P - Ce Spui Dupa Buna Ziua - Eric Berne PDF [PDF]

Zitiervorschau

Colecþie coordonatã de Simona Reghintovschi

ERIC BERNE

Ce spui dupã „Bunã ziua“? Psihologia destinului uman Traducere din engleză: Anacaona Mândrilă

Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Redactor: ANCA PREDA Coperta colecţiei: FABER STUDIO (S. Olteanu, A. Rădulescu, D. Dumbrăvician) DTP: EXPERT EDIT SRL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BERNE, ERIC Ce spui după „bună ziua“? : Psihologia destinului uman / Eric Berne ; trad.: Anacaona Mândrilă. - București : Editura Trei, 2006 ISBN (10) 973-707-085-2 ; ISBN (13) 978-973-707-085-2 I. Mândrilă, Anacaona (trad.) 615.851

Această carte a fost tradusă după: WHAT DO YOU SAY AFTER YOU SAY HELLO? The Psychology of Human Destiny, Eric Berne, Bantam Books, 1972 This Translation published by arrangement with Random House, an imprint of Random House Publishing Group, a division of Random House, Inc. Copyright © City National Bank, Beverly Hills, California, 1972 Copyright © Editura Trei, 2006 pentru ediţia în limba română C.P. 27-0490, București Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: [email protected] www.edituratrei.ro

ISBN (10) 973-707-085-2; ISBN (13) 978-973-707-085-2

CUPRINS

Notæ asupra traducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prefaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Semanticæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

13 17 19

PARTEA ÎNTÂI Consideraflii generale Capitolul 1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Ce spui dupæ „Bunæ ziua?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Cum spui „Bunæ ziua?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. O ilustrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Strângerea de mânæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Prietenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Teoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

23 23 23 25 29 31 31

Capitolul 2. Principiile analizei tranzacflionale . . . . . . . . . . . . A. Analiza structuralæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Analiza tranzacflionalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Structurarea timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Scenariile de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

32 33 35 43 48

PARTEA A DOUA Programarea parentalæ Capitolul 3. Destinul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Planul de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Magda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Della . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mary . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Pe scenæ øi dincolo de scenæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Mituri øi basme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Povestea Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scufifla Roøie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O reacflie marflianæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un scenariu de tip Scufifla Roøie . . . . . . . . . . . . . . . . . .

53 53 54 55 57 58 63 64 67 68 70

6

Eric Berne

D. Aøteptând rigor mortis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Scenariul „Aøteptând rigor mortis“ . . . . . . . . . . . . . . Povestea Frumoasei din Pædurea adormitæ . . . . . . . . . . E. Drama familialæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Destinul uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Perspectivæ istoricæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

73 75 76 78 80 84

Capitolul 4. Influenfle prenatale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 A. Chestiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 B. Influenfle ancestrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 C. Scena concepfliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 D. Poziflia la naøtere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 E. Scenarii ale naøterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 F. Prenume øi nume de familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Capitolul 5. Dezvoltarea timpurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Influenfle timpurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Convingeri øi hotærâri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Pozifliile — pronumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Învingætori øi învinøi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Poziflii triadice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Pozifliile — predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Alegerea scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . .

111 111 112 113 118 119 120 124

Capitolul 6. Anii de modelare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Programarea parentalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Gândire în stil marflian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Butch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Micul avocat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Instrumentarul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

126 126 129 130 133 136

Capitolul 7. Instrumentarul scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . A. Ræsplata scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Porunca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Ispita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Electrodul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Saci øi alte lucruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Prescripflia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

140 141 143 145 146 148 149

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

7

G. Modele parentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Demonul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Permisiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . J. Eliberarea internæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chuck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . K. Componentele scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . . . Clementine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . L. Aspiraflii øi conversaflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M. Învingætorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . N. Tofli oamenii au un scenariu de viaflæ? . . . . . . . . . . . O. Contrascenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . P. Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

152 154 155 158 159 161 162 163 165 165 166 168

Capitolul 8. Copilæria târzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Intrigi øi eroi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Concesiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Cupoanele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Iluziile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Jocurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Persona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Cultura familialæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

169 169 171 173 182 192 194 195

Capitolul 9. Adolescenfla . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Ocupaflii de timp liber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Eroi noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Totemul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Simflæminte noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Reacflii fizice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Camera din faflæ øi camera dosnicæ . . . . . . . . . . . . . . G. Scenariu øi antiscenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Imaginea despre lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Tricoul inscripflionat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nu pofli avea încredere în nimeni . . . . . . . . . . . . . . . . . Nu aøa face toatæ lumea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

202 202 203 204 205 206 206 208 209 213 215 218

Capitolul 10. Maturitatea øi moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 A. Maturitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 B. Ipoteca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

8

Eric Berne

C. Dependenflele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Triunghiul dramei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Speranfla de viaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Bætrâneflea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Scena morflii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Râsul de sub øtreang . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Scena postumæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . J. Piatra de mormânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . K. Testamentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

222 224 226 229 232 234 235 236 237

PARTEA A TREIA Scenariul în acfliune Capitolul 11. Tipuri de scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Învingætori, neînvingætori øi învinøi . . . . . . . . . . . . . B. Timpul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Sexul øi scenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Timpul°obiectiv øi timpul°cronometru . . . . . . . . . . .

241 241 243 245 249

Capitolul 12. Câteva scenarii de viaflæ tipice . . . . . . . . . . . . . . A. Scufifla Roz sau „Copilul nimænui“ . . . . . . . . . . . . . B. Sisif sau „Iar am pæflit°o!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Micufla domniøoaræ Muffet sau „Nu mæ pofli speria!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Bætrânul soldat nu moare sau „Cine are nevoie de mine?“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Ucigaøul de balauri sau „Tata le øtie pe toate“ . . . . F. Sigmund sau „Dacæ nu reuøeøti pe o cale, încearcæ alta“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Florence sau „Un lucru dus la bun sfârøit“ . . . . . . . H. Scenarii tragice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

252 252 255

Capitolul 13. Cenuøæreasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Trecutul Cenuøæresei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Povestea Cenuøæresei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Scenarii împletite între ele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Cenuøæreasa în viafla realæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Dupæ terminarea balului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Basme øi oameni reali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

271 271 273 275 278 279 281

258 261 263 265 266 268

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

9

Capitolul 14. Cum e cu putinflæ scenariul de viaflæ? . . . . . . . . A. Plasticitatea chipului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Eul mobil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Fascinaflie øi imprinting . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Mirosul inodor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ . . . . . . F. Micul fascist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Schizofrenicul curajos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Manechinul ventrilocului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Mai multe despre demon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . J. Persoana realæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

285 286 290 297 299 303 312 316 318 320 322

Capitolul 15. Transmiterea scenariului de viaflæ . . . . . . . . . . . A. Matricea scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Parada familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Transmiterea culturalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Influenfla bunicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Suprascenarizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Combinarea directivelor scenariului . . . . . . . . . . . . . G. Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Responsabilitatea pærinflilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

323 323 328 330 333 335 338 340 342

PARTEA A PATRA Scenariul în practica clinicæ Capitolul 16. Etapele preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Alegerea terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Terapeutul ca magician . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Pregætirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. „Pacientul de meserie“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Pacientul ca persoanæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

347 347 350 354 355 359 360

Capitolul 17. Semnele scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Semnalul scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Componenta fiziologicæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Cum se ascultæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Semnale vocale elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

362 362 365 369 371

10

Eric Berne

1. Sunete respiratorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Accentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Vocile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Vocabularul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Alegerea cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1. Pærfli de vorbire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Cuvinte OK . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Cuvinte din scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Metaforele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Frazele de securizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6. Subjonctivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7. Structura frazei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Tranzacfliile de sub øtreang . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Tipuri de râs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1. Râsete conforme cu scenariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Râsete sænætoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H. Bunica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I. Tipuri de protest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . J. Povestea vieflii tale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . K. Comutærile din scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

371 372 373 373 374 375 376 378 380 381 382 383 384 388 388 389 389 391 393 396

Capitolul 18. Scenariul de viaflæ în terapie . . . . . . . . . . . . . . . A. Rolul terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Dozarea jocului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Motive pentru terapie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Scenariul terapeutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Predicflia rezultatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Antiteza scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Amber . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G. Vindecarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

399 399 399 402 403 404 407 408 414

Capitolul 19. Intervenflia decisivæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Cæile finale comune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Vocile din minte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Dinamica permisiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. A vindeca pacienfli versus a face progrese . . . . . . . .

417 417 420 424 430

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

Capitolul 20. Trei prezentæri de caz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Clooney . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Victor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Jan øi Bill . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

11 433 433 441 442

PARTEA A CINCEA Abordæri øtiinflifice ale teoriei scenariului de viaflæ Capitolul 21. Obiecflii la adresa teoriei scenariului de viaflæ . . A. Obiecflii spirituale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Obiecflii filosofice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Obiecflii raflionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Obiecflii doctrinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E. Obiecflii empirice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . F. Obiecflii privind dezvoltarea psihicæ . . . . . . . . . . . . . G. Obiecflii clinice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

449 449 450 451 453 456 457 458

Capitolul 22. Probleme metodologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. Harta øi terenul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Grila conceptualæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C. Date slabe øi date tari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

461 461 464 468

Capitolul 23. Inventarul operaflional al scenariului . . . . . . . . A. Definiflia unui scenariu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . B. Cum poate fi confirmat un scenariu . . . . . . . . . . . . . C. Introducere la inventarul operaflional al scenariului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . D. Un inventar operaflional al scenariului . . . . . . . . . . E. Un inventar operaflional condensat . . . . . . . . . . . . . . F. Un inventar operaflional al terapiei . . . . . . . . . . . . . .

472 472 476 481 482 491 494

Anexæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 497 Chiar aøa, ce spui dupæ „Bunæ ziua“? . . . . . . . . . . . . . . 497 Glosar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 500 Lista figurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 507

NOTÆ ASUPRA TRADUCERII

ranspunerea lucrærii lui Eric Berne în limba românæ a presupus anumite dificultæfli, ca urmare a faptului cæ textul reprezintæ una dintre primele „cæræmizi“ în construirea orientærii analizei tranzacflionale. Drept urmare, autorul s°a folosit de libertatea de novator în alegerea termenilor care sæ°i descrie cel mai bine ideile øi conceptele. Am încercat, la rândul meu, sæ propun în traducere termenii echivalenfli optimi, care sæ respecte cu fidelitate ideile autorului øi totodatæ limba românæ, astfel încât sæ se poatæ constitui într°un adeværat lexic specific analizei tranzacflionale. Cunoscând faptul cæ existæ pe piafla româneascæ o serie de cærfli din domeniul analizei tranzacflionale în care terminologia diferæ de cea folositæ în prezenta traducere, îmi voi expune în continuare, pe scurt, alegerile în privinfla a patru categorii de termeni. În primul rând, existæ termeni care au echivalent în limba românæ øi care, în alte lucræri, nu au fost traduøi; am preferat sæ nu fac importuri linvgistice nejustificate. Mæ refer în primul rând la script, pentru care am folosit „scenariu de viaflæ“ sau, din motive de economie, doar „scenariu“. De asemenea, este cazul termenului stroke; este adeværat cæ în limba englezæ el are øi sensul de mângâiere, øi sensul de lovituræ, dar Berne îl defineøte clar drept modalitatea prin care mama îi oferæ confirmare pruncului ei, aøa cæ am considerat cæ poate fi vorba doar despre „mângâiere“ øi l°am tradus ca atare. Oarecum în aceeaøi categorie intræ øi adjectivul ulterior (cu referire la tranzacflii øi la motive), tradus anterior prin „ulterior“; are øi

T

14

Eric Berne

acest sens în limba englezæ, dar este sensul secundar, cel principal øi care se aplicæ în lucrarea lui Berne fiind „ascuns“. Existæ apoi termeni intraductibili ca atare; mæ refer la adjectivele scripty øi gamy. Cum de la substantivele „scenariu“ øi „joc“ nu se poate obfline o formæ adjectivalæ corespunzætoare, am recurs la echivalarea acestor termeni prin expresiile „în ton cu scenariul“ øi „în ton cu jocul“. Este øi cazul termenului injunction, în privinfla cæruia autorul precizeazæ faptul cæ îl foloseøte cu sensul de hotærâre judecætoreascæ, definitivæ øi irevocabilæ. Traducerea lui prin „hotærâre judecætoreascæ“ ar fi fost nu numai greoaie, ci øi cu tentæ absurdæ în anumite contexte, astfel cæ am ales echivalentul „poruncæ“, a cærui greutate am considerat cæ surprinde nuanflele dorite de autor. Un caz aparte îl reprezintæ termenul trading stamp, care fline de practica specificæ anumitor lanfluri de magazine americane de a°øi ræsplæti cumpærætorii fideli prin cupoane valorice care sæ fie preschimbate ulterior în bunuri, practicæ neîntâlnitæ în comerflul românesc øi, de altfel, aproape dispærutæ øi în cel american. Am ales sæ°l traduc prin „cupon“; o variantæ ar fi fost cea de „talon“ — practica taloanelor de concurs din diferite publicaflii semænând cel mai bine cu cea la care se referæ Berne —, dar ambiguitatea datæ de polisemia cuvântului m°a determinat sæ nu°l folosesc. O caracteristicæ a stilului lui Eric Berne este folosirea termenilor argotici; argoul englezei americane este incomparabil mai bogat faflæ de argoul limbii române, astfel cæ în majoritatea cazurilor am recurs la cuvinte din lexicul uzual. A fost cazul cuvântului con, al cærui sens principal (øi totodatæ cel vizat de autor) este cel de înøelæciune bazatæ pe abuz de încredere sau pe naivitatea victimei; l°am tradus prin „pæcælealæ“. De asemenea, am ales varianta „ræsplatæ“ pentru payoff, termen folosit în lumea interlopæ pentru a denumi o sumæ plætitæ ca mitæ sau în urma øantajului. Ambele alegeri au fost motivate de dorinfla de a pæstra caracterul economic al terminologiei folosite de Berne, cu denaturarea minimæ a sensului. Termenul racket, cu sensul de loc concesionat sau tarabæ concesionatæ într°un parc de distracflii, a fost ales de Berne pen-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

15

tru a denumi træirea afectivæ urmæritæ cu predilecflie de o persoanæ; am ales drept echivalent „concesiune“, cu scopul de a sublinia modul exclusivist în care individul se raporteazæ la simflæmântul sæu predilect. Traducerea termenilor gimmick prin „chichiflæ“ øi crossup prin „derutæ“ a urmærit, de asemenea, redarea cât mai fidelæ a semnificafliei date de autor acestor termeni. Este øi cazul termenilor The Connection øi The Patsy, folosifli de Berne pentru a denumi douæ roluri secundare din cadrul scenariului; i°am tradus prin „Relaflia“ (dat fiind sensul, încetæflenit în limba românæ, de persoanæ care dispune de resursele necesare pentru a înlesni un lucru altfel dificil de realizat) øi „Manipulatul“. În sfârøit, au existat termeni øi expresii ce reprezintæ pur øi simplu invenflii ale lui Berne, el folosindu°se de flexibilitatea limbii engleze pentru a°øi denumi cât mai sintetic øi mai descriptiv conceptele. Este vorba despre reach back øi afterburn; în cazul lor am recurs la echivalenfli aleøi pe baza definifliilor date de autor, anume „presiune anticipatæ“ øi respectiv „presiune ulterioaræ“, considerând cæ exprimæ la fel de sintetic øi descriptiv conceptele în cauzæ. În aceeaøi situaflie se aflæ expresiile clock time øi goal time, pentru care am recurs la variantele „timp°cronometru“ øi „timp°obiectiv“. Pentru uøurinfla raportærii cititorului la alte traduceri din domeniul analizei tranzacflionale în care s°au fæcut alte alegeri terminologice, am menflionat în text øi varianta în limba englezæ a tuturor termenilor importanfli øi, de asemenea, am pæstrat°o în parantezæ în Glosarul existent la finalul cærflii. Anacaona Mîndrilæ

PREFAޮ

ceastæ carte se înscrie în øirul lucrærilor mele anterioare pe tema orientærii tranzacflionale øi contureazæ noile dezvoltæri teoretice øi practice apærute în ultimii cinci ani, în principal progresele rapide în analiza scenariului de viaflæ. În aceastæ perioadæ a crescut foarte mult numærul terapeuflilor formafli în analiza tranzacflionalæ. Ei testeazæ teoriile deja acceptate, în domenii foarte diferite, printre care industria, reeducarea, educaflia øi politica, dar øi într°o diversitate de situaflii clinice. Mulfli dintre ei aduc contribuflii originale, dupæ cum se menflioneazæ în text øi în notele de subsol. Cartea de faflæ este gânditæ în principal ca un manual avansat de psihoterapie; specialiøtii cu diferite orientæri nu vor avea nici o dificultate în a traduce în propriul lor dialect cronicile scurte, simple ale analizei tranzacflionale. Færæ îndoialæ cæ o vor citi øi unii neprofesioniøti, motiv pentru care am încercat s°o fac accesibilæ øi pentru ei. S°ar putea sæ necesite gândire, dar sper cæ nu va presupune øi decodificare. Psihoterapia convenflionalæ foloseøte de obicei trei dialecte: terapeut°terapeut, terapeut°pacient øi pacient°pacient; ele se deosebesc la fel mult între ele ca dialectul mandarin øi cel cantonez sau greaca veche øi greaca modernæ. Experienfla aratæ cæ, dacæ se renunflæ la dialecte, pe cât posibil, în favoarea unei kua°yu sau lingua franca a fondului lexical de bazæ, se îmbunætæfleøte „comunicarea“ pe care øi°o doresc cu ardoare atâflia terapeufli (øi pe care o lasæ cu atâta perseverenflæ sæ aøtepte, cum s°ar zice, în fafla altarului). Am încercat sæ evit moda, atât de ræspânditæ în øtiinflele sociale, comportamen-

A

18

Eric Berne

tale øi psihiatrice, de a ascunde nesiguranfla prin redundanflæ øi vagul prin prolixitate — practicæ ale cærei origini pot fi gæsite la Facultatea de Medicinæ a Universitæflii din Paris, în secolul al XIV°lea. Acest stil mi°a adus învinuiri de „popularizare“ øi „suprasimplificare“ — termeni ce amintesc acuzafliile de „cosmopolitanism burghez“ øi „deviaflie capitalistæ“ formulate de fostul Comitet Central. Având de ales între mister øi deschidere, între sofisticare øi simplitate, m°am alæturat „mulflimii“, aruncând ici øi colo câte un cuvânt „mare“ pe post de hamburger care sæ°i distragæ pe câinii de pazæ ai academiilor, în vreme ce eu o øterg pe uøa de la subsol øi le spun „Bunæ ziua“ prietenilor mei. E aproape imposibil sæ mulflumesc tuturor acelora care au ajutat la dezvoltarea analizei tranzacflionale, de vreme ce numærul lor se ridicæ acum la câteva mii. Cei pe care îi cunosc cel mai bine sunt membrii formatori din Asociaflia Internaflionalæ de Analizæ Tranzacflionalæ øi membrii Seminarului de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco, la care particip cu regularitate în fiecare sæptæmânæ. Printre practicienii cel mai activ preocupafli de analiza scenariului de viaflæ se numæræ Carl Bonner, Melvin Boyce, Michael Breen, Viola Callaghan, Hedges Capers, Leonard Campos, William Collins, Joseph Concannon, Patricia Crossman, John Dusay, Mary Edwards, Franklin Ernst, Kenneth Everts, Robert Goulding, Martin Groder, Gordon Haiberg, Thomas Harris, James Horewitz, Muriel James, Pat Jarvis, Stephen Karpman, David Kupfer, Pamela Levin, Jack Lindheimer, Paul McCormick, Jay Nichols, Margaret Northcott, Edward Olivier, W. Ray Pointdexter, Solon Samuels, Myra Schapps, Jacqui Schiff, Zelig Selinger, Claude M. Steiner, James Yates øi Robert Zechnich. În plus, vreau sæ°i mulflumesc secretarei mele din San Francisco, Pamela Blum, care a avut grijæ ca Seminarul sæ se desfæøoare færæ dificultæfli øi a contribuit cu propriile idei; de asemenea, succesoarelor ei, Elaine Wark øi Arden Rose, øi mai ales secretarei mele din Carmel, doamna Mary N. Williams — færæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

19

conøtiinciozitatea, îndemânarea øi devotamentul ei, manuscrisul acesta, cu toate variantele øi modificærile aduse, n°ar fi væzut lumina tiparului. Fiul meu, Terence, în vârstæ de cincisprezece ani, m°a ajutat cu pricepere la colaflionarea bibliografiei øi la desene, precum øi la alte detalii ale manuscrisului, iar fiica mea, Ellen Calcaterra, l°a citit øi a fæcut multe sugestii valoroase. În final, vreau sæ mulflumesc pacienflilor mei pentru încrederea cu care mi s°au dezvæluit øi pentru cæ m°au læsat sæ plec în vacanfle, ca sæ pot gândi; de asemenea, milioanelor de cititori din cel puflin cincisprezece flæri, care m°au încurajat prin interesul cu care au citit una sau alta dintre lucrærile mele.

SEMANTICÆ La fel ca în alte cærfli ale mele, pronumele el se referæ la fiinfle umane de ambele sexe, în vreme ce pronumele ea este folosit atunci când consider cæ o afirmaflie se aplicæ mai mult femeilor decât bærbaflilor; uneori, el este întrebuinflat øi pentru simplitate gramaticalæ, pentru a°l deosebi pe terapeut (bærbat) de pacient. Sper ca femeile emancipate sæ nu înfleleagæ greøit aceste convenflii sintactice. Afirmaflia este înseamnæ cæ am o convingere rezonabil de fermæ, bazatæ pe experienfla clinicæ proprie sau a altora, în legæturæ cu respectivul aspect. Expresia pare sæ fie înseamnæ cæ aøtept confirmæri ulterioare înainte de a mæ pronunfla categoric. O parte a studiilor de caz a fost extrasæ din propria mea experienflæ, iar restul, din cele prezentate la seminarii øi la øedinflele de supervizare; unele sunt compuse din mai multe cazuri. Le°am prezentat pe toate astfel încât persoanele în cauzæ sæ nu poatæ fi recunoscute, deøi am reprodus cu fidelitate incidentele sau dialogurile semnificative. Eric Berne

Partea I CONSIDERAfiII GENERALE

Capitolul 1 INTRODUCERE A. Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Aceastæ întrebare copilæreascæ, aparent foarte simplæ øi lipsitæ de profunzimea aøteptatæ în cazul unui demers øtiinflific, cuprinde în ea toate întrebærile esenfliale ale existenflei umane øi problemele fundamentale ale øtiinflelor sociale. Este întrebarea pe care copiii mici „øi°o adreseazæ“ lor înøile, la care copiii mai mari învaflæ sæ accepte ræspunsuri deformate, pe care adolescenflii øi°o pun unii altora øi celor care îi sfætuiesc, de care adulflii scapæ acceptând ræspunsurile deformate ale celor mai buni ca ei øi despre care bætrânii filosofi înflelepfli scriu cærfli færæ a gæsi vreodatæ ræspunsul. Ea confline atât întrebarea fundamentalæ a psihologiei sociale: „De ce vorbesc oamenii unii cu alflii?“, cât øi întrebarea fundamentalæ a psihiatriei sociale: „De ce le place oamenilor sæ fie agreafli?“ Ræspunsul ei e øi ræspunsul la întrebærile puse de cei patru Cælærefli ai Apocalipsei: ræzboi sau pace, foamete sau beløug, molimæ sau sænætate, moarte sau viaflæ? Nu°i de mirare cæ puflini oameni îl aflæ în timpul vieflii, de vreme ce majoritatea îøi traverseazæ existenfla færæ a gæsi mæcar ræspunsul la întrebarea care o precede: „Cum spui bunæ ziua?“

B. Cum spui „Bunæ ziua“? În asta constæ secretul budismului, al creøtinismului, al iudaismului, al platonismului, al ateismului øi, mai presus de

24

Eric Berne

toate, al umanismului. Faimosul „sunet al unei mâini care aplaudæ“ din Zen este sunetul vocii unei persoane care spune „bunæ ziua“ altei persoane øi, de asemenea, sunetul Regulii de Aur, indiferent în ce Biblie ar fi ea exprimatæ. A spune „bunæ ziua“ corect înseamnæ a°l vedea pe celælalt, a fi conøtient de el ca fenomen, a fi prezent pentru el øi pregætit ca el sæ fie prezent pentru tine. Poate cæ oamenii care demonstreazæ cel mai bine aceastæ capacitate sunt bæøtinaøii din insula Fiji, al cæror zâmbet autentic reprezintæ una dintre rarele nestemate ale lumii. Apare lent, lumineazæ întreaga faflæ, persistæ suficient încât sæ fie clar recunoscut øi sæ exprime totodatæ recunoaøtere claræ øi se stinge cu o încetinealæ tainicæ. În alte pærfli ale lumii îøi gæseøte pereche doar în zâmbetul cu care se întâmpinæ unul pe altul, în cel mai spontan mod, mama øi sugarul øi, de asemenea, în flærile vestice, doar într°un anumit tip de personalitate deschisæ.* Cartea de faflæ pune în discuflie patru întrebæri: cum spui bunæ ziua, cum ræspunzi la bunæ ziua, ce spui dupæ bunæ ziua øi, în principal, trista problemæ: ce face toatæ lumea în loc sæ spunæ bunæ ziua? La aceste întrebæri voi ræspunde în continuare pe scurt, iar explicarea ræspunsurilor va ocupa tot restul prezentului manual de psihiatrie, care se adreseazæ în primul rând terapeuflilor, în al doilea rând, pacienflilor aflafli în curs de vindecare øi în al treilea rând, tuturor celor care vor sæ asculte. 1. Ca sæ spui bunæ ziua, trebuie mai întâi sæ scapi de tot gunoiul care s°a acumulat în mintea ta încæ de când ai venit acasæ de la maternitate øi apoi sæ°fli dai seama cæ acest salut anume, din momentul prezent, este irepetabil. S°ar putea sæ ai nevoie de ani buni ca sæ învefli sæ faci asta. 2. Ca sæ ræspunzi la bunæ ziua, trebuie sæ scapi de tot gunoiul din mintea ta øi sæ vezi cæ existæ o persoanæ care stæ în fafla ta sau trece pe lângæ tine, aøteptând ca tu sæ°i ræspunzi *

Un lucru ciudat: din experienfla mea, asemenea zâmbete se întâlnesc cel mai adesea la fetele între douæzeci øi treizeci de ani, cu pærul brunet øi lung.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

25

la salut. Øi ca sæ învefli sæ faci asta e posibil sæ ai nevoie de ani întregi. 3. Dupæ ce spui bunæ ziua, trebuie sæ scapi de tot gunoiul care°fli revine în minte: de toate presiunile ulterioare ale nedreptæflilor pe care le°ai træit øi de toate presiunile anticipate necazurilor în care ai de gând sæ intri. În felul æsta vei amufli øi nu vei avea nimic de spus. Dupæ ani de exercifliu, s°ar putea sæ te gândeøti la ceva care sæ merite spus. 4. Cartea de faflæ se ocupæ în mare parte cu gunoiul menflionat, adicæ cu ceea ce°øi fac oamenii unii altora în loc sæ spunæ bunæ ziua. Am scris°o cu speranfla ca aceia cu pregætirea øi cu talentul necesare se pot ajuta pe ei înøiøi øi°i pot ajuta øi pe ceilalfli sæ identifice ceea ce eu numesc (într°un sens filosofic) „gunoi“, fiindcæ pentru a ræspunde la celelalte trei întrebæri trebuie în primul rând sæ înflelegi ce e gunoi øi ce nu. Am numit „marflian“ stilul de vorbire al oamenilor care învaflæ sæ spunæ bunæ ziua, pentru a°l deosebi de vorbirea pæmânteanæ de zi cu zi, care — dupæ cum ne aratæ istoria, din cele mai vechi timpuri atestate prin documente în Egipt øi Babilonia øi pânæ în zilele noastre — a dus la ræzboaie, foamete, epidemii øi moarte, iar în cazul supraviefluitorilor, la un anumit grad de confuzie mentalæ. Sæ speræm cæ, pe termen lung, învæflatæ øi predatæ cum se cuvine, marfliana va contribui la eliminarea acestor calamitæfli. Marflian este, spre exemplu, limbajul viselor, care aratæ lucrurile aøa cum sunt ele în realitate.

C. O ilustrare Pentru a ilustra valoarea posibilæ a acestei abordæri, ne vom referi la un pacient pe moarte, adicæ un pacient care suferæ de o boalæ incurabilæ øi mai are doar un timp limitat de træit. Lui Mort, un bærbat de treizeci de ani, afectat de o formæ de cancer cu evoluflie lentæ, incurabilæ în stadiul actual

26

Eric Berne

al cunoøtinflelor noastre, i s°a spus cæ°i mai ræmân în cel mai ræu caz încæ doi ani de viaflæ, iar în cel mai bun caz, cinci. A venit la psihiatru fiindcæ îl supærau ticurile: clætinatul din cap øi bâflâitul din picior, din motive pe care nu le cunoøtea. În grupul sæu de terapie, Mort a descoperit în scurt timp explicaflia: îøi stævilea temerile în spatele unui zid continuu de muzicæ pe care o asculta în minte, iar ticurile constituiau modul lui de a fline ritmul acelei muzici. S°a stabilit prin observaflii atente cæ lucrurile stæteau aøa øi nu invers, adicæ nu muzica mentalæ flinea ritmul cu ticurile, ci miøcærile corporale flineau ritmul cu ea. În acest punct, toatæ lumea, inclusiv Mort, øi°a dat seama cæ dacæ muzica ar fi înlæturatæ prin psihoterapie, s°ar descætuøa un imens rezervor de neliniøte. Consecinflele acestui fapt nu puteau fi anticipate, decât dacæ se reuøea înlocuirea temerilor lui Mort cu emoflii mai agreabile. Ce era de fæcut? În scurt timp, a ieøit la ivealæ faptul cæ tofli membrii grupului øtiau cæ vor muri mai devreme sau mai târziu øi tofli nutreau, în legæturæ cu asta, sentimente pe care le ascundeau în diverse moduri. La fel ca în cazul lui Mort, timpul øi eforturile investite de aceøti oameni pentru a°øi ascunde simflæmintele erau un fel de plæfli, acceptate prin øantaj, pe care le fæceau Morflii, iar asta îi împiedica sæ se bucure din plin de viaflæ. Astfel stând lucrurile, ei puteau træi mai mult, în cei douæzeci sau cincizeci de ani cât mai aveau la dispoziflie, decât ar fi reuøit Mort în cei doi, maximum cinci ani care°i ræmæseseræ. S°a stabilit pe aceastæ cale cæ importantæ este nu durata, ci calitatea vieflii: o descoperire deloc neaøteptatæ sau ineditæ, dar fæcutæ într°un mod mai impresionant decât de obicei, datoritæ efectului profund exercitat asupra tuturor de prezenfla unui om pe moarte. Ceilalfli membri ai grupului (care înflelegeau marfliana, limbæ pe care i°au predat°o bucuroøi lui Mort øi pe care acesta a învæflat°o cu plæcere) erau de acord cæ a træi înseamnæ tot felul de lucruri simple, cum ar fi sæ vezi copacii, sæ auzi pæsærile cântând øi sæ le spui oamenilor bunæ ziua: experienfle carac-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

27

terizate de spontaneitate øi de conøtientizarea momentului prezent, færæ dramatisme øi færæ ipocrizie, cu rezervæ øi bunæ°cuviinflæ. De asemenea, ei au cæzut de acord cæ pentru a face asemenea lucruri, aveau nevoie cu toflii, inclusiv Mort, sæ se debaraseze de gunoiul din mintea lor. Când au înfleles cæ, într°un fel, situaflia acestuia nu era cu mult mai tragicæ decât a lor, tristeflea øi timiditatea cauzate de prezenfla lui au dispærut. Puteau acum sæ se veseleascæ împreunæ, puteau discuta ca de la egal la egal. Membrii grupului îøi puteau permite sæ fie duri cu Mort în privinfla gunoiului din mintea lui, pentru cæ el ajunsese sæ înfleleagæ valoarea øi motivaflia acestei asprimi; la rândul lui, Mort avea privilegiul de a fi dur cu membrii grupului în legæturæ cu gunoiul lor. Drept urmare, Mort a renunflat la identitatea de canceros øi øi°a reluat statutul de membru al speciei umane, deøi toatæ lumea, inclusiv el, înflelegea pe deplin cæ situaflia sa era mai drasticæ decât a tuturor celorlalfli.1 Aceastæ împrejurare ilustreazæ mai limpede decât multe altele patetismul øi profunzimea problemei lui „bunæ ziua“, problemæ care, în cazul lui Mort, a traversat trei stadii. La început, când Mort a intrat în grup, ceilalfli nu øtiau cæ e un om condamnat øi i s°au adresat în stilul pe care øi°l creaseræ în cadrul grupului. În esenflæ, atitudinea fiecærui membru era stabilitæ de educaflia primitæ — de felul cum îl învæflaseræ pærinflii sæ întâmpine oamenii, de unele ajustæri deprinse mai târziu în viaflæ øi de un respect øi o sinceritate anume, adecvate psihoterapiei. Mort, ca nou°venit, a reacflionat aøa cum ar fi fæcut°o oriunde altundeva, prefæcându°se a fi bæiatul american ambiflios øi plin de viaflæ pe care øi l°au dorit pærinflii lui. Dar când a afirmat, în a treia øedinflæ, cæ e un om condamnat, 1

Avantajele revenirii la viaflæ în loc de a aøtepta moartea sunt descrise în: (1) „Terminal Cancer Ward: Patients Build Atmosphere of Dignity.“ Journal of the American Medical Association. 208: 1289, 26 mai 1969. (2) Klagsbrun, S.C. „Cancer Emotions, and Nurses.“ Summary of Scientific Proceedings. A 122°a Conferinflæ Anualæ a Asociafliei Psihiatrilor Americani, Washington, D.C., 1969.

28

Eric Berne

ceilalfli membri s°au simflit confuzi øi trædafli. Se întrebau dacæ au spus ceva care sæ°i fi prezentat într°o imagine nefavorabilæ în ochii proprii øi ai lui Mort, dar mai ales în ochii terapeutului. De fapt, pæreau furioøi atât pe Mort, cât øi pe terapeut pentru cæ nu le°au dezvæluit mai devreme acest lucru important — aproape de parcæ ar fi fost traøi pe sfoaræ. Practic, ei îi spuseseræ lui Mort un „bunæ ziua“ standardizat, færæ sæ°øi dea seama cu cine vorbesc. Acum, fiindcæ øtiau cæ el e o persoanæ aparte, ar fi vrut sæ dea timpul înapoi øi s°o ia de la început, caz în care s°ar fi purtat altfel. Aøa cæ au luat°o de la început. În loc sæ vorbeascæ deschis, ca înainte, i s°au adresat cu blândefle øi precauflie, de parcæ ar fi spus: „Vezi ce eforturi fac ca sæ fiu plin de înflelegere faflæ de tragedia ta?“ Nici unul dintre membrii grupului nu mai voia acum sæ°øi riøte reputaflia vorbindu°i ræspicat unui om pe moarte øi, mai presus de toate, nimeni nu îndræznea sæ râdæ prea îndelungat sau prea tare în prezenfla lui. Dar noua atitudine era nedreaptæ, pentru cæ îi dædea lui Mort un avantaj. Situaflia s°a corectat dupæ ce s°a rezolvat problema a ceea ce putea face Mort; tensiunea a dispærut øi membrii grupului au putut sæ se întoarcæ øi sæ o ia de la capæt pentru a treia oaræ, vorbindu°i ca unui membru al speciei umane, færæ reflineri. Aøadar, cele trei stadii au fost reprezentate printr°un „bunæ ziua“ superficial, un „bunæ ziua“ încordat, plin de compasiune, øi un „bunæ ziua“ relaxat, real. Zoe nu°i poate spune bunæ ziua lui Mort pânæ când nu aflæ cine este el, iar asta se poate schimba de la o sæptæmânæ la alta, ba chiar de la o oræ la alta. De fiecare datæ când se întâlnesc, ea øtie despre el ceva mai mult decât øtia la întâlnirea anterioaræ øi trebuie sæ°l salute într°un mod uøor diferit, dacæ vrea sæ flinæ pasul cu progresul prieteniei lor. Dar cum e imposibil ca ea sæ øtie totul despre Mort sau sæ anticipeze toate schimbærile, nu poate sæ°i adreseze un „bunæ ziua“ perfect, ci doar sæ se apropie din ce în ce mai mult de acel salut desævârøit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

29

D. Strângerea de mânæ Mulfli pacienfli care vin prima oaræ la psihiatru, fiind poftifli în cabinet, se prezintæ øi dau mâna cu acesta. Ba mai mult, unii psihiatri întind mâna primii. Eu am o altæ politicæ în privinfla strângerii mâinii. Dacæ pacientul întinde mâna într°un fel plin de viaflæ, i°o strâng, pentru a nu fi nepoliticos, dar într°un mod care sæ nu mæ angajeze cu nimic, pentru cæ mæ întreb de ce este aøa entuziast. Dacæ mi°o oferæ într°un stil care sugereazæ cæ face gestul pentru cæ aøa cer bunele maniere, îi ræspund cu politefle egalæ, astfel încât sæ fim înfleleøi: acest ritual amabil nu va avea nici un amestec în treaba pe care o avem de fæcut împreunæ. Dacæ pacientul întinde mâna într°un mod care indicæ disperarea, atunci i°o strâng cu putere, încurajator, pentru ca el sæ øtie cæ°i înfleleg nevoia. Dar felul cum intru în sala de aøteptare, expresia de pe fafla mea øi poziflia braflelor mele aratæ foarte clar, chiar øi celor nou°venifli, cæ aceastæ manifestare de politefle va fi omisæ dacæ ei nu vor insista. Prin asta intenflionez sæ demonstrez — øi de regulæ reuøesc — cæ pacientul øi cu mine ne aflæm acolo pentru lucruri mult mai serioase decât a dovedi cæ suntem oameni de treabæ sau a face schimb de politefluri. Principalul motiv pentru care nu dau mâna cu pacienflii este acela cæ nu°i cunosc, øi nu mæ aøtept ca ei sæ dea mâna cu mine, pentru cæ nici ei nu mæ cunosc; de asemenea, pe unii oameni care vin la psihiatru îi deranjeazæ sæ fie atinøi, astfel cæ evitarea atingerii reprezintæ un gest de politefle faflæ de ei. Sfârøitul interviului este cu totul altceva. În acel moment øtiu deja multe despre pacient, iar el øtie, de asemenea, câte ceva despre mine. Prin urmare, când pleacæ, îmi fac o datorie din a°i strânge mâna, øi cunosc destule despre el pentru a face gestul aøa cum trebuie. Aceastæ strângere de mânæ are o semnificaflie foarte importantæ pentru pacient: înseamnæ cæ îl accept* *

Termenul „acceptare“ nu este folosit aici în sensul sæu imprecis, sentimental, ci înseamnæ, concret, cæ sunt dispus sæ petrec mai mult timp cu pacientul. Asta presupune un angajament serios, care, în

30

Eric Berne

chiar øi dupæ ce mi°a spus toate lucrurile „rele“ despre el. Dacæ are nevoie de încurajare, îi voi strânge mâna în aøa fel încât sæ°l încurajez; dacæ are nevoie sæ°øi afirme masculinitatea, strângerea mea de mânæ îi va sublinia propria°i masculinitate. Asta nu e o manevræ bine gânditæ de a°l seduce pe pacient, ci un mod spontan øi liber consimflit de a°i aræta recunoaøtere aøa cum îl cunosc la acel moment, dupæ ce am discutat împreunæ o oræ despre grijile lui cele mai intime. Pe de altæ parte, dacæ m°a minflit din rea°voinflæ, nu din jenæ fireascæ, sau a încercat sæ mæ exploateze ori sæ mæ intimideze, nu°i strâng mâna, ca sæ înfleleagæ cæ va trebui sæ se comporte altfel dacæ vrea sæ fiu de partea lui. Cu femeile, lucrurile stau oarecum diferit. Dacæ o pacientæ anume are nevoie de un semn palpabil cæ o accept, îi voi strânge mâna într°un mod adecvat nevoilor sale; dacæ o alta evitæ contactul cu bærbaflii (lucru pe care am avut timp sæ°l aflu pe parcursul interviului), îmi iau la revedere într°o manieræ corectæ øi o las sæ plece færæ sæ°i strâng mâna. Acest din urmæ caz ilustreazæ cel mai clar motivul pentru care nu folosesc strângerea de mânæ ca pe un mod de a°mi întâmpina pacienflii: dacæ dau mâna cu o astfel de pacientæ la început, înainte sæ øtiu cu cine am de a face, îi trezesc aversiunea. De fapt, procedând astfel, am dat buzna peste ea øi am insultat°o înainte de interviu, forflând°o, în numele bunelor maniere øi împotriva tendinflei sale læuntrice, sæ mæ atingæ øi sæ mæ lase sæ o ating, chiar dacæ politicos. În grupurile de terapie urmez o politica similaræ. Nu spun „bunæ ziua“ când intru, pentru cæ nu i°am væzut pe membrii grupului o sæptæmânæ întreagæ øi nu øtiu pe cine salut. Un salut cordial, vesel poate fi chiar deplasat în lumina a ceea ce li s°a întâmplat în acest interval. În schimb, am mare grijæ sæ spun „la revedere“ fiecærui membru în parte la sfârøitul întâlnirii, pentru cæ atunci øtiu pe cine salut øi cum sæ o fac în fiecare caz în parte. De exemplu, sæ presupunem cæ unei anumite cazuri, poate însemna unul sau mai mulfli ani de ræbdare, eforturi, suiøuri, coborâøuri øi trezit de dimineaflæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

31

femei din grup i°a murit mama în intervalul scurs de la ultima noastræ întâlnire. Un „bunæ ziua“ jovial din partea mea i s°ar pærea deplasat. S°ar putea sæ°mi ierte salutul nepotrivit, dar nu e nevoie sæ o pun în situaflia de a face acest efort. La încheierea întâlnirii, cunoscându°i suferinfla, øtiu cum sæ°i spun „la revedere“.

E. Prietenii În contextul social, lucrurile stau altfel, de vreme ce prietenii existæ ca sæ°fli ofere mângâiere (în original, stroke). În cazul lor, „bunæ“ øi „la revedere“ variazæ de la o strângere de mânæ prietenoasæ la o îmbræfliøare caldæ, în funcflie de ceea ce sunt pregætifli sæ primeascæ øi de ceea ce au nevoie; alteori, atitudinea faflæ de ei este cea de tachinare afectuoasæ, cu scopul de a evita implicarea prea profundæ, un fel de „spune°o cu zâmbetul pe buze“. Dar un lucru în viaflæ e mai sigur decât impozitele øi la fel de sigur ca moartea: cu cât îfli faci mai curând prieteni noi, cu atât mai curând vei avea prieteni vechi.

F. Teoria Cam atât în ceea ce priveøte „bunæ ziua“ øi „la revedere“. Ceea ce se întâmplæ în intervalul dintre ele intræ sub incidenfla unei teorii specifice despre personalitate øi dinamica grupului, teorie ce constituie totodatæ øi o metodæ terapeuticæ, cunoscutæ sub numele de analizæ tranzacflionalæ. Pentru a putea aprecia ceea ce urmeazæ, este necesaræ mai întâi înflelegerea principiilor acestei orientæri.

Capitolul 2 PRINCIPIILE ANALIZEI TRANZACfiIONALE Principiile analizei tranzacflionale au fost descrise anterior cu numeroase ocazii. Prezentarea cea mai detaliatæ a acestor principii poate fi gæsitæ în lucrarea autorului intitulatæ Analiza tranzacflionalæ în psihoterapie2; aplicarea lor în dinamica grupurilor este conturatæ în Structura øi dinamica organizafliilor øi grupurilor3; utilizarea în analiza jocurilor este descrisæ în Jocuri pentru adulfli4; aplicafliile clinice pot fi gæsite în Principiile terapiei de grup5, iar un rezumat al teoriei existæ, într°o formæ accesibilæ, în lucrarea Ghid de psihiatrie øi psihanalizæ pentru nespecialiøti6. Prin urmare, aici voi face doar o descriere sumaræ, pentru acei cititori care nu au la îndemânæ nici una dintre aceste lucræri.

2 3

4 5 6

Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Grove Press, New York, 1961. Berne, E. Structure and Dynamics of Organizations and Groups. J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1963. Grove Press (Paperback), New York, 1966. Berne, E. Games People Play. Grove Press, New York, 1964. New York, 1967 (ediflie broøatæ). Berne, E. Principles of Group Treatment. Oxford University Press, New York, 1966. Grove Press, New York, 1968 (ediflie broøatæ). Berne, E. A Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis. Simon & Schuster, New York, 1968. Andre Deutsch, London, 1969. Grove Press (Paperback), New York 1962, pp. 277°306.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

33

A. Analiza structuralæ Interesul fundamental al analizei tranzacflionale îl reprezintæ studierea stærilor Eului — sisteme coerente de idei øi træiri afective manifestate prin modele de comportament corespunzætoare. Fiecare fiinflæ umanæ manifestæ trei tipuri de stæri ale Eului. (1) Cele derivate din figurile parentale, denumite în mod curent Pærintele. În starea de Pærinte, individul simte, gândeøte, acflioneazæ, vorbeøte øi reacflioneazæ exact la fel ca unul dintre pærinflii sæi pe vremea când el era copil. Aceastæ stare a Eului este activæ, de exemplu, în creøterea propriilor copii. Chiar øi atunci când persoana nu°øi manifestæ concret aceastæ stare a Eului, ea îi influenfleazæ comportamentul, ca „influenflæ parentalæ“, îndeplinind funcfliile unei conøtiinfle. (2) Starea Eului în care persoana îøi evalueazæ în mod obiectiv mediul øi calculeazæ probabilitæflile øi posibilitæflile acestuia pe baza experienflei anterioare se numeøte starea de Adult a Eului sau Adultul. Adultul funcflioneazæ ca un computer. (3) Fiecare persoanæ poartæ înæuntrul sæu o fetiflæ sau un bæieflel care simte, gândeøte, acflioneazæ, vorbeøte øi reacflioneazæ exact aøa cum fæcea persoana la o anumitæ vârstæ a copilæriei — stare a Eului denumitæ Copilul. Copilul nu e privit drept „pueril“ sau „imatur“, termeni ce aparflin Pærintelui, ci pur øi simplu drept un copil de o anumitæ vârstæ, iar factorul important îl reprezintæ aici vârsta, care, în circumstanfle normale, se plaseazæ undeva între doi øi cinci ani. E important ca individul sæ°øi înfleleagæ Copilul, nu doar pentru cæ°l va însofli toatæ viafla, ci øi pentru cæ el reprezintæ partea cea mai valoroasæ a personalitæflii sale. Figura 1A îøi propune sæ prezinte diagrama completæ a personalitæflii oricærei fiinfle umane, cuprinzând tot ce simte, gândeøte, spune øi face ea. (Forma abreviatæ, mai practicæ este înfæfliøatæ în figura 1B.) O analizæ mai detaliatæ nu pune în evidenflæ stæri noi ale Eului, ci doar subdiviziuni în cadrul celor dintâi. Astfel, este evident cæ studiul atent va aræta în majoritatea cazurilor douæ componente parentale, una deri-

34

Eric Berne

Pærinte

P

Adult

A

P

Mamæ

Tatæ

A

P Copil

C

C

A C

Diagrama structuralæ a personalitæflii Figura 1A

O diagramæ structuralæ informalæ

Diagramæ structuralæ de gradul doi

Figura 1B

Figura 1C

vatæ de la tatæ, cealaltæ, de la mamæ; de asemenea, se vor descoperi în interiorul stærii de Copil a Eului componentele de Pærinte, Adult øi Copil, care erau deja prezente atunci când s°a fixat Copilul, dupæ cum se poate confirma observând copiii mici în situaflii reale. Aceastæ analizæ de gradul al doilea este reprezentatæ in figura 1C. Separarea unui model afectiv°comportamental de altul în diagnosticarea stærilor Eului este denumitæ analizæ structuralæ. În text, stærile Eului vor fi notate Pærinte (P), Adult (A) øi Copil (C), cu majuscule, iar prin pærinte, adult, copil, færæ majusculæ, vor fi denumifli oamenii concrefli. Vom întâlni, de asemenea, termeni al cæror sens se înflelege de la sine sau care vor fi explicafli: Pærintele spontan sau grijuliu, Pærintele critic, Copilul spontan, adaptat øi rebel. Copilul „structural“ este reprezentat prin diviziuni orizontale, în vreme ce Copilul „descriptiv“ este înfæfliøat prin diviziuni verticale, ca în figura 1D.

35

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? P

Pærintele Critic sau Spontan

Pærintele Grijuliu

Copilul Spontan

Aspecte descriptive ale personalitæflii Figura 1D

Copilul Adaptat

A

Copilul Rebel

C

B. Analiza tranzacflionalæ Din cele de mai sus reiese cæ în interacfliunea dintre douæ persoane sunt implicate øase stæri ale Eului — trei pentru fiecare persoanæ, ca în figura 2A. Pentru cæ stærile Eului se deosebesc între ele la fel de mult cum se deosebesc øi oamenii, este important de øtiut ce stare a Eului e activæ la fiecare persoanæ în timpul interacfliunii. Ceea ce se întâmplæ se poate reprezenta apoi prin sægefli trasate între cei doi „oameni“ din diagramæ. În cele mai simple tranzacflii — cele numite complementare —, sægeflile sunt paralele. Evident, existæ nouæ tipuri de tranzacflii complementare posibile (PP, PA, PC, AP, AA, AC, CP, CA, CC), dupæ cum aratæ figura 2B. Figura 2A reprezintæ, drept exemplu, o tranzacflie PC între doi sofli, în care stimulul pleacæ de la starea de Pærinte a Eului soflului cætre starea de Copil a Eului sofliei, iar ræspunsul, de la Copilul ei cætre Pærintele lui. În cea mai bunæ situaflie, diagrama poate reprezenta soflul care are grijæ ca un pærinte de soflia

36

Eric Berne

P

P Stimul

A

A Ræspuns

C

C

Soflie

Sofl

O tranzacflie complementaræ PC-CP Figura 2A

P

1

S

2

R

P S

3

R

4 5

A

A

6 7 8 C

9

S

C

R

O diagramæ relaflionalæ reprezentând nouæ tipuri posibile de tranzacflii complementare Figura 2B

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

37

recunoscætoare. Atât timp cât tranzacfliile sunt complementare, cu sægefli paralele, comunicarea poate continua pe o duratæ nedefinitæ. În figurile 3A øi 3B, ceva a mers prost. În figura 3A, un stimul Adult°cætre°Adult (AA), cum ar fi cererea unei informaflii, primeøte un ræspuns Copil°cætre°Pærinte (CP), astfel cæ sægeata stimulului øi cea a ræspunsului se încruciøeazæ în loc sæ fie paralele. O tranzacflie de acest tip se numeøte tranzacflie încruciøatæ; într°o astfel de situaflie comunicarea se întrerupe. Dacæ, spre exemplu, soflul solicitæ o informaflie de genul „Unde sunt butonii mei?“, iar soflia îi replicæ „De ce dai mereu vina pe mine pentru tot ce se întâmplæ?“, a apærut o tranzacflie încruciøatæ øi cei doi nu mai pot discuta despre butonii de cæmaøæ. E o tranzacflie încruciøatæ de tipul I, care reprezintæ forma obiønuitæ a reacfliei de transfer aøa cum apare ea în terapie øi, totodatæ, este tipul de tranzacflie ce provoacæ majoritatea problemelor din lumea asta. Figura 3B reprezintæ o tranzacflie încruciøatæ de tipul II, în care un stimul Adultcætre-Adult (AA), cum ar fi o întrebare, primeøte un ræspuns Pærinte°cætre°Copil (PC), condescendent sau arogant. Este cel mai frecvent tip de reacflie de contratransfer øi cea de°a doua cauzæ foarte frecventæ a problemelor ce apar în relafliile personale øi politice. Cercetarea atentæ a diagramei relaflionale din figura 2B va aræta cæ, din punct de vedere matematic, sunt posibile 72 tipuri de tranzacflii încruciøate (9x9=81 combinaflii, minus cele 9 care sunt complementare)*, dar, din fericire, numai vreo patru dintre ele apar suficient de des pentru a constitui o preocupare majoræ în clinicæ sau în viafla de zi cu zi. Acestea sunt cele descrise mai sus: tipul I (AA°CP), reacflia de transfer, tipul II (AA°PC), reacflia de contratransfer, plus tipul III (CP°AA), „reacflia exasperantæ“, când cel care doreøte compa*

Acest fapt poate fi verificat reprezentând grafic fiecare tip sau înøiruindu°le în scris: PP°PA, PP°PC, PA°PP, PA°PC, øi aøa mai departe, pânæ la CC°CA, dupæ care unele dintre ele pot fi identificate în exemple din practica clinicæ sau din viafla cotidianæ.

38

Eric Berne

P

P

S

A

A

R C

C

Tranzacflie încruciøatæ de tip I, AA-CP Figura 3A

P

P

S

A

A

R C

C

Tranzacflie încruciøatæ de tip II, AA-PC Figura 3B

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

39

siune primeøte în loc fapte, øi tipul IV (PC°AA), „neobræzare“, când cel care se aøteaptæ la supunere primeøte în schimb ceea ce el consideræ a fi un ræspuns „impertinent“, sub forma afirmærii unei stæri de fapt. Tranzacfliile complementare øi cele încruciøate sunt tranzacflii simple, desfæøurate pe un singur nivel. Existæ douæ tipuri de tranzacflii ascunse sau pe douæ niveluri: unghiulare øi duplex. Figura 4A reprezintæ o tranzacflie unghiularæ în care un stimul clar Adult°cætre°Adult, cum ar fi un mesaj comercial care sunæ foarte raflional, este de fapt conceput astfel încât sæ°i activeze destinatarului o altæ stare a Eului — fie Pærintele, fie Copilul. Aici, linia continuæ, Adult°cætre°Adult, reprezintæ nivelul fæfliø sau social al tranzacfliei, în vreme ce linia punctatæ reprezintæ nivelul psihologic sau ascuns. Dacæ tranzacflia unghiularæ reuøeøte în acest caz, ræspunsul va fi Copil°cætre°Adult, øi nu Adult°cætre°Adult; dacæ nu reuøeøte, înseamnæ cæ Adultul respondentului îøi pæstreazæ controlul, astfel cæ ræspunsul va veni de la Adult, nu de la Copil. Luând în considerare diferitele moduri în care pot fi implicate stærile Eului, se poate vedea din diagrame (figurile 4A øi 2B) cæ existæ 18 tipuri de tranzacflii unghiulare încununate de succes, în care se ræspunde pe linia punctatæ, øi pentru fiecare dintre acestea existæ o tranzacflie unghiularæ eøuatæ, în care ræspunsul este paralel cu linia continuæ. Figura 4B reprezintæ o tranzacflie duplex. În acest caz existæ douæ niveluri distincte, cel ascuns sau psihologic, subiacent, fiind diferit de cel social sau fæfliø. Studierea diagramelor va aræta cæ sunt posibile 812 (adicæ 6 561) tipuri de tranzacflii duplex*. Dacæ le scædem pe acelea în care nivelul social øi cel psihologic sunt identice (acestea fiind, de fapt, *

Aceasta se poate face dupæ cum urmeazæ: Se iau cele nouæ tranzacflii complementare din figura 2B øi se adaugæ cele 72 de tranzacflii încruciøate. Pentru fiecare dintre aceste 81 posibilitæfli la nivel social sau fæfliø existæ aceleaøi 81 posibilitæfli la nivel psihologic sau ascuns. Øi de aceastæ datæ, cel care a învæflat sæ recunoascæ stærile Eului în acfliune poate identifica multe dintre combinaflii în diferite situaflii clinice øi personale.

40

Eric Berne

P

P

S

A

A

S R C

C

Martor

Avocat

O tranzacflie unghiularæ reuøitæ (AA+AC) (CA) Figura 4A

P

P

A

Nivel

S

social

R

Nivel

S

psihologic

R

A

C

C

Fatæ

Bæiat

O tranzacflie duplex (AA-AA) (CC-CC) Figura 4B

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

41

cele 81 de tranzacflii simple), rezultæ cæ existæ de fapt 6 480 tipuri de tranzacflii duplex. Din fericire, øi dintre acestea, numai vreo øase ele au semnificaflie în practica clinicæ øi în viafla cotidianæ.* Cititorul se întreabæ, poate, de ce sunt atât de multe cifre în aceastæ secfliune a cærflii. Existæ trei motive. (1) Motivul Copilului este cæ multor oameni le plac cifrele. (2) Motivul Adultului constæ în a demonstra cæ analiza tranzacflionalæ are mai multæ precizie decât majoritatea celorlalte teorii sociale øi psihologice. (3) Motivul Pærintelui este acela de a aræta cæ, în ciuda preciziei, ea nu îngrædeøte oamenii. De exemplu, dacæ ne angajæm în doar trei tranzacflii øi de fiecare datæ avem de ales între 6 597 variante, putem realiza cele trei tranzacflii în 6 5973 variante. Cu alte cuvinte, avem la dispoziflie circa 300 miliarde de modalitæfli diferite de a ne structura cele trei interacfliuni. Færæ îndoialæ, asta ne oferæ tot spafliul necesar pentru a ne exprima individualitatea. Înseamnæ cæ întreaga populaflie a globului ar putea fi împærflitæ în cupluri øi fiecare cuplu ar putea sæ aibæ trei interacfliuni de 200 de ori la rând, færæ ca vreunul dintre ele sæ repete vreodatæ comportamentul altui cuplu ori pe cel propriu anterior. De vreme ce majoritatea oamenilor se angajeazæ zilnic în sute øi mii de tranzacflii, fiecare persoanæ are la dispoziflie mii de miliarde de combinaflii. Chiar dacæ un individ are o aversiune faflæ de 5 000 din cele 6 597 de tipuri posibile de tranzacflii øi nu le foloseøte niciodatæ, îi ræmâne oricum suficient de mult spafliu de manevræ øi nimic nu°i impune sæ se comporte stereotip, cu excepflia cazului în care alege el singur sæ procedeze astfel. Iar *

(AA°AA)+(CC°CC) (ca în figura 4B), (AA°AA)+(PP°PP), (AA°AA)+ (PC°CP), (PP°PP)+(CC°CC), (AA°AA)+(CA°CA), (AA°AA)+(PA°PA). Alte tipuri de tranzacflii duplex flin de situaflii speciale, cum ar fi creøterea copiilor, activitatea didacticæ øi psihiatria infantilæ, unde nivelul fæfliø poate fi, de exemplu, complementar (PC°CP, CC°CC) sau încruciøat (AA°CP, tip I), iar nivelul ascuns poate fi descris de oricare din cele 81 de posibilitæfli. Pentru a le vizualiza, cel mai bine ar fi sæ desenafli diagramele tranzacflionale øi apoi sæ le traducefli în situaflii reale.

42

Eric Berne

dacæ alege comportarea stereotipæ — situaflie valabilæ pentru majoritatea oamenilor —, nu este vina analizei tranzacflionale, ci a altor influenfle, care constituie subiectul principal al cærflii de faflæ. De vreme ce acest sistem ca întreg, cu toate ramificafliile sale, este cunoscut sub numele de analizæ tranzacflionalæ, ceea ce am descris mai sus — analizarea unei singure tranzacflii — se numeøte analizæ tranzacflionalæ propriu°zisæ øi constituie al doilea pas dupæ analiza structuralæ. Analiza tranzacflionalæ propriu°zisæ dæ o definiflie riguroasæ sistemului ca întreg, fapt care îi va interesa cu precædere pe cei formafli în direcflia metodologiei øtiinflifice. Tranzacflia alcætuitæ dintr°un singur stimul øi un singur ræspuns, verbal sau nonverbal, reprezintæ unitatea de bazæ a acfliunii sociale. Este numitæ tranzacflie pentru cæ ambele pærfli obflin un câøtig de pe urma ei, acesta fiind øi motivul pentru care se angajeazæ în ea7. Tot ce se întîmplæ între doi sau mai mulfli oameni se poate descompune într°o serie de tranzacflii simple, fapt ce oferæ toate avantajele pe care le poate obfline o øtiinflæ atunci când are un sistem bine definit de unitæfli de bazæ. Analiza tranzacflionalæ este o teorie a personalitæflii øi a acfliunii sociale øi o metodæ clinicæ de psihoterapie, bazatæ pe analiza tuturor tranzacfliilor posibile între doi sau mai mulfli oameni, pe baza stærilor Eului definite specific, având drept repere un numær finit de tipuri stabilite (nouæ complementare, 72 încruciøate, 6 480 duplex øi 36 unghiulare). Numai vreo 15 dintre acestea apar în mod curent în practicæ; restul prezintæ un interes mai mult academic. Orice sistem sau 7

„Tranzacflia sau schimbul pare a fi punctul central în jurul cæruia au gravitat diferifli cercetætori din domeniul øtiinflelor sociale. Nu pot decât sæ fiu de acord cu poziflia lui Blau, øi anume cæ schimbul este atât punctul comun de referinflæ cel mai evident pentru toate øtiinflele sociale, cât øi cel mai probabil element de construcflie cu ajutorul cæruia (adæugând liantul comunicærii) putem alcætui analiza unor relaflii øi structuri sociale mai complexe.“ Din recenzia lui Alfred Kuhn a lucrærii semnate de Blau, Peter M., Exchange and Power in Social Life. Wiley, New York, 1964; în Science 147: 137, 8 ianuarie 1965.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

43

abordare care nu se bazeazæ pe analiza riguroasæ a tranzacfliilor simple, descompunându°le în stærile Eului specifice care le alcætuiesc, nu este analizæ tranzacflionalæ. Definiflia de mai sus îøi propune, de fapt, sæ stabileascæ un model pentru toate formele posibile de comportament social uman. Acest model este eficient pentru cæ îndeplineøte principiul economiei øtiinflifice (cunoscut uneori øi sub numele de „briciul lui Ockham“*), avansând doar douæ premise: (1) fiinflele umane pot trece de la o stare a Eului la alta, øi (2) când A spune ceva, iar B rosteøte ceva la scurt timp dupæ aceea, se poate verifica dacæ spusele lui B sunt sau nu un ræspuns la spusele lui A. Modelul este, de asemenea, foarte eficient pentru cæ pânæ acum, din miile øi milioanele de interacfliuni între fiinflele umane, nu s°a gæsit nici un exemplu care sæ nu poatæ fi explicat prin intermediul lui; este totodatæ riguros, fiind limitat de consideraflii aritmetice simple. Cea mai bunæ modalitate de a înflelege „punctul de vedere tranzacflional“ constæ în întrebarea: „Ce anume din comportamentul unui copil de unu, doi sau trei ani ar corespunde comportamentului acestui adult?“

C. Structurarea timpului Este de asemenea posibil sæ clasificæm serii lungi de tranzacflii, mergând chiar pânæ la durata unei viefli întregi, astfel încât comportamentul uman social semnificativ sæ poatæ fi anticipat, atât pe termen scurt, cât øi pe termen lung. Asemenea øiruri de tranzacflii au loc — chiar øi atunci când aduc prea puflinæ satisfacflie pulsionalæ — pentru cæ majoritatea *

Principiu atribuit lui William de Ockham, logician englez din secolul al XIV°lea. Potrivit acestui principiu, aflat la baza reducflionismului metodologic, cea mai bunæ explicaflie a unui eveniment este aceea care se dovedeøte a fi cea mai simplæ, cea care foloseøte cel mai mic numær de premise sau ipoteze (N. t.).

44

Eric Berne

oamenilor nu se simt deloc în largul lor dacæ se aflæ în fafla unei perioade de timp nestructurate; prin urmare, ei gæsesc perspectiva de a merge la un cocteil, de exemplu, mai puflin plicticoasæ decât aceea de a sta singuri. Nevoia de a structura timpul se bazeazæ pe trei tipuri de pulsiune sau de foame. Prima este foamea de stimuli sau de senzaflii. Departe de a încerca sæ evite situafliile stimulatoare, dupæ cum au susflinut unii, cele mai multe organisme, inclusiv fiinflele umane, le cautæ activ. Nevoia de senzaflii constituie motivul pentru care parcurile de distracflii sunt rentabile øi pentru care prizonierii vor face aproape orice pentru a evita izolarea în carceræ. A doua pulsiune este foamea de confirmare*, cæutarea unor tipuri speciale de senzaflii pe care nu le poate oferi decât altæ fiinflæ umanæ sau, în anumite cazuri, alt animal8. Tocmai din acest motiv, laptele nu este suficient pentru puii de maimuflæ øi pentru bebeluøii umani; ei au nevoie, în plus, de sunetul vocii, de mirosul, de cældura øi de atingerea mamei, altfel se sting încetul cu încetul, la fel cum fac øi adulflii când nu existæ nimeni care sæ le spunæ „bunæ ziua“. Cea de°a treia este foamea de structurare, motivul pentru care grupurile tind sæ creascæ øi sæ se transforme în organizaflii øi pentru care oamenii care organizeazæ timpul se numæræ printre cei mai cæutafli øi mai bine plætifli membri ai societæflii. Un exemplu interesant care combinæ foamea de stimulare øi cea de structurare îl oferæ øoarecii crescufli într°o stare de deprivare senzorialæ, adicæ în întuneric complet sau într°o cuøcæ albæ luminatæ constant, færæ variaflii. Mai târziu, când aceste animale au fost puse în cuøti obiønuite, alæturi de øoareci „normali“, s°a observat cæ traversau labirintul pentru a ajunge la hranæ dacæ aceasta era aøezatæ pe o suprafaflæ gen tablæ de øah, dar nu se apropiau de ea dacæ se afla pe un fun*

8

Autorul foloseøte termenul recognition; am preferat sæ°l traduc prin „confirmare“ øi nu prin „recunoaøtere“, considerând cæ, din punct de vedere psihologic, confirmarea vizeazæ subiectul la un nivel mai profund, decât simpla recunoaøtere (N.t.). Szasz, K. Petishism: Pets and Their People in the Western World. Hold, Rinehart & Winston, New York, 1968.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

45

dal simplu. Øoarecii crescufli în condiflii normale mergeau la hranæ indiferent de fundalul pe care era plasatæ. Aceasta aratæ cæ nevoia de stimuli structurafli a øoarecilor supuøi la deprivare depæøea în importanflæ nevoia de hranæ. Experimentatorii au tras concluzia cæ nevoia de stimuli structurafli (sau de „experienflæ perceptivæ“, cum s°au exprimat ei) poate implica procese biologice la fel de elementare ca øi nevoia de hranæ, øi cæ urmærile unei depriværi senzoriale timpurii pot persista întreaga viaflæ, sub forma unei atracflii puternice faflæ de stimulii complicafli.9 Existæ patru forme de bazæ ale structurærii pe termen scurt a timpului în comportamentul social uman, cu douæ cazuri°limitæ. Astfel, dacæ doi sau mai mulfli oameni se aflæ împreunæ într°o încæpere, ei au de ales între øase tipuri posibile de comportament social. La o extremæ, cazul°limitæ este retragerea, în care oamenii nu comunicæ fæfliø între ei. Asta se poate întâmpla în situaflii foarte diferite, cum ar fi cælætoria cu metroul sau terapia de grup cu schizofreni retraøi. Dupæ retragere, în care fiecare individ ræmâne învæluit în propriile gânduri, cea mai siguræ formæ de acfliune socialæ este ritualul. Ritualurile sunt interacfliuni puternic stilizate, ce pot fi neformale sau formalizate sub înfæfliøarea unor ceremonii întru totul previzibile. Tranzacfliile care alcætuiesc ritualul nu oferæ informaflii aproape deloc, având mai degrabæ caracterul unor semne de confirmare reciprocæ. Unitæflile unui ritual sunt denumite mângâieri, prin analogie cu modul în care mama îi oferæ sugarului confirmare. Ritualurile sunt programate din exterior, prin tradiflie øi obiceiuri sociale. Urmætoarele forme de acfliune socialæ în ierarhia bazatæ pe criteriul gradului de siguranflæ sunt activitæflile, ceea ce numim în mod obiønuit muncæ; în acest caz, tranzacfliile sunt reglate de materialul cu care se lucreazæ, fie cæ e vorba de lemn øi beton, fie cæ e vorba de probleme de matematicæ. De cele mai 9

Sackett, G.P., Keith°Lee, P. øi Treat, R. „Food versus Perceptual Complexity as Rewards for Rats Previously Subjected to Sensory Deprivation“. Science 141: 518°520, 9 august 1963.

46

Eric Berne

multe ori, tranzacfliile de muncæ se înscriu în tipul Adult-cætreAdult, fiind orientate cætre realitatea externæ — adicæ spre obiectul activitæflii. Urmeazæ ocupafliile de timp liber (în original, pastime), mai puflin stilizate øi previzibile decât ritualurile, dar cu un anumit caracter repetitiv; ele fac parte din categoria interacfliunilor cu variante multiple øi cu completare de propoziflii, aøa cum se întâmplæ la petrecerile la care participanflii nu se cunosc prea bine între ei. Ocupafliile de timp liber sunt în bunæ mæsuræ programate social, ca urmare a faptului cæ se discutæ subiecte acceptabile în moduri acceptabile, dar în ele se pot strecura unele note individuale, ducând la urmætoarea formæ de acfliune socialæ: jocurile. Jocurile sunt seturi de tranzacflii ascunse, cu caracter repetitiv øi cu o ræsplatæ bine definitæ psihologic. Cum tranzacflia ascunsæ înseamnæ cæ agentul se preface a întreprinde ceva, când de fapt face altceva, toate jocurile presupun o confirmare. Dar pæcæleala (în original, con) funcflioneazæ doar dacæ persoana vizatæ are o slæbiciune sau o „chichiflæ“ (în original, gimmick) care sæ poatæ fi folositæ — de pildæ frica, læcomia, sentimentalismul sau iritabilitatea. Dupæ ce „flinta“ e prinsæ în joc, jucætorul acflioneazæ un fel de comutator pentru a°øi obfline ræsplata. Urmeazæ un moment de confuzie sau derutæ (în original, crossup), în care flinta încearcæ sæ înfleleagæ ce i s°a întâmplat, apoi ambii jucætori îøi primesc ræsplata (în original, payoff) øi jocul ia sfârøit. Ræsplata, care este reciprocæ, constæ în simflæmintele (nu neapærat similare) pe care jocul le trezeøte atât agentului, cât øi respondentului. Dacæ un set de tranzacflii nu cuprinde aceste patru aspecte, nu avem de°a face cu un joc — adicæ tranzacfliile trebuie sæ fie ascunse, aøa încât sæ existe o pæcælealæ, iar pæcæleala trebuie sæ fie urmatæ de momentul acflionærii comutatorului, de derutæ øi de ræsplatæ. Toate acestea pot fi reprezentate printr°o formulæ: P+S=R→C→X→Rp

(Formula J)

P+S înseamnæ cæ pæcæleala vizeazæ o slæbiciune, astfel cæ respondentul reacflioneazæ (R). Atunci jucætorul acflioneazæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

47

comutatorul (C), urmeazæ un moment de confuzie sau derutæ (X), dupæ care amândoi jucætorii îøi primesc ræsplata. Tot ce se potriveøte acestei formule este un joc øi tot ce nu se potriveøte acestei formule nu este un joc. Simpla repetiflie sau insistenflæ, de exemplu, nu constituie un joc. Astfel, într°un grup de terapie, dacæ un pacient speriat solicitæ încurajarea terapeutului în fiecare sæptæmânæ („Doctore, spune°mi cæ o sæ mæ fac bine!“), iar când o primeøte spune „Mulflumesc“, asta nu e neapærat o tranzacflie ascunsæ. Pacientul øi°a afirmat deschis nevoia, care i°a fost satisfæcutæ, øi nu profitæ în nici un fel de situaflie, ci dæ un ræspuns politicos. De aceea, asemenea tranzacflii nu constituie un joc, ci o operaflie, iar operafliile, oricât de des s°ar repeta, trebuie deosebite de jocuri, aøa cum procedeele raflionale trebuie deosebite de ritualuri. Dar dacæ pacientul îi cere terapeutului încurajare, iar când o primeøte, o foloseøte ca sæ°l facæ pe terapeut sæ paræ prost, interacfliunea constituie un joc. De exemplu, o pacientæ întreabæ „Crezi cæ o sæ mæ fac bine, doctore?“, iar terapeutul sentimental îi ræspunde: „Sigur cæ o sæ te faci.“ În acest moment, pacienta îøi dezvæluie motivul ascuns cu care a pus întrebarea. În loc de a spune „Mulflumesc“, ca într°o tranzacflie corectæ, ea recurge la o comutare, întrebând: „Ce te face sæ crezi cæ le øtii pe toate?“ Replica deruteazæ terapeutul øi°l descumpæneøte pentru o clipæ, exact ceea ce a øi vrut pacienta. Apoi jocul se terminæ, pacienta se simte entuziasmatæ cæ a reuøit sæ°l pæcæleascæ pe terapeut, iar el se simte frustrat — træiri ce reprezintæ ræsplata fiecæruia. Acest joc a urmat cu precizie Formula J. Pæcæleala a constat în întrebarea de început, iar punctul vulnerabil l°a reprezentat sentimentalismul terapeutului. Când pæcæleala a nimerit punctul vulnerabil, terapeutul a reacflionat aøa cum se aøtepta pacienta. Apoi ea a realizat comutarea, provocând derutæ, dupæ care fiecare a obflinut o ræsplatæ. Aøadar: P+S=R→C→X→Rp

48

Eric Berne

Acesta este un exemplu simplu al jocului numit, din punctul de vedere al pacientului, „Dæ°i la cap!“ sau „Lovitura sub centuræ“, iar din punctul de vedere al terapeutului, „Eu încerc doar sæ te ajut“. Ræsplata este denumitæ în limbaj familiar cupon de fidelitate*. Sentimentele „bune“ sunt numite cupoane „aurii“, iar sentimentele perturbatoare, cupoane „maro“ sau „albastre“. În acest caz, pacientul obfline un cupon auriu contrafæcut pentru un triumf sau succes contrafæcut, iar terapeutul se alege cu unul maro, ceea ce nu e un lucru neobiønuit. Fiecare joc are un slogan sau un motto dupæ care poate fi recunoscut, ca de pildæ „Eu încerc doar sæ te ajut“. Acestui slogan i se spune în limbaj colocvial „tricoul inscripflionat“ (în original, sweatshirt). De regulæ, jocul poartæ numele sloganului sæu. Dincolo de jocuri se aflæ celælalt caz°limitæ a ceea ce se poate întâmpla între oameni, øi anume intimitatea. Intimitatea bilateralæ este definitæ ca o relaflie sinceræ, lipsitæ de jocuri, cu primire øi dæruire liberæ, reciprocæ øi færæ exploatare. Intimitatea poate fi unilateralæ, din moment ce e posibil ca unul dintre parteneri sæ fie sincer øi sæ dæruiascæ liber, iar celælalt sæ fie nesincer øi exploatator. Activitæflile sexuale oferæ exemple ce acoperæ întregul spectru al comportamentului social. Este evident cæ ele pot sæ aibæ loc în situaflii de retragere, sæ facæ parte dintr°o ceremonie ritualicæ sau din ziua de muncæ, sæ constituie o ocupaflie de timp liber într°o zi ploioasæ, un joc de exploatare reciprocæ sau un act de realæ intimitate.

D. Scenariile de viaflæ Formele de acfliune socialæ descrise mai sus sunt modalitæfli de structurare a timpului, cu scopul de a evita plictiseala *

În original, trading stamp. Expresia se referæ la o practicæ obiønuitæ în unele magazine americane, prin care clienflii fideli primesc cupoane colorate, cu diferite valori, pe care le pot aduna øi preschimba ulterior în bunuri (N.t.).

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

49

øi în acelaøi timp de a obfline cea mai mare satisfacflie posibilæ din fiecare situaflie. În plus, fiecare persoanæ are un plan de viaflæ preconøtient, sau scenariu, cu ajutorul cæruia structureazæ perioade mai lungi — luni, ani sau întreaga viaflæ. Scenariul umple aceste perioade cu activitæfli rituale, ocupaflii de timp liber øi jocuri care°l perpetueazæ øi°i oferæ totodatæ persoanei satisfacflie imediatæ, intercalate de regulæ cu perioade de retragere øi uneori cu episoade de intimitate. În general, scenariile se bazeazæ pe iluzii copilæreøti ce pot dura chiar întreaga viaflæ; dar la oamenii sensibili, perceptivi øi inteligenfli, iluziile se destramæ una câte una, ducând la diferitele crize de viaflæ descrise de Erikson.10 Printre aceste crize se numæræ reevaluarea pærinflilor de cætre adolescent, protestele, adesea bizare, ale vârstei mijlocii øi conturarea ulterioaræ a filosofiei proprii. Uneori însæ, încercærile din cale°afaræ de disperate de a pæstra iluziile pe parcursul vieflii duc la depresie sau la spiritualism, în timp ce abandonarea tuturor iluziilor duce la deznædejde. Structurarea timpului reprezintæ un termen obiectiv ce denumeøte problema existenflialæ: ce faci dupæ ce spui „bunæ ziua“? Restul cærflii constituie încercarea de a ræspunde la aceastæ întrebare, observând ce fac în realitate oamenii dupæ ce spun „bunæ ziua“ øi oferind câteva sugestii privind ce altceva ar putea sæ facæ. Acest lucru se poate realiza eficient prin cercetarea naturii scenariilor de viaflæ øi a cursului dezvoltærii lor.11

10 11

Erikson, E.H. Identity and the Life Cycle. International Universities Press, New York, 1959. Pentru o criticæ sistematicæ a teoriei analizei tranzacflionale, vezi Shapiro, S.S. „Critique of Eric Berne’s Contributions to Subself Theory“. Psychological Reports 25: 283°296, 1969.

Partea a II-a PROGRAMAREA PARENTALÆ

Capitolul 3 DESTINUL UMAN A. Planul de viaflæ Destinul fiecærei fiinfle omeneøti este stabilit de ceea ce se petrece în mintea ei când se confruntæ cu evenimentele din exterior. Fiecare persoanæ îøi contureazæ singuræ planul vieflii. Libertatea îi conferæ puterea de a°øi pune în aplicare planurile proprii, iar puterea îi conferæ libertatea de a interveni în planurile altora. Chiar dacæ rezultatul final îl decid oameni pe care nu i°a cunoscut niciodatæ sau microbi pe care nu°i va vedea vreodatæ, ultimele sale cuvinte, precum øi acelea sæpate pe piatra mormândului sæu îi vor exprima clar strædaniile. Dacæ, printr°o mare nenorocire, moare în tæcere, acoperit de praful uitærii, doar cei care°l cunosc cel mai bine vor înflelege corect sloganul, iar tofli cei aflafli dincolo de încæperile intime ale prieteniei, cæsniciei øi medicinii vor avea o pærere eronatæ despre acel om. În cele mai multe cazuri, e vorba de un om care øi°a petrecut viafla înøelând lumea øi, de obicei, înøelându°se øi pe sine. Despre aceste iluzii vom spune mai multe pe parcursul cærflii. Fiecare om hotæræøte în copilæria micæ felul cum va træi øi felul cum va muri, iar acel plan, pe care°l poartæ în minte oriunde s°ar duce, se numeøte „scenariu de viaflæ“. Comportamentele de însemnætate redusæ i le dicteazæ rafliunea, însæ hotærârile sale importante au fost deja luate: cu ce fel de persoanæ se va cæsætori, câfli copii va avea, în ce fel de pat va muri øi cine îi va sta alæturi în acele clipe. Poate nu e ceea ce°øi doreøte, dar e ceea ce a ales.

54

Eric Berne

Magda Magda era o soflie øi o mamæ devotatæ, dar când bæiatul ei cel mic s°a îmbolnævit grav, øi°a dat seama îngrozitæ cæ undeva, într°un cotlon al minflii ei exista ideea, imaginea sau poate chiar dorinfla ca fiul ei multiubit sæ moaræ. Situaflia îi amintea de vremea când soflul ei se afla în armatæ, dincolo de ocean. Atunci s°a întâmplat exact acelaøi lucru: o bântuia dorinfla stranie ca el sæ fie ucis. În ambele cazuri se imagina pe sine mæcinatæ de o cumplitæ suferinflæ øi de o mare jale. Asta avea sæ fie crucea pe care°i era dat s°o poarte øi toatæ lumea avea s°o admire pentru felul cum o purta. Î: Ce s°ar întâmpla dupæ aceea? R: N°am ajuns atât de departe. Aø fi liberæ øi atunci aø putea sæ fac ce vreau. S°o iau de la capæt. În perioada gimnaziului, Magda avusese numeroase aventuri sexuale cu colegii ei de clasæ, iar vinovæflia provocatæ de ele n°o pæræsise nici o clipæ. Moartea fiului sau a soflului ei ar fi reprezentat o pedeapsæ sau o ispæøire pentru purtarea ei din trecut øi ar fi eliberat°o de blestemul mamei sale. Nu s°ar mai fi simflit proscrisæ. Oamenii ar fi exclamat: „Ce curajoasæ e!“ øi i°ar fi recunoscut statutul de membru deplin al speciei umane. Pe aproape tot parcursul vieflii sale, Magda a avut în minte, planificat øi imaginat, acest film tragic. Era al treilea act al scenariului vieflii sale, aøa cum fusese scris în copilærie. Actul întâi: Vinovæflie sexualæ øi confuzie. Actul al doilea: Blestemul mamei. Actul al treilea: Ispæøire. Actul al patrulea: Eliberarea øi o nouæ viaflæ. Dar în realitate, Magda ducea o viaflæ foarte convenflionalæ, în conformitate cu învæflæturile primite de la pærinfli, øi fæcea tot ce putea pentru ca fiinflele iubite de ea sæ fie mereu sænætoase øi fericite. Aceastæ situaflie se afla la polul opus intrigii din scenariul ei — un contrascenariu — øi, cu siguranflæ, nu era la fel de dramaticæ øi de palpitantæ. Scenariul este un plan al vieflii aflat în desfæøurare, elaborat în copilæria micæ sub influenfla presiunii exercitate de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

55

pærinfli. El este forfla psihologicæ ce împinge persoana spre destinul ei, indiferent dacæ ea se împotriveøte sau afirmæ cæ acflioneazæ în virtutea liberului-arbitru. Nu intenflionæm, în aceastæ carte, sæ reducem la o formulæ toate comportamentele omeneøti sau viafla tuturor oamenilor. Dimpotrivæ; o persoanæ realæ se poate defini ca fiind aceea care acflioneazæ spontan, într°o manieræ raflionalæ øi demnæ de încredere, dovedind respectul cuvenit faflæ de ceilalfli. Persoanele care urmeazæ o formulæ sunt nonreale, ireale, dar din moment ce ele par a alcætui grosul omenirii, e nevoie sæ încercæm sæ învæflæm ceva despre ele.

Della Della era o vecinæ de°a Magdei, se apropia de treizeci de ani øi ducea cam acelaøi gen de viaflæ domesticæ. Dar soflul ei, agent de vânzæri, cælætorea foarte mult. Uneori, în timp ce el era plecat, Della ieøea în oraø, se apuca de bæut øi în cele din urmæ ajungea la mare depærtare de casæ. Pe parcursul acestor episoade „i se rupea filmul“ øi, cum se întâmplæ adesea în astfel de cazuri, øtia ce s°a petrecut doar fiindcæ, dupæ ce°øi revenea în simfliri, constata cæ se aflæ în locuri stræine øi cæ are în poøetæ bileflele cu nume øi numere de telefon aparflinând unor bærbafli stræini. Acest fapt n°o umplea numai de dezgust, ci øi de groazæ, fiindcæ însemna cæ într°o bunæ zi îøi putea distruge complet viafla, agæflând un bærbat indiscret sau ræuvoitor. Scenariile sunt alcætuite în copilæria micæ, aøa cæ, dacæ purtarea Dellei urma un scenariu, probabil cæ originile acestuia se gæseau în respectiva perioadæ. Mama Dellei a murit când ea era micuflæ, iar tatæl ei lipsea toatæ ziua de acasæ, fiindcæ muncea. Della nu se înflelegea prea bine cu colegii de øcoalæ. Se simflea inferioaræ øi ducea o existenflæ singuraticæ. Dar spre sfârøitul copilæriei a descoperit o cale de a dobândi popularitatea. La fel ca Magda, s°a oferit ca parteneræ de jocuri

56

Eric Berne

sexuale unei gæøti de bæieflei. Nu s°a gândit nici o clipæ la legætura dintre incidentele din fânar ale anilor de øcoalæ øi comportamentul ei actual, dar în tot acest timp, a purtat în minte schifla dramei vieflii sale. Actul întâi: Contextul iniflial. Distracflie øi vinovæflie într°un fânar. Actul al doilea: O ræbufnire a scenariului. Distracflie øi vinovæflie în condiflii de beflie øi iresponsabilitate. Actul al treilea: Ræsplata. Denunflarea øi distrugerea. Pierde totul: soflul, copiii øi poziflia în societate. Actul al patrulea: Eliberarea finalæ. Sinuciderea. Dupæ aceea, toatæ lumea o compætimeøte øi o iartæ. Atât Magda, cât øi Della îøi træiau contrascenariul paønic având mereu simflæmântul unei nenorociri iminente. Scenariul lor descria o succesiune tragicæ de evenimente, care avea sæ le confere eliberarea øi împæcarea. Diferenfla consta în aceea cæ Magda aøtepta cu ræbdare ca intervenflia lui Dumnezeu sæ°i aducæ împlinirea destinului — mântuirea —, în timp ce Della, îndemnatæ de compulsia unui demon læuntric, gonea neræbdætoare spre împlinirea destinului ei: damnare, moarte øi iertare. Astfel, din acelaøi punct de pornire („delincvenflæ sexualæ“), aceste douæ femei se îndreptau spre finaluri diferite, folosind mijloace diferite. Psihoterapeutul øade ca un înflelept în cabinetul lui øi este plætit ca sæ schimbe într°un fel sau altul lucrurile. Atât Magda, cât øi Della vor fi libere dacæ moare cineva, dar terapeutul are misiunea de a gæsi o cale mai bunæ de a le elibera. Pleacæ din cabinet øi merge pe stradæ, trecând pe lângæ bursa de acfliuni, pe lângæ staflia de taxiuri, pe lângæ bar. Aproape tofli oamenii pe care°i vede aøteaptæ Marele Mæcel. În magazinul alimentar, o femeie flipæ la fiica ei: „De câte ori trebuie sæ°fli spun sæ nu pui mâna pe aia?!“, în timp ce o alta îøi admiræ bæieflelul: „Nu°i aøa cæ°i o scumpete?“ Când terapeutul ajunge la spital, un paranoic vrea sæ øtie: „Doctore, cum ies de°aici?“ Un depresiv întreabæ: „Pentru ce træiesc?“, iar un schizofrenic ræspunde: „Træieøte, lasæ dieta! Nu°s chiar aøa de prost, zæu.“ Fiecare a rostit exact acelaøi lucru øi cu o zi înainte. Ei se aflæ într°un blocaj, pe când cei de afaræ încæ mai speræ. „Sæ°i

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

57

mærim doza de medicamente?“ întreabæ un student la medicinæ. Doctorul Q se întoarce spre schizofrenic øi°l priveøte în ochi. Acesta îi susfline privirea. „Sæ°fli mærim doza de medicamente?“ întreabæ doctorul Q. Bæiatul se gândeøte o vreme, apoi ræspunde: „Nu.“ Doctorul Q întinde mâna øi spune: „Bunæ ziua!“ Schizofrenicul dæ noroc cu el, ræspunzând: „Bunæ ziua.“ Apoi se întorc amândoi spre student, iar doctorul Q rosteøte: „Bunæ ziua!“ Studentul la medicinæ pare fâstâcit, dar cinci ani mai târziu, la o întrunire psihiatricæ, se duce la doctorul Q øi spune: „Bunæ ziua!“

Mary „Într°o bunæ zi am sæ deschid o grædiniflæ, am sæ mæ mærit de patru ori, am sæ câøtig o mulflime de bani la bursa de acfliuni øi am sæ devin un chirurg renumit“, spune Mary, beatæ turtæ. Æsta nu e un scenariu. În primul rând, nici una dintre idei nu i°a fost insuflatæ de pærinfli. Aceøtia detestau copiii, respingeau ideea divorflului, considerau cæ bursa de acfliuni e prea speculativæ øi cæ medicii chirurgi au onorarii prea ridicate. În al doilea rând, personalitatea ei nu era adecvatæ pentru nici unul dintre lucrurile menflionate. Mary era încordatæ în preajma copiilor, rece precum un gheflar cu bærbaflii, bursa de acfliuni o speria, iar mâinile îi tremurau de prea multæ bæuturæ. În al treilea rând, hotærâse cu multæ vreme în urmæ sæ fie agent imobiliar pe timpul zilei, iar seara øi la sfârøit de sæptæmânæ, alcoolicæ. În al patrulea rând, nici unul din cele patru proiecte n°o incita cu adeværat. Ele exprimau lucrurile pe care nu putea sæ le facæ, nu pe acelea care°i stæteau în putinflæ. Øi în al cincilea rând, oricine o auzea înflelegea clar cæ nu va pune vreodatæ în aplicare nici unul din planurile respective. Pentru un scenariu de viaflæ sunt necesare: (1) Directive din partea pærinflilor; (2) O dezvoltare adecvatæ a personali-

58

Eric Berne

tæflii; (3) O hotærâre luatæ în copilærie; (4) Un real entuziasm faflæ de o anumitæ metodæ de a obfline succesul sau eøecul; (5) O atitudine convingætoare (sau, cum se spune în ziua de azi, o poziflie credibilæ). În cartea de faflæ vom analiza ce se cunoaøte pânæ acum despre instrumentarul scenariului de viaflæ øi despre ceea ce se poate face pentru a°l modifica.

B. Pe scenæ øi dincolo de scenæ Piesele de teatru sunt elaborate intuitiv pe baza scenariilor de viaflæ; de aceea, un punct de pornire bun ar fi sæ reflectæm asupra legæturilor øi asemænærilor dintre unele øi altele.12 1. Ambele au la bazæ un numær limitat de teme, dintre care cea mai binecunoscutæ este tragedia oedipianæ. Celelalte pot fi gæsite, de asemenea, în teatrul grecesc øi în mitologia greacæ. La alte popoare se gæsesc tiradele ditirambice øi orgiile lascive ale dramelor sacerdotale antice, dar grecii øi evreii au fost primii care au distilat øi consemnat în scris tiparele repetitive mai domestice ale existenflei umane. Ce°i drept, viafla omeneascæ e plinæ de epice Agon, Pathos, Threnos øi Teophanos, la fel ca în Riturile Primordiale, dar ele sunt mult mai uøor de înfleles øi de gândit dacæ sunt jucate folosind limbajul obiønuit, cu interjecflii obiønuite, cu un bærbat øi o fecioaræ scældafli de lumina lunii, sub un dafin, când tocmai îøi face apariflia Guræ°spartæ. Redusæ la acest nivel de poeflii greci, viafla fiecærei fiinfle omeneøti e deja conturatæ în lucrærile de mitologie ale lui Bulfinch sau Graves*. Dacæ zeii zâmbesc unui individ, el va fi o afacere funcflionalæ. Dar dacæ 12

*

Pentru o prezentare a utilizærii analizei tranzacflionale în teatru, vezi Schechner, R. „Approaches to Theory/Criticism“. Tulane Drama Review 10: Vara 1966, pp. 20°53. De asemenea, Wagner, A. „Transactional Analysis and Acting“, Ibid. 11: Vara 1967, pp. 81°88, øi Berne, E. „Notes on Games and Theater“, în acelaøi numær, pp. 89°91. Personal, eu prefer lucrarea lui Lemprière Classical Dictionary (Ediflia a zecea, 1818).

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

59

zeii se încruntæ, individul devine altceva, iar dacæ el vrea sæ scape de blestem sau sæ træiascæ mai confortabil cu blestem cu tot, devine pacient. Pentru analistul de scenarii tranzacflionale, la fel ca øi pentru analistul de teatru, asta înseamnæ cæ dacæ cunoøti intriga øi personajul, øtii care va fi deznodæmântul, cu excepflia situafliei în care se pot face unele schimbæri. Spre exemplu, atât pentru terapeut, cât øi pentru criticul de teatru e clar cæ Medeea era hotærâtæ sæ°øi ucidæ copiii, doar dacæ nu cumva reuøea cineva s°o convingæ sæ se ræzgândeascæ; øi ar trebui sæ le fie la fel de clar amândurora cæ dacæ ea s°ar fi dus în sæptæmâna respectivæ la øedinfla de terapie de grup, nu s°ar mai fi întâmplat nimic din toatæ tæræøenia. 2. Anumite cursuri ale vieflii nu numai cæ au deznodæmânt previzibil dacæ li se permite sæ se desfæøoare ca atare, ci, mai mult, e nevoie de un anumit dialog, conflinând anumite cuvinte, rostite într°o manieræ anume, spre a se crea motivaflia adecvatæ pentru deznodæmântul respectiv. Atât la teatru, cât øi în viafla realæ, replicile°indiciu trebuie memorate øi rostite exact în maniera adecvatæ, astfel încât ceilalfli sæ reacflioneze într°un mod care justificæ acfliunea øi o face sæ progreseze. Dacæ eroul îøi modificæ replicile øi starea Eului, ceilalfli vor reacfliona diferit, fapt ce destabilizeazæ complet scenariul — øi tocmai spre asta flinteøte analiza terapeuticæ a scenariului de viaflæ. Dacæ Hamlet începe sæ foloseascæ replici din Abie’s Irish Rose, Ofelia trebuie sæ°øi schimbe øi ea replicile, pentru ca dialogul sæ aibæ sens în continuare, øi întreaga piesæ va continua diferit. În acest caz, cei doi s°ar putea sæ fugæ în lume împreunæ, în loc sæ umble bezmetici prin castel — o piesæ de teatru proastæ, dar probabil o viaflæ mai bunæ.13 13

Wagner, A. „Permission and Protection“. The Drama Review 13: Primævara 1969, pp. 108°110, include unele dintre cele mai recente elaboræri. Pentru aplicarea directæ a teoriei tranzacflionale asupra scenariilor, vezi acelaøi numær, pp. 110°114: Steiner, C.M. „A Script Checklist“, øi Cheney, W.D. „Hamlet: His Script Checklist“. Ambele articole sunt retipærite, prima oaræ fiind publicate în Transactional Analysis Bulletin (Vol. 6, Aprilie 1967, øi Vol. 7, Iulie 1968).

60

Eric Berne

3. Scenariul trebuie repetat øi rescris înainte de a fi gata pentru cea mai spectaculoasæ reprezentaflie. La teatru, înainte de premieræ au loc citirea rolurilor, rescrieri, repetiflii øi probe. Scenariul de viaflæ debuteazæ în copilærie într°o formæ primitivæ, numitæ protocol. Aici, ceilalfli actori sunt puflini: pærinflii øi fraflii sau surorile, iar în orfelinate sau case de plasament, colegii de dormitor øi adulflii responsabili de copiii respectivi. Tofli aceøti oameni îøi joacæ rolul cu rigiditate, fiindcæ fiecare familie este o instituflie, iar copilul nu învaflæ de la ei prea multæ flexibilitate. Pe mæsuræ ce se îndreaptæ spre adolescenflæ, începe sæ cunoascæ tot mai mulfli oameni. Îi cautæ pe cei care vor juca rolurile impuse de scenariul lui (iar aceøtia vor accepta, fiindcæ el joacæ un anumit rol impus de scenariul lor). La acest moment, individul îøi rescrie scenariul, pentru a include noul sæu mediu de viaflæ. Intriga ræmâne în esenflæ aceeaøi, dar acfliunea devine puflin diferitæ. În majoritatea cazurilor (cu excepflia situafliilor de sinucidere sau omucidere în adolescenflæ), asta e repetiflia generalæ — ceva în genul unui spectacol de probæ într°un oraø de provincie. Pe parcursul mai multor asemenea adaptæri, individul dæ scenariului forma finalæ, pentru reprezentaflia cea mai importantæ — reprezentaflia de adio, ræsplata finalæ prevæzutæ în scenariu. Dacæ e un scenariu „bun“, ea se petrece în contextul unei cine de adio. Dacæ scenariul e „ræu“, individul îøi ia ræmas°bun de pe un pat de spital, din pragul unei celule de închisoare sau a unei secflii de psihiatrie, de la spânzurætoare sau de la morgæ. 4. Aproape toate scenariile conflin roluri de „bæiefli buni“ øi „bæiefli ræi“, de „învingætori“ øi „învinøi“. În fiecare scenariu se defineøte în mod specific ce înseamnæ bun øi ræu14, învingætor øi învins, dar este foarte limpede cæ orice scenariu are 14

Pentru o abordare din perspectivæ istoricæ a unui aspect al „bæieflilor buni“ øi „bæieflilor ræi“, vezi articolul meu, „The Mythology of Dark and Fair: Psychiatric Use of Folklore“. Journal of American Folklore 1°12, 1959. El include o bibliografie cu aproximativ 100 de titluri, între care se numæræ câteva dintre primele articole psihanalitice despre basme.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

61

aceste patru personaje, uneori combinate în douæ roluri. Spre exemplu, într°un scenariu cu cowboy, personajul bun e învingætor, iar personajul ræu e învins. Bun înseamnæ curajos, îndemânatic cu pistolul, cinstit øi pur; ræu înseamnæ laø, neîndemânatic cu pistolul, corupt øi interesat de fete. Învingætorul e cel care supraviefluieøte; învinsul e acela care sfârøeøte spânzurat sau împuøcat. Într°un serial lacrimogen de televiziune, învingætorul e bærbatul care obfline cel mai bun contract sau cele mai mari avantaje; învinsul e cel care nu se pricepe sæ învârtæ niøte hârfloage. În analiza scenariilor de viaflæ, învingætorilor li se spune „prinfli“ øi „prinflese“, iar învinøilor, „broscoi“ øi „broaøte“. Obiectivul analizei scenariilor este transformarea broaøtelor în prinfli øi prinflese. Pentru asta, terapeutul trebuie sæ afle cine sunt personajele bune øi cele rele în scenariul pacientului øi, de asemenea, ce fel de învingætor poate fi acesta. Pacientul se împotriveøte sæ devinæ învingætor, fiindcæ nu a venit la terapie în scopul æsta, ci doar ca sæ fie transformat într°un învins curajos. E o stare de lucruri foarte fireascæ, fiindcæ dacæ devine un învins curajos, îøi poate urma scenariul într°o manieræ mai confortabilæ, pe când dacæ devine învingætor, trebuie sæ°øi arunce la gunoi întreg scenariul sau cea mai mare parte a lui øi sæ înceapæ de la zero, ceea ce majoritatea oamenilor ezitæ sæ facæ. 5. Toate scenariile, pe scena teatrului sau în viafla realæ, sunt în esenflæ ræspunsuri la întrebarea esenflialæ a întâlnirii între doi oameni: „Ce spui dupæ bunæ ziua?“ Drama oedipianæ, spre exemplu, deopotrivæ pe scenæ øi în viaflæ, atârnæ întru totul de aceastæ întrebare. Ori de câte ori întâlneøte un bærbat mai în vârstæ, Oedip spune mai întâi „Bunæ ziua“. Urmætorul lucru pe care trebuie sæ°l rosteascæ, îndemnat de scenariul sæu, este întrebarea: „Vrei sæ ne luptæm?“ Dacæ bærbatul vârstnic ræspunde „Nu“, Oedip nu mai are ce sæ°i spuGeza Roheim este cel mai prolific autor pe tema folclorului popoarelor primitive. Vezi Roheim, G., Psychoanalysis and Anthropology, International Universities Press, New York, 1950.

62

Eric Berne

næ; îi ræmâne doar sæ stea locului, næuc, întrebându°se dacæ sæ vorbeascæ despre vreme, despre evoluflia ræzboiului ce se desfæøoaræ sau despre cine va câøtiga la Jocurile Olimpice. Cea mai bunæ cale de ieøire din situaflie este sæ mormæie „Mæ bucur cæ v°am cunoscut“, „Si vales bene est, ego valeo“ sau „Totul cu moderaflie“ øi apoi sæ°øi vadæ de drum. Dar dacæ bærbatul mai vârstnic ræspunde „Da“, Oedip replicæ: „Uraaaa!“, fiindcæ øi°a gæsit omul øi øtie ce sæ spunæ în continuare. 6. Episoadele scenariului de viaflæ trebuie pregætite øi motivate dinainte, la fel ca în cazul scenelor de teatru. Un exemplu simplu este pana de benzinæ. Ea e pregætitæ aproape întotdeauna cu douæ°trei zile înainte; individul se uitæ la indicatorul de combustibil, „plænuieøte“ sæ alimenteze „cât de repede“, dar n°o face. La drept vorbind, e imposibil sæ ræmâi færæ benzinæ „chiar în clipa asta“, decât într°o maøinæ stræinæ, cu indicatorul de combustibil stricat. Pana de benzinæ e aproape întotdeauna un eveniment iminent, o scenæ plænuitæ dinainte în scenariul unui învins. Mulfli învingætori conduc o viaflæ întreagæ færæ sæ ræmânæ vreodatæ cu rezervorul gol. Scenariile de viaflæ se bazeazæ pe programarea parentalæ, pe care copilul o cautæ din trei motive. (1) Dæ vieflii sale un scop, care altfel ar putea sæ lipseascæ. Majoritatea faptelor copilului sunt fæcute de dragul altor oameni, de obicei al pærinflilor. (2) Îi oferæ o modalitate acceptabilæ de a°øi structura timpul (acceptabilæ pentru pærinflii sæi). (3) Oamenii au nevoie sæ li se spunæ cum sæ facæ un lucru sau altul. A învæfla de unul singur poate fi înælflætor, dar nu prea practic. Un om nu devine bun pilot distrugând câteva avioane øi învæflând din propriile greøeli. El trebuie sæ învefle din greøelile altora, nu dintr°ale sale. Chirurgul trebuie sæ aibæ un profesor, nu sæ scoatæ nenumærate apendice unul dupæ altul, ca sæ afle tot ce poate sæ meargæ prost în respectiva intervenflie. Aøa cæ pærinflii îøi programeazæ copiii, transmiflându°le ceea ce au învæflat ei sau ceea ce cred cæ au învæflat. Dacæ sunt învinøi, le vor transmite programarea de învinøi, iar dacæ sunt învingætori, vor transmite acel fel de program. Tiparul existenflial pe

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

63

termen lung are întotdeauna un fir narativ. Programarea parentalæ stabileøte deznodæmântul, în bine sau în ræu, însæ copilul este deseori liber sæ°øi aleagæ propria intrigæ.

C. Mituri øi basme Prima øi cea mai veche versiune a scenariului de viaflæ, protocolul primitiv, se elaboreazæ în mintea copilului la o vârstæ la care foarte puflini oameni, în afara celor din cercul familial restrâns, sunt reali pentru el. Putem presupune cæ pærinflii îi par niøte personaje uriaøe, înzestrate cu puteri magice, asemeni uriaøilor, monøtrilor øi gorgonelor din mitologie, chiar øi numai pentru simplul fapt cæ sunt de trei ori mai înalfli øi de zece ori mai solizi decât el. Pe mæsuræ ce creøte øi mintea i se rafineazæ, copilul se mutæ din acest univers clasic într°o lume mai romanticæ. Elaboreazæ primul palimpsest, prima rescriere a scenariului sæu, astfel încât acesta sæ corespundæ cu noua lui concepflie despre ceea ce°l înconjoaræ. În condiflii adecvate, îl ajutæ în aceastæ sarcinæ basmele øi poveøtile cu animale pe care mai întâi i le°a citit mama, iar apoi le°a parcurs singur în orele libere, în care a putut sæ°øi lase imaginaflia sæ zburde. Øi ele conflin o dozæ de magie, dar nu la fel de cutremurætoare. Poveøtile îi dau copilului un nou set de personaje care sæ joace roluri în fanteziile lui: toate personalitæflile din împæræflia animalelor, pe care le cunoaøte fie ca tovaræøi de joacæ øi de viaflæ vii, cu sânge cald, fie ca figuri înspæimântætoare sau fascinante, zærite sau auzite de la distanflæ, fie ca fiinfle semiimaginare cu puteri necunoscute, despre care doar a auzit sau a citit. O altæ sursæ de astfel de personaje este ecranul televizorului — la acea vârstæ, chiar øi reclamele au o auræ magicæ. Pânæ øi în cel mai ræu caz, færæ cærfli øi færæ televizor, ba chiar øi færæ mamæ, copilul tot øtie cæ existæ undeva o vacæ sau îøi poate imagina singur, distorsionat, tot felul de animale.

64

Eric Berne

În prima etapæ, copilul are de°a face cu persoane magice, care, poate, au capacitatea de a se transforma uneori în animale. În aceastæ a doua etapæ, el nu face decât sæ atribuie animalelor anumite caracteristici umane, tendinflæ ce se pæstreazæ în viafla adultæ, într°o anumitæ mæsuræ, la oamenii care au de°a face cu grajduri de vite, adæposturi pentru câini øi pisici øi bazine cu delfini. În a treia etapæ, în adolescenflæ, individul îøi revizuieøte încæ o datæ scenariul pentru a°l adapta la realitatea curentæ aøa cum speræ el cæ va fi, tot romanflæ øi auritæ, sau poate poleitæ uneori cu ajutorul drogurilor. Treptat, pe mæsuræ ce trec anii, el se apropie mai mult de realitate, adicæ de probabilitatea realæ ca oamenii øi lucrurile din jurul lui sæ reacflioneze aøa cum îøi doreøte. Astfel, de°a lungul deceniilor, se pregæteøte pentru reprezentaflia de adio. Tocmai reprezentaflia de adio este, mai presus de toate, aceea pe care terapeutul are misiuna de a o modifica. În continuare urmeazæ câteva exemple care ilustreazæ asemænarea dintre mituri, basme øi persoane reale. Ele pot fi înflelese cel mai bine din punctul de vedere tranzacflional — cel marflian, la care ne°am referit anterior øi care are la bazæ propriul mit; el a fost elaborat pe baza analizei jocului øi scenariilor de viaflæ, ca modalitate de a vedea mai obiectiv viafla umanæ. Mario marflianul vine pe pæmânt, iar când se întoarce la el acasæ, trebuie sæ „spunæ povestea aøa cum s°a întâmplat“, nu cum spun pæmântenii cæ ar fi øi nici cum ar vrea ei sæ°l facæ sæ creadæ cæ este. Mario nu dæ ascultare cuvintelor sforæitoare, nici tabelelor statistice; el observæ ce fac oamenii: ce°øi fac unii altora, unii pentru alflii øi unii împreunæ cu alflii, nu ceea ce spun cæ fac. Aøadar, iatæ în continuare povestea Europei.

Povestea Europei Europa îl avea pe Neptun drept bunic. Într°o zi, pe când ea se afla pe o pajiøte de la malul mærii, culegând flori, un

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

65

taur foarte frumos a apærut øi a îngenuncheat la picioarele ei. Privirea taurului o invita sæ i se urce în spinare. Vocea lui melodioasæ øi purtarea prietenoasæ au impresionat°o pe Europa în asemenea mæsuræ, încât s°a gândit cæ ar fi plæcut sæ cælæreascæ prin vale. Dar în clipa când a încælecat, taurul a pornit spre mare, cæci nu era un taur obiønuit, ci Jupiter deghizat, iar Jupiter nu accepta nici o piedicæ în calea sa când vedea o fatæ care°i plæcea. Însæ soarta Europei n°a fost prea rea, fiindcæ dupæ ce au sosit împreunæ în Creta, ea a dat naøtere la trei regi øi, în plus, un continent a fost botezat cu numele ei. Se presupune cæ toate acestea s°au întâmplat în anul 1522 î.Hr., iar povestea poate fi gæsitæ în lucrarea Second Idyllium, a lui Moschus. Jupiter, ræpitorul, provenea dintr°o familie foarte neobiønuitæ. Potrivit Teogoniei lui Hesiod, tatæl lui, Saturn, a avut øase copii. Pe primii cinci i°a înghiflit imediat ce au venit pe lume, aøa cæ la naøterea celui de°al øaselea, anume Jupiter, mama sa l°a ascuns, iar în locul lui a pus o piatræ înfæøuratæ în scutece, pe care tatæl a înghiflit°o. Dupæ ce a crescut, Jupiter, împreunæ cu bunica lui, l°au obligat pe Saturn sæ regurgiteze piatra øi, împreunæ cu ea, pe cei cinci prunci pe care°i înghiflise: Pluto, Neptun, Vesta, Ceres øi Junona. În ceea ce°o priveøte pe Europa, dupæ ce Jupiter a pæræsit°o, ea a devenit soflia lui Danaus, regele Egiptului, cæruia i°a dæruit o fiicæ pe nume Amymone. Regele, tatæl Amymonei, a trimis fata sæ ducæ apæ în oraøul Argos, prilej cu care Neptun a væzut°o øi s°a îndrægostit pe loc. A salvat°o de un satir lasciv øi a luat°o pentru sine — fiind, de fapt, stræbunicul ei, aøa cum Jupiter, care îi ræpise mama, era stræ°unchiul acesteia. Sæ facem lista tranzacfliilor semnificative din aceastæ saga de familie, urmærind stimulii øi reacfliile. Desigur, fiecare reacflie poate deveni stimul pentru urmætoarea tranzacflie. 1. Stimul: O fecioaræ frumoasæ culege cu eleganflæ flori. Reacflie: Un zeu iubærefl, stræ°unchiul ei, se transformæ într°un taur auriu.

66

Eric Berne

2. Reacflie: Fecioara îl mângâie pe flancuri øi pe creøtet. Taurul îi særutæ mâinile øi dæ ochii peste cap. 3. Fecioara încalecæ taurul. Taurul o ræpeøte. 4. Ea îøi exprimæ frica øi mirarea øi îl întreabæ cine este. Taurul o liniøteøte øi totul se terminæ cu bine. 5. Stimul: Un tatæ îøi înghite copiii. Reacflie: Mama îi dæ sæ înghitæ o piatræ. 6. Reacflie: Fiul astfel salvat îøi obligæ tatæl sæ regurgiteze pruncii mâncafli øi piatra înghiflitæ. 7. Stimul: O fecioaræ frumoasæ e trimisæ de tatæl ei sæ aducæ apæ. Reacflie: Fata întâlneøte un satir — care astæzi s°ar numi „lup“ — øi dæ de bucluc. 8. Stimul: Frumuseflea fetei îl incitæ pe stræbunicul ei. Reacflie: Acesta o salveazæ de satir øi o ia cu el. Pentru un analist al scenariilor de viaflæ, elementul cel mai interesant din aceastæ serie de tranzacflii mitice (în varianta lui Moschus) este faptul cæ, deøi Europa se vaietæ øi protesteazæ cu tærie, nu spune explicit „Terminæ!“ sau „Du°mæ înapoi în clipa asta!“, ci trece imediat la încercarea de a ghici identitatea ræpitorului ei. Cu alte cuvinte, deøi protesteazæ vehement de formæ, are grijæ sæ nu renunfle la dramæ, ci se resemneazæ s°o træiascæ øi devine curioasæ cum se va încheia. Astfel, lamentærile ei sunt caracterizate de o anumitæ ambiguitate, care în marflianæ se numeøte „conformæ cu jocul“ sau „conformæ cu scenariul“. La drept vorbind, Europa joacæ jocul numit „Viola“, care se integreazæ în scenariul ei, potrivit cæruia ea va deveni mamæ de regi, cu condiflia ca asta sæ se întâmple „împotriva voinflei sale“. Interesul personal pe care°l manifestæ faflæ de ræpitor nu constituie cea mai fermæ cale de a°l descuraja, dar protestele o elibereazæ de responsabilitate pentru faptul cæ a flirtat cu el la început. Existæ øi o altæ poveste, mai cunoscutæ, ce include majoritatea acestor tranzacflii, deøi într°o ordine oarecum diferitæ. Varianta ce urmeazæ a fost preluatæ dupæ Andrew Lang øi fraflii Grimm. Basmul este cunoscut de la vârste foarte fragede de aproape tofli copiii educafli din flærile vorbitoare de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

67

limbæ englezæ øi din alte flæri, øi constituie un stimul comun pentru imaginaflia lor.

Scufifla Roøie Era odatæ o fetiflæ drægælaøæ pe nume Scufifla Roøie (SR); într°o zi, mama ei a trimis°o în pædure, sæ ducæ de mâncare bunicii. Pe drum a întâlnit un lup seducætor, care øi°a spus cæ SR e o îmbucæturæ gustoasæ. I°a spus sæ se opreascæ din drum, sæ se uite în jur, sæ°øi uite o vreme misiunea, sæ nu mai fie atât de serioasæ øi sæ culeagæ flori. În timp ce fetifla pierdea timpul prin pædure, lupul s°a dus acasæ la bunicæ øi a mâncat°o. Când a sosit SR, el s°a prefæcut a fi bunica fetei øi a invitat°o în pat alæturi de el. SR s°a conformat øi a observat multe lucruri ciudate în legæturæ cu înfæfliøarea persoanei din pat, care au fæcut°o sæ se întrebe dacæ e chiar bætrâna ei bunicæ. La început, lupul a încercat s°o liniøteascæ, dar în cele din urmæ a înghiflit°o (færæ s°o mestece, se pare). Un vânætor a trecut pe°acolo øi a salvat°o pe SR, tæind burta lupului, de unde a scos°o øi pe bunicæ, vie øi ea. Dupæ aceea, SR l°a ajutat bucuroasæ pe vânætor sæ umple burta lupului cu pietre. În unele variante, SR strigæ dupæ ajutor, iar vânætorul omoaræ lupul cu un topor, salvând°o cu o clipitæ înainte ca afurisitul s°o înghitæ. Øi aici avem scena de seducflie între o fecioaræ nevinovatæ, cæreia îi place sæ culeagæ flori, øi un animal care o înøalæ. Animalului îi place sæ mænânce copii, dar sfârøeøte cu burta plinæ de pietre. La fel ca Amymone, SR e trimisæ cu treabæ de pærintele ei, întâlneøte pe drum un lup øi dæ de bucluc, øi se aliazæ cu salvatorul ei. Pentru un marflian, basmul acesta pune niøte întrebæri interesante. Marflianul îi ia conflinutul ca atare, inclusiv pe lupul vorbitor, chiar dacæ n°a întâlnit vreodatæ aøa ceva. Dar dat fiind ceea ce se întâmplæ, el se întreabæ ce°i cu toatæ

68

Eric Berne

povestea asta øi cærui fel de oameni i se întâmplæ. Iatæ în continuare gândurile marflianului pe aceastæ temæ.

O reacflie marflianæ Într°o zi, mama o trimite pe SR în pædure, sæ°i ducæ bunicii de mâncare, iar pe drum, ea se întâlneøte cu un lup. Ce fel de mamæ trimite o fetiflæ în pædure, când acolo existæ lupi? De ce nu s°a dus chiar mama sau de ce n°a însoflit°o pe SR? Dacæ bunica era aøa de neajutoratæ, de ce o læsa mama sæ locuiascæ de una singuræ, într°o colibæ, atât de departe? Øi dacæ SR trebuia totuøi sæ meargæ la bunica, de ce mama n°a avertizat°o sæ nu se opreascæ la vorbæ cu lupii? Povestea aratæ clar cæ fetiflei nu i s°a spus niciodatæ cæ e periculos sæ facæ aøa ceva. Nici o mamæ nu poate fi atât de proastæ; se pare, aøadar, cæ mamei nu°i pæsa prea mult ce se întâmplæ cu SR sau poate chiar voia sæ scape de ea. De asemenea, nici o fetiflæ nu poate fi atât de proastæ: cum a putut SR sæ se uite la ochii, urechile, mâinile øi dinflii lupului øi sæ creadæ cæ e bunica ei? De ce n°a fugit din colibæ cât mai repede? Øi apoi, ce fetiflæ ræutæcioasæ, sæ adune pietre ca sæ le punæ în burta lupului! În orice caz, orice fatæ cu judecatæ sænætoasæ, dupæ ce a vorbit cu lupul, nu s°ar fi oprit sæ culeagæ flori, ci øi°ar fi spus: „Ticælosul æla o s°o mænânce pe bunica dacæ nu gæsesc repede pe cineva care sæ mæ ajute!“ Nici mæcar bunica øi vânætorul nu sunt dincolo de orice bænuialæ. Dacæ privim dramatis personae din aceastæ poveste ca pe niøte oameni adeværafli, fiecare cu propriul scenariu, vedem cât de bine se împletesc personalitæflile lor, dintr°un punct de vedere marflian. 1. Mama încearcæ, evident, sæ°øi piardæ „accidental“ fiica sau, cel puflin, vrea sæ sfârøeascæ prin a spune: „Ce groaznic, în vremurile astea nu mai pofli nici mæcar sæ te plimbi prin parc færæ ca un lup…“ etc.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

69

2. Lupul, în loc sæ mænânce iepuri øi alte asemenea vietæfli, se întinde evident mai mult decât îi e plapuma øi øtie probabil cæ în felul æsta va sfârøi prost, aøa cæ pesemne cautæ necazul cu lumânarea. Evident, l°a citit în tinerefle pe Nietzsche sau alt gânditor din aceeaøi categorie (dacæ poate sæ vorbeascæ øi sæ°øi punæ pe cap o bonetæ, de ce n°ar fi în stare sæ citeascæ?), iar motto°ul lui e ceva de genul „Træieøte primejdios øi mori cu glorie“. 3. Bunica locuieøte singuræ øi°øi lasæ uøa neîncuiatæ, aøa cæ, poate, speræ sæ se întâmple ceva interesant, ceva ce nu s°ar putea petrece dacæ ar locui cu familia. Poate de asta nu s°a mutat la rude sau mæcar pe aceeaøi stradæ cu ele. Probabil cæ e încæ suficient de tânæræ ca sæ guste aventura, din moment ce SR e o copiliflæ. 4. Vânætorul este, evident, un salvator cæruia îi place sæ°øi chinuie adversarul învins, cu ajutorul unor adorabile fetifle neîntinate: færæ doar øi poate, un scenariu adolescentin. 5. SR îi spune lupului cât se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urcæ în pat cu el. E clar cæ joacæ „Viola“ øi, în cele din urmæ, întreaga poveste o face foarte fericitæ. Adeværul este cæ toate personajele din poveste cautæ sæ træiascæ o întâmplare palpitantæ aproape cu orice prefl. Dacæ luæm ræsplata finalæ în sensul ei propriu, se poate spune cæ toatæ tæræøenia a fost un complot menit sæ°i vinæ de hac bietului lup, fæcându°l sæ creadæ cæ e mai deøtept decât tofli øi folosind°o pe SR drept momealæ. În acest caz, morala poveøtii nu e aceea cæ fecioarele nevinovate ar trebui sæ evite pædurile în care se gæsesc lupi, ci cæ lupii ar trebui sæ nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate øi de bunicile acestora; pe scurt, un lup n°ar trebui sæ umble prin pædure singur. De aici se naøte øi întrebarea interesantæ: ce a fæcut mama dupæ ce s°a descotorosit de SR pe ziua respectivæ? Dacæ toate acestea par cinice sau neserioase, sæ ne ocupæm în cele ce urmeazæ de SR în viafla realæ. Întrebarea crucialæ aici este: cu o asemenea mamæ øi dupæ o asemenea experienflæ, cum aratæ SR devenitæ femeie adultæ?

70

Eric Berne

Un scenariu de tip Scufifla Roøie În literatura psihanaliticæ se acordæ foarte multæ atenflie semnificafliei simbolice a pietrelor bægate în burta lupului. Însæ pentru analiza tranzacflionalæ, elementele cele mai semnificative sunt tranzacfliile dintre persoanele implicate. Carrie a venit la terapie la vârsta de treizeci de ani, plângându°se cæ are dureri de cap, stæri depresive, nu øtie ce°øi doreøte sæ facæ øi nu°øi poate gæsi un iubit satisfæcætor. La fel ca toate Scufiflele Roøii din experienfla doctorului Q, avea o jachetæ roøie. Încerca mereu sæ se facæ utilæ într°o manieræ indirectæ. Într°o zi a intrat în cabinet øi a spus: — Pe stradæ, la câfliva paøi de aici e un câine bolnav. Vrefli sæ sunafli la Societatea pentru Protecflia Animalelor? — De ce nu°i sunafli dumneavoastræ? a întrebat doctorul Q. La care ea a replicat: — Cine, eu?! Carrie nu særise niciodatæ în ajutorul cuiva, dar øtia întotdeauna unde pot fi gæsifli salvatorii. Acest fapt este tipic pentru SR. Doctorul Q a întrebat°o apoi dacæ a lucrat vreodatæ într°un birou în care cineva trebuia sæ meargæ sæ cumpere gustæri øi ræcoritoare în pauza de cafea; a ræspuns afirmativ. — Cine mergea sæ cumpere lucrurile astea? — Eu, fireøte, a ræspuns Carrie. Partea conformæ cu scenariul a poveøtii lui Carrie era dupæ cum urmeazæ: De la vârsta de øase ani øi pânæ la zece ani, mama ei avea obiceiul s°o trimitæ la bunici (pærinflii sæi), cu diferite treburi, dar øi sæ se joace. De multe ori se întâmpla ca bunica sæ fie plecatæ când fetifla ajungea acolo, aøa cæ ea se juca cu bunicul, ceea ce însemna în principal cæ el o pipæia pe sub rochie. Carrie nu i°a dezvæluit niciodatæ mamei acest lucru, fiindcæ øtia cæ se va înfuria øi o va face mincinoasæ. La momentul terapiei, Carrie cunoøtea frecvent bærbafli øi „bæiefli“ øi mulfli dintre ei o invitau în oraø, dar ea punea punct de fiecare datæ dupæ douæ°trei întâlniri. De fiecare datæ când îi povestea doctorului Q despre cea mai recentæ rup-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

71

turæ, el o întreba din ce motiv s°a produs, iar ea ræspundea: „Ha, ha! Pentru cæ tipul e un lup junior!“ Astfel, Carrie øi°a petrecut ani buni din viaflæ umblând prin pædurile cartierului comercial, aducând sandviøuri colegilor de serviciu øi respingând mereu lupii juniori: o existenflæ monotonæ, deprimantæ. La drept vorbind, cea mai palpitantæ întâmplare din viafla ei era aventura cu bunicul. Pærea cæ°øi va petrece restul zilelor aøteptând ca acea aventuræ sæ se repete. Asta ne spune cum øi°a petrecut viafla SR dupæ încheierea poveøtii. Incidentul cu lupul a fost de departe cel mai interesant lucru din câte i s°au întâmplat. Ajunsæ la vârsta adultæ, ea îøi petrecea timpul umblând prin pædure, ducând bunætæfli de mâncare oamenilor øi sperând la nesfârøit sæ întâlneascæ alt lup. Dar nu gæsea decât pui de lup, pe care°i respingea cu disprefl. Povestea lui Carrie ne spune totodatæ cine era, de fapt, lupul øi de ce SR a fost atât de îndræzneaflæ încât sæ urce în pat cu el: era bunicul. Caracteristicile unei SR din viafla realæ sunt urmætoarele: 1. Mama obiønuia s°o trimitæ sæ facæ diferite comisioane. 2. Bunicul a sedus°o, dar ea nu i°a spus mamei. Dacæ i°ar fi spus, ar fi fost consideratæ mincinoasæ. Uneori se prefæcea prea proastæ pentru a înflelege ce se întâmplæ. 3. Nu sare prea des în ajutorul altora, dar îi place sæ punæ la cale misiuni de ajutorare øi cautæ mereu astfel de ocazii. 4. La vârsta adultæ, ea este cea aleasæ pentru a face comisioane. Deseori umblæ repede sau rætæceøte færæ flintæ, ca o fetiflæ, în loc sæ meargæ într°o manieræ demnæ. 5. Aøteaptæ sæ se întâmple ceva cu adeværat palpitant øi, între timp, se plictiseøte, din moment ce acum nu mai întâlneøte decât lupi juniori, pe care°i priveøte cu disprefl. 6. Îi place sæ umple burta lupilor cu pietre sau cu echivalentul cotidian al acestora. 7. Încæ nu e clar dacæ psihiatrul bærbat se aflæ în scenæ ca s°o salveze sau e doar un bunic simpatic, færæ conotaflii sexuale, cu care se simte în largul ei øi puflin nostalgicæ øi cu care

72

Eric Berne

se mulflumeøte fiindcæ nu poate avea ceea ce°øi doreøte la drept vorbind. 8. Când terapeutul îi spune cæ°i aduce aminte de SR, ea râde øi încuviinfleazæ. 9. În mod ciudat, aproape în toate cazurile defline øi poartæ o jachetæ roøie. Ar trebui remarcat cæ scenariul mamei øi bunicilor paterni ai unei SR trebuie sæ fie complementare pentru ca astfel de incidente sexuale sæ se petreacæ în repetate rânduri. Finalul fericit al poveøtii este de asemenea suspect, iar în viafla realæ nu se întâmplæ. Basmele sunt povestite de pærinfli bine intenflionafli, iar finalul fericit reprezintæ intruziunea stærii de Pærinte binevoitor, dar mincinos al Eului; basmele inventate de copii sunt mult mai realiste øi nu au neapærat o încheiere fericitæ; de fapt, ele sunt notoriu de înspæimântætoare.15 15

Nu mæ consider suficient de savant pentru a prezenta inventarul complet al variantelor sau varianta oficialæ a poveøtii despre Europa øi Amymone, a Scufiflei Roøii øi a Frumoasei din Pædurea adormitæ. Chiar øi culoarea taurului diferæ de la o versiune la alta, într°unele fiind auriu, în altele alb. Variantele prezentate mai sus sunt suficiente pentru scopurile noastre. Sursele folosite pentru povestea Europei øi a Amymonei sunt urmætoarele: Mythology de Bulfinch, The Greek Myths de Graves, Mythology de Hamilton, The Classical Dictionary al lui Lemprière (Londra, 1818), Metamorfozele lui Ovidiu øi exemplarul mamei mele din lucrarea lui Edwards Handbook of Mythology, cu pagina de titlu lipsæ (Eldredge & Brothers, anul de apariflie necunoscut.) Scufifla Roøie provine din Blue Fairy Book de Andrew Lang, The Grimm’s Fairy Tales (ediflia Grosset & Dunlap) øi Standard Dictionary of Folklore, Mythology, and Legend de Funk øi Wagnall (New York, 1950). În Franfla, ea este cunoscutæ sub numele de „Petit Chaperon Rouge“ sau „Bæsmælufla Roøie“ (Perrault, 1697), iar în Germania, sub numele „Rotkäppchen“ sau „Øæpcufla roøie“. Tendinfla psihanaliøtilor de a se concentra asupra acfliunii de umplere a burflii lupului cu pietre este irelevant pentru scopurile noastre øi oricum, mie unul, episodul îmi pare a fi o interpolare. Literatura psihanaliticæ pe tema SR începe cu douæ articole din 1912, unul semnat de O. Rank, iar celælalt de M. Wulff, urmate de articolul lui Freud despre „Apariflia în vise a unor materiale din basme“ (1913), cel mai uøor de gæsit în ediflia broøatæ a lucrærii sale Delusion

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

73

D. Aøteptând rigor mortis Unul dintre obiectivele analizei scenariilor constæ în plasarea planului de viaflæ al pacientului în contextul general al psihologiei istorice a întregii specii umane, psihologie ce pare sæ nu se fi schimbat prea mult din vremea peøterilor, pe parcursul perioadei aøezærilor predominant agricole øi a marilor guvernæri totalitare din Orientul Mijlociu, øi pânæ°n prezent. În cartea The Hero With a Thousand Faces — cel mai bun manual pentru analiza scenariilor de viaflæ —, Joseph Campbell rezumæ aceastæ idee astfel: „Freud, Jung øi continuatorii lor au demonstrat mai presus de orice îndoialæ cæ logica, eroii øi faptele miturilor supraviefluiesc în epoca modernæ. […] Cea mai recentæ încarnare a lui Oedip, povestea de dragoste perpetuæ dintre Frumoasæ øi Bestie pot fi gæsite în dupæ°amiaza asta la intersecflia dintre Forty°Second Street øi Fifth Avenue, aøteptând sæ se schimbe semaforul.“ El aratæ cæ în timp ce eroul mitic obfline triumfuri and Dream (Beacon Press, Boston, 1956). Una dintre cele mai binecunoscute discuflii este aceea a lui Erich Fromm în lucrarea The Forgotten Language (Grove Press, New York, 1951). Fromm spune: „Cea mai mare parte a simbolismului din acest basm poate fi înfleleasæ færæ greutate. «Scufifla din catifea roøie» este un simbol al menstruafliei.“ El nu spune de cætre cine poate fi înfleles færæ greutate øi nici pentru cine reprezintæ scufifla un simbol al menstruafliei. Lucrarea recentæ a lui L. Veszy°Wagner intitulatæ „Little Red Riding Hood on the Couch“ (Psychoanalytic Forum 1: 399°415, 1966), oferæ cel puflin material din cazuisticæ, chiar dacæ nu este convingætor. Probabil cele mai bune ipoteze sunt avansate de Elisabeth Crawford în lucrarea ei, „The Wolf as Condensation“ (American Imago, 12: 307°314, 1955). În viafla realæ, lupii nu sunt chiar atât de ræi cum apar în basme. Vezi articolul „Lupii sociali, la fel ca øi câinii… pot fi învæflafli sæ fie prietenoøi faflæ de oameni“, de P. McBroom, Science News 90: 174, 10 septembrie 1966. Articolul face un rezumat al studiilor efectuate de G.B. Raab øi J.H. Woolpy asupra vieflii sociale a lupilor, din care rezultæ cæ øi aceøtia joacæ jocuri tranzacflionale. Mai exact, lupii proscriøi joacæ „Piciorul de lemn“, øchiopætând ca pentru a cere tratament special.

74

Eric Berne

de ræsunet mondial, care intræ în istorie, eroul basmelor obfline doar mici victorii domestice. Am putea adæuga cæ pacienflii sunt pacienfli fiindcæ nu pot sæ dobândeascæ victoriile pe care le urmæresc øi totodatæ sæ supraviefluiascæ. În consecinflæ, vin la medic, „cunoscætorul tuturor cæilor de tainæ øi a vorbelor pline de putere. Rolul lui este exact cel al Bætrânului Înflelept din mituri øi basme, ale cærui cuvinte îl ajutæ pe erou sæ traverseze încercærile øi întâmplærile înspæimântætoare ale ciudatei aventuri“. Aceasta este, în orice caz, percepflia Copilului din pacient, indiferent în ce fel istoriseøte Adultul lui povestea, øi e foarte evident faptul cæ tofli copiii, încæ din zorii omenirii, au trebuit sæ se confrunte cu aceleaøi probleme øi au avut aproximativ aceleaøi arme la dispoziflie. În ultimæ instanflæ, viafla e acelaøi vin vechi, pus în sticle noi: nucile de cocos øi recipientele din bambus au læsat locul burdufului din piele de capræ, acesta a fost înlocuit de vasele din ceramicæ, de acolo s°a ajuns la sticlæ, iar de la sticlæ, la plastic, dar strugurii nu s°au schimbat deloc, primul pahar a ræmas la fel de îmbætætor ca întotdeauna, iar pe fundul sticlei se gæseøte øi acum aceeaøi drojdie. Aøadar, dupæ cum spune Campbell, vom gæsi prea pufline variaflii în ce priveøte forma aventurilor øi a personajelor implicate în ele. De aceea, dacæ cunoaøtem o parte din elementele scenariului pacientului, putem sæ anticipæm cu oarecare încredere încotro se îndreaptæ øi sæ°i schimbæm traiectoria înainte ca el sæ se confrunte cu nefericirea sau cu dezastrul. Asta se numeøte psihiatrie preventivæ sau „a face progrese“. Øi mai bine, îl putem determina sæ°øi modifice scenariul sau chiar sæ renunfle complet la el, ceea ce se numeøte psihiatrie curativæ sau „însænætoøire“. Prin urmare, identificarea cu precizie a mitului sau basmului pe care°l urmeazæ pacientul nu fline de doctrinæ sau de necesitate, dar cu cât ne putem apropia mai mult, cu atât mai bine. În lipsa unei astfel de temelii istorice, greøelile sunt frecvente. Un simplu episod din viafla pacientului — sau jocul lui preferat — poate fi confundat cu scenariul întreg, sau apariflia unui simbol animal izolat, cum ar fi lupul, îl poate

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

75

determina pe terapeut sæ scuture mærul ca sæ culeagæ prune. A corela viafla pacientului sau planul de viaflæ al stærii sale de Copil cu o narafliune coerentæ, care a supraviefluit sute sau mii de ani datoritæ faptului cæ se adreseazæ în mod universal straturilor primitive ale psihicului omenesc, ne dæ, în cel mai ræu caz, senzaflia cæ lucræm pe o temelie solidæ, iar în cel mai bun caz, indicii foarte precise privind mæsurile ce trebuie luate pentru a schimba sau evita un sfârøit nefericit.

Scenariul „Aøteptând rigor mortis“ Spre exemplu, un basm poate dezvælui elemente ale unui scenariu care altfel sunt greu de scos la ivealæ, cum ar fi „iluzia scenariului“. Analistul tranzacflional consideræ cæ simptomele psihiatrice rezultæ dintr°o formæ de autoînøelare. Dar pacienflii pot fi vindecafli pentru simplul fapt cæ viafla øi dizabilitæflile lor se bazeazæ pe un rod al imaginafliei. În scenariul cunoscut sub numele de „Femeia frigidæ“ sau „Aøteptând rigor mortis“ (ARM), mama îi spune mereu fiicei sale cæ bærbaflii sunt niøte animale, dar cæ e de datoria unei soflii sæ se supunæ bestialitæflii lor. Dacæ mama face suficiente presiuni, fata poate chiar sæ ajungæ sæ creadæ cæ va muri dacæ are orgasm. De obicei, astfel de mame sunt niøte mari snoabe øi oferæ o cale de eliberare sau un „antiscenariu“ care va înlætura blestemul. Fiica are voie sæ facæ sex dacæ se cæsætoreøte cu o persoanæ foarte importantæ, cum ar fi Prinflul cu merele de aur. Dar, îi spune ea fiicei în mod eronat, dacæ nu reuøeøte acest lucru, „toate necazurile tale se vor încheia când vei ajunge la menopauzæ, fiindcæ atunci n°o sæ te mai pascæ pericolul sæ te simfli sexi“. Se pare cæ avem deja trei iluzii: Orgathanatos sau orgasmul fatal, Prâslea cel Voinic øi Fericita Eliberare sau menopauza purificatoare. Dar nici una dintre ele nu este adeværata iluzie a scenariului. Fata a probat Orgathanatos prin masturbare øi øtie cæ nu e fatal. Prinflul cu merele de aur nu e o ilu-

76

Eric Berne

zie, fiindcæ s°ar putea sæ gæseascæ un astfel de bærbat, aøa cum s°ar putea sæ câøtige la loterie sau sæ°i pice patru aøi într°o partidæ de pocher; aceste douæ evenimente sunt puflin probabile, dar nu mitice: uneori chiar se întâmplæ. Iar Fericita Eliberare nu e un lucru pe care sæ°l doreascæ într°adevær Copilul din ea. Ca sæ gæsim iluzia scenariului ARM trebuie sæ gæsim basmul care°i corespunde.

Povestea Frumoasei din Pædurea adormitæ O ursitoare furioasæ spune cæ prinflesa se va înflepa în deget cu un fus øi va cædea moartæ. Altæ ursitoare modificæ deznodæmântul, înlocuind moartea cu un somn de o sutæ de ani. Când împlineøte cincisprezece ani, prinflesa se înfleapæ într°adevær în deget øi adoarme imediat. În aceeaøi clipæ, toate vietæflile øi toate lucrurile din castel adorm la rândul lor. Pe parcursul celor o sutæ de ani, mulfli prinfli încearcæ sæ ajungæ la prinflesæ prin mæræcinii care au crescut în jurul ei, dar nici unul nu reuøeøte. În cele din urmæ, dupæ ce sorocul s°a scurs, soseøte la castel un prinfl care izbuteøte sæ ræzbatæ înæuntru, fiindcæ mæræcinii îi dau voie sæ treacæ. O gæseøte pe prinflesæ øi o særutæ, iar ea se trezeøte øi cei doi se îndrægostesc. În aceeaøi clipæ, toate vietæflile øi toate lucrurile din castel se trezesc øi°øi continuæ activitæflile exact din momentul în care se întrerupseseræ, ca øi cum nu s°ar fi întâmplat nimic øi timpul a stat în loc de când au adormit. Prinflesa însæøi are tot cincisprezece ani, nu o sutæ cincisprezece. Ea øi prinflul se cæsætoresc øi, într°o variantæ a poveøtii, træiesc fericifli pânæ la adânci bætrânefli, iar în alta, æsta e doar începutul necazurilor lor.16 16

Øi „Frumoasa din Pædurea adormitæ“ este preluatæ din Blue Fairy Book de Andrew Lang øi din Fraflii Grimm. Existæ øi o versiune mai pe larg, cu niøte ilustraflii sinistre realizate de Arthur Rackham, de asemenea foarte popularæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

77

În mitologie existæ numeroase tipuri de somn vræjit. Poate cel mai binecunoscut este somnul Brunhildei, care este læsatæ adormitæ pe un munte, înconjuratæ de un cerc de foc pe care doar un erou poate sæ°l stræpungæ, faptæ îndeplinitæ de Siegfried.17 Într°un fel sau altul, cu mici modificæri, aproape toate întâmplærile din povestea Frumoasei din Pædurea Adormitæ pot sæ aibæ loc cu adeværat. Se întâmplæ într°adevær ca fetele sæ se înflepe în deget øi sæ leøine, se întâmplæ sæ adoarmæ în turnul lor øi se întâmplæ ca prinflii sæ hoinæreascæ prin pædure în cæutare de fecioare frumoase. Singurul lucru care nu se poate întâmpla e ca toate lucrurile øi toate fiinflele sæ ræmânæ neschimbate, la aceeaøi vârstæ, dupæ atât de mulfli ani de absenflæ. Asta e o iluzie adeværatæ, fiindcæ aøa ceva nu este doar improbabil, ci imposibil. Øi tocmai pe aceastæ iluzie se bazeazæ scenariile de tip ARM: anume, cæ atunci când prinflul apare în sfârøit, prinflesa va avea tot cincisprezece ani, øi nu treizeci, patruzeci sau cincizeci, øi cæ vor avea întreaga viaflæ înainte. Este iluzia tinereflii perpetue, fiicæ modestæ a iluziei nemuririi. E greu sæ°i spui prinflesei, în viafla realæ, cæ prinflii sunt bærbafli tineri øi cæ pânæ sæ atingæ vârsta ei, devin regi øi sunt mult mai puflin interesanfli. În asta constæ cea mai problematicæ parte a misiunii analistului de scenarii: sæ sfærâme iluzia, sæ aducæ la cunoøtinfla Copilului pacientei cæ nu existæ 17

Pentru mai multe informaflii despre utilizarea actualæ a basmelor în psihiatrie, vezi Heuscher, J. A Psychiatric Study of Fairy Tales. C.C. Thomas, Springfield, 1963. În aceastæ lucrare se gæseøte o interpretare simbolicæ existenflialæ. Analiza efectuatæ de D. Dinnerstein pe marginea basmului „Mica sirenæ“ (Contemporary Psychoanalysis 104°112, 1967) foloseøte o abordare „maturaflionistæ“, ce implicæ unele elemente legate de evoluflia scenariului. Mai multæ legæturæ cu analiza scenariilor de viaflæ însæ are opera lui H. Dieckmann, care pune basmele în legæturæ cu tiparele de viaflæ ale pacienflilor sæi într°o manieræ sistematicæ. Vezi Dieckmann, H. „Das Lieblingsmärchen der Kindheit und seine Beziehung zu Neurose un Persönlichkeit“. Praxis der Kinderpsychologie und Kinderpsychiatrie 6: 202°208, August°Septembrie 1967. De asemenea, Märchen und Träume als Helfer des Menschen. Bonz Verlag, Stuttgart, 1966.

78

Eric Berne

Moø Cræciun øi sæ°l convingæ. E mult mai uøor pentru amândoi dacæ pacientul are un basm preferat cu care sæ lucreze. Una dintre problemele practice legate de ARM constæ în aceea cæ dacæ prinflesa îl gæseøte într°adevær pe Prinflul cu merele de aur, de multe ori se simte în inferioritate øi trebuie sæ°i gæseascæ acestuia cusururi øi sæ joace „Defectul“ ca sæ°l coboare la nivelul ei, astfel cæ el ajunge sæ°øi doreascæ s°o vadæ întoarsæ între mæræcini øi adormitæ. Pe de altæ parte, dacæ prinflesa se mulflumeøte cu mai puflin — de pildæ, cu Prinflul cu merele de argint sau chiar cu vreun vânzætor obiønuit de la magazinul alimentar —, se va simfli înøelatæ în aøteptæri øi°øi va værsa næduful pe el, fiind totodatæ mereu atentæ la cele ce se petrec în jur, cæci adeværatul Prinfl ar putea sæ aparæ. Aøadar, nici scenariul frigiditæflii øi nici antiscenariul magic nu°i oferæ prea mari øanse de împlinire. În plus, la fel ca în basm, prinflesa trebuie sæ se confrunte nu doar cu vræjitoarea ei, ci øi cu mama lui. Scenariul acesta este important pentru cæ, într°un fel sau altul, foarte mulfli oameni de pretutindeni îøi petrec viafla în aøteptarea rigor mortis.

E. Drama familialæ O altæ modalitate bunæ de a scoate la ivealæ intriga øi o parte din cele mai importante replici din scenariul unei persoane constæ în a o întreba: „Dacæ viafla familiei tale ar fi jucatæ pe scena unui teatru, ce fel de piesæ ar fi?“ Astfel de drame de familie poartæ de obicei numele pieselor de teatru greceøti Oedip øi Electra, în care bæiatul concureazæ cu tatæl pentru atenflia mamei, iar fata îl vrea pe tata doar pentru sine.18 Dar analistul de scenarii trebuie sæ øtie ce pun la cale, între timp, pærinflii — sæ°i numim Stupideo øi Artcele, pentru 18

Cf. Flugel, J.C. The Psychoanalytic Study of the Family. Hogarth Press, Londra, 1921.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

79

simplificarea discursului. Stupideo reprezintæ cealaltæ laturæ a dramei lui Oedip øi exprimæ simflæmintele fæfliøe sau deghizate ale mamei faflæ de bæiatul ei, în timp ce Artcele reprezintæ cealaltæ laturæ a dramei Electrei øi aratæ simflæmintele tatælui faflæ de fiicæ. O cercetare atentæ va scoate la ivealæ aproape de fiecare datæ tranzacflii bætætoare la ochi, care demonstreazæ cæ aceste simflæminte nu sunt imaginare, chiar dacæ pærintele încearcæ sæ le ascundæ, de obicei jucând cu copilul „Zarva“. Adicæ pærintele tulburat încearcæ sæ ascundæ simflæmintele sexuale ale Copilului sæu faflæ de propria odraslæ adresându°i°se ca Pærinte øi dându°i porunci pe ton de harflæ. Dar în anumite ocazii, câte ceva din simflæmintele respective iese la suprafaflæ, în ciuda tuturor eforturilor de a le deghiza prin „Zarva“ øi prin alte mecanisme. De fapt, cei mai fericifli pærinfli sunt adesea aceia care admiræ deschis atractivitatea copiilor lor. La fel ca Oedip øi Electra, dramele Stupideo øi Artcele au numeroase variante. Pe mæsuræ ce copiii cresc, ele pot ajunge la situaflii în care mama se culcæ cu iubitul bæiatului ei sau tatæl se culcæ cu prietena cea mai bunæ a fetei lui. Alte variante mai spre extrem sunt cele în care mama se culcæ cu iubitul fetei sau tatæl, cu iubita bæiatului.* La acest compliment, tânærul Oedip poate ræspunde uneori culcându°se cu amanta tatælui, iar tânæra Electra, cu amantul mamei. Uneori, scenariul familiei cere ca unul sau mai mulfli membri sæ fie homosexuali, existând variaflii corespunzætoare în jocurile sexuale ale copilului, incestul între frafli øi, ulterior, seducerea reciprocæ a partenerilor. Orice deviere de la rolul Oedip (bæiatul care se gândeøte sau viseazæ la a face sex cu mama) sau Electra (fata care se gândeøte sau viseazæ la a face sex cu tata) va influenfla, færæ îndoialæ, întregul curs al vieflii persoanei. În plus faflæ de aspectele sexuale ale dramei familiei sau dincolo de ele existæ altele, øi mai tulburætoare. O tânæræ homosexualæ respinsæ øi°a atacat iubita, i°a pus cuflitul la gât *

Aceasta se poate întâmpla dacæ mama nu are un bæiat cu care sæ joace rolul Iocastei øi, la fel, dacæ tatæl nu are o fiicæ.

80

Eric Berne

øi a strigat: „Mæ laøi sæ°fli fac rænile astea, dar nu vrei sæ mæ laøi sæ fli le vindec!“ Poate cæ acesta este motto°ul tuturor dramelor familiale, originea tuturor suferinflelor pærinflilor, motivul revoltei tinerilor øi flipætul cuplurilor care încæ nu sunt pregætite sæ divorfleze. Cel rænit fuge, iar strigætul de mai sus reprezintæ traducerea în marflianæ a declarafliei: „Mary, vino acasæ. Am iertat totul.“ Tocmai de asta, copiii ræmân alæturi de cei mai jalnici pærinfli: doare când eøti rænit, dar ce plæcutæ e vindecarea!

F. Destinul uman E incredibil, în primæ instanflæ, sæ ne gândim cæ soarta omului, cu tot ce are ea înælflætor øi degradant, e hotærâtæ de un copil nu mai mare de øase ani, ba de obicei doar de trei ani — øi totuøi, asta afirmæ teoria scenariilor de viaflæ. Ne vine ceva mai uøor sæ credem dupæ ce stæm de vorbæ cu un copil de øase sau poate de trei ani. Øi e foarte uøor sæ credem dacæ ne uitæm la ceea ce se întâmplæ în lume azi, ce s°a întâmplat ieri øi ne gândim la ce se poate întâmpla mâine. Istoria scenariilor de viaflæ ale oamenilor poate fi gæsitæ pe monumentele antice, în tribunale øi morgi, în case de pariuri øi scrisori cætre editor øi în dezbaterile politice, prin care un popor întreg e convins cu vorba sæ apuce pe drumul cel bun de cætre un om care încearcæ sæ demonstreze ceea ce i°au spus pærinflii, pe când era în faøæ, cæ va fi spre binele lumii întregi. Dar din fericire, existæ oameni cu scenarii bune øi unii chiar reuøesc sæ se elibereze øi sæ acflioneze în stilul propriu. Destinul omenesc aratæ cæ oamenii ajung la aceleaøi deznodæminte folosind mijloace diferite øi cæ, folosind aceleaøi mijloace, ajung la deznodæminte diferite. Poartæ cu ei, în minte, scenariul øi contrascenariul, sub forma vocilor Parentale, care le spun ce sæ facæ øi ce sæ nu facæ; poartæ cu ei, de asemenea, propriile aspiraflii, sub forma imaginilor pe care øi le°a

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

81

construit Copilul despre cum ar dori sæ fie øi, între aceste trei elemente, îøi construiesc reprezentaflia. În contextul reprezentafliei se trezesc încâlcifli într°o plasæ a scenariilor altor oameni: întâi ale pærinflilor, apoi ale partenerului de viaflæ øi, mai presus de toate acestea, scenariul persoanelor care guverneazæ locul în care træiesc. Mai existæ, de asemenea, pericole chimice, cum ar fi bolile infecflioase, øi pericole fizice, cum ar fi obiectele dure, cærora corpul omenesc, aøa cum e el construit, nu le poate rezista. Scenariul reprezintæ ceea ce a plænuit persoana, în copilæria micæ, cæ va face, iar cursul vieflii reprezintæ ceea ce se întâmplæ în realitate. Cursul vieflii este stabilit de gene, de mediul de viaflæ al pærinflilor øi de condifliile externe. Un individ ale cærui gene determinæ retard mental, diformitate fizicæ sau moarte timpurie din cauza cancerului ori a diabetului nu va avea prea multe ocazii de a lua singur decizii de viaflæ sau de a le duce la împlinire. Cursul vieflii sale va fi determinat de moøtenirea geneticæ (sau poate de vætæmærile produse la naøtere). Dacæ pærinflii înøiøi au suferit, la rândul lor, privafliuni fizice sau afective grave pe parcursul existenflei lor de sugari, aceasta poate distruge øansele copiilor lor de a duce la împlinire un scenariu, ba poate chiar øi de a°l alcætui. Se poate ca aceøti pærinfli sæ°øi ucidæ copiii prin neglijenflæ sau abuz ori sæ°i condamne la a træi de la o vârstæ fragedæ într°o instituflie. Bolile, accidentele, oprimarea øi ræzboiul pot pune capæt chiar øi celui mai atent conceput øi mai bine susflinut plan de viaflæ, la fel øi intrarea temporaræ în scenariul unei persoane necunoscute — asasin, tâlhar sau øofer iresponsabil. Combinafliile acestor factori — gene plus oprimare, de exemplu — pot bloca atât de multe trasee ale membrilor unei anumite familii, încât acestora le ræmân prea pufline opfliuni când îøi planificæ scenariul, un curs tragic al vieflii fiind aproape inevitabil. Dar chiar øi cu limitæri stricte, existæ aproape întotdeauna alternative posibile. Un bombardament aerian, o epidemie sau un masacru nu lasæ deloc de ales, dar la urmætorul nivel, persoana este în stare sæ aleagæ între a ucide, a fi ucisæ sau

82

Eric Berne

a°øi lua viafla, iar opfliunea va depinde de scenariul sæu — adicæ de tipul de hotærâri pe care le°a luat în copilæria micæ. Diferenfla dintre cursul vieflii øi planul de viaflæ poate fi ilustratæ cu ajutorul a doi øobolani folosifli într°un experiment în care s°a urmærit a se demonstra cæ experienflele timpurii ale mamei°øoarece pot sæ afecteze comportamentul urmaøilor ei.19 Primul animal purta numele Victor Purdue°Wistar al III°lea sau, pe scurt, Victor. (De fapt, Purdue°Wistar era numele de familie al øoarecilor folosifli în experiment, iar Victor øi Arthur erau prenumele naøilor lor, experimentatorii.) Victor se trægea dintr°un lung øir de subiecfli experimentali, iar genele sale erau adecvate pentru poziflia pe care o ocupa. Mama lui, Victoria, fusese mângâiatæ øi manevratæ cu grijæ cât fusese pui. Værul lui îndepærtat, Arthur Purdue°Wistar al III°lea (Arthur), era la fel de potrivit pentru rolul de subiect experimental. Mama lui, Arthuria, fusese flinutæ tot timpul în cuøca ei øi, cât fusese pui, nu primise niciodatæ mângâieri. Când cei doi veri au crescut, s°a constatat cæ Victor cântærea mai mult, explora mai puflin øi se uøura mai des decât Arthur. Nu se spune ce s°a întâmplat cu ei pe termen lung, dupæ încheierea experimentului, dar probabil cæ soarta lor a depins de forfle externe, ca de pildæ pentru ce au avut nevoie experimentatorii sæ°i foloseascæ. Aøadar, cursul vieflii fiecæruia a fost determinat de zestrea sa geneticæ, de experienflele timpurii ale mamei øi de hotærârile luate de forfle superioare, asupra cærora nu aveau control øi în fafla cærora nu puteau sæ pledeze. Orice „scenariu“ sau „plan“ ar fi vrut sæ punæ în aplicare ca indivizi era limitat de toate acestea. În consecinflæ, Victor, cæruia îi plæcea sæ vegeteze, putea sæ°øi satisfacæ aceastæ plæcere, în timp ce Arthur, care voia sæ exploreze, se simflea frustrat în cuøca lui øi nici unul dintre ei, oricât de puternice le°ar fi fost pornirile, nu putea încerca sæ dobândeascæ nemurirea prin reproducere. 19

Denenberg, V.H. øi Whimby, A.E.: „Behavior of Adult Rats is Modified by the Experiences Their Mothers Had as Infants“. Science 142: 1192°1193, 29 noiembrie 1963.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

83

Tom, Dick øi Harry, veri îndepærtafli ai lui Victor øi Arthur, au avut altfel de experienfle. Tom a fost programat sæ apese o pedalæ pentru a evita sæ i se aplice un øoc electric, iar ca recompensæ primea un cocoloø de hranæ. Dick a fost programat în acelaøi mod, atâta doar cæ în cazul lui ræsplata consta într°o porflie de bæuturæ alcoolicæ. Øi Harry a fost programat sæ evite øocul cel neplæcut, dar drept recompensæ primea un øoc plæcut. Dupæ o vreme au schimbat rolurile, astfel cæ, pe termen lung, au traversat cu toflii toate trei programærile. Pe urmæ au fost puøi într°o cuøcæ în care existau trei pedale: una pentru hranæ, una pentru alcool øi una pentru øocul plæcut. Astfel, fiecare putea sæ „decidæ“ singur cum vrea sæ°øi petreacæ viafla: mâncând, zæcând în apatie alcoolicæ, savurând fiori electrizanfli ori toate trei în orice combinaflie sau succesiune. În plus, noua cuøcæ mai conflinea øi o bandæ de alergare, astfel cæ fiecare putea hotærî dacæ vrea sæ facæ øi miøcare, pe lângæ celelalte recompense. Aceastæ situaflie era exact ca o stabilire a scenariului, cæci fiecare øoarece putea hotærî dacæ vrea sæ°øi petreacæ viafla ca gurmand, alcoolic, cæutætor de senzaflii tari ori atlet sau dacæ preferæ o combinaflie moderatæ. Dar cu toate cæ fiecare putea sæ°øi punæ în aplicare „decizia privind scenariul“ øi sæ suporte consecinflele câtæ vreme ræmânea în cuøcæ, deznodæmântul real al vieflii lor depindea de o force majeure externæ, deoarece experimentatorul putea sæ opreascæ experimentul øi sæ întrerupæ „scenariul“ oricând avea chef. Aøadar, cursul existenflei øi stilul de viaflæ al subiecflilor erau în mare mæsuræ determinate de „planul lor de viaflæ“, cu excepflia deznodæmântului final, care era stabilit de altcineva. Dar aceste „planuri de viaflæ“ puteau fi alese doar dintre alternativele oferite de „pærinfli“ — experimentatorii care i°au programat. Ba chiar øi alegerea respectivæ era influenflatæ de lucruri pe care le træiseræ înainte. Deøi oamenii nu sunt animale de laborator, se poartæ deseori ca øi cum ar fi. Uneori sunt puøi în cuøcæ øi tratafli ca niøte cobai, manipulafli øi sacrificafli dupæ placul stæpânilor.

84

Eric Berne

Dar de multe ori, cuøca are o uøæ deschisæ øi omul nu trebuie decât sæ iasæ de acolo, dacæ vrea. Dacæ nu vrea, de cele mai multe ori scenariul sæu e cel care°l fline pe loc. Cuøca e un loc familiar, liniøtitor; dupæ ce aruncæ o privire în lumea largæ a libertæflii, cu toate bucuriile øi primejdiile ei, omul se întoarce în cuøca lui cu butoane øi pedale, øtiind cæ, dacæ°øi face de lucru apæsându°le øi dacæ°l apasæ pe cel potrivit la momentul potrivit, va avea asigurate hrana, bæutura øi câte o experienflæ palpitantæ ocazionalæ. Dar o asemenea persoanæ închisæ în cuøcæ speræ sau se teme mereu cæ o forflæ superioaræ sieøi, Marele Experimentator sau Marele Computer, va schimba sau va încheia totul. Forflele destinului uman sunt în numær de patru, toate de temut: programarea parentalæ demonicæ, sprijinitæ de vocile læuntrice pe care cei din vechime le numeau Daemon; programarea parentalæ constructivæ, susflinutæ de imboldul vieflii numit pe vremuri Phusis; forflele externe, numite øi acum Soartæ; øi aspirafliile independente, pentru care anticii nu aveau nume, din moment ce, în concepflia lor, astfel de lucruri constituiau îndeobøte privilegiul zeilor øi regilor. Din aceste forfle rezultæ patru tipuri de curs al vieflii, ce pot fi uneori combinate øi care conduc la un destin final de un fel sau altul: în ton cu scenariul (în original, scripty), în ton cu contrascenariul (în original, counterscripty), forflat sau independent.

G. Perspectivæ istoricæ În virtutea profesiei sale, psihiatrul sau psihologul clinician se intereseazæ de orice ar putea sæ afecteze comportamentul pacientului. În capitolele ce urmeazæ nu se încearcæ sæ se ia în discuflie tofli factorii ce ar putea sæ afecteze cursul vieflii individului, ci doar aceia despre care se øtie în prezent cæ exercitæ o influenflæ puternicæ asupra planului de viaflæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

85

Dar înainte de a vedea cum sunt alese, întærite øi puse în aplicare scenariile øi de a diseca elementele din care sunt alcætuite, ar trebui sæ afirmæm cæ ideea nu e complet nouæ. În literatura clasicæ øi modernæ existæ multe aluzii la faptul cæ întreaga lume nu e decât o scenæ, iar oamenii sunt simpli actori, dar aluziile se deosebesc de o cercetare susflinutæ øi în cunoøtinflæ de cauzæ a problemei. Mulfli psihiatri øi elevii lor au efectuat astfel de investigaflii, dar ei nu au reuøit sæ meargæ prea departe într°o manieræ sistematicæ, fiindcæ nu aveau la dispoziflie instrumentele puternice ale analizei structurale (diagrama øi clasificarea tranzacfliilor), analizei jocului (descoperirea pæcælelii, a chichiflei, a comutatorului øi a ræsplatei) øi analizei scenariului (matricea scenariului, cu visele, tricoul inscripflionat, taloanele øi celelalte elemente care derivæ din ea). Ideea generalæ cæ viafla omeneascæ urmeazæ tiparul existent în mituri, legende øi basme este cel mai elegant prezentatæ în cartea lui Joseph Campbell la care am fæcut trimitere anterior.20 El îøi întemeiazæ gândirea psihologicæ în principal pe scrierile lui Jung øi Freud. Ideile cele mai binecunoscute ale lui Jung în acest sector sunt arhetipurile (corespunzætoare personajelor magice dintr°un scenariu) øi persona (stilul în care este jucat un scenariu).20 Restul ideilor lui Jung nu sunt 20

Bibliografia pentru trecutul istoric al conceptului de scenariu de viaflæ este urmætoarea: Adler, A. „Individual Psychology“, în The World of Psychology, coord. G.B. Levitas, George Braziller, New York, 1963. Campbell, J. The Hero With A Thousand Faces. Pantheon Books, New York, 1949. Erikson, E. Childhood and Society. W. W. Norton & Company, New York, 1950. Freud, S. Beyond the Pleasure Principle. International Psychoanalytical Press, Londra, 1922. Glover, E. The Technique of Psycho°Analysis. International Universities Press, New York, 1955. Jung, C.G. Psychological Types. Harcourt, Brace & Company, New York, 1946. Rank, O. The Myth of the Birth of the Hero. Nervous and Mental Diseases Monographs, New York, 1910.

86

Eric Berne

uøor de înfleles sau de pus în legæturæ cu oamenii reali în lipsa unei instruiri foarte speciale, øi chiar øi atunci sunt supuse unor diferite interpretæri. În general, Jung se pronunflæ în favoarea reflecfliei asupra miturilor øi basmelor, aceasta constituind o importantæ parte a influenflei sale. Freud leagæ în mod direct numeroase aspecte ale existenflei umane de o singuræ dramæ — mitul lui Oedip. În limbaj psihanalitic, pacientul este Oedip, un „personaj“ care prezintæ „reacflii“. Oedip e ceva ce se petrece în mintea pacientului. În analiza scenariului de viaflæ, Oedip este o dramæ în plinæ desfæøurare, ce se petrece chiar acum, împærflitæ în scene øi acte, cu intrigæ, punct culminant øi final. Este esenflial ca øi ceilalfli sæ°øi joace rolul, iar pacientul are grijæ de acest lucru. El øtie ce sæ spunæ doar oamenilor ale cæror scenarii se potrivesc sau se îmbinæ armonios cu al lui. Dacæ scenariul îi cere sæ ucidæ un rege øi sæ se însoare cu o reginæ, trebuie sæ gæseascæ regele al cærui scenariu îi cere sæ fie ucis øi regina al cærei scenariu îi cere sæ fie într°atât de proastæ încât sæ se mærite cu el. Unii dintre continuatorii lui Freud, cum ar fi Glover, încep sæ admitæ cæ Oedip este o dramæ, nu un simplu set de „reacflii“, în timp ce Rank, principalul predecesor al lui Campbell, a arætat cæ miturile øi basmele cele mai importante îøi au originea în una øi aceeaøi intrigæ fundamentalæ, iar aceastæ intrigæ apare în visele øi viafla unui mare numær de oameni pe tot cuprinsul lumii. Freud vorbeøte despre compulsia la repetiflie øi compulsia destinului20, dar continuatorii lui nu au dus aceste idei prea departe, pentru a le aplica la întregul curs al vieflii pacienflilor lor. Erikson este cel mai activ psihanalist în ceea ce priveøte efectuarea de studii asupra ciclului vieflii omeneøti de la naøtere pânæ la moarte øi, fireøte, multe dintre descoperirile sale sunt confirmate de analiza scenariului. În general, se poate spune cæ analiza scenariului este freudianæ, dar nu øi psihanaliticæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

87

Dintre tofli cei care au precedat analiza tranzacflionalæ, exprimarea lui Alfred Adler s°a apropiat cel mai mult de cea a analistului de scenarii. Când cunosc obiectivul unei persoane, øtiu în linii mari ce se va întâmpla. Sunt în mæsuræ sæ aøez în ordinea cuvenitæ fiecare dintre acfliunile succesive întreprinse […]. Trebuie sæ flinem minte cæ persoana aflatæ sub observaflie n°ar øti ce sæ facæ cu sine dacæ n°ar fi orientatæ spre un anumit flel […] care°i stabileøte cursul vieflii […] viafla psihicæ a omului este fæcutæ în aøa fel încât sæ se potriveascæ în actul al cincilea, ca un personaj conturat de un bun dramaturg […] pentru a ne ajuta sæ pricepem cât de cât o persoanæ, fiecare fenomen psihic poate fi înfleles doar dacæ este privit ca pregætire pentru atingerea unui flel […] o încercare de a obfline o compensaflie finalæ anticipatæ øi un plan de viaflæ (secret) […] planul de viaflæ ræmâne în inconøtient, astfel cæ pacientul poate crede cæ se aflæ sub influenfla soartei implacabile, øi nu a unui plan îndelung pregætit øi îndelung cumpænit, pentru care doar el este ræspunzætor […]. Un asemenea om îøi încheie socotelile øi se împacæ cu viafla construind una sau mai multe „propoziflii condiflionale“. „Dacæ circumstanflele ar fi fost diferite…“

Singurele obiecflii pe care le°ar aduce la aceste afirmaflii un analist de scenarii sunt: (1) de obicei, planul de viaflæ nu este inconøtient; (2) persoana nu este în nici un caz singura responsabilæ pentru acel plan; (3) flelul øi modalitatea de a°l atinge (tranzacfliile reale) pot fi anticipate cu mult mai mare precizie decât afirma chiar øi Adler.20 Recent, psihiatrul britanic R.D. Laing a descris, într°o emisiune de radio, o concepflie de viaflæ uimitor de asemænætoare, chiar øi prin terminologie, cu teoria prezentatæ în aceastæ carte. Spre exemplu, el foloseøte termenul „poruncæ“ (în original, injunction) pentru a denumi programarea parentalæ puternicæ.21 Întrucât la momentul scrierii cærflii de faflæ el încæ nu øi°a publicat aceste idei, nu este posibil sæ le evaluæm într°un mod adecvat. 21

Termeni între care prima oaræ a fæcut legætura C.M. Steiner (Transactional Analysis Bulletin 5: 133, Aprilie 1966).

88

Eric Berne

Însæ mult mai vechi decât toate acestea sunt analiøtii de scenarii din vechea Indie, care°øi întemeiau pronosticurile în principal pe astrologie. Dupæ cum spune Panchatantra foarte inspirat, în jurul anului 200 î.Hr.: Cinci lucruri hotærâte°s pentru om Mai înainte de°a ieøi din pântec: Lungimea zilelor, averea, soarta, Învæflætura øi mormântul.22 Pentru a actualiza aceastæ afirmaflie avem de fæcut doar foarte mici modificæri: Cinci lucruri le primeøti de la pærinfli La øase veri dupæ ce ieøi din pântec: Lungimea zilelor, averea, soarta, Învæflætura øi mormântul.

22

Panchatantra. Trad. A.W. Ryder, University of Chicago Press, 1925, p. 237. Deøi textul dateazæ din jurul anului 200 î.Hr., versiunea de faflæ se gæseøte într°un manuscris din 1199 d.Hr., probabil din codicele ebraic. Lucrarea originalæ, compusæ din cinci cærfli, s°a pierdut, dar multe dintre povestiri se repetæ în lucrarea medievalæ Hitopadesa, alcætuitæ din patru cærfli. Unii dateazæ manuscrisul sanscrit original mult mai târziu, în jurul anului 300 d.Hr.

Capitolul 4 INFLUENfiE PRENATALE A. Chestiuni introductive Scena pe care se interpreteazæ scenariul a început sæ existe cu foarte multæ vreme în urmæ, când viafla a apærut pentru prima oaræ din mâl øi a început sæ°øi transmitæ experienfla, pe cale chimicæ, prin intermediul genelor, generafliilor urmætoare. Aceastæ bifurcare chimicæ a culminat cu pæianjenul, care°øi flese ciudata pânzæ geometricæ, circularæ færæ instrucfliuni, spiralele ræsucite ale cromozomilor sæi oferindu°i instantaneu schifle inginereøti cu ajutorul cærora va construi un pod în orice colfl unde se gæsesc muøte din beløug.23 În cazul lui, scenariul este scris în molecule fixe de acizi organici (ADN), pe care i le°au transmis pærinflii, iar el îøi petrece întreaga viaflæ ca o peniflæ educatæ, îndeplinindu°le instrucfliunile færæ sæ fie posibilæ vreo deviere sau vreo îmbunætæflire, decât poate prin intermediul substanflelor chimice administrate din exterior sau al unui accident neobiønuit, aflat mai presus de controlul lui. Øi la om, genele determinæ chimic unele tipare pe care el trebuie sæ le urmeze øi de la care nu se poate abate. Ele stabilesc, de asemenea, limita superioaræ a aspirafliilor sale: cât de departe poate ajunge ca sportiv, gânditor sau muzician, de pildæ, cu toate cæ, din cauza barierelor psihologice, mici sau mari, puflini oameni îøi realizeazæ la maximum potenflialul chiar øi în aceste domenii. Mulfli oameni cu înzestrarea chimicæ a unui mare balerin îøi petrec timpul dansând cu farfuriile 23

Witt, P.N. øi Reed, C.F. „Spider°Web Building“. Science 149: 1190°1197, 10 Septembrie 1965.

90

Eric Berne

altor oameni într°o salæ de mese, iar alflii, cu gene de matematician, îøi trec zilele jonglând cu hârtiile altora într°o cameræ dosnicæ dintr°o bancæ sau dintr°o casæ de pariuri. Dar între graniflele limitærilor sale, oricare ar fi acestea, fiecare om are posibilitæfli imense de a°øi stabili singur soarta. Însæ de obicei, pærinflii hotæræsc în locul lui cu mult timp înainte ca el sæ poatæ înflelege ce fac. Pe mæsuræ ce viafla s°a eliberat într°o anumitæ mæsuræ de tiparele chimice rigide, au apærut treptat alte modalitæfli de reglare a comportamentului, spre compensaflie. Dintre ele, poate cea mai primitivæ este imprintingul, care se plaseazæ doar cu un pas dincolo de reflex.24 Prin imprinting, un organism foarte tânær, aflat la începutul vieflii, va urma automat un anumit obiect øi îl va considera ca mama sa, indiferent dacæ este cu adeværat mama sau un simplu cartonaø galben plimbat pe o sfoaræ în fafla lui. Aceastæ reacflie automatæ contribuie la a°i asigura supraviefluirea în momente de stres, dar dacæ o ia razna, poate øi sæ creeze probleme. Urmætoarea treaptæ a apærut când unele animale au ræmas lângæ mama lor øi au învæflat prin joc; tiparele prea complexe sau prea variabile pentru a fi transmise prin gene puteau fi învæflate cu ajutorul muøcæturii în joacæ, a tævælelii sau a unei palme peste ureche.25 Apoi a venit imitaflia øi reacflia la semnalele vocale, astfel cæ animalul tânær putea sæ facæ nu doar ceea ce°l îndemnau genele øi ce învæflase la sânul mamei, dar øi ce a væzut øi a auzit în viafla realæ din mæri, de pe câmpii øi din pæduri. Acum se øtie cæ aproape orice fel de organism viu poate sæ învefle. Bacteriile pot fi „învæflate“ pe cale chimicæ sæ foloseascæ un tip de zahær ca substitut pentru altul. Aproape toate celelalte animale, de la viermi în sus, pot fi învæflate psihologic, prin reflex condiflionat, sæ execute tipare comportamen24 25

Lorenz, K.Z. King Solomon’s Ring. Thomas Y. Crowell Company, New York, 1933. Bateson, G. „The Message «This is Play»“. În Group Processes: Transactions of the Second Conference. (Bantam Schaffner, coord.) Josiah Macy, Jr. Foundation, New York, 1956.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

91

tale noi, speciale. Probabil cæ, în ultimæ instanflæ, øi acest lucru are tot substrat chimic, depinzând de tipuri de ADN mai flexibile decât cel existent în gene. Dar pentru învæflare este nevoie de profesori, iar cu ei, lucrurile stau cu totul altfel. Ei trebuie sæ se situeze cu o treaptæ sau o dimensiune deasupra organismelor pe care le instruiesc. Aceasta înseamnæ cæ trebuie domesticifli. Domesticirea e la fel de diferitæ de instruire pe cât este pisica de tigru. La animale, domesticirea înseamnæ cæ animalul se supune stæpânului chiar øi când el nu este de faflæ. Acest lucru se deosebeøte de instruire, fiindcæ pentru instruire e nevoie de un stimul extern care sæ declanøeze un anumit tipar comportamental, pe când domesticirea asiguræ producerea comportamentului fiindcæ stimulul se aflæ în mintea animalului. Un animal instruit se va supune vocii stæpânului când o aude; unul domesticit n°are nevoie s°o audæ, fiindcæ o poartæ în creier. Aøadar, animalele pot fi învæflate sæ facæ tot felul de lucruri la comanda instructorului lor, dar nu pot fi învæflate prea uøor sæ nu facæ mizerie în casæ. Cele domesticite merg mai departe de atât; ele pot fi învæflate sæ se poarte aøa cum doreøte stæpânul lor chiar øi în lipsa acestuia. Existæ diferite grade de domesticire, øi dintre toate animalele, cele mai domestice sunt copiii oamenilor. Cele mai inteligente animale — maimuflele în general, maimuflele antropoide øi oamenii (poate øi delfinii) — au o altæ capacitate specialæ: cea de invenflie. Asta înseamnæ cæ pot face lucruri pe care nimeni din neamul lor nu le°a mai fæcut vreodatæ: orice lucru, de la stivuirea unor cutii din lemn una peste alta øi îmbinarea a douæ vergele pentru a obfline una mai lungæ26, pânæ la cælætoria spre lunæ. Pentru a explica acest progres, putem presupune cæ ADN°ul evolueazæ, luând forme tot mai flexibile øi mai adaptabile. Alcætuit iniflial din moleculele casante ale genelor, care nu pot fi modelate, ci doar sfærâmate, s°a înmuiat suficient pentru a putea suporta mici modificæri sub acfliunea loviturilor blânde, 26

Zuckerman, S. Functions Affinites of Man, Monkeys, and Apes. Harcourt Brace & Company, New York, 1933.

92

Eric Berne

dar repetate ale condiflionærii, deøi ar reveni la forma iniflialæ dacæ acestea n°ar fi întærite din când în când. Apoi s°a înmuiat øi mai mult, astfel încât sæ poatæ înregistra ecourile unor voci øi întâmplæri între timp dispærute øi sæ le pæstreze pe toatæ durata vieflii, mult timp dupæ ce ele au fost uitate. În forme øi mai flexibile devine vehiculul memoriei øi al conøtiinflei. Iar în cea mai sensibilæ formæ de pânæ acum, se modificæ øi vibreazæ sub adierea experienflei pentru a ne dærui gândirea øi inventivitatea. Ce se va întâmpla când va deveni øi mai delicat în reacflii, nici unul dintre noi, cei care træim acum, nu va afla vreodatæ, dar cândva, descendenflii noøtri vor fi niøte fiinfle uimitoare, pe care acum doar poeflii øi le pot imagina, deøi nici ei prea clar. Fiinflele omeneøti au toate capacitæflile menflionate mai sus. Tiparele lor comportamentale sunt determinate de genele rigide ale reflexelor, de imprintingul primitiv, de jocul øi imitaflia întreprinse în primii doi ani de viaflæ, de domesticirea socialæ øi de invenflia spontanæ. Scenariile includ toate acestea. Fiinfla umanæ tipicæ, pe care o vom numi Jeder, îi reprezintæ pe aproape tofli membrii speciei umane, pe orice petic de pæmânt øi în orice climæ. El îøi desfæøoaræ scenariul fiindcæ acesta i°a fost plantat în minte de pærinfli la o vârstæ fragedæ øi ræmâne în capul lui pentru tot restul vieflii, chiar øi dupæ ce „fiinfla în carne øi oase“ a acestora a dispærut pentru totdeauna. Scenariul funcflioneazæ ca o cartelæ de computer sau ca un cilindru de pian mecanic, care emite reacflii în ordinea planificatæ mult dupæ ce persoana care a gæurit cartela a pæræsit scena. În timpul æsta, Jeder øade în fafla pianului øi°øi plimbæ degetele pe claviaturæ, având iluzia cæ el este cel care duce balada popularæ sau concertul maiestuos la finalul dinainte øtiut.

B. Influenflele ancestrale În interviul clinic, originea unor scenarii poate fi urmæritæ pânæ la stræbunici, iar dacæ istoria familiei este înregistratæ în documente, cum se întâmplæ deseori în cazul regilor øi curte-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

93

nilor, poate sæ meargæ chiar øi o mie de ani în trecut. Færæ îndoialæ, scenariile de viaflæ au apærut când prima fiinflæ cu înfæfliøare de om s°a ivit pe pæmânt27, øi nu existæ motive pentru a presupune cæ scenele, actele øi deznodæmintele erau pe atunci altele decât acum. Cursul vieflii regilor din Egipt — cele mai vechi biografii de care dispunem — sunt categoric scenarii tipice. Povestea lui Amenhotep al IV°lea, care, cu 3 500 de ani în urmæ, øi°a schimbat numele în Ihnaton, este un bun exemplu.28 Prin aceastæ schimbare, el a obflinut mæreflie øi totodatæ furia violentæ a celor care i°au urmat. Dacæ se pot obfline informaflii despre stræmoøii îndepærtafli sau despre stræbunici, cu atât mai bine pentru analistul de scenarii, dar în practica obiønuitæ, în cele mai multe cazuri, istoria persoanei începe cu bunicii. Cât de mult influenfleazæ bunicii, vii sau morfli, viafla nepoflilor e un lucru bine øtiut, ba chiar proverbial. Pentru un scenariu bun: „Ca sæ obflii o mare doamnæ începe cu bunica“, iar pentru unul prost: „De la mâneci scurte la mâneci scurte în trei generaflii“. Mulfli copii aflafli la o vârstæ fragedæ vor nu 27 28

Simons, E.L. „Some Fallacies in the Study of Hominid Phylogeny“. Science 141: 879°889, 6 septembrie 1963. Cf. Freud, S. Moses and Monotheism. Alfred A. Knopf, New York, 1939. Din punctul de vedere actual, textul se referæ la efectul scenariului lui Ikhnaton asupra scenariului lui Moise. În limbajul analizei scenariilor, Ikhnaton ocupæ locul de euhemerus sau „bunic“ al tuturor israeliflilor, iar scenariul lor îl urmeazæ pe al lui: templele sale au fost distruse, iar adepflii, persecutafli sau uciøi. Israeliflii de astæzi deflin antiteza corectæ a acestui scenariu, anume întrebuinflarea instrumentelor necesare pentru a evita sfârøitul tragic. Amenhotep°haq°Uast mai avea øi un alt nume (pe lângæ Okhnaton): Nefer°kheperu°Ra°ua°en°Ra; hieroglifele care°l alcætuiesc se pot traduce aproximativ prin „Ia°fli flautul øi scarabeul øi bucuræ°te de soare“, iar potrivit casetei dedicatæ lui Ikhnaton, el a dat aceste obiecte în schimbul unei præjituri øi a unei pene (Caracterul nr. 12 øi Arbori øi Plante Nr. 33 în clasificarea Holzhausen a hieroglifelor). E un schimb de scenariu modern, hippie, în ambele direcflii: oamenii care au o chitaræ jinduiesc dupæ præjituræ, iar cei care au o præjituræ o dau în schimbul unei chitare.

94

Eric Berne

doar sæ°øi imite înaintaøii, ci øi°ar dori chiar sæ fie propriii lor bunici.29 Aceastæ dorinflæ nu numai cæ are o influenflæ considerabilæ asupra scenariului lor de viaflæ, ci, mai mult, poate provoca o confuzie considerabilæ în relaflia lor cu pærinflii.30 Mamele americane îndeosebi, se spune, îøi preferæ taflii în fafla soflilor øi°øi încurajeazæ bæieflii sæ°l imite pe bunicul, nu pe tata.31 Cea mai productivæ întrebare ce poate fi pusæ în privinfla influenflelor ancestrale este: „Ce fel de viaflæ au avut bunicii tæi?“ Ræspunsurile se încadreazæ de obicei într°unul din urmætoarele patru tipuri: 1. Mândria stræmoøeascæ. Un învingætor sau „prinfl“ va afirma, cu aerul cæ dæ o informaflie banalæ: „Stræmoøii mei au fost regi ai Irlandei“ sau „Stræ°stræbunicul meu a fost rabin øef în Lublin“. Se pare cæ vorbitorul are „permisiunea“ de a pæøi pe urmele acestor stræmoøi øi de a deveni o personalitate remarcabilæ. Însæ dacæ afirmaflia este rostitæ cu o etalare ostentativæ de importanflæ sau cu solemnitate, probabil cæ vorbitorul este un învins sau „broascæ“ øi°øi foloseøte stræmoøii pentru a°øi justifica existenfla, fiindcæ el însuøi nu are „permisiunea“ de a excela. Dacæ ræspunsul este: „(Mama îmi spunea mereu cæ) stræmoøii mei au fost regi ai Irlandei, ha°ha“ sau „(Mama îmi spunea mereu cæ) stræ°stræbunicul meu a fost rabin øef, ha°ha“, înseamnæ cæ a fost dat de pe o poziflie ne°OK; vorbitorul are voie sæ°øi imite stræmoøii cei iluøtri, dar numai în privinfla caracteristicilor negative. Aceste ræspunsuri pot sæ însemne: „Sunt beat cum ar trebui sæ fie un rege irlandez, aøa cæ asta 29

30

31

Jones, E. „The Phantasy of the Reversal of Generations“. Papers on Psycho°Analysis, ediflia a cincea. Beacon Press, Boston, 1961. Aici, Jones descrie „complexul bunicului“: dorinfla copiilor de a deveni pærinflii propriilor pærinfli, pe baza credinflei cæ în timp ce ei cresc, pærinflii se micøoreazæ. Abraham. K. „Some remarks on the role of grandparents in the psychology of neuroses“. Clinical Papers and Essays on Psycho°Analysis. Basic Books, New York, 1955. Ceea ce descrie Abraham aici este exact ceea ce se înflelege prin „fantasmæ de scenariu“, când bæiatul îøi planificæ viafla la nivel de basm. Erikson, E. Childhood and Society. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

95

mæ face sæ semæn cu un rege irlandez, ha°ha!“ sau „Sunt særac cum ar trebui sæ fie un rabin øef, aøa cæ asta mæ face sæ semæn cu un rabin øef, ha°ha!“. În astfel de cazuri, programarea timpurie avea forma: „Te tragi din regi irlandezi, iar ei erau mari bæutori“ sau „Te tragi dintr°un rabin øef, iar el era foarte særac“. Aceste formule sunt echivalente cu o directivæ: „Fii ca stræmoøul tæu cel faimos…“, cu sugestia implicitæ din partea mamei: „… bea cât pofli, øi tatæl tæu bea“ sau „… nu face bani, nici tatæl tæu nu face“. În toate aceste cazuri, stræmoøul este un euhemerus, un personaj zeificat al familiei32, un model eroic din trecut care poate fi imitat, dar niciodatæ depæøit, iar acestea sunt diferitele moduri în care oamenii se raporteazæ la personajele zeificate. 2. Idealizarea. Ea poate fi romanticæ sau paradoxalæ. Astfel, un învingætor poate spune: „Bunica mea era o gospodinæ excelentæ“ sau „Bunicul meu a træit pânæ la nouæzeci øi opt de ani, øi°a pæstrat tofli dinflii øi n°a avut fir de pær cærunt“. Existæ aici un indiciu clar cæ vorbitorul ar vrea sæ calce pe urmele romantice ale bunicilor øi°øi întemeiazæ pe ele scenariul de viaflæ. Un învins va exprima idealizarea paradoxalæ: „Bunica mea a fost o femeie puternicæ øi cu picioarele pe pæmânt, dar la bætrânefle s°a senilizat“. Existæ aici sugestia cæ, deøi s°a senilizat, era cea mai deøteaptæ femeie din azil øi, mai mult decât atât, cæ æsta este øi scenariul vorbitoarei: sæ fie cea mai deøteaptæ femeie din azil. Din pæcate, aceastæ situaflie este atât de frecvent întâlnitæ, încât competiflia din aziluri pentru poziflia de cea mai deøteaptæ femeie din secflie poate deveni foarte obositoare, tulburætoare øi descurajantæ. 3. Rivalitatea. „Bunicul o domina pe bunica“ sau „Bunicul era un om slab, care læsa pe toatæ lumea sæ°i spunæ ce sæ facæ“. Acestea sunt adesea reacfliile „nevroticilor“, interpretate de psihanaliøti ca exprimând dorinfla copilului de a fi mai puternic decât pærinflii sæi. „Bunicul e singura persoanæ care°i poate da mamei replica, aø vrea sæ fiu ca el“ sau „Dacæ aø fi eu tatæl tatei, n°aø fi laø, i°aø aræta eu!“. Cazul relatat de Karl 32

Berne, E. The Structure and Dynamics of Organizations and Groups. Loc. cit., pp. 98°101.

96

Eric Berne

Abraham30 evidenfliazæ caracterul „în ton cu scenariul“ al unor astfel de atitudini, prin care bæiatul nutreøte reverii în care este prinflul unui regat imaginar, al cærui rege seamænæ cu tatæl lui. Apoi apare tatæl regelui, care e mult mai puternic decât regele. O datæ, când bæiatul a fost pedepsit de mamæ, a spus: „Acum am sæ mæ însor cu buni.“ Aøadar, planul lui secret (dar nu inconøtient) la acea oræ se baza pe un basm în care el ajunge mai puternic decât pærinflii devenind propriul bunic. 4. Experienflele personale. Acestea privesc tranzacfliile reale dintre copii øi bunicii lor, ele având o puternicæ influenflæ în modelarea scenariului copilului. Bunica îl poate îndemna pe bæieflel sæ devinæ erou33; pe de altæ parte, bunicul poate seduce øcolærifla, transformând°o într°o Scufiflæ Roøie. În general, dupæ cum aratæ mitologia øi experienfla clinicæ, bunicii sunt privifli cu veneraflie sau groazæ, tot aøa cum pærinflii pot fi privifli cu admiraflie sau fricæ. Simflæmintele mai primitive de veneraflie øi groazæ influenfleazæ imaginea despre lume pe care øi°o formeazæ copilul în primele stadii ale construirii scenariului de viaflæ.34

C. Scena concepfliei Contextul în care a fost conceput Jeder poate avea o influenflæ puternicæ în stabilirea planului vieflii øi a sorflii sale. Acest context debuteazæ cu cæsætoria pærinflilor, dacæ ea a 33

34

Helene Deutsch descrie trei tipuri de „bunicæ bunæ“ øi temuta „bunicæ rea“ sau vræjitoare, în capitolul despre climacteriu al lucrærii The Psychology of Women, Vol. II. Grune & Stratton, New York, 1945. Antropologii, mai mult decât majoritatea celorlalte grupuri, conøtientizeazæ importanta influenflæ a bunicilor asupra carierei copilor, influenflæ care este nu doar clar recunoscutæ, ci øi puternic ritualizatæ în societæflile primitive mici, îndeosebi în acelea care au totemuri. Vezi, spre exemplu, Ashley°Montagu, M.F. Coming Into Being Among the Australian Aborigines, George Routledge & Sons, Londra, 1937, øi Roheim, G. Psychoanayls and Anthropology, Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

97

avut loc. Uneori, tânæra pereche se cæsætoreøte cu dorinfla puternicæ de a avea un moøtenitor. Asta se întâmplæ mai cu seamæ dacæ respectiva cæsætorie a fost aranjatæ sau încurajatæ de familiile celor doi øi în special dacæ existæ ceva de moøtenit — un regat sau o corporaflie. Fiul este crescut în conformitate cu locul sæu în viaflæ øi învaflæ toate artele øi meøteøugurile adecvate pentru un rege sau un preøedinte de firmæ. Aøadar, el îøi primeøte scenariul gata scris, iar a°l abandona poate necesita un act de renunflare eroicæ. Dacæ în astfel de cazuri primul næscut este fatæ øi nu bæiat, ea poate avea dificultæfli; este adeseori cazul fiicelor de bancheri, prime næscute, care plutesc în derivæ øi devin lesbiene, dansatoare de striptease sau neveste ale unor boemi imprudenfli, iresponsabili ori ale unor neisprævifli care træiesc din vreo moøtenire. În unele situaflii, tatæl poate chiar sæ divorfleze de mamæ dacæ aceasta nu°i naøte un bæiat, ceea ce°i creeazæ fiicei un sentiment acut de vinovæflie pentru cæ s°a næscut fatæ. Pe de altæ parte, se poate ca tatæl sæ nu aibæ intenflia de a se cæsætori cu mama øi sæ disparæ din peisaj, pentru totdeauna, imediat ce aceasta îøi anunflæ sarcina. În aceastæ situaflie, tânærul erou trebuie sæ°øi croiascæ singur drumul aproape din ziua naøterii. Uneori, mama e cea care fuge. Dar chiar øi niøte pærinfli øovæielnici pot accepta un copil nedorit fiindcæ el înseamnæ reducerea impozitului pe venit sau o operæ de binefacere. Adolescentul poate fi foarte conøtient de acest lucru øi, întrebat cine este el sau ce scenariu are, va ræspunde: „Sunt o reducere a impozitului pe venit (o operæ de binefacere).“ Când conceperea copilului întârzie multæ vreme, dorinfla puternicæ de a°l avea îi poate determina pe pærinfli sæ°l consacre încæ dinainte de naøtere, cum se întâmplæ în multe legende ale unor oameni celebri øi în basme ca Rapunzel: un alt mod în care viafla realæ seamænæ cu literatura sau, cum se exprima Oscar Wilde, natura imitæ arta. Aceasta ridicæ alte întrebæri interesante privind scenariile, întrebæri ce acoperæ toatæ gama tragediei øi romantismului. Ce se întâmpla dacæ Romeo devenea tatæ, dacæ Ofelia næøtea sau Cordelia ræmâ-

98

Eric Berne

nea însærcinatæ? Ce s°ar fi ales de aceøti prunci? Copiii Medeei øi micii prinfli din turnul Londrei sunt cele mai binecunoscute exemple de copii devenifli victime ale scenariilor pærinflilor, aøa cum fetiflele øi bæiefleii vândufli ca sclavi în scopuri de sodomie, în anumite flæri arabe, sunt cele mai puflin cunoscute35. Atmosfera din dormitor din momentul concepfliei propriu°zise poate fi numitæ atitudinea concepfliei. Sarcina s°a datorat unui accident, pasiunii, iubirii, violenflei, înøelætoriei, sfidærii sau resemnærii? Care au fost contextul øi pregætirile pentru o asemenea întâmplare? Dacæ sarcina a fost planificatæ, planificarea s°a fæcut cu ræcealæ sau cælduræ, simplu sau ca la carte, cu multæ vorbæ sau într°o comuniune puternicæ, tæcutæ? Scenariul copilului poate avea aceleaøi træsæturi. Sexul este considerat murdar, banal, sacru, distractiv? Copilul poate fi tratat în aceeaøi manieræ. S°a fæcut vreo încercare de avort? Mai multe? Câte avorturi sau încercæri de avort au existat în timpul sarcinilor anterioare? Se poate pune un numær aproape infinit de întrebæri, cu grad diferit de subtilitate, øi tofli aceøti factori pot influenfla scenariul de viaflæ al pruncului încæ nenæscut. Una dintre cele mai frecvent întâlnite situaflii este excelent rezumatæ într°o poezioaræ popularæ: Era odatæ un flæcæu (o fatæ) Care°øi dorea sæ nu se fi næscut vreodatæ Øi asta s°ar fi întâmplat Dacæ mama (tatæl) lui (ei) vedea Cæ prezervativul s°a spart. Nici mæcar aceastæ genealogie familiaræ nu e de o simplitate atât de sobræ pe cât pare, întrucât existæ mai multe posibilitæfli. Spre exemplu, una e dacæ nici unul dintre pærinfli n°a øtiut cæ prezervativul e defect, altceva dacæ mama øtia øi nu i°a spus tatælui øi iaræøi altceva dacæ tatæl øtia øi nu i°a spus mamei. 35

O’Callaghan, S. The Slave Trade Today. (Cuprinde dezbaterea din Camera Lorzilor de marfli, 14 iulie 1960). Crown Publishers, Inc., New York, 1961.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

99

Pe partea pozitivæ, existæ cazuri în care ambii pærinfli îøi doresc copii øi nu°øi fac probleme dacæ li se naøte bæiat sau fatæ. Dacæ o femeie care a hotærât în copilærie cæ ambiflia ei este sæ se mærite øi sæ creascæ copii întâlneøte un bærbat care a luat aceeaøi decizie în copilærie, odrasla lor are un punct de plecare bun. Dificultæflile biologice apærute în acest caz pot face copilul øi mai preflios: dacæ femeia are avorturi spontane repetate sau bærbatul are un numær scæzut de spermatozoizi, astfel cæ sarcina întârzie mai mulfli ani, atunci, aøa cum am observat deja, pruncul poate fi privit ca un adeværat miracol. Pe de altæ parte, a øaptea fatæ la rând øi chiar al øaptelea bæiat ar putea fi primit cu simflæminte amestecate øi, poate, îøi va începe viafla ca un motiv de râs în familie.

D. Poziflia la naøtere Cel mai important factor în aceastæ privinflæ îl reprezintæ scenariile de viaflæ ale pærinflilor. Se potriveøte Jeder în contextul lor sau ar fi trebuit sæ fie de celælalt sex sau poate s°a næscut la momentul nepotrivit? Scenariul tatælui prevede, poate, un savant, iar el se dovedeøte a fi fotbalist? Sau invers? Scenariul mamei se potriveøte cu al tatælui sub acest aspect sau e la polul opus? Existæ, de asemenea, tradiflii despre care Jeder va afla din basme øi din viafla realæ. Cel mai mic dintre trei frafli trebuie sæ paræ nætâng pânæ la confruntarea finalæ, când triumfæ asupra fraflilor sæi. Dacæ se întâmplæ sæ fie al øaptelea fiu al unui bærbat care a fost, la rândul lui, al øaptelea fiu, e aproape obligat sæ fie profet. Mai specific, scenariul pærinflilor poate sæ cearæ ca ei sæ fie glorificafli sau pedepsifli prin intermediul unuia dintre copiii lor, care trebuie, în consecinflæ, sæ se dovedeascæ fie un succes colosal, fie un eøec colosal. Deseori, primul næscut este ales pentru aceastæ onoare.36 Dacæ sce36

Existæ o cantitate considerabilæ de literaturæ pe tema pozifliei la naøtere. Primul studiu sistematic a fost probabil lucrarea lui F. Galton,

100

Eric Berne

nariul mamei cere ca, la bætrânefle, sæ ajungæ væduvæ invalidæ, unul dintre copii trebuie crescut încæ de la naøtere aøa încât sæ ræmânæ lângæ ea øi s°o îngrijeascæ, pe când ceilalfli trebuie învæflafli sæ peregrineze øi sæ îndeplineascæ rolul ingraflilor. Dacæ fiul sau fiica ræmasæ celibataræ pânæ la patruzeci de ani se hotæræøte sæ încalce scenariul mutându°se din casæ ori, mai ræu, cæsætorindu°se, mama va reacfliona, în mod lesne de înfleles øi demn de compætimire, prin îmbolnæviri grave. Caracterul în ton cu scenariul al unor astfel de aranjamente este demonstrat prin frecventa schimbare în urma cæreia mama lasæ „pe neaøteptate“ prin testament cea mai mare parte a averii tocmai ingraflilor, iar copilului devotat nu°i lasæ mai nimic. Regula generalæ spune cæ, în condifliile în care tofli ceilalfli factori sunt de importanflæ egalæ, copiii vor urma scenariul pærinflilor în ceea ce priveøte constelaflia familiei; acest lucru se poate demonstra cel mai bine cu ajutorul celor mai simpli factori: numærul copiilor øi intervalul de timp dintre naøterea lor. (Sexul copiilor nu poate fi luat în considerare, din moment ce acest aspect ræmâne în afara controlului pærinflilor — din fericire, cæci asta e una dintre modalitæflile prin care scenariile sunt demontate de la o generaflie la alta, astfel cæ mæcar unii copii au øansa unui nou început.) Investigarea atentæ a câtorva familii va dezvælui un numær surprinzætor de „coincidenfle“ în aceastæ privinflæ. Figura 5 prezintæ un astfel de arbore genealogic în ton cu scenariul. În familia Able sunt trei bæiefli: Cal, Hal øi Val. Când s°a næscut Val, Hal avea patru ani, iar Cal, øase, astfel cæ intervalul de timp între ei este 0°4°6 ani. Tatæl lor, Don, era cel mai mare dintre trei frafli, între care diferenfla de vârstæ era 0°5°7 ani. Mama lor, Fan, era cea mai mare dintre trei surori, English Men of Science (1874). În populaflia studiatæ, el a gæsit preponderent fii unici la pærinfli sau primi°næscufli. Adler, pe de altæ parte, în lucrarea „The Family Constellation“, afirmæ cæ „mezinul este de obicei un tip aparte“. (Understanding Human Nature). Una dintre cele mai interesante discuflii pe aceastæ temæ este cea a lui W.D. Altus, în Science 151: 44°48, 7 ianuarie 1966, urmatæ de o serie de „Scrisori cætre Editor“, Science 152: 1177°1184, 27 mai 1966.

101

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? 6 Tatæl = Bunica

Bunicul = Mama

John 0

Jane 5

Don = Fan 51/2 7

Nan 4

Pan 0





?

0

Avort



Intervalul naøterii copiilor Val 0

Hal 4

Cal 6

=0?6 0 5 7 = 0 4 51/2

 Bærbat  Femeie

046 Sexul copiilor

 ?  =  

= Cæsatorit

Un arbore genealogic în ton cu scenariul: Familia Able Figura 5

næscute la intervalul 0°4°5. Surorile ei, Nan øi Pan, au avut la rândul lor fiecare câte trei copii. Mama lui Fan era cea mai mare dintre douæ fete, næscute la intervalul 0°6, între ele fiind un avort spontan. Se poate vedea cæ în toate cazurile, naøterea seriilor de trei copii s°a produs în interiorul unui interval de cinci pânæ la øapte ani fertili.37 37

Este dificilæ obflinerea de date de recensæmânt adecvate pentru a evalua statistic semnificaflia coincidenflelor din familia Able. Un set de cifre, obflinut de Comitetul Prezidenflial de Cercetare a Tendinflelor Sociale (1933), este citat de Pressey, S.L., Janney, J.E. øi Kuhlen, R.G. în Life: A Psychological Survey (Harper & Brothers, New York, 1939). La acea vreme, în zona metropolitanæ Chicago, doar 42 de familii dintr°o mie erau alcætuite din sofl, soflie øi trei copii, astfel

102

Eric Berne

Acest tip de arbore genealogic aratæ cum unii oameni tind sæ urmeze exemplul pærinflilor referitor la planificarea familialæ, în ceea ce priveøte numærul copiilor øi intervalul la care se nasc. Sæ ne gândim la câteva posibile „directive de scenariu“ pe care Don øi Fan ar fi putut sæ le primeascæ de la Bunicul øi Bunica în acest caz. a. „Când ai sæ fii mare, fæ trei copii, iar dupæ aceea eøti liber(æ) sæ procedezi cum doreøti.“ Este directiva cea mai flexibilæ øi nu presupune nici grabæ, nici constrângere. Teama de „eøec de scenariu“ øi de pierdere a iubirii mamei poate sæ aparæ doar dacæ Fan se apropie de menopauzæ færæ sæ fi dat naøtere celor trei copii cerufli. Dar sæ observæm cæ Fan nu este liberæ pânæ când nu naøte al treilea copil. Avem aici un scenariu „Pânæ când“. b. „Când ai sæ fii mare, sæ ai cel puflin trei copii.“ Nici aici nu existæ constrângere, dar poate exista un sentiment de grabæ, îndeosebi dacæ Bunicul sau Bunica glumesc pe seama fertilitæflii lui Don øi Fan. Avem aici un scenariu „Cu final deschis“, din moment ce Fan e liberæ sæ aibæ câfli copii doreøte dupæ ce°l naøte pe al treilea. c. „Când ai sæ fii mare, sæ nu faci mai mult de trei copii.“ Aici nu existæ grabæ, dar existæ constrângere, iar Don øi Fan ar putea privi cu neliniøte o eventualæ nouæ sarcinæ dupæ cæ probabilitatea aparifliei a øase astfel de configuraflii cu descendenflæ colateralæ øi directæ, aøa cum aratæ Figura 5 (cu excepflia avortului spontan), doar ca urmare a întâmplærii, nu este prea mare. Excluzând din cifrele din Chicago familiile færæ nici un copil, prevalenfla constelafliei menflionate creøte la 90 la mie sau aproape unu la sutæ. Pornind de la aceasta, probabilitatea grosieræ ca arborele genealogic prezentat în Figura 5 sæ se datoreze doar întâmplærii este, aøadar, de ordinul a unu la 106, în timp ce apariflia realæ a unor improbabilitæfli similare în populaflia pacienflilor mei este de aproximativ unu la cinci. Aceasta aratæ cæ avem de a face cu influenfla „informafliei“, altfel spus a programærii, øi cæ este exact genul de programare comportamentalæ pe care o numim „scenariu“. Dacæ, în plus, luæm în calcul øi prezenfla raræ, în general, a perioadelor de fertilitate neobiønuit de scurte prezentate în Figura 5, ideea este întæritæ considerabil.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

103

naøterea celor trei copii. Avem de°a face cu un scenariu de tip „Dupæ“, din moment ce se sugereazæ cæ dacæ se nasc mai mult de trei copii, vor exista probleme. Acum sæ ne gândim la punctul de vedere al lui Fan dacæ ar fi sæ aibæ un al patrulea copil, Pedwar, sub influenfla uneia dintre aceste trei directive. (a) înseamnæ: „Primii trei copii îi aparflin Bunicii øi trebuie crescufli cum vrea ea.“ În acest caz, Pedwar devine bæiatul lui Fan øi numai al ei, putând sæ fie sau nu crescut în acelaøi mod ca øi Cal, Hal øi Val. În privinfla lui, Fan îøi poate folosi autonomia, astfel cæ el, crescând, poate sæ fie mai liber øi mai autonom decât ceilalfli. E posibil ca Fan sæ se poarte cu el cum se purta cu pæpuøa ei Ann Læfloasa. Ann Læfloasa era pæpuøa ei foarte specialæ din copilærie, pe care putea s°o iubeascæ exact cum dorea, pe când celelalte pæpuøi trebuiau îngrijite dupæ regulile Bunicii. Cu alte cuvinte, se poate ca Ann Læfloasa sæ fi pregætit o „breøæ în scenariu“ pentru Pedwar, pe care Fan o poate folosi dupæ ce øi°a îndeplinit datoria faflæ de Bunica. Situaflia (b) este similaræ cu (a), exceptând faptul cæ Bunica are mai multæ putere de decizie în privinfla lui Pedwar decât în cazul (a), fiindcæ el poate fi considerat ca un premiu special acordat de Bunica, øi nu o alegere liberæ. În situaflia (c), Pedwar are necazuri, fiindcæ næscându°l, Fan a comis un act de nesupunere faflæ de Bunica; drept urmare, el trebuie crescut ca un copil „nedorit“ — cu sfidare, stânjenealæ sau vinovæflie. Într°un astfel de caz, dacæ principiul nostru de lucru este corect, oamenii din jurul lui Pedwar vor observa mereu cât de diferit este el de cei trei frafli ai sæi. Urmætorul element ce trebuie luat în considerare constæ în jocurile pe care le joacæ oamenii în ceea ce priveøte mærimea familiei lor. Spre exemplu, Ginnie era prima næscutæ într°o familie cu unsprezece copii, iar mama ei, Nanny, se plângea cæ pe ultimii cinci nu i°a dorit. Presupunerea naivæ ar fi cæ Ginnie va fi programatæ sæ aibæ øase copii, dar lucrurile nu stau astfel. Ea a fost programatæ sæ aibæ unsprezece copii øi sæ se plângæ cæ ultimii cinci au fost nedorifli. Astfel, ea va putea

104

Eric Berne

ca, de la o vârstæ încolo, sæ joace „Iar am pæflit°o!“, „Hærfluita“ øi „Femeia frigidæ“, exact la fel ca mama ei. La drept vorbind, acest exemplu poate fi folosit ca test pentru sofisticarea psihologicæ. La întrebarea „O femeie a avut unsprezece copii øi s°a plâns cæ pe cinci dintre ei nu i°a dorit. Câfli copii e cel mai probabil sæ aibæ prima ei næscutæ?“, analistul de scenarii va ræspunde „Unsprezece“. Oamenii care ræspund „Øase“ vor avea greutæfli în a înflelege øi anticipa reacfliile umane, din moment ce ræspunsul lor are la bazæ premisa potrivit cæreia comportamentele importante, la fel ca øi cele triviale, au motivaflie „raflionalæ“, premisæ greøitæ. De obicei, comportamentele importante sunt stabilite de directivele parentale din cadrul scenariului. În investigarea acestui aspect, pærinflii pacientului sunt întrebafli mai întâi câfli frafli øi surori au avut, în al doilea rând, câfli copii îøi doresc øi, în al treilea rând (din moment ce, aøa cum øtie orice obstetrician, socoteala de acasæ nu se potriveøte cu cea de la târg), câfli se aøteaptæ sæ aibæ în realitate. Dacæ pærinflii înfleleg cum sæ facæ în mod corect diferenfla între stærile Eului, se pot obfline mult mai multe informaflii formulând a doua øi a treia întrebare în manieræ structuralæ: „Câfli copii (doreøte, se aøteaptæ) (Pærintele, Adultul, Copilul) tæu sæ aibæ?“ Astfel se pot scoate la luminæ conflicte altfel ascunse între cele trei stæri ale Eului øi între cei doi pærinfli, conflicte ce au o importantæ influenflæ asupra directivelor de scenariu pe care le dau ei pacientului. O versiune øi mai sofisticatæ, cu o creøtere corespunzætoare a informafliilor obflinute (cu condiflia ca pærinflii sæ înfleleagæ întrebarea), constæ în folosirea formei cu douæsprezece variante în loc de øase: „Câfli copii (doreøte, se aøteaptæ) Pærintele, Adultul tæu (grijuliu, critic) øi Copilul tæu (spontan, adaptat, rebel) sæ aibæ?“38 În privinfla pacientului însuøi, cea mai profitabilæ întrebare de pus, din moment ce el e cel mai probabil sæ poatæ ræspun38

Poate pærea exagerat, dar cei care studiazæ mærimea familiei nu reuøesc sæ gæseascæ proiecflii demne de încredere postulând o personalitate unitaræ sau „integratæ“. În interviuri, ei folosesc termeni

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

105

de, este: „Care este poziflia ta în familie?“, urmatæ de: „Când te°ai næscut?“ Trebuie obflinutæ data exactæ a naøterii copilului næscut imediat înaintea lui øi a celui næscut imediat dupæ el, pentru ca diferenflele sæ poatæ fi calculate în luni, dacæ naøterile au fost apropiate între ele. Dacæ vorbitorul vine într°o lume locuitæ deja de o soræ sau un frate, diferenfla de unsprezece luni, treizeci øi øase de luni, unsprezece ani sau douæzeci de ani va avea o influenflæ considerabilæ asupra deciziilor privind scenariul sæu. Influenfla nu va depinde doar de relaflia sa cu acea soræ sau acel frate, ci øi de atitudinea pærinflilor faflæ de diferenfla de vârstæ între copii. Aceleaøi douæ considerente ræmân valabile øi în ceea ce°l priveøte pe urmætorul næscut: este important de øtiut vârsta vorbitorului — spre exemplu, unsprezece luni, nouæsprezece luni, cinci ani, øaisprezece ani — la momentul sosirii pe lume a urmætorului copil. În general, tofli fraflii næscufli înainte ca vorbitorul sæ împlineascæ øapte ani vor avea o influenflæ decisivæ asupra scenariului sæu, øi unul dintre factorii cei mai importanfli constæ în diferenfla de vârstæ dintre ei, socotitæ în luni, din moment ce, aøa cum arætam mai sus, ea va afecta nu doar atitudinea vorbitorului, ci øi pe aceea a pærinflilor lui. Dacæ vorbitorul are un frate geamæn sau s°a næscut înainte ori dupæ gemeni, apar variaflii remarcabile. ca familie „idealæ“, familie „doritæ“ øi familie „proiectatæ“. Ele corespund aproximativ ideilor Pærintelui, Copilului øi Adultului. Dar „multe soflii care au afirmat cæ n°au «dorit cu adeværat» încæ un copil înainte de apariflia ultimei sarcini au spus, de asemenea, cæ dacæ ar fi putut sæ aibæ exact atâflia copii câfli îøi doreau, iar apoi sæ se opreascæ, ar fi avut tot atâflia câfli aveau în realitate, ba chiar mai mulfli“. Problema discutabilæ este dacæ între „excesul de fertilitate“ øi sarcinile „nedorite“ se poate pune semnul egal. Însæ analistul tranzacflional øtie cæ în fiecare persoanæ intervievatæ existæ cel puflin trei oameni diferifli, care pot sæ „vrea“, sæ „vrea cu adeværat“ sau sæ „nu vrea“ alfli copii, fiecare având propria pærere, astfel cæ din chestionarele pe aceastæ temæ care nu iau în calcul stærile Eului lipseøte ceva de importanflæ decisivæ. Pentru o discuflie pe marginea acestor chestionare, vezi Barish, N.H. „Family Planning and Public Policy: Who Is Misleading Who?“. Science 165: 1203°1204, 19 Septembrie 1969.

106

Eric Berne

În unele cazuri, anume ale pacienflilor interesat de astrologie, meteorologie sau hagiologie, data exactæ a naøterii lor va avea o mare semnificaflie în ceea ce priveøte scenariul. Acest aspect este deosebit de important dacæ øi pærinflii lor au nutrit un interes similar faflæ de calendar.

E. Scenarii ale naøterii Otto Rank considera cæ circumstanflele naøterii propriu°zise, „trauma naøterii“, se imprimæ în psihicul sugarului øi deseori reapar sub formæ simbolicæ pe parcursul vieflii, îndeosebi sub forma dorinflei de regæsire a pæcii fericite din uter, descrisæ de discipolul lui, Fodor.39 Dacæ lucrurile ar sta astfel, fricile øi dorurile ce se deøteaptæ prin trecerea pe sub acea arcadæ prin care nici un om nu mai poate trece vreodatæ, pe strada cu sens unic a naturii, ar apærea cu siguranflæ ca elemente importante ale scenariului. Poate cæ aøa este, dar nu existæ nici o modalitate de încredere de a verifica acest lucru, nici mæcar cea a comparærii naøterilor prin cezarianæ cu cele normale. În consecinflæ, influenfla „traumei naøterii“ asupra scenariului de viaflæ ræmâne de domeniul speculafliei. La drept vorbind, scenariile de viaflæ realæ presupuse a se baza pe faptul naøterii prin cezarianæ sunt neconvingætoare, asemeni omoloagele lor din teatru. La fel ca în Macbeth, evenimentul este exploatat ca un simplu joc de cuvinte, un foetus ex machina, în loc sæ alcætuiascæ o bazæ serioasæ pentru un scenariu. Însæ este foarte probabil ca un copil cæruia i se spune ulterior cæ s°a næscut prin cezarianæ øi înflelege ce înseamnæ asta sæ includæ cumva faptul în scenariul sæu øi sæ°l dezvolte ulterior, când aflæ cine au fost distinøii sæi predecesori. Pronunflarea în privinfla acestui aspect se va putea face doar dupæ acumularea mai multor studii de caz solide. 39

Fodor, N. The Search for the Beloved. Hermitage Press, New York, 1949.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

107

În practicæ, cele douæ „scenarii de naøtere“ întâlnite cel mai frecvent sunt „Scenariul copilului gæsit“ øi „Scenariul mamei sfâøiate“. Scenariul copilului gæsit provine din fantasmele copiilor adoptafli øi chiar a celor biologici cu privire la pærinflii lor „adeværafli“ øi se contureazæ în forma unor versiuni ale „Mitului naøterii eroului“ descris de Otto Rank în cartea sa cu acelaøi nume.40 Scenariul mamei sfâøiate este de asemenea larg ræspândit øi, din experienfla mea, apare cu frecvenflæ egalæ la ambele sexe. La temelia acestui scenariu se aflæ dezvæluirea fæcutæ de mamæ copilului, cum cæ de când l°a næscut, a fost mai mereu bolnavæ sau, într°o formæ mai drasticæ, cæ la naøterea lui a suferit rupturi atât de serioase, încât nu øi°a revenit complet niciodatæ. Reacfliile copilului øi scenariul lui se bazeazæ pe propriile°i observaflii în aceastæ privinflæ. Dacæ într°adevær mama a fost invalidæ sau schiloadæ de când o øtie, se simte obligat sæ°øi asume întreaga responsabilitate øi oricât ar rafliona Adultul sæu, nu°l va putea convinge pe Copil cæ n°a fost vina lui. Însæ dacæ invaliditatea mamei nu e vizibilæ øi mai cu seamæ dacæ un membru al familiei, tatæl de exemplu, sugereazæ sau afirmæ deschis cæ boala ei e prefæcutæ, scenariul pacientului va cæpæta o povaræ considerabilæ de ambiguitate, ipocrizie øi exploatare. Uneori, mama nu face acuzaflia, ci o lasæ în seama tatælui, a bunicii sau a unei mætuøi. În acest caz, scenariul care rezultæ este tripartit, mesajele øi anunflurile importante — de obicei „veøti proaste“ — venind de la o a treia persoanæ. E uøor de væzut cæ scenariul copilului gæsit se transformæ în mitul naøterii eroului, în timp ce scenariul mamei sfâøiate devine mitul naøterii ræufæcætorului, cel împoværat de la naøtere cu pæcatul monstruos al matricidului sau, mai exact, al matriclastiei. Pentru orice om, ideea „Mama a murit la naøtere (naøterea mea)“ e aproape imposibil de suportat færæ ajutor consistent. Dacæ mama a suferit leziuni sau are un cistocel, nu e niciodatæ prea târziu pentru remedierea problemei øi cu cât se vorbeøte mai puflin despre asta, cu atât mai bine. 40

Rank, O. The Myth of the Birth of the Hero. Loc. cit.

108

Eric Berne

F. Prenume øi nume de familie În cartea sa, What Not To Name The Child, Roger Price alcætuieøte o listæ a prenumelor americane frecvente øi descrie, într°o frazæ, genul de personalitate aferent fiecæruia. Acurateflea nefireascæ sau cel puflin plauzibilitatea descrierilor sale prezintæ un mare interes pentru analistul de scenarii. Nu existæ îndoialæ cæ în multe cazuri, numele de botez, cel prescurtat, de alint øi poreclele sau orice alte apelative îi mai sunt dæruite ori aplicate nevinovatului nou°næscut constituie un indiciu clar cu privire la direcflia în care pærinflii vor sæ se îndrepte copilul. Iar el va trebui sæ lupte împotriva unor astfel de influenfle, care vor continua øi sub alte forme, dacæ vrea sæ se elibereze de aluzia evidentæ.41 Ca indicator al scenariului, numele e cel mai probabil sæ înceapæ sæ°øi exercite influenfla în liceu, când bæiatul sau fata citeøte despre celebritæflile mitice øi istorice purtând acelaøi nume sau când colegii îl (o) fac sæ înfleleagæ, cu mai multæ sau mai puflinæ brutalitate, sensurile ascunse ale numelui sæu. Acestea sunt lucruri asupra cærora pærinflii au control øi pe care ar trebui sæ le poatæ anticipa. Existæ patru moduri în care un prenume poate sæ devinæ în ton cu scenariul: intenflionat, accidental, færæ voie øi inevitabil. 1. Intenflionat. Numele poate fi foarte specializat — de pildæ Septimus S. (care a devenit profesor de filosofie), Galen E. (care a devenit medic)*, Napoleon (care a devenit caporal) sau Jesus, un nume foarte frecvent în America Centralæ. Ar putea, de asemenea, sæ fie o variantæ a unui nume obiønuit. Cei numifli Charles øi Frederick au fost regi øi împærafli. Un bæiat pe care maicæ°sa îl strigæ constant Charles sau Frederick 41

*

Price, R. What Not To Name the Baby. New York, 1904. H.L. Mencken dæ numeroase exemple revelatoare de nume conforme cu scenariul în lucrarea The American Language. Alfred A. Knopf, New York (1919), ediflia a IV°a, Capitolul 10, în special pp. 518 øi urm. Actualul redactor coordonator al Anatomiei lui Gray se numeøte Charles Mayo Goss.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

109

øi insistæ ca øi ceilalfli sæ°i spunæ la fel are un alt stil de viaflæ decât cel strigat de obicei Chuck sau Fred, iar Charlie øi Freddie e foarte probabil sæ fie cu totul altæ mâncare de peøte. A boteza un bæiat cu prenumele tatælui sæu ori o fatæ cu prenumele mamei constituie un act intenflionat din partea pærinflilor øi°i impune copilului o obligaflie pe care s°ar putea ca acesta sæ nu vrea s°o îndeplineascæ sau împotriva cæreia ar putea chiar sæ se revolte, astfel cæ întregul sæu plan de viaflæ stæ sub semnul unei vagi amæræciuni sau a unui resentiment activ. 2. Accidental. O fatæ pe nume Durleen sau Aspasia øi un bæiat pe nume Marmaduke ar putea træi liniøtifli într°un anumit stat sau flaræ sau liceu, dar dacæ se întâmplæ ca pærinflii lor sæ se mute, e posibil ca ei sæ devinæ acut conøtienfli de numele lor øi sæ fie obligafli sæ ia atitudine în privinfla lui. La fel se întâmplæ în cazul unui bæiat botezat Lynn sau al unei fete pe nume Tony. 3. Færæ voie. Nume de alint ca Bub, Sis sau Junior nu sunt date cu intenflia de a le permanentiza, dar adesea chiar asta se întâmplæ, aøa cæ persoana ræmâne Bub, Sis sau Junior pentru tot restul vieflii, fie cæ vrea, fie cæ nu. 4. Inevitabil. Numele de familie sunt cu totul altæ problemæ, din moment ce pærinflii n°au de ales, trebuie sæ transmitæ urmaøilor ceea ce au primit de la bunicul. Existæ multe nume europene onorabile care, în englezæ, devin obscenitæfli; un bærbat remarca odatæ posomorât: „Ce norocos sunt! Numele meu confline doar un singur cuvânt porcos.“ Acest lucru i°a intrat cel mai clar în atenflie în timpul liceului, când a suferit nu doar jignirile aduse de obicei imigranflilor, ci, în plus, a oferit øi un pretext de°a gata pentru batjocuræ. El considera cæ numele sæu nu reprezintæ un avantaj nici în lumea afacerilor. Unii oameni aflafli în aceastæ situaflie dificilæ simt cæ stræmoøii lor i°au blestemat încæ de la naøtere sæ fie niøte învinøi. Pe de altæ parte, Christ nu e un nume de familie rar întâlnit, lucru care ridicæ øi el probleme privind scenariul, deøi de o altæ naturæ, îndeosebi pentru bæieflii bisericoøi. Nu e de mirare cæ H. Head øi W.R. Brain au devenit neurologi renumifli.

110

Eric Berne

Fiecare pacient ar trebui întrebat nu doar „Cine fli°a ales prenumele?“ øi „De unde provine numele tæu de familie?“, ci øi: „fii°ai citit vreodatæ certificatul de naøtere?“ Dacæ nu, ar trebui sæ i se cearæ sæ°l citeascæ sau, øi mai bine, sæ i°l aducæ terapeutului ca sæ°l vadæ. Cam cincizeci la sutæ din oameni gæsesc surprize în certificatul de naøtere când îl citesc cu atenflie pentru prima oaræ: omisiuni, greøeli de înflelegere sau informaflii de care nu aveau cunoøtinflæ. Adesea, spre marea lor uimire sau suferinflæ, constatæ cæ numele de pe certificat este altul decât cel cu care au fost strigafli toatæ viafla. Aproape toate aceste surprize fac mai multæ luminæ în privinfla scenariului pærinflilor øi a contextului naøterii pacientului.

Capitolul 5 DEZVOLTAREA TIMPURIE A. Influenfle timpurii Cea dintâi programare a scenariului de viaflæ are loc în timpul perioadei de alæptat, sub forma unor protocoale scurte care, ulterior, pot fi elaborate øi transformate în narafliuni complexe. De obicei, sunt scene diadice între sugar øi mama lui, cu prea pufline amestecuri din partea privitorilor sau chiar deloc, øi cu titluri de alæptare cum ar fi: „Reprezentaflia publicæ“, „Încæ nu e timpul“, „Când eøti tu pregætit“, „Când sunt eu pregætitæ“, „Græbeøte°te“, „Cine muøcæ e dat la o parte“, „În timp ce mama fumeazæ“, „Scuzæ°mæ, a sunat telefonul“, „Ce se tot foieøte?“, „Nu°i de ajuns niciodatæ“, „Întâi unul, apoi celælalt“, „E palid“, „Lasæ°l cât vrea el“, „Ce minune de copil!“, „Clipe de aur ale iubirii øi mulflumirii“ øi „Cântec de leagæn“. Ceva mai complicate sunt scenele corespunzætoare de baie, în aceleaøi familii: „Hai sæ°l vezi ce drægælaø e“, „A sosit momentul“, „Ai terminat?“, „N°ai decât sæ stai acolo pânæ faci“, „Græbeøte°te“, „Obræznicæturæ micæ“, „În timp ce mama fumeazæ“, „În timp ce mama vorbeøte la telefon“, „Para de clismæ“, „Dacæ nu faci, îfli dau ulei de ricin“, „Uite laxativul“, „Dacæ nu faci, te îmbolnæveøti“, „Lasæ°l sæ facæ cum øtie“, „Bravo flie“, „Braaavo“ øi „Îfli cânt în timp ce faci“. În aceastæ etapæ sunt mai frecvente protocoalele triadice, între care: „fii°am spus cæ nu e gata“, „Nu°i tolera aøa ceva“, „Îl conving eu sæ facæ“, „Încearcæ tu“, „Îl deranjezi“, „Nu vrei tu sæ… Ba da, dar“ øi „De data asta precis reuøeøte“. Poate sæ°øi facæ apariflia Fantoma din baie, care va deveni într°o zi Fantoma din dormitor: „Doctorul Spock spune“, „Al lui Tessie fæcea

112

Eric Berne

deja la oalæ la vârsta asta“ øi „Soræ°mea Mary avea doar atâtea luni când“. Ulterior, aceste protocoale se vor transforma în: „Freud spune“, „Nancy are de fiecare datæ“ øi „Helen are în fiecare noapte“. Se poate pronostica deja cu destulæ acuratefle care vor fi învingætorii øi care învinøii. Cel cæruia i se spune „Ce minune de copil!“, întærit doi ani mai târziu de „Bravo flie“, se va descurca de obicei mai bine decât „Ce se tot foieøte atât?“, întærit doi ani mai târziu de „Para de clismæ“; la fel, „Cântec de leagæn“, mai întâi în timpul alæptatului øi apoi în baie, va avea probabil mai mult succes decât „În timp ce mama fumeazæ“. Sentimentul de a fi OK sau ne°OK, care°i delimiteazæ pe prinflii actuali øi pe cei viitori de broscoii actuali øi cei viitori, este deja implantat, øi se stabilesc mai multe tipuri de broscoi øi prinfli (sau, în cazul doamnelor, mai multe tipuri de ræfluøte urâte øi prinflese). „Ce minune de copil!“, Prinflul etern, cu scenariul de succes, este adesea primul næscut, dar nu întotdeauna. Prinflul condiflional, „Hai sæ°l vezi ce drægælaø e“ sau „Græbeøte°te“, spre exemplu, poate sæ ræmânæ prinfl cât timp ræmâne drægælaø sau se græbeøte. Broscoiul condiflional, „Cel care muøcæ“, „Obræznicæturæ micæ“ sau „E palid, îi trebuie un laxativ“, poate sæ nu mai fie broscoi dacæ nu muøcæ sau nu e palid; pe de altæ parte, Broscoiul condamnat cu greu va reuøi sæ aibæ succes în fafla cuiva. Impresionanfli sunt broscoii care încearcæ sæ nu le pese: „În timp ce mama fumeazæ“ sau „În timp ce mama bea un pæhærel“. Doar un dezastru îi poate transforma în broscoi pe Prinflii eterni; doar un miracol poate transforma Broscoii condamnafli în prinfli.

B. Convingeri øi hotærâri La vremea când ajunge la „Dragæ, te duc eu cu maøina“ sau „Miøcæ°fli curu’ din pat“ sau chiar „Dacæ nu, te bat de°fli

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

113

sunæ apa°n cap“, copilul are deja anumite convingeri cu privire la sine øi la oamenii din jur, mai cu seamæ la pærinflii lui. Aceste convingeri au toate øansele sæ°l însofleascæ tot restul vieflii øi pot fi rezumate dupæ cum urmeazæ: (1) Eu sunt OK sau (2) Eu sunt ne°OK; (3) Tu eøti OK sau (4) Tu eøti ne°OK. Pe baza acestora, el ia hotærârea privind viafla sa. „Lumea e bunæ, într°o zi am s°o fac øi mai bunæ“ — prin øtiinflæ, demersuri caritabile, poezie sau muzicæ. „Lumea e rea, într°o zi am sæ mæ omor“ sau „am sæ omor pe cineva“, „am sæ înnebunesc“, „am sæ mæ cælugæresc“. Poate fi o lume mediocræ, în care faci ce ai de fæcut øi în restul timpului te distrezi, sau o lume a competifliei, în care izbândeøti dacæ°fli pui guler alb øi plimbi de colo°colo hârfloagele altora, sau o lume duræ, în care trebuie sæ faci munci grele, compromisuri, sæ te zbafli sau sæ lupfli ca sæ°fli câøtigi existenfla, sau o lume tristæ, în care stai într°un bar øi speri, sau o lume inutilæ, în care renunfli.

C. Pozifliile — pronumele Indiferent care ar fi hotærârea, ea poate fi justificatæ prin adoptarea unei poziflii pe baza convingerilor de°acum profund întipærite, poziflie ce presupune o concepflie asupra întregii lumi øi a oamenilor care o populeazæ øi care sunt fie prieteni, fie duømani: „Am sæ mæ sinucid pentru cæ træiesc într°o lume de rahat, în care nici eu øi nici ceilalfli nu suntem buni de nimic, prietenii mei nu sunt cu mult mai buni decât duømanii.“ În limbajul pozifliilor, asta înseamnæ: „Eu sunt ne°OK, tu eøti ne°OK, ei sunt ne°OK. În condifliile astea, cine nu s°ar sinucide?“ Avem de a face cu un suicid motivat de inutilitate. Mai existæ øi „Am sæ mæ sinucid fiindcæ eu sunt ne°OK, pe când tofli ceilalfli sunt OK“ — suicidul melancolic. (Suicidul poate sæ ia orice formæ, de la aruncatul de pe pod sau accidentul de maøinæ pânæ la supraalimentaflie ori alcoolism.) Sau: „Am sæ°i omor sau am sæ°i dau la o parte, pentru cæ eu

114

Eric Berne

sunt OK, iar ei categoric sunt ne°OK.“ Sau: „Din moment ce tofli suntem OK, øi eu, øi tu, hai sæ terminæm treaba øi pe urmæ sæ mergem sæ ne distræm.“ „Øtiu cæ noi suntem OK, dar tipii æøtilalfli nu°s aøa de strælucifli“, spune cineva. „Foarte bine, în cazul æsta eu sunt OK, tu eøti OK, iar ei sunt ne°OK; hai sæ terminæm treaba, iar de ei o sæ ne ocupæm mai târziu.“ În limbajul copiilor, asta se traduce prin: „O sæ ne jucæm de°a casa, dar tu nu pofli sæ te joci cu noi“, ceea ce se poate folosi ulterior, în forma cea mai extremæ øi cu instrumente mai sofisticate, într°un lagær de exterminare. Cele mai simple poziflii sunt diadice, Tu øi Eu, øi provin din convingerile asimilate de copil împreunæ cu laptele mamei. Prescurtând OK prin + øi ne°OK prin –, convingerile spun: Eu + sau Eu –, Tu + sau Tu –. Combinafliile posibile ale acestora dau cele patru poziflii de bazæ, de pe care se desfæøoaræ jocurile øi scenariile øi care programeazæ persoana astfel încât sæ aibæ ceva de spus dupæ „bunæ ziua“. 1. Eu + Tu +. Asta este poziflia „sænætoasæ“ (sau, în terapie, cea a „însænætoøirii“), cea mai potrivitæ pentru o viaflæ decentæ, poziflia eroilor øi prinflilor, a eroinelor øi prinfleselor autentici. Persoanele plasate pe celelalte poziflii au în ele o parte de broscoi mai mult sau mai puflin însemnatæ, o dozæ de ghinion indusæ de pærinfli, care°i va trage înapoi în repetate rânduri, dacæ n°o depæøesc; în cazuri extreme, aceøti oameni se vor irosi dacæ nu sunt salvafli printr°un miracol al psihiatriei sau autovindecærii. Eu + Tu + este ceea ce încercau hipioflii sæ°i spunæ poliflistului când i°au dæruit o floare. Dar dacæ Eu + este autentic sau doar o speranflæ pioasæ øi dacæ poliflistul va accepta +°ul sau va prefera sæ fie – în aceastæ scenæ ræmâne mereu sub semnul îndoielii. Eu + Tu + este fie poziflia în care persoana creøte la începutul vieflii, fie cea pe care trebuie s°o învefle cu trudæ ulterior; ea nu poate fi obflinutæ printr°un simplu act de voinflæ. 2. Eu + Tu –. Eu sunt prinfl, tu eøti broscoi. Aceasta este poziflia „datului la o parte“. E vorba de oamenii care joacæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

115

„Defectul“ ca ocupaflie de timp liber, ca joc sau ca proceduræ mortalæ. Sunt cei care°øi disprefluiesc partenerul de viaflæ, îøi trimit copiii la øcoala de corecflie, îøi concediazæ prietenii øi servitorii. Pornesc cruciade øi uneori ræzboaie, iar în grupuri gæsesc defecte inferiorilor øi duømanilor lor reali sau imaginari. Este poziflia „arogantæ“, în cel mai ræu caz a ucigaøului, iar în cel mai bun caz, al bægæreflului, care consideræ cæ e de datoria sa sæ°i ajute pe „ceilalfli ne°OK“ în privinfla acelor lucruri cu care nu vor sæ fie ajutafli ei înøiøi. Dar în principal este poziflia mediocrilor, iar din punct de vedere clinic este paranoidæ. 3. Eu – Tu +. Din punct de vedere psihologic, este poziflia „depresivæ“, iar din punct de vedere politic øi social, o autoînjosire transmisæ copiilor. În plan ocupaflional, îi determinæ pe indivizi sæ prefere a træi cu ajutorul favorurilor de toate felurile, mari øi mici, øi sæ savureze acest lucru în mod ræzbunætor, asta fiind slaba satisfacflie de a°l face pe celælalt sæ plæteascæ cât mai mult cu putinflæ pentru eticheta lui de OK. Aceøtia sunt suicidarii melancolici, rataflii care se autointituleazæ amatori de riscuri, oamenii care se descotorosesc de ei înøiøi, nu de alflii, izolându°se în camere obscure cu chirie sau în pustietæfli ori asigurându°øi intrarea într°o închisoare sau într°un spital de psihiatrie. Este poziflia celor care spun mereu „O, dacæ“ øi „Ar fi trebuit sæ“. 4. Eu – Tu –. Este poziflia „inutilitæflii“, adoptatæ de cei care spun „De ce sæ nu“: De ce sæ nu te sinucizi? De ce sæ nu înnebuneøti? Din punct de vedere clinic, este o poziflie schizoidæ sau schizofrenicæ.42 Aceste poziflii sunt universale în rândul întregii omeniri, fiindcæ orice om suge la sânul mamei sau din sticlæ øi°øi pri42

Vezi Berne, E. „Classification of Positions“. Transactional Analysis Bulletin 1: 23, Iulie 1962, øi Principles of Group Treatment. Loc. cit., pp. 269°277. Comparæ cu Harris, T. I’m OK°You’re OK, A Practical Guide to Transactional Analysis. Harper & Row, New York, 1969. Însæ Harris numeroteazæ pozifliile într°o altæ ordine. 1 a noastræ este 4 a lui, 2 a noastræ este 3 a lui, 3 a noastræ este 1 a lui, iar 4 a noastræ este 2 a lui: 4°3°1°2.

116

Eric Berne

meøte acolo mesajul, ulterior întærit când învaflæ sæ se poarte frumos, fie cæ asta se întâmplæ în junglæ, în mahala, într°un apartament sau în sælile castelului stræmoøesc. Chiar øi în micile comunitæfli nealfabetizate cærora antropologii le studiazæ „cultura“, unde tofli membrii sunt crescufli în conformitate cu aceleaøi reguli de mult încetæflenite, existæ suficiente diferenfle individuale între mame (øi tafli) pentru a se ajunge la rezultatele standard. Învingætorii sunt øefii de trib øi vracii, cæpeteniile øi capitaliøtii care posedæ o turmæ cu o mie de capete sau valoreazæ o sutæ de mii de cartofi dulci. Învinøii pot fi gæsifli în spitalul de boli mintale de la Papette sau Port Moresby sau Dakar, ori poate în Suva, în Închisoarea Maiestæflii Sale. Cæci fiecare poziflie confline deja scenariul øi deznodæmântul aferent. Chiar øi în Statele Unite, unde se gæsesc zece mii de „culturi“, existæ doar câteva deznodæminte, nici unul cu adeværat diferit decât cele din alte flæri. Cum fiecare persoanæ este produsul unui milion de momente diferite, a mii de stæri psihice diferite, a sute de peripeflii øi, de obicei, a doi pærinfli diferifli, cercetarea amænunflitæ a pozifliei sale va pune în evidenflæ numeroase complexitæfli øi aparente contradicflii. Totuøi, de obicei se poate detecta o poziflie fundamentalæ, sinceræ sau nesinceræ, inflexibilæ sau nesiguræ, pe care se întemeiazæ miza vieflii sale øi de pe care îøi desfæøoaræ jocurile øi scenariul. Acest lucru este necesar pentru ca persoana sæ simtæ cæ stæ cu ambele picioare pe un teren ferm, la care va fi dispus sæ renunfle tot atât de greu ca la temelia casei sale. Sæ dæm un exemplu simplu: femeia care crede cæ faptul cæ ea e særacæ, în timp ce alflii sunt bogafli este foarte important (Eu – Ei +) nu va renunfla la poziflia ei doar pentru simplul fapt cæ dobândeøte o sumæ mare de bani; aceasta n°o face decât sæ fie o persoanæ særacæ øi care, din întâmplare, defline niøte valori. Colega ei, care consideræ cæ e important sæ fie bogatæ, în contrast cu defavorizaflii særaci (Eu + Ei –), nu°øi va abandona poziflia dacæ°øi pierde banii; o asemenea întâmplare n°o face sæ fie o persoanæ særacæ, ci o persoanæ bogatæ cu dificultæfli financiare temporare.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

117

Dupæ cum vom vedea mai târziu, aceastæ tenacitate explicæ viafla dusæ de Cenuøæreasæ dupæ ce s°a mæritat cu prinflul ei øi, totodatæ, explicæ faptul cæ bærbaflii din prima poziflie (Eu + Tu +) sunt buni ca lideri, fiindcæ pânæ øi în cele mai adverse condiflii îøi pæstreazæ respectul universal faflæ de ei înøiøi øi faflæ de cei aflafli sub conducerea lor. Astfel, cele patru poziflii de bazæ, (1) Eu + Tu + (a succesului), (2) Eu + Tu – (a aroganflei), (3) Eu – Tu + (depresivæ) øi (4) Eu – Tu – (a inutilitæflii), rareori pot fi schimbate doar prin circumstanfle exterioare. Schimbærile stabile trebuie sæ vinæ dinæuntru, fie spontan, fie sub un fel sau altul de influenflæ „terapeuticæ“: terapie specializatæ sau iubire, care este psihoterapia naturalæ. Dar existæ oameni ale cæror convingeri sunt lipsite de convingere, astfel cæ au opfliuni øi alterneazæ între o poziflie øi alta – de exemplu, de la Eu + Tu + la Eu – Tu – sau de la Eu + Tu – la Eu – Tu –. Din punctul de vedere al pozifliilor, acestea sunt personalitæfli nesigure sau instabile. Cele sigure sau stabile sunt acelea ale cæror poziflii, fie ele bune sau jalnice, nu pot fi clætinate. Pentru ca ideea pozifliilor sæ fie de vreun folos, ea trebuie sæ nu fie subminatæ de schimbærile øi instabilitæflile personalitæflii nesigure. Abordarea tranzacflionalæ — dezvæluirea a ceea ce se spune øi se face cu adeværat la un anumit moment dat — se ocupæ de aceastæ chestiune. Dacæ A se comportæ la prânz ca øi cum s°ar situa pe prima poziflie (Eu + Tu +), spunem cæ „A se aflæ pe prima poziflie“. Dacæ la ora øase dupæ°amiaza se comportæ ca øi cum s°ar situa pe poziflia a treia (Eu – Tu +), spunem: „În contextul de la amiazæ, A se aflæ pe prima poziflie, iar în condifliile de la ora øase dupæ°amiazæ, se aflæ pe a treia.“ De aici putem concluziona cæ (1) A este nesigur în prima poziflie øi cæ (2) dacæ are simptome, acestea apar în condiflii speciale. Dacæ se comportæ în orice situaflie ca øi cum s°ar afla pe prima poziflie, spunem „A este stabil pe prima poziflie“, de unde putem anticipa cæ (1) A este un învingætor, cæ (2) dacæ a traversat o terapie, acum este vindecat øi cæ (3) nu se aflæ sub stæpânirea jocurilor sau cel puflin nu simte compulsia de a juca jocuri, ci are control social —

118

Eric Berne

opfliunea de a hotærî singur în fiecare moment dacæ vrea sau nu sæ joace. Dacæ B se comportæ în toate circumstanflele ca øi cum s°ar afla pe poziflia a patra, spunem „B este stabil pe poziflia a patra“, de unde putem anticipa cæ (1) B este un învins, cæ (2) vindecarea lui va fi dificilæ øi cæ (3) nu se va putea opri sæ mai joace acele jocuri care dovedesc cæ viafla e inutilæ. Toate acestea se fac prin analiza atentæ a tranzacfliilor reale în care se angajeazæ A øi B. Odatæ formulate predicfliile, ele sunt testate cu uøurinflæ prin noi observaflii. Dacæ comportamentul nu le confirmæ, fie analiza a fost deficitaræ, fie teoria pozifliilor este eronatæ øi va trebui modificatæ. Dacæ comportamentul confirmæ predicfliile, teoria este întæritæ. Pânæ în momentul de faflæ, dovezile susflin teoria.

D. Învingætori øi învinøi Pentru a verifica predicfliile este nevoie sæ definim succesul, adicæ învingætorii øi învinøii. Învingætorul este cel care reuøeøte în ceea ce afirmæ cæ va face. Învinsul este cel care nu reuøeøte sæ realizeze ceea ce îøi propune sæ facæ. Bærbatul care spune: „Am sæ merg la Reno øi am sæ joc la cazino“ trebuie doar sæ ajungæ acolo øi sæ joace, indiferent dacæ câøtigæ sau pierde. Dacæ spune: „Am sæ merg la Reno øi de data asta am sæ câøtig“, ajunge învingætor dacæ câøtigæ øi învins dacæ nu câøtigæ, în funcflie de câfli bani are în buzunare la sosire. Femeia care divorfleazæ este învinsæ doar dacæ a spus „Eu n°am sæ divorflez niciodatæ“. Dacæ a declarat: „Într°o bunæ zi am sæ°mi dau demisia øi dupæ aceea n°am sæ mai muncesc niciodatæ“, pensia de întreflinere plætitæ de fostul sofl va însemna cæ e învingætoare, fiindcæ a realizat ce øi°a propus sæ facæ. Din moment ce nu a fæcut nici o afirmaflie cu privire la felul în care îøi va atinge scopul, nimeni n°o poate acuza cæ e o învinsæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

119

E. Pozifliile triadice Pânæ acum am avut de a face în principal cu poziflii diadice, „Eu“ øi „Tu“. Dar ideea de poziflie este ca un acordeon øi se poate extinde suficient pentru a include o gamæ vastæ de atitudini pe lângæ cele patru fundamentale — aproape tot atâtea atitudini diferite câfli oameni existæ în lume. Aøadar, dacæ trecem la pozifliile triadice, avem urmætoarele combinaflii: 1a. Eu + Tu + Ei +. Poziflia democraticæ, de comunitate, a unei familii prietenoase, un fel de ideal pentru atingerea cæruia mulfli oameni consideræ cæ meritæ luptat, poziflie concretizatæ în afirmaflia „Noi iubim pe toatæ lumea“. 1b. Eu + Tu + Ei –. Poziflia plinæ de prejudecæfli, snoabæ sau de tip bandæ, a demagogului, concretizatæ în întrebarea: „Cine are nevoie de ei?“ 2a. Eu + Tu – Ei +. Poziflia agitatorului sau a nemulflumitului øi, uneori, a misionarilor de diferite tipuri. „Voi, cei de aici, nu suntefli buni de nimic, în comparaflie cu ceilalfli de acolo.“ 2b. Eu + Tu – Ei –. Poziflia criticului solitar, moralist øi intolerant, poziflia arogantæ în formæ puræ. „Toatæ lumea trebuie sæ se încline în fafla mea øi sæ°mi semene pe cât îmi pot semæna niøte oameni inferiori.“ 3a. Eu – Tu + Ei +. Poziflia sfântului sau a masochistului care se pedepseøte singur, poziflia melancolicæ în formæ puræ. „Eu sunt cea mai nevrednicæ persoanæ din lume.“ 3b. Eu – Tu + Ei –. Poziflia servilæ a oamenilor care aleg sæ munceascæ pentru bacøiøuri din snobism, nu din nevoie. „Eu m°am înjosit, iar tu m°ai ræsplætit bine, nu ca restul, care sunt inferiori.“ 4a. Eu – Tu – Ei +. Poziflia invidiei servile øi, uneori, a acfliunii politice. „Ei ne uræsc fiindcæ nu ne descurcæm la fel de bine.“ 4b. Eu – Tu – Ei –. Poziflia pesimistæ a cinicilor øi a celor care cred în predestinare øi în pæcatul originar. „Nici unul dintre noi, de nicæieri, nu e bun de nimic.“

120

Eric Berne

Mai existæ poziflii triadice nesigure, precum øi unele flexibile, care°i dau celuilalt o øansæ. Spre exemplu: 1? Eu + Tu + Ei ? Asta e o poziflie evanghelicæ: „Eu øi cu tine suntem OK, dar despre ceilalfli nu ne putem pronunfla decât dupæ ce°øi aratæ recomandærile sau vin de partea noastræ.“ 2? Eu + Tu ? Ei – Asta e o poziflie a clasei aristocratice. „Majoritatea celorlalfli oameni nu sunt buni de nimic, dar în ce te priveøte pe tine aøtept sæ°fli væd recomandærile øi abia apoi mæ pronunfl.“ Aøadar, avem patru poziflii diadice øi opt triadice, în total douæsprezece, existând matematic posibilitatea unui numær egal de poziflii flexibile cu un ?, plus øase cu douæ ?? (Eu + Tu ? Ei ?, Eu – Tu ? Ei – etc.) øi una cu trei ???, aceasta din urmæ descriind o persoanæ cu dificultæfli de funcflionare în relaflie cu alfli oameni. Rezultæ un total de treizeci øi unu de tipuri posibile — mai mult decât suficient pentru ca viafla sæ fie interesantæ. Aceastæ varietate se multiplicæ enorm când începem sæ ne gândim la semnificaflia plusurilor øi a minusurilor, care, dupæ cum ne amintim, se referæ la OK øi ne°OK. Aici ne confruntæm imediat cu perechi de adjective bun°ræu, træsæturi sau combinaflii care au fost accentuate în familie øi care umplu formulele øi le conferæ semnificaflie în viafla realæ.

F. Pozifliile — predicatele Pozifliile cele mai simple, cele mai greu de abordat øi mai periculoase pentru societate sunt acelea bazate pe o singuræ pereche de adjective OK°ne°OK: Alb°Negru, Bogat°Særac, Creøtin°Pægân, Deøtept°Prost, Evreu°Arian, Cinstit°Corupt. Fiecare dintre aceste perechi poate fi împærflitæ în patru moduri, oricare dintre ele putând fi accentuat într°o familie datæ øi imprimat pentru toatæ viafla prin învæflare timpurie. Astfel,

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

121

perechea Bogat°Særac se împarte în patru variante, în funcflie de atitudinea pærinflilor. 1. Eu bogat = OK, Tu særac = ne°OK (atitudine snoabæ, arogantæ) 2. Eu bogat = ne°OK, Tu særac = OK (atitudine rebelæ, romanticæ) 3. Eu særac = OK, Tu bogat = ne°OK (atitudine revoluflionaræ, plinæ de resentimente) 4. Eu særac = ne°OK, Tu bogat = OK (atitudine snoabæ, servilæ) (În familiile în care banii nu reprezintæ un reper decisiv, perechea Bogat°Særac nu este polaræ øi schema de mai sus nu se aplicæ.) Cu cât fiecare plus øi minus include mai multe adjective, cu atât mai complexæ øi mai flexibilæ devine poziflia øi e nevoie de mai multæ inteligenflæ øi capacitate discriminativæ pentru a o aborda færæ pericol. Adjectivele dintr°un set pot fi adunate unul cu altul (nu numai, ci øi), scæzute unul dintr°altul pentru îmblânzirea efectului (dar cel puflin este øi), cântærite din perspectiva corectitudinii (dar ce e mai important?) øi aøa mai departe. Astfel, pentru unele persoane de culoare, Bogat Corupt Alb poate fi foarte ne°OK (ræu de°a binelea, – – –), în comparaflie cu Bogat Corupt Negru (cel puflin e negru, – – +) sau cu Bogat Cinstit Alb (cel puflin e cinstit, – + –) sau cu Alb Corupt Særac (cel puflin e særac, ca noi, + – –). Dar în unele cazuri, Corupt Alb poate fi cel mai ræu dintre tofli dacæ e Særac, însæ tolerabil dacæ e Bogat. Asta, pentru cæ intervine o altæ pereche: Scapæ nepedepsit +, Nu scapæ nepedepsit –. În acest caz, Særac Corupt Alb obfline – – –, în timp ce Bogat Corupt Alb obfline + – –. În alte cazuri poate sæ existe o condiflie, ca în situaflia când Bogat Alb (Compania Financiaræ) poate fi OK dacæ nu e Corupt, dar dacæ este, devine ne°OK (+ + + → + + –). Se pare cæ alegerea pronumelor, Eu, Tu øi Ei, + sau – sau ?, stabileøte în ultimæ instanflæ soarta individului, inclusiv finalul scenariului sæu, indiferent ce adjective sau predicate

122

Eric Berne

foloseøte pentru + øi –. Astfel, Eu + Tu – Ei – (2b) va sfârøi aproape de fiecare datæ singur, poate în sihæstrie, într°o închisoare, spital°azil sau morgæ, indiferent care este motivul aroganflei sale: religia, banii, rasa, sexul etc., pe când Eu – Tu + Ei + (3a) va sfârøi aproape de fiecare datæ nefericit øi poate suicidar, indiferent care sunt træsæturile specifice din cauza cærora se simte nevrednic. Aøadar, pronumele hotæræsc finalul scenariului, învingætorii øi învinøii. Predicatele stabilesc conflinutul scenariului, stilul de viaflæ — religie, bani, rasæ, sex —, dar nu au nimic de a face cu rezultatul final. Trebuie sæ recunoaøtem cæ pânæ aici, în tot ce am spus nu existæ nimic care sæ nu poatæ fi înfleles de un copil de øase ani, cel puflin în mæsura în care se aplicæ la el însuøi. „Mama spune sæ nu mæ joc cu tine, pentru cæ tu eøti (murdar, de rând, ræu, catolic, evreu, italian, irlandez etc.) este pur øi simplu Eu + Tu –. „Mæ joc cu tine, dar nu vreau sæ mæ joc cu el, pentru cæ triøeazæ“ este Eu + Tu + El –, la care cel exclus replicæ: „Nici nu m°aø juca cu voi, pentru cæ suntefli niøte papæ°lapte“, adicæ Eu + Tu – El –. E nevoie însæ de foarte multæ sofisticare — mai multæ decât au majoritatea oamenilor — pentru a înflelege principiul°cheie al pozifliilor: pronumele øi semnele (+ –) sunt singurele care conteazæ; predicatele sau adjectivele sunt incluse doar pentru a uøura structurarea timpului. Predicatele nu fac altceva decât sæ le dea oamenilor un subiect de discuflie dupæ ce spun „bunæ ziua“, dar nu influenfleazæ câtuøi de puflin ceea ce se va întâmpla, cât de bine sau de ræu se va desfæøura viafla lor sau care le va fi ræsplata finalæ. Spre exemplu, mulfli oameni nu reuøesc sæ înfleleagæ cum polifliøtii naziøti înflæcærafli din Germania de Est au putut deveni polifliøti comuniøti la fel de înflæcærafli, din moment ce aceste douæ partide par diametral opuse. Dar opuse sunt doar adjectivele. Poziflia naziøtilor era Eu + (nazist), El – (trædætor), aøadar el trebuie omorât. Poziflia comunistæ era Eu + (comunist), El – (trædætor), aøadar el trebuie omorât. Deøi predicatele sunt contrare, poziflia este aceeaøi în ambele cazuri: Eu + El –, aøadar el trebuie omorât. Regulæ: o schimbare a predi-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

123

catelor, indiferent cât de radicalæ, nu modificæ nici poziflia, nici scenariul: în ambele cazuri, individul va ajunge criminal, øi asta conteazæ pentru el, nu ce fel de oameni ucide. Din acest motiv, nimic nu e mai uøor decât ca un fanatic sæ schimbe tabæra, sub îndrumarea adecvatæ. Acest exemplu ilustreazæ, de asemenea, faptul cæ pozifliile sunt foarte importante în interacfliunile sociale cotidiene. Primul lucru pe care°l simt oamenii unii despre alflii este poziflia, øi în aceastæ privinflæ, în general, cei care se aseamænæ se adunæ. Oamenii care gândesc bine despre ei înøiøi øi despre lume (+ +) preferæ de obicei sæ se asocieze cu alflii care le seamænæ, øi nu cu oameni care au sæ se plângæ. Øi oamenilor care se simt superiori (+ –) le place sæ se adune laolaltæ în cluburi øi organizaflii. Iar dacæ nefericirea cere toværæøie, oamenii care se simt inferiori (– +) se vor aduna øi ei, de obicei în baruri ne°OK. Cei care se simt inutili (– –) se adunæ în cafenele sau pe stradæ, ca sæ°øi batæ joc de ceilalfli. În flærile occidentale, îmbræcæmintea indicæ similaritatea pozifliei chiar øi mai clar decât poziflia socialæ. + + se îmbracæ îngrijit, dar nu flipætor; + – agreeazæ uniformele, ornamentele, bijuteriile øi modelele aparte, care°i etaleazæ superioritatea; – + poartæ haine uzate sau se îmbracæ neglijent, dar nu neapærat neîngrijit sau poate purta o uniformæ „inferioaræ“, în timp ce – – tinde sæ poarte o uniformæ „ducefli°væ dracului“, care°i aratæ dispreflul faflæ de îmbræcæminte øi de tot ce simbolizeazæ ea. Uniforma schizofrenicæ, în care se combinæ uzura øi eleganfla, croiala lælâie cu cea suplæ, violetul cu cenuøiul, pantofii scâlciafli cu inelele cu diamant intræ în aceastæ categorie. Am menflionat deja tenacitatea cu care oamenii se agaflæ de poziflia lor când se schimbæ condifliile — femeia bogatæ care nu devine særacæ dacæ°øi pierde banii, ci ræmâne o persoanæ bogatæ cu dificultæfli financiare temporare sau, øi mai græitor, fata særmanæ care obfline o mulflime de bani, dar prin asta nu devine bogatæ. Fixitatea pozifliei se poate exprima în viafla cotidianæ într°un mod exasperant øi confuzionant: „Sunt o persoanæ bunæ (în ciuda faptului cæ fac lucruri rele).“ Cel care

124

Eric Berne

adoptæ aceastæ poziflie se aøteaptæ sæ fie tratat tot timpul ca øi cum ar fi bun øi se simte insultat dacæ e privit altfel. În asta constæ o sursæ frecvent întâlnitæ de conflicte conjugale. Astfel, Marty Collins insistæ cæ e un sofl bun, în ciuda faptului cæ°øi bate soflia în fiecare sâmbætæ seara, când se îmbatæ. Chiar mai uluitor e cæ soflia lui, Scottie, îl susfline, cu faimosul protest: „Cum pofli fi supæratæ pe bærbatul care fli°a trimis flori anul trecut de Cræciun?“ Pe de altæ parte, Scottie e ferm convinsæ cæ este o persoanæ cu desævârøire cinstitæ, deøi minte pe faflæ øi furæ bani din portofelul soflului ei. Iar el o susfline în aceastæ poziflie pe timpul sæptæmânii. Doar în serile de sâmbætæ, ea îl face derbedeu, iar el o face mincinoasæ. Din moment ce cæsnicia se bazeazæ pe un acord bilateral de a trece cu vederea discrepanflele, fiecare dintre ei se indigneazæ când se scot pe tapet scæpærile, iar dacæ ameninflarea la adresa pozifliei OK e prea mare, se va produce divorflul. Divorflul are loc pentru cæ (1) unul dintre sofli nu suportæ sæ fie demascat sau (2) celælalt nu suportæ minciuna sfruntatæ necesaræ pentru evitarea demascærii.

G. Alegerea scenariului de viaflæ Urmætorul pas în elaborarea scenariului constæ în gæsirea unui fir narativ cu finalul adecvat, un ræspuns la întrebarea: „Ce se întâmplæ unui om ca mine?“ Copilul øtie — pentru cæ este învæflat — dacæ va fi învingætor sau învins, ce trebuie sæ gândeascæ despre alflii, cum se vor purta ceilalfli cu el øi ce înseamnæ „un om ca mine“. Mai devreme sau mai târziu aude o poveste despre „un om ca mine“, iar asta îi spune încotro se îndreaptæ. Poate fi un basm pe care i°l citeøte mama, o întâmplare de familie relatatæ de bunica sau o legendæ din folclorul gæøtii de pe stradæ, pe care o aude la colfl. Dar indiferent unde o aude, o recunoaøte instantaneu øi°øi spune: „Æsta°s eu!“

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

125

Acea poveste va deveni scenariul sæu, iar el îøi va petrece tot restul vieflii încercând sæ°l aducæ la îndeplinire. Astfel, pe baza experienflelor timpurii cu sânul sau sticla, în baie sau în privatæ, în dormitor, bucætærie øi camera de zi, copilul îøi dobândeøte convingerile, îøi ia deciziile øi°øi adoptæ poziflia. Apoi, din ceea ce aude øi citeøte, alege o predicflie øi un plan: cum se va comporta ca învingætor sau învins, pe ce temeiuri øi care va fi ræsplata finalæ, iar asta e prima versiune claræ a scenariului sæu pe toatæ viafla. Acum suntem gata sæ luæm în discuflie diferite forfle øi elemente din care este alcætuit scenariul, cæci pentru a construi scenariul, individul trebuie sæ aibæ la dispoziflie instrumentele necesare.

Capitolul 6 ANII DE MODELARE A. Programarea parentalæ Ajunsæ la vârsta de øase ani, individul uman tipic a încheiat grædinifla (cel puflin în America) øi e împins în lumea mai competitivæ a clasei întâi de øcoalæ. Aici va trebui sæ se confrunte pe cont propriu cu învæflætorii øi cu colegii. Din fericire, la acest moment nu mai e un copilaø neajutorat, azvârlit într°o lume la construirea cæreia n°a participat. Din mica suburbie a locuinflei lui, se aventureazæ în marea metropolæ freneticæ a øcolii, dotat cu un întreg set de reacflii sociale pe care e gata sæ le ofere diferiflilor oameni din jur. În mintea sa sunt deja programate propriile°i modalitæfli de a°øi gæsi drumul sau cel puflin de a supravieflui, iar planul sæu de viaflæ a fost deja alcætuit. Preoflii øi dascælii din Evul Mediu øtiau acest lucru øi, în consecinflæ, spuneau: „Dafli°mi copilul pe mânæ pânæ când împlineøte øase ani, iar dupæ aceea vi°l dau înapoi.“ O bunæ educatoare de grædiniflæ poate chiar sæ anticipeze deznodæmântul øi ce fel de viaflæ va avea copilul: fericitæ sau nefericitæ, de învingætor sau de învins. Aøadar, comedia sau tragedia fiecærei viefli omeneøti este aceea plænuitæ de un flânc preøcolar, cu cunoøtinfle foarte limitate despre lume øi mecanismele ei øi a cærui inimæ e plinæ în principal cu ceea ce au depozitat în ea pærinflii. Øi totuøi, acest copil°minune este tocmai cel care stabileøte ce se va întâmpla, pe termen lung, cu regii, flæranii, prostituatele øi reginele. N°are cum sæ deosebeascæ realitatea de iluzie øi distorsioneazæ cele mai banale întâmplæri cotidiene. I se spune cæ dacæ face sex înainte de cæsætorie va fi pedepsit, iar dacæ face sex

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

127

dupæ cæsætorie, nu va fi pedepsit. Crede cæ soarele apune øi are nevoie de zece sau chiar patruzeci de ani ca sæ descopere cæ de fapt el fuge de soare, øi face confuzie între burtæ øi stomac. E mult prea mic ca sæ decidæ mare lucru în afaræ de meniul pentru cinæ, dar totodatæ el e Împæratul Vieflii, cel care hotæræøte cum va muri. Planul pe care°l face pentru viitorul etern este elaborat dupæ specificafliile familiei. Adesea, o parte din cele mai importante specificaflii poate fi descoperitæ foarte rapid, poate chiar în primul interviu, prin întrebæri de genul: „Ce°fli spuneau pærinflii când erai foarte mic?“ sau „Ce fli°au spus despre viaflæ pærinflii când erai mic?“ sau „Ce°fli spuneau pærinflii când erau furioøi?“ De multe ori, ræspunsul nu seamænæ a directivæ, dar cu puflinæ gândire marflianæ, poate fi exprimat sub forma unei directive. Spre exemplu, multe dintre sloganurile aferente învæflærii controlului sfincterian menflionate la începutul capitolului 5 reprezintæ, de fapt, ordine parentale. „Reprezentaflia publicæ“ este, practic, ordinul de a se etala. Copilul învaflæ în scurt timp acest lucru observând încântarea mamei când se conformeazæ øi dezamægirea ei când nu se conformeazæ. La fel, „Hai sæ°l vezi cât de drægælaø e!“ înseamnæ: „Sæ te væd cæ dai o reprezentaflie reuøitæ“, iar „Græbeøte°te!“ øi „N°ai decât sæ stai acolo pânæ faci“ sunt comenzi sau porunci negative: „Nu mæ face sæ aøtept!“ øi „Nu°mi întoarce vorba!“ Însæ „Lasæ°l cât vrea el“ constituie o autorizaflie sau o permisiune. Copilul înflelege diferenflele mai întâi din reacfliile pærinflilor, iar ulterior, dupæ ce va începe sæ facæ achiziflii lexicale, din cuvintele propriu°zise. Copilul se naøte liber, dar învaflæ în scurt timp cæ lucrurile nu stau chiar aøa. În primii doi ani de viaflæ el este programat în principal de mamæ. Acest program alcætuieøte scheletul iniflial sau germenele, „protocolul primar“, care se referæ iniflial la a înghifli sau a fi înghiflit, iar mai apoi, dupæ ce copilului îi ies dinflii, la a sfâøia sau a fi sfâøiat. Sau, cum se exprimæ Goethe, a fi ciocan ori a fi nicovalæ — cea mai primitivæ vari-

128

Eric Berne

antæ a alegerii între a fi învingætor sau învins, ilustratæ în miturile greceøti øi în Ritualurile Primare, în care copiii sunt devorafli, iar membrele poetului zac împræøtiate pe pæmânt. Chiar în primele luni dupæ naøtere se vede adesea foarte clar cine defline controlul: mama sau sugarul. Aceastæ stare de lucruri poate fi inversatæ mai devreme sau mai târziu, dar în momente de stres sau de furie se mai pot regæsi consecinfle ale situafliei inifliale. Însæ foarte puflini oameni au amintiri din aceastæ perioadæ, cea mai importantæ în multe privinfle, aøa cæ ea trebuie reconstituitæ cu ajutorul pærinflilor, rudelor, doicilor øi pediatrilor, al ipotezelor construite pe marginea viselor øi, poate, al albumului de familie. Între doi øi øase ani, terenul e mai ferm, pentru cæ aproape tofli oamenii îøi aduc aminte câteva tranzacflii, incidente sau impresii din acea etapæ a elaborærii scenariului, etapæ paralelæ øi în strânsæ legæturæ cu evoluflia complexului Oedip. De fapt, dupæ înflærcare øi educarea controlului sfincterian, directivele cu cel mai mare grad de universalitate pe tot cuprinsul lumii øi cu cele mai durabile efecte sunt acelea privitoare la sexualitate øi agresivitate. Organismul øi specia supraviefluiesc cu ajutorul circuitelor înnæscute, întipærite prin selecflia naturalæ. Din moment ce alæptatul, sexul øi lupta presupun prezenfla unei alte persoane, ele sunt activitæfli „sociale“. Aceste imbolduri îi conferæ individului un anumit caracter sau anumite træsæturi: læcomie, caracter mascul sau femel øi agresivitate. Tot înnæscute sunt øi circuitele care tempereazæ imboldurile în cauzæ; ele dau naøtere tendinflelor opuse: renunflare, reticenflæ øi moderaflie. Aceste træsæturi le permit oamenilor sæ træiascæ laolaltæ cel puflin o parte din timp într°o liniøte rezonabilæ, într°un murmur surd al competifliei øi nu într°un permanent tumult nepotolit de luare în stæpânire, copulaflie øi încæierare. Într°un mod încæ neclar, excreflia devine cumva implicatæ în acest sistem de socializare, iar circuitele înnæscute care asiguræ controlul ei dau naøtere calitæflilor legate de ordine.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

129

Programarea parentalæ stabileøte când øi cum sunt exprimate imboldurile, când øi cum sunt impuse restricfliile. Ea foloseøte circuitele preexistente øi le programeazæ într°o anumitæ manieræ, pentru a obfline anumite rezultate sau ræsplæfli. Ca urmare a acestei programæri apar noi træsæturi, care reprezintæ compromisuri între imbolduri øi controlul acestora. Din læcomie øi renunflare rezultæ ræbdarea, din caracterul mascul sau femel øi reticenflæ rezultæ masculinitate øi feminitate, din luptæ øi moderaflie rezultæ iscusinfla, iar din dezordine øi ordine rezultæ firea îngrijitæ. Toate aceste træsæturi — ræbdare, masculinitate øi feminitate, iscusinflæ øi fire îngrijitæ — sunt învæflate de la pærinfli øi programate în perioada de modelare, între doi øi øase ani. Fiziologic, programarea înseamnæ facilitare, crearea cæii de rezistenflæ scæzutæ. Operaflional, înseamnæ cæ un stimul dat va determina, cu un grad mare de probabilitate, o reacflie deja întipæritæ. Fenomenologic, programarea parentalæ înseamnæ cæ o reacflie este determinatæ de directivele parentale, voci înregistrate anterior, care pot fi auzite dacæ individul ascultæ cu atenflie ce se petrece în mintea lui.

B. Gândire în stil marflian Când pærinflii se amestecæ în libera exprimare a copiilor sau încearcæ sæ o influenfleze, directivele date de ei sunt interpretate într°un fel de pærinte, în alt fel de privitori øi în alt fel de copilul însuøi. De fapt, existæ cinci puncte de vedere diferite: (1) Ce afirmæ pærintele cæ voia sæ spunæ. (2) Ce crede un privitor naiv cæ a vrut sæ spunæ pærintele. (3) Înflelesul literal a ceea ce s°a spus. (4) Ce voia „cu adeværat“ sæ spunæ pærintele. (5) Ce înflelege copilul. Primele douæ puncte de vedere sunt „directe“ sau „pæmântene“, iar ultimele trei sunt „reale“ sau marfliene.

130

Eric Berne

Butch Sæ luæm drept exemplu un bæiat de vârsta liceului care bea mult. Pe când avea øase ani, maicæ°sa l°a prins adulmecând sticla cu whisky øi i°a spus: „Eøti prea mic ca sæ bei whisky.“ (1) Mama credea cæ spune: „Nu vreau ca bæiatul meu sæ bea whisky.“ (2) Un privitor naiv, unchiul bæiatului, a fost de acord: „Sigur cæ ea nu vrea ca bæiatul ei sæ bea whisky; nici o mamæ cu judecatæ n°ar vrea aøa ceva.“ (3) De fapt, mama a spus: „Eøti prea mic ca sæ bei whisky.“ (4) Tocmai asta øi voia sæ spunæ: „A bea whisky e treabæ de bærbat, iar tu eøti copil.“ (5) Din asta, Butch a înfleles: „Când vine vremea sæ dovedeøti cæ eøti bærbat, va trebui sæ bei whisky.“ Astfel, pentru un pæmântean, mustrarea mamei a pærut a fi „de bun°simfl“. Dar copiii gândesc în stil marflian înainte ca pærinflii sæ°i dezvefle de acest obicei. Tocmai de asta gândurile lor spontane par atât de proaspete øi de noi. Copilul are misiunea de a învæfla ce vor sæ spunæ, de fapt, pærinflii sæi. Asta îl ajutæ sæ pæstreze iubirea lor sau mæcar protecflia din partea lor sau, în cazurile dificile, sæ supraviefluiascæ pur øi simplu. Dar dincolo de toate acestea, copilul îøi iubeøte pærinflii øi principalul sæu scop în viaflæ este acela de a°i mulflumi (dacæ aceøtia îi permit), iar pentru a face asta, trebuie sæ øtie ce vor ei. Aøadar, din fiecare directivæ, oricât de indirect ar fi ea formulatæ, copilul încearcæ sæ extragæ esenfla imperativæ sau miezul marflian. Astfel îøi programeazæ planul de viaflæ. Pisicile øi porumbeii pot face, de asemenea, acest lucru, numai cæ le ia mai mult timp. Se numeøte programare fiindcæ e foarte probabil ca efectele directivelor sæ se permanentizeze. Pentru copil, dorinfla pærintelui e poruncæ øi aøa va ræmâne tot restul vieflii sale, dacæ nu se produce o ræsturnare drasticæ de situaflie. Doar chinurile (ræzboi, închisoare) sau extazul (convertirea, iubirea) îl pot elibera rapid; experienfla de viaflæ øi psihoterapia pot duce la eliberare, dar mai lent. Moartea pærinflilor nu risipeøte neapærat vraja; în cele mai multe cazuri, dimpotrivæ, o accentueazæ. Câtæ vreme Copilul este adaptat

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

131

øi nu liber, indiferent ce sarcinæ neplæcutæ cere Pærintele, persoana „condusæ de scenariu“ (în original, script°driven) o va îndeplini, øi indiferent ce sacrificii se cer, persoana „dominatæ de scenariu“ (în original, script°ridden) le va face. Paralela cu proxenetul øi prostituata e izbitoare. Ea preferæ sæ fie exploatatæ de el, sæ sufere din cauza lui øi sæ obflinæ din asta ce satisfacflii poate, decât sæ se aventureze în necunoscut færæ protecflia pe care el i°o oferæ. Marfliana traduce cuvintele în forma adeværatei lor semnificaflii, în funcflie de rezultatele pe care le determinæ, øi judecæ oamenii nu dupæ intenflia lor aparentæ, ci dupæ „etalarea finalæ“. Astfel, multe acfliuni parentale aparent juste sunt de fapt misiuni de°a dreptul injuste. Un adolescent a avut ghinion cu maøina pe care øi°a ales°o, astfel cæ trebuia sæ facæ adesea reparaflii costisitoare, care°l îngrijorau pe tatæl lui. Tatæl „bun“ a „comunicat“ cu tânærul din când în când pe aceastæ temæ, iar o datæ a bombænit cu bunævoinflæ: „Eh, treaba asta mæ costæ, dar nu°fli face prea multe griji.“ Fireøte, bæiatul a interpretat generozitatea politicoasæ a pærintelui drept: „E cazul sæ°fli faci griji.“ Dar dacæ el spunea cæ°øi face griji sau întreprindea ceva neobiønuit ca sæ încerce sæ remedieze situaflia, tatæl putea sæ°l dojeneascæ, spunându°i: „fii°am spus sæ nu°fli faci prea multe griji!“ Traducerea în marflianæ a atitudinii „amabile“ exprimate prin „Nu°fli face prea multe griji!“ este: „Fæ°fli griji pânæ când am sæ°fli pot spune cæ°fli faci prea multe griji.“ Un exemplu øi mai spectaculos este cel al unei chelnerifle abile, capabilæ sæ circule printre mese într°un restaurant aglomerat, cu multæ agitaflie, având braflele încærcate cu farfurii cu mâncare fierbinte. Siguranfla miøcærilor ei stârnea admiraflia atât din partea conducerii restaurantului, cât øi din partea clienflilor. Într°o zi, pærinflii fetei au venit sæ mænânce în acel local øi s°o admire la rândul lor. Când fata a trecut iute pe lângæ masa lor cu povara°i obiønuitæ, maicæ°sa a strigat cu teamæ evidentæ: „Ai grijæ!“, la care fata, pentru prima oaræ în cariera ei… Mda, pânæ øi cel mai pæmântean cititor poate sæ termine povestirea færæ sæ aibæ nevoie de traducere. Pe scurt, „Ai grijæ!“ înseamnæ prea adesea: „Fæ o greøealæ, ca sæ°fli pot

132

Eric Berne

spune: «fii°am zis eu sæ ai grijæ!»“, øi asta e etalarea finalæ. „Ai grijæ, ha°ha!“ e o provocare chiar øi mai mare. Ca instrucfliune simplæ din partea Adultului, „Ai grijæ!“ poate avea o oarecare valoare, dar îngrijorarea excesivæ sau „ha°ha“°ul Copilului îi conferæ altæ semnificaflie. În cazul lui Butch, apostrofa „Eøti prea mic ca sæ bei!“ venitæ din partea unei mame care trægea øi ea la mæsea însemna: „Hai, apucæ°te mai repede de bæut, ca sæ pot protesta“, în asta constând etalarea finalæ a manevrei ei. Butch øtia ce are de fæcut mai devreme sau mai târziu dacæ vrea sæ obflinæ atenflia oferitæ de maicæ°sa færæ tragere de inimæ, jalnicul ei substitut de iubire. Dorinfla ei, aøa cum a interpretat°o bæiatul, a devenit misiunea sa. Tatæl lui, om muncitor, care bea zdravæn la sfârøit de sæptæmânæ, îi oferea un exemplu bun. La øaisprezece ani, Butch se îmbæta deja cu regularitate. Dupæ ce a împlinit øaptesprezece, unchiu°sæu s°a aøezat lângæ el, a pus pe masæ o sticlæ cu whisky øi i°a zis: „Butch, o sæ te învæfl sæ bei.“ Taicæ°sæu avea obiceiul sæ°i spunæ cu un zâmbet disprefluitor: „Cât de prost pofli sæ fii!“ Astea erau singurele cuvinte pe care i le adresa, aøa cæ Butch a hotærât de timpuriu cæ trebuie sæ se poarte ca un prost — alt exemplu al valorii gândirii marfliene, din moment ce taicæ°sæu aræta limpede cæ n°are nevoie în casæ de cineva care „se dæ deøtept“. În realitate, tatæl spunea: „Ai face bine sæ te porfli ca un prost când sunt eu de faflæ“, iar Butch øtia acest lucru. Ajunge cu marfliana… Mulfli copii cresc în familii în care tatæl munceøte mult øi bea mult. Munca multæ este o prescripflie menitæ sæ umple timpul între reprizele de bæut. Dar bæutul poate sæ influenfleze negativ munca, iar bæutura constituie blestemul clasei muncitoare. Pe de altæ parte, munca influenfleazæ negativ bæutul, fiind blestemul clasei bæutoare. Bæutul øi munca sunt contrarii. Dacæ bæutul face parte dintr°un scenariu de viaflæ, munca reprezintæ un contrascenariu. „Matricea scenariului“43 din figura 6 prezintæ directivele scenariului lui Butch. Sus, Pærintele iritabil al tatælui spune: 43

Matricea scenariului a fost descrisæ pentru prima oaræ de Claude M. Steiner. Vezi articolul sæu, „Script and Counterscript“. Transactional

133

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Tatæl

Mama P

P „Fii b ærba „Nu t!“ te ar æta d eøtep t!“

t!“ ærba „Fii b

P A

A + Unchiul

„Uite aøa se

bea! “

A C

C

„Poartæ -te ca un pros t, ha-ha !“

P

te, apæ-lap „Nu fi p “ l! ru a uite pah

A

C2

C1

Un tânær alcoolic Figura 6

„Fii bærbat, dar nu te aræta deøtept“, în timp ce jos, Copilul disprefluitor al acestuia spune: „Poartæ°te ca un prost, ha°ha!“ Sus, Pærintele grijuliu al mamei spune: „Fii bærbat, dar eøti deocamdatæ prea mic“, în timp ce jos, Copilul ei îl provoacæ: „Nu fi papæ°lapte, uite paharul!“ Între ele, Adultul tatælui, cu ajutorul unchiului, îl învaflæ pe Butch sæ bea cum trebuie.

C. Micul avocat Gândirea marflianæ îi permite copilului sæ afle ce vor „cu adeværat“ pærinflii, adicæ la ce vor reacfliona cel mai favorabil. Folosind°o cu eficienflæ, el îøi asiguræ supraviefluirea øi°øi exprimæ iubirea faflæ de pærinfli. Astfel, îøi construieøte starea Analysis Bulletin 5: 133°135, Aprilie 1966. Vezi, de asemenea, Steiner, C.M., Games Alcoholics Play. Grove Press, New York, 1972.

134

Eric Berne

Eului cunoscutæ sub numele de „Copil adaptat“. Copilul adaptat vrea øi are nevoie sæ se poarte într°o manieræ adaptatæ øi încearcæ sæ evite comportamentele neadaptative, ba chiar øi simflæmintele neadaptative, care vor suscita reacflii mai puflin decât optime din partea celor din jur. Totodatæ, Copilul liber, care se exprimæ spontan, trebuie flinut în frâu. Echilibrul dintre aceste douæ forme de comportament este pæstrat de Adultul copilului (AC în Figura 7, p. 147), care trebuie sæ acflioneze ca un computer extrem de agil pentru a hotærî ce este necesar øi ce este permisibil în fiecare moment al fiecærei situaflii. Acest Adult atinge o deosebitæ mæiestrie în a ghici ce doresc øi ce vor tolera oamenii sau, în cel mai ræu caz, ce°i va emofliona ori îi va înfuria cel mai tare, sau poate îi va face sæ simtæ cea mai mare vinovæflie, neajutorare, fricæ sau durere. Aøadar, Adultul copilului este un observator iscusit al firii omeneøti øi, de aceea, i se spune Profesorul. De fapt, el cunoaøte mai multæ psihologie øi psihiatrie practicæ decât oricare profesor adult, deøi, dupæ mulfli ani de instruire øi experienflæ, un profesor adult poate ajunge sæ øtie pânæ la 30% din ceea ce øtia când avea patru ani. Dupæ ce a învæflat gândirea marflianæ, obflinând astfel un Copil adaptat sænætos, Profesorul îøi îndreaptæ atenflia spre gândirea juridicæ, în scopul de a gæsi cât mai multe modalitæfli prin care sæ se poatæ exprima Copilul liber. Gândirea juridicæ debuteazæ în anii de modelare, dar îøi atinge dezvoltarea deplinæ spre sfârøitul copilæriei, iar dacæ pærinflii o încurajeazæ se poate prelungi pânæ la maturitate, dând naøtere avocaflilor. În limbaj colocvial, gândirea juridicæ este numitæ gândire ømecheræ. Ea se întâlneøte deosebit de frecvent în domeniul eticii sexuale personale. Astfel, o fatæ instruitæ de pærinfli sæ nu°øi piardæ virginitatea poate sæ practice masturbarea reciprocæ, felaflia sau diferite alte activitæfli sexuale, care°i permit sæ dea ascultare literei legii parentale, chiar dacæ øtie cæ, „în realitate“, pærinflii voiau sæ°i spunæ sæ nu facæ nimic din registrul sexual. Dacæ pærinflii îi dau avertismente negative în privinfla „sexului“, se poate ca fata sæ aibæ contact sexual færæ orgasm. Ømecheria sexualæ clasicæ era folositæ de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

135

prostituatele din Paris la începutul secolului al XX°lea. (S°ar putea sæ mai fie folositæ øi astæzi.) Când mergeau la spovedanie, li se ierta meseria, pe temeiul faptului cæ e ceva strict profesional, cu condiflia ca practicarea ei sæ nu le excite. Doar dacæ simfleau plæcere, activitatea lor era consideratæ pæcat.44 Pærinflii îi impun copilului o interdicflie pe care o consideræ suficientæ pentru a acoperi situaflia, dar nu acordæ destul credit isteflimii pe care, în general, au dezvoltat°o chiar ei la copiii lor. Astfel, un bæiat cæruia i se spune „Nu face prostii cu femeile“ poate sæ ia aceasta drept permisiunea de a face prostii cu alfli bæiefli sau, în anumite cazuri, cu oile sau vacile; gândind din perspectivæ juridicæ, este nevinovat, fiindcæ nu face ceea ce i°au interzis pærinflii. O fatæ cæreia i s°a spus „Nu læsa bæieflii sæ te atingæ“ a hotærât cæ interdicflia înseamnæ cæ are voie sæ se atingæ singuræ. Prin aceastæ ømecherie, Copilul adaptat al fetei a ræmas supus faflæ de dorinflele mamei, iar Copilul liber s°a putut bucura de plæcerile masturbærii. Un bæiat cæruia i s°a spus în manieræ similaræ „Nu face prostii cu fetele“ a luat interdicflia drept permisiune de a face prostii cu el însuøi. Nici unul dintre aceøti oameni n°a încælcat propriu°zis vreo interdicflie parentalæ. Copilul abordeazæ astfel de restricflii aøa cum ar face°o un avocat: cautæ ømecheria cu ajutorul cæreia sæ le ocoleascæ. Unor copii le place sæ se supunæ øi nu cautæ ømecherii; alflii au lucruri mai interesante de fæcut. Dar aøa cum mulfli oameni se dedicæ gæsirii de cæi prin care sæ evite legea færæ a o încælca, tot aøa, mulfli copii sunt interesafli sæ descopere cum pot fi obraznici færæ a încælca de°a dreptul spusele pærinflilor. În ambele cazuri, chiar pærinflii sunt cei care îi învaflæ pe copii aceastæ iscusinflæ øi le°o încurajeazæ, ea fæcând parte din programarea parentalæ. În anumite cazuri, de aici poate sæ rezulte formarea unui antiscenariu, prin care copilul reuøeøte sæ inverseze complet intenflia scenariului, færæ a încælca propriu°zis vreo direcflie a scenariului iniflial. 44

Philippe, C.L. Bubu of Montparnasse (cu prefaflæ de T.S. Eliot). Berkeley Publishing Company, New York, 1957.

136

Eric Berne

D. Instrumentarul scenariului Adepflii analizei tranzacflionalæ nu au plecat de la ideea cæ planurile de viaflæ ale oamenilor sunt construite la fel ca miturile øi basmele. Ei au observat cæ hotærârile din copilærie øi nu planurile formulate la vârsta adultæ par sæ determine, în ultimæ instanflæ, destinul individului. Orice ar fi crezut sau ar fi spus oamenii cæ fac cu viafla lor, ei pæreau mânafli de o compulsie læuntricæ de a obfline o ræsplatæ finalæ deseori diferitæ de ceea ce scriau în autobiografie sau în curriculum vitae. Mulfli dintre cei care afirmau cæ vor sæ facæ bani ajungeau sæ°i piardæ, pe când în jurul lor alflii se îmbogæfleau. Unii care susflineau cæ sunt în cæutarea iubirii gæseau uræ chiar øi la cei care°i iubeau. Pærinflii care declarau cæ au fæcut tot ce°au putut ca sæ creascæ niøte copii fericifli se trezeau cu dependenfli de substanfle, puøcæriaøi øi sinucigaøi. Indivizii pioøi care studiau Biblia comiteau omucideri øi violau copii. Aceste contradicflii existæ încæ de când a apærut specia umanæ; ele sunt cele despre care se cântæ la operæ øi care asiguræ vânzarea ziarelor. Treptat, a devenit evident cæ, deøi din punctul de vedere al Adultului aceste lucruri n°au nici o noimæ, pentru partea de Copil a personalitæflii sunt foarte inteligibile. Acestei pærfli a personalitæflii îi plac miturile øi basmele; ea crede cæ lumea a fost cândva sau ar putea sæ devinæ aøa cum o descriu poveøtile. În consecinflæ, descoperirea faptului cæ adesea, când îøi alcætuiesc planul vieflii, copiii urmeazæ firul narativ al unui basm preferat n°a constituit o surprizæ. Adeværata surprizæ a fost constatarea cæ planurile acestea ræmân valabile timp de douæzeci, patruzeci, poate chiar optzeci de ani øi cæ de obicei, în final, ele prevaleazæ asupra „bunului°simfl“. Mergând înapoi pe firul evenimentelor de la un suicid, un accident auto, un delirium tremens, o condamnare la închisoare sau un divorfl øi ignorând „diagnosticul“ pentru a afla ce s°a întâmplat în realitate, s°a relevat în scurt timp cæ în aproape toate cazurile, aceste deznodæminte au fost planifi-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

137

cate înainte de vârsta de øase ani.45 Planurile sau scenariile aveau anumite elemente comune, care alcætuiau „instrumentarul scenariului“. Acelaøi instrumentar pærea sæ acflioneze øi în scenariile bune: creatori, lideri, eroi, bunici venerabili øi oameni remarcabili în profesia lor. Instrumentarul avea de a face cu structurarea timpului lor pe parcursul vieflii øi s°a dovedit a fi acelaøi ca instrumentarul folosit în acest scop în basme. În poveøti, programarea o fac uriaøii øi uriaøele, monøtrii øi vræjitoarele, zânele°naøe øi animalele sælbatice recunoscætoare, magicienii mohorâfli de ambele sexe. În viafla realæ, toate aceste roluri le joacæ pærinflii. Psihoterapeuflii øtiu mai multe despre scenariile „rele“ decât despre cele „bune“ fiindcæ primele sunt mai spectaculoase øi oamenii petrec mai multæ vreme vorbind despre ele. Freud, de exemplu, citeazæ nenumærate studii de caz ale unor învinøi, singurii învingætori ce apar în operele sale fiind Moise, Leonardo da Vinci øi el însuøi. Foarte puflini învingætori se obosesc sæ afle cum au ajuns astfel, pe când învinøii îøi doresc deseori din toatæ inima sæ afle acest lucru, ca sæ poatæ lua mæsuri. De aceea, în secfliunile ce urmeazæ ne vom ocupa mai întâi de scenariile de înfrângere, în privinfla cærora avem cunoøtinfle foarte precise. În cazul lor, instrumentarul scenariului cuprinde urmætoarele elemente, traduse de copil în imperative marfliene: 1. Pærinflii îi spun copilului cum sæ°øi sfârøeascæ viafla. „Dispari!“ sau „Sæ nu te mai væd!“ sunt condamnæri la moarte; la fel øi „Sæ mori bogat“. „O sæ sfârøeøti ca tatæl tæu (alcoolic)“ e o condamnare pe viaflæ. Numim un astfel de ordin ræsplata finalæ sau blestemul scenariului. 45

La Seminariile de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco au fost cercetate amænunflit câteva zeci de scenarii. Acestea øi cele cu care am lucrat în activitatea mea terapeuticæ sunt cele pe care le cunosc cel mai bine. Mulfli alfli analiøti de scenariu acceptæ principiile prezentate aici, pe baza experienflei lor care, luatæ în ansamblu, cuprinde probabil câteva mii de cazuri din spitale, clinici, øcoli øi închisori, precum øi din practica privatæ.

138

Eric Berne

2. Apoi îi dau un ordin negativ nedrept, care îl va împiedica sæ scape de blestem: „Nu mæ bate la cap!“ sau „Nu fæ pe deøteptul!“ (= Dispari!) sau „Nu te mai væicæri!“ (= N°ai decât sæ crapi!). Aceasta constituie porunca sau piedica (în original, stopper) scenariului. Poruncile sunt date de starea de Pærinte Critic al Eului sau din cea a Copilului nebun. 3. Pærinflii încurajeazæ comportamentul care va conduce la ræsplatæ: „Bea un pahar!“ ori „Doar n°o sæ°l laøi sæ scape nepedepsit!“ Asta se numeøte provocarea scenariului sau ispita (în original, come°on). Ea îøi are originea într°o stare de Copil ræutæcios — sau demon — a Eului pærintelui øi de obicei e însoflitæ de un „ha°ha!“ 4. Tot ei îi prescriu cum sæ°øi umple timpul în aøteptarea întâmplærilor cu adeværat palpitante, sub forma unui precept moral. „Munceøte pe brânci!“ poate sæ însemne: „Munceøte pe brânci toatæ sæptæmâna ca sæ te pofli îmbæta sâmbætæ seara.“ „Ai grijæ de fiecare bænufl!“ poate însemna: „Ai grijæ de fiecare bænufl ca sæ°fli pofli pierde tofli banii odatæ.“ Acesta este sloganul antiscenariului øi provine de la starea de Pærinte grijuliu. 5. În plus, pærinflii îøi învaflæ copilul ce trebuie sæ øtie în viafla realæ ca sæ°øi îndeplineascæ scenariul: cum sæ prepare cocteiluri, cum sæ flinæ registre, cum sæ înøele. Acesta este modelul sau programul, o formæ de instruire Adultæ. 6. Copilul, la rândul lui, are imbolduri øi impulsuri contrare întregului instrumentar al scenariului pe care i°l impun pærinflii. „Bate la uøæ!“ (versus „Dispari!“), „Fæ pe deøteptul!“, „Ia°fli tælpæøifla!“ (versus „Munceøte pe brânci“), „Cheltuieøte acum tot ce ai!“ (versus „Pune deoparte fiecare bænufl“), „Greøeøte!“ Acestea sunt impulsurile conforme cu scenariul sau demonul. 7. Undeva, ascunsæ, existæ o modalitate de a scæpa de blestem. „Ai voie sæ reuøeøti dupæ ce împlineøti patruzeci de ani.“ Acest antidot împotriva vræjii nefaste (în original, spellbreaker) se numeøte antiscenariu sau eliberare interioaræ. Dar

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

139

adesea, singurul antiscenariu e moartea: „Ai sæ°fli primeøti ræsplata în rai.“ Exact acelaøi instrumentar de structurare a timpului se gæseøte în mituri øi basme. Ræsplata sau blestemul: „Dispari!“ (Hansel øi Gretel) ori „N°ai decât sæ crapi!“ (Albæ°ca°Zæpada, Frumoasa din Pædurea adormitæ). Porunca sau piedica: „Nu fi prea curios!“ (Adam øi Eva, Pandora). Provocarea sau ispita: „Înfleapæ°te în deget cu fusul, ha°ha!“ (Frumoasa din Pædurea adormitæ). Sloganul antiscenariului: „Munceøte din greu pânæ°l întâlneøti pe prinfl!“ (Kari rochie°de°lemn) sau „Poartæ°te frumos pânæ când ea spune cæ te iubeøte!“ (Frumoasa øi Bestia). Modelul sau programul: „Poartæ°te bine cu animalele, iar ele te vor ajuta la nevoie.“ (Bucle de aur). Impulsul sau demonul: „Am sæ arunc doar o privire!“ (Barbæ Albastræ). Antiscenariul sau antidotul blestemului: „Ai voie sæ nu mai fii broscoi dupæ ce ea te izbeøte de perete.“ (Broscoiul fermecat) sau „Ai sæ fii liber dupæ doisprezece ani de munci grele“ (Hercule). Aceasta e componenfla instrumentarului scenariului. Blestemul, piedica øi ispita alcætuiesc comenzile scenariului, iar celelalte patru elemente pot fi folosite împotriva lor. Dar copilul træieøte într°o lume de basm, frumoasæ, mediocræ sau oribilæ, øi crede în principal în magie. În consecinflæ, el cautæ o rezolvare magicæ, prin superstiflii øi fantezie. Nereuøind pe aceastæ cale, recurge iaræøi la demon. Însæ demonul are o caracteristicæ anume: când demonul copilului spune „Am sæ te sfidez, ha°ha!“, demonul pærintelui replicæ: „Exact asta vreau sæ faci, ha°ha!“ Astfel, provocarea scenariului øi impulsurile conforme cu scenariul, ispita øi demonul merg mânæ°n mânæ øi°l duc pe învins la pieire. Pærintele învinge când copilul pierde, iar copilul pierde încercând sæ învingæ. Ne vom referi mai detaliat la toate aceste elemente în capitolul 7.

Capitolul 7 INSTRUMENTARUL SCENARIULUI DE VIAfiÆ Pentru a pricepe cum funcflioneazæ scenariul øi cum sæ°l abordæm în terapie, e nevoie sæ°i cunoaøtem detaliat instrumentarul, aøa cum îl înflelegem astæzi. Cunoøtinflele privind structura sa de bazæ mai au încæ unele lacune, dar modelul nostru s°a dezvoltat øi a devenit complex în scurtul ræstimp de zece ani care s°a scurs de când a fost realizatæ prima sa descriere.46 La vremea respectivæ, el semæna cu automobilul Duryea cu un cilindru din anul 1893, pe când acum seamænæ cu un Ford Model°T avansat. Fæcând un rezumat pe baza exemplelor sumare prezentate pânæ aici, instrumentarul constæ din øapte elemente. Ræsplata sau blestemul, porunca sau piedica øi provocarea sau ispita controleazæ împreunæ progresul scenariului spre împlinire øi, de aceea, se numesc comenzile scenariului. Toate acestea sunt întipærite prin programare, în majoritatea cazurilor înainte de vârsta de øase ani. La fel øi antiscenariul sau antidotul vræjii, dacæ existæ. Ulterior încep sæ se manifeste mai pregnant sloganele sau prescripflia contrascenariului, precum øi modelele de comportament øi instrucfliunile parentale. Demonul reprezintæ cel mai vechi strat al personalitæflii (Copilul copilului) øi existæ dintru început.* 46 *

Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit. Îi amintesc încæ o datæ cititorului cæ termenii Pærinte, Adult øi Copil, cu majusculæ, denumesc stæri ale Eului, în timp ce termenii pærinte, adult øi copil, færæ majusculæ, se referæ la persoane.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

141

A. Ræsplata scenariului De obicei, ræsplata, aøa cum apare ea în practica clinicæ, se poate reduce la patru alternative: fii un însingurat, fii un trântor, înnebuneøte sau mori. Dependenfla de droguri sau de alcool reprezintæ calea cea mai plæcutæ de a împlini oricare dintre aceste variante. Copilul poate sæ interpreteze condamnarea în marflianæ sau prin intermediul gândirii juridice, lucru care, de multe ori, îl dezavantajeazæ. Într°un caz în care mama le°a spus tuturor copiilor ei cæ vor sfârøi la azil, chiar aøa s°a întâmplat cu tofli. Fetele au ajuns în calitate de paciente, iar bæieflii, în calitate de psihiatri. Violenfla e un tip aparte de ræsplatæ øi apare în „scenariile organice“ (în original, tissue script). Acestea se deosebesc de toate celelalte fiindcæ valuta lor constæ în carne, sânge øi oase omeneøti. Foarte probabil, copilul care a væzut, a provocat ori a suferit mutilare sau værsare de sânge e diferit de ceilalfli copii øi nu mai are cum sæ redevinæ la fel ca aceøtia. Dacæ pærinflii trimit copilul în lume de la o vârstæ fragedæ sæ se descurce singur, fireøte cæ banii ajung sæ°l preocupe foarte mult, devenind adesea principala valutæ øi ræsplata scenariului sæu. Dacæ°l mustræ mereu øi°i spun cæ n°are decât sæ crape, cuvintele pot sæ devinæ valuta scenariului. Valuta trebuie diferenfliatæ de tema scenariului. Principalele teme ale scenariilor de viaflæ sunt aceleaøi care se gæsesc în basme: iubire, uræ, recunoøtinflæ øi ræzbunare. Pentru exprimarea oricæreia dintre aceste teme se poate folosi orice valutæ. Principala întrebare pe care øi°o pune în aceastæ privinflæ analistul de scenarii este: „În câte feluri poate pærintele sæ°i spunæ copilului sæ træiascæ veønic sau sæ moaræ?“ O poate spune direct: „Viaflæ lungæ!“ într°un toast sau o rugæciune, ori „N°ai decât sæ crapi!“ într°o ceartæ. E greu de înfleles sau de recunoscut puterea aproape incredibilæ a cuvintelor mamei asupra copilului (ori ale sofliei asupra soflului sau invers). Din experienfla mea, un numær considerabil de internæri justificate în spital au avut loc la scurt timp dupæ ce pacientului i°a spus

142

Eric Berne

o persoanæ iubitæ (sau chiar o persoanæ detestatæ) cæ n°are decât sæ crape. În multe cazuri, existæ un bunic care controleazæ ræsplæflile, fie direct, fie prin intermediul pærintelui. Bunica poate sæ°l salveze pe pacient de la condamnarea la moarte pronunflatæ de tatæ oferindu°i în schimb „statutul de membru pe viaflæ“. La fel de bine, poate sæ°i dea mamei un scenariu Medeea (sau „suprascenariu“), care o obligæ pe aceasta sæ°øi împingæ într°un fel sau altul copiii spre moarte. Toate acestea pætrund în Pærintele bæieflelului sau al fetiflei øi e foarte probabil sæ se pæstreze acolo pentru tot restul vieflii sale: speranfla blândæ cæ acel copil va træi veønic sau vocea aspræ care°l îndeamnæ sæ se îndrepte spre moarte. Uneori, condamnarea la moarte nu confline duømænie, ci doar inutilitate sau disperare. Dar din moment ce copilul absoarbe dorinflele mamei încæ din clipa când se naøte, de obicei ea e cea care hotæræøte în numele lui. Ulterior, tatæl o susfline sau o contrazice: dæ un plus de greutate blestemului formulat de ea sau îl modificæ. De obicei, pacienflii îøi amintesc reacflia din copilærie la poruncile parentale privind ræsplata scenariului — lucruri pe care nu le°au rostit cu voce tare. Mama: „Eøti exact la fel ca taicæ°tæu!“ (care a divorflat øi træieøte singur într°o cameræ închiriatæ). Bæiatul: Foarte bine. Deøtept tip, tata! Tatæl: „Ai sæ ajungi ca mætuøæ°ta!“ (sora mamei, care se aflæ internatæ într°un spital de psihiatrie ori s°a sinucis). Fiica: Dacæ spui tu… Mama: „N°ai decât sæ crapi!“ Fiica: Nu vreau, dar dacæ spui tu, cred cæ n°am încotro. Tatæl: „Cu firea ta agresivæ, într°o zi ai sæ omori pe cineva.“ Bæiatul: Pæi, dacæ nu se poate sæ fii tu acela, o sæ fie altcineva. Copilul e foarte iertætor øi ia decizia de a urma porunca doar dupæ zeci sau chiar sute de asemenea tranzacflii. O fatæ dintr°o familie foarte perturbatæ, în care pærinflii nu°i acordau

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

143

nici un fel de sprijin, a descris clar ziua când a luat hotærârea definitivæ. Avea treisprezece ani pe atunci; fraflii ei au dus°o în hambar øi au supus°o la tot felul de cascadorii sexuale, cærora ea li s°a supus ca sæ°i mulflumeascæ. Dupæ ce au terminat, bæieflii au început sæ râdæ de ea øi sæ vorbeascæ despre ea. Au hotærât cæ acum va trebui ori sæ devinæ prostituatæ, ori sæ înnebuneascæ. În noaptea respectivæ, fata s°a gândit foarte bine, iar dimineafla avea hotærârea luatæ: va înnebuni. Chiar asta a øi fæcut, foarte eficient — a înnebunit øi a ræmas aøa vreme de câfliva ani. Explicaflia ei a fost foarte simplæ: „Nu voiam sæ devin prostituatæ.“ Deøi ræsplata scenariului e prezentatæ sau hotærâtæ de pærinfli, ea va avea efect doar dacæ o acceptæ copilul. Discursul lui de acceptare nu are ostentaflia øi rafinamentul unei investiri prezidenfliale pe Madison Avenue, dar îl va rosti cât de limpede îndræzneøte, cel puflin o datæ. „Când am sæ fiu mare, am sæ fiu ca mami“ (adicæ se va cæsætori øi va avea copii) sau „Când am sæ fiu mare, am sæ fac ce°a fæcut tati“ (adicæ va fi ucis în ræzboi) sau „Aø vrea sæ mor“. Pacientul ar trebui întrebat: „Ce°ai hotærât, când erai copil, cæ vei face cu viafla ta?“ Dacæ dæ un ræspuns convenflional („Voiam sæ mæ fac pompier“), ar trebui fæcutæ rectificarea: „Am vrut sæ întreb: Cum ai hotærât cæ vei ajunge?“ Din moment ce hotærârile legate de recompensæ se iau deseori la o vârstæ mai fragedæ, de la care persoana nu prea are amintiri, se poate sæ nu reuøeascæ sæ dea un ræspuns, dar acesta poate fi dedus din peripefliile sale ulterioare.

B. Porunca În viafla realæ, poruncile nu au efect în mod miraculos, ci depind de proprietæflile fiziologice ale psihicului omenesc. Nu ajunge sæ spui o datæ „Nu mânca merele acelea!“ sau „Nu deschide cutia asta!“ Orice marflian øtie cæ o poruncæ datæ ast-

144

Eric Berne

fel e, de fapt, o provocare. Pentru ca ea sæ se întipæreascæ ferm în mintea copilului, trebuie repetatæ frecvent, iar încælcarea ei, pedepsitæ, deøi existæ cazuri excepflionale, cum sunt cele ale copiilor abuzafli fizic, în care o singuræ experienflæ cumplitæ poate întipæri porunca pentru tot restul vieflii. Porunca este cel mai important element din instrumentarul scenariului øi are intensitate variabilæ. Astfel, poruncile pot fi clasificate la fel ca jocurile: porunci de gradul întâi, de gradul doi øi de gradul trei. Fiecare tip tinde sæ producæ un anumit fel de persoanæ: învingætor, neînvingætor sau învins. (Vom explica mai detaliat aceøti termeni ulterior. Neînvingætorul e cel care nici nu învinge, nici nu pierde, ci reuøeøte sæ se menflinæ pe linia de plutire.) Poruncile de gradul întâi (acceptabile social øi blânde) sunt directive cinstite, întærite prin aprobare sau descurajare. („Ai fost bun øi liniøtit.“ „Nu fi prea ambiflios.“) În cazul lor existæ totuøi posibilitatea ca individul sæ devinæ învingætor. Poruncile de gradul doi (voalate øi dure) sunt directive necinstite, întærite indirect printr°un fel de øantaj alcætuit din zâmbete seducætoare øi încruntæri ameninflætoare — cel mai bun mod de a creøte un neînvingætor („Nu°i spune lui taicæ°tæu.“ „fiine°fli gura.“). Cele de gradul trei (foarte dure øi aspre) sunt piedici iraflionale întærite prin fricæ. Vorbele devin flipete, expresiile faciale devin strâmbæturi de coømar, iar pedeapsa fizicæ se transformæ în ræutate („Îfli dau una de°fli sar dinflii!“). Ele constituie una dintre cele mai sigure cæi de a obfline un învins. Porunca, la fel ca recompensa, este complicatæ de faptul cæ majoritatea copiilor au doi pærinfli. Astfel, unul poate sæ spunæ „Nu fæ pe deøteptul!“, iar celælalt, „Nu fæ pe prostul!“ Asemenea porunci contradictorii îl pun pe copil într°o situaflie dificilæ. Dar majoritatea oamenilor care se cæsætoresc au porunci compatibile, cum ar fi „Nu fæ pe deøteptul!“ øi „Taci din guræ, cæ dacæ nu, te bat de°fli sunæ apa°n cap!“ — o combinaflie nefericitæ. Piedicile sunt inculcate la o vârstæ atât de fragedæ, încât în ochii bæieflelului sau al fetiflei, pærinflii par niøte personaje

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

145

magice. În limbaj colocvial, acea parte a mamei care dæ poruncile (Pærintele critic sau Copilul ei) e numitæ „zâna°naøæ“, dacæ e binevoitoare, sau „mama°vræjitoare“, în caz contrar. În anumite situaflii, cea mai potrivitæ etichetæ pare a fi „Copilul nebun al mamei“. La fel, Tatæl critic e numit „uriaøul vesel“, „spiriduøul urât“ sau „Copilul nebun al tatælui“, dupæ caz.47

C. Ispita Provocarea sau seducflia e cea care dæ naøtere la desfrânafli, dependenfli de substanfle, delincvenfli, jucætori patologici øi alflii cu scenarii de învinøi. Pentru bæiat, reprezintæ scena adeværatæ din Odiseea, în care el e Ulise, iar mama joacæ rolul sirenei care°l ademeneøte spre pierzanie sau al lui Circe care°l transformæ în porc. Pentru fetiflæ, e tatæl în rolul Bætrânului pervers. Ea debuteazæ în primii ani de viaflæ sub forma unei invitaflii generale de a deveni un învins: „Ia uite°l ce neîndemânatic e, ha°ha“ sau „Ia uite°o ce împiedicat merge, ha°ha!“ Apoi se ajunge la disprefl sau tachinare flintitæ: 47

Naøa°zânæ øi mama°vræjitoare, figuri introiectate „de tip electrod“, desprinse prin observarea tranzacfliilor øi prin introspecflie, vor fi uøor de recunoscut ca aliafli ai obiectelor introiectate bune øi rele, postulate de Melanie Klein din perspectivæ psihanaliticæ, øi ai elaborærilor fæcute de Fairbairn pe baza conceptelor ei. De fapt, Fairbairn oferæ una dintre cele mai bune punfli euristice între analiza tranzacflionalæ øi psihanalizæ. Klein, M. The Psychoanalysis of Children. Hogarth Press, Londra, 1932. Fairbairn, W.R.R. The Object°Relations Theory of Personality. Basic Books, New York, 1954. Din punct de vedere literar, toate acestea sunt dezamægitoare, intrând într°un trist conflict cu Wordsworth; de asemenea, în aceastæ luminæ, versul lui Francis Thompson, „orice copil are o naøæ°zânæ în suflet“, trebuie modificat øi el, pentru a include mentori mai puflin binevoitori. Cf. Sharpe, E.F. „Francis Thompson: A Psycho°Analytical Study“, în lucrarea sa Collected Papers on Psycho°Analysis. Hogarth Press, Londra, 1950.

146

Eric Berne

„Bæiatul æsta dæ mereu cu capul în toate cele, ha°ha!“ sau „Fata asta îøi pierde mereu nædragii, ha°ha!“ În adolescenflæ se ajunge la tranzacflii personale: „Ia uitæ°te bine la asta, dræguflæ!“ (completatæ poate de o pipæire accidentalæ sau intenflionatæ), „Ia de°aici øi bea“, „Acum e momentul“, „Pune totul la bætaie, ce mai conteazæ“, fiecare replicæ însoflitæ de ha°ha°ul de rigoare. Ispita e vocea Pærintelui care°i øopteøte Copilului într°un moment critic: sæ nu înceteze sæ se gândeascæ la sex sau la bani, sæ nu lase o anumitæ purtare sæ scape nepedepsitæ. „Haide, dragæ, ce°ai de pierdut?“ Æsta e demonul Pærintelui, iar demonul Copilului reacflioneazæ. În clipa urmætoare, Pærintele face o comutare rapidæ, iar Jeder picæ°n nas. „Iar ai pæflit°o!“ comenteazæ vesel Pærintele; Jeder ræspunde „Ha°ha!“, cu un zâmbet numit în limbaj colocvial „de lingæu“. Ispita e cea care promoveazæ fixafliile la copii øi, pentru aceasta, trebuie sæ aparæ de timpuriu. Pærintele ia nevoia intensæ de apropiere a copilului øi o transformæ în nevoie intensæ de altceva. Odatæ ce aceastæ iubire pervertitæ prinde rædæcini, ea devine fixaflie.

D. Electrodul Ispita provine de la Copilul tatælui sau al mamei øi se întipæreøte în Pærintele copilului — PC°ul lui Jeder în figura 7. Acolo, ea acflioneazæ ca un electrod „pozitiv“, declanøând o reacflie automatæ. Când Pærintele din mintea lui (PC) apasæ butonul, Jeder sare øi se executæ, indiferent dacæ restul fiinflei sale vrea sau nu acest lucru. Spune o tâmpenie, se poartæ stângaci, mai bea un pahar sau pariazæ tofli banii pe cursa urmætoare, ha°ha. Originea poruncilor nu întotdeauna e la fel de claræ, dar øi ele pætrund în PC, unde acflioneazæ ca un electrod „negativ“. Acesta îl împiedicæ pe Jeder sæ facæ anumite lucruri, cum ar fi sæ vorbeascæ sau sæ gândeascæ clar, ori îl descurajeazæ dacæ el se ambaleazæ prea tare, ca de pildæ în

147

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

cazul sexului sau al zâmbetului. Mulfli oameni au træit ræcirea instantanee din toiul excitafliei sexuale øi au observat zâmbetul ce apare øi apoi dispare într°o clipæ, de parcæ în mintea celui care zâmbeøte a apæsat cineva un buton. Din cauza acestor efecte, PC, Pærintele din Copil, e numit „electrodul“. Electrodul øi°a primit numele de la un pacient pe nume Norvil, care øedea neclintit øi foarte încordat pe parcursul øedinflelor de grup, cât timp nu i se vorbea. Când i se adresa cuvântul, ræspundea instantaneu cu o înøiruire de locuri comune precaute („Norvil a spus în sfârøit ceva, ha°ha!“), dupæ care amuflea iaræøi. În scurt timp a devenit evident cæ are în

Copilul tatælui

P

P

A

A

PC

PC

AC

AC

CC

CC

Copilul mamei

Zâna naøæ

Uriaøul cel vesel sau PC = Spiriduøul cel urât

sau

PC =

Mama-vræjitoare Electrodul Profesorul Demonul

PC AC CC

Jeder în copilærie

Originea poruncilor scenariului øi punctul lor de inserflie Figura 7

148

Eric Berne

minte un Pærinte Tatæ foarte strict, care°l controleazæ cu butonul de oprire „Stai potolit“ øi cu butonul „Vorbeøte“, care°l activa. Norvil lucra într°un laborator experimental øi era el însuøi izbit de asemænarea dintre reacfliile sale øi cele ale unui animal cu un electrod în creier. Electrodul constituie provocarea decisivæ pentru terapeut. Acesta, împreunæ cu Adultul pacientului, are misiunea de a°l neutraliza, astfel încât Copilul sæ poatæ obfline permisiunea de a træi liber øi de a reacfliona spontan, în ciuda programærii contrare din partea pærinflilor øi a ameninflærilor acestora în caz de nesupunere. E un lucru dificil chiar øi în cazul comenzilor moderate, dar dacæ porunca constæ într°o cerinflæ formulatæ de o vræjitoare sau un uriaø cu chipul schimonosit de furie, a cærui voce sfærâmæ toate mecanismele de apærare ale psihicului copilului øi a cærui palmæ e mereu pregætitæ sæ°i izbeascæ obrazul, umilindu°l øi terorizându°l, e nevoie de o putere terapeuticæ imensæ.

E. Saci øi alte lucruri Când copilul e restricflionat de comenzi contradictorii, se poate sæ existe doar o singuræ cale de ieøire care°i permite sæ se exprime autentic cât de cât, øi atunci e obligat sæ recurgæ la acel gen de activitate sau de reacflie, oricât de neadecvatæ ar fi. Într°un astfel de caz, cei din jur væd limpede cæ el reacflioneazæ la ceea ce e în mintea lui, øi nu la situaflia externæ; se spune despre el cæ e „în sac“. Dacæ sacul e întærit de un anumit talent sau o anumitæ abilitate øi printr°un ordin ce trimite la o ræsplatæ de învingætor, poate fi un sac de învingætor, dar în cele mai multe cazuri, oamenii aflafli în sac sunt învinøi, întrucât comportamentul lor e neadaptativ. Persoana care se elibereazæ din sac (sau din „container“, cum i se mai spune uneori) va face færæ întârziere ceea ce°i doreøte inima — ceea ce øi°a dorit dintotdeauna cel mai mult sæ facæ. Dacæ acfliunea

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

149

respectivæ se întâmplæ sæ fie adaptativæ øi sub controlul rafliunii Adultului, individul poate deveni învingætor, dar dacæ se dedæ la acea activitate prea des øi prea bine, va sfârøi prin a fi un învins. De fapt, când persoana se elibereazæ din sac øi face ce°i doreøte inima, ordinul sæu privind recompensa va hotærî dacæ va proceda judicios, astfel încât sæ devinæ învingætor, sau va exagera øi va fi un învins. Totuøi, în anumite cazuri s°ar putea sæ reuøeascæ sæ lase în sac ordinul privind recompensa, alæturi de tot restul instrumentarului scenariului, programat de pærinfli, øi atunci va fi cu adeværat stæpân pe sine øi°øi va putea hotærî destinul. Dar lui Jeder îi e greu sæ afle, færæ evaluarea unei terfle persoane obiective, dacæ e într°adevær o persoanæ independentæ ori eliberatæ sau doar un rebel furios, ba poate chiar un schizofrenic care a særit din sac în sticlæ, bægând sau nu dopul la loc în urma lui.

F. Prescripflia Pærintele „spontan“ al mamei øi al tatælui (spre deosebire de Pærintele critic) este programat biologic într°o anumitæ mæsuræ øi are tendinfla fireascæ de a îngriji øi proteja. În esenflæ, amândoi pærinflii, indiferent de problemele lor læuntrice, vor binele lui Jeder. Poate cæ sunt prost informafli, dar ca pærinfli „spontani“, sunt mânafli de intenflii bune sau cel puflin inofensivi. Îl încurajeazæ pe Jeder în moduri care, potrivit imaginii lor despre lume øi a teoriei lor despre viaflæ, sunt menite sæ°i aducæ bunæstare øi succes. Îi transmit prescripflii, de obicei preluate de la bunici, care sunt întruchiparea conservatorismului pæmântean: „Munceøte pe brânci!“ „Fii fatæ cuminte!“ „Strânge ban lângæ ban!“ øi „Fii totdeauna punctual!“ sunt exemple frecvent întâlnite în rândul clasei de mijloc. Dar fiecare familie are øi specialitatea ei; câteva exemple: „Sæ nu mænânci carbohidrafli!“ „Sæ nu te aøezi niciodatæ pe colacul unei toalete publice!“ „Ia în fiecare zi un laxativ!“ sau „O sæ fli

150

Eric Berne

se topeascæ mæduva spinærii de la masturbare!“48 Una dintre cele mai bune e „Niciodatæ sæ nu mizezi când ai lipsæ la mijloc“*, din cauzæ cæ seamænæ cu o zicalæ Zen: folositæ atât în sensul simbolic, cât øi în cel propriu, devine o bunæ expresie marflianæ øi se poate dovedi utilæ în momente neaøteptate. Din moment ce prescripflia vine de la Pærintele grijuliu, iar comenzile, de la un Pærinte critic sau un Copil nebun, existæ loc din beløug pentru contradicflii. Acestea sunt de douæ tipuri: interne øi externe. Contradicflia internæ provine de la douæ stæri ale Eului diferite ale aceluiaøi pærinte. Pærintele tatælui spune „Strânge ban lângæ ban“, iar Copilul sæu spune: „Mizeazæ totul pe ultima cursæ.“ Când un pærinte spune „Strânge ban lângæ ban“, iar celælalt e cel care porunceøte sæ°i iroseascæ pe tofli jucând, avem o contradicflie externæ. Comenzile scenariului sunt introduse øi°øi fac efectul foarte de timpuriu, pe când sloganurile contrascenariului capætæ semnificaflie mai târziu. Jeder pricepe interdicflia „Nupunemâna!“ la vârsta de doi ani, dar înflelege preceptul „Strânge ban lângæ ban“ abia la când ajunge adolescent øi are nevoie de bani ca sæ°øi cumpere tot felul de lucruri. Astfel, comenzile scenariului sæu sunt date de o mamæ care, în ochii lui de copil, pare un personaj magic øi au forfla øi persistenfla blestemului unei vræjitoare; prescripflia i°o dæ o femeie casnicæ binevoitoare øi muncitoare øi, în consecinflæ, are doar caracter orientativ. E o competiflie inegalæ, în care comenzile câøtigæ cu siguranflæ în cazul unui conflict direct, cu excepflia situafliei în care poate fi introdus în ecuaflie un alt element, cum ar fi terapeutul. O dificultate suplimentaræ constæ în aceea cæ scenariul aratæ lucrurile aøa cum sunt ele: oamenii chiar se poartæ neîndemânatic, lucru pe care copilul îl øtie bine; pe de altæ parte, contrascenariul e de obicei convenflional din punctul de ve48 *

Cf. Berne, E. „The Problem of Masturbation“. Diseases of the Nervous System, 10: 3°7, 1944. Referire la încercarea de a obfline, într°o partidæ de pocher, o chintæ când jucætorului îi lipseøte o carte la mijloc (N.t.).

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

151

dere al experienflei sale: se poate sæ fi væzut sau sæ nu fi væzut o persoanæ gæsindu°øi fericirea prin muncæ pe brânci, cuminflenie, spirit econom sau prin punctualitate, evitarea carbohidraflilor, a toaletelor publice, administrarea de laxative øi abflinerea de la masturbare. Alternarea între scenariu øi contrascenariu explicæ un lucru care°i nedumereøte deseori pe pacienfli când terapeutul le spune cæ încurcætura din mintea lor a început în copilæria micæ. „Øi atunci cum se face cæ pe parcursul liceului am fost normal?“ întreabæ ei. Ræspunsul e cæ pe perioada liceului urmau contrascenariul, iar pe urmæ s°a întâmplat ceva care a provocat o „ræbufnire a scenariului“. E un ræspuns de tipul „cel puflin“: nu rezolvæ problema, dar cel puflin aratæ unde trebuie cæutatæ soluflia. Încercarea de a împlini în acelaøi timp un scenariu nefericit øi un contrascenariu binevoitor poate determina comportamente ciudate, ca în cazul fetei cæreia Pærintele furios al tatælui îi spunea deseori „N°ai decât sæ crapi!“, în timp ce Pærintele anxios al mamei îi spunea mereu sæ poarte galoøi, ca sæ nu se ude la picioare. Aøa cæ atunci când s°a aruncat de pe pod, purta galoøii în picioare. (A supraviefluit.) Contrascenariul stabileøte stilul de viaflæ al persoanei, iar scenariul îi controleazæ destinul. Când cele douæ se armonizeazæ între ele, pot trece neobservate în paginile interioare ale ziarelor, însæ dacæ se aflæ în conflict, pot sæ aducæ surprize øi sæ aparæ în titlurile de pe prima paginæ. Astfel, „Diaconul sârguincios“ poate ajunge „Preøedintele consiliului se pensioneazæ dupæ treizeci de ani“ sau „Preøedintele consiliului, condamnat la închisoare pentru delapidare“, iar „Femeia casnicæ devotatæ“ devine „Mama anului særbætoreøte nunta de aur“ sau „Mama anului sare de pe acoperiøul clædirii“. De fapt, se pare cæ în lume existæ douæ feluri de oameni: adeværafli øi de plastic, cum spuneau hipioflii. Oamenii adeværafli decid singuri, pe când oamenii de plastic sunt conduøi de plæcinta cu rævaøe. „Teoria plæcintei cu rævaøe“ asupra existenflei umane spune cæ fiecare copil are dreptul sæ ia douæ felii din plæcinta

152

Eric Berne

familiei: una cu margini drepte øi una cu margini zdrenfluite. Cea cu margini drepte e un slogan, cum ar fi „Munceøte pe brânci!“ sau „Nu abandona!“, pe când cea cu margini zdrenfluite e o provocare maliflioasæ conformæ cu scenariul, cum ar fi „Uitæ sæ°fli faci tema“, „Poartæ°te neîndemânatic“ sau „N°ai decât sæ crapi“. Dacæ nu le aruncæ, în jurul acestor douæ „rævaøe“ îi sunt hotærâte stilul de viaflæ øi destinul.

G. Modele parentale Ca sæ obflii o doamnæ, începi cu bunica; øi ca sæ obflii o schizofrenicæ începi tot cu bunica. Zoe (aøa îi vom spune surorii lui Jeder) poate deveni o doamnæ numai dacæ mama sa o învaflæ ceea ce trebuie sæ øtie. Fata trebuie sæ învefle de foarte timpuriu, prin imitaflie, cum sæ zâmbeascæ, sæ meargæ øi sæ øadæ, iar mai târziu, prin instruire verbalæ, cum sæ se îmbrace, cum sæ se facæ plæcutæ oamenilor din jur øi cum sæ spunæ „Nu“ cu eleganflæ. E posibil ca øi tatæl sæ aibæ ceva de zis în privinfla acestor lucruri, dar manevrarea tatælui constituie de asemenea un subiect al instruirii feminine. Tatæl poate sæ impunæ comenzile, dar mama e cea care dæ modelul øi instrucfliunile Adulte pentru îndeplinirea lor. Figura 8 prezintæ matricea scenariului unei fete frumoase pe nume Zoe. Dacæ Zoe devine doamnæ de carieræ sau, în cele din urmæ, se revoltæ împotriva sistemului øi a restricfliilor acestuia depinde în egalæ mæsuræ de ceea ce cere scenariul ei øi de propria°i hotærâre. Poate are voie sæ facæ sex øi sæ bea cu moderaflie, dar dacæ devine dintr°o datæ mai activæ, înseamnæ cæ s°a eliberat de scenariu sau urmeazæ pur øi simplu provocarea la revoltæ? În primul caz, tatæl va spune (cum s°ar exprima marflienii): „Nu, nu, nu atât de neîngrijitæ!“, iar în al doilea (în sinea lui, tainic): „Acum aratæ cæ are viaflæ°n ea, ha°ha! Fetifla mea n°are nimic demodat!“ Pe de altæ parte, dacæ mama lui Zoe nu øade corect, nu se îmbracæ corect øi°øi manifestæ feminitatea cu stângæcie, e

153

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Tatæl

Mama P

P Fii fr umo asæ etc.

etc. asæ umo Fii fr

P A

A

A

ci sæ fa cum Uite sæ a o frum sæ fii

C

C

Fii sexi, dar nu vulgaræ

P A

C2

C1

O doamnæ frumoasæ Figura 8

foarte probabil ca Zoe sæ°i semene. Asta se întâmplæ adesea în cazul fetelor cu mame schizoide øi, de asemenea, al fetelor a cæror mamæ a murit când ele erau foarte mici, aøa cæ n°au avut ce model sæ urmeze. O pacientæ cu schizofrenie paranoidæ a cærei mamæ murise când ea avea patru ani spunea: „Dimineafla, la trezire, nici mæcar nu mæ pot hotærî ce sæ pun pe mine.“ În cazul unui bæiat, scenariul øi modelul e mai probabil sæ°i influenfleze alegerea carierei profesionale. Mic fiind, Jeder ar putea spune: „Când am sæ cresc, vreau sæ fiu avocat (poliflist, hofl), ca tata.“ Dar nu se întâmplæ mereu aøa. Totul depinde de programarea din partea mamei, prin care aceasta spune: „Implicæ°te (nu te implica) într°o activitate cu riscuri din beløug øi cât se poate de palpitantæ, la fel ca (spre deosebire de) tatæl tæu.“ Aceste comenzi, la fel ca toate comenzile scenariului, se referæ nu atât la alegerea unei anumite profesii, ci la tipuri speciale de tranzacflii (în cazul de faflæ, cinstite

154

Eric Berne

sau corupte, riscante sau sigure etc.).49 Dar indiferent dacæ ele sunt pro sau contra, tatæl e cel care oferæ modelul. Jeder poate da impresia cæ acflioneazæ împotriva dorinflelor mamei sale când adoptæ ocupaflia tatælui. Asta ar putea fi cu adeværat o sfidare sau un contrascenariu. Pe de altæ parte, existæ trei mame: Pærinte, Adult øi Copil. Poate cæ Jeder acflioneazæ contrar dorinflelor exprimate ale Pærintelui sau Adultului mamei, supunându°se veseliei nerostite, dar evidente a Copilului ei. Comenzile încep sæ funcflioneze când bæieflelul observæ atenflia captivatæ øi zâmbetul fascinat al mamei în timp ce ascultæ cum tatæl îøi povesteøte ultima pæflanie. Acelaøi lucru se întâmplæ în ceea ce priveøte comenzile date de tatæ lui Zoe. Pærintele sau Adultul lui o avertizeazæ mereu sæ nu cumva sæ ræmânæ însærcinatæ, dar ar putea sæ manifeste un interes øi o plæcere copilæreøti când una dintre colegele ei de clasæ pæfleøte acest lucru. Asta e o provocare la care fata e foarte probabil sæ ræspundæ, mai ales dacæ mama i°a oferit modelul, Zoe însæøi fiind conceputæ în afara cæsætoriei. Uneori, matricea este inversatæ, dar în cele mai multe cazuri, comenzile vin de la pærintele de sex opus, iar modelul, de la pærintele de acelaøi sex. În orice caz, modelul reprezintæ etalarea finalæ, calea finalæ comunæ pentru toate directivele scenariului.

H. Demonul Demonul e mæscærici în existenfla umanæ øi joker în psihoterapie. Indiferent cât de bine îøi construieøte Jeder pla49

Cf. Berne, E. „Concerning the Nature of Diagnosis“. International Record of Medicine 165: 283°292, 1952. Diferenfla între tipurile de tranzacflii în care se angajeazæ mecanicii øi cele în care se angajeazæ fermierii se vede pe chipul lor. Din moment ce se poate presupune cæ øi unii, øi ceilalfli s°au næscut cu acelaøi set de muøchi faciali deservifli de aceiaøi nervi, diferenflele trebuie sæ se datoreze unui fel de „electrod“ din sistemul lor nervos central. În primul caz, electrodul spune „Fii alert!“, iar în al doilea, „Aøteaptæ sæ vezi“, iar aceste sloganuri descriu tipurile de tranzacflii în care se angajeazæ unii øi ceilalfli.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

155

nurile, demonul poate sæ intervinæ în momentul critic øi sæ le dea peste cap, de obicei cu un zâmbet øi un ha°ha. Øi indiferent cât de bine îøi planificæ terapeutul psihoterapia, pacientul are întotdeauna cærfli mai bune. În clipa când terapeutul crede cæ are patru aøi, Jeder dæ jokerul øi demonul lui ia potul. Apoi pleacæ vesel, læsându°l pe doctor sæ frunzæreascæ pachetul de cærfli, încercând sæ priceapæ ce s°a întâmplat. Chiar dacæ e pregætit pentru o asemenea întâmplare, nu poate face prea mare lucru. Poate doctorul øtie dinainte cæ exact când Jeder ajunge în vârful dealului cu bolovanul pe care°l împinge, demonul îi va distrage atenflia øi bolovanul se va rostogoli iaræøi pânæ jos. Poate existæ øi alfli oameni care øtiu acest lucru, dar demonul acflioneazæ deja øi are grijæ ca Jeder sæ nu se apropie de vreo persoanæ care ar putea sæ se amestece. Aøa cæ pacientul începe sæ lipseascæ de la øedinfle sau se distanfleazæ, iar dacæ face cineva presiuni asupra lui, renunflæ pur øi simplu. E posibil sæ se întoarcæ dupæ ce s°a sæturat sæ facæ pe Sisif, mai trist, dar nu cu mult mai înflelept øi nici mæcar conøtient de propria°i veselie. Demonul apare pentru prima oaræ când Jeder øade la masæ pe scaunul lui înalt de copil øi împræøtie mâncarea pe podea cu o privire voioasæ, aøteptând sæ vadæ ce vor face pærinflii sæi. Dacæ ei se împrietenesc cu demonul, acesta va trece ulterior la alte næzbâtii øi, poate, la umor øi glume. Dacæ°l obligæ prin bætaie sæ se retragæ, se va ascunde øi va pândi ostil de undeva, din fundal, gata sæ flâøneascæ într°un moment de neatenflie al lui Jeder øi sæ°i trimitæ viafla la podea, aøa cum fæcea la început cu mâncarea.

I. Permisiunea De obicei, îndemnurile negative sunt rostite tare øi ræspicat øi întærite cu forflæ, pe când cele pozitive cad adesea precum picæturile de ploaie în râul vieflii, færæ sæ facæ zgomot, ci doar cercuri mici. Îndemnul „Munceøte pe brânci!“ se gæseøte

156

Eric Berne

în manuale, însæ acasæ e mult mai probabil sæ se facæ auzit sub forma „Nu mai lenevi!“. „Fii mereu punctual“ e un motto instructiv, dar în viafla realæ se aude mult mai des „Nu întârzia!“, iar „Nu fi prost!“ are mult mai multæ popularitate decât „Fii deøtept!“. Astfel, programarea se dovedeøte a fi preponderent negativæ. Orice pærinte împuie capul copiilor sæi cu astfel de restricflii. Dar le dæ øi permisiuni. Interdicfliile împiedicæ adaptarea la circumstanfle (sunt neadaptative), pe când permisiunile fac posibilæ alegerea liberæ. Permisiunile nu°i dau copilului bætaie de cap, din moment ce nu existæ nimic obligatoriu în ele. Adeværatele permisiuni sunt simple autorizaflii, cum e cea de pescar. Bæiatul cu autorizaflie de pescar nu e obligat sæ pescuiascæ. Poate sæ°øi foloseascæ autorizaflia sau nu, dupæ voie, øi merge la pescuit când are chef øi când îi permit circumstanflele. Ar mai trebui spus încæ o datæ cæ a fi frumoasæ fline nu de anatomie, ci de permisiunea parentalæ (la fel øi a avea succes). În virtutea anatomiei, fata e dræguflæ sau fotogenicæ, dar numai zâmbetul tatælui poate face frumuseflea sæ stræluceascæ în ochii unei femei. Faptele copiilor sunt dedicate cuiva. Bæiatul e inteligent sau sportiv ori plin de succes pentru mamæ, iar fata e inteligentæ, frumoasæ ori fertilæ pentru tatæ. Sau, pe de altæ parte, bæiatul e prost, slab sau neîndemânatic pentru pærinflii sæi, iar fata e proastæ, urâtæ sau frigidæ pentru pærinflii ei, dacæ asta vor aceøtia. Ar mai trebui adæugat cæ un copil trebuie sæ învefle de la cineva cum sæ facæ un lucru, dacæ e sæ°l facæ bine. A face un lucru pentru cineva øi a învæfla de la cineva constituie adeværata semnificaflie a instrumentarului scenariului de viaflæ. Dupæ cum am arætat deja, de obicei copilul face un lucru sau altul pentru pærintele de sex opus øi învaflæ de la pærintele de acelaøi sex. Permisiunile reprezintæ principalul instrument terapeutic al analistului de scenarii, fiindcæ ele îi oferæ celui din afaræ singura ocazie de a°l elibera pe pacient de blestemele cu care l°au împoværat pærinflii sæi. Terapeutul îi dæ Copilului pacien-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

157

tului permisiuni spunând fie „Ai voie sæ faci asta“, fie „Nu trebuie s°o faci“. În ambele cazuri, îi cere Adultului: „Lasæ°l în pace!“ Aøadar, existæ permisiuni pozitive øi negative. Într°o permisiune pozitivæ sau autorizaflie, „Lasæ°l în pace!“ înseamnæ „Lasæ°l s°o facæ!“, ceea ce înlæturæ porunca. Într°o permisiune negativæ sau eliberare externæ, înseamnæ „Nu°l mai presa sæ facæ asta!“, ceea ce înlæturæ provocarea. Unele permisiuni pot fi privite în ambele feluri, mai ales în cazul antiscenariilor. Astfel, când Prinflul a særutat°o pe Frumoasa din Pædurea adormitæ, i°a dæruit acceptul de a se trezi øi totodatæ eliberarea de sub blestemul vræjitoarei. Una dintre cele mai importante permisiuni este autorizaflia de a nu se mai purta prosteøte øi de a începe sæ gândeascæ. Mulfli pacienfli de vârstæ înaintatæ n°au mai avut din copilæria micæ vreun gând independent øi aproape au uitat cum e sæ gândeøti, ba chiar øi ce înseamnæ a gândi. Însæ cu permisiunea acordatæ la momentul potrivit, reuøesc sæ depæøeascæ situaflia cu bine øi sunt mai mult decât încântafli când rostesc cu voce tare, la øaizeci øi cinci sau øaptezeci de ani, ceea ce poate fi prima observaflie inteligentæ din viafla lor adultæ. Deseori e nevoie sæ se anuleze munca terapeuflilor dinainte pentru a°i da unui pacient permisiunea sæ gândeascæ. Unii pacienfli au petrecut ani de zile în spitale sau clinici psihiatrice, unde cea mai micæ încercare de°a lor de a gândi independent s°a lovit de împotrivirea puternicæ a personalului. Acolo au fost învæflafli cæ a gândi înseamnæ de fapt a comite pæcatul numit „intelectualizare“, pe care trebuie sæ°l mærturiseascæ færæ întârziere, promiflând cæ nu°l mai vor fæptui niciodatæ. Multe adicflii øi obsesii se bazeazæ pe ispite parentale. „Nu te opri din consumul de droguri (cæci s°ar putea sæ nu mai vii acasæ sæ ceri bani)“, spune mama dependentului de heroinæ. „Nu înceta sæ te gândeøti la sex“, spune pærintele depravatului sau al nimfomanei. Întreaga concepflie despre permisiune ca instrument terapeutic a pornit de la un jucætor patologic, care a afirmat: „N°am nevoie sæ°mi spunæ cineva sæ nu mai

158

Eric Berne

joc, ci am nevoie sæ°mi permitæ cineva sæ mæ opresc, fiindcæ în mintea mea, cineva spune cæ nu am voie.“ Aøadar, permisiunea îi dæ voie lui Jeder sæ fie flexibil, în loc sæ reacflioneze cu modele de comportament împietrite, determinate de sloganuri øi comenzi. Asta nu are nimic de a face cu „creøterea permisivæ a copilului“, din moment ce øi aceea e plinæ de imperative. Persoana cæreia i s°a acordat o permisiune e la fel de uøor de identificat ca øi cea legatæ fedeleø. „Tipul æsta, de bunæ seamæ, are voie sæ gândeascæ“, „Femeia asta, de bunæ seamæ, are voie sæ fie frumoasæ“ øi „Oamenii æøtia, de bunæ seamæ, au voie sæ se simtæ bine“ sunt expresii marfliene ale admirafliei. (Una dintre graniflele analizei scenariilor vizeazæ analizarea mai în profunzime a permisiunilor, în principal prin observarea miøcærilor oculare la copii foarte mici. Astfel, în anumite situaflii, copilul se uitæ într°o parte, la pærinfli, ca sæ vadæ dacæ „are voie“ sæ facæ un lucru; în alte cazuri, pare a avea „libertatea“ de a°øi urma propriile tendinfle, færæ a°i consulta. Astfel de observaflii, evaluate atent, pot conduce la o distincflie semnificativæ între „permisiune“ øi „libertate“.)

J. Eliberarea internæ Antidotul vræjii sau eliberarea internæ este elementul care înlæturæ porunca øi elibereazæ persoana de scenariul ei de viaflæ, astfel încât sæ°øi poatæ îndeplini aspirafliile proprii. E un „mecanism de autodistrugere“ prestabilit, în anumite scenarii foarte vizibil, în altele fiind nevoie sæ fie depistat sau decodificat, cam în stilul prorocirilor Oracolului din Delfi, care avea acelaøi rol în Grecia anticæ. Din perspectivæ clinicæ nu se øtiu prea multe despre el, deoarece oamenii vin la terapie tocmai fiindcæ nu reuøesc sæ°l gæseascæ singuri; dar terapeutul nu aøteaptæ sæ aparæ øi nici nu°l probeazæ. Spre exemplu, într°un scenariu „În aøteptarea rigor mortis“ sau „Frumoasa din Pæ-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

159

durea adormitæ“, pacienta nutreøte convingerea cæ va scæpa de frigiditate când îl va întâlni pe Prinflul cu Merele de aur øi, foarte probabil, va crede cæ l°a gæsit în persoana terapeutului. Însæ acesta refuzæ onoarea ce i se face, în principal din motive etice, dar øi pentru cæ atunci când terapeutul ei dinainte (neautorizat) a acceptat rolul, Merele sale de aur s°au transformat în cenuøæ. Uneori, antidotul vræjii e pur øi simplu ironic — situaflie frecvent întâlnitæ în scenariul învinøilor: „Va fi mai bine dupæ ce vei muri.“ Eliberarea internæ poate fi condiflionatæ de un eveniment sau de un reper temporal. „Când vei cunoaøte un prinfl“, „Dupæ ce mori în luptæ“ sau „Dupæ ce ai trei copii“ sunt scenarii centrate pe eveniment. „Dupæ ce treci de vârsta la care a murit tatæl tæu“ sau „Dupæ ce se împlinesc treizeci de ani de când lucrezi la firmæ“ sunt scenarii centrate pe un reper temporal. Iatæ un exemplu de producere a eliberærii interne în practica clinicæ.

Chuck Chuck era medic generalist într°o zonæ izolatæ din Munflii Stâncoøi. Kilometri întregi de jur-împrejur nu mai exista alt medic. Muncea zi øi noapte, dar oricât de mult ar fi trudit, nu câøtiga niciodatæ suficient ca sæ°øi întreflinæ familia numeroasæ øi avea mereu datorii la bancæ. O lungæ perioadæ de timp a dat anunfluri în revistele medicale cæutând un partener care sæ°l mai despoværeze, dar insista cæ n°a apærut nici un candidat potrivit. Îøi desfæøura activitatea pe câmpuri, în case øi spitale, iar uneori la poala câte unei stânci. Avea resurse extrem de bogate, însæ era aproape epuizat — nu chiar de tot. A venit la terapie împreunæ cu soflia lui fiindcæ aveau probleme în cæsnicie, iar el începea sæ sufere de hipertensiune.

160

Eric Berne

În cele din urmæ, a gæsit la distanflæ nu prea mare un spital universitar ce oferea burse câtorva medici generaliøti care doreau sæ se specializeze. De astæ datæ a gæsit pe cineva care sæ°i ia locul ca medic de flaræ. A renunflat la activitatea sa complexæ, profitabilæ øi a constatat cæ are suficiente rezerve ca sæ°øi flinæ familia pe linia de plutire câtæ vreme øi°a fæcut rezidenfliatul în chirurgie, cu un salariu mic. „Mi°am dorit dintotdeauna sæ fac asta, spunea el. Dar am crezut cæ o sæ scap de Pærintele°Tatæ, care mæ împingea de la spate, doar dupæ ce am sæ fac un infarct. Numai cæ n°am fæcut infarct, øi mæ simt fericit cum n°am fost niciodatæ în viafla mea.“ E evident cæ în cazul lui, infarctul juca rolul de antidot al vræjii, øi credea cæ numai aøa va putea sæ se elibereze. Dar cu ajutorul grupului, a reuøit sæ scape de scenariul sæu sænætos tun. Chuck ilustreazæ într°o manieræ simplæ øi directæ acfliunea întregului instrumentar al scenariului, dupæ cum aratæ „matricea scenariului“ din figura 9. Contrascenariul sæu a provenit de la ambii pærinfli: „Munceøte pe brânci.“ Tatæl i°a transmis modelul medicului muncitor. Porunca mamei era: „Sæ nu te dai bætut niciodatæ. Munceøte pânæ cazi lat.“ Dar tatæl i°a dat antidotul vræjii: „Pofli sæ te relaxezi dacæ faci infarct, ha°ha!“ În cazul lui, terapia a acflionat pætrunzând în acea parte a creierului sau a minflii lui unde aceste voci îøi trimiteau directivele. Pe urmæ, porunca a fost înlæturatæ acordându°i°se permisiunea: „Pofli sæ te relaxezi færæ sæ faci un infarct.“ Când aceastæ permisiune øi°a croit drum prin toate carapacele øi mecanismele ce protejau instrumentarul scenariului, blestemul a fost anihilat. Trebuie remarcat cæ era inutil sæ i se spunæ „Dacæ mai continui aøa, o sæ faci infarct“. (1) Era foarte conøtient de aceastæ primejdie, øi a i se vorbi încæ o datæ despre ea nu servea decât la a°l face øi mai nefericit, fiindcæ (2) voia infarctul, care l°ar fi eliberat într°un fel sau altul. Îi trebuia nu o ameninflare øi nici un ordin (avea deja destule ordine în

161

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Tatæl

A = Vreau sæ fac în felul meu

P C= Mun ceøte din g reu

Mama P ceøte Mun C= reu din g

P A

A M= Uite cum

A C

C t a bætu u te d S=N t Cazi la

E=U n infa rct te va elibera

C

S = Scenariul C = Contrascenariul E = Eliberarea

Un învingætor muncitor Figura 9

A = Aspiraflia M = Modelul

minte), ci autorizaflia care sæ°l elibereze de acele ordine, øi tocmai asta a primit. Atunci a încetat sæ mai fie victima scenariului øi a devenit propriul sæu stæpân, putând sæ acflioneze dupæ placul inimii. A continuat sæ munceascæ pe rupte øi sæ urmeze modelul medical al tatælui sæu, dar n°a mai fost împins de scenariu sæ exagereze cu munca øi nici împins de scenariu spre moarte. Astfel, la vârsta de cincizeci de ani, a devenit liber sæ°øi împlineascæ aspirafliile proprii, autonome.

K. Componentele scenariului de viaflæ Componentele scenariului sunt acele piese elementare care alcætuiesc instrumentarul scenariului, un set „de asamblat acasæ“ furnizatæ în parte de pærinfli øi în parte chiar de copil.

162

Eric Berne

Clementine Clementine era deprimatæ de o poveste de dragoste nefericitæ. Se temea sæ fie sinceræ cu iubitul ei, fiindcæ astfel ar fi putut sæ°l piardæ. Pe de altæ parte, se temea cæ°l va pierde dacæ nu va fi sinceræ. La drept vorbind, n°avea nici un secret sinistru, ci doar nu voia ca el sæ afle cât de pasionalæ e ea în realitate. Conflictul o fæcea uneori sæ fie frigidæ, alteori sæ intre în panicæ. De câte ori vorbea despre asta, se simflea atât de confuzæ, cæ se lua cu mâinile de cap. Ce°ar avea de zis pærinflii ei pe tema asta? Pæi tatæl ar spune: „Ia°o uøurel, nu°fli pierde capul.“ Iar mama? „Tipul profitæ de tine. Nu te ataøa prea mult de el. Mai devreme sau mai târziu o sæ plece. Nu eøti suficient de bunæ pentru el. El nu°i suficient de bun pentru tine.“ În continuare, Clementine a povestit o aventuræ. Când avea vreo cinci ani, un unchi adolescent a devenit amoros faflæ de ea øi a fæcut°o øi pe ea sæ se simtæ sexi. Într°o zi, când fæcea baie, tatæl ei i°a spus cât de frumuøicæ e. În casæ erau niøte musafiri, iar el a ridicat°o în brafle, dezbræcatæ, s°o vadæ øi aceøtia. Printre oaspefli se numæra øi unchiul cel sexi. Care au fost reacfliile ei? „Vreau sæ mæ ascund! Vreau sæ mæ ascund!“ „Dumnezeule, au sæ afle ce am fæcut!“ Ce a simflit faflæ de tatæl tæu pentru fapta asta? „Aø fi vrut sæ°i trag un øut în penis. Øtiam cum aratæ un penis, væzusem erecfliile unchiului meu.“ A fost vreun ha°ha în toatæ povestea? „Da, undeva în adâncuri era. Aveam un secret. Øi, mai ræu decât toate, øtiam cæ, dincolo de toate celelate simflæminte, îmi place.“ Din aceste reacflii, Clementine øi°a construit un scenariu care presupunea sæ aibæ poveøti de dragoste pasionale øi apoi sæ fie pæræsitæ. Însæ pe lângæ toate astea, îøi dorea sæ se mærite, sæ ræmânæ mæritatæ øi sæ aibæ copii. 1. De la tatæl ei existau douæ sloganuri de contrascenariu: „Ia°o cu biniøorul!“ øi „Nu°fli pierde capul.“ Ele se potriveau cu aspirafliile Clementinei de a se cæsætori øi a avea o familie.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

163

2. Din partea mamei existau cinci porunci, toate combinându°se în formula „Nu te ataøa de nimeni“. 3. Exista o puternicæ ispitæ de a fi pasionalæ øi sexi, provenitæ de la unchi, întæritæ de provocarea nuditæflii instigatæ de tatæ. 4. Ispitele øi provocærile din partea demonilor Parentali i°au întærit propriul demon pe tot parcursul vieflii. 5. Exista sugestia puternicæ a unei eliberæri prestabilite: cunoscutul Prinfl cu Merele de aur, diferit de tatæl ei — asta, dacæ îl va putea gæsi. Interesant e cæ toate aceste lucruri au ieøit la ivealæ într°o singuræ øedinflæ. Dupæ cum a remarcat cineva din grup, Clementine pærea bucuroasæ sæ le arate tuturor.

L. Aspiraflii øi conversaflii Prins în plasa instrumentarului scenariului sæu de viaflæ, Jeder are totodatæ øi propriile aspiraflii autonome. De obicei, acestea îi apar în reveriile din clipele de rægaz sau în halucinafliile hipnagogice, de dinainte sæ adoarmæ: faptele de curaj pe care ar fi trebuit sæ le facæ în dimineafla aceea sau scenele paønice pe care îøi doreøte sæ le træiascæ peste câfliva ani. Orice om are grædina lui secretæ, ale cærei porfli le pæzeøte împotriva intruziunii brutale a vulgului. Ea cuprinde imagini vizuale ale lucrurilor pe care le°ar face dacæ ar putea sæ procedeze dupæ placul inimii. Norocoøii gæsesc momentul, locul øi persoana potrivite øi chiar fac acele lucruri, pe când ceilalfli sunt obligafli sæ rætæceascæ, mæcinafli de dor, dincolo de propriile ziduri. Tocmai æsta e subiectul cærflii de faflæ: ce se întâmplæ în afara acelor ziduri, tranzacfliile exterioare ce pârjolesc florile dinæuntrul zidurilor sau, dimpotrivæ, le alinæ setea. Ceea ce°øi doresc oamenii sæ facæ apare în imagini vizuale, în filmele de amatori pe care le înjghebeazæ în capul lor. Ceea ce fac propriu°zis e stabilit de voci, de ræpæiala dialogului

164

Eric Berne

læuntric. Fiecare frazæ pe care o rostesc øi fiecare decizie conformæ cu scenariul constituie rezultatul unui astfel de dialog: Mama, Tatæl, Adultul spun cu toflii „Ai face bine sæ…“, iar Copilul, astfel înconjurat de ei, încearcæ sæ iasæ de sub asediu øi sæ obflinæ ce vrea. Nimeni n°are cum sæ cunoascæ imensa, uimitoarea, aproape infinita cantitate de dialog pe care el a depozitat°o în tainiflele obscure ale minflii sale. Existæ acolo ræspunsuri complete la întrebæri la care nici mæcar n°a visat vreodatæ. Dar uneori, dacæ se apasæ pe butonul potrivit, totul se revarsæ de°a dreptul poetic. Cuprinde°fli arætætorul mâinii drepte în mâna stângæ. Ce spune mâna, degetului øi ce are de spus degetul? Dacæ procedezi corect, ai sæ constafli în scurt timp cæ între mânæ øi deget se desfæøoaræ o conversaflie însufleflitæ, cu sens. Partea uimitoare constæ în aceea cæ ea exista dintotdeauna, la fel ca alte sute de dialoguri. Dacæ eøti ræcit øi cu burta deranjatæ, ce°i spune nasului înfundat abdomenul tæu care chioræie? Dacæ øezi pe scaun øi°fli legeni piciorul, ce are sæ°fli spunæ azi piciorul? Întreabæ°l øi°fli va ræspunde. Dialogul e acolo, existæ în mintea ta. Toate acestea au fost descoperite sau cel puflin scoase complet la luminæ de F.S. Perls50, inifliatorul gestalt°terapiei. În manieræ asemænætoare, toate hotærârile tale sunt luate de cei patru°cinci oameni din mintea ta; pofli sæ le ignori vocile dacæ eøti prea mândru ca sæ le auzi, dar ele vor fi prezente data viitoare, dacæ vei dori sæ le asculfli. Analiøtii de scenarii învaflæ sæ identifice øi sæ amplifice aceste voci, în asta constând o parte importantæ a terapiei desfæøurate de ei.51 Scopul analizei scenariului constæ în a°i elibera pe Jeder øi Zoe, astfel încât aceøtia sæ poatæ deschide spre lume poarta grædinii aspirafliilor lor. Asta se întâmplæ când tumultul de Turn Babel din mintea lor amufleøte, iar Copilul poate spune: 50 51

Perls, F.S. Gestalt Therapy Verbatim (coord. J.O. Stevens). Real People Press, Lafayette, California, 1969 Cf. Shapiro, S.B. „Transactional Aspects of Ego Therapy“. American Journal of Psychology, 56: 479°498, 1953.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

165

„Dar eu, uite, asta vreau sæ fac øi prefer s°o fac aøa cum îmi place mie.“

M. Învingætorii Øi învingætorii sunt programafli. În cazul lor, în locul unui blestem existæ o binecuvântare: „Viaflæ lungæ!“ sau „Sæ devii un om mare!“ Porunca e adaptativæ, nu restrictivæ: „Nu fi egoist!“, iar ispita e „Bravo!“ Chiar dacæ dispune de comenzi atât de binevoitoare øi de atâtea permisiuni, învingætorului tot îi mai ræmâne sæ se lupte cu demonul sæu, care pândeøte în cotloanele întunecoase ale pærflii primitive a psihismului sæu. Dacæ demonul îi e prieten, nu duøman, are succesul asigurat.

N. Tofli oamenii au un scenariu de viaflæ? În prezent nu se poate ræspunde cu certitudine la întrebarea asta, dar e sigur cæ încæ din primii ani de viaflæ, tofli oamenii sunt programafli într°o anumitæ mæsuræ. Dupæ cum spuneam anterior, unii pot sæ°øi capete autonomia ca urmare a unor circumstanfle externe drastice, alflii prin reorganizare internæ, iar alflii prin aplicarea antiscenariului. Elementul°cheie îl reprezintæ permisiunile. Cu cât Jeder are mai multe permisiuni, cu atât e mai puflin legat de scenariul sæu. Pe de altæ parte, cu cât au fost mai sever întærite comenzile scenariului, cu atât e mai legat de el. Foarte probabil, specia umanæ luatæ per ansamblu formeazæ o curbæ. La un capæt se aflæ oamenii care au devenit autonomi pe o cale sau alta, iar la celælalt capæt, cei legafli de scenariu, majoritatea aflându°se la mijloc, perspectiva sau condifliile lor de viaflæ fiind supuse schimbærii. Cei legafli de scenariu se împart în douæ categorii. Existæ oameni conduøi de scenariu, care au numeroase permisiuni, dar pentru a se putea bucura de ele trebuie sæ îndeplineascæ

166

Eric Berne

mai întâi cerinflele scenariului. Un exemplu este persoana care munceøte din greu, dar în timpul liber poate sæ se destindæ øi sæ se simtæ bine. Existæ de asemenea oameni dominafli de scenariu: cei cu pufline permisiuni øi care trebuie sæ consume cât mai mult timp cu putinflæ îndeplinindu°øi scenariul, cu orice prefl. Un exemplu tipic este cel al bæutorului învederat sau al dependentului de droguri, care trebuie sæ se îndrepte spre deznodæmântul sumbru al vieflii sale cât mai repede cu putinflæ. Cei dominafli de scenariu sunt victimele scenariilor tragice sau „hamartice“. Pe de altæ parte, nu prea existæ oameni care sæ nu fi auzit la un moment dat în mintea lor vocea demonului, îndemnându°i sæ cumpere când de fapt ar fi trebuit sæ vândæ, sæ ræmânæ când ar fi trebuit sæ plece sau sæ vorbeascæ deschis când ar fi trebuit sæ tacæ.52

O. Contrascenariul Existæ însæ oameni care se revoltæ împotriva scenariului lor, fæcând în aparenflæ opusul a ceea ce „ar trebui“ sæ facæ. Exemple frecvent întâlnite sunt adolescentul „rebel“ øi femeia care spune „Ultimul lucru pe care°l vreau e sæ fiu ca mama“. Asemenea cazuri trebuie evaluate cu foarte mare atenflie, întrucât existæ mai multe posibilitæfli. (1) Se poate ca persoana sæ fi træit conform contrascenariului, iar aparenta revoltæ sæ 52

Desigur, porunca are acelaøi efect øi aceeaøi origine ca Supraeul din psihanalizæ, iar sloganul contrascenariului fline øi el de aceeaøi instanflæ. Demonul este totuna cu Se°ul aøa cum a fost el conceput iniflial. Situaflia pare sæ stea cam aøa: demonul însuøi, impulsul, este un „impuls al Se°ului“. Dar fenomenologic, demonul este perceput ca o voce vie. E vocea pærintelui real (sau, mai exact, vocea demonului pærintelui), implantatæ în mintea copilului. Ea vorbeøte în numele Se°ului pærintelui øi totodatæ în numele Se°ului copilului care încæ nu se poate exprima verbal. În ce priveøte „Copilul nebun al mamei“, vezi Denenberg øi Whimby, „Behavior of Adult Rats is Modified by the Experiences Their Mothers Had as Infants“. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

167

fie o simplæ „ræbufnire a scenariului“. (2) Invers, se poate sæ fi træit conform scenariului øi sæ fi recurs apoi la contrascenariu. (3) E posibil sæ fi gæsit antidotul blestemului øi sæ se fi eliberat de scenariu. (4) Se poate sæ aibæ directive de scenariu diferite de la cei doi pærinfli sau de la douæ perechi de pærinfli øi sæ treacæ de la un set la celælalt. (5) E posibil pur øi simplu sæ urmeze o directivæ de scenariu specialæ, care°i cere sæ se revolte. (6) Persoana poate fi „învinsæ de scenariu“: a renunflat, deznædæjduitæ, sæ mai îndeplineascæ directivele scenariului øi a depus pur øi simplu armele. În asta constæ cauza multor depresii øi decompensæri schizofrenice. (7) Pe de altæ parte, se poate ca persoana sæ se fi eliberat øi sæ fi „ieøit din scenariu“ prin eforturi proprii sau cu ajutorul psihoterapiei. (8) Dar aceastæ variantæ trebuie diferenfliatæ cu grijæ de „intrarea într°un antiscenariu“. Numeroasele alternative aratæ o datæ în plus cât de meticulos trebuie sæ fie analistul de scenarii pentru ca el (øi pacientul sæu) sæ înfleleagæ corect cauza anumitor schimbæri de comportament. Antiscenariul seamænæ bine cu ceea ce Erikson numeøte „dispersia identitæflii“53. Dacæ am compara scenariul cu o cartelæ de computer, antiscenariul se obfline întorcând cartela invers. Analogia e foarte aproximativæ, dar ilustrativæ. Când mama spune „Nu bea“, Jeder bea. Când ea spune „Fæ duø în fiecare zi“, el nu se spalæ. Când ea spune „Nu gândi“, el gândeøte, iar când ea spune „Învaflæ pe brânci“, el se lasæ de øcoalæ. Pe scurt, Jeder sfideazæ cu meticulozitate. Dar, din moment ce trebuie sæ°øi consulte programul ca sæ øtie exact când øi cum sæ sfideze, faptul cæ sfideazæ fiecare instrucfliune îi vædeøte programarea tot atât de cert ca øi dacæ le°ar respecta pe toate. Aøadar, când „libertatea“ înseamnæ de fapt sfidare, ea e doar o iluzie. Chiar dacæ inverseazæ programul, Jeder tot programat ræmâne. O astfel de inversare — cartela e întoarsæ pe dos în loc sæ fie fæcutæ bucæfli — se numeøte antiscenariu, iar antiscenariile constituie un teren fertil pentru studii ulterioare. 53

Erikson, E. Identity and the Life Cycle, Loc. cit.

168

Eric Berne

P. Rezumat Instrumentarul scenariului unui învins constæ, pe de o parte, în porunci, provocæri øi un blestem. Acestea sunt comenzile scenariului, fiind ferm implantate în primii øase ani de viaflæ. Pentru a combate programarea, are la dispoziflie demonul læuntric øi uneori defline øi o eliberare internæ. Ulterior ajunge sæ înfleleagæ sloganuri, ceea ce°i oferæ un contrascenariu. Pe tot parcursul timpului învaflæ modele de comportament, care deservesc atât scenariul, cât øi contrascenariul. Învingætorul are acelaøi instrumentar, dar programarea e mai adaptativæ øi, de obicei, el dispune de mai multæ autonomie, fiindcæ i s°au acordat mai multe permisiuni. Dar demonul existæ mereu, în toate fiinflele umane, menit sæ le aducæ pe neaøteptate plæcere sau suferinflæ. Ar trebui remarcat cæ, în contextul scenariului, comenzile reprezintæ parametri sau restricflii, cu singurul efect de a limita ceea ce poate face Jeder, în timp ce modelele de comportament pe care le învaflæ de la pærinfli, inclusiv jocurile acestora, îi spun concret cum îøi poate structura timpul. Aøadar, scenariul constituie un plan de viaflæ complet, oferind atât restricflii, cât øi structuri.

Capitolul 8 COPILÆRIA TÂRZIE A. Intrigi øi eroi Copilæria târzie, între øase øi zece ani, se numeøte în psihanalizæ perioada de latenflæ. E o fazæ „locomotorie“54, în care copilul se deplaseazæ prin jurul casei, sæ vadæ ce gæseøte. Pânæ aici øi°a format doar o idee sumaræ, un protocol, cu privire la felul cum îøi va asambla laolaltæ componentele scenariului, în aøa fel încât sæ devinæ o persoanæ cu un scop în viaflæ. E pregætit sæ treacæ de la animalele care mænâncæ oameni sau se comportæ omeneøte la oamenii propriu°ziøi. Copilul care, la început, îøi doreøte sæ træiascæ veønic sau sæ iubeascæ de°a pururi poate fi determinat sæ se ræzgândeascæ pe parcursul a cinci°øase ani55 øi sæ ia hotærârea — foarte adecvatæ din perspectiva experienflei sale limitate — de a muri tânær ori de a nu mai risca vreodatæ sæ iubeascæ. Sau ar putea învæfla de la pærinfli cæ viafla øi iubirea meritæ træite, în ciuda tuturor riscurilor pe care le presupun. Odatæ decizia luatæ, copilul øtie cine este øi începe sæ caute în lumea din afaræ, având în minte întrebarea: „Ce se poate întâmpla cu oamenii ca mine?“ Øtie în ce constæ recompensa, dar nu°i 54 55

Erikson, E. Childhood and Society, Loc. cit., p. 81 Reperele temporale oferite aici, pânæ la vârsta pubertæflii, se bazeazæ în principal pe amintirile pacienflilor adulfli øi pe declarafliile pærinflilor cu privire la copiii lor, confirmate prin lecturæ, øi doar într°o mæsuræ mai micæ pe observarea directæ a copiilor. Psihiatrii pediatri, educatoarele øi învæflætorii, cum ar fi cei care au participat la Seminariile de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco, le°au considerat în general acceptabile.

170

Eric Berne

cunoaøte cu adeværat semnificaflia, nici cum îl va face sæ se simtæ øi nici cum sæ ajungæ la ea. Trebuie sæ gæseascæ o intrigæ sau o matrice în care sæ se potriveascæ toate componentele scenariului sæu, precum øi un erou care sæ°i arate calea. Tânjeøte, de asemenea, sæ gæseascæ eroi cu componente asemænætoare, dar care au urmat cæi diferite, mai fericite poate, sperând sæ gæseascæ o cale de ieøire — sau de intrare. Matricea øi eroul le gæseøte în basmele pe care le citeøte în cærfli sau care°i sunt citite ori povestite de o persoanæ de încredere: mama, bunica, alfli copii de pe stradæ sau poate o educatoare bine îndoctrinatæ, la grædiniflæ. Istorisirea basmelor este ea însæøi o poveste, mai adeværatæ øi mai fascinantæ decât basmul în sine. Ce se întâmplæ, de pildæ, între Jeder øi mama lui din momentul când ea îi spune „Dupæ ce te speli pe dinfli, îfli citesc o poveste“ øi pânæ°n momentul când îi zâmbeøte, îl anunflæ „Gata!“ øi°i potriveøte plapuma? Care e ultima lui întrebare øi cum îi potriveøte mama plapuma? Aceste momente contribuie la închegarea substanflei planului sæu de viaflæ, în timp ce basmele ascultate sau citite îi conferæ scheletul. La sfârøit, în ceea ce priveøte scheletul, obfline: (a) un erou — cineva cu care øi°ar dori sæ semene; (b) un personaj negativ — cineva cu care îøi gæseøte scuze sæ semene; (c) un tip — ceea ce øtie cæ trebuie sæ fie; (d) o intrigæ — o matrice de întâmplæri care°i permite sæ comute de la un rol la celælalt; (e) o distribuflie — celelalte persoane care vor motiva comutærile, øi (f) un cod etic — setul de standarde etice care°i vor servi drept justificare când se va simfli furios, îndurerat, vinovat, îndreptæflit sau triumfætor. Dacæ întâmplærile exterioare o permit, cursul vieflii sale va fi acelaøi ca planul de viaflæ pe care°l alcætuieøte pornind de la schelet sau matrice. De aceea, e important de øtiut care era povestirea sau basmul preferat al persoanei în copilærie, din moment ce în asta va consta intriga scenariului ei de viaflæ, cu toate iluziile intangibile øi tragediile inevitabile pe care le confline.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

171

B. Concesiunea În aceastæ perioadæ, Jeder mai hotæræøte øi ce fel de simflæminte se va strædui sæ træiascæ. De°a lungul timpului a fæcut experimente în aceastæ privinflæ, a avut ocazia sæ se simtæ furios, îndurerat, vinovat, speriat, inadecvat, îndreptæflit øi triumfætor, øi a descoperit cæ familia lui trateazæ o parte din aceste simflæminte cu indiferenflæ sau chiar cu dezaprobare fæfliøæ, în timp ce unul este acceptabil øi dæ rezultate. Tocmai acel sentiment devine „concesiunea“* lui. Træirea afectivæ preferatæ devine un fel de reflex condiflionat, care poate sæ persiste toatæ viafla individului. Pentru a clarifica acest aspect putem folosi teoria roflii de ruletæ privind afectivitatea. Sæ presupunem cæ existæ un cartier cu 36 de locuinfle construite în cerc, în jurul unei piefle centrale, øi un bebeluø care aøteaptæ sæ se nascæ — în locul unde aøteaptæ bebeluøii sæ se nascæ. Marele Computer care se ocupæ de aceste chestiuni învârte roata, iar bila cade în cæsufla 17. Atunci Marele Computer anunflæ: „Urmætorul copil va merge în casa 17.“ Mai învârte roata de cinci ori, ieøind numerele 23, 11, 26, 35 øi 31, astfel cæ urmætorii cinci nou°næscufli ajung fiecare în casa cu numærul respectiv. Zece ani mai târziu, fiecare copil øtie deja cum trebuie sæ reacflioneze. Cel din casa 17 a învæflat: „În familia asta, când apar probleme, ne înfuriem.“ Cel din casa 23 a învæflat: „În familia asta, când apar probleme, ne simflim îndurerafli.“ Copiii din casele 11, 26 øi respectiv 35 au învæflat cæ, atunci când apar probleme, membrii familiei lor se simt vinovafli, speriafli sau inadecvafli. Copilul de la 31 învaflæ: „În familia asta, când apar probleme, aflæm ce se poate face pentru a rezolva lucrurile.“ Ar trebui sæ fie evident cæ numerele 17, 23, 11, 26 øi 35 e probabil sæ *

Am folosit termenul în accepfliunea sa economico°juridicæ, de drept de exploatare a unui bun obøtesc; autorul foloseøte termenul racket, al cærui prim sens argotic este de afacere ilegalæ, de tip mafiot, dar øi cel de concesiune (N.t.).

172

Eric Berne

producæ învinøi, iar 31 e foarte probabil sæ producæ un învingætor. Sæ presupunem însæ cæ, atunci când Marele Computer a învârtit roata, au ieøit alte numere sau aceleaøi numere, dar într°o altæ ordine. Poate Copilul A a mers în casa 11, nu în casa 17, øi a învæflat sæ cultive vinovæflia în locul furiei, iar Copilul B, din casa 23, a fæcut schimb de locuri cu copilul F, de la 31; în acest caz, Copilul B n°ar mai fi fost un învins øi copilul F n°ar mai fi fost învingætor, ci lucrurile ar fi stat invers. Altfel spus, læsând la o parte influenfla îndoielnicæ a genelor, simflæmintele preferate se învaflæ de la pærinfli. Poate cæ, dacæ s°ar fi næscut într°o altæ casæ, pacientul al cærui sentiment preferat e vinovæflia ar fi ales în schimb furia. Øi totuøi, fiecare îøi va apæra træirea afectivæ favoritæ, afirmând cæ e cea fireascæ sau chiar inevitabilæ într°o situaflie datæ. Æsta e unul dintre motivele terapiei în grup. Dacæ acei øase copii s°ar afla, douæzeci de ani mai târziu, într°un grup de terapie, iar Copilul A ar relata un incident, încheindu°øi spusele cu afirmaflia „Fireøte cæ m°am simflit furios!“, Copilul B ar spune „Eu m°aø fi simflit îndurerat“, Copilul C: „Eu m°aø fi simflit vinovat“, „Copilul D: „Eu m°aø fi simflit speriat“, Copilul E: „Eu m°aø fi simflit neadecvat“, iar copilul F (care, probabil, a devenit între timp terapeut): „Eu aø fi aflat ce se poate face pentru a rezolva lucrurile.“ Care dintre copii are dreptate? Fiecare e convins cæ reacflia sa e cea „fireascæ“. Adeværul e cæ, la drept vorbind, nici una dintre ele nu e „fireascæ“, în sensul de „naturalæ“: toate au fost învæflate sau mai degrabæ alese în copilæria micæ. Într°o formulare mai simplæ, aproape toate simflæmintele de furie, durere, vinovæflie, fricæ øi neadecvare sunt „concesiuni“ øi în orice grup bine condus se vede cu uøurinflæ cæ prea pufline astfel de reacflii sunt într°adevær adecvate. Aøadar, îndeletnicirea e o træire afectivæ, selectatæ din întreaga gamæ posibilæ, pe care persoana øi°o alege drept recompensæ în jocurile pe care le joacæ. Membrii grupului ajung în scurt timp sæ°l identifice øi pot sæ anticipeze când un anumit

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

173

pacient va obfline un cupon de furie, când altul va cæpæta un cupon de durere øi aøa mai departe. Scopul colecflionærii acestor cupoane constæ în a primi, în schimbul lor, recompensa scenariului. Fiecare membru al grupului e scandalizat de ideea cæ sentimentul sæu preferat nu e reacflia fireascæ, universalæ øi inevitabilæ la situafliile cu care se confruntæ. Oamenii care au concesiune asupra furiei, în mod special, se înfurie foarte tare când li se pun la îndoialæ simflæmintele, iar cei care au concesiune asupra durerii se simt îndurerafli.

C. Cupoanele „Cupoanele“ psihologice se numesc aøa fiindcæ sunt folosite în aceeaøi manieræ ca micile tichete albastre, verzi sau albastre pe care le primesc clienflii, ca bonus, când cumpæræ produse alimentare sau benzinæ. Iatæ în continuare câteva observaflii privind cupoanele comerciale: 1. Ele se obflin de obicei ca bonus în urma unor tranzacflii comerciale legitime — adicæ persoana trebuie sæ cumpere ceva ca sæ obflinæ cupoane. 2. Majoritatea oamenilor care le adunæ au o culoare preferatæ. Dacæ li se oferæ cupoane de altæ culoare, nici nu se obosesc sæ le ia sau, dacæ le primesc, le dau altcuiva. Însæ existæ oameni care adunæ orice fel de cupoane. 3. Unii oameni le lipesc în „album“ în fiecare zi, alflii le lipesc la intervale regulate, alflii le lasæ sæ zacæ la întâmplare pânæ într°o zi când se plictisesc øi, cum n°au altceva mai bun de fæcut, le lipesc pe toate odatæ. Unii le ignoræ pânæ când au nevoie de un obiect sau produs anume, øi atunci le numæræ, în speranfla cæ au adunat destule ca sæ°l poatæ obfline gratis de la magazinul specializat în astfel de schimburi. 4. Existæ oameni cærora le place sæ discute despre cupoane, sæ°øi ræsfoiascæ albumele împreunæ, sæ se laude cu numæ-

174

Eric Berne

rul de cupoane adunate sau sæ argumenteze care culoare oferæ produse mai bune sau avantaje mai mari. 5. Unii oameni adunæ doar câteva øi le schimbæ pe obiecte mærunte, alflii adunæ mai multe øi obflin bunuri mai consistente, în timp ce alflii se dedicæ acumulærii cât mai multor cupoane, în schimbul cærora sæ obflinæ unul dintre „premiile“ cu adeværat mari. 6. Unii øtiu cæ, la drept vorbind, cupoanele nu sunt „gratis“, întrucât preflul lor se adaugæ la cel al cumpæræturilor; alflii nici mæcar nu stau sæ se gândeascæ la asta, iar alflii øtiu, dar se prefac cæ nu øtiu, pentru cæ le place sæ le colecflioneze øi totodatæ sæ aibæ iluzia cæ primesc ceva pe degeaba. (În unele cazuri, preflul cupoanelor nu se adaugæ la cel al cumpæræturilor; în astfel de situaflii, magazinul trebuie sæ suporte costurile, pe socoteala sa. Dar în principiu, clientul este cel care plæteøte cupoanele.) 7. Unii oameni preferæ sæ°øi facæ târguielile cotidiene la magazine „cinstite“, unde plætesc doar produsele cumpærate; cu banii pe care°i economisesc astfel pot sæ°øi cumpere apoi ce bunuri vor, de unde vor øi când vor. 8. Cei cu adeværat dornici sæ obflinæ lucruri „pe gratis“ pot sæ cumpere cupoane contrafæcute. 9. De obicei, persoanei care colecflioneazæ la modul serios cupoane îi vine greu sæ se despartæ de ele. Ar putea sæ le punæ într°un sertar øi sæ uite de ele o vreme, dar dacæ obfline pe neaøteptate o græmadæ de cupoane într°o tranzacflie specialæ, le va scoate øi pe celelalte din sertar, ca sæ le numere øi sæ vadæ la ce°i pot folosi. Cupoanele psihologice sunt valuta „concesiunilor“ tranzacflionale. Cât Jeder e mic, pærinflii îl învaflæ cum sæ se simtæ în situafliile dificile: cel mai adesea furios, îndurerat, vinovat, speriat sau neadecvat, dar uneori prost, nedumerit, surprins, îndreptæflit sau triumfætor. Aceste træiri afective se transformæ în concesiune când Jeder învaflæ sæ le exploateze øi joacæ jocuri ca sæ adune cât mai multe „cupoane“ de culoarea preferatæ, în parte pentru cæ, de°a lungul timpului, simflæmântul

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

175

lui favorit s°a sexualizat sau a ajuns sæ înlocuiascæ træirile sexuale. În aceastæ categorie intræ de multe ori, spre exemplu, furia adulflilor, care reprezintæ de obicei recompensa jocului „Acum te°am prins, ticælosule!“ Plin de furie reprimatæ, Copilul pacientului aøteaptæ pânæ când cineva face un lucru care°i oferæ justificarea pentru a øi°o exprima. Justificarea înseamnæ cæ Adultul, în acord cu Copilul, îi spune Pærintelui: „Nimeni n°are de ce sæ mæ învinuiascæ dacæ mæ înfurii în asemenea condiflii.“ Eliberat astfel de sub cenzura Pærintelui, se întoarce spre contravenient øi°i spune de°a dreptul: „Ha! Nimeni nu mæ poate învinovæfli, aøa cæ acuma te°am prins!“ etc. În limbaj tranzacflional, se spune cæ persoana în cauzæ se înfurie „pe gratis“ — adicæ færæ sæ simtæ vinovæflie. Uneori lucrurile se desfæøoaræ altfel: Pærintele îi spune Copilului: „Doar n°ai sæ°l laøi sæ scape nepedepsit!“, iar Adultul se coalizeazæ cu Pærintele: „Oricine s°ar înfuria în asemenea condiflii.“ Copilul poate sæ se supunæ bucuros acestor îndemnuri sau, pe de altæ parte, poate avea tot atât de puflin chef de ræzboi ca Tæuraøul Ferdinand, dar e obligat sæ intre în conflict. Cupoanele psihologice urmeazæ acelaøi tipar ca øi cele comerciale.56 1. De obicei se obflin ca produs secundar al tranzacfliilor legitime. Certurile între sofli, spre exemplu, încep de obicei din cauza unei probleme reale, care reprezintæ „cumpæræturile“. În timp ce Adultul îøi vede de treburi, Copilul aøteaptæ cu neræbdare sæ culeagæ bonusurile. 2. Indivizii care colecflioneazæ cupoane psihologice au „culoarea“ lor preferatæ øi se poate ca, dacæ li se oferæ alte culori, sæ nu°øi batæ capul sæ le accepte. Persoana care colecflioneazæ furii va læsa vinovæfliile øi fricile sæ°i treacæ prin faflæ sau sæ fie luate de altcineva. De fapt, într°un joc marital structurat sænæ56

Paralela dintre cupoanele psihologice øi cele comerciale este cu adeværat uluitoare. Vezi Fox, H.W. The Economics of Trading Stamps. Public Affairs Press, Washington, D.C., 1968. Aproape toate observafliile privind colecflionarii de cupoane comerciale se aplicæ la fel de bine celor care fac tranzacflii cu cupoane psihologice.

176

Eric Berne

tos, unul dintre sofli va prelua toate furiile, iar celælalt, toate vinovæfliile øi neadecværile, astfel încât amândoi „câøtigæ“ øi°øi mæresc colecflia. Existæ însæ indivizi care adunæ orice fel de cupoane: acei oameni flæmânzi afectiv, care joacæ „Sera“, etalând bucuroøi orice fel de træire afectivæ ar apærea. Psihologii sunt deosebit de predispuøi sæ culeagæ de pe trotuar simflæminte aduse de vânt, iar dacæ fac terapie de grup, sæ°øi încurajeze pacienflii sæ procedeze în acelaøi fel. 3. Unii oameni îøi trec în revistæ suferinflele øi furiile în fiecare searæ, înainte de a adormi; alflii o fac mai puflin frecvent, iar alflii, doar dacæ se plictisesc øi n°au nimic mai bun de fæcut. Unii aøteaptæ pânæ când au nevoie de o justificare de proporflii øi atunci îøi fac totalul suferinflelor øi furiilor, în speranfla cæ au adunat destule ca sæ°øi poatæ permite o ræbufnire de furie, o bosumflare „gratis“ sau altæ demonstraflie afectivæ spectaculoasæ. Unii preferæ sæ le adune, alflii, sæ le cheltuiascæ. 4. Oamenilor le place sæ°øi arate unii altora colecfliile de simflæminte øi sæ comenteze cine are furii, dureri, vinovæflii, frici etc. mai multe sau mai bune. De fapt, multe baruri devin sæli de expoziflie unde oamenii pot merge sæ se laude cu cupoanele lor. „Tu crezi cæ nevastæ°ta e nerezonabilæ?! Pæi stai sæ°fli spun eu…“ sau „Înfleleg ce vrei sæ spui. Eu mæ simt îndurerat (speriat) chiar din mai puflin. Ieri…“ sau: „Ruøinat (vinovat, neadecvat)? Pe mine era sæ mæ înghitæ pæmântul!“ 5. „Magazinul“ unde sunt primite la schimb cupoanele are aceeaøi gamæ de premii ca øi centrele de cupoane comerciale: premii mici, mai mari øi cele cu adeværat importante. În schimbul a unu°douæ „albume“, persoana poate primi un premiu mic, cum ar fi o beflie sau o fantasmæ sexualæ gratis („justificate“); în schimbul a zece „albume“, poate primi un suicid de jucærie (nereuøit) sau un adulter, iar pentru o sutæ de „albume“ poate obfline unul dintre premiile serioase: o demisie gratis (divorfl, renunflarea la terapie, demisia de la serviciu), o øedere gratis în spitalul de psihiatrie (numitæ în limbaj colocvial „nebunie gratis“), o sinucidere gratis sau o omucidere gratis.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

177

6. Unii oameni aflæ cæ, la drept vorbind, cupoanele psihologice nu sunt gratuite øi cæ træirile afective colecflionate trebuie plætite cu singurætate, insomnii, hipertensiune sau probleme gastrice, aøa cæ renunflæ sæ le mai adune. Alflii nu învaflæ niciodatæ acest lucru. Unii îl cunosc, dar continuæ sæ joace jocuri øi sæ colecflioneze recompense, fiindcæ altfel existenfla lor ar fi mult prea øtearsæ; din moment ce simt cæ felul lor de viaflæ e puflin justificat, trebuie sæ se mulflumeascæ cu a aduna justificæri mici, care sæ le procure mici ræbufniri de vitalitate. 7. Unii oameni preferæ sæ vorbeascæ cinstit în loc sæ joace jocuri; asta înseamnæ cæ nu se poartæ provocator cu scopul de a obfline cupoane øi refuzæ sæ ræspundæ la comportamentele provocatoare contrafæcute ale celorlalfli. Cu energia economisitæ astfel, când cunosc persoana potrivitæ, la momentul potrivit øi în locul potrivit, sunt pregætifli sæ°øi exprime simflæmintele într°o manieræ mai autenticæ. (În anumite cazuri, individul adunæ cupoane psihologice færæ nici un efort øi altcineva plæteøte preflul. Astfel, un infractor se poate bucura de toate plæcerile oferite de jefuirea unei bænci, færæ sæ regrete øi færæ sæ fie prins; se pare cæ unii escroci profesioniøti øi maeøtri ai cærflilor mæsluite pot træi foarte fericifli în felul æsta, dacæ nu devin prea lacomi øi nu împing lucrurile prea departe. Unor adolescenfli le place sæ°i descurajeze pe cei vârstnici færæ sæ simtæ câtuøi de pufline remuøcæri sau alte efecte negative. Dar în principiu, persoana care adunæ cupoane trebuie, de obicei, sæ le plæteascæ mai devreme sau mai târziu.) 8. Unii oameni, îndeosebi paranoicii, colecflioneazæ cupoane „contrafæcute“. Dacæ nu°i provoacæ nimeni, îøi închipuie provocæri. În acest caz, dacæ sunt neræbdætori, pot sæ obflinæ o sinucidere gratis sau o omucidere gratis færæ a trebui sæ aøtepte ca desfæøurarea fireascæ a evenimentelor sæ le ofere suficiente iritæri pentru o izbucnire legitimæ. Din acest punct de vedere, existæ douæ tipuri de paranoici: Copilul paranoic colecflioneazæ nedreptæfli contrafæcute øi spune „Vezi ce mi°au fæcut!“, pe când Pærintele paranoic colecflioneazæ drepturi contrafæcute øi spune „N°ai voie sæ°mi facæ una ca asta!“ De

178

Eric Berne

fapt, în rândul paranoicilor existæ øi „amplificatori“, dar øi adeværafli falsificatori. Cei cu manii culeg de ici, de colo cupoane mici øi le amplificæ valoarea cât de mult pot, ca sæ obflinæ rapid un deznodæmânt de proporflii. Cei cu voci halucinatorii pot sæ confecflioneze cupoane la infinit, direct din capul lor.57 9. Unui pacient îi e la fel de greu sæ renunfle la colecflia sa de cupoane psihologice câøtigate cu trudæ de°a lungul întregii sale viefli cum i°ar fi unei gospodine sæ le ardæ pe cele comerciale. Acest lucru reprezintæ un factor ce împiedicæ însænætoøirea, din moment ce, pentru a se vindeca, pacientul trebuie nu doar sæ înceteze sæ mai joace compulsiv jocuri, ci øi sæ renunfle la plæcerea de a folosi cupoanele pe care le°a adunat pânæ atunci. „Iertarea“ nedreptæflilor suferite nu ajunge: ele trebuie sæ devinæ complet irelevante pentru desfæøurarea ulterioaræ a vieflii sale, dacæ persoana renunflæ cu adeværat la scenariu. În experienfla mea, „iertarea“ înseamnæ punerea cupoanelor la pæstrare, într°un sertar, øi nu descotorosirea definitivæ de ele; ele ræmân în sertar cât timp lucrurile merg bine, dar dacæ apare o nouæ ofensæ, vor fi scoase øi adæugate la noua recompensæ pentru a calcula valoarea premiului. Astfel, alcoolicul care°øi „iartæ“ soflia nu se va mulflumi cu o beflie moderatæ dacæ ea greøeøte din nou, ci ar putea sæ punæ la bætaie toate cupoanele pe care le°a obflinut din greøelile sau insultele ei pe întreg parcursul cæsniciei øi sæ facæ o beflie colosalæ, încheiatæ poate prin delirium tremens. Pânæ aici n°am spus nimic despre træirile afective „pozitive“, cum ar fi virtutea, triumful øi bucuria. Cupoanele de virtute sunt fæcute din aurul proøtilor øi nu vor fi acceptate ca valutæ nicæieri, cu excepflia paradisului proøtilor. Cupoanele de triumf strælucesc, dar oamenii cu bun°gust nu le adunæ, 57

Dr. Robert Zechnich (Transactional Analysis Bulletin 7:44, Aprilie 1968) a fæcut pentru prima oaræ observaflia incitantæ cum cæ existæ paranoici Copil øi paranoici Pærinte, iar dr. Stephen Karpman a arætat cæ în timp ce halucinafliile sunt cu adeværat contrafæcute, maniile nu sunt pe de°a°ntregul.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

179

fiindcæ sunt doar poleialæ. Pot fi însæ date la schimb pe o særbætorire gratis, aøa cæ pot fi folosite în mod util pentru a distra un numær mare de oameni. Bucuria, la fel ca disperarea, e un sentiment autentic øi nu reprezintæ ræsplata unui joc; aøadar, putem vorbi despre bucurie de aur, aøa cum vorbim øi despre disperare neagræ. Ideea importantæ din punct de vedere clinic în privinfla simflæmintelor „pozitive“ constæ în aceea cæ oamenii care adunæ cupoane „maro“, simflæmintele „negative“ sau „relele afective“ despre care am discutat mai sus, ezitæ deseori sæ accepte cupoanele „aurii“ care le sunt oferite sub forma complimentelor sau a „mângâierilor“. Se simt foarte confortabil cu simflæmintele familiare, negative, vechi, dar pe cele pozitive nu øtiu unde sæ le punæ, aøa cæ le refuzæ sau le ignoræ, prefæcându°se cæ n°au auzit. La drept vorbind, un colecflionar zelos de cupoane „maro“ poate sæ transforme chiar øi cele mai sincere complimente în insulte mascate, aøa cæ în loc sæ le iroseascæ, respingându°le sau refuzând sæ le audæ, le transformæ în cupoane maro contrafæcute. Exemplul cel mai des întâlnit: „Vai, ce bine aræfli azi!“ provoacæ replica: „Øtiam eu cæ nu fli°a plæcut cum arætam sæptæmâna trecutæ!“ Un altul: „O, ce rochie frumoasæ!“ „Aha, deci nu fli°a plæcut cea pe care o purtam ieri!“ Cu puflin exercifliu, oricine poate învæfla sæ transforme complimentele în insulte øi, mânjind niflel cu fecale un cupon auriu agreabil, sæ°i dea înfæfliøarea unuia maro, neplæcut. Anecdota ce urmeazæ ilustreazæ cât de uøor îi este unui marflian sæ înfleleagæ conceptul de cupon psihologic. În ziua când a aflat pentru prima oaræ de acest concept la øedinfla grupului de terapie, o femeie s°a întors acasæ øi i l°a explicat bæiatului ei, în vârstæ de doisprezece ani. Acesta i°a spus: „Bine, mamæ, mæ întorc imediat.“ A venit înapoi cu un sul mic de timbre de hârtie øi un caiet cu paginile împærflite în pætrate. Pe prima paginæ scrisese: „Când pagina asta va fi plinæ cu timbre, vei avea dreptul la o suferinflæ gratis.“ Înflelesese perfect. Dacæ oamenii nu te provoacæ, nu te insultæ, nu te

180

Eric Berne

ademenesc sau nu te sperie de bunæ voie, tu începi un joc ca sæ°i determini s°o facæ. În felul æsta obflii o furie, durere, vinovæflie sau spaimæ gratis, iar dupæ ce aduni câteva, capefli o suferinflæ gratis. Mai existæ încæ o asemænare între cupoanele psihologice øi cele comerciale. Øi unele, øi celelalte îøi pierd valoarea odatæ folosite, dar oamenilor tot le place sæ vorbeascæ nostalgic despre cele pe care le°au dat la schimb. Expresia°cheie în aceastæ privinflæ este „a fline minte“. În conversafliile obiønuite, oamenii reali spun: „fii°aduci aminte când…“, în timp ce „Mai flii minte…“ se foloseøte de obicei cu referire la cupoanele folosite øi anulate cu multæ vreme în urmæ. „fii°aduci aminte ce bine ne°am distrat la Yosemite?“ înseamnæ rememorare, pe când: „fiii minte ce s°a întâmplat la Yosemite? Mai întâi ai îndoit bara de protecflie, plus cæ ai uitat sæ… øi pe urmæ, din câte flin eu minte, tu… øi în plus…“ etc. reprezintæ un reproø expirat, care nu mai poate oferi o furie justificatæ. În exercitarea profesiei lor, avocaflii folosesc de obicei expresia „a fline minte“ øi nu „a°øi aminti“ când scot la ivealæ cupoanele deseori decolorate, uneori contrafæcute ale reclamantului, ca sæ le arate judecætorului sau juraflilor. Avocaflii sunt, la drept vorbind, filateliøti, buni cunoscætori ai cupoanelor psihologice: pot sæ treacæ în revistæ o colecflie, fie ea mare sau micæ, øi sæ°i estimeze valoarea curentæ de piaflæ la marele magazin de ispæøiri de la tribunal. Soflii necinstifli se pot escroca reciproc fæcând uz de cupoane contrafæcute sau folosite. Astfel, Francisco a descoperit cæ Angela, soflia lui, avea o aventuræ cu patronul ei øi chiar a salvat°o când acesta a ameninflat°o cu violenfla. Dupæ o scenæ furtunoasæ, ea i°a mulflumit, iar el a iertat°o. Dar pe urmæ, ori de câte ori se îmbæta — ceea ce se întâmpla des —, Francisco redeschidea subiectul øi urma o nouæ scenæ. În limbajul cupoanelor, în prima scenæ, el a obflinut o furie justificatæ, ea i°a mulflumit sincer, iar el a iertat°o cu generozitate. Asta a fost o rezolvare decentæ a situafliei øi toate cupoanele au fost anulate.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

181

Dar, aøa cum observam anterior, în practicæ, „a ierta“ înseamnæ a pune cupoanele în sertar pânæ când e nevoie din nou de ele, chiar dacæ au fost deja folosite într°o tranzacflie. În cazul nostru, Francisco scotea la ivealæ vechile cupoane anulate în fiecare sâmbætæ seara øi i le flutura Angelei sub nas. Ea, în loc sæ°i atragæ atenflia cæ le°a folosit deja, læsa capul în jos, îi permitea soflului ei sæ obflinæ o nouæ furie gratis øi°l pæcælea oferindu°i, la rândul ei, niøte cupoane contrafæcute de mulflumire. Prima oaræ când i°a mulflumit, i°a dat cupoane adeværate de recunoøtinflæ de aur, dar dupæ aceea, mulflumirile ei erau obosite øi false, „aurul proøtilor“ sau piritæ feroasæ, pe care el, în neghiobia bæuturii, le prefluia ca øi cum ar fi fost autentice. Când Francisco era treaz, amândoi puteau sæ fie cinstifli øi sæ considere cæ au încheiat capitolul, dar când el bea, deveneau amândoi necinstifli unul cu altul. El o øantaja cu repuneri în scenæ false, iar ea îi plætea cu aceeaøi monedæ. Aøadar, analogia între cupoanele comerciale øi cele psihologice e aproape perfectæ. Fiecare individ tinde sæ foloseascæ în acelaøi fel ambele categorii, în funcflie de felul cum a fost crescut. Unii oameni sunt învæflafli sæ facæ schimbul øi pe urmæ sæ nu se mai uite în urmæ. Alflii sunt învæflafli sæ le adune øi sæ le savureze; îøi colecflioneazæ cupoanele de hârtie øi jubileazæ privind cum se acumuleazæ tot mai multe, anticipând ziua când vor putea sæ le dea la schimb pentru un premiu mare; în acelaøi fel procedeazæ cu furiile, durerile, fricile øi vinovæfliile, pe care le flin închise în ei pânæ când au destul pentru o recompensæ cu adeværat mare. Iar alflii au permisiunea de a înøela øi fac acest lucru cu o ingeniozitate considerabilæ. Cupoanele psihologice existæ ca amintiri afective, care probabil iau forma unor tipare moleculare în permanentæ stare de agitaflie sau a unor potenfliale electrice care se deplaseazæ în cerc, la nesfârøit; ele se epuizeazæ complet numai dupæ ce are loc descærcarea, sub o formæ sau alta, a energiei acumulate. Viteza cu care se descompun aceste configuraflii sau potenfliale este probabil stabilitæ în parte genetic øi în

182

Eric Berne

parte prin „condiflionarea timpurie“, care, din punctul nostru de vedere, intræ în categoria programærii parentale. În orice caz, dacæ individul scoate la ivealæ în repetate rânduri aceleaøi cupoane vechi, ca sæ le arate publicului sæu, acestea ajung sæ arate din ce în ce mai uzate øi mai obosite — øi la fel ajunge sæ arate øi publicul.

D. Iluziile Iluziile din copilærie au în principal de a face cu recompensele pentru buna purtare øi cu pedepsele pentru proasta purtare. Buna purtare înseamnæ în principal lipsa manifestærilor de furie („Toane, toane!“) øi a celor sexi („Obræznicie, obræznicie!“); în schimb teama øi ruøinea sunt acceptate. Asta înseamnæ cæ Jeder nu trebuie sæ°øi exprime nici „instinctul de autoconservare“, a cærui exprimare poate aduce mari satisfacflii, nici „instinctul pentru conservarea speciei“, a cærui exprimare poate fi foarte plæcutæ chiar øi la o vârstæ fragedæ; în schimb, are voie sæ aibæ oricât de multe simflæminte nesatisfæcætoare, neplæcute doreøte. Existæ numeroase sisteme care elaboreazæ reguli oficiale privind recompensele øi pedepsele. Pe lângæ sistemele juridice, care se gæsesc pretutindeni, mai sunt cele religioase øi cele ideologice. Jumætate din populaflia lumii e alcætuitæ din „credincioøi adeværafli“ (cam un miliard de creøtini øi jumætate de miliard de musulmani), pentru care sunt mai importante regulile privind viafla de apoi. Jumætatea „pægânæ“ e judecatæ pe parcursul øederii pe pæmânt de zeii locali sau de guvernul naflional. Însæ pentru analistul de scenarii, codurile cele mai importante sunt acelea neoficiale, ascunse, specifice fiecærei familii. Pentru copiii mici existæ de obicei un Moø Cræciun care°i observæ comportamentul øi fline socoteala faptelor bune sau rele. Dar el e pentru „copiii mici“, iar „copiii mari“ nu cred în

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

183

Moø Cræciun, cel puflin nu în acela care apare într°o anumitæ zi a anului sub forma unui bærbat deghizat. De fapt, a nu mai crede în acel fel de Moø Cræciun este tocmai elementul care°i separæ pe copiii mari de cei mici, alæturi de cunoøtinflele despre cum se fac copiii. Dar copiii mari, ba chiar øi adulflii, au propria variantæ de Moø Cræciun — altfel pentru fiecare. Pe unii adulfli îi intereseazæ mai mult familia Moøului decât Moøul însuøi øi cred cu convingere cæ, dacæ se poartæ cum trebuie, mai devreme sau mai târziu vor avea øansa de a°l cunoaøte pe fiul lui, Fæt°Frumos, pe fiica lui, Snegurocika, Cræiasa Zæpezii, sau chiar pe soflia lui, Doamna Menopauzæ. De fapt, majoritatea oamenilor îøi petrec viafla aøteptându°l pe Moø Cræciun sau pe un membru al familiei acestuia. Øi pe urmæ mai existæ øi opusul lui din subteran. Dacæ Moø Cræciun e un om vesel, îmbræcat în costum roøu, care vine de la Polul Nord aducând daruri, opusul lui e un om mohorât, cu mantie neagræ, care vine de la Polul Sud cu o coasæ øi care se numeøte Moartea. Astfel, specia umanæ se desparte în copilæria târzie în douæ pærfli: Grupul Vieflii, care°øi va petrece existenfla aøteptându°l pe Moø Cræciun, øi Grupul Morflii, care°øi va petrece existenfla aøteptând Moartea. Acestea sunt iluziile fundamentale pe care se bazeazæ toate scenariile: fie cæ, în cele din urmæ, Moø Cræciun va veni cu daruri pentru învingætori, fie cæ, în cele din urmæ, Moartea va veni øi va rezolva toate problemele învinøilor. Aøadar, prima întrebare ce trebuie pusæ cu privire la iluzii este: „Pe cine aøtepfli, pe Moø Cræciun sau Moartea?“ Dar pe parcurs, înainte de Darul Suprem (nemurirea) sau de Soluflia Finalæ (moartea), existæ øi altele lucruri. Moøul poate dærui un bilet câøtigætor de loterie, o pensie pe viaflæ sau tinerefle prelungitæ. Moartea poate dærui o dizabilitate permanentæ, dispariflia dorinflei sexuale sau îmbætrânirea prematuræ, fiecare dintre acestea eliberând persoana de povara anumitor îndatoriri. Spre exemplu, femeile din Grupul Morflii sunt convinse cæ menopauza va însemna alinare øi un sfârøit, cæ dorinflele sexuale vor dispærea complet, fiind înlocuite de

184

Eric Berne

bufeuri øi de melancolia care le va scuti pentru totdeauna sæ træiascæ. În limbajul analizei scenariilor, acest mit trist al salværii de cætre Doamna Menopauzæ se numeøte „Ovare de lemn“. Existæ øi bærbafli care se reped la soluflia asta, cu ajutorul „Testiculelor de lemn“ — mitul menopauzei masculine. Toate scenariile se bazeazæ pe o astfel de iluzie, iar analiza scenariilor are sarcina extrem de grea, dar necesaræ de a o demonta — de aici, titlurile directe, care realizeazæ acest lucru cel mai rapid øi cu cea mai scurtæ suferinflæ. Importanfla tranzacflionalæ a iluziei constæ în faptul cæ ea îi oferæ individului o cauzæ, precum øi un motiv de a colecfliona cupoane. Astfel, oamenii care°l aøteaptæ pe Moø Cræciun vor aduna fie complimente, ca sæ arate cât de bine s°au purtat, fie „chinuri“ de diferite feluri, pentru a°i trezi compætimire, în timp ce aceia care aøteaptæ Moartea vor aduna cupoane de vinovæflie sau de inutilitate, spre a dovedi cæ o meritæ sau cæ o vor primi cu braflele deschise. Dar orice fel de cupon poate fi oferit Moøului sau Morflii, în speranfla cæ, prezentat cu iscusinflæ, va conduce la obflinerea produsului dorit. Aøadar, iluzia are de a face cu magazinul unde se dau la schimb cupoanele; existæ douæ magazine, fiecare cu regulile sale. Fæcând suficiente fapte bune sau îndurând suficiente suferinfle, Jeder poate aduna îndeajuns de multe cupoane aurii sau maro, pe care sæ le dea la Magazinul Moøului, în schimbul unui dar gratis. Adunând destule vinovæflii sau inutilitæfli, poate sæ obflinæ un dar gratis din Magazinul Morflii. De fapt, Moøul øi Moartea nu au magazin, ci sunt mai degrabæ niøte vânzætori ambulanfli. Jeder trebuie sæ aøtepte sæ vinæ Moøul sau Moartea øi nu øtie niciodatæ când se va întâmpla asta. Tocmai de aceea trebuie sæ colecflioneze cupoane øi sæ le aibæ mereu pregætite, fiindcæ dacæ°i scapæ prilejul când Moøul sau Moartea trece într°adevær pe strada lui, nu øtie niciodatæ când va avea o nouæ ocazie. Dacæ adunæ fapte bune, trebuie sæ gândeascæ pozitiv tot timpul, fiindcæ dacæ se relaxeazæ chiar øi o singuræ clipæ, exact acela ar putea fi momentul sosirii Moøului. La fel, dacæ adunæ chinuri, e impor-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

185

tant sæ nu riøte vreodatæ sæ paræ fericit, fiindcæ dacæ Moøul îl surprinde cu garda jos, pierde ocazia. La fel se întâmplæ øi în cazul oamenilor din Grupul Morflii. Nu°øi pot permite sæ træiascæ nici mæcar o clipæ lipsitæ de vinovæflie sau de inutilitate, fiindcæ ar putea fi tocmai momentul vizitei Morflii, øi atunci ar fi condamnafli sæ træiascæ pânæ la turul urmætor, care ar putea fi… hm, doar moartea øtie cât ar trebui sæ continue suspansul. Iluziile sunt acele „o, dacæ“ øi „într°o bunæ zi“ pe care°øi întemeiazæ majoritatea oamenilor existenfla. În anumite flæri, loteria de stat oferæ singura posibilitate ca Jeder sæ°øi vadæ visurile împlinite, aøa cæ mii de oameni îøi petrec viafla, zi dupæ zi, aøteptând sæ iasæ numerele lor. Adeværul e cæ existæ un Moø Cræciun: la fiecare extragere ies într°adevær numerele jucate de un om, care°øi vede realmente visurile împlinite. Dar, ciudat, în majoritatea cazurilor, asta nu le aduce fericirea; mulfli lasæ câøtigul sæ li se scurgæ printre degete øi revin la starea dinainte. Asta se întâmplæ fiindcæ sistemul iluziei este un sistem magic: recompensa nu doar apare ca prin farmec, ci este ea însæøi fermecatæ. Copilul crescut cum se cuvine øtie cæ adeværatul Moø Cræciun vine pe horn, în timp ce el doarme, øi°i lasæ o micæ træsuræ roøie sau o portocalæ de aur. Dar nu va fi o træsuræ sau o portocalæ din cele obiønuite, ci una fermecatæ, unicæ, înflesatæ cu rubine øi diamante. Când Jeder descoperæ cæ a primit într°adevær træsura roøie sau portocala, dar cæ e obiønuitæ, cum are toatæ lumea, e dezamægit øi întreabæ: „Asta°i tot?“, spre marea nedumerire a pærinflilor lui, care credeau cæ°i dæruiesc exact ce°øi dorea. Tot aøa, cel care câøtigæ la loterie descoperæ cæ lucrurile pe care øi le cumpæræ sunt la fel ca ale altor oameni, aøa cæ deseori întreabæ: „Asta°i tot?“ øi°øi iroseøte câøtigul. Preferæ sæ se întoarcæ øi sæ øadæ sub copac, sperând sæ se producæ vraja, decât sæ se bucure de ceea ce are. Asta înseamnæ cæ iluziile sunt mai atrægætoare decât realitatea øi chiar øi cea mai atrægætoare realitate poate fi abandonatæ în favoarea celor mai slabe sau mai improbabile iluzii.

186

Eric Berne

Între cele mai remarcabile exemple din acest registru se numæræ oamenii cu scenariul „Sæ nu renunfli niciodatæ“. Unul dintre lucrurile la care le vine cel mai greu sæ renunfle este conflinutul intestinului lor, aøa cæ suferæ de constipaflie cronicæ. Iluzia lor e cæ, dacæ se abflin suficient de multæ vreme, Moø Cræciun va veni sau, dacæ nu vine, cel puflin vor avea ceva propriu, drept compensaflie pentru darurile pe care nu le°au primit. Unii dintre ei se aflæ într°o poziflie extrem de favorabilæ pentru a se bucura de o realitate gratificantæ, dar preferæ sæ „øadæ“ acasæ, aøteptând nici ei nu øtiu ce sau pe cine, sæ vinæ øi sæ°i salveze. O astfel de femeie spunea, chiar øi când stætea lungitæ pe canapeaua analiticæ: „Øed aici øi mæ gândesc“. Acasæ petrecea o mulflime de timp constipat fæcând acelaøi lucru. Îi venea greu sæ interacflioneze cu alfli oameni, fiindcæ oriunde mergea, purta cu ea o toaletæ psihologicæ øi orice°ar fi fæcut Adultul ei, Copilul øedea pe scaunul lui preferat. De fapt, Copilul nu renunflæ aproape niciodatæ la iluziile sale. Unele dintre ele sunt universale, dupæ cum a arætat Freud, øi probabil cæ apar în primele luni de viaflæ sau chiar în pântece, acea lume magicæ pe care omul o poate regæsi ulterior doar prin iubire, sex sau droguri (ori poate, în cazul indivizilor cruzi, prin masacru). Cele mai timpurii trei iluzii identificate de Freud se cuprind în afirmaflia: „ Sunt nemuritor, omnipotent øi irezistibil.“ Sigur cæ aceste iluzii primitive nu rezistæ multæ vreme, confruntate cu realitatea sugarului, în care intræ mama, tatæl, timpul, gravitaflia, imagini øi sunete necunoscute, înspæimântætoare øi senzafliile interne de foame, fricæ øi durere. Dar ele sunt înlocuite de iluzii condiflionale, care exercitæ o puternicæ influenflæ în alcætuirea scenariului. Acolo, ele apar sub forma „O, dacæ“: „O, dacæ mæ port cum trebuie, precis Moø Cræciun va veni.“ Pærinflii de pretutindeni sunt la fel în privinfla iluziilor. Copilul crede cæ pærinflii sunt magicieni, în parte, fiindcæ o cred øi aceøtia. Nu existæ pærinte real øi nici nu poate fi conceput unul care nu i°a transmis, sub o formæ sau altul,

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

187

odraslei sale: „Dacæ faci ce°fli spun eu, totul o sæ iasæ bine.“ Pentru copil, asta înseamnæ: „Dacæ fac ce°mi spun ei, voi fi protejat prin magie øi cele mai frumoase visuri ale mele vor deveni realitate.“ El crede asta cu atâta convingere, încât e aproape imposibil sæ°i clatini credinfla. Dacæ are un eøec, asta se întâmplæ nu pentru cæ vraja a dispærut, ci pentru cæ el a încælcat regulile. Iar dacæ sfideazæ directivele parentale sau renunflæ la ele, asta nu înseamnæ cæ øi°a pierdut credinfla în iluziile sale. Poate însemna doar cæ nu mai poate suporta cerinflele sau cæ nu crede cæ le va îndeplini vreodatæ. De aici, invidia øi dispreflul cu care unii oameni îi privesc pe cei care urmeazæ regulile. Copilul læuntric încæ mai crede în Moø Cræciun, dar rebelii spun „Pot sæ capæt ce vreau en°gros!“ (droguri sau revoluflie), în timp ce adepflii sentimentului de inutilitate strigæ: „Cui îi trebuie strugurii æøtia acri? Strugurii morflii sunt mai dulci.“ Însæ câfliva oameni reuøesc, pe mæsuræ ce înainteazæ în vârstæ, sæ renunfle chiar la iluzii øi par s°o facæ færæ invidia sau dispreflul celor care nu renunflæ. Preceptul Pærintelui spune, în cel mai bun caz: „Poartæ°te cum trebuie øi nu fli se va întâmpla nici un ræu!“, motto aflat la baza sistemelor etice din toate flærile, pe tot parcursul istoriei documentate, începând cu cele mai vechi instrucfliuni scrise cunoscute, cele ale lui Ptahotep, în Egiptul Antic, cu cinci mii de ani în urmæ.58 În cel mai ræu caz spune: „Lumea va fi mai bunæ dacæ omori anumifli oameni, øi în felul æsta vei obfline nemurirea, vei fi omnipotent øi vei dobândi puteri irezistibile.“ În mod ciudat, din punctul de vedere al Copilului, ambele sunt sloganuri de iubire, fiindcæ amândouæ se bazeazæ pe aceeaøi promisiune a Pærintelui: „Dacæ faci cum îfli spun, am sæ te iubesc øi am sæ te apær, iar færæ mine nu eøti nimic.“ Asta se vede clar când promisiunea este fæcutæ în scris. În primul caz, Domnul e cel care te va iubi øi te va apæra, aøa cum scrie în Biblie, iar în al doilea caz e Hitler, aøa cum scrie în Mein Kampf øi în alte texte. Hitler a promis 58

Breasted, J. The Dawn of Conscience. Charles Scribner’s Sons, New York, 1933.

188

Eric Berne

Reich°ul de o mie de ani, care echivaleazæ practic cu nemurirea, iar adepflii lui au dobândit într°adevær omnipotenflæ øi puteri irezistibile asupra polonezilor, fliganilor, evreilor, pictorilor, muzicienilor, scriitorilor øi politicienilor pe care i°au închis în lagærele de exterminare. Însæ în timp ce se petreceau toate acestea, realitatea a intervenit sub forma napoleonicæ a infanteriei, artileriei øi aviafliei, øi milioanele de adepfli ai lui Hitler au devenit muritori, neputincioøi øi rezistibili. E nevoie de o putere imensæ pentru a sfærâma aceste iluzii primitive, øi asta se întâmplæ cel mai des în vreme de ræzboi. Când contele lui Tolstoi merge la luptæ, în timpul bætæliei strigæ revoltat: „De ce trag în mine? Doar toatæ lumea mæ place!“ (= Sunt irezistibil).59 Acelaøi lucru se aplicæ øi în cazul iluziei condiflionale: „Dacæ fac ce°mi spune Pærintele meu, totul va ieøi bine.“ Cel mai cumplit exemplu de distrugere prin forflæ a acestei convingeri aproape universale se vede în celebra fotografie a unui bæieflel de vreo nouæ ani aflat în mijlocul unei stræzi din Polonia, singur øi færæ prieteni, deøi pe trotuar sunt numeroøi privitori, lângæ el aflându°se un soldat nazist înarmat. Expresia de pe fafla lui spune foarte clar: „Dar mama mi°a spus cæ dacæ sunt bæiat cuminte, totul o sæ fie bine!“ Cea mai brutalæ lovituræ psihologicæ din câte poate primi un om este dovada cæ mama lui cea bunæ l°a minflit, øi tocmai în asta constæ tortura distrugætoare pe care soldatul german i°o aplicæ bæiatului pe care l°a încolflit. E posibil ca terapeutul, cu toatæ omenia øi sensibilitatea øi cu consimflæmântul explicit, voluntar al pacientului, sæ aibæ de îndeplinit o sarcinæ asemænætoare: nu torturæ, ci intervenflie chirurgicalæ. Pentru ca pacientul sæ se facæ bine, iluziile pe care se bazeazæ întreaga lui viaflæ trebuie demontate, aøa încât el sæ poatæ træi în lumea de „aici øi acum“, nu în cea proprie, a lui „O, dacæ“ sau „Într°o bunæ zi“. Asta e cea mai dureroasæ sarcinæ pe care trebuie s°o execute analistul de scenarii: sæ le spunæ pacienflilor sæi cæ nu existæ Moø Cræciun. Dar cu pre59

Tolstoi, L. War and Peace. The Modern Library, New York.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

189

gætiri atente, lovitura poate fi îmblânzitæ øi pacientul s°ar putea sæ°l ierte, dupæ o vreme. Una dintre iluziile preferate ale copilæriei târzii se zguduie când Jeder aflæ cum se fac copiii. Ca sæ pæstreze ficfliunea puritæflii pærinflilor sæi, trebuie sæ facæ specificarea: „De acord, dar pærinflii mei nu fac aøa ceva!“ Cu greu poate evita terapeutul sæ paræ nesimflitor øi cinic când îl pune pe Jeder faflæ°n faflæ cu faptul cæ, la drept vorbind, conceperea lui n°a fost imaculatæ, aøa cæ pærinflii lui trebuie s°o fi fæcut cel puflin o datæ, iar dacæ are frafli øi surori, de mai multe ori. Asta echivaleazæ cu a°i spune cæ mama lui l°a trædat, un lucru pe care un bærbat n°ar trebui sæ°l spunæ altuia, decât dacæ celælalt îl plæteøte tocmai pentru asta. Uneori, terapeutul are sarcina opusæ, de a reda o aparenflæ decentæ imaginii pe care mama însæøi sau circumstanflele exterioare au mânjit°o øi au degradat°o. Pentru milioane de copii, iluzia aceasta e un lux imposibil de obflinut, aøa cæ ei trebuie sæ existe într°o stare de subzistenflæ, atât psihologicæ, cât øi materialæ. Credinfla în Moø Cræciun, în Moarte øi în virginitatea mamei pot fi considerate normale, pentru cæ spiritele idealiste sau mai slabe le adoptæ cu bucurie øi°øi gæsesc în ele sursæ de hranæ ori de câte ori le întâlnesc. Pe de altæ parte, oamenii confuzi sunt confuzi pentru cæ au iluzii proprii, speciale. Acestea merg de la „Dacæ faci o irigaflie intestinalæ în fiecare zi, ai sæ fii sænætos øi fericit“ pânæ la „Pofli împiedica moartea tatælui tæu dacæ te îmbolnæveøti. Dacæ el moare, înseamnæ cæ nu te°ai îmbolnævit suficient de grav.“ Existæ, de asemenea, contracte particulare cu Dumnezeu, în privinfla cærora El n°a fost consultat øi pe care nu le°a semnat niciodatæ, ba chiar pe care, de fapt, ar refuza sæ le semneze: „Dacæ°mi sacrific copiii, mama va ræmâne sænætoasæ“ e un exemplu frecvent întâlnit, iar un altul: „Dacæ n°am orgasm, Dumnezeu îmi va trimite un miracol.“ Dupæ cum remarcam anterior, acesta din urmæ a fost instituflionalizat în rândul prostituatelor din Paris, sub forma: „Indiferent cu câfli bærbafli fac sex sau chiar îi molipsesc cu bunæ øtiinflæ cu o boalæ, tot

190

Eric Berne

pot merge în Rai, câtæ vreme asta fline de serviciul meu øi nu°mi aduce plæcere.“60 Aøadar, în copilæria micæ, iluziile magice sunt acceptate în cea mai romanticæ formæ a lor. În copilæria târzie, ele sunt supuse probei realitæflii øi copilul renunflæ, færæ tragere de inimæ, la o parte din ele, ræmânând doar un miez tainic care formeazæ temelia existenflialæ a vieflii. Doar cei mai puternici pot sæ se confrunte cu loteria absurdæ a vieflii færæ nici o iluzie. Una dintre cele la care se renunflæ cel mai greu, chiar øi la vârsta adultæ, e iluzia autonomiei sau a autodeterminærii. Acest lucru este ilustrat în figura 10. Zona de autenticæ autonomie, care reprezintæ funcflionarea Adultæ raflionalæ adeværatæ, liberæ de prejudecæflile Pærintelui øi de gândirea

P

P Miraje

Zona de adeværatæ autonomie A2

A1 Iluzii

C

C

Autonomia adeværatæ

Autonomia iluzorie

Gradul de autonomie: A2/A1 Figura 10 60

Philippe, C.°L. Bubu of Montparnasse. Loc. cit.

Figura 11

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

191

visætoare a Copilului, este marcatæ A1. Acest aspect al personalitæflii are într°adevær libertatea de a face raflionamente Adulte pe baza cunoøtinflelor øi observafliilor acumulate cu atenflie. Ea poate funcfliona eficient într°o meserie sau profesie; mecanicul sau chirurgul foloseøte buna judecatæ, bazatæ pe educaflia, observafliile øi experienflele anterioare. Zona marcatæ P este clar recunoscutæ de individ ca reprezentând influenfla Pærintelui: idei øi preferinfle pe care le°a preluat de la pærinfli privind, spre exemplu, alimentele, îmbræcæmintea, manierele øi religia. Pe toate acestea le poate numi „educaflia“ sa. Zona marcatæ C o atribuie dorinflelor visætoare sau gusturilor timpurii, lucruri ce vin de la Copilul sæu. În mæsura în care recunoaøte øi separæ aceste trei zone, e autonom. Øtie ce e Adult øi practic, ce vine de la alflii øi el a acceptat, øi care din acfliunile sale sunt determinate nu de gândire practicæ øi decizii raflionale, ci de impulsuri timpurii. Zonele marcate „Miraje“ øi „Iluzii“ sunt cele în privinfla cærora individul se înøalæ. Mirajele sunt lucruri pe care le trateazæ ca øi cum ar fi ideile sale, bazate pe observaflie øi judecatæ, când în realitate sunt idei pe care i le°au impus pærinflii øi care s°au înrædæcinat atât de profund, încât crede cæ fac parte din Eul sæu adeværat. La fel, iluziile sunt idei ale Copilului sæu pe care le acceptæ ca fiind Adulte øi raflionale, încercând sæ øi demonstreze acest lucru. Mirajele øi iluziile pot fi numite contaminæri. Prin urmare, iluzia autonomiei se bazeazæ pe ideea eronatæ cæ întreaga zonæ A1, prezentatæ în Figura 10, este Adultæ, necontaminatæ øi autonomæ, când de fapt ea cuprinde porfliuni mari ce aparflin Pærintelui øi Copilului. Adeværata autonomie este recunoaøterea faptului cæ graniflele Adultului sunt reprezentate cu adeværat în Figura 11 øi cæ zonele haøurate aparflin celorlalte stæri ale Eului. De fapt, figurile 10 øi 11 ne dau o mæsuræ a autonomiei. Raportul dintre zona A din figura 10 øi zona A din figura 11 poate fi numit „gradul de autonomie“. Când A°10 e mare øi A°11, micæ, existæ prea puflinæ autonomie øi foarte multe iluzii. Dacæ A°10 e micæ (deøi întotdeauna mai mare decât

192

Eric Berne

A°11), iar A°11, mare (deøi întotdeauna mai micæ decât A°10), existæ mai pufline iluzii øi mai multæ autonomie.

E. Jocurile Cât timp e sugar, copilul este cinstit øi porneøte de pe prima poziflie: Eu sunt OK — Tu eøti OK. Dar corupflia se instaleazæ rapid øi el descoperæ cæ OK°ul lui nu e un drept din naøtere automat, complet nedisputat, ci depinde într°o anumitæ mæsuræ de comportamentul sæu øi, mai precis, de reacfliile faflæ de mamæ. În timp ce învaflæ sæ mænânce frumos, ar putea descoperi cæ ea îi oferæ sentimentul de a fi sutæ la sutæ OK doar cu anumite rezerve, øi asta îl ræneøte. Copilul reacflioneazæ atacând OK°ul ei, chiar dacæ, dupæ ce se încheie cina, cei doi se særutæ øi se împacæ. Dar s°a pus deja temelia pentru jocuri, activitate ce începe sæ înfloreascæ în timpul educafliei sfincteriene, când copilul e în avantaj. La orele de masæ e flæmând øi vrea ceva de la mamæ; în baie, ea vrea ceva de la el. La masæ, copilul trebuie sæ reacflioneze faflæ de mamæ într°un anumit fel ca sæ°øi pæstreze OK°ul; în baie, ea trebuie sæ se poarte bine cu el ca sæ°øi pæstreze OK°ul. În cazuri rare se poate ca amândoi sæ fie în continuare cinstifli, dar de obicei mama îl pæcæleøte exploatându°i doar puflin chichiflele, iar el face acelaøi lucru. La vremea când începe sæ meargæ la øcoalæ, copilul a învæflat probabil câteva jocuri uøoare, ba poate chiar øi douæ°trei dure sau, în cele mai rele cazuri, e dominat de jocuri. Totul depinde de cât de deøtepfli øi de duri sunt pærinflii lui. Cu cât joacæ mai „deøtept“, cu atât va fi mai corupt copilul; cu cât sunt mai duri, cu atât va trebui el sæ joace mai dur pentru a supravieflui. Experienfla clinicæ aratæ cæ modul cel mai eficient de a corupe un copil øi de a°l face sæ fie mereu tensionat constæ în administrarea frecventæ a clismelor împotriva voinflei sale, dupæ cum modul cel mai eficient de a°l corupe øi dezin-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

193

tegra este bætaia aplicatæ cu cruzime când el plânge fiindcæ îl doare ceva. În øcoala primaræ, copilul are ocazia de a încerca, pe populaflia generalæ a colegilor øi profesorilor, jocurile pe care le°a învæflat acasæ. Unora le ascufleøte tæiøul, pe altele le mai domoleøte puflin, pe câteva le abandoneazæ øi prinde altele noi de la grup. De asemenea, are ocazia sæ°øi testeze convingerile øi poziflia. Dacæ el se crede OK, învæflætoarea poate sæ°i dea confirmarea sau sæ°l scuture, umilindu°l, iar dacæ e convins cæ e ne°OK, ea poate sæ°i confirme (lucru la care el se aøteaptæ) sau sæ încerce sæ°l încurajeze (lucru care°l stânjeneøte). Existæ multe situaflii speciale pe care nici copilul, nici învæflætoarea nu le pot anticipa øi cærora nu le pot face faflæ. Învæflætoarea propune jocul numit „Argentina“ øi întreabæ: „Care e cel mai interesant lucru din Argentina?“ „Pampasul“, spune un elev. „Nuuuu.“ „Patagonia“, zice altul. „Nuuuuu.“ „Aconcagua“, propune un altul. „Nuuuuuuuu.“ În acest moment, tofli elevii øtiu ce se întâmplæ. N°are nici un rost sæ°øi aducæ aminte ce scrie în carte sau ce°i intereseazæ pe ei; trebuie sæ ghiceascæ la ce se gândeøte ea, aøa cæ i°a încolflit, iar ei renunflæ. „Nu mai vrea sæ ræspundæ nimeni?“ întreabæ învæflætoarea pe tonul ei de prefæcutæ blândefle. „Gauchos!“ declaræ ea apoi triumfætoare, fæcându°i pe tofli elevii sæ se simtæ proøti. Nu pot întreprinde nimic ca s°o opreascæ, øi pânæ øi celui mai tolerant elev îi vine greu s°o lase sæ°øi pæstreze OK°ul. Pe de altæ parte, pânæ øi cea mai abilæ învæflætoare ar avea dificultæfli sæ°øi pæstreze OK°ul în fafla unui copil al cærui corp e agresat acasæ cu clisme. Când el refuzæ sæ ræspundæ, iar ea încearcæ sæ°l forfleze, îi violeazæ øi mintea, ceea ce dovedeøte cæ nu e cu nimic mai bunæ decât pærinflii lui. Dar nici învæflætoarea nu poate face nimic ca sæ°l ajute. Fiecare dintre pozifliile inferioare are propriul set de jocuri; jucându°le cu învæflætoarea, Jeder poate sæ observe la care anume cade ea în capcanæ øi sæ°øi perfecflioneze talentul. În poziflia a doua, cea arogantæ (+ –), ar putea sæ încerce „Acum te°am prins“, în poziflia a treia, depresivæ (– +),

194

Eric Berne

„Loveøte°mæ“, iar din poziflia inutilitæflii (– –), „O fac pe învæflætoare sæ regrete“. Poate renunfla la cele la care ea refuzæ sæ ræspundæ sau pentru care are antitezæ, dar le încearcæ oricum øi pe pielea colegilor. În multe privinfle, a patra poziflie e cea mai greu de abordat. Dar dacæ învæflætoarea îøi pæstreazæ cumpætul øi°l mângâie pe Jeder cu cuvinte bine alese — nici dulcegærii, nici mustræri øi nici scuze —, e posibil sæ°i descleøteze degetele de pe bolovanul aspru al inutilitæflii øi sæ°l împingæ în sus, spre strælucirea luminoasæ a stærii OK. Aøadar, copilæria târzie e perioada care stabileøte care jocuri din repertoriul domestic se fixeazæ ca preferate øi, dacæ e cazul, la care se renunflæ. Cea mai importantæ întrebare în aceastæ privinflæ e: „Cum se înflelegea învæflætoarea cu tine?“, iar urmætoarea: „Cum se înflelegeau ceilalfli copii cu tine la øcoalæ?“

F. Persona Spre sfârøitul acestei perioade înfloreøte pe deplin un alt element, care ræspunde la întrebarea: „Dacæ nu pofli sæ vorbeøti cinstit øi sæ spui lucrurilor pe nume, care e tipul de corupflie cel mai comod?“ În ræspunsul la întrebarea asta, Jeder pune tot ce a învæflat de la pærinfli, profesori, colegi de øcoalæ, prieteni øi duømani. Rezultatul e persona sa. Jung defineøte persona drept „atitudine adoptatæ ad°hoc“, o mascæ despre care individul „øtie cæ e conformæ cu intenfliile sale conøtiente øi, totodatæ, satisface cerinflele øi pærerile mediului sæu“. Astfel, el „îi înøalæ pe ceilalfli øi deseori se înøalæ øi pe sine cu privire la adeværatul sæu caracter“.61 Aøadar, persona e o personalitate socialæ; la majoritatea oamenilor, personalitatea socialæ seamænæ cu aceea a unui copil aflat în perioada latentæ — aproximativ între øase øi zece ani. Asta, pentru cæ persona se formeazæ într°adevær, prin inter61

Jung, C.G. Psychological Types. Loc. cit., p. 590.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

195

mediul influenflelor externe øi prin deciziile copilului, tocmai în acea perioadæ. Când îøi foloseøte conduitele sociale, Jeder cel bun, tare, agreabil, atrægætor, adult nu trebuie sæ se poarte ca Pærinte, Adult sau Copil (deøi se poate s°o facæ). Se poartæ în schimb ca un bæiat de øcoalæ primaræ, adaptându°se la situaflia socialæ sub îndrumarea Adultului, în graniflele restricfliilor Pærintelui. Aceastæ adaptare devine persona lui, care se potriveøte øi ea în scenariu. Dacæ are un scenariu de învingætor, persona sa va fi atrægætoare, iar dacæ are un scenariu de învins, persona va fi respingætoare, mai puflin pentru cei asemeni lui. Persona este deseori elaboratæ dupæ modelul eroului lui Jeder. Adeværatul Copil se ascunde în spatele personei øi poate sta acolo la pândæ, aøteptând ocazia sæ flâøneascæ dacæ se adunæ suficiente cupoane pentru ca aruncarea mæøtii sæ fie justificatæ. Întrebarea ce trebuie sæ°i fie pusæ pacientului în aceastæ privinflæ este: „Ce fel de persoanæ eøti?“ sau, mai bine: „Ce cred ceilalfli despre tine?“

G. Cultura familialæ Întreaga culturæ este familialæ — lucruri învæflate încæ de la vârsta mersului de°a buøilea. Poate cæ detaliile øi tehnicile se învaflæ în afara casei pærinteøti, dar valoarea lor o stabileøte familia. Analistul de scenarii merge direct în miezul chestiunii cu o singuræ întrebare flintitæ: „Despre ce se discuta la voi acasæ seara, la cinæ?“ El speræ sæ afle astfel conflinutul, care poate sæ aibæ sau nu însemnætate, dar øi tipurile de tranzacflii care aveau loc — aspect mereu important. Unii terapeufli care lucreazæ cu copii øi cu familiile acestora chiar merg pânæ la a obfline o invitaflie la cinæ, acasæ la pacient, în ideea cæ asta e cea mai bunæ cale de a obfline cea mai mare cantitate de informaflii demne de încredere într°un interval scurt de timp.

196

Eric Berne

Unul dintre sloganurile analistului de scenarii este sau ar trebui sæ fie: „Nu uita de sfinctere!“ Freud62 øi Abraham63 au fost primii care au elaborat ideea potrivit cæreia structura caracterului se centreazæ pe orificiile corpului. La fel se întâmplæ atât cu jocurile, cât øi cu scenariile, iar semnele øi simptomele fiziologice ce formeazæ o træsæturæ importantæ a tuturor jocurilor øi scenariilor se centreazæ, de obicei, pe un anumit orificiu sau sfincter. Cultura familialæ, aøa cum poate fi væzutæ în jurul mesei, la cinæ, tinde sæ se învârtæ în jurul „sfincterului familial“, øi a cunoaøte preferatul familiei este de mare ajutor în tratarea pacientului. Cele patru sfinctere externe implicate sunt cel oral, cel anal, cel uretral øi cel vaginal; poate mai importante decât ele sunt sfincterele interne corelate. Mai existæ, de asemenea, un sfincter iluzoriu ce poate fi numit, ca în psihanalizæ, cloacal. Deøi gura are într°adevær propriul sfincter extern, Orbicularis oris, de obicei nu acesta este muøchiul care preocupæ familiile orale, cu toate cæ unele au motto°ul „Sæ nu te°aud cæ deschizi gura!“ Principalul subiect de discuflie din familiile orale este mâncarea, iar sfincterele vizate în mod special sunt cele ale gâtului, stomacului øi duodenului. În consecinflæ, familiile orale sunt îndeobøte dintre cele care urmeazæ curele de slæbire la modæ øi°øi fac griji în privinfla sænætæflii stomacului, acestea fiind subiectele pe care le dezbat la masæ. Membrii „isterici“ ai familiilor orale au spasme ale muøchilor gâtului, iar membrii „psihosomatici“ au spasme ale esofagului, stomacului øi duodenului sau, dimpotrivæ, vomitæ ori se tem cæ vor vomita. Anusul este sfincterul desævârøit. Familiile anale discutæ despre tranzitul intestinal, laxative øi clisme sau varianta mai aristocraticæ a irigafliilor colonului. Pentru ele, viafla înseamnæ o tranøæ de materii otrævitoare de care trebuie sæ scape prompt, cu orice prefl. Membrii acestor familii sunt fascinafli 62 63

Freud, S. Three Contributions to the Theory of Sex. E.P. Dutton & Company, New York. Abraham, K. Selected Papers. Hogarth Press, Londra, 1948.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

197

de produsele intestinului øi mândri de ei sau de copiii lor când respectivele produse sunt mari, consistente øi cu o formæ frumoasæ. Diareea e judecatæ cantitativ, iar colita mucoasæ sau hemoragicæ prezintæ un interes perpetuu, putând fi purtatæ cu un aer de distincflie modestæ. Toatæ aceastæ culturæ se contopeøte cu sexualitatea (sau antisexualitatea) în motto°ul „Pæzeøte°fli fundul, cæ altfel o pæfleøti!“ Asta înseamnæ øi cultivarea expresiei împietrite a feflei, întreaga filosofie putând avea drept recompensæ câøtigul financiar. Familiile uretrale vorbesc mult — fluvii de idei diluate, cu câteva bâlbâieli la urmæ, deøi niciodatæ nu terminæ de vorbit cu adeværat, cæci ræmân mereu câteva picæturi ce pot fi stoarse dacæ timpul o permite. Anumite familii de acest fel sunt extrem de acide, iar când se enerveazæ, se piøæ pe oameni — sau cel puflin aøa spun. Unii copii se revoltæ împotriva sistemului contractându°øi sfincterul uretral øi reflinându°øi urina cât mai mult timp cu putinflæ, obflinând o plæcere considerabilæ de pe urma senzafliilor neplæcute rezultate astfel øi o plæcere øi mai mare când, în cele din urmæ, îøi dau drumul, uneori noaptea, în pat.* Unele familii discutæ la masæ despre imoralitatea sexului. Motto°ul lor este: „În familia noastræ, femeile stau cu picioarele încruciøate.“ Chiar øi când nu°øi flin picioarele încruciøate, îøi contractæ cât pot sfincterul vaginal. În alte familii, sfincterul vaginal e larg deschis, picioarele, relaxate, iar discufliile la masæ sunt vulgare øi pornografice. Acestea sunt câteva exemple frecvent întâlnite ce ilustreazæ teoria sfincterelor sau, cum i se spune de obicei, teoria sexualitæflii infantile. Erikson a elaborat cel mai amplu øi mai clar teoria aceasta64. El a identificat cinci stadii de dezvoltare, fiecare centrat în jurul unei anumite zone anatomice (oralæ, analæ sau genitalæ). Fiecare zonæ poate fi „folositæ“ în cinci moduri diferite: Incorporativ (1 øi 2), Retentiv, Eliminativ øi * 64

Væ rog, nu batefli copiii care fac în pat, crezând cæ astfel o sæ°i dezvæflafli. Erikson, E. Childhood and Society. Loc. cit., capitolul 2.

198

Eric Berne

Invaziv, astfel cæ rezultæ o matrice de bazæ cu douæzeci øi cinci de câmpuri. Erikson pune în legæturæ unele dintre aceste câmpuri cu anumite atitudini øi caracteristici øi cu anumite traiectorii ale dezvoltærii personale, asemænætoare cu traseele de viaflæ conforme cu scenariul. În limbajul folosit de Erikson, comanda parentalæ „Sæ nu te°aud cæ deschizi gura!“ este oral retentivæ, iar „fiine°fli picioarele strâns încruciøate!“ este falic retentivæ. Toanele alimentare sunt oral incorporative, voma este oral eliminativæ, iar vorbirea obscenæ, invazivæ. Prin urmare, aflarea subiectelor discutate la masæ poate adesea sæ plaseze foarte precis familia din punctul de vedere al zonei øi al modului. Este un lucru deosebit de important, pentru cæ anumite jocuri øi scenarii, plus simptomele fizice care le însoflesc, se bazeazæ pe zona øi modul corespunzætoare. Spre exemplu, „Nerodul“ este anal sub aspectul zonei, „Eu încerc doar sæ te ajut“ este invaziv sub aspectul modului, iar „Alcoolicul“ este oral incorporativ. Miticul „sfincter cloacal“ existæ în mintea oamenilor confuzi, al cæror Copil crede cæ indivizii de ambele sexe au în partea de jos doar o singuræ deschizæturæ, ce poate fi închisæ dupæ voie. De aici rezultæ scenarii greu de înfleles de cætre oamenii mai realiøti, îndeosebi dacæ ele implicæ øi gura. Astfel, un schizofrenic catatonic poate sæ închidæ totul deodatæ: îøi fline toate sfincterele contractate la maximum, astfel cæ nimic nu poate sæ°i intre sau sæ°i iasæ din guræ, vezicæ sau rect, trebuind sæ fie hrænit intravenos, sæ i se introducæ un cateter øi sæ i se administreze clisme la intervale regulate, pentru a supravieflui într°o stare fizicæ bunæ. În acest caz, sloganul scenariului este „Mai bine mor decât sæ°i las sæ intre!“, slogan înfleles în sensul propriu de cætre Copilul care controleazæ sfincterele øi care, în asemenea cazuri, e foarte confuz în ce priveøte alcætuirea øi funcflionarea lor. Însæ majoritatea scenariilor au la bazæ un sfincter anume, iar psihologia scenariului este legatæ de respectiva zonæ fiziologicæ. Tocmai de asta, analistul de scenarii „nu uitæ de sfinc-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

199

tere“. Contracflia permanentæ a unui sfincter poate sæ afecteze tofli muøchii corpului, iar starea muscularæ generalæ este legatæ de atitudinea afectivæ øi interesele persoanei øi, de asemenea, influenfleazæ reacfliile celorlalfli faflæ de persoanæ. Mecanismul implicat aici funcflioneazæ dupæ modelul „aøchiei infectate“. Dacæ Jeder are o micæ aøchie infectatæ în degetul mare de la piciorul drept, va începe sæ øchioapete. Asta afecteazæ muøchii piciorului, iar cei ai spatelui se vor contracta ca sæ compenseze. Dupæ o vreme vor fi afectafli øi muøchii umerilor, iar în scurt timp situaflia se va extinde øi la cei ai gâtului. Dacæ Jeder merge mult, perturbarea echilibrului muscular avanseazæ pânæ când, în cele din urmæ, sunt afectafli øi muøchii feflei øi ai scalpului; atunci va începe sæ°l doaræ capul. Pe mæsuræ ce mersul devine tot mai dificil øi infecflia se agraveazæ, pot apærea problemele de circulaflie øi de digestie. În acest punct, cineva ar putea spune: „E o afecfliune foarte greu de vindecat, din moment ce i°a afectat organele interne øi capul, ca øi tofli muøchii corpului. E o boalæ a întregului organism.“ Dar apare un chirurg care spune: „Eu pot sæ°l vindec cu totul, sæ°l scap de febræ, de durerile de cap øi de toatæ încordarea muscularæ.“ Chirurgul scoate aøchia, infecflia dæ înapoi, Jeder nu mai øchioapætæ, muøchii scalpului øi gâtului i se relaxeazæ, iar durerea de cap dispare; pe mæsuræ ce se relaxeazæ øi restul corpului, totul revine la normal. Aøadar, deøi afecfliunea afecteazæ întregul organism, ea poate fi vindecatæ øtiind unde sæ caufli aøchia øi îndepærtând°o. Iar pe urmæ nu doar Jeder, ci øi oamenii din jurul lui se simt uøurafli øi se pot relaxa. O succesiune similaræ de evenimente are loc când un sfincter este flinut contractat. Muøchii din jur se contractæ, pentru a°i oferi sfincterului tracfliune øi suport. Alfli muøchi, mai îndepærtafli, sunt afectafli compensator, øi în cele din urmæ situaflia implicæ întregul corp. E un lucru uøor de demonstrat. Sæ presupunem cæ, în timp ce øade cu cartea în faflæ, cititorul îøi contractæ anusul. Va remarca imediat cæ acfliunea implicæ muøchii din zona lombaræ øi cei ai picioarelor. Dacæ

200

Eric Berne

se ridicæ de pe scaun, flinându°øi anusul contractat, va observa cæ trebuie sæ°øi strângæ buzele, lucru care°i afecteazæ muøchii scalpului. Cu alte cuvinte, contracflia anusului modificæ dinamica muscularæ a întregului sæu corp. Exact asta se întâmplæ cu oamenii cærora scenariul le cere „Pæzeøte°fli fundul, cæ altfel o pæfleøti!“ Treptat ajung sæ fie implicafli tofli muøchii corpului lor, inclusiv aceia ræspunzætori de expresiile faciale. Expresia feflei influenfleazæ reacfliile celorlalfli faflæ de ei øi, de fapt, constituie ispita adresatæ Copilului celuilalt, antagonistul scenariului, menit sæ realizeze comutarea. Iatæ ce se petrece. Sæ°i spunem bærbatului cu anusul contractat Angus, iar opusului sæu, antagonistul scenariului, Lana. Lana cautæ un Angus, iar Angus cautæ o Lana. Lana øtie imediat cæ a gæsit un Angus, din cauza expresiei lui faciale. Pe parcursul conversafliei, pe mæsuræ ce el îøi dezvæluie atitudinile øi interesele, Lana poate sæ confirme intuiflia Copilului ei. Rolul ei în scenariul unui Angus constæ în producerea comutærii. Contrascenariul lui Angus îi cere sæ se flinæ tare tot timpul, dar scenariul spune cu totul altceva. Oricât de mult se stræduieøte sæ se flinæ tare, în conformitate cu preceptul parental, mai devreme sau mai târziu îøi lasæ garda jos prefl de o clipæ, øi atunci scenariul sæu preia conducerea. În acel moment de slæbiciune, Angus se relaxeazæ. Tocmai asta aøtepta Lana; acflioneazæ comutatorul øi Angus „o pæfleøte“ într°un fel sau altul, iar ea îøi îndeplineøte misiunea. Cât timp încearcæ sæ°øi flinæ anusul contractat, Angus o va „pæfli“ în repetate rânduri. Aøa funcflioneazæ scenariul — cu excepflia situafliei în care prevede cæ el va fi un învingætor, situaflie în care el e cel care°i face pe alflii s°o pæfleascæ, dupæ cum se întâmplæ în cazul unor finanfliøti anali. Prin urmare, analistul de scenarii fline cont de sfinctere ca sæ øtie cu ce are de a face. Pacientul care renunflæ la scenariul sæu are muøchii din tot corpul mult mai relaxafli. Femeia care, înainte, îøi flinea anusul contractat, de pildæ, nu se va mai foi pe scaun, iar cea care°øi flinea vaginul contractat nu va mai sta cu braflele øi picioarele strâns încruciøate øi va înceta sæ°øi mai

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

201

petreacæ strâns laba piciorului drept pe dupæ glezna stângului. Cu aceste remarci privitoare la autocraflii din jurul mesei familiale, care°øi învaflæ copiii de care muøchi sæ°øi ancoreze corpul pentru tot restul vieflii, ne încheiem trecerea în revistæ a influenflelor care se dovedesc cele mai importante în copilæria târzie, iar acum suntem pregætifli sæ cercetæm urmætoarea etapæ din elaborarea scenariului de viaflæ.

Capitolul 9 ADOLESCENfiA Adolescenfla înseamnæ perioada liceului øi a facultæflii, permis auto, majorat, inifliere, preferinfle øi bunuri proprii. Înseamnæ pær apærut ici øi colo, sutien øi menstruaflie, bærbierit øi, poate, o pacoste nemeritatæ care°fli dærâmæ planurile øi dispoziflia: acneea. Înseamnæ sæ hotæræøti ce vei fi pentru restul vieflii tale sau, cel puflin, cum îfli vei petrece timpul pânæ decizi. Înseamnæ (dacæ chiar vrei sæ afli ce înseamnæ) sæ citeøti cele trei sute øi ceva de cærfli existente pe piaflæ pe subiectul æsta, plus o parte din cele cu tiraj epuizat, dar foarte bune, plus câteva mii de articole în reviste de divertisment øi în cele øtiinflifice. Pentru analistul de scenarii, înseamnæ repetiflia sau proba dinainte de a aduce spectacolul în fafla publicului. Înseamnæ cæ acum chiar eøti în postura dificilæ de a trebui sæ ræspunzi la întrebare, cæci altfel se poate sæ eøuezi: „Ce spui cu adeværat dupæ ce spui bunæ ziua?“ sau: „Cum îfli structurezi timpul acum, cæ pærinflii øi profesorii nu fli°l mai structureazæ complet?“

A. Ocupaflii de timp liber Tæcerea poate fi umplutæ cu discuflii despre tot felul de lucruri, despre maøini øi sporturi, de obicei sub forma læudæroøeniei, cel mai informat câøtigând puncte. Scenariul intervine stabilind dacæ øtii mai multe decât tofli sau mai pufline decât tofli, dacæ vorbeøti despre triumfuri sau ghinioane — „Eu m°am distrat mai bine decât tine“ sau „Eu am avut necazuri mai mari decât tine“. Unii oameni sunt aøa niøte

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

203

învinøi, cæ pânæ øi nenorocirile suferite de ei sunt banale, aøa cæ oricum ar da°o, tot nu pot sæ învingæ. Alt domeniu abordat în discuflia cu oamenii pe care°i cunoøti mai bine îl reprezintæ ideile øi simflæmintele, compararea filosofiilor, „Øi eu la fel“ sau „La mine e altfel“. Un învingætor poate fi mai nobil sau mai rezistent, în timp ce un învins poate sæ scoatæ la ivealæ vinovæflii øi chinuri mai mari; între ei, nonînvingætorul e imobilizat la simflæminte mediocre øi nimic mai mult. Un al treilea domeniu îl constituie persoanele apropiate: „Ce faci cu profesorii delincvenfli sau cu pærinflii delincvenfli sau cu iubitul (iubita) delincvent(æ)?“ Æsta e Grupul Vieflii, în aøteptarea lui Moø Cræciun, care le va aduce o maøinæ mai bunæ, o echipæ de fotbal mai bunæ, vremuri mai bune sau profesori, pærinfli øi iubifli mai buni. Cei din Grupul Morflii disprefluiesc toate astea øi°øi petrec timpul cu ocupaflii mai conforme cu scenariul: fumeazæ marihuana, înghit LSD, fac „excursii“ împreunæ øi „curteazæ cu adeværat cazierul“. În orice caz, indiferent în care grup s°ar afla, Jeder învaflæ ce e acceptabil øi ce nu e acceptabil sæ spunæ, învaflæ cum sæ spunæ øi°øi comparæ cupoanele cu cei din clanul lui.

B. Eroi noi Folosind materialul din astfel de discuflii, din lecturi øi din ceea ce vede, Jeder înlocuieøte eroii mitici sau magici ai protocolului scenariului sæu cu personaje mai funcflionale, oameni adeværafli, vii sau morfli, pe care°i poate imita. De asemenea, învaflæ mai multe despre ræufæcætorii adeværafli øi despre felul cum funcflioneazæ ei. În acelaøi timp, capætæ o poreclæ sau o formæ a numelui de botez (Frederick, Fred sau Freddie, Charles, Charlie sau Chuck) care°i spune cum îl væd ceilalfli øi cu ce are de luptat. Græsana, Faflæ°de°cal, Clipici øi Cap°de°lemn vor trebui sæ facæ mari eforturi suplimentare ca sæ træiascæ un final fericit. Pieptoasa øi Maimufloiul Pæros vor

204

Eric Berne

descoperi cæ sexul se obfline uøor, dar ce se întâmplæ dacæ vor altceva?

C. Totemul Foarte mulfli oameni au un animal sau uneori o legumæ care le apare repetitiv în vise. E totemul lor. Astfel, existæ femei°pasære, femei°pæianjen, femei°øarpe, pisicæ øi cal, femei°trandafir, femei°iarbæ øi femei°conopidæ øi multe altele. În rândul bærbaflilor, preferaflii sunt câinii, caii, tigrii, øerpii constrictori mari øi arborii. Totemul apare sub multe forme. Uneori inspiræ teamæ, cum e aproape întotdeauna cazul pæianjenilor øi øerpilor, iar alteori e binevoitor, cum sunt de obicei pisica øi conopida. Dacæ o femeie°pisicæ suferæ un avort spontan sau provocat, e foarte probabil ca în visele ei sæ aparæ pisoi morfli. În viafla realæ, pacientul reacflioneazæ faflæ de animalul°totem aøa cum reacflioneazæ øi în vis. Totemurile negative sunt legate deseori de reacflii alergice; cele pozitive au o mare trecere ca animale de companie, cu toate cæ øi acestea pot sæ provoace alergii. Unii oameni îøi invidiazæ totemul øi încearcæ sæ se identifice cu el. Multe femei øi°ar dori sæ fie pisici øi chiar o spun adesea. Miøcærile braflelor øi picioarelor femeii sunt de obicei foarte stilizate în contextele sociale, dar deseori se poate presupune identitatea animalului°totem urmærind miøcærile capului. Ele pot sæ imite pisici, pæsæri sau øerpi, fapt ce se poate verifica foarte uøor observând pisici, pæsæri øi øerpi. Bærbaflii îøi miøcæ mai liber membrele øi corpul; unii bat din picior precum caii sau îøi întind braflele ca pe niøte øerpi constrictori. Nu e o simplæ fantezie din partea observatorului, fiindcæ se pot obfline confirmæri ascultând cu atenflie metaforele folosite de fiecare øi visele pe care le relateazæ. De obicei, totemismul e abandonat în jurul vârstei de øaisprezece ani. Dacæ se prelungeøte în adolescenfla târzie, sub forma viselor, fobiilor, imitafliilor sau pasiunilor de timp liber, trebuie negreøit luat în considerare. Dacæ nu e chiar atât

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

205

de evident, poate fi pus în evidenflæ foarte uøor prin întrebarea „Care e animalul tæu preferat?“ sau „Ce animal ai vrea sæ fii“, în cazul totemismului pozitiv, øi „Ce animal te sperie cel mai tare?“, în cazul totemismului negativ.

D. Simflæminte noi Pentru Jeder, masturbarea e ceva propriu. Nu e sigur ce sæ facæ cu noile simflæminte sexuale øi nici cum sæ le integreze în planul sæu, aøa cæ reacflioneazæ la ele cu træirile afective anterioare care i°au devenit familiare — concesiunea lui. E posibil, de asemenea, ca masturbarea sæ°l facæ sæ træiascæ chinurile unei adeværate crize existenfliale: e un lucru pe care°l face sau nu°l face la un anumit moment dat, øi asta decide (sau ar trebui sæ decidæ) numai øi numai el; iar dupæ ce a fæcut°o, el øi numai el trebuie sæ suporte consecinflele. Ele pot sæ constea în simflæminte intime, cum ar fi vinovæflia (pentru cæ masturbarea e imoralæ), frica (pentru cæ°i va afecta sænætatea, crede el) sau neadecvarea (pentru cæ°i va slæbi puterile, crede el). Toate astea sunt „tranzacflii mentale“ între Pærintele øi Copilul din capul lui. Pe de altæ parte, poate sæ aibæ reacflii tranzacflionale care depind de reacfliile, reale sau imaginare, ale publicului sæu: durere, furie sau ruøine, fiindcæ acum crede cæ ceilalfli au un motiv întemeiat ca sæ râdæ de el, sæ°l urascæ sau sæ°l umileascæ. În orice caz, masturbarea îi oferæ o modalitate de a gæsi locul noilor simflæminte sexuale între cele vechi, pe care le°a învæflat în copilærie. Dar învaflæ totodatæ sæ fie mai flexibil. Colegii øi profesorii îi dau „permisiunea“ de a reacfliona øi cu alte simflæminte în afara celor încurajate acasæ øi, în plus, învaflæ s°o ia cu biniøorul: nu toatæ lumea ia în serios lucrurile care°i îngrijoreazæ pe pærinflii lui. Treptat, aceastæ comutare a centrului de greutate în sistemul lui afectiv îl distanfleazæ de familie øi°l apropie mai mult de oamenii de aceeaøi vârstæ cu el. Îøi adapteazæ scenariul la noua situaflie øi°l face mai „prezentabil“. Poate

206

Eric Berne

chiar sæ°øi schimbe rolul — de la cel de învins total la cel de om cu unele reuøite, de la învins la un simplu neînvingætor care, cel puflin, reuøeøte sæ se menflinæ la linia de plutire. Dacæ are scenariu de învingætor, descoperæ cæ asta presupune o anumitæ obiectivitate. Acum se aflæ într°o situaflie de competiflie øi victoriile nu vin automat, ci numai dupæ o anumitæ cantitate de planificare øi de efort. Învaflæ, de asemenea, sæ suporte câteva nereuøite færæ sæ se piardæ cu firea.

E. Reacflii fizice În contextul tuturor acestor schimbæri øi surse de stres øi al nevoii de a°øi pæstra calmul ca sæ obflinæ ceea ce vrea, bun sau ræu, Jeder devine mai conøtient de reacfliile sale fizice. Mama øi tatæl nu°l mai pot înconjura cu iubirea øi protecflia lor — sau, pe de altæ parte, nu mai tinde sæ tremure în fafla furiei, befliei, væicærelilor sau certurilor lor. Oricare ar fi situaflia acasæ, dincolo de pragul ei e pe cont propriu. Trebuie sæ se ridice în picioare în fafla colegilor øi sæ recite, sæ stræbatæ coridoare lungi øi deseori pe jumætate pustii sub privirea altor bæiefli øi fete, dintre care mulfli îi cunosc deja slæbiciunea. Aøa cæ uneori transpiræ automat, îi tremuræ mâinile, îi bubuie inima; fetele roøesc, li se umezesc hainele øi le chioræie stomacul. La ambele sexe are loc relaxarea unor sfinctere interne øi externe øi contractarea altora, în diferite configuraflii, iar pe termen lung, aceastæ reorganizare poate stabili care boalæ „psihosomaticæ“ va juca un rol major în scenariul de viaflæ. Jeder este resfincterizat.

F. Camera din faflæ øi camera dosnicæ Ce se petrece în „camera din faflæ“ poate fi foarte diferit de ce se petrece în „camera dosnicæ“, dupæ cum aratæ urmæ-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

207

toarea anecdotæ: Cassandra, fiica unui cleric, se îmbræca în stilul neglijent, dar erotic în mod bizar al Sexului Învinøilor, iar viafla ei aræta la fel: neglijentæ, dar bizar de eroticæ. Era evident cæ tatæl ei o instruise într°un fel sau altul sæ fie seducætoare, dar mama n°o învæflase tehnicile convenflionale pentru aøa ceva. Era de acord cæ mama nu i°a arætat cum sæ se îmbrace ori sæ°øi cultive corpul, însæ la început a negat cæ tatæl a învæflat°o sæ fie sexi: „Era un om foarte cuviincios øi foarte moral, aøa cum trebuie sæ fie un cleric.“ Dupæ mai multe întrebæri din partea terapeutului øi a altor membri ai grupului privind atitudinea faflæ de femei a tatælui ei, Cassandra a spus cæ era o atitudine foarte cuviincioasæ øi aprobatoare, doar cæ din când în când, tatæl ei se ducea în camera din spate împreunæ cu câfliva prieteni øi spuneau bancuri sexi, care de obicei nu fæceau cinste sexului feminin. Aøadar, tatæl ei era foarte cuviincios în „camera din faflæ“, dar în „camera dosnicæ“ îøi aræta o altæ laturæ a personalitæflii. Cu alte cuvinte, în camera din faflæ îøi înfæfliøa Pærintele sau bæieflelul cuminte, iar în cea din spate, Copilul obraznic. Copiii conøtientizeazæ foarte timpuriu faptul cæ pærinflii lor au mai multe laturi ale caracterului, dar nu øtiu cum sæ le evalueze decât când ajung la adolescenflæ. Dacæ în casa lor existæ un comportament în „camera din faflæ“ øi altul în „camera dosnicæ“, ei pot sæ considere cæ diferenfla face parte din ipocrizia lumii øi s°o deteste. O femeie øi°a scos în oraø, la cinæ, fiul de optsprezece ani, student, venit acasæ de særbætori. Ea a comandat un martini, dar bæiatului i°a spus cæ n°are voie sæ comande øi el unul, cu toate cæ øtia cæ°i place bæutura, ba mai mult, fæcea excese. Membrii grupului, care petrecuseræ ore lungi ascultând°o cum se plânge de problema cu fiul ei øi bæutura, au fost de acord cæ ar fi fost mai bine dacæ ea n°ar fi comandat de bæut sau i°ar fi permis øi lui sæ bea un pahar, dar cæ prin modul cum a procedat, îl pregætea pentru un scenariu de alcoolic. În limbajul scenariilor, camera din faflæ reprezintæ antiscenariul, unde domnesc preceptele parentale, iar camera dos-

208

Eric Berne

nicæ reprezintæ scenariul, unde se întâmplæ de fapt tot ce e mai palpitant.

G. Scenariu øi antiscenariu Adolescenfla e perioada în care Jeder oscileazæ, mai mult sau mai puflin chinuitor, între scenariu øi antiscenariu. Încearcæ sæ urmeze preceptele pærinflilor, apoi se revoltæ împotriva lor, pentru ca în final sæ constate cæ urmeazæ scenariul stabilit de ei. Îøi dæ seama cât de inutilæ e lupta øi se întoarce iaræøi la precepte. La sfârøitul adolescenflei, când terminæ facultatea spre exemplu sau îøi încheie stagiul militar, a ajuns deja la o hotærâre: fie se aøazæ øi urmeazæ preceptele, fie se desprinde definitiv de ele øi porneøte la vale, spre ræsplata scenariului sæu. Va merge probabil pe traseul ales pânæ ajunge la patruzeci de ani, moment în care træieøte a doua rundæ de chinuri. Dacæ a urmat preceptele parentale, va încerca sæ se rupæ de ele: divorfleazæ, îøi dæ demisia de la serviciu, fuge cu profitul companiei sau mæcar îøi vopseøte pærul øi°øi cumpæræ o chitaræ. Dacæ a mers în jos pe povârniøul scenariului, încearcæ sæ se reformeze intrând în rândurile Alcoolicilor Anonimi sau mergând la psihiatru. Dar adolescenfla e perioada în care simte pentru prima oaræ cæ poate sæ aleagæ conøtient; din pæcate, acest simflæmânt de autonomie poate sæ facæ parte din iluzie. De multe ori nu face decât sæ oscileze mai mult sau mai puflin între preceptele Pærintelui pærinflilor sæi øi provocærile Copilului acestora. Adolescenflii consumatori de droguri nu se revoltæ neapærat împotriva autoritæflii parentale. Ei se revoltæ împotriva sloganelor Pærintelui, dar e posibil ca pe aceastæ cale sæ urmeze pur øi simplu ispitele demonice, „Copilul nebun“ al aceloraøi pærinfli. „Nu vreau ca bæiatul meu sæ bea“, spune mama comandând ceva de bæut. Dacæ el nu bea, e bæiat bun, bæiatul mamei. Dacæ bea, e bæiat ræu, dar tot bæiatul mamei. „Sæ nu

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

209

laøi pe nimeni sæ°fli intre sub fustæ“, spune tatæl fiicei sale, privind fusta de chelneriflæ. Indiferent ce alege ea, ræmâne oricum fata tatei. Poate sæ°øi facæ de cap în liceu øi apoi sæ se reformeze sau poate sæ ræmânæ virginæ pânæ se mæritæ øi sæ aibæ aventuri dupæ aceea. Dar poate cæ undeva, între acestea douæ, bæiatul øi fata pot sæ hotærascæ singuri, sæ se elibereze de scenariu øi sæ°øi træiascæ viafla aøa cum vor ei. Asta, mai ales dacæ au permisiunea de a hotærî singuri, nu „permisiunea sæ hotæræøti singur (atât timp cât hotæræøti cum vreau eu)“.

H. Imaginea despre lume Copilul vede lumea foarte diferit de felul cum o væd pærinflii lui. E o lume de basm, plinæ cu monøtri øi magie, iar imaginea asta se pæstreazæ pe tot parcursul vieflii øi formeazæ fundalul arhaic al scenariului sæu. Un exemplu simplu e frica nocturnæ sau groaza nocturnæ, când Jeder strigæ cæ e un urs în camera lui. Pærinflii vin, aprind lumina øi°i aratæ cæ nu e nici un urs sau, dimpotrivæ, se înfurie øi°i spun sæ se potoleascæ øi sæ doarmæ. Dar Copilul lui øtie, øi într°un caz, øi în celælalt, cæ în cameræ este sau a fost un urs. La fel ca Galileo, strigæ: „Eppur si muove!“ Diferenfla dintre cele douæ moduri de a aborda situaflia nu afecteazæ realitatea ursului. Abordarea raflionalæ înseamnæ cæ atunci când e un urs în cameræ, pærinflii vin, te apæræ øi ursul se ascunde; abordarea furioasæ înseamnæ cæ atunci când e un urs în cameræ, trebuie sæ te descurci singur. Dar oricum, ursul ræmâne. Pe mæsuræ ce Jeder creøte, imaginea lui despre lume (sau decorul scenariului) devine mult mai complexæ øi, de asemenea, mult mai bine ascunsæ — doar dacæ nu cumva reapare cu distorsiunile inifliale, sub forma maniilor. Însæ de obicei nimic nu o dezvæluie, pânæ nu apare într°un vis; abia atunci, brusc, o mare parte a comportamentelor pacientului devin coerente øi inteligibile. Wanda îøi fæcea griji din cauza pro-

210

Eric Berne

blemelor cu banii, fiindcæ soflul ei intra mereu în încurcæturi financiare complexe, jenante, cu diferiflii sæi angajatori. Când alfli membri ai grupului comentau unele din acfliunile lui, Wanda îl apæra, mânioasæ. O preocupa de asemenea foarte mult calitatea alimentafliei familiei ei. La drept vorbind, n°avea motive de îngrijorare, din moment ce pærinflii ei erau înstærifli øi putea sæ împrumute oricând bani de la ei. Timp de aproape doi ani, terapeutul n°a reuøit sæ°øi construiascæ în minte o imagine coerentæ a ceea ce se întâmpla — pânæ când, într°o noapte, Wanda a avut un „vis de scenariu“. În vis, træia „într°un lagær de concentrare, administrat de niøte oameni bogafli, care locuiau în vârful dealului“. Singura cale de a obfline suficientæ mâncare era fie de a le face pe plac acelor oameni bogafli, fie de a°i pæcæli. Cu ajutorul visului, viafla ei a putut fi înfleleasæ mai uøor. Soflul Wandei juca „Hai sæ°l ømecherim pe Joey“ cu angajatorii lui, pentru ca ea sæ poatæ juca „Asigurarea traiului de zi cu zi“. Dacæ reuøea vreodatæ sæ câøtige ceva bani, soflul avea grijæ sæ°i piardæ cu prima ocazie, aøa încât jocurile sæ poatæ continua. Când situaflia se înræutæflea din cale°afaræ, Wanda intra în scenæ øi°l ajuta sæ°i ømechereascæ pe pærinflii ei. Spre marea lor dezamægire, pe termen lung, angajatorii lui øi pærinflii ei reuøeau de fiecare datæ sæ controleze în cele din urmæ situaflia. Wanda a trebuit sæ nege cu furie toate acestea la grup fiindcæ erau atât de neprofitabile încât, dacæ ar fi recunoscut cæ sunt adeværate, jocurile ar fi fost anulate (ceea ce s°a øi întâmplat pânæ la urmæ). Astfel, viafla ei realæ semæna bine cu cea din vis, pærinflii ei øi angajatorii soflului fiind bogætaøii de pe deal, care°i conduceau viafla øi pe care trebuia sæ°i mulflumeascæ ori sæ°i pæcæleascæ pentru a supravieflui. Lagærul de concentrare reprezintæ imaginea ei despre lume sau decorul scenariului. Wanda træia în realitate aøa cum ar fi trebuit sæ træiascæ dacæ s°ar fi aflat într°un lagær de concentrare. Pânæ la momentul visului, terapia ei ilustra situaflia tipicæ a „progreselor“. Fæcuse mari progrese, dar acum era limpede ce însemnau ele: „cum sæ træieøti mai bine

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

211

într°un lagær de concentrare“ øi nimic mai mult; nu aveau efect asupra scenariului ei, ci doar o ajutau sæ°l træiascæ mai comod. Ca sæ se facæ bine, Wanda trebuia sæ iasæ din lagær øi sæ°øi ocupe locul în lumea realæ, care era confortabilæ pentru ea sau cel puflin avea sæ fie, dupæ ce se puneau în ordine afacerile familiei. E interesant de observat cæ ea øi soflul ei s°au ales unul pe altul pe baza scenariilor complementare. Scenariul lui cerea existenfla unor oameni bogafli care sæ fie traøi pe sfoaræ øi o nevastæ speriatæ. Al ei cerea un bærbat ømecher care sæ°i facæ viafla mai uøoaræ în captivitate. De obicei, decorul scenariului e atât de departe de viafla realæ a pacientului, încât nu poate fi nicicum reconstituit pe baza simplelor observaflii sau interpretæri. Cele mai mari øanse de a obfline o imagine mai claræ asupra decorului este prin intermediul unui vis. „Visul cu decorul scenariului“ e uøor de recunoscut pentru cæ imediat ce pacientul îl relateazæ, se clarificæ multe lucruri. Ca imagisticæ nu se aseamænæ cu modul real de viaflæ al pacientului, dar din punct de vedere tranzacflional e o copie fidelæ. O femeie care cæuta mereu „o cale de ieøire“ a visat cæ e urmæritæ øi gæseøte un tunel cu podeaua înclinatæ descendent. S°a strecurat în tunel, iar oamenii care o urmæreau n°au putut sæ intre dupæ ea. Au ræmas la intrare, de pazæ, sperând cæ ea va ieøi la un moment dat. Însæ femeia a descoperit cæ la celælalt capæt al tunelului stætea alt grup de oameni periculoøi, care o aøteptau. Aøa se face cæ nu putea nici sæ înainteze, nici sæ se întoarcæ; în acelaøi timp, dacæ se relaxa, ar fi alunecat direct în braflele celor care o aøteptau la capætul celælalt. Aøa cæ trebuia sæ se sprijine cu palmele de pereflii tunelului, øi cât timp fæcea acest lucru, era în siguranflæ. În limbajul scenariului, se poate spune cæ femeia îøi petrecuse mai toatæ viafla într°un tunel, în poziflia aceea încordatæ; din atitudinile ei øi din evenimentele de viaflæ anterioare pærea clar cæ în finalul scenariului, va obosi sæ stea agæflatæ astfel øi va aluneca la vale, în braflele morflii. Øi ea fæcuse „progrese“ considerabile pe parcursul terapiei, pânæ la momentul

212

Eric Berne

visului. Traduse, progresele însemnau „cum sæ te simfli mai confortabil în timp ce stai agæflatæ de pereflii unui tunel øi aøtepfli moartea“. Vindecarea de scenariu presupunea ca ea sæ iasæ din tunel øi sæ°øi ocupe locul în lumea realæ — confortabilæ øi în cazul sæu. Tunelul reprezenta decorul scenariului ei. Desigur cæ visul poate avea multe alte interpretæri, dupæ cum îøi dæ seama orice boboc care a fæcut un curs de introducere în psihologie. Dar interpretarea din perspectiva scenariului este importantæ, fiindcæ°i spune terapeutului øi celorlalfli membri ai grupului, ca øi femeii øi soflului ei, cu ce se confruntæ øi ce trebuie fæcut øi, totodatæ, aratæ cæ „progresele“ nu sunt de ajuns. Probabil cæ scena tunelului a ræmas neschimbatæ din copilæria micæ, din moment ce pacienta a mai avut de multe ori acest vis. Scena lagærului de concentrare este, evident, o adaptare ulterioaræ a unui coømar din copilærie pe care Wanda nu øi l°a putut aminti. De bunæ seamæ, ea se baza pe experienfle timpurii modificate prin lecturi øi fantasme din adolescenflæ. Aøadar, adolescenfla e perioada în care cumplitele tuneluri din primii ani de viaflæ primesc o formæ mai realistæ, contemporanæ, øi formeazæ decorul operaflional pentru planul de viaflæ al pacientului. Faptul cæ Wanda n°avea nici o tragere de inimæ sæ cerceteze „ømecheriile“ soflului ei aratæ cu câtæ tenacitate se agaflæ oamenii de decorul scenariului lor, protestând în acelaøi timp cât de dezagreabil este el. Un decor de scenariu ce poate ræmâne neschimbat o viaflæ întreagæ e baia. În capitolul anterior am dat exemplul femeii al cærei Copil îøi petrecea viafla øezând pe toaletæ, chiar øi în timp ce corpul ei stætea lungit pe canapea. În cazul ei, progresul însemna „cum sæ ai o viaflæ socialæ mai bogatæ øi sæ te distrezi la petreceri când porfli toaleta cu tine oriunde te°ai duce“. Însænætoøirea presupunea ca ea sæ se ridice, sæ iasæ din baie øi sæ°øi abandoneze veceul securizant — lucru pe care ezita sæ°l facæ. O altæ fatæ, care se plângea cæ nu se simte în largul ei în prezenfla altor oameni, îøi ducea existenfla prevæzutæ de scenariu ghemuitæ pe o micæ ieøituræ de pe versantul unei stânci abrupte. Avea o stâncæ portabilæ, pe care o ducea cu ea peste tot. Putea sæ facæ progrese, fiind mai ferici-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

213

tæ cum stætea ghemuitæ pe stâncæ, sau sæ se însænætoøeascæ, sæ coboare de acolo øi sæ danseze împreunæ cu restul oamenilor.

I. Tricoul inscripflionat Toate elementele pe care le°am prezentat pânæ aici pe parcursul acestui capitol se condenseazæ în purtarea pacientului, în felul cum e perceput, iar asta se numeøte „tricoul inscripflionat“. Printr°o expresie sau douæ extrem de creative, artistice øi economice, tricoul inscripflionat dezvæluie privirii cunoscætoare ocupaflia de timp liber preferatæ a pacientului, jocul øi sentimentul°concesiune, porecla, activitæflile din camera din faflæ øi din cea dosnicæ, în ce fel de lume mentalæ træieøte, ce fel de final prevede scenariul lui øi, uneori, sfincterul de bazæ, eroul øi totemul. De obicei, tricoul inscripflionat e adoptat în anii de liceu øi în primii ani de facultate, vârsta când astfel de obiecte vestimentare sunt la mare trecere. Ulterior poate sæ fie brodat sau sæ i se schimbe puflin formularea, dar esenfla semnificafliei ræmâne neschimbatæ. Tofli clinicienii competenfli, indiferent cærei øcoli îi aparflin, au o træsæturæ comunæ: sunt buni observatori. Din moment ce tofli observæ acelaøi lucru — comportamentul uman —, trebuie sæ existe asemænæri în ceea ce væd øi cum îøi interpreteazæ øi explicæ observafliile. Astfel, ideea psihanaliticæ65 de „apærare caracterialæ“ sau „armuræ caracterialæ“, conceptul jungian66 de „atitudine“, ideea adlerianæ67 de „minciunæ a vieflii“ sau „stil de viaflæ“ øi metafora tranzacflionalæ a „tricoului inscripflionat“ descriu fenomene foarte asemænætoare.* 65 66 67 *

Reich, W. Character Analysis. Farrar, Strauss & Company, New York, ediflia a treia, 1949. Jung, C.G. Psychological Types. Loc. cit. Adler, A. op. cit. Mulfli psihanaliøti consideræ cæ expresia „jocuri tranzacflionale“ e un simplu sinonim pentru apærærile caracteriale. Însæ lucrurile nu stau

214

Eric Berne

Un tricou inscripflionat autentic („Îngerii iadului“, „Rataflii“, „Panterele negre“, „Echipa de atletism Harvard“ sau chiar „Beethoven“) aratæ cærui grup îi aparfline persoana øi dæ unele indicii cu privire la filosofia sa øi ce reacflii e probabil sæ aibæ la anumifli stimuli, dar nu indicæ exact în ce fel va încerca sæ pæcæleascæ pe cineva øi la ce ræsplatæ se aøteaptæ. E clar, spre exemplu, cæ mulfli membri ai primelor trei grupuri menflionate mai sus sunt în barca „Ducefli°væ dracului!“, dar færæ a cunoaøte intim (în sensul clinic) fiecare membru nu se poate anticipa care dintre ei vrea sæ fie ucis ca sæ devinæ martir, care vrea doar sæ fie manevrat cu duritate ca sæ poatæ flipa „Brutalitate din partea polifliei!“ øi care e cinstit. Tricoul inscripflionat aratæ atitudinea colectivæ a grupului øi jocurile comune, dar fiecare membru îøi joacæ propriul scenariu, cu propria ræsplatæ individualizatæ. Tricoul inscripflionat tranzacflional sau al scenariului este atitudinea demonstratæ clar prin purtarea persoanei — la fel de clar ca øi când ar purta un tricou pe fafla cæruia ar fi imprimat sloganul scenariului ei. Dintre tricourile inscripflionate frecvent întâlnite sunt: „Loveøte°mæ“, „Nu mæ lovi“, „Sunt mândru cæ sunt alcoolic“, „Uite cât de tare mæ stræduiesc“, „Dæ°mi pace“, „Sunt fragilæ“ øi „Vrei o dozæ?“ Unele tricouri poartæ un mesaj în faflæ, iar pe spate o „întorsæturæ“: de exemplu, o femeie proiecteazæ imaginea „Caut un sofl“, dar când se întoarce cu spatele, tricoul ei spune clar: „Dar tu nu îndeplineøti cerinflele.“ Bærbatul cæruia°i scrie pe frunte „Sunt mândru cæ sunt alcoolic“ ar putea sæ aibæ scris pe spate „Dar nu uita cæ e o boalæ“. Transsexualii poartæ tricouri deosebit de bætætoare la ochi, având pe faflæ sloganul „Nu°i aøa cæ sunt fascinant?“, iar pe spate: „Nu ajunge?“ Alte tricouri inscripflionate descriu un mod de viaflæ mai „elitist“. „Nu øtie nimeni câte nenorociri am træit“ (NSNNT) deloc aøa. Tricoul inscripflionat este apærarea caracterialæ. Jocurile aparflin sistemului deschis al psihologiei sociale, nu sistemului energetic închis pe care l°a descris Freud.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

215

e o fræflie cu multe ramuri, una dintre ele fiind Clubul Evreilor Melancolici. Un marflian îøi poate imagina acest club sub forma unei clædiri mici din lemn, cu mobilier puflin øi uzat. Pe perefli nu sunt tablouri, ci doar un motto înræmat, care spune: „Ce°ar fi sæ te sinucizi astæzi?“ Existæ o bibliotecæ micæ, în care se gæsesc rapoarte statistice øi cærfli scrise de filosofi pesimiøti. Partea esenflialæ la NSNNT nu e cantitatea totalæ a nenorocirilor, ci faptul cæ „Nu øtie nimeni“. Membrii NSNNT au totodatæ mare grijæ sæ nici nu afle nimeni vreodatæ, fiindcæ dacæ ar afla cineva, ei n°ar mai putea spune „Nu øtie nimeni“, iar tricoul inscripflionat nu øi°ar mai avea rostul. De obicei, tricoul inscripflionat derivæ dintr°un slogan preferat al pærinflilor, cum ar fi: „Nimeni pe lume nu te va iubi cum te iubesc mama øi cu tata.“ Aceastæ inscripflie resemnatæ, de simplæ târâialæ chinuitæ de la o zi la alta, este disjunctivæ, ea având simplul rol de a°l despærfli pe cel care°o poartæ de oamenii din jurul lui. Ea poate sæ devinæ conjunctivæ øi sæ atragæ oameni în loc sæ°i respingæ, conducând la ocupaflii de timp liber øi jocuri din categoria „Nu°i aøa cæ°i groaznic“, suferind doar o modificare simplæ øi devenind „Nimeni nu mæ iubeøte la fel de mult ca mama øi tata“. Pe ceilalfli îi atrage ceea ce scrie pe spatele tricoului: „La tine cum e?“ În continuare vom prezenta detaliat douæ tricouri inscripflionate frecvent întâlnite øi vom încerca sæ demonstræm utilitatea acestui concept pentru predicflia anumitor comportamente.

Nu pofli avea încredere în nimeni Existæ anumifli oameni care te fac sæ pricepi foarte repede cæ ei n°au încredere în nimeni. Adicæ aøa vorbesc despre viaflæ, dar comportamentul lor nu e întru totul conform cu spusele, pentru cæ de fapt sunt oameni mereu „încrezætori“,

216

Eric Berne

numai cæ de obicei lucrurile sfârøesc prost. Conceptul de tricou inscripflionat are un avantaj faflæ de cele mai naive de „apærare caracterialæ“, „atitudine“ øi „stil de viaflæ“, pentru cæ acestea tind sæ ia lucrurile aøa cum se prezintæ ele, în timp ce adeptul analizei tranzacflionale e obiønuit sæ caute înainte de toate trucul sau paradoxul øi, când îl gæseøte, nu e surprins, ci mulflumit. Asta e ceea ce cautæ când dæ peste un tricou inscripflionat øi asta îi conferæ avantajul terapeutic. Altfel spus, analiøtii caracterului analizeazæ foarte eficient fafla tricoului inscripflionat, dar nu se uitæ øi pe spate, unde e scris sloganul jocului sau „întorsætura“ — ori cel puflin le ia foarte multæ vreme sæ ajungæ la el, în timp ce analistul jocului îl cautæ chiar de la început. Aøadar, inscripflia „Nu pofli avea încredere în nimeni“ (sau „Nu pofli avea încredere în nimeni în ziua de azi“, NPAINZA) nu e luatæ în sensul literal. Ea nu înseamnæ cæ purtætorul ei evitæ complicafliile cu oamenii pentru cæ nu are încredere în ei, ci dimpotrivæ, înseamnæ cæ va cæuta complicaflii cu scopul expres de a°øi demonstra sloganul øi de a°øi întæri poziflia (Eu sunt OK — Ei sunt ne°OK). Aøadar, cel care joacæ NPAINZA alege oameni nedemni de încredere, încheie contracte ambigue cu ei øi apoi, când lucrurile ies prost, adunæ cu recunoøtinflæ, ba chiar bucuros, cupoane maro, confirmându°øi astfel poziflia „Nu pofli avea încredere în nimeni“. În cazurile extreme se poate simfli îndreptæflit la o omucidere „gratis“, justificatæ de trædærile repetate din partea unor oameni nedemni de încredere, aleøi cu grijæ tocmai pe acest criteriu. Dupæ ce a adunat suficiente cupoane maro pentru o asemenea recompensæ, jucætorul de NPAINZA îøi poate alege drept victimæ o persoanæ complet necunoscutæ, poate un personaj public, a cærui ucidere intræ în categoria „asasinat“. Alfli jucætori de NPAINZA ar putea sæ profite de o asemenea întâmplare pentru a dovedi cæ „autoritæflile“, ca de pildæ polifliøtii care°l aresteazæ pe asasin, sunt nedemne de încredere. Polifliøtii, desigur, îøi câøtigæ existenfla cu NPAINZA; neîncrederea generalizatæ fline de cerinflele meseriei lor. Astfel

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

217

începe un turnir în care jucætorii de NPAINZA amatori sau semiprofesioniøti se confruntæ cu profesioniøtii. Strigætele de luptæ ale unui astfel de turnir — „înscenare“, „cod“ øi „conspiraflie“ — se pot prelungi ani sau chiar secole la rând, obiectivul fiind demonstrarea unor afirmaflii de tipul: „Homer nu era cu adeværat Homer, ci alt om cu acelaøi nume“, „Raisuli o iubea pe Pericardis“ øi „Gavrilo Princip nu era cu adeværat Gavrilo Princip, ci alt om cu acelaøi nume“. Iatæ ce informaflii oferæ tricoul NPAINZA despre individul care°l poartæ: Ocupaflia sa principalæ de timp liber este discutarea înøelætoriilor. Jocul preferat e NPAINZA, menit sæ demonstreze cæ ceilalfli nu sunt demni de încredere. Simflæmântul lui preferat e cel de triumf: „Acum te°am prins, ticælosule!“ Poartæ porecla Cagey (aproximativ „Cuøcæ“), iar sfincterul cel mai important e anusul („Pæzeøte°fli fundul, cæ altfel o pæfleøti!“). Eroul lui e omul care dovedeøte cæ „autoritæflile“ nu sunt demne de încredere. Faptele sale din camera din faflæ poartæ amprenta îndreptæflirii sau a sinceritæflii, pe când în camera din spate comploteazæ øi e nedemn de încredere (cazul proprietarei de imobil care spunea cu un aer îndreptæflit: „În ziua de azi nu mai pofli avea încredere în nici un chiriaø; chiar acum câteva zile cæutam prin sertarele unuia øi nu°fli pofli închipui ce am gæsit!“). Lumea sa mentalæ e o lume a dreptæflii personale, în care are dreptul sæ facæ tot felul de lucruri îndoielnice, cu condiflia ca scopul sæ fie demascarea necinstei altora. Scenariul sæu cere sæ°i vinæ de hac o persoanæ în care se încrede, aøa încât sæ°øi poatæ striga, cu ultima ræsuflare, sloganul: „Øtiam eu! Nu pofli avea încredere în nimeni în ziua de azi!“ Aøadar, inscripflia de pe fafla tricoului sæu, „Nu pofli avea încredere în nimeni în ziua de azi!“, e o invitaflie pasivæ, adresatæ oamenilor cu intenflii bune — cum ar fi terapeuflii nepuøi în temæ —, de a demonstra cæ ei fac excepflie. Dacæ nu fac efortul de a cæuta de la început, abia dupæ ce praful bætæliei se aøazæ øi jucætorul victorios pleacæ de pe teren væd øi ei ce scrie pe spatele tricoului acestuia: „Acum poate ai sæ mæ

218

Eric Berne

crezi.“ Însæ øi dacæ terapeutul e vigilent, tot trebuie sæ aibæ grijæ sæ nu acflioneze prea rapid; altfel, pacientul va spune: „Vezi, nu pot avea încredere nici mæcar în tine!“ Apoi va pleca, învingætor øi de data asta, fiindcæ întorsætura a ræmas valabilæ.

Nu aøa face toatæ lumea? Teza centralæ a acestei atitudini în fafla vieflii spune: „E acceptabil sæ faci pojar, din moment ce face toatæ lumea.“ Sigur cæ nu e acceptabil, din moment ce pojarul poate fi periculos. Un exemplu clasic al „Nu aøa face toatæ lumea?“ l°a dat o femeie dependentæ de irigaflii colonului, care a venit la terapia de grup. A început sæ vorbeascæ despre peripefliile ei la salonul de irigaflii øi toatæ lumea a ascultat cu ræbdare, pânæ când cineva a întrebat: „Ce sunt irigafliile colonului?“ Femeia a pærut surprinsæ sæ afle cæ într°o încæpere pot exista atât de mulfli oameni care nu fac irigaflii. „Nu aøa face toatæ lumea?“ Pærinflii ei fæceau, øi majoritatea prieteniilor le legase la salonul de irigaflii. Principalul subiect de conversaflie la clubul ei de bridge consta în compararea saloanelor de irigaflii. Tricoul cu inscripflia „Nu aøa face toatæ lumea?“ se numæræ printre preferate în perioada liceului, mai ales în rândul majoretelor øi a bæieflilor pornifli la agæflat, øi chiar øi la vârsta aceea poate sæ aibæ conotaflii sinistre dacæ e întærit de pærinfli acasæ ori de profesori la øcoalæ. Este util øi în afaceri, fiind exploatat intens de antreprenorii de pompe funebre øi, într°o manieræ mai puflin sumbræ, de agenflii de asiguræri. În mod interesant, mulfli agenfli de bursæ — care sunt aproape la fel de conservatori ca antreprenorii de pompe funebre — se feresc de el. Expresia°cheie al acestei inscripflii, care°i conferæ încærcætura politicæ explozivæ, este „Toatæ lumea“. Cine e „toatæ lumea“? Pentru purtætorul tricoului, „toatæ lumea“ înseamnæ „Oamenii pe care îi consider OK, între care sper cæ mæ numær

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

219

øi eu“. Din acest motiv, purtætorii acestei inscripflii au de obicei douæ tricouri, pe care le poartæ alternativ, în funcflie de ocazie. Pe cel cu „Nu aøa face toatæ lumea?“ îl poartæ când merg între stræini, dar când se aflæ cu persoane pe care le admiræ, poartæ ori „Cum mæ descurc?“, ori „Cunosc oameni importanfli“. Aceøti oameni sunt adepfli înfocafli a ceea ce la Sinclair Lewis a devenit Babbittism68*, iar Alan Harrington a numit satiric „centralism“ — doctrina potrivit cæreia locul cel mai sigur se aflæ întotdeauna drept în mijloc; eroul lui Harrington a dus centralismul la asemenea perfecfliune, încât reuøea sæ vândæ o poliflæ de asiguræri la fiecare aproximativ treizeci de secunde.69 Pentru purtætorul acestui tricou inscripflionat, ocupaflia preferatæ de timp liber e „Øi eu la fel“, iar jocul favorit, „Vino sæ afli“ cæ de fapt „nu toatæ lumea“ face aøa, ceea ce øtia de la bun început. Prin urmare, simflæmântul sæu preferat e acela de a fi luat prin surprindere (prefæcutæ). Poartæ porecla Creepy („monstru“, dar øi „tiptil“), iar eroul lui e cel care°i obligæ pe tofli sæ respecte regulile. În camera din faflæ face ceea ce crede cæ fac oamenii OK øi°i evitæ ostentativ pe cei ne°OK, pe când în camera din spate comite fapte ciudate sau chiar oribile. Træieøte într°o lume în care nu°l înflelege nimeni în afaræ de tovaræøii sæi, iar scenariul prevede cæ°i va veni de hac una dintre greøelile lui ascunse. Nu protesteazæ prea mult când îi vine sfârøitul, fiindcæ simte cæ, la drept vorbind, îl meritæ, în conformitate cu propriu°i slogan: „Cine încalcæ regulile respectate de Toatæ Lumea trebuie sæ suporte consecinflele.“ Asta e øi întorsætura de pe spatele tricoului sæu: „Tipul æsta e altfel — precis e flicnit, comunist sau altceva asemænætor.“ Strâns legatæ de tricoul inscripflionat e piatra de mormânt, la care ne vom referi în capitolul urmætor. 68 *

69

Lewis, S. Babbitt. Harcourt, Brace and World, New York, 1949. Babbitt, roman clasic semnat de Sinclair Lewis, romancier øi dramaturg american, având drept temæ principalæ conformismul øi lipsa de substanflæ a stilului de viaflæ american (N.t.). Harrington, A. Revelations of Dr. Modesto. Alfred A. Knopf, New York, 1955.

Capitolul 10 MATURITATEA ØI MOARTEA A. Maturitatea Maturitatea poate fi definitæ în patru moduri. (1) Proba legii. O persoanæ este consideratæ maturæ când e competentæ mental øi a împlinit vârsta de douæzeci øi unu de ani. Potrivit legii ebraice, bæiatul devine bærbat la împlinirea vârstei de treisprezece ani. (2) Proba prejudecæflilor parentale. O persoanæ este maturæ când face cum spun eu øi imaturæ dacæ face cum vrea ea. (3) Proba iniflierii. O persoanæ este consideratæ maturæ dupæ ce trece anumite teste. În societæflile primitive, testele sunt dure øi tradiflionale. În flærile industriale, individul îøi primeøte certificatul de maturitate când îøi ia permisul de conducere. În cazurile speciale i se aplicæ teste psihologice, în urma cærora psihologul îi certificæ maturitatea sau imaturitatea. (4) Proba vieflii. Pentru analistul de scenarii, maturitatea se testeazæ prin intermediul evenimentelor externe. Testele încep când persoana se aflæ pe punctul de a ieøi din mediul supervizat, ferit, øi lumea îl pune la încercare în condifliile alese de ea. Asta se întâmplæ în ultimul an de facultate, ultimul an de ucenicie, la promovare sau la eliberarea pe caufliune, la sfârøitul lunii de miere sau în oricare alt moment când apare prima ocazie de eøec sau succes, în competiflie sau cooperare deschisæ, în ton cu scenariul. Din acest punct de vedere, reuøitele øi eøecurile obiønuite în viaflæ depind de permisiunile parentale. Jeder are sau nu voie sæ°øi termine facultatea ori ucenicia, sæ ræmânæ cæsætorit, sæ nu mai bea, sæ fie promovat, ales sau eliberat condiflionat,

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

221

sæ se fereascæ de spitalul de psihiatrie sau sæ se facæ bine dacæ urmeazæ o psihoterapie. Pe parcursul øcolii primare, a liceului øi în primii ani de facultate, el are posibilitatea sæ supraviefluiascæ eøecurilor øi chiar tribunalului pentru minori øi øcolii de corecflie, mai ales în aceastæ flaræ, unde minorilor li se acordæ adesea a doua øansæ. Chiar øi aøa, în rândul adolescenflilor se înregistreazæ un mic numær de sinucideri70, omucideri øi dependenfle de substanfle øi un numær mai mare de accidente auto øi psihoze opflionale. În flærile mai puflin indulgente, neacceptarea într°o universitate øi infracfliunile din cazier sunt reale øi o astfel de patæ ajunge ca sæ stabileascæ traseul individului pentru tot restul vieflii sale. Însæ în cea mai mare parte, eøecurile din tinerefle sunt repetiflii, nu spectacole cu public, iar jocul pe mize reale începe abia dupæ vârsta de douæzeci de ani.

B. Ipoteca Pentru a juca pe mizæ realæ, a se pune la încercare øi a afla cine este, Jeder trebuie sæ facæ o ipotecæ. În flara aceasta, el devine bærbat abia dupæ ce depune avansul pentru o casæ, face împrumuturi consistente ca sæ°øi porneascæ o afacere sau se îndatoreazæ pe toatæ perioada vieflii sale active profesional pentru a°øi creøte copiii. Oamenii færæ ipoteci sunt considerafli lipsifli de griji, frumoøi sau norocoøi, dar nu reali. Reclamele bancare de la TV înfæfliøeazæ ziua cea mare din viafla lui Jeder: ziua în care°øi ipotecheazæ veniturile pe urmætorii douæzeci°treizeci de ani ca sæ°øi cumpere o casæ. În ziua achitærii ultimei rate, e gata sæ°øi pæræseascæ locuinfla øi sæ se mute la azilul de bætrâni. Acest pericol poate fi evitat dacæ face o ipotecæ øi mai mare, pentru o casæ øi mai mare. În alte pærfli 70

Rata sinuciderilor creøte aproximativ cu vârsta øi este mai scæzutæ la persoanele de sex feminin decât la cele de sex masculin la toate vârstele, cu excepflia adolescenflei.

222

Eric Berne

ale lumii, Jeder se poate ipoteca pentru o soflie. Aøa cum tânærul american poate sæ devinæ, dacæ munceøte pe rupte, „posesorul“ sau datornicul unei case în valoare de 50 000 de dolari, la fel, tânærul din Noua Guinee poate deveni „posesorul“ sau datornicul unei soflii în valoare de 50 000 de cartofi. Dacæ°øi achitæ datoria prea repede, poate opta sæ treacæ la modelul mai încæpætor, de 100 000 de cartofi. Majoritatea societæflilor bine organizate le oferæ tinerilor, într°un fel sau altul, o cale de a se ipoteca øi, astfel, de a da un sens vieflii lor. În caz contrar, s°ar putea sæ°øi petreacæ timpul simflindu°se bine, cum se mai întâmplæ øi acum în câteva locuri din lume, situaflie în care nu e deloc simplu sæ diferenfliezi învingætorii de învinøi. Cu sistemul ipotecilor, populaflia se împarte în douæ foarte uøor. Oamenii care n°au destul curaj ca sæ se ipotecheze sunt învinøii (potrivit celor care conduc sistemul). Cei care°øi petrec viafla achitând ipoteca, în aøa fel încât nu reuøesