tot ceea ce aparţinea societăţii feudale şi exprimau necesitatea înlocuirii acesteia cu o societate bazată pe dreptate. "'2 Prin originea socială şi prin condiţiile de muncă şi viaţă, Rousseau a aparţinut cercurilor plebciene democratice ale "stării a

��tea

1 G. G. Antonescu, Istoria pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale peda­ gogiei moderne, Editura "Cultura Romănească" S. A. R, f. 1., 1 939, p. 209 2 Ion Gh. Stanciu, O istorie a pedagogiei universale şi româneşti pînă la /900, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 977, p. 172

15

Paradigma Rousseau

şi educaţia contemporană

treia". Viaţa sa, deosebit de agitată, călătoriile întreprinse, nume­ roasele ocupaţii prin care şi·a cîştigat cu greu cele necesare traiului (servitor, secretar particular, muzicant ambulant, maestru de balet, profesor de muzică, educator, copist de note muzicale), I-au făcut să devină un excelent cunoscător al viciilor societăţii epocii lui şi să exprime în lucrările sale interesele maselor oprimate care aspirau spre egalitate şi o viaţă mai bună. Rousseau se detaşează net în familia i luminiştilor ca o figură aparte, care, fără o instruire teoretică deosebită, pornind de la datele experienţei şi intuiţi ilor proprii, descoperă semnele şi legile "naturale" menite să scoată fiinţa omenească din bezna obscurantismului şi să-i redea adevărata libertate şi fericire la care are dreptul. "Î ndrăzneala lui Rousseau de a lovi direct, cu o forţă morală nebănuită, stîlpii şubrczi ai acestei societăţi pline de rataţi, de sceptici, de libertini şi de ipocriţi religioşi, şi de a pune în discuţie nu numai cultura timpului, ci şi baza ei - proprietatea privată - nu va întîrzia dezlănţuirea ostilităţii coa­ lizate a forţelor reacţionare, de la favoriţii regelui, la parlamentari şi 1 episcopi" • Spre deosebire de alţi filosofi contemporani cu el; care loveau în societatea feudală în numele civilizaţiei şi raţiunii, Rousseau iden· tifică civilizaţia cu însăşi societatea feudală şi se ridică împotriva ei, văzînd-o ca un produs al unui proces nefiresc, petrecut în evoluţia societăţii omeneşti. Omul este bun de la natură, afirmă Rousseau, dar a apărut în dezvoltarea lui o împrejurare care 1-a făcut să se abată de la esenţa sa: a apărut proprietatea privată. Pe plan economic aceasta a însemnat un pas înainte pentru omenire şi de aceea oamenii au acceptat-o printr·un fel de contract tacit, care ar sta la baza societăţii civilizate însăşi. Din punct de vedere al relaţiilor sociale însă, s-a soldat cu consecinţe ne· 1

D imitri e Todoran, introducere la: J.-J. Rousseau, Emil sau despre educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 973, p. XVIIl 16

Franţa in secolul al XVIII-lea. Condiţii sociale şi economice fast e: inegalitatea între oameni. .,La originea inegalităţii dintre oa­ meni, Rousseau aşeza proprietatea privată, care încalcă contractul social realizat în epoca trecerii de la starea naturală la civilizaţie, propunind ca model de societate republica patriarhală, întemeiată pc voinţa unanimă, liber consimţită, a cetăţenilor egali în drepturi."1 De o parte, lux şi corupţie, de alta, mizerie, boală, întuneric, acesta a fost rezultatul "civilizaţiei" dezvoltate de societatea privată. Cum se poate restabili echilibrul pierdut odată cu apariţia proprietăţii? Răspunsul lui Rousseau este următorul: pe plan social se poate realiza egalitatea prin statul contractului social, bazat pe suveranitatea popo­ rului şi pe legile formulate de mintea unui legislator luminat şi dezin­ teresat, legi pe care poporul le aprobă şi le dă spre aplicare guvernului, iar pe plan individual, prin educaţie. Acesta este sensul romanului său pedagogic, Emite. in Idei şi doctrine pedagogice, Emil Stan2 ne prezintă un tablou comparativ al diferenţelor dintre ideile pedagogice ale lui Rousseau şi modul cum era concepută educaţia în secolul al XVIII-lea:

Pedagogia secolului al XVIII-lea Concepţia asupra copilului sau asupra celui educat

Copilul trebuie să imite pe cît posibil adultul, care este un model. Pe p lan educativ, copilul nu este decît un mijloc, iar scopul îi este fixat de către adult.

Formularea unui ideal in concepţia lui Rousseau Copilul îşi este propriul model. De la natură el este

bun şi liber. Este chiar mai

bun decît adultul, acesta din urmă fiind corupt din cauza civilizaţiei.

1 Gabriela Danţiş (coord.), Scriitori străini. Mic dicţionar, op. cit., p. 491 Emil Stan, Idei şi doctrine pedagogice, Editura Universităţii din Ploieşti,

2

Ploieşti, 2002, p. 105 17

Paradigma Rousseau şi educaţia comemporană

Pedagogia secolului al XVIII-lea

Formularea unui ideal in concepţia lui Rousseau

Concepţia asupra profesorului sau educatorului

Profesorul constituie po­ lul important şi activ in relaţia pedagogică. Elevul trebuie întîi de toate să -1 asculte.

Profesorul constituie po­ lul secundar in relaţia pe­ dagogici!. El trebuie si! fie în serviciul elevului. Cunoaşterea se naşte firesc de la copil.

Concepţia asupra învăţării

Învăţarea se realizează într-un mod tradiţional: ascultarea şi imitarea mo­ delelor, prin intennediul soflsticii şi retoricii.

Învăţarea pleaci! de la prin­ cipiul că fiinţa umani po­ sedă in ea ins!işi înţelep­ ciunea. Educaţia caută să favorizeze dezvoltarea completă a omului.

