PAB Teoria Examen [PDF]

Zitiervorschau

1. Definitia preventiei stomatologice. Obiectivul principal al stomatologiei preventive. Preventia stomatologica-o ramura a stomatologiei care are drept scop de a depista si a trata cit mai precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa tratezi. Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa impiedice declansarea bolii, punând- o sub control. Promovarea sanatatii reprezinta procesul prin care indivizii sau colectivitatile pot sa-si sporeasca controlul asupra sanatatii, imbunatatind starea de sanatate. Promovarea sanatatii include considerente care motiveaza schimbarea modului de viata Promovarea sanatatii si prevenirea bolii pot fi privite ca doua actiuni separate, dar complementare, care se desfasoara concomitent. Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii Strategia stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde: profilaxia primara, secundara si tertiara. 2. Profilaxia primara. Definitia. Profilaxia primara a cariei dentare si parodontopatiilor. Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte - cresterea rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor stomatologice. In cadrul profilaxiei primare trebuie sa evitam aparitia bolilor prin: - educatie sanitara; - alimentatie corecta; - rationalizarea consumului de zahar; - igiena buco-dentara corecta; - control periodic; - profilaxia cu fluor; - utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene s.a. Toate aceste mijloace se adreseaza tuturor membrilor colectivitatii. Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are in vedere cele patru metode propuse de OMS: - fluorizarea generala si locala; - igiena alimentatiei; - igiena buco-dentara; - sigilarea santurilor si gropitelor. Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la: - indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei preventive. Profilaxia primara a cancerului din sfera B.M.F.: - eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate); - suprimarea iritatiilor cronice: margini ascutite ale dintilor cariati, obturatii debordante, lucrari protetice traumatizante. Studii recente arata ca 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primara. 3. Profilaxia secundara. Definitia. Profilaxia secundara a cariei dentare si parodontopatiilor. Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor buco-maxilofaciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de munca redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permitând aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.: dinti, parodontiu, rebord alveolar, maxilare si parti moi. 1

-

Profilaxia secundara a cariei dentare include: examinare, depistare, tratament corect si precoce; profilaxie locala cu fluor (clatiri, geluri, lacuri etc.); control periodic. Profilaxia secundara a parodontopatiilor include: examinare, depistare, tratainent corect si precoce al gingivitelor si parodontopatiilor marginale cronice superficiale; eliminarea factorilor de iritatie cronica locala; control periodic. Profilaxia secundara a cancerului din sfera B.M.F. include: - depistarea si diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignitatii si a leziunilor de debut ale cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerata de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin profilaxia secundara a cancerului bucal, inca o treime din cancerele cu aceste localizari pot fi salvate. Orice leziune ulcerativa care nu are tendinta de vindecare spontana, sau in urma unui tratament in decurs de 14-21 zile, necesita consultatia de urgentâ la medicul specialist.

4. Profilaxia tertiara. Definitia. Profilaxia tertiara a cariei dentare si parodontopatiilor.

5.

2

Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci când afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei lor. Aceasta include in esenta: ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a personalului; educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie; analiza educatiei sanitare; corelatia intre receptarea informatiei si aplicarea ei. Nivelurile de implementare a masurilor preventive. I. Educatia sanitara: 1. Includerea orelor de sanatate orala in programul scolar si in institutiile prescolare. 2.Asigurarea difuzarii emisiunilor telivizate si radiofonice cu mesaj educativ-sanitar. 3.Editarea si multiplicarea indrumarelor si agendelor pe teme de preventie a afectiunilor orale pentru femeile gravide, parinti, pedagogi din scoli si gradinite de copii. 4.Editarea si multiplicarea cartilor cu povesti, ilustrate, indrumarelor pentru copii cu mesaj educativ-sanitar. 5.Realizarea concursului national si a expozitiei de desene si organizarea concursurilor, victorinelor, seratelor cu tematica preventiei afectiunilor orale. 6.Editarea si multiplicarea indrumarelor si agendelor cu mesaj educativ-sanitar pentru locuitorii localitatilor cu concentratii sporita a fluorului in apa potabila. II. Igiena orala: 1.Organizarea salilor sau a ungheraselor de igiena orala in policlinicile raionale si municipale, in cabinetele medicale, stomatologice, in scoli si gradinite de copii. 2.Asigurarea controlului efectuarii igienii orale de catre medic sau individual de catre copii cu folosirea comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii bacteriene.

3.Asigurarea producerii comprimatelor cu substante revelatoare pentru vizualizarea placii bacteriene in Centrul Farmaceutic al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie «Nicolae Testemitanu». III. Rationalizarea alimentatiei: Programul National Alimentatia Copiilor pe anii 1998-2003 prevede: -.Asigurarea micsorarii consumului produselor de patiserie, glucidelor din ratia alimentara in colectivitati de copii datorita majorarii consumului de fructe, legume, sucuri, produse lactate.

2. 3. 4. 5. 6.

IV. Optimizarea concentratiei fluorului in apa potabila in localitatile cu continut sporit de fluor in apa potabila (mai mare de 1,5 mg/l): 1. Asigurarea determinarii concentratiei fluorului in toate sursele de apa potabila. Selectarea si folosirea apei potabile din surse cu concentratii joase a fluorului pentru copiii pâna la vârsta de 14 ani. Amestecarea apelor cu concentratie marita si joasa de fluor inainte de consumare. Substituirea, dupa posibilitati, a apei potabile cu continut sporit de fluor cu lapte, sucuri, apa minerala imbuteliata. Excluderea sau micsorarea consumului alimentelor in care fluorul se contine intr-o cantitatea mai inalta (ceaiul concentrat, carnea grasa, pestele de mare s.a.). Deplasarea in timpul verii a prescolarilor si scolarilor pâna la 14 ani in localitati cu concentratii joase de fluor in apa potabila. V. Sigilarea fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare: Asigurarea medicilor stomatologi cu materiale (recomandate de OMS) pentru sigilarea fisurilor cu scopul profilaxiei cariei dentare si aplicarea lor practica..

6. Metode de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale. Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice, un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de dispensarizare, precum si controlului stomatologic profilactic de doua ori pe an. Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de cultura sanitara a populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-dentara prin insusirea unor deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu tehnica eficienta de periaj. Metode de educatie sanitara: 1. educatia colectiva generalizata; 2. educatia individuala. 3. educatia colectiva in grup; *Avantajul educatiei colective generalizate se datoreaza faptului ca poate fi informata concomitent o mare parte din populatie in termeni de timp redusi, insa, mesajul mass-media este impersonal, el se adreseaza tuturor, deci altora, intr-adevar, din moment ce o informatie e generala, ea nu ni se adreseaza direct, putând fi ocultata cu usurinta *In cabinetul stomatologic, situatia e diferita, pacientului i se poate capta atentia printr-o discutie individuala. *Procesul instructiv-educativ desfasurat continuu si sistematic in cadrul institutiilor de educatie si invatamânt (educatia colectiva in grup) permite formarea unor deprinderi trainice, care ulterior se vor transforma in necesitate igienica si vor deveni o parte constituitiva a intregului comportament al copilului. 3

7. Formele de educatie sanitara in prevenirea afectiunilor orale. Pentru realizarea programului de prevenire si combatere a principalelor afectiuni stomatologice, un rol esential revine actiunilor de educatie stomatologica, de dispensarizare, precum si controlului stomatologic profilactic de doua ori pe an. Educatia sanitara privind sanatatea oro-dentara urmareste cresterea nivelului de cultura sanitara a populatiei, constientizarea privind necesitatea tinerii starii de sanatate buco-dentara prin insusirea unor deprinderi de igiena nutritionala, de igiena buco-dentara cu tehnica eficienta de periaj. Formele de educatie sanitara: a) activa: convorbiri, discursuri, cursuri etc. b) pasiva: literatura stiintifica de popularizare, articole in presa periodica, standuri si buclete, demonstrarea filmelor, buletine sanitare, expozitii, emisiuni tele- si radiofonice cu mesaj educativ-sanitar. Lectura de sinestatator a informatiei cu mesaj educativ-sanitar, copiii memorizeaza numai circa 8-10% din informatia citita. Informatia expusa oral contribuie la motivarea copiilor in vederea respectarii igienei orale, memorizându-se numai circa 19-20% din tot materialul expus. Vizionarea standurilor, desenelor, schemelor, tabelelor, contribuie la memorizarea circa 3033% din informatia expusa. Vizionarea (vizionare + auditie) de sinestatator a filmelor, emisiunilor televizate, povestilor animate realizate la calculator asigura o memorizare a 50-53% din toata informatia expusa. Educatia sanitara efectuata de medicul stomatolog in clase, microgrupuri si individuala cu demonstrarea shemelor, tabelelor, diapozitivelor, filmelor cu desene animate (vizionare + auditie + explicatie) contribuie la memorizarea de catre copii a 78-80% din toata informatia expusa. Efectuarea educatiei sanitare, bazate pe principiul problematizarii au majorat gradul de memorizare a informatiei redate pâna la 80-83%. Demonstratia tehnicii de periaj dentar pe mulaje, jucarii, concursurile de periaj si efectuarea de catre copii a periajului pe mulaje, apoi in fata oglinzii (vizionare + auditie + explicatie + actiune) a contribuit la memorizarea a 90-92% din toata informatia adresata copiilor. Jocurile didactice, concursurile de periaj, concursurile de desene si seratele cu mesaj educativsanitar, organizate periodic asigura memorizarea a 94-96% din informatia expusa si contribuie la perfectarea cunostintelor copiilor, motivarea si constientizarea lor in vederea necesitatii igienizarii sistematice a cavitatii orale.

  



8.Clasificarea depozitelor dentare dupa G. Pahomov (1982) si S. Ulitovskii (1999). G. Pahomov (1982)a propus urmatoarea clasificare a depozitelor dentare: Nemineralizate: Placa dentara sau bacteriana Pelicula dobândita Materia alba  Resturi alimentare Mineralizate: Tartru dentar: supra si subgingival. Ulicovschii (1999) propune urmatoarea clasificare:

4

-

Depozitele dentare se divizeaza dupa urmatoarele criterii: I.dupa gradul de consistenta: 1) moi 2) mixte 3) semidure 4) dure II. dupa gradul de mineralizare: 1) placa- faza 0 2)depozite nemineralizate – faza 1 3) depozite mineralizate – faza2 4) depozite mineralizate – faza3 –faza finala de formare a tartrului dentar III. dupa localizare: 1) supragingivale 2) mixte 3)hibride 4)subgingivale IV. dupa gradul de manifestare: 1)placa bacteriana 2) depozite moi 3) depozite moi cu o cantitate neinsemnata de tartru dentar 4) tartru dentrar supragingival fara distructia santului dento-gingival 5)tartru gingival supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento-gingival 6) tartru gingival supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento-gingival 7) tartru gingival subgingival pronuntat V. dupa locul de depunerre: 1)pe dinti 2) pe obturatii 3)pe coroane 4) pe lucrari ortopedice fixe 5) pe lucrari mobilizabile 6) pe tratru dentar VI. dupa etapele de crestere:1)cresterea depozitelor dentare din exterior 2) din interior 3)cresterea mixta 4)cresterea stabila 9.Pelicula dentara. Definitia. Structura. Metodele de vizualizare si eliminare. Pelicula dobândita este o pelicula acelulara formata din saliva si lichidul gingival in rezultatul absorbtiei, polimerizarii si denaturarii componentilor glico-proteici: mucina, glicoproteici, sialoproteine. Are o grosime de 1,5 -50 microni. Este greu de depistat cu ochiul liber, pe suprafata ei se depun bacterii si pelicula rapid se transforma in placa bacteriana. Pelicula dobândita nu se poate elimina prin clatire viguroasa cu apa sau prin periajul dintilor cu dentifrice. Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale. Se formeaza in câteva ore. Pelicula este un loc de adeziune preferential pentru bacteriile bucale, constituind elementul primordial al placii. Pentru vizualizarea peliculei se utilizeaza: sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de clatire energica cu apa curenta 30 secunde; eritrozina 5% albastru briliant sol. albastru de metil 2%; tamponament usor; sol. violet de gentiana 1%; sol. albastru de toluidina 1%; 5

-

sol. hematoxilina urmata de sol, eozina; sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor; sol. Chayes Beta-Rose; sol. Butler in doua nuante; sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite; 10.Placa bacteriana. Definitia. Metodele de vizualizare si eliminare.

Placa dentara sau placa bacteriana este o masa densa si coerenta de microorganisme intr-o matrice intermicrobiana, care adera la dinti sau la suprafetele restaurarilor si care ramâne aderenta in ciuda activitatii musculare, a clatirii viguroase cu apa sau a irigatiilor. Placa constituie o masa organizata de bacterii. Originea placii bacteriene este in microorganismele bucale si in componentele salivare ROZENCWEIG o defineste ca "un strat coloidal, moale, dens, galbui, constând dintr-o masa coerenta de microorganisme vitale, situate intr-o matrice bogata in polizaharide si glicoproteine. Ea adera la suprafata dentara, la tartru si lucrarile protetice prin intermediul peliculei dobândite. E un produs al cresterii microbiene si a activitatii metabolice. Daca se minerealizeaza, ea devine tartru. Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene: sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de clatire energica cu apa curenta 30 s; - eritrozina 5% - albastru briliant - sol. albastru de metil 2%; tamponament usor; - sol. violet de gentiana 1%; - sol. albastru de toluidina 1%; - sol. hematoxilina urmata de sol, eozina; - sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor; - sol. Chayes Beta-Rose; - sol. Butler in doua nuante; - sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite; sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in albastru; -sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru brilliant coloreaza placa veche in albastru. Poate fi eliminata prin intermediul unei profilaxii profesionale sau periaj.

-

-

11.Placa bacteriana: formarea si compozitia. Mecanismul de formare a placii: I Etapa:formarea peliculei care constituie matricea organica initiala,de care se fixeaza bacteriile generatoare de placa dentara.Pelicula e constituita din glicoproteine,carbohidrati,imunoglobuline. II Etapa:Aderenta si atasarea bacteriana.La scut timp dupa formarea peliculei,un nr mare de coci,celule epiteliale si polinucleare adera la suprafata ei. III Etapa:Multiplicarea bacteriana. Compozitia chimica: 6

-agregate bacteriene(streptococi,actinomicitelefusobacterii) -celule fagocitare -celule epiteliale deshuamate -proteine salivare si serice -glicani,heteroglicani,metilpentoze -compusi minerali:Ca,PO4,F. 12 Placa bacteriana: structura si metabolismul. Placa bacteriana are o structura complexa in care se pot observa câteva straturi. *Primul strat format in special de glicoproteine salivare, se prezinita sub un aspect amorf acelular, trimitând niste prelungiri sub forma unei retele dendritice la adâncimi variabile intre lamelele smaltului. La inceputul formarii sale, acest strat este lipsit de bacterii; mai târziu apar si colonii baeteriene (in primele 24 de ore). * Al doilea, asa-numita placa bacteriana matura, alcatuita dintr-o substanta amorfa, dar care contine de la inceput microorganisme siub forma de colonii. Compozitia placii nu este stabila. Dupa o zi se remarca prezenta filmului salivar si câtiva coci inclusi intr-o matrice celulara. Dupa 2-3 zile exista pâna la 4 straturi suprapuse de bacterii inghesuite ca intr-o palisada, fiind cuprinse intr-o matrice bogata in, in a 4-a zi se pot numara pâna la 30 de straturi microbiene suprapuse, cu aparitia si profileferarea interna a noi specii. Compozitia placii evolueaza in felul urmator: - in primele 2 zile coci si bacili Gram pozitivi, apoi bacili Gram negativi; - zilele 3-4: se adauga fuzobacteriile si bacteriile filamentoase; - intre zilele 4-9 se asociaza spirili, vibrioni si spirochete. Metabolismul placii bacteriene: Procesele metabolice din placa sunt indreptate in 2 directii: *Procesele anabolice duc la construirea terenului pe care apar si se dezvolta mi/o.Acestea sintetizeaza din monozaharide-polizaharidelemembranare. *Procesele cataboliceale zaharidelor si substantelor azotate.Catabolismul glucidelor e insotit de producerea a.lactic. 13. Capacitatea patogenica a placii bacteriene dentare. Patogenitatea placii bacteriene, factor cauzal al cariei dentare, consta in urmatoarele aspecte: a) Concentrarea unui numar imens de microorganisme pe o suprafata mica. Dintre acestea cele mai numeroase sunt acidogene. S-a constatat ca la indivizii carioactivi exista in placile bacteriene semnificativ mai multi lactobacili acdofili si streptococi, comparativ cu indivizii carioimuni. b) Capacitatea unora dintre microorgnismele acidogene, cum este Str. mutans, de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonate, inclusiv manitolul si sorbitolul, dând rapid si masiv o productie de acid. c) Posibilitatea de sinteza a polizaharizilor bacterieni intracelulari si extracelulari. Se asigura astfel satisfacerea necesitatilor metabolice in momentele de lipsa a hidrocarbonatelor din alimentatie, ducând la o producere neintrerupta de acizi organici. d) Scaderea constanta si indelungata a pH-ului placii bacteriene sub nivelul pH-ului critic. Fermentatia acida a hidrocarbonatelor incepe cu cele provenite din alimentatie, continuând cu levanul sl polizaharidele intracelulare si intr-o masura mult mai mica cu dextraiul. 7

Principalii acizi organici care se formeaza sunt, in primul rând, acidul lactic care predomina, fara a depasi insa 50%, acidul acetic si acidul propionic. Rolul esential in scaderea pH-ului il are acidul lactic, datorita puternicei ionizari. In placa bacteriana, procesele de demineralizare apar la un pH mai mic de 5,2. 14. Rolul cariogen al hidrocarbonatelor. Carbohidrati, hranesc de asemenea bacteriile din cavitatea bucala, care produc la randul lor acei acizi ce ataca smaltul dintilor si ii deterioreaza. In explicatia proportiei mai reduse de carii, la indivizii care se alimenteaza preferential cu produse naturale, trebuie subliniat faptul ca hidrocarbonatele din produsele prelucrate (zahar, jeleuri, caramele, prajituri etc.) se afla intr-o proportie de 60—100%, pe când in alimentele naturale de, abia daca ating 20%. 15 Potentialul cariogen al zaharozei. Zaharoza este hidrocarbonatul cu cel mai insemnat potential cariogen deoarece pentru inmultire si dezvoltare: — este utilizata de microorganisme mai mult decât oricare principiu nutritiv; — este substratul esential al polizaharidelor extracelulare care intra in constitutia placii bacteriene; — este usor fermentabila de microorganisme, ducând la o productie masiva si rapida de acizi organici. Trebuie subliniat ca in conditiile prezentei unei microflore acidogene deosebit de active nu numai zaharoza, ci si polizaharidele si celelalte dizaharide pot fi desfacute rapid in molecule de monozaharide, din care pe cai metabolice diferite, se obtin acizii organici incriminati in producerea cariei. Dupa potentialul cariogen al hidrocarbonatelor se considera ca zaharoza si fructoza sunt cele mai nocive, urmate de glucoza, lactoza si maltoza.

-

16. Substantele revelatoare de placa bacteriana. Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene: sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de clatire energica cu apa curenta 30 secunde; eritrozina 5% albastru briliant sol. albastru de metil 2%; tamponament usor; sol. violet de gentiana 1%; sol. albastru de toluidina 1%; sol. hematoxilina urmata de sol, eozina; sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor; sol. Chayes Beta-Rose; sol. Butler in doua nuante; sol. de fluorosceina DC galben nr.8 se evidentiaza lampa de lumina Plack-Lite; - sol. Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si placa mai veche (9-18 zile) in albastru; -sol. 2-Tone – eritrozina din componenta ei coloreaza placa recent in rosu, iar albastru brilliant coloreaza placa veche in albastru. 8

Eritrozina este un colorant vegetal hidrosolubil in solutie, incorporat in pasta de dinti sau sub forma de comprimate sau drageuri Placolor. Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote sunt produse sub forma de drageuri care se dizolva in saliva si in placa dentara. Evidentierea placii bacteriene reprezinta un mijloc convingator pentru imbunatatirea igienei bucale de pacientii cu probleme in acest sens. Pentru aceasta este invitat sa efectueze periajul dentar cu o pasta ca Placolor cu eritrozina sau prin dizolvarea unui colorant. Dupa clatirea abundenta cu apa se examineaza atât de catre medic cât si de pacient in oglinda suprafetele colorate unde periajul a fost insuficient, de regula cele aproximale dinspre vestibular si oral, coletul unor dinti si se recomanda un periaj mai insistent al acestora. Controlul se realizeaza de pacient la 2-3 zile la inceput, apoi o data pe saptamâna pâna la corectarea periajului dentar. Pentru diferentierea placii bacteriene recent formate de placa veche se utilizeaza solutiile Butler, 2-Tone, Dis-Plaque. 17. Influenta Clorhexidinei asupra placii bacteriene. Clorhexidina Clorhexidina este un antiseptic impotriva placii microbiene datorita absorbtiei si mentinerii prelungite in timp pe suprafetele dentare Exemple: Peridex: solutie 0,12% gluconat clorhexidina in apa, alcool 11,6%, glicerina, deisosstearat de sorbitol, zaharina, arome. Indicatiile folosirii clorhexidinei: - prevenirea depunerii placii microbiene; - prezenta placii microbiene; - gingivite acute; - abcese parodontale marginale; - gingivite cronice si parodontite marginale cronice. Mod de utilizare: Se recomanda clatirea gurii cu solutii de clorhexidina sau aplicari de gel, de doua ori pe zi, dimineata si seara, timp de circa 30 secunde, dupa penaj. Irigatia supragingivala, o data pe zi, cu 400 ml de clorhexidina solutie 0,02% produce o inhibare totala a formarii placii supragingivale fara efecte secundare de colorare (LANG, 1981). In gingivitele cronice si in parodontitele marginale s-au obtinut rezultate remarcabile prin irigatii ale santurilor gingivale sau pungilor parodontale cu clorhexidina solutie 0,2%.

•

-

Efecte secundare Utilizarea prelungita a clorhexidinei poate fi urmata de unele efecte secundare: coloratii galben-maronii ale dintilor, obturatiilor cu ciment-silicat sau acrilat si ale suprafetei dorsale a limbii. Coloratiile dintilor si ale obturatiilor se indeparteaza prin periaj rotativ cu paste de curatat si lustruit folosite dupa detartraj; modificari tranzitorii ale senzatiei gustative sau gust amar; iritatii minime si descuamari superficiale ale mucoasei bucale, in special la copii; reactii alergice; tulburari digestive, reactii de intoxicatie alcoolica prin ingestie voluntara sau accidentala; *Alte antiseptice cu actiune antiplaca microbiana sunt: ricinoleatul de sodiu; parahydroxymercuribenzoatul de sodiu;

9

-clorarninaT; -clorura de benzalkonium; alexidina si biguanidina -octenidina din clasa bispiridine au actiuni asemanatoare clorhexidinei. 18.Influenta Triclosanului asupra placii bacteriene. Dintre substantele cu actiune eficienta antiplaca se detaseaza antisepticele. . Mecanismul de actiune a triclosanului este determinat de actiunea lui asupra membranelor citoplasmatice ale bacteriilor. In dependenta de concentratie triclozanul poate avea atiune bacteriostatica sau bactericida. Actiunea bacteriosatica este determinata de deminuarea absorbtiei aminoacizilor esentiale de catre bacterii.Actiunea bactericida se manifesta prin dereglarea membranei celulare citoplasmatice. Triclozanul este eficient impotriva bacteriilor grampozitive si gramnegative. Esre compatibil cu alte substante medicamentoase. 19. Influenta preparatelor Iodului asupra placii bacteriene. Placa bacteriana matura poate fi observata ca un depozit de culoare alb-galbui, aderent ce nu se indeparteaza prin clatire. Pentru evidentierea placii bacteriene se folosesc metode de colorare in vivo cu substante colorante numite revelatori de placa. Substantele revelatoare de placa (revelatorii de placa bacteriana) trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati: 1. sa aiba o inalta capacitate de colorare selectiva a placii; 2. sa nu fie toxici sau alergici; 3. colorarea sa fie imediata si sa persiste dupa clatirea gurii; 4. sa se indeparteze dupa periajul dentar; 5. sa aiba un gust agreabil; 6. sa aiba pret de cost redus si sa fie usor de procurat. Solutiile colorante, cum ar fi: *solutie fuxina bazica 0,2 – 0,3% – se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20 – 30 secunde, urmata de clatirea energica a gurii timp de 30 secunde; *solutie albastru de metil 2% – se foloseste prin tamponament usor; *solutie violet de gentiana 1%; *solutie albastru de toluidina 1%; *solutie hematoxilina 0,1% urmata de eozina 1%; *solutie iod – iodurata – Lugol; *solutie Butler in doua nuante; Metoda de utilizare  clatirea energica a gurii cu apa pentru indepartarea eventualelor resturi alimentare;  protejarea colorarii buzelor prin vaselinare;  aplicarea colorantului in functie de forma de prezentare: clatire, aplicare prin tamponament cu ajutorul buletelor de vata impregnate cu substanta, dizolvare (drajeuri comprimate) sau cu ajutorul periutei de dinti (paste);  clatirea cavitatii bucale timp de 30 secunde pentru indepartarea surplusuluide colorant;  aprecierea gradului de colorare, atat de catre medic, cat si de pacient in oglinda.

10

-

-

20. Influenta preparatelor Fluorului asupra placii bacteriene. Experimentele desfasurate in vitro au aratat ca fluorurile au un efect antimicrobian (antiplaca) printro serie de mecanisme ca: - reducerea glicolizei; inactivarea unor enzime microbiene; modificarea permeabilitatii de membrana; inhibarea formarii substratului polizaharidic al placii sintetizat de celule microbiene; - reducerea abilitatii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor - diminueaza energia de suprafata a smaltului actionând ca agenti tensioactivi care impiedica depunerea placii microbiene. Se utilizeaza: fluorura de sodiu; fluorura de staniu sub forma de aplicatii topice sau prin irigatii subgingivale cu solutie l,65% care actioneaza impotriva spirochetelor si reduce indicele de sângerare, situatie care se mentine circa 6 saptamâni. 21. Indicele de igiena orala OHI - S (Green J.С., Vermilion J.K., 1964). Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de depozite moi (Green si Vermillion) Se face examenul fetelor vestibulare la: 16, 11, 26, 31 si a fetelor linguale la: 36, 46. Depozitele moi se pun in evidenta cu sonda plimbata pe suprafata examinata, apoi se determina tartrul dentar. 0 = absenta depozitelor moi sau a coloratiilor; 1 = depozitele moi acopera cel putin 1/3 din suprafata dentara; 2 = depozitele moi acopera intre 1/3 si 2/3 din suprafata dintelui; 3 = depozitele moi acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui. Pentru aprecierea tartrului dentar se folosesc notele: 0 = absenta tartrului dentar; 1 = tartrul dentar supragingival acopera 1/3 din suprafata dentara; 2 = tartrul dentar acopera 2/3 din suprafata dintelui; 3 = tartrul dentar acopera mai mult de 2/3 din suprafata dintelui. OHIS=IDD+ITD IDD=punctajul depunerilor denature la 6 dinti/6 ITD= punctajul tartrului dentar la 6 dinti/6 Interpretare: Valoarea indicelui OHI-S 0 - 0,6 0,7 - 1,6 1,7 - 2,5 mai mult de 2,6

Aprecierea OHI-S Jos Mediu Inalt foarte inalt

11

Aprecierea nivelului igienii Buna Satisfacatoare Nesatisfacatoare Rea

22.Indicele de placa bacteriana Silness – Loe. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Se pune in evidenta placa prin vizualizare directa (fara colorare). Este indicat mai mult pentru evaluari epidemiologice. 0= absenta placii; 1 = film de placa aderent pe marginea gingiei si pe zona adiacenta dentara, placa vizibila numai la trecerea sondei; 2 = acumulare moderata de depozite in santul gingival sau de-al lungul gingiei marginale si pe dinte, vizibila cu ochiul liber; 3 = acumulare importanta de placa care se intinde intre gingia marginala si suprafata dintelui. Aceste depozite umplu regiunea interdentara. Codificare: 0 - absenta placii; 1- depozit subtire cervical, greu vizibil cu ochiul; se poate ridica cu sonda; 2 depozite moi cervicale si pe fetele aproximale; 3 - depozit gros pe aproape toata suprafata dentara. Interpretare: 0,0 - igiena orala excelenta 0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta 1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare 2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare 23. Indicele de placa Quingley si Hein. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Se pune in evidenta prin colorarea placii cu revelatori si se dau urmatoarele valori: 0 = absenta placii; 1 = insule saparate de placa la nivelul cervical al dintelui; 2 = banda fina continua de placa, de aproximativ 1 mm la nivel cervical; 3 = banda de placa ce acopera de la 1 mm pâna la 1/3 din suprafata dintelui; 4 = placa acopera intre 1/3 si 1/2 din supratata dintelui; 5 = placa acopera peste 2/3 din suprafata dintelui. Codificare: 0 - absenta placii; 1 - o insula de placa; 2 - placa lineara de-a lungul marginil ginglvale; 3 placa pe 1/3 de suprafata (cervical); 4 - placa pe 2/3 de suprafata; 5 - placa pe toata suprafata. Interpretare: 0 igiena orala optima. 0,1 - 0,6 igiena orala relativ corecta 0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare > 1,7 igiena orala nesatisfacatoare 24. Indicele de retentie a placii bacteriene (Loe). Codificarea. 0 = absenta cariilor, tartrului sau a reconstituirilor cu limitele cervicale defectuoase in contact cu gingia; 1 = tartru supragingival, leziune carioasa sau reconstituire cu limite cervicale defectuoase; 12

3

2 = tartru subgingival, leziune carioasa si reconstituire cu limite cervicale defectuoase; = leziuni dentare voluminoase, tartru abundent sau obturatii debordante. 25. Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981). Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de placa aproximala -API (Lange-1981) se evalueaza in regiunea spatiilor interdentare dinspre oral la hemiarcada dreapta superioara si la cea stânga inferioara si dinspre vestibular la hemiarcada stânga superioara si la cea dreapta inferioara. Placa se apreciaza astfel: 0= absenta placii 1= prezenta placii. Calcularea: Nr. de puncte acordate x 100 Nr. De spatii interdentare evaluate

Interpretare: API = 100-70% igiena orala nesatisfacatoare; API = 70-35% igiena orala medie; API = 35-25% igiena orala relativ corecta; API < 25% igiena orala optima. 26. Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadley A.G., Haley P.,1968). Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de eficienta a igienei orale (Podshadely si Haley) se evalueaza in regiunea suprafetelor jugale ale 16, 26, labiale ale 11, 31 si linguale ale 36,46. Suprafata studiata este impartita in 5 segmente Ameziala B- distala C- ocluzala D- centrala E- precoletara Codificare: 0 - absenta placii; 1 - o singura zona a dintelui prezinta depozit de placa; 2 – 5 – dupa nr. zonelor dentare cu placa. Interpretare: 0 igiena orala optima. 0,1 - 0,6 igiena orala relativ corecta 0,7 – 1,6 igiena orala satisfacatoare > 1,7 igiena orala nesatisfacatoare 27. Indicele de placa Ramfjord. Codificarea, interpretarea si aprecierea nivelului de igiena orala. Indicele de placa Ramfjord se evalueaza in regiunea suprafetelor vestibulare, orale si aproximale ale 16, 21, 24, 36, 41, 44. Codificare: 0 - placa lipseste 1 - placa este prezenta pe una sau câteva din suprafetele dintelui 2 placa acopera < ½ din toate suprafetele dintelui 13

3 - placa acopera > ½ din toate suprafetele dintelui Interpretare: 0,0 - igiena orala excelenta 0,1 - 0,9 igiena orala relativ corecta 1,0 - 1,9 igiena orala satisfacatoare 2,0 - 3,0 igiena orala nesatisfacatoare 28. Clasificarea mijloacelor de igiena orala. O buna igienizare a cavitatii orale presupune: A.Periaj dentar corect si eficient; Primul si cel mai uzual mijloc de igienizare dentara si gingivala este periajul cu periuta de dinti clasica, electrica sau cu ultrasunete. Periajul trebuie efectuat de cel putin 2-3 ori pe zi, pe toate suprafetele arcadelor dentare,masând in acelasi timp si cu aceleasi miscari si gingiile, si dintii (pe principiul "dinspre gingie spre dinte" si niciodata invers). B. Mijloace auxiliare periajului dentar. 1. ata sau banda dentara (dental-floss sau dental-tape); 2. apa, gelurile si spray-urile de gura; 3. scobitorile medicinale; 4. dispozitivele de curatare a limbii; 5. periutele interdentare; 6. dusurile bucale.

29.Clasificarea periilor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997). A. PD cu destinatie speciala: - ortopedice - PD cu un singur smoc de fire - PD cu citeva smocuri de fire - PD „Sulcus” -PD „Pamatuf” -PD„Sensitiv” B. PD pentru maturi: 1. Igienice: - manuale - drepte manuale - in unghi spre dreapta -manuale–inunghi spre stânga 2. Profilactice (parodontologice): - manuale - de forma literei V -manuale - „Zig-Zag” -manuale - in doua niveluri -manuale – in câteva niveluri cu cap activ -manuale - in câteva niveluri cu microtextura C. PD pentru copii si adolescenti: 14

1.Igienice: manuale croissance 2.Profilactice: manuale D. Perii specifice sau originale: manuale

30. Caracteristica comparativa a periutelor dentare cu fire naturale si artificiale. Periile cu fire naturale , in centrul firului un canal central, suprafata firelor poroasa, capatul firelor la prelucrare degradeaza. Periile cu fire sintetice: lipseste canalul central, suprafata nedeta, lipsita de pori, capatul firelor e rotund. Avantajele periilor cu peri naturali: suplete, adaptare intima de suprafetele dentare si gingivale; nu produc traumatisme gingivale; se incarca si retin bine pasta de dinti; Dezavantajele periilor cu peri naturali: degradare mecanica intr-un timp relativ scurt prin retinerea si imbibarea cu apa si detritusuri organice; o gama limitata privind consistenta si flexibilitatea. Periile cu peri din material sintetic se caracterizeaza prin: omogenitatea materialului; uniformitatea dimensiunilor in lungime si diametru; rezistenta mecanica; flexibilitate; nu retin apa si detritusurile organice; usor de sterilizat si curatat; au tendinta de a retine substantele cu care sunt incarcate.

-

31.Gradurile de suplete ale periutelor dentare. Indicatiile. *Suple 0,15 si 0,40 mm. Pentru periajul santului gingival si al zonelor aproximale interdentare accesibile. *Periutele extrasuple (0,15) sunt indicate pacientilor cu patologie gingivala sau eroziuni dentare. *Periutele dure 0,25-0,30 trebuie folosite cu prudenta, deoarece conduc la aparitia leziunilor dentare (eroziuni) sau leziuni gingivale (recesiuni).

• • • • • •

32. Principiile de alegere a periei de dinti. Alegerea periutei de dinti (Rozencweig) se face in functie de: tipul de gingie: fina, fragila, fibroasa, rezistenta; anatomia jonctiunii smalt-cement; recesiune gingivala, sensibilitate dentara; spatiile dentare: inchise sau deschise; forma arcadelor dentare; malopozitii dentare, tipul de aparat ortodontic; • preferinte personale. Exista un numar mare de perii de dinti care difera prin caracteristicile perilor din care sunt confectionate:

15

-

natura, provenienta; numar; lungime; aranjament; consistenta: tari, moi; flexibilitate: rigide, suple; 33. Criteriile de baza care caracterizeaza periile de dinti profilactice. -realizarea unei curatiri mai eficiente a suprafetelor interdentare -efectele negative produse asupra partilor moi si abraziunea dentara generala sa fie minime -Periuta trebuie sa fie moale -Firele de par trebuie sa fie cat mai elastice, e bine ca ele sa fie calibrate (toate de acceasi dimensiune). -Perii trebuie sa fie taiati la capat sub forme de semisfere , pe rotund, NU drept ca zgarie smaltul. -Capul periutei nu trebuie sa fie prea lung sau ascutit, doar cat sa acopere 3 dinti succesiv. - Manerul trebuie sa fie ferm dar destul de elastic si usor manevrabil sub orice unghi. 34.Periutele de dinti preventive de generatia II si III Clasificarea periilor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997). A. PD cu destinatie speciala: - ortopedice - PD cu un singur smoc de fire - PD cu citeva smocuri de fire - PD „Sulcus” -PD „Pamatuf” -PD„Sensitiv” B. PD pentru maturi: 1. Igienice: - manuale - drepte - manuale - in unghi spre dreapta -manuale–inunghi spre stânga 2. Profilactice (parodontologice): - manuale - de forma literei V -manuale - „Zig-Zag” -manuale - in doua niveluri -manuale – in câteva niveluri cu cap activ -manuale - in câteva niveluri cu microtextura C. PD pentru copii si adolescenti: 1.Igienice: manuale croissance 2.Profilactice: manuale D. Perii specifice sau originale: manuale

35.Periutele de dinti preventive de generatia IV si V.

16

1. 2. 3. 4. 5.

36. Periile de dinti cu destinatie speciala. Ortopedice – sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si ortodontice. Caracteristic pentru ele este prezenta unei depresiuni de forma literei V, ce trece pe toata suprafata periutei. Perii cu un singur smoc de fire situat pe un maner lung. Din cauza firelor aspre se utilizeaza mai rar. La fel sunt indicate pacientilor cu constructii ortopedice si aparate ortodontice. Perii dentare cu citeva smocuri de fire – de regula 7, unul, mai lung, situat in centrul periutei, si altele sase in jurul lui. Sunt indicate pacientilor cu implante, aparate ortodontice, in caz de fracturi ale maxilarelor si inghesuiri dentare. Periile dentare “Sulcus” sunt perii cu un cap lung pe care sunt situate doua randuri de fire. Sunt utilizate ca perii auxiliare la pacientii cu implante, inghesuiri dentare, aparate ortodontice si ortopedice, coroane unitare. Perii “pamatuf” reprezinta un miner lung sau scurt, pe care se fixeaza pamatuful de forma cilindrica sau conica. Este indicat pacientilor cu toate tipurile de constructii ortodontice, pertru curatirea spatiilor interdentare si pungilor parodontale la toate stadiile de afectare a parodontiului. 6.Periile dentare “Sensitive”. Diametrul firului de neilon la aceste perii este minimal. Sunt indicate pacientilor cu sensibilitate dentara sporita, in caz de defecte cuneiforme, abraziune dentara,recesiuni dentare. 37. Periutele de dinti pentru copii. Copiilor se recomanda PD cu lungimea capului 18-25 mm si latimea 7-8 mm. Periutele igienice, pentru copii, au o forma clasica si se deosebesc numai prin dizainul minerului, capului, calitatea firelor. Totusi, toate PD igienice au o suprafata neteda si nu inlatura totalmente depunerile dentare din spatiile interdentare,fisuri, gropite si de pe suprafetele dentare. De obicei ele sunt orientate spre dreapta, adica spre dinte, dar sunt si PD igienice orientate spre stânga sau de la dinte. Deosebim PD profilactice: -de forma literei V, cu un potential inalt de curatire; -“ZigZag” capetele firelor sunt taiate in forma de zigzag; -PD in doua nivele: cel exterior mai lung, cel interior mai scurt, curata bine santul dento-gingival; -PD in mai multe nivele. La ziua de azi cea mai performanta perie dentara este “Oral B Advantage”. Acest lucru este datorat posibilitatii firelor de a curati dintii nu numai cu virful, dar si cu suprafetele sale laterale. 38. Clasificarea pastelor de dinti dupa S. Ulitovskii (1997). I. Igienice (I generatie): - curatire; - dezodorare. II. Curativ-profilactice: 1. Simple (II generatie): - anticarioase; - antiinflamatorii; - pentru reducerea hipersensibilitatii dentare; - abrazive, antitartru. 2. Combinate (III si IV generatie): - anticarioase; 17

-

-

antiinflamatorii; antifungice; pentru reducerea formarii placii dentare (antiplaca); pentru reducerea hipersensibilitatii dentare (antisensitive); pentru albire; abrazive, pentru fumatori; antimicrobiene. 3. Complexe (V generatie): - anticarioase si antiinflamatorii; - anticarioase si antisensitive; - anticarioase si pentru albire; - anticarioase si antiplaca; - anticarioase si antitartru; - antiinflamatorii si antiplaca; - antiinflamatorii si antisensitive; - anticarioase, antiinflamatorii, antimicrobiene si antiplaca. 39. Componenta pastelor de dinti. Componenta: - substante usor abrazive cum sunt: carbonat de calciu si magneziu bicarbonat de sodiu, clorura de sodiu, oxizi de siliciu si aluminiu, silicat de zirconiu; detergenti, ca: sulfat lauryl de sodiu, sarcozinat lauryl de sodiu; Pastele de dinti contin substante active ca: azotat de potasiu cu actiune antihiperestezica eficienta formaldehida si fluoruri de asemenea cu actiune impotriva hiperesteziei dentinare, actiune remineralizanta si de protectie fata de caria dentara (pastele de dinti din seria Emoform); saruri anorganice ca: monoflour fosfat de sodiu, sulfat de sodiu si de potasiu cu actiune de stimulare a secretiei salivare, imbunatatirea autocuratirii, reducerea sângeram. Pastele de dinti mai contin: substante care dau consistenta (carboximetilceluloza); substante vehicul (glicerina, apa); sorbitol pentru mentinerea apei in dentifricii substante aromatizante; coloranti ca atare sau pentru evidentierea placii microbiene. 40. Proprietatile pastelor de dinti. • ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de resturi alimentare, coloratii, placa bacteriana; • actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor; • asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant. 41. Pastele de dinti igienice. Pastele dentare igienice au scopul de curatare si improspatare a cavitatii bucale, nu contin suplimente curative sau profilactice. Pastele dentare igienice sunt indicate persoanelor cu dinti si parodontiu intacti. Componentele de baza a oricarei paste igienice sunt oxidul de siliciu in proportie de 23-43 %, glicerina 1033%, carboximetilceluloza1-1,8%, laurilsulfatul de sodiu, apa si conservanti. Pastele igienice poseda proprietati gustative bune din contul aromatozantilor. 18

In componenta pastelor curative-profilactice in afara de componentele susnumite mai intra suplimente active cu efecte curative si profilactice pronuntate. 42. Pastele de dinti curativ-profilactice. In dependenta de componentele active ce intra in componenta pastelor curative-profilactice acestea se clasifica: Paste ce contin substante biologic active;( poseda proprietati deodorante si de improspatare a cavitatii bucale, activeaza procesele de regenerare a tesuturilor cavitatii bucale, micsoreaza gingivoragiile.) Paste cu continut de saruri minerale;( amelioreaza circulatia sanguina, stimuleaza procesele metabolice in parodontiu si mucoasa cavitatii bucale, previn formarea depunerilor dentare si contribuie la inlaturarea microorganismelor de pe suprafetele dentare. Balizam, Iubileinaia.) Paste ce contin fermenti;( dizolva depunerile dentare, resturile alimentare, depunerile de nicotina,asigurand o stare de igiena perfecta a cavitatii bucale.) Paste cu suplimente biologice- Borogliterinovaia, Propolisovaia;( Pastele ce contin 10% borglicerina poseda actiune antiseptica, bacteriosatica, fungiostatica si fungiocida. Pasta Prima Cu vitamina B5 are actiune antiinflamatorie si de regenerare a tesuturilor moi a cavitatii bucale) 5. Paste cu efect anticarios: a) paste ce contin calciu si fosfat b) paste cu continut de fluor.

1. 2. 3. 4.

43.Dentifricele fluorate. Dentifricele sunt substante sub forma de pasta sau pudra aplicate pe dinti cu ajutorul periei in scopul curatirii suprafetelor gingivodentare si a lustruirii suprafetelor dentare accesibile. Pasta de dinti indeplineste trei conditii: • ajuta la efectuarea periajului dentar prin eliberarea suprafetelor accesibile a dintilor de resturi alimentare, coloratii, placa bacteriana; • actioneaza ca agent de profilaxie a cariei dentare si parodontopatiilor; • asigura o stare de prospetime bucala prin efectul sau deodorant. Pastele de dinti cu fluor previn aparitia cariilor. Fluorul are un rol vital in pastrarea sanatatii dintilor. Smaltul devine astfel mai tare, mai rezistent la actiunea acizilor. Flourul ajuta la reminalizarea smaltului dintelui deja afectatde acizi. Necesarul zilnic de fluor La copii: 0-6 luni: 0,01 mg/zi 7-12 luni: 0,5 mg/zi; 4-8 ani: 1 mg/zi; 9-13 ani: 2 mg/zi La adolescenti de peste 14 ani si adulti: 3 mg/zi.

-

44. Pastele de dinti pentru copii. Iata ce trebuie sa stii atunci cand alegi o pasta de dinti pentru copii: Prea mult fluor in pasta de dinti poate provoca fluroza Inghitirea repetata a pastei de dinti cu fluor poate provoca afectiuni ale stomacului; Lipsa fluorului poate duce la carii dentare; Pasta de dinti pentru copii ar trebui sa aiba un continut de fluor mai mic de 600 ppm;

19

45. Metodele de igiena a cavitatii bucale si mijloacele de igiena utilizate. Frecventa periajului *Periajul gingivodentar efectuat dupa fiecare masa, deci de 3 - 4 ori pe zi, *In timpul zilei clatirea energica a gurii urmata de indepartarea resturilor alimentare interdentare cu fir de matase sau scobitori din lemn moale,. *Consumul de fructe (mar), legume (morcov) dupa masa dizloca resturile organice depuse gingivodentar. *Periajul obligatoriu este cel de seara, dupa masa, inainte de culcare. *Periajul gingivodentar de dimineata, inainte de masa, actioneaza ca un masaj asupra gingiei, stimuleaza tonusul, keratinizarea normala, circulatia si vascularizatia gingivala. *Completarea periajului de dimineata si seara prin clatirea gurii cu solutii antiseptice de tipul: clorhexidina si sanguinarina (tipizate pentru uz stomatologic) favorizeaza o buna igienizare. -Timpul de periaj difera de la o persoana la alta. Un periaj corespunzator se face in 3-5 minute, când tehnica de periaj este insusita corect si efectuata complet

-

46.Obiectivele periajului dentar. Cerintele catre tehnica de periaj. indepartarea placii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafetele dentare accesibile si zonele gingivale adiacente; stimularea circulatiei, vascularizarii si keratinizarii normale a gingiei, cresterea tonusului functional. -. Periuta de dinti trebuie sa fie usor de mânuit si sa corespunda unor cerinte anatomice si situatii clinice. Orice tehnica de periaj trebuie sa indeplineasca o serie de conditii: • sa curete mecanic toate suprafetele denfare; • sa nu lezeze tesuturile dento-parodontale; • sa fie cât mai simpla, pentru a fi insusita cu usurinta • sa fie executata sistematic, pe grupe de dinti, atit vestibular cât si oral si ocluzal. 47. Metoda Bass de periaj dentar. Tehnica BASS este numita si curatirea cerviculara datorita scopului principal al acestei metode de a realiza curatirea perfecta a santurilor cerviculare, cu reactivarea circulatiei gingivale. Peria se plaseaza cu smocurile oblic, in unghi de 45°, in asa fel incât vârful perilor sa se sprijine pe marginea gingiei si pe fetele denfare. Se fac aproximativ 20 de miscari orizontale de dute-vino pe fetele ocluzale, miscarile de presiune vibratorii la nivelul fetelor vestibulare si orale, pe fiecare segment de arcada, pentru ca perii sa patrunda in santurile gingivale si in spatiile interdentare, Pe fata orala a frontalilor, peria va fi aplicata cu mânerul vertical. Pe fetele ocluzale, perii vor fi plasati perpendicular pentru a pâtrunde in fosetele si nisele masticatorii. Tehnica BASS modificata La miscarile vibratorii se asociaza miscari de maturare asupra dintelui dinspre gingival spre ocluzal.

48. Metoda Stillman de periaj dentar. Recomanda asezarea periutei orizontal, cu capetele periutei pe mucoasa gingivala si pe zona cervicala a dintilor. Se folosesc periutele cu perii dispusi in smocuri cu oarecare presiune pe mucoasa gingivala, pâna Ia o inalbire vizibila a acesteia. Se asociaza Ia aceasta presiune o miscare vibratorie, fara a deplasa perii de la locul initial. 20

Se decomprima apoi zona pentru a permite reumplerea vaselor de sânge, miscarea ce se repeta de câteva ori. Fetele ocluzale se curata prin miscari obisnuite antero-posterioare, cautând ca perii tinuti perpendicular pe suprafata dintilor sa patrunda cât mai bine in toate detaliile reliefului ocluzal. Poate determina aparitia de leziuni gingivale in caz'ul aplicarii unei presiuni mari si utilizarea unei periute cu perj duri. 49. Metoda Charters de periaj dentar. Se practica cu o perie de duritate medie, cu perii dispusi in smocuri, pe 2-3 rânduri, si având vârfurile rotunjite. Peria se aplica in unghi de 45° fata de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal, frecându-se fetele vestibulare si orale prin miscari verticale. FeteIe ocluzale sunt periate cu firele asezate perpendicular, prin miscari scurte dinainte-inapoi. Aceasta tehnica de periaj este indicata in caz de recesiune gingivala importanta, pentru stimularea papilelor interdentare si pen-tru eficacitatea sa in zonele proximale. 50. Metoda Fones de periaj dentar. Pare a fi metoda cea mai indicata pentru copii. Consta in miscari circulare largi dinspre posterior spre anterior, pe dinti si mu-coasa gingivala, atragând chiar fundurile de sac vestibular. Trebuie insusita de copii cât mai de timpuriu, facându-se analogie intre traiectoria periutei si spirala ce o deseneaza ei (copiii) pentru a reprezenta fumul iesind din cosul caselar. Copiii de varsta prescolara nu au inca capacitatea de a efectua un periaj eficient si de aceea se recomanda ca parintii sa-si asume rolul principal si responsapilitatea efectuarii periajului dentar. La aceasta vârsta, dintii temporari, prin crestele si tuberculii specifici, pe fetele vestibulare sau orale ale dintilor si morfologia arcadelor, permit realizarea unei curatiri satisfacatoare prin miscari orizontale. Când miscarile sunt dominant orizontale, periajul devine traumatogen si putin eficace, ducând Ia favorizarea aparitiei recesiunilor gingivale. 51. Metoda Standarda de periaj dentar. Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui, firele sunt orientate spre gingie. Miscarile periutei – verticale. Suprafata periata - vestibulara si orala. Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - circulare. Suprafata periata - vestibulara, orala si masticatorie. Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - inainte - inapoi. Suprafata periata - vestibulara, orala si masticatorie. 52. Metoda Leonard de periaj dentar. Pozitia firelor perpendicular catre suprafata dintelui. Miscarile periutei - verticale. Suprafata periata vestibulara, orala. Miscarile periutei - inainte - inapoi. Suprafata periata -masticatorie. 53. Metoda Reite de periaj dentar. Pozitia firelor paralel suprafetei dintelui Alunecarea de la gingie spre coroana dentara Suprafata periata - vestibulara, orala. 54. Metodele de control al periajului dentar. Evidentierea gradului de igiena orala prin examinare si colorarea placii dentare cu solutii revelatoare de placa : albastru de metilen, eritrozina. Solutii colorante, de evidentiere a placii bacteriene: 21

- sol. fucsina bazica 0,2-0,3%; se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde urmata de clatire energica cu apa curenta 30 secunde; - sol. albastru de metil 2%; tamponament usor; - sol. violet de gentiana 1%; - sol. albastru de toluidina 1%; - sol. hematoxilina urmata de sol, eozina; - sol. iodo-iodurata Lugol; tamponament usor;

55. Obiectele secundare de igiena orala. Se utilizeaza: -flose,benzi,flosete; -scobitori; -stimulatoare interdentare; -irigatoare; -pamatufe; - periute dentare speciale 56. Flosele: clasificarea si modalitatile de utilizare a lor. Flosele sau atele dentare sunt fabricate din cel putin o fibra, de obicei politetrafluoretil, intinsa la maximum,pentru sporirea rezistentei. Flosele dentare se clasifica: *Simple *Complexe: -superflose -ultraflose -cu acoperire sau fara -din teflon -cerate *Electrice In functie de structura se clasifica: -simple -Bicomponente In functie de numarul de fire: -monofilamentoase -Multifilamentoase In functie de componenta fibrelor: -Imbibate cu mentol; -Imbibate cu fluor; -Combinate; -Inbibate cu aromatizatori simpli. Modul de utilizare: 1.Se ia un fir cu lungimea de 30-40 cm 2.Capetele firului se rasucesc pe indicele ambelor miini, iar lungimea furului dintre degete trebuie sa fie de 10 cm. 22

3.Se introduce firul in spatiul interdentar, se fixeaza la baza santului gingival si prin miscari laterale se aduce la marginea ocluzala. 57.Indepartarea placii bacteriene din spatiile interdentare. Periajul dentar nu este suficient pentru curatirea la 100% a cavitatii bucale. Astfel se mai foloseste *ata interdentara care ajuta la : -indepartarea placii dentare din spatiile interdentare si spatiul subgingival; -lustruirea suprafetelor dentare; -controlul respiratiei neplacute. *Apele de gura *Pamatufele. Prin miscari rotative si de dute –vino firele pamatufelor curata bine spatiile interdentare, realizind si un masaj gingival. * Stimulatoarele interdentare 58. Sisteme pentru irigarea cavitatii orale: clasificarea si modul de utilizare. Irigarea cavitatii bucale (mucosei, parodontiului si dintilor) se realizeaza cu un get de apa calda sub presiune. Petru irigatii se utilizeaza infuzii de ierburi medicinare, substante medicamentoase, substante aromatizante. -Irigator bucal oral B=Irigatorul Oral-B OxyJet foloseste tehnologia cu micro bule pentru a ataca placa bacteriana. Combinand aerul cu apa, pentru a forma micro bulele, reduce semnificativ sangerarile si bacteriile asociate cu afectiunile gingivale atunci cand e folosit impreuna cu o pasta de dinti specializata. -Irigator bucal Dr. Mayer -Irigator bucal Mirage Dental 59. Remediile secundare de igiena orala. Clasificarea remediilor secundare: 1. Elexire – forme concentrate de solutii, care se utilizeaza numai dupa diluare; 2. Clatituri bucale – cea mai raspindita forma, nu necesita diluare si pot fi utilizate in orice conditii; 3. Apele de gura – una dintre cele mai concentrate forme de solutie, care poate fi utilizata diluata in perioada de remisie sau poate fi aplicata local nediluata in locurile inflamate sau edemate in perioada de acutizare; 4. Aerozoluri sau deodorante – remedii pur igienice, ce nu au in componenta sa careva suplimente curativprofilactice si sunt prevazute numai pentru ameliorarea respiratiei orale, inlatura pentru un timp mirosul neplacut din cavitatea bucala, dar nu si cauza acesteea; 5. Solutiile - se prepara nemijlocit inainte de utilizare, in conditii casnice, poseda proprietati astrigente; 6. Infuziile din ierburi medicinale in solutii alcoolice se utilizeaza de obicei diluate, dar in unele cazuri cind e necesar de a obtine un efect de cauterizare a tesuturilor de granulatie din pungile parodontale se utilizeaza nediluate. 60. Sursele de fluor. Metabolismul si toxicitatea fluorului. Fluorul (Fluorum, F) este un element cu proprietati unicale, facând parte din grupa biomicroelementelor. 23

In conditii naturale el se depisteaza in apa, soluri si aer .Surse a fluorului pentru biosfera sunt gazele vulcanice (pâna la 2,5% de fluor) si apele subterane profunde. Compusii fluorului se asimileaza in diferite sectoare ale tractului digestiv. Insa cantitatea maximala este asimilata in intestinul subtire. Caile de baza de patrundere a compusilor fluorului in organismul uman sunt: din apa potabila in tractul digestiv si aerogena, in cazul intoxicatiilor industriale. Ingestia fluorului este urmata de urmatoarele faze metabolice: absorbtie, distributia si difuziunea in organism, excretia. Cea mai mare parte a fluorului dupa ce a fost ingerata este absorbita la nivelul tractului digestiv, de unde va trece in circulatia sanguina si va fi distribuita in diverse tesuturi. Doza cariopreventiva - reprezinta cantitatea de F care are efect cariopreventiv maxim, iar riscul de aparitie a fluorozei este minim. Valoarea acesteia este de 2 mg/zi fluor. Doza cariostatica - este data de cantitatea de F ce poate opri evolutia proceselor carioase. Efectul cariostatic - se refera la actiunea fluorului de a intrerupe evolusia proceselor carioase. Efectul cariopreventiv - semnifica fenomenul de prevenire a producerii leziunilor carioase. In cursul amelogenezei fluorul se acumuleaza in smalt, legindu-se de fractiunea minerala, sau se incorporeaza in reteaua cristalina pentru a face parte integranta din cristal. Aplicarea locala ai compusilor fluorului urmareste cresterea rezistentei smaltului in fata agresiunii carioase prin modificarea compozitiei si structurii lui, sau prin formarea unor straturi protectoare pe suprafata dintelui. 61. Factorii predispozanti in aparitia cariei dentare. A. Perioada prenatala. Influenta negativa asupra gravidei si a fatului a factorilor nocivi: - patologia organelor si sistemelor organismului gravidei: endocrine, gastro-intestinale, cardio-vasculare, nefropatii etc.; - patologia graviditatii: toxicozele gravidelor etc.; - alimentatia insuficienta si irationala; - continutul F in apa potabila; - conditiile de trai si de munca; - intoxicatiile; - numarul sarcinii etc. B. Perioada postnatala. In primul an de viata: - tipul si caracterul alimentatiei (naturala, artificiala, mixta); - maladiile generale (ale tractului gastro-intestinal; hipovitaminosele; rahitismul s.a.); - eruperea dintilor (precoce, tardiva); - hipoplaziile smaltului; - igiena bucala insuficienta etc. La copii si adolescenti: - igiena bucala nesatisfacatoare; - cantitatea F in apa potabila; - anomaliile de pozitie a dintilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.; - hipoplaziile dentare; - eruperea dintilor (precoce sau tardiva); - hiposalivatia, mediul acid al lichidului bucal; continutul ionilor de Ca, P, F s.a., a fermentilor, a imunoglobulinelor etc.; - maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrine, cardio-vasculare etc.; 24

- alimentatia irationala: surplus de glucide, insuficienta proteinelor, vitaminelor A, gr. B, D, C s.a., a compusilor Ca, P, F s.a. 62. Clasificarea metodelor de pronostic al cariei dentare. Aprecierea viscozitatii salivei mixte. In norma viscozitatea salivei este de 1,5-3,5 sp. La sporirea viscozitatii creste gradul de afectare a dintilor cu carie. Aprecierea aciditatii salivei mixte. Copiii cu pH cavitatii bucale mai jos de 7,0 sunt in grupa de risc. Indicele vitezei de formare a depunerilor denatre dupa Axelsson Aprecierea starii functionale a smaltului Aprecierea clinica avitezei de mineralizare a smaltului Aprecirea indicelui de microcristalizare a lichidului bucal

1. 2. 3. 4. 5. 6.

63. Metoda de apreciere a rezistentei functionale a smaltului la actiunea acizilor (V.P.Ocusco,1980). Metoda se efectueaza in modul urmator: se inlatura placa bacteriana si se isoleaza de actiunea salivei dintii frontali superiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central, la distanta de 2 mm de la marginea incizala, in zona centrala, se aplica cu ajutorul unei pipete o picatura de solutie HCl- 1 mol/l cu diametrul 1,0 - 2,0 mm timp. Dupa 5 sec suprafata dintelui se spala si se usuca. Pe suprafata gravata se aplica o picatura de solutie 1,0 % albastru de metil, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori (fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezultatelor se efectueaza prin evaluarea intensitatii coloratiei: 1030 puncte - cariorezistenta inalta: 40-50 - cariorezistenta moderata; 60-70 - cariorezistenta joasa;  80 - cariorezistenta foarte joasa.

64.Determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor dupa L.А. Аvdusenko, 1990. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului demineralizat si determinarea intensitatii colorarii. Se inlatura placa bacteriana si se isoleaza de actiunea salivei dintii frontali superiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu ajutorul unei pipete o picatura cu diametrul 1,5 2,0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g/l) in solutia 0,2 M de acid sulfuric timp de 5 sec, imbinand astfel etpa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori (fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezultatelor se efectueaza prin evaluarea intensitatii coloratiei: 1030 puncte - cariorezistenta inalta: 40-50 - cariorezistenta moderata; 60-70 - cariorezistenta joasa;  80 - cariorezistenta foarte joasa.

25

65.Determinarea vitezei de remineralizare a smaltului dupa Redinova T.L., Leontiev V.C. si Ovrutkii G.D., 1982. permite aprecierea rezistentei dintilor la carie si capacitatea de remineralizare a salivei. Aceasta metoda se efectueaza in modul urmator: de pe suprafata dintelui cercetat este inlaturata minutios placa bacteriana cu solutia H2O2 si este uscata cu un get de aer. Apoi pe suprafata smaltului

se aplica cu ajutorul unei micropipete o picatura de acid clorhidric cu PH-ul 0,3-0,6. Dupa aceasta pe suprafata demineralizata se aplica timp de un minut un bulet de vata imbibat cu solutia 2,0 % metilen blan. Apoi colorantul se inlatura utilizind numai bulete uscate de vata. Gradul de demineralizare a smaltului se apreciaza dupa intensitatea colorarii portiunii cercetate de smalt, care este comparata cu cheia standarta de 10 culori, fiecare nuanta este marcata cu 10%. In zilele urmatoare se efectueaza colorarea portiunii demineralizate a smaltului: pina la momentul cind smaltul nu se mai coloreaza. Lipsa coloratiei demonstreaza remineralizarea completa a smaltului. Deci, maleabilitatea smaltului la actiunea acizilor se exprima in procente, iar capacitatea de remineralizare a smaltului – in zile. La persoanele cariorezistente se determina o maleabilitate a smaltului la actiunea acizilor mai joasa de 40% si capacitatea de remineralizare a salivei inalta (1-3 zile), iar la persoanele carioreceptive maleabilitatea smaltului la actiunea acizilor depaseste valoarea de 40%, iar capacitatea de remineralizare a salivei este joasa (mai mare de 3 zile). 66. Masurile de preventie a cariei dentare la copii. Clasificarea, indicarea in functie de virsta. *mentinerea unei bune igiene orale a copilului; *folosirea dupa vârstauneide paste18lunide adinti fluorurata pentru dintilor; *examinarea periodica a dintilor bebelusului pentru a observ tratarea ei; *nelasarea copilului sa doarma –cumaibibineeronulfolosesteingurao suzet *evitarea pe cât posibil a lichidelor ce contin zahar; *vizitarea medicului stomatolog intr-o perioada de 6 luni de la aparitia p mai târziu de vârsta de 12 luni. Masurile de preventie pe care le putem lua sunt: igiena (periajul dentar regulat si folosirea atei dentare), fluorizari locale, sigilari dentare 67. Metodele si remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii in perioada de formare a tesuturilor dentare. Metoda de profilaxie endogena presupune patrunderea fluorurilor in organism cu apa potabila, sarea, laptele, in pastile sau picaturi. Indicatiile pentru aplicarea metodei sus numite sunt: 1. Indicele inalt al cariei dentare la populatia din localitatea data 2. Concentratia joasa de fluor in apa potabila in localitatea data 3. Lipsa altor surse de adminisrare endogena a fluorului. Este interzisa aplicarea a doua metode sistemice de administrare endogena a fluorurilor. Pastile si solutii cu continut de fluor Pentru inlaturarea deficitului de fluor din organism se administreaza pastilele de fluorura de natriu. Ele sunt eficiente in perioada de formare si mineralizare a tesuturilor dure dentare, deaceea se indica pâna la vârsta de 14-15 ani. Dozele se stabilesc in modul urmator: Pina la vârsta de 2 ani – 0,25 mg; De la 2 la 4 ani – 0,5 mg; De la 5 ani 1mg. Contraindicatiile administrarii pastilelor: Continutul fluorului in apa potabila in localitatea data ete mai mare de 50%. 26

-Administrarea altor metode de administrare endogena a fluorului. Este rational de administrat fluorura de natriu impreuna cu Vitaftor. Reprezinta un complex de vitamine A, C si D cu fluorura de natriu. Se administreaza zilnic o data in zi in timpul sau imediat dupa masa in decurs de o luna, cu intervale de 2-4 saptamini la fiecare 3 luni. Doza se stabileste in modul urmator: copiilor de la 1 an la 6 ani – jumatate de lingurita 1 data in zi, de la 7 la 14 ani – o lingurita.

1. 2. 3. 4. 5.

1. 2. 3. 4. 1. 2. 3. 4.

68. Mecanismele de actiune a fluorurilor asupra tesuturilor dure dentare. Datele contemporane demonstreaza ca efectul benefic al fluorului este asigurat de cateva mecanisme: Fluorul, odata patruns in organism cu apa potabila sau alimentele, se uneste cu hidroxiapatita smaltului si inlocuind grupa hidroxil, formeaza fluorapatita, mult mai rezistenta si mai durabila la actiunea acizilor, micsorand astfel permiabilitatea smaltului. Mecanismul de actiune anticarioasa a fluorurilor este determinat prin inhibarea unui ferment important al metabolismului glucidic – fosfoenolpiruvatchinazei. In rezultat se micsoreaza intensitatea fermentarii glucidelor in cavitatea bucala, si prin urmare formarea de acid lactic. Compusii fluorului in saliva inhiba transportarea glucozei in celulele bacteriilor patogene si formarea polizaharidelor acelulare, care formeaza matricea placii bacteriene. Fluorurile deregleaza absorbtia microorganismelor pe suprafata celulelor dentare, absorb albuminele salivei, glicoproteinele, in rezultat se deregleaza formarea placii bacteriene. La administrare enterala fluorurile normalizeaza metabolismul proteic si mineral.

69. Fluorarea apei potabile, indicatiile, dozarea, eficacitatea. . Este o metoda necostisitoare, efectiva si inofensiva. Pentru fluorarea artificiala a apei potabile la statiile de pompare a apei se adauga fluoruri solubile in apa asa ca :fluorura de natriu, fluorura de calciu, fluorura de magneziu si siliciu, pina la obtinerea concentratiei optimale de fluor in apa. Doza optimala de fluor in apa potabila este stabilita in dependenta de zona climaterica. Pentru zonele cu clima calda doza optimala de fluor este 0,7-0,8 mg/l, pentru zonele medii -1 mg/l si pentru zonele cu clima rece – 1,2 mg/l. Eficacitatea cea mai inalta a fluorarii apei potabile se manifesta pe suprafetele plate ale dintilor, iar cea mai joasa pe suprafetele proximale si in fisuri. Avantajele fluorizarii apei potabile sunt: posibilitatea administrarii timp indelungat usor de aplicat in centre cu sursa unica de apa metoda ieftina,efectiva si inofensiva dozare usoara si precisa Dezavantajele fluorizarii apei potabile constau in: necesitatea unei surse de apa centralizate pierderea inutila de fluor in instalatiile din industrie deteriorarea conductelor in instalatiile industriale variatiile de consum individuale 70. Fluorarea alimentelor pentru profilaxia cariei dentare. O metoda alternativa si eficienta de profilaxie a cariei dentare este fluorarea laptelui.

27

Laptele este componentul de baza a ratiei alimentare a copilului, mai ales in primii ani de viata, este o sursa de calciu si fosfor, necesara pentru dezvoltarea scheletului si dintilor si lactoza ce participa la fermentarea glucidelor. Componenta unicala a laptelui contribuie la participarea laptelui in procesul de remineralizare a dintilor. Laptele fluorizat se comercializeaza sub diferite forme: lichida (laptele pasteurizat, sterlizat) si sub forma de praf. Pentru fluorarea laptelui mai frecvent se foloseste fluorura de natriu, mai rar monofluorfosfatul de natriu. Recomandatiile catre realizarea proiectului de fluorizare a laptelui: -este rational de utilizat aceasta metoda la copiii cu vârste de la 3 la 12 ani; -zilnic copilul trebuie sa bea un pahar de lapte cu 0,5mg de fluor; -durata utilizarii laptelui fluorozat este de 250 zile in an. Eficacitatea clinica se manifesta prin micsorarea intensitatii cariei dentare atit a dintilor temporari, cit si permanenti. Fluorarea sarii de bucatarie Este o metoda ieftina, simpla si efectiva de administrare endogena a fluorurilor. Continutul de fluoruri la 1 kg de sare este de 250 mg. 71.Compusii minerali ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare: mecanismele de actiune si eficienta lor. Cel mai des intâlniti compusi minerali cu fluor sunt fluorura de calciu (CaF2), fluorapatita [Ca10 F2 (PO4 )6] si criolita (Na3AlF6). Mecanismul de fixare a fluorului in dinte se face pe seama unui schimb ionic la nivelul cristalelor de hidroxid si carbohidroxiapatita si anume prin inlocuirea gruparilor OH si CO3 cu ioni de fluor. In felul acesta, iau nastere niste cristale noi cu structura modificata, cristale de fluorapatita, care sunt mai rezistente la atacul acid. Prezenta ionilor de fluor in mediul salivar declanseaza in plus o serie de mecanisme care se pot sistematiza in felul urmator: prezenta ionilor exercita efecte antibacteriene prezenta ionilor de fluor in placa bacteriana blocheaza degradarea hidratilor de carbon la acest nivel prin inhibare enzimatica la nivelul eunolazei, urmata de scaderea productiei de acid; prezenta ionilor de fluor in concentratie apreciabila pe suprafata smaltului reduce energia libera si, deci, tensiunea de suprafata la acest nivel si inhiba, in felul acesta, aderenta microbiana;

72.Compusii organici ai fluorului aplicati local pentru profilaxia cariei dentare: mecanismele de actiune si eficienta lor. Multitudinea de compusi fluorati aplicati local pot fi repartizati in doua grupuri: fluorurile minerale (fluorura de sodiu, monofluorfosfatul de sodiu (MFP), fluorura de staniu etc.) si fluorurile organice (aminofluorurile). Moleculele aminofluorurilor au o structura caracteristica tensio-activa: *un pol hidrifob constituit dintr-un lant lung de hidrocarboni si *un pol hidrofil constituit din portiunea amina. Aceasta particularitate, care nu se intâlneste la alte molecule fluorate, permite 1. fixarea F la suprafata smaltului in cantitati importante, inclusiv si inspatiile interdentare 2. structura moleculara a aminofluorurilor, confera un Ph usor acidulat, favorabil pentru formarea la suprafata smaltului a CaF2. Acest depozit de CaF2 este mai important si mai rezistent la actiunea salivei. 28

3. portiunea nefluorata (amina) poseda proprietati antimicrobiene proprii fata de germenii cariogeni. Prin urmare, ea potentiaza efectul specific al F asupra bacteriilor cariogene. Daca F exercita o actiune anticarie atunci molecula asociata poate majora semnificativ acest efect. 73.Metodele de aplicare topica a fluorurilor. Terapia cu fluor, sau fluorizarea, se poate realiza prin doua metode, si anume: cea topica, si cea sistemica. Cea topica, implica o aplicare locala a fluorului, respectiv prin: geluri, paste de dinti si/sau prin ape de gura. Cea sistemica, pe de alta parte, implica o distributie masiva a fluorului, respectiv prin sistemul de distributie a apei si/sau prin suplimentarea poliminerala a organismului nostru. 74. Factorii care influentiaza incorporarea fluorului in smalt. I. Starea tesuturilor dentare dure 1. “vârsta” dintelui, Incorporarea F in smaltul dintilor tineri este favorizata de procentajul mare de carbonat (CO3), care este usor substituit de ionii de F. 2. defectele de dezvoltare 3. cariile 4. Concentratia fluorului in smalt. Concentratiile fluorului in tesuturile mineralizate sunt foarte variabile , fiind in functie de numerosi factori: - etapa de dezvoltare in momentul ingerarii fluorului; - rata de crestere; - vascularizare; - suprafata tesuturilor mineralizate in formare; II. Proprietatile preparatelor fluorului aplicate topic 1. Natura chimica a F-r 2. PH-ul S-a constatat ca concomitent cu scaderea PH-ului remediului utilizat s-a majorat cantitatea ionilor de F, incorporati in smalt. 3. Concentratia F in preparatele aplicate topic. III. Influenta metodei de aplicare topica a fluorurilor asupra eficientei lor cariopreventive 1. Metodele de pretratare a smaltului a. utilizarea pietrei de ponce, b. tratarea smaltului cu solutii diluate de acizi. c. tratarea smaltului cu ionii polivalenti ai metalelor (clorura sau nitrat de aluminiu, clorura de zirconiu). In general, orice metal polivalent capabil de a forma compusi stabili cu fluorurile, care ulterior se cupleaza cu cristalele de apatita, contribuie la majorarea cantitatii de F depusa in smalt, 2. Efectul aplicarii topice simultane a diferitor compusi fluorati a. utilizarea simultana a fluorurilor din pasta de dinti si aplicarile topice amplifica efectul cariopreventiv. 75.Fluidele fluorate: indicatiile dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea. 29

Se utilizeaza pentru clatituri bucale solutia de fluorura de sodiu de 0,05, 0,1 si 0,2% o data in zi, o data in saptamina si corespunzator o data in doua saptamini. Metoda nu necesita cheltuieli materiale mari si timp pentru realizare, in acelati timp are loc reducerea cariei cu 30%. Efectul anticarios se mentine inca 2-3 ani dupa finalizare. 76. Gelurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea. Actiunea curativa si profilactica este bazata pe difuzia ionilor de fluor din gel in saliva si din saliva in smaltul dentar. Gelurile cu continut de fluor: Fluodent, Fluocal, Elmex, Stan-Gard. Contimutul de fluor in geluri este de 1-2%. Gelurile cu aminofluoruri se aplica cu ajutorul unor gutiere din acrilat moale, care se pot adapta individual si se poarta noaptea mediind un contact mai indelungat al aminofluorurilor cu smaltul dentar.

1. 2. 3. 4.

77. Lacurile fluorate: indicatiile, dozarea, metodica aplicarii, eficacitatea Este una din cele mai raspindite metode de aplicare topica a fluorurilor, care asigura o actiune indelungata a fluorului asupra tesuturilor dentare. Lacurile fluorate la aplicare pe suprafetele dentare, formeaza o pelicula, ce se pastreaza pe suprafetele dentare plate pina la citeva ore, iar in fisuri si gropite pina la cateva zile sau chiar saptamini. Tehnica de utilizare: Curatarea suprafetelor dentare de depunerile dentare cu periute si paste sau prafuri abrazive; Spalarea, uscarea si izolarea perfecta cu rulouri de vata; Aplicarea lacului cu ajotorul unei spatule sau a unui aplicator; Uscarea cu un get slab de aer. Lacul se usca timp de 3-5 minute. La terminarea aplicarii se vor suspenda masticatia si igienizarea bucala timp de 3 ore, in ziua aplicarii – abtinerea de la consumarea alimentelor si lichidelor fierbinti si dure. Frecventa aplicarii lacurilor fluorate depinde de gradul de activitate a cariei dentare. In caz de activitate de gradul I a cariei dentare lacurile fluorate se aplica de 2 ori in an, la cativitate de gradul II de 4 ori si la activitate de gradul III – de 6-12 ori in an. Se utilizeaza: Duraphat (continutul de fluor este 2,26%), Fluor Protector (0.1%), Composeal, Belac, Fluorlac, Vivadent, Multifluorid, Bifluorid. 78. Rolul santurilor si fosetelor in producerea cariei ocluzale Relieful denivelat al suprafetelor ocluzale ale dintilor laterali ca posibil element favorizant al aparitiei cariei ocluzale a atras atentia practicienilor inca de la inceputul secolului trecut. Aparitia cariilor este legata direct de forma si adâncimea santurilor ocluzale. Pe parcurs s-a studiat morfologia santurilor ocluzale, descriindu-se doua tipuri: - santuri largi, in forma de V, putin adânci si - santuri in forma de l, adânci si inguste. Se considera ca santurile adânci si inguste ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea proceselor carioase, ca urmare a descompunerii resturilor alimentare si a inmultirii germenilor. Cum din studiile privind modul de producere a cariilor ocluzale rezulta ca din punct de vedere genetic fetele ocluzale nu sunt mai predispuse la carie ca celelalte, prevalenta si incidenta crescuta a acesteia se datoreaza interactiunii mai multor factori:

30

-

capacitatea de retinere a resturilor alimentare si a microorganismelor in fosetele si santurile adânci ca intr-o nisa retentiva; imposibilitatea realizarii unei curatiri foarte bune indiferent de mijlocul utilizat, ceea ce face ca procesul carios sa apara in santurile si fosetele susceptibile curând dupa eruptia dintelui; grosimea smaltului, mai redusa intre suprafata dintelui si jonctiunea smalt-dentina in cazul santurilor comparativ cu cea din celelalte fete (0,8 mm fata de 2 mm pentru vârful cuspidului sau 1,5 mm pentru fetele netede); - concentratia mai mica a fluorului in smaltul ocluzal comparativ cu cel proximal. 79. Mecanismul de producere a cariilor ocluzale din santuri si fosete. Initial s-a crezut ca debutul leziunilor din santurile ocluzale are loc in profunzimea lor, de unde procesul carios se extinde, afectând peretii santului si pantele cuspidiene. In prezent se stie ca debutul se produce la nivelul marginilor santului prin doua leziuni bilaterale independente, afectând smaltul pantelor cuspidiene opuse. Procesul carios urmareste structura prismatica, extinzându-se, ca in final cele doua leziuni sa se uneasca la baza santului. Se crede ca marginile si peretii santului se demineralizeaza inaintea bazei, deoarece prezenta detritusurilor organice duce la tamponarea metabolitilor acizi ai placii bacteriene, actionând ca o bariera care are ca rezultat reducerea atacului acid la baza santului, in plus, evolutia leziunii este influentata de prezenta unei cantitati crescute de proteine ale smocurilor de smalt la baza santului, care favorizeaza remineralizarea si limiteaza accesul acizilor produsi de placa bacteriana.

• • • • • • •

80. Tipul fisurelor dentare. Indicatiile pentru sigilarea fisurilor dentare. Fisurile dentare pot fi: -in forma de pilnie; -in forma de “I”; -in forma de picatura; -in forma de “git de sticla”; -in forma de amfora. Santurile ocluzale care ofera cel mai bun mediu pentru dezvoltarea proceselor carioase sunt cele in forma de “I”, in forma de picatura; in forma de “git de sticla” si de amfora. Indicatiile catre sigilarea fisurilor Indicatii de virsta: 6-7 ani – pentru molarii de sase ani; 10-11 ani – pentru premolari; 12-13 ani – pentru molarii secunzi. Particularitati anatomice ale suprafetei ocluzale ale dintelui: prezenta gropitelor si fisurilor adinci si cu un relief pronuntat, ce nu pot fi curatite cu metode si mijloace obisnuite de igiena orala; Pozitia dintelui aflat in ocluzie incompleta; Fisuri intacte, lipsa cariei fisurale. 81.Bazele stiintifice ale gravarii acide. Dupa 1950 s-au facut numeroase studii pentru a se stabili care este concentratia optima de acid in vederea efectuarii gravarii. S-a ajuns la concluzia ca acidul fosforic 30-40% este optim pentru asigurarea acesteia prin aplicarea timp de 60 secunde la dintii permanenti si 120 secunde la dintii temporari. Majoritatea sigilantilor comercializati folosesc ca agent de gravare acidul fosforic 35 sau 37%.

31

-

Gravarea acida a suprafetei smaltului provoaca un anumit grad de porozitate (SILVERSTONE, 1975). De fapt, smaltul gravat prezinta 3 zone: Prima zona este cea superficiala in care placa bacteriana si pelicula smaltului au fost indepartate.. Aceasta zona are 10 µm grosime si a fost numita zona gravata. A doua zona este stratul calitativ poros de 20 µm grosime. Ea a devenit poroasa ca urmare a actiunii agentului de gravare. - A treia zona histologica are tot 20 µm grosime si este numita "zona poroasa cantitativa". Când un material pentru sigilare e aplicat pe o suprafata gravata, rasina patrunde in porozitatile create in grosimea smaltului. 82. Tehnica neinvaziva de sigilare a fisurelor dentare. Etapele de realizare: 1. Curatarea perfecta a suprafetei ocluzale de placa bacteriana si resturi alimentare cu periute si paste ce nu contin fluor; 2. Spalarea, izolarea cu rulouri de vata; 3.Uscarea perfecta a suprafetei ocluzale; 4.Gravajul acid cu acid fosforic 35-37% in decurs de 15-20 secunde pentru majorarea permiabilitatii smaltului; 5. Spalarea acidului de pe suprafata dentara cu un get de aer cu apa; timpul de spalare nu trebuie sa fie mai mic ca timpul de gravaj; 6.Izolarea repetata si uscarea suprafetei ocluzale; 7.Aplicarea silantului in fisuri sau gropite, cu ajutorul unei canule speciale, asteptam 15 secunde pentru ca silantul sa patrunda in toti porii; 8.Fotopolimerizarea timp de 15 secunde 9.Inlaturarea supercontactelor la necesitate, slefuirea si poleirea. 10Etapa finala – aplicarea lacului sau gelului fluorat pe toti dintii, inclusiv si pe cei supusi sigilarii. 83. Tehnica invaziva de sigilare a fisurelor dentare. Etapele: 1. Curatarea suprafetei ocluzale si a fisurilor cu periute si paste sau prafuri ce nu contin fluor. 2. Deschiderea fisurii cu freze cilindrice diamantate pentru o vizualizare mai buna. Daca procesul carios este in limitele smaltului, se va aplica acidul ortofosforic pe toti peretii si fundul fisurii pentru 15 secunde. 3. Spalarea cu un get de apa si aer 15-30 secunde si uscarea. In caz de rezultate nesatisfacatoare gravajul se va repeta. 4. La fundul cavitatii se va aplica un compozit corespunzator, fotoapolimerizarea 60 secunde. 5. Obturatia din compozit si toata fisura se acopera cu un silant. 6. Inlaturarea supracontactelor, slefuirea, poleirea. 7. Aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate. Materiale fotopolimerizabile: „Esteseal LC” (Kulzer), „Sealant” (Bisco), „Fissurit”, „Fissurit F” (Voco), „Дельтон-C”, „Фис Сил” (Россия). 84. Indicele de frecventa a cariei dentare. Nivelurile de frecventa a cariei dentare dupa OMS. Indicele de frecventa (I.F.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unei grupe de populatie. 32

IF =

numarul de copii afectati de carie din colectivitate _______________________________________________________________ numarul de copii din colectivitate

x 100%

OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 12 ani: 1. joasa (0-30%). 2. medie (31-80%). 3. inalta (81-100%). 85.Indicele de intensitate a cariei dentare. Nivelurile de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani dupa OMS (1980). Pentru aprecierea activitatii procesului carios se foloseste indicele de intensitate a cariei COA, care reprezinta suma numarului dintilor afectati de carie si de complicatiile ei (C), numarul de dinti obturati (O) si absenti sau extrasi (A) la o persoana - (COA=C+O+A). Exista diferite adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)). In notarea indicelui de intensitate pentru dentatia permanenta (definitiva) se folosesc litere mari: COA, COE, DMF, iar pentru dintii temporari litere mici - co, cr, dmf (dintiii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se noteaza), iar pentru dentitia mixta indicele COA+co. In cazul când procesul carios afecteaza câteva suprafete ale acelueasi dinte se foloseste indicele COAs, cos ,DMFS, dmfs deci se sumeaza numarul de suprafete cariate, obturate si numarul suprafetelor extrase. Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.). OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani: 1. foarte joasa (0 - 1,1); 2. joasa (1,2 - 2,6); 3. moderata (2,7 - 4,4); 4. inalta (4,5 - 6,5); 5. foarte inalta (6,6 si mai mult). 86. Indicele CPITN. Aprecierea indicelui CPITN se face dupa urmatoarele coduri: 0 - lipsa semnelor patologice; 1 - gingivoragie dupa sondare; 2 - prezenta tartrului supra- si subgingival; 3 - punga parodontala pâna la 4-5 mm adâncime; 4 - punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult. Interpretarea: I. Frecventa afectiunilor parodontale - procentul pacientilor (din cei examinati) la care s-a depistat: 1) parodontiu intact; 2) gingivoragie; 3) tartru dentar; 33

4) punga parodontala cu profunzimea pâna la 4-5 mm; 5) punga parodontala cu profunzimea 6 mm si mai mult. II. Intensitatea afectiunilor parodontale, media sextantelor la o persoana examinata cu: a) parodontiu sanatos; b) gingivoragie, tartru, pungi parodontale (1+2+3+4); c) tartru dentar si pungi parodontale (2+3+4); d) pungi parodontale cu profunzimea pâna la 4-5 mm (3) sau pungi parodontale de profunzimea 6 mm si mai mult (4). III. Necesitatea tratamentului: 0 tratamentul nu este necesar; 1 - este necesara instruirea igienica; 2 - detartraj, instruire igienica; 3 - detartraj, tratament complex (chirurgical s.a.); 4 - detartraj, tratament complex (operatii cu lambou, tratament ortodontic etc.). 87.Indicele PMA. Se foloseste pentru determinarea localizarii si intensitatii procesului inflamator al gingiei. Metoda: Se badijoneaza papilele gingivale, gingia marginala si alveolara cu solutie care contine iod (Lugol). Inflamatia papilei (P) in regiunea unui dinte se apreciaza cu 1 bal, inflamatia gingiei marginale (M) - cu 2 baluri si a gingiei alveolare (A) - 3 baluri. suma balurilor PMA = ________________________________ x 100 3 x numarul dintilor Interpretarea: In cazul gingivitei generalizate valoarea indicelui: - pâna la 30% - corespunde gingivitei usoare; - de la 30% pâna la 60% - gingivita de grad mediu; - mai mult de 60% - gingivita grava.

• • • • • • • • • • • • • 34

88.Factorii predispozanti in aparitia afectiunilor parodontiului. Proprietatile agresive ale placii bacteriene ca urmare a unei igiene nesatisfacatoare a cavitatii bucale ; Ocluzia patologica; Anomalii dento-alveolare; Anomalii ale tesuturilor moi ale cavitatii bucale; Obturatii incorecte si tratament ortodontic nerational; Cavitati carioase ale suprafetelor aproximale; Frenul scurt al buzelor si limbii; Vestibul mic; Reactii alergice locale; Infectii bacteriene si virotice. Dereglari ale sistemului endocrin, sangiun; Dereglari hormonale; Scaderea nivelului imunitar de orice etiologie; Administrarea unor preparate medicamentoase (hidantoina, difenina).

• • • • • • • • • • • •

89.Profilaxia afectiunilor parodontiului. La aplicarea metodelor de profilaxie se va tine cont de vârsta copilului si de tipul maladiei. Primul an de viata. Asigurarea functiei normale a actului de sugere, inghitire si inchidere a buzelor, a respiratiei nazale. Vârsta de pâna la 4 ani. Asanarea cavitatii bucale cu restabilirea formei coroanelor dentare si restabilirea ocluziei; Inlatutarea obiceiurilor vicioase (sugerea degetului, creionului, muscarea unghiilor s.a.); Primirea corecta a alimentelor (masticatie minutioasa, pe ambele parti ale maxilarelor) Igiena cavitatii bucale Vârsta de 6-7 ani Inlaturarea obiceiurilor vicioase; Miogimnastica; Igiena cavitatii bucale In alimentatie se vor utiliza in principal alimentele dure Asigurarea respiratiei nazale Vârsta de dupa 7 ani Profilaxia si tratamentul rational al anomaliilor dento-maxilare; Inlaturarea anomaliilor frenurilor; Igiena cavitatii bucale; La necesitate – ocluziografia.

90. Etapele igienizarii profesionale a cavitatii orale. A. Pregatirea pacientului a. Pozitia pacientului in fotoliu trebuie sa fie apropiata de verticala pentru a preveni refluarea excesului de lichid in faringe, chiar daca se foloseste aspiratorul bucal. b. Protectia pacientului se face cu un sort cu pieptar lat, pâna sub barbie, din plastic gros si cu o laveta absorbanta de unica folosinta din hârtie aplicata pe deasupra, sub barbie. c. Anestezia de contact la persoane emotive, hipersensibile. d Colorarea placii. B. Pregatirea instrumentarului a. Alegerea si asezarea in ordinea de lucru a partilor active. Fixarea primului instrument de lucru in piesa de mâna a aparatului. b. Controlul jetului de apa care se regleaza astfel incât sa raspândeasca un nor fin de particule. c. Controlul puterii generatorului de vibratii si aducerea lui la un nivel mediu. d. Aplicarea aspiratorului de saliva. C. Aplicarea instrumentului de detartraj cu ultrasunete. Apasarea excesiva opreste vibratia piesei active si a detartrajului. Durata de mentinere a instrumentului este legata de experienta clinica a practicianului si de rezistenta la dizlocare a tartrului. Vârful instrumentului de detartraj trebuie verificat sa nu prezinte neregularitati, rupturi care produc traumatisme puternice ale suprafetelor dentare. 91. Instrumentele utilizate pentru realizarea igienizarii profesionale a cavitatii orale. Instrumentarul pentru detartraj: - Instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde exploratorii; 35

-

Instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete. - Instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: pâlnii de cauciuc rozetate sau nu, periute rotative, benzi abrazive si de lustruit. Orice instrument de detartraj este format din trei parti: a) partea activa; b) partea pasiva sau de legatura c) mâner 92. Metoda mecanica de detartraj. Detartrajul-una din cele mai importante proceduri ce se practica in tratamentul bolilor parodontale.Detartrajulcu ultrasunete este cea mai folosita metoda.Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu frecvente ft inalte(25000-42000Hz),pe care urechea umana nu le percepe.Aceste vibratii puternice sparg tartru,iar jelut de apa spala fragmentele si evita supraincalzirea dintelui.pentru a nu afecta pulpa dentara.DEsi este o metoda rationala,pt a fi mai cu success trebuie completat cu cel manual.

93. Profilaxia cariei dentare la copii cu anomalii dento-alveolare si purtatori de aparate ortodontice. -Igiena profesionala la medic,regulat -Ata interdentara -Periajul regulat -Periute interdentare -Apele de gura -daca se foloseste placa de contentie atunci trebuie de spalat bine si de le pastrat in igiena 94. Profilaxia afectiunilor parodontiului la copii cu anomalii dento-alveolare si purtatori de aparate ortodontice. -detartrajul regulat -irigare cu dexametazon(pentru distrugerea microflorei),dimexid(animicrobiant) -igiena profesionala 95.Prevenirea fluorozei dentare la copii. -Interzicera folosirii apei cu continut sporit de fluor in alimentatia copiilor in special in colectivitatile organizate de copii. -Inlocuirea apei cu continut sporit de fluor in nalimentatia copiilor cu apa minerala cu continut optim de fluor, cu sucuri, cu lapte. -Trimiterea copiilor din localitatile cu continut sporit de fluor in lunile de vara in tabere de odihna in localitati cu continut optim de fluor. -Administraea preparetelor de fluor copiilor sub forma de solutii, geluri, tablete paste numai sub suporavegherea medicului. -Limitarea consului alimentelor cu continut sporite de fluor:peste de mare, carne grasa, unele soiuri de ceai, suplimente alimentare si folosire alimentelor bogate in proteine. -Administrarea preparetelor de calciu -Respectarea igienei cavitatii bucale. 36

96 Functiile personalului care realizeaza programul de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. -Informarea populatiei,in general,pe grupuri sau individuala despre PAB(prezentari,afise,pleante) -Organizarea unor cercuri in gradinite ,scoli,pentru oferi o educatie a sanatatii copiilor -Organizarea diverselor jocuri,concursuri sau demonstratii pentru a ajunge cu mesajul la copii -Efectuarea cu succes a procedurilor profilactice -Depistarea si tratarea cit mai precoce a afectiunilor dentare 97.Obiectivele programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice pâna in 2010 lansate de OMS. 1.Lipsa cariei dentare la 80% copii de 5-6 ani. 2.Intensitatea cariei dentare la copii de 12 ani trebuie sa fie mai mica sau = 1,5. 3.La copiii pâna la 18 ani sa nu fie nici un dinte permanent extras. 4.La >99% din populatia de 35-44 ani sa fie mentinuti nu