Pacta Sunt Servanda [PDF]

Zitiervorschau

1.Pacta sunt servanda-Definire si istoric Pacta sunt servanda este o expresie latina cu sensul "tratatele trebuie sa fie respectate", care defineste un principiu fundamental al dreptului international". Acest principiu presupune executarea cu bună credinţă a inţelegerilor internaţionale, o atitudine constructivă in indeplinirea angajamentelor internaţionale care au fost asumate de către state.*pacta sunt servanda,exprimă in planul dreptului, regula morală generală care impune respectarea cuvintului dat. Principiul bunei credinţe conţine regula pacta sunt servanda, insă, nu coincide integral cu ea, in sensul că această regulă poate fi privită ca o aplicare a principiului. Este consacrat in documentele internationale adoptate dupa primul si cel de-al doilea razboi mondial, insa el a aparut inca din antichitate, fiind cel mai vechi principiu de drept international. În Principiu îndeplinirii cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale îşi are originea forţa juridică a dreptului internaţional, în lipsa lui dreptul internaţional n-ar mai avea calitatea de drept. Principiul a luat fiinţă şi mult timp a fost cunoscut ca principiul respectării tratatelor internaţionale. El a fost consacrat în preambulul Pactului Ligii Naţiunilor, ca mai apoi să fie reafirmat în: preambulul Cartei ONU, în convenţiile de la Viena 1969,1986 cu privire la dreptul tratatelor, în declaraţia privind principiile de drept Internaţional 1970, în actul final de la Helsinki 1975, în statutul OSA, Carta OUA ş.a. În preambulul Cartei ONU se subliniază hotărârea membrilor ONU ,,de a crea condiţiile necesare p/u menţinerea justiţiei şi respectarea obligaţiilor născute din tratate şi alte izvoare ale Dreptului internaţional’’. 2.Codificarea principiului si natura juridica -Preambulul Pactului Societatii Natiunilor prevede ca, in scopul promovarii cooperarii internationale si al realizarii pacii si securitatii internationale, este necesar un respect strict pentru toate obligatiile decurgand din tratate. Carta ONU formuleaza acest principiu, prevazand ca "toti membrii organizatiei, in scopul de a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de membri, trebuie sa-si indeplineasca cu buna-credinta obligatiile asumate potrivit prezentei Carte" (art. 2 pct. 2).

- Conventia de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor prevede expres ca "orice tratat in vigoare leaga partile si trebuie executat de ele cu buna-credinta". Conventia precizeaza ca partile la un tratat international nu pot invoca prevederile legilor interne ca justificare a neindeplinirii tratatului. Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa da o formulare mai completa a principiului cand precizeaza: "Statele participante isi vor indeplini cu buna-credinta obligatiile ce le revin in conformitate cu dreptul international, atat obligatiile care decurg din principiile si normele generale recunoscute ale dreptului international, cat si obligatiile care decurg din tratate sau alte acorduri, in conformitate cu dreptul international, la care ele sunt parti ". -Declaratia ONU (1970) mentioneaza urmatoarele obligatii care rezulta din acest principiu pentru state: - de a indeplini cu buna-credinta obligatiile care incumba statelor in virtutea principiilor si regulilor generale recunoscute ale dreptului international; - de a indeplini cu buna-credinta obligatiile care rezulta din acordurile internationale incheiate de state, in conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului international. -declaratia mai precizeaza ca in situatia unui conflict intre obligatiile statelor care rezulta din tratate internationale si cele ce decurg din Carta ONU, acestea din urma prevaleaza. -Republica Moldova asigura respectarea principiului Pacta sunt servanta prin intermediul Legii cu privire la tratalele internationale.Aceasta lege consacra acest principiu in art 19 care invoca : ‘’Tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte. ‘’ Mai mult ca atit ,Republica Moldova a consacrat respectarea principiilor dreptului international public prin intermediul constitutiei si anume art 8 aln(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

Respectarea cu buna-credinta a unui tratat international trebuie inteleasa in sensul ca nu poate fi denuntat in mod unilateral, ca nu i se poate inceta aplicarea decat in baza prevederilor sale sau potrivit normelor dreptului international general. Pacta sunt servanda se refera la tratate, in sens larg, cuprinzand toate instrumentele internationale care exprima acordul de vointa al statelor de a crea raporturi juridice intre ele si care au intrat in vigoare indeplinind conditiile de validitate cerute de dreptul international. Principiul pacta sunt servanda nu are, insa, un caracter absolut. Nu orice tratat trebuie respectat, ci numai acelea incheiate in mod licit, in conformitate cu dreptul international. Tratatele inegale, inrobitoare, care stabilesc conditii de subordonare a unui stat fata de altul, care incalca principiile fundamentale ale dreptului international, pot fi anulate de statele care au fost silite sa le incheie. 3. Excepţii de la aplicarea acestui principiu Principiul „pacta sunt servanda” este considerat un principiu fundamental nu numai al dreptului tratatelor, dar şi al relaţiilor internaţionale în general. El este consacrat în mod expres de art. 26 al Convenţiei de la Viena, potrivit căruia „orice tratat în vigoare este obligatoriu pentru cei care sunt părţi la el şi trebuie executat de aceştia cu bună-credinţă”. Buna-credinţă este ea însăşi un principiu juridic şi face parte integrantă din principiul pacta sunt servanda. Existenţa unei reguli fundamentale de drept internaţional cu privire la respectul tratatelor nu exclude însă posibilitatea ca, în anumite condiţii precis delimitate, un stat să se poată dezangaja din reţeaua de obligaţii a unui tratat internaţional. O primă modalitate firească prin care tratatele îşi pot încheia existenţa este ajungerea lor la termenul stabilit, îndeplinirea prestaţiilor stipulate prin tratat, ca şi consimţământul părţilor de a pune capăt unor obligaţii convenţionale. Există şi cazuri în care stingerea unui tratat se produce în mod firesc, cum ar fi apariţia unui tratat posterior care reglementează aceeaşi materie (lex posteriori derogat legi priori), apariţia unei noi norme imperative a dreptului internaţional general (jus cogens), situaţia în care numărul părţilor la un tratat a scăzut sub numărul necesar pentru intrarea sa în vigoare, în cazul în care tratatul ar conţine o asemenea prevedere. Situaţii speciale prezintă încălcarea flagrantă de către una din părţi a prevederilor tratatului, împrejurare în care partea care nu este în culpă poate solicita fie suspendarea tratatului, fie încetarea efectului acestuia. O situaţie apropiată este aceea a unor împrejurări care zădărnicesc executarea tratatului, dacă aceasta rezultă din dispariţia sau distrugerea unor elemente indispensabile pentru executarea acestui

tratat. Într-o asemenea situaţie, partea în cauză poate solicita fie suspendarea tratatului, fie retragerea sa din tratat, cu condiţia, desigur, ca imposibilitatea să nu fie determinată de propria sa culpă. Clauza rebus sic stantibus constituie o împrejurare controversată legată de încetarea efectelor unui tratat. Analiza practicii internaţionale demonstrează că în situaţiile în care au intervenit schimbări fundamentale ale unor împrejurări, statele au recurs fie la o denunţare unilaterală, care a suscitat protestele celorlalte părţi, fie la o suspendare unilaterală, ori la o readaptare convenţională, folosindu-se căile de drept. Din analiza prevederilor art.62 din Convenţia de la Viena rezultă că pentru ca o “schimbare fundamentală a împrejurărilor” să fie avută în vedere se cere ca aceasta să fi avut într-adevăr un caracter fundamental, să nu fi fost prevăzută de părţi în momentul încheierii unui tratat, circumstanţele care s-au schimbat să fi constituit “o bază esenţială a consimţământului de a fi legat prin tratat”, iar schimbarea să fi avut ca efect “transformarea radicală a naturii obligaţiilor”. Textul menţionat mai prevede inadmisibilitatea invocării clauzei rebus sic stantibus în situaţia unor tratate de frontieră sau dacă schimbarea fundamentală a rezultat din culpa părţii care o invocă.

Bibliografie: 1. Ştefan Ţarcă, Velişcu Viorel, Drept internaţional public, editura SITECH, Craiova, 2010. 2. Nicolae Purdă, Ştefan Ţarcă, Viorel Velişcu, Loredana Pârvu, Drept internaţional public, Editura Universitaria, Bucureşti, 2008. 3. Raluca Miga Beşteliu, Drept internaţional public, vol.I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005. 4. Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept internaţional public, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1997.

Universitatea de Stat din Moldova

F AC U L TAT E A

DE DREPT

Referat “Principiul Pacta Sunt Servanda”

A executat: Batin Vasile Controlat: N. Osmochescu

USM 2015

Cuprins 1.Pacta sunt servanda-Definire si istoric…………………………1

2.Codificarea principiului si natura juridica…………………………….2

3. Excepţii de la aplicarea acestui principiu…………………………………….3-4