CAPITOLUL 2 VIAŢA ŞI OPERA LUI JEAN-JACQUES ROUSSEAU .,Jean-Jacques Rousseau a văzut lwnina zilei în zorile secolului ra­ tiunii şi lwninilor şi s-a stins cu un deceniu inainte de a se aprinde vilvătăile Marii Revoluţii franceze, asupra cărora a suflat puternic, înteţindu-le curentul ideilor şi al verbului său înflăcărat. E secolul in care lumina raţiunii face să pălească tenebrele dogmatismului medieval, iar spiritul critic şi libera cugetare îndrăznesc să sfideze misticismul şi ordinea teologală, căpătînd teren şi inspăimintînd. •• (Dumitru !sac)

Rousseau s-a născut la Geneva, într-o familie mic burgheză. Tatăl şi bunicul lui Jean-Jacques fuseseră ceasomicari. Familia era ori­ ginară din Paris. La naştere (28 iunie 1 7 1 2) şi-a pierdut mama, fapt care 1-a determinat să considere că venirea lui pe lume a fost însoţită de o nenorocire: ,.Am costat viaţa mamei melc, iar naşterea mea a fost cea dintîi dintre nenorocirile mele"1• De la tatăl său a moştenit dra­ gostea pentru lectură. În vreme ce acesta repara ceasuri, Jcan-Jacques îi citea romane sentimentale şi pagini alese din Plutarh. O astfel de lectură, făcută însă fără discernămint, a lăsat în sufletul său urme adînci, ţinîndu-1 într-o atmosferă de visare care 1-a îndepărtat de realitate. 1 J.-J. Rousseau,

Oeuvres completetes (Confessions), tome 1, 1 8 6 1 , p. 2, apud

D. Todoran, introducere la: J.-J. Rousseau, Emil sau despre educaţie, op. cit., p.XI 19

Paradigma Rousseau şi educaţia colltemporană Epuizind biblioteca rămasă de la mama sa, Rousseau a trecut la căr� ţile bunicului său: opere clasice ale literaturii antice şi moderne: Ovidiu, Bossuet, La Bruyere, Moliet-e, Fontenelle şi alţii . .,Din aceste in­ teresante lecturi, din convorbirile pe care ele le prilejuiau între tata şi mine, se formă acel spirit liber şi republican, acel caracter neînfrînat şi mîndru, nesupus jugului şi aser­ virii, care m-a chinuit de�a lungul întregii vieţi, în împrejurările cele mai puţin proprii, spre a-i da avint."' Acest fel de viaţă a fost brusc A Tl�AVER� LJ-�S ,\GES întrerupt pe cînd împlinea 10 ani. În urma unei certe, tatăl său a preferat să se exileze pentru restul vie­ ţii, decît să suporte o atingere a onoarei şi a libertăţii lui. Rămas sub tutela unchiului său, Bemard, Jean-Jacques e trimis în Bossey şi încredinţat pastorului Lambercier, spre a învăţa latina şi .,întreaga grămadă de nimicuri care o însoţeşte sub numele de educaţie" 2 . Cei doi ani ( 1 722-1723) petrecuţi la Bossey constituie singura perioadă de studiu mai organizat din viaţa lui. Lipsit de sprijinul părintesc, a dus o viaţă grea, prcstînd diferite servicii: secretar, camerist, muzicant, scri­ itor. Existenţa lui agitată i-a dat, pe lîngă o bogată experienţă de viaţă, o stare de amărăciune şi de revoltă, care, mai tîrziu, îl va duce la pe­ simism. Socotit incapabil pentru munca de cancelarie, s-a angajat ca

1

J.-J. Rousseau, Co nfesiuni, vol. 1, Editura pentru literatură, f. l., 1969, p. 1 0 J.-J. Rousseau, Oeuvres completes (Cor!fessions), tome 1 , p . 5 , ap ud D . Todoran, introducere la: J.-J. Rousseau, Emil sau despre educaţie, op. cit., p. Xll

2

20

Viaţa şi opera lui Jean-Jacques Rousseau

ucenic la gravorul Ducommun ( 1 725). Tirania acestuia i-a făcut mun­ ca insuportabilă. La 16 ani, "neliniştit, nemulţumit "de toate şi de sine", Jean-Jacques părăseşte Geneva, în seara zilei cînd, întors din hoinărelile lui obiş­ nuite, găseşte porţile oraşului închise.

Timp de treisprezece ani a dus o viaţă de vagabond, plină de mi­ zerii, experimentînd numeroase profesii. El va duce o viaţă agitată şi datorită temperamentului său pasionat, sau, pur şi simplu, de nevoie. În 1 728 o întîlneşte, la Annecy, pe doamna Louise de Warens. Aceasta făcea parte dintr-un fel de "agenţie" de convertire a protes­ tanţilor. Rousseau e trimis la azilul Torino, unde se converteşte la re­ ligia catolică din oportunism, !liră nici un fel de convingere. Stă aici cîteva săptămîni. Se angajează apoi lacheu la contesa de Verchellis şi la contele de Gouvon, al cărui fiu îl învaţă limba italiană. După un timp, Rousseau părăseşte pe neaşteptate Torino pentru a reveni la Annecy pe lîngă doamna de Warens, devenind secretarul şi companionul ei. Această relaţie era una neobişnuită. Cu 12 ani mai mare decît el, ca reprezenta, în acelaşi timp, o figură maternă, o prietenă şi o iubită. Aici descoperă gustul pentru muzică, luînd lecţii cu profesorul copiilor din corul catedralei.

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

Î n peregrinările lui, ajun� ge la Lyon, trece prin Geneva, Nyon (unde se întîlneşte cu ta­ tăl său), Fnbourg, Laussane (unde, sub alt nume, dă un concert), Vevey, Neucbâtel (aici conti­ nuă să dea lecţii de muzică, pe care, tot predînd-o, a sfîrşit prin a o învăţa). Trece prin Berna şi Soleure, unde a fost reţinut de ambasadorul Franţei, apoi este trimis la Paris ca educator al unui copil. Face pe jos drumul pînă la Paris; dar, neînţelegîndu-se cu tatăl ,.elcwlui", se întoarce, tot pe jos în Savoia, la Channettes, unde se mutase doanma de 111�:: • J.;n;:;� n:!ii': :./;-;::n:J:nf�jf.; �u...,,,f.,r�aolff '"''�: �J -c:·...sc fi "'v..-, Jon" Warens. Găseşte o ocupaţie la ��8��d�j� �':,c 4"!� Cm1c:,n;'u/;r�lrip�� cadastru, continuă ·să dea şi lecceo�... . l. s. el lOt Pronav•H•-!!c. ţii de muzică. În căsuţa din Charmettes, de lîngă Chambery, Rousseau citeşte mult, la întîmplare ce e drept, dar începe să-şi facă singur o cultură mai temeinică. Perioada şederii lui aici ( 1 732- 1 740) constituie o etapă decisivă în formarea sa intelectuală de autodidact. În 1 740, după ce legăturile sale cu doamna de Warens se răciseră., pleacă la Lyon, ca educator al copiilor domnului de Mably, fratele filosofului Mably. Nu a avut succes ca educator (de altfel, nici celelalte "episoade" ca preceptor nu au fost încununa te de succes). Aici scrie Proiect pentru educaţia domnului de Saint-Marie. În 1 74 1 revine la Charmettes. Î n acelaşi an se desparte de doam­ na de Warens. În vîrstă de 29 de ani şi cu gîndul de a-şi croi un drum în viaţă şi a-şi face o situaţie, se expatriază. Ajunge la Paris cu 1 5 lu­ dovici în buzunar, manuscrisul unei mici comedii (Narcis) şi un pro22

Viaţa şi opera lui Jean-Jacques Rousseau iect de notaţie muzicală.

Proiectul a fost prezentat, fără succes,

Academiei de Ştiinţe. ,.Din această educaţie fără familie, fără colegiu, Iară dascăl, a ieşit această minunată înţelepciune, virtute, sensibilitate: Jean-Jacqucs" (J. Lemaître). După anii de formare ai copilăriei şi tinereţii, după încet·­ cărilc, neliniştile şi rătăcirile acestei faze din viaţa sa, Rousseau îşi defineşte caracterul şi orientarea, devenind un critic profund şi pro­ testatar al orînduirii sociale, al civilizaţiei şi culturii timpului. Viaţa lui este aceea a unui inadaptat şi a unui om extrem de susceptibil, care nu şi-a găsit nicăieri locul şi a refuzat cu d""rrzcnic orice fel de servitute socială sau spirituală: "Sensibilitate extremă, natură contemplativă şi aventuroasă în acelaş timp, spirit romantic exagerat încă şi prin o tinereţă plină de pcripeţii, sînt însuşiri cari ne explică atît viaţa, cît şi opera lui Rousseau"'. Omul Rousseau era "o fiinţă plină de sensibilitate şi imaginaţie, jucărie pcrpctuă a propriilor sale iluzii şi dorinţe, un om ros de amor propriu, plin de voluptate, entuziast, romantic, ispitit de aventură, re­ fractar la orice disciplină, incapabil de sacrificiu, deloc apt pentru acţiune, înclinat mai degrabă către efortul de a renunţa decît către efortul de a birui, trăind în vis bucuriile pe care inerţia sa le înde­ părtează din calea trăirii reale; un ins candid, orgolios şi timid, bă­ nuitor, neîncrezător, sperios, încîntat şi dezamăgit totodată de ceea ce înseamnă lumea, politeţea, acea strălucitoare viaţă de societate unde a fost introdus cam prea tîrziu şi unde se simte stîngaci, străin, întrecut mereu de eleganta dezinvoltură a proştilor care acolo s-au născuf�. Rousseau a fost nestatornic în toate împrejurările vieţii, schimbînd o situaţie sigură doar de dragul unei aventuri sau din imboldul unui capriciu. În unele raţionamente este scînteietor, pe cînd în altele face

' Margareta Gavrilescu, Emite şi ideile pedagogice ale lui Jean-Jacques Rousseou, Editura librăriei ,,ALCALAY" & COMP, Bucureşti, f. a., pp. 8-9 2 Gustave Lanson, "Unitatea gîndirii lui Jean-JacXJ.ues Rousseau", în voi. lncercări de metodă. critică şi istorie literară, Editura Univers, Bucureşti, 1974, pp. 276-277

23

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

greşeli ori se contrazice într-un mod cît se poate de stîngaci; impetuos pc alocuri în argumentarca declamatorie, devine apoi greoi şi neîn­ ţeles. Este inspirat de un idealism generos şi de o dragoste de libertate care merge pînă la exces. Autodidactul cu maniere de plebeu ajunge într-o zi în societatea "înaltă" a Parisului, dominată de plăceri şi corupţie; era timid şi stîn­ gaci, dar de o excepţională energie intelectuală. Prin cafenele şi sa­ loane face cunoştinţă cu Condillac, Marivaux, Fontenelle, Mably şi se împrieteneşte cu Diderot, care-I însărcinează să scrie articolele refe­ ritoare la muzică din Enciclopedia Franceză. Prin iezuitul Castel le cunoaşte pe doamnele de Beuzenval şi Dupin, pe doamna de Francueil şi, prin acesta, pe doamnele d'Epinay şi d'Haudetot. Cu de Francueil, urmează un curs de chimie şi îi devine casier. În acelaşi timp începe să compună opera Muzele galante şi publică Disertaţie asupra muzicii

moderne.

În 1 743 ocupă postul de secretar al Ambasadei franoeze din Veneţia, după ce fusese secretar al familiei Dupin. Î n timpul şederii la Veneţia ( 1 8 luni) se interesează de problemele politice şi concepe p lanul unei mari lucrări despre Instituţiile politice, din care va scrie, mai tîrziu, doar introducerea (Contractul social). În 1 744, după o ceartă cu am­ basadorul (pc care îl considera prost şi arogant), revine la Paris. Prin 1 745 îşi ia ca tovarăşă de viaţă, deocamdată fără căsătorie, pe Therese Levasseur, o tînără îngrijitoare care lucra la hotelul unde locuia. S-a împrietenit cu Grimm şi a făcut cunoştinţă cu d'Alembert. Colaborează cu Voltaire şi Rameau, retuşînd opera Petrecerile lui Ramire. Începe să fie cunoscut ca muzician şi dramaturg. Scrie o tra­ gedie (Descoperirea lumii noi), comedii (Angajamentul temerar, Pri­ zonierii de război), epistole în versuri etc.; i se prezintă opera Muzele galante. În 1 748 o cunoaşte pe doamna d'Epinay şi cinează cu echipa Enciclopedici pentru care redacta articole asupra muzicii. 1 749 e anu l în care în gindirea lui Rousseau se produce o reo­ rientare subită ce-i dezvăluie resursele sale geniale. Diderot, care scri­ sese celebra Scrisoare asupra orbilor, prima sa lucrare în care apar 24

Viaţa şi opera lui Jean-Jacques Rousseau făţiş idei matcrialiste şi ateiste, este arestat. Rousseau mergea pe jos să-şi viziteze prietenul deţinut în turnul de la Vincennes, cînd, citind Le Mercure de France, se opreşte la anunţul temei de concurs al

Academiei din Dijon: Dacă progresul ştiinţelor şi artelor a contribuit la coruperea sau la purificarea moravurilor? Ameţit de asaltul necon­ tenit al ideilor ce-l copleşeau, stă agitat o jumătate de oră la umbra unui arbore; se trezeşte cu vesta udă de lacrimi. Iată cum descrie el acest moment de profundă zguduire în

Corifesiuni: "In

clipa cînd am

citit aceasta, mi-a răsărit în faţa ochilor un alt univers şi am devenit alt om. . . Ceea ce-mi amintesc limpede în această împrejurare este că, ajungînd la Vincennes, eram intr-o frămîntare soră cu delirul. Diderot băgă de seamă: i-am mărturisit cauza şi i-am citit prosopopcea lui Fabricius, scrisă cu creionul sub stejar. El mă îndenmă să-mi dau zbor gîndurilor şi să concurez la premiu. Am făcut-o, şi din acea clipă fui pierdut. Tot restul vieţii şi al neno­

rocirilor mele a fost efectul de neîn­ ' lăturat al acelei clipe de rătăcire" . Zguduirea interioară s-a ma­ nifestat şi în forme vizibile, odată cu publicarea răspunsului său la tema Academiei din Dijon: renunţă

la ciorapii alb� îşi vinde ceasul, aruncă

spada, îşi schimbă peruca şi îmbra­ că o haină de postav gros ... Astfel, tema de concurs a Academiei a con­ stituit faptul întîmplător care i-a dat lui Rousseau prilejul să deschidă lupta pe plan ideologic impotriva orînduirii sociale în care trăia. Din acel moment începe să nu mai cruţe 1 J.-J. Rousseau,

Confesiuni. voi. Il, Editura pentru literatură, f. 1., 1969, p. 17 1 25

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană nimic; dintr-o izolare din ce în ce mai accentuată - care-i va stimula, în cele din urmă, spre bătrîneţe, mania persecuţiei- Rousseau va ataca cu 0 energic şi o violenţă fără precedent înseşi temeliile culturii şi civilizatiei vremii sale. "Marea revoluţie" ce se produsese în el .,îi dezvălui înaintea ochilor o altă lume morală" şi îl decise să "părăsească lumea şi stră­ lucirile ei". Renunţă la postul de casier pe care îl deţinea la de Francueil, pentru a trăi (cu excepţia anilor petrecuţi în Elveţia, Anglia şi în Dauphine) din modestul venit de copist de muzică. În 1 752 i se joacă la Comedia franceză Narcis (fără prea mult succes); apoi, la Fontainbleau, în faţa curţii, opera comică Ghicitorul satului (Le devin du village), cu un succes real. Regele, prin ducele de Aumont, îl cheamă la castel în vederea acordării unei pensii, ca răs­ plată a acestui succes; Rousseau refuză. După publicarea Discursului asupra inegalităţii, dedicat "Repu­ blicii'' geneveze, Rousseau se întoarce pentru scurt timp la Geneva, la 26 de ani după ce o părăsise. Revine în mod public la calvinism şi îşi reia titlul de "cetăţean al Genevei". Reîntors în Franţa, se instalează, în 1 756, într-o căsuţă de gră­ dinar ("Ermitage") din parcul castelului Chevrette, care i-a fost pusă la dispoziţie de doamna d'Epinay. Scîrbit de mediul elegant şi vi­ ciat al cercului acesteia, Rousseau părăseşte, în 1 757, Ermitage-ul şi se mută într-o casă aflată la Montmorency (la nord de Paris), pe domeniul ducclui şi ducesei de Luxembourg. Aici a scris La Nouvel/e Heloise (probabil cea mai citită carte la momentul res­ pectiv), Du contra/ social, una dintre cele mai influente cărţi din domeniul teoriei politice şi 26

Viaţa şi opera lui Jean-Jacques Rousseau

.l

·l 1 '

.j

l

1

Emite ou de l 'Education. E epoca cea mai fecundă din întreaga sa viaţă, dar şi momentul în care se desparte definitiv de enciclopedişti, declarînd solcnm că este "împotriva partidului filosofilor". Poziţia sa mic-burgheză de clasă se precizează astfel din ce în ce mai mult. N-au lipsit nici bîrfele, care sporeau neîncrederea şi susceptibilitatca exa­ gerată a lui Rousseau. "Atîta timp cît am trăit necunoscut de public, am fost iubit de toţi cei ce m-au cunoscut, şi n-am avut nici un duş­ man. Dar de cwn imi făcui un nume, nu mai awi prieteni." 1 Apariţia cărţii Emite a stîrnit o furtună puternică împotriva lui Rousseau, care i-a distrus pentru totdeauna liniştea trăită un timp la Montlouis şi Montmorcncy. Primul ministru Choiseul, favoritele re­ gelui, "filosofii", in frunte ce Voltaire, magistraţii, credincioşii şi ateii îl duşmănesc deopotrivă. Chinuit şi de boală, crede un moment că toată lwnea c împotriva lui. La 9 iunie 1 762, Curtea supremă de justiţie din Paris ordonă arestarea autorului şi arderea cărţii. După ce Emite a 1

Ibidem, p. 186 27

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

fost arsă pc scările Palatului de Justiţie, sprijinitorii lui Rousseau I-au sfătuit să fugă. Ajuns in Elveţia, se stabileşte citeva săptămîni Ia Yverdon. _ Expulzat printr-o hotărîre a senatului din Berna, după ce Emile a fost arsă şi la Geneva, găseşte adăpost la Motiers-Travers, în comitatul Neuchâtel. Aici incepe redactarea Confesiunilor şi rămîne doi ani. Persecuţiile iniţiate împotriva lui de guvernatorul Franţei şi de biserica elveţiană i-au sporit faima europeană. Era privit ca un înţelept şi binefăcător al omenirii. Prinţi, aristocraţi, magistraţi, preoţi, tineri îi cereau lămuriri în probleme de educaţie, religie, conştiinţă. Corsica i-a cerut elaborarea unei constituţii. Contele Orlov îl invită în Rusia, la una din moşiile sale, dar Rousseau nu acceptă invitaţia. ,.Se poate afirma că există un mod de a fi rousseauist, imitat şi exagerat, în epocă, de cohorte de admiratori. Rousseau nu este numai obiect de cult, ci şi al unei uri iraţionale. Emi/e este arsă din ordinul arhiepiscopului Parisului; fugărit, Rousseau se vede repudiat şi respins chiar şi de care să respecte natura umană; ca mijloc, în sens de coincidenţă a intere­ selor individuale cu cele ale societăţii" 1 • Educaţia negativă se referă l a măsurile care tind să îndepărteze tot ceea ce poate fi un obstacol în calea dezvoltării naturale a copi­ lului. Negativul este corelat cu pozitivul. Îndepărtarea obstacolelor ne­ naturale este condiţia adevăratei activităţi formatoare a copilului. Rousseau recomandă o serie întreagă de mijloace care, bine utilizate, pot con­ tribui la formarea cît mai fericită a copilului. Aceste mijloace constau mai ales în pregătirea de situaţii şi de împrejurări care să ofere naturii copilului prilejul de manifestare şi formare şi, prin urmare, să dea copilului ocazia de a dobîndi singur cunoştinţele şi a lua poziţiile fo­ lositoare desăvîrşirii şi deci vieţii sale prezente şi ulterioare. Pe mă­ sură ce elewl creşte în vîrstă, educatorul intervine mereu mai activ, acţionînd în locul naturii şi corectînd-o chiar. "Educaţia negativă, ne­ intervenţionistă, la Rousseau, trebuie interpretată ca un intervenţio­ nism prevăzător, delicat, chibzuit, un intervenţionism care nu violcn­ tcază psihologia copilului, ci ţine socoteală de ea, şi aceasta într-un dublu înţeles: Rousseau caută mai întîi ca fiecare cunoştinţă, deprin­ dere sau stare emoţională să fie dobîndită sau dezvoltată în copil la timpul ei şi prin proprie activitate, în conformitate cu psihologia vîrs­ tei, apoi, ca o preocupare tot atît de importantă, găsim la el pe aceea, 1

Marin C. Călin, Filosofia educaţiei. op. ciL , p. 35

108

Concepte fundamentale in gindirea pedagogică a Jui Jean-Jacques Rousseau ca mij loacele întrebuinţate de educator să nu jignească simţul libertăţii

copilului, pentru ca acesta să nu se simtă oprimat, prizonier, fie că este vorba de educaţia inteligenţei ori de aceea a sentimentelor sau a voinţei. " 1

Principiul educaţiei negative n u a fost interpretat eronat d e toţi

pedagogii. Mulţi dintre ci, în secolul al XIX-lea şi chiar mai tîrziu, au combătut acest mod de interpretare, arătînd că, departe de a fi un punct

de vedere fatalist şi pesimist, este cum nu se poate mai optimist. Şi cum

ar putea să nu fie optimist cînd Rousseau îşi pune în educaţie toată nădejdea pentru transformarea societăţii înseşi.

Educaţia femeii ,,Natura wea ca ele (femeile) să gîndească, să judece, să iubească, să CWloască, să-şi îngrijească spiritul, ca şi figura [ . . . ] Ele trebuie să în­ veţe multe lucruri, însă nwnai pe acelea pe care este bine să le ştie .. .2 Lui Emile i s-a pregătit o soţie:

Sofia (în greceşte, însemnînd înţe-

lepciune). Ei i s-a dat o instrucţie limitată, deoarece, după părerea lui

Rousseau, ea trebuie să fie stăpîna casei, fiind modestă, să ştie să s e îngrijească de gospodărie: "De îndată ce s - a demonstrat că bărbatul şi

femeia nu sînt şi nu trebuie să fie de aceeaşi constituţie, de acelaşi ca­

racter şi temperament, urmează că nu trebuie să aibă aceeaşi educaţie"'.

Rolul ei se reduce la gospodărie, îngrijirea soţului şi copiilor, autorul pretinzînd că de ea depinde prima îngrijire a bărbaţilor, tot de ea depind şi moravurile, pasiunile, plăcerile, gusturile şi chiar fericirea

lor. Mulţi i-au reproşat lui Rousseau acest punct de vedere asupra

educaţiei femeii, spunînd că acesta este unul din punctele slabe a l e

sistemului s ă u pedagogic. D e altfel, nici autorul însuşi nu pare a fi î n

stare să explice cum această femeie, a t î t de limitată ca educaţie, poate să fie stăpîna casei, avînd un rol important în educarea copiilor. 1 C. Narly, op. cit. , p. 253 2 J.-J. Rousseau, Emil sau despre educaţie, op. cit., p. 3 5 1 3 Ibidem, p . 350

109

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană Ce-i va putea ca învăţa, cînd cunoştinţele de care dispune sînt atît de

limitate?

Sofia se aseamănă cu Emile din multe puncte de vedere, "spi­

ritul ei nu e plin de cunoştinţe, dar e cultivat ca să înveţe; e un pămînt bine pregătit, care nu aşteaptă decît sămînţa ca să rodească" 1 •

Femeia trebuie s ă fie virtuoasă, bună, blîndă. C u o astfel d e so­

ţie, Emite va putea duce o viaţă senină şi plină de bucurii, la ţară, într-o atmosferă plină de afecţiune familială. Autorul consideră că una din condiţiile unei căsnicii fericite o reprezintă compatibilitatea între soti:

i

"Vreţi să preveniţi abuzurile şi să faceţi căsătorii fericite? Înăbuş ţi prejudecăţile, uitaţi instituţiile omeneşti şi consultaţi natura. Nu uniţi

oameni care nu se potrivesc decît într-o condiţie dată şi care nu s-ar

mai potrivi odată schimbată această condiţie, ci numai oameni care

s-ar potrivi în orice situaţie s-ar afla, în orice ţară ar locui, de orice

rang ar putea

fiu2•

F Familia "Nu e bine ca omul să fie singur. Emil este bărbat; i-am romis o J tovarăşă; trebuie să i-o dăm. Această tovarăşă este Sofia.
> de la şcoală; - dreptul fiecăruia de a-şi alege mentorul" ' .

�

Fiecare individ este liber s ă înveţe c e vrea, cînd ş i c u cine vrea. În Franţa, Rousseau a influenţat toţi pedagogii ulteriori, fie că au recunoscut, fie că nu, această influenţă. Influenţa lui a fost mai evidentă ln Elveţia şi ln Germania, asupra unor pedagogi ca Basedow, Salzmann, Pestalozzi. Această influenţă se vădeşte mai ales ln ceea ce priveşte dragostea pentru copii. La Pestalozzi, de pildă, se manifestă sub forma milei faţă de copiii orfani, săraci, dar, în acelaşi timp, şi la el regăsim acea cerinţă de a iubi copiii doar pentru că sînt copiii şi nu sînt încă oameni. Tot Pestalozzi asociază sentimentul de dragoste maternă cu dragostea pentru natură. La Neuhof, încearcă să lege activitatea practică în agricultură cu educaţia. Basedow acordă un loc imponant lucrului manual şi grădină­ ritului. Froebel pune copiii să lucreze în grădină. Salzmann lşi lnde1 1. Gh. Stanciu, Şcoala şi doctrinele pedagogice in secolul .IT; op. cit, pp. 235-236 ! 86

Momentul Rousseau in evoluţia pedagogiei

părtează elevii de oraş şi-i lasă să trăiască în mijlocul naturii. El dorea ca la ţară copiii să aibă toată libertatea de care aveau nevoie pentru a lucra, să nu se folosească manuale şi să se înveţe mai ales pc baza in­ tuiţiei, prin observarea nemij locită a lucrurilor. Şi elevii lui lucrau în grădină şi făceau numeroase munci manuale. În domeniul pedagogiei, Rousseau a fost mai mult un teore­ tician, lipsindu-i aproape cu desăvîrşire experienţa practică. Prccep­ torul lui Emilc, pc lîngă rolul de protector al copilăriei contra influ­ enţelor nefaste ale societăţii, nu are alt rol decit de a interveni la nevoie in viaţa copilului, pentru a înlătura obstacolele care ar putea apărea in libera dezvoltare a acestuia. El este mai mult un colaborator discret, care ajută copilul să trăiască viaţa in mod natural. Dacă se va dovedi neîndemînatic, este suficient să respecte natura pentru ca stîngăciile lui să nu cauzeze copilului neajunsuri majore. Mai trebuie reamintit şi faptul că Emile nici nu este un copil real. Succesorii lui Rousseau sînt însă edueatori, confruntindu-se cu elevi reali, adesea numeroşi, închişi in "închisorile" numite şcoli. Aceşti educatori nu pot aştepta ca natura să le indrepte greşelile. Organizarea şcolii nu le permite elevilor să ducă, pc deplin, acea viaţă naturală a lui Emile. Preceptorul lui Rousseau avea în grijă un singur copil, pc cînd în şcoli erau o mulţime. Discipoli i lui Rousseau vor pune mai mult accent pe calităţile personale ale educatorului. Acest fapt se datorează şi faptului că ei înşişi erau educatori buni şi, prin urmare, au fost tentaţi să exagereze va­ loarea acţiunii lor. Pentru Emile, nu se punea problema libertăţii. El era liber prin definiţie. Trăia şi acţiona liber în mijlocul naturii. Existenţa şcolii, nu­ mărul mare al copiilor, care impune o anumită ordine, reglementare ş i organizare, îngrădesc, i n mod inevitabil, libertatea. Libertatea trebuia redată copiilor. Este vorba de libertatea de mişcare, neîngrădită de lo­ calul şcolii, de libertatea de a-şi alege singuri o ocupaţie. Succesorii lui Rousseau au incercat să dea elevilor cît de multă libertate era po­ sibil in condiţiile concrete in care-şi desfăşurau activitatea educativă. 1 87

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

"Încă din ultima parte a veacului al XVIll-iea şi apoi de-a lun­ gul secolului al XIX-lea, operele şi ideile sale adînc umanitare, pro­ pagind lupta impotriva asupririi şi prejudecăţilor, pentru libertate şi demnitate umană, pentru triumful dragostei de oameni şi respectării condiţiei umane, au awt o vastă răspîndire cuprinzînd atît vestul şi sud-estul Europei, Rusia, cit şi America, China şi Japonia. Cetăţeanul Genevei devenise cetăţean al lumii." 1

1 Ion Orghidan, ,,R.eprezentan(i iluştri ai Iluminismului revoluţiei franceze", în Revista de pedagogie, nr. 2, februarie, 1 990, p. 49 1 88

CAPITOLUL 6 JEAN-JACQUES ROUSSEAU ÎN PEDAGOGIA ROMÂNEASCĂ 6. 1 . Traduceri Într-un scurt articol intitulat "Rousseau şi românii", probabil rezu­ matul unei conferinţe, publicat în Les annales de la Societe Jean-Jacques Rousseau şi reprodus în traducere în Cuget clar ( 1 930), Nicolae Iorga dă o explicaţie plauzibilă începuturilor de infiltraţie a operei lui Rousseau în ţările române. Marele istoric arată că ideile lui Rousseau "putură să pătrundă (la noi) destul de repede, prin lecturi şi prin prcdicaţia orală a preceptorilor de limbă franceză, veniţi din Occident". Mulţi dintre aceştia erau revoluţionari francezi refugiaţi din Franţa după 1789. Rousseau a putut fi citit, chiar în secolul in care a trăit, de aristocraţia băştinaşă, în special de femei. După cum spune Iorga, aceşti "ţărani de la Dunăre" erau "încamaţia însăşi a primitivului virtuos, asupra căruia n-au în­ rîuri! civilizaţiile putrede", iar ţara însăşi era "decorul din La nouvelle H€/oi"se". Acesta ar fi fost primul moment de contact al românilor cu Rousseau. "Partea politică a lui Rousseau va avea de asemenea mo­ mentul său de vază." 1 1

Nicolae Iorga, ,,Rousseau şi românii", Cuget clar, nr. 25-32, anul III

-

1 930,

pp. 4 1 0-412, apud Stanciu Stoian (sub red.), Clasici ai pedagogiei universale şi gîndirea pedagogică românească, op. cit. , p. 1 57

1 89

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

Există documente care dovedesc că profesorii şi elevii de la cele două Acadcmii domneşti din Iaşi şi Bucureşti au cunoscut unele lu� crări ale filosofului şi pedagogului francez. Anii prcmcrgători revolu­ ţiei de la 1 848 şi revoluţia însăşi au fost impregnate de gîndirea revo­ luţionară a lui Rousseau. Ideile lui Rousseau au avut influenţă asupra gîndirii pedagogice din ţara noastră prin circulaţia operelor sale în original sau traduse, iar în mod indirect, prin intermediul curentelor pedagogice apărute în Occident sub influenţa rousseauismului (filantropismul, curentul educaţiei noi, şcoala activă). De numele lui Rousseau se pomeneşte pentru prima dată la noi încă din 1 794, în legătură cu traducerea (nepublicată) în limba română a comediei Narcis, traducere avîndu-1 ca autor pe Ion Cantacuzino: ,.)Varchis sau îndrăgostitul însuşi de sine. Comedie de Jan Jac Ruso, pe franţozeşte făcută şi tălmâcită la an 1 794". Tot în faza de manuscris se mai găsesc şi două traduceri cu fragmente din Emile şi Noua Eloiză, datînd probabil din primele trei-patru decenii ale secolului al XIX-lea. În anul 1 830, Stanciu Căpăţîneanu traduce, fără a putea tipări, Contractul social, iar în 1 836, Ion Heliade Rădulescu publică în Cu­ rierul românesc şi în Curierul de ambe sexe o prelucrare după F. A. Saint-Marc Girardin: Asupra vieţii şi operei lui J.J. Rousseau. Noua Eloiză apare tipărită ( 1 837), graţie lui 1. H. Rădulescu într-o "broşură", cuprinzînd 1 8 scrisori, sub titlul ,"fu/ia sau Noua Eloiză ori Scrisori a doi amanţi lăcuitori într-o mică cetate în poalele A/pilor. Adunate şi publicate de J.-J. Rousseau". În "însemnarea" sa, I.H. Rădulescu lămureşte motivele alegerii acestui "romanţ', pe de-o parte, deoarece dispunea de .. lipiciul şi un­ diţa amorului", iar, pe de altă parte, datorită folosului educativ: "Fo­ losul ce poate pricinui această carte tinerimii", autorul ..amestecînd cu atîta înţelepciune, pe lîngă amor, învăţăturile sale cele frumoase şi atîtea din ideile sale ce au făcut o epohă şi revoluţie morală în toată Ew-opa"1• 1 Galina Oprea, Al. Oprea, J.-J. Rousseau şi L. N. Tolstoi în căutarea vîrstei de aur, op. cit., p. 232 1 90

Jean.Jacques Rousseau în pedagogia românească

În 1 838, George Bariţiu anunţă în Foaia literară o altă tradu· cere din Noua Heloi"se şi o traducere a lui Emile, anonimă, din care au rămas numai fragmente în manuscris. in 1861 este tip&-it Contractul social, în tradu=ea lui Petre Borşiu. Lucrul acesta nu este fără semnificaţie, cum arată şi traducătorul: "Sîn­ tem într-o vreme de frămîntări, cind spiritul revoluţionar la noi e încă viu", iar Contractul social putea fi privit ca un ghid. in 1 9 1 3 a apărut traducerea integrală a romanului Emite sau despre educaţie, traducere făcută de G. Adamcscu.

6.2. Adepţi Ion Hcliade Rădulescu este cunoscut ca unul dintre primii răs­ pînditori ai ideilor pedagogice ale lui J ean-Jacques Rousseau în ţara noastră. Influenţa marelui pedagog francez se manifestă, mai ales, în articolul "Cîteva cugetări asupra educaţiei publice" în care se găseşte în mare măsură concepţia sa pedagogică, cu caracter iluminist. Interesul lui Heliade pentru Rousseau nu se mărgineşte la opera sa pedagogică, ci îmbrăţişează totalitatea doctrinei sale social-politice şi filosofice, concentrîndu-se îndeosebi asupra teoriei contractului so­ cial, pc care el a popularizat-o intens prin Curierul românesc. .,Omul este o treime" - spune Heliade - ,.şi fiecare dintr-insul îşi are trebuinţele sale, ca să ajungă la preursirea lor [ . . . ] educaţia este o ducere de mlnă către preursirea lor." Cele trei părţi de care vorbeşte aici sînt: trupul, duhul şi inima, de unde şi o "educaţie întreită": fizică, realizată prin practicarea meşteşugurilor, intelectuală, ce se face prin intermediul ştiinţelor, şi morală, realizată cu ajutorul religiei. ,.Pe această sistemă sau doctrină de Treism, păşind cu înaintarea Omului după natura lui vom cere şi creşterea sau educaţia lui după na­ tura şi facultăţile lui, adică după scopul cu care l-a creat şi l-a lăsat Dumnezeu aici jos; pe această sistemă perfecţionînd în parte pe Omul 191

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

individual şi întreit, se va perfecţiona în general şi Omul soţial, şi prin unnare şi instituţiile."' Aici, Heliade se apropie foarte mult de concepţia lui Rousseau care considera că toţi cei educaţi asemenea lui E mil se vor întoarce în sînul societăţii, formînd o societate mult mai bună decît cea din vremea lui. Dacă Rousseau educă omul pentru societate în afara societăţii, Heliade, în schimb, critică această concepţie a educaţiei solitare a lui Emil: "Fiindcă omul este fixat pentru societate, trebuie dar încă de mici copiii să fie obişnuiţi cu dînsa; de aceea părinţii sînt datori să în­ grijească ca copi i i să nu crească izolaţi, căci devin mizantropi". Ion Heliade Rădulescu leagă dezvoltarea armonioasă de exerci­ tarea unei îndeletniciri practice. Concomitent cu dezvoltarea armo­ nioasă, educaţiei îi revine sarcina de a-i înlesni copilului dezvăluirea vocaţiei sale. Punînd problema educabilităţii, deşi încearcă să adopte o cale de mijloc, înclină totuşi balanţa spre ereditate, considerînd că în om există ceva .,preursit" (o vocaţie) la care omul ajunge, dar nu de Ia sine, ci prin "ducere de mînă", condus. Aceasta este, de fapt, educaţia. Această idee nu-i departe de concepţia pedagogică a lui Rousseau. Dar cum se poate realiza o astfel de "ducere de mînă"? Înlesnind copilului putinţa de a veni în contact cu cît mai multe ştiinţe şi meşteşuguri; numai astfel va putea să dea singur "peste preursirea sa". Educaţia vo­ caţională se întemeiază pe dezvoltarea armonioasă sau, după expresia lui Heliade Rădulescu, pe "integrala educaţie". Educaţia armonioasă şi integrală urmăreşte, în ultimă instanţă, fericirea omului. Heliade Rădulescu prevede adaptarea educaţiei la înclinările şi talentele individului, ajutarea acestuia la descoperirea vocaţiei (prcur­ sitei) sale. În articolul ,,Educaţie. Că nu trebuie nicidecum a se încrede cineva părutelor aplecări ale copiilor", Heliade arată că părinţii greşesc atunci cînd impun o anumită profesie copiilor lor, în loc să-i lase să-şi ur­ meze liber vocaţia pe care şi-o simt: "Păzeşte-te dar de a preursi pe

1 Ion Heliade Rădulescu, in Curier de ambe sexe, periodul III, p. 390 1 92

Jean-Jacques Rousseau in pedagogia românească

fiul dumitale la aceasta sau la cealaltă; cîinele va vîna, ursul va rămîne sălbatic, însă tînărul tapisier se va face MoliCre, tînărul ceasomicar va fi odată Jean-Jacques Rousseau şi va face pe Emil; fiul bucătarului va fi un zugrav mare" 1 • Hcliade Rădulescu insistă asupra însuşirii de către tineri a ştiin­ ţelor şi a unui meşteşug. Motivaţia este cea pe care a dat-o Rousseau în Emile: putîndu-şi procura singur cele necesare existenţei, meşteşu­ garul beneficiază de independenţă materială şi morală. În Citeva cu­ getări asupra educaţiei publice, influenţa lui Rousseau se resimte într-un calc după Emite: "Şi de unde ştiu cei acum bogaţi că peste mai mulţi ani fiii lor nu vor ajunge la starea ţăranului, pentru că vedem familii de domn cu opinci şi trăgînd boii de funie in arşiţa zilei. Ce asigurare fac dar părinţii fiilor şi nepoţilor lor cind vor ajunge in acea clasă? Asi­ guranţa cea mai mare este să înnobilcze, să aducă în starea şi preur­ sirea omului şi pe cea mai de jos clasă, că şi acolo de vor cădea fiii noştri să nu fie ticăloşi"2• O importanţă deosebită pentru cunoaşterea ideilor pedagogice ale lui Heliade o reprezintă scurtul articol intitulat "Educaţiunea pu­ blică şi privată" (Poporul român, nr. 13 din 19 aprilie 1 862). I n spiri­ tul concepţiilor sale umaniste şi al doctrinei rousseauiste, Heliade ia aici, într-un mod remarcabil, atitudine contra metodelor tiranice de educaţie, nepregctind să respingă dogma biblică conform căreia natura omului este coruptă: "Părinţii justifică tirania lor printr-un :rud pro­ verb: trebuie să corigem copiii, natura omului este coruptă. Insă ei nu înţeleg că însuşi sînt (aceia) care-i corup prin pedeapsă". Farkas Bolyai consideră, în spirit rousseauist, că educaţia trebuie să se desfăşoare potrivit cu "natura omului", cu modul în care acesta se dezvoltă fizic şi sufleteşte: "Fiecine trebuie pus, în privinţa traiului,

1 1. H. Rădulescu, în Curierul românesc, nr. 17 din 1 838, apud Ti beriu Trutzer, Ilie Popescu Teiuşan (coord.), Din istoria pedagogiei româneşti, voi. III, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 967, p. 34 2 I. H. Rădulescu, Scrieri politice, sociale şi lingvistice, ediţia G. Baiculescu, Craiova, 1940, p. 1 82, apud T. Trutzer, l. Popescu Teiuşan, op. cit., p. 40 193

Paradigma Rousseau şi educaţia contemporană

într-o astfel de stare, încît să corespundă chemării sale". Spre deose­ bire de Rousseau, Bolyai era de părere că educaţia trebuie să formeze nu numai un om în general, ci şi un cetăţean, care-şi iubeşte patria şi 0 serveşte cu dragoste şi pricepere, după puterile sale. Fiecare să tie pus acolo unde va da maximum de randament atît pentru dînsul, cît şi pentru toţi. Educaţia preconizată de Bolyai viza deopotrivă latura fizică sau trupească (în care el incorpora şi munca manuală), cît şi pe cea inte­ lectuală şi morală. Omul educat este acela care e deopotrivă educat pe toate cele trei laturi ale fiinţei sale. Primii români care s-au ocupat de Rousseau mai pe larg au fost Simion Bărnuţiu şi 1. P. Eliade. Amîndoi au fost profesori de pedago­ gie şi vorbesc in această calitate. Simion Birnuţiu ti recunoaşte lui Rousseau multe calităţi şi multe merite. El consideră insă că realizarea egalităţii prin educaţie este o utopie care nu se poate realiza tlră răsturnarea ordinii existente. Ide­ ile lui Rousseau şi ale lui Basedow ar fi "prea artificioase, promit prea mult, sînt prea liberale [ . . . ] Această pedagogie poate ti bună pentru cultura omului, dar (pentru) educaţiunea cetăţeanului nici de cum nu e bună" 1 • Referitor la problema exercitării şi perfecţionării simţurilor la copii, el arăta că multe învăţături bune se găsesc in Emile. Influenţa ideilor pedagogice ale lui Rousseau şi ale lui Locke se vădeşte în capitolul (din Pedagogia) în care tratează problema educa­ ţiei fizice, şi anume cînd este vorba de îngrijirea copiilor mici, alimen­ taţia lor, igiena corporală. Ca şi Rousseau, Bărnuţiu susţinea necesitatea dezvoltării copi­ lului pe toate planurile, ,.a conserva, indrepta şi dezvolta puterile cor­ parale şi spirituale", acordind însă prioritate unităţii şi armonici între

1 Simion Bămuţiu, Pedagogia, laşi, 1 870, p. 45, apud Stanciu Stoian (subred.), Clasici ai pedagogiei universale şi gîndirea pedagogică românească, op. cit., p. 1 62 1 94

Jean-Jacques Rousseau in pedagogia românească

puterile corpului şi cele ale sufletului. În spirit rousseauist considera că unul dintre scopurile educaţiei era de a deştepta şi cultiva în cop il toată dcşteptăciunca şi capacitatea ce-i este dată ca om şi individ, deci a dezvolta la maxim potcnţialităţilc fiecărui individ. La originea concepţiei pedagogice a lui George Bariţiu se află admiraţia pentru filosofia iluministă derivată îndeosebi din Emite a lui Jean-Jacques Rousseau, care, după expresia sa, ,,a curăţit şcolile de rugină", empirismul psihologic al lui J. Locke şi ideile despre şcoala sătească ale lui J. H. Pestalozzi. Scopul educaţiei era pentru G. Bariţiu formarea unui om înzes­ trat cu cît mai multe cunoştinţe legate de viaţă, cu o minte ascuţită şi luptător pentru cauza poporului. Adept al teoriei dreptului natural, el a susţinut dreptul tuturor copiilor la învăţătură, statul avînd datoria să asigure condiţiile pentru instruirea şi educarea copiilor în limba maternă. Lucrarea lui Vasile Borgovan, Ionel - educaţia unui bun copil, este, asemeni lui Emile al lui Rousseau, un roman pedagogic, care ur­ măreşte evoluţia pe plan educativ a unui copil (Ionel) din copilărie pînă la adolescenţă ş i căsătorie. Această lucrare, unică în literatura noastră în această formă, trebuie socotită ca un îndepărtat ecou al lui Emite. "Aceasta o spune chiar Borgovan: «Pentru ilustrarea tezei mele, am luat după pilda lui Rousseau un tip concret, pe copilul meu mai mic, pe Ionel.» (Gazeta Transilvaniei, nr. 84 din 1901. Conferinţă ţinută la Ateneul din Birlod, 1901). O spun însă şi alţii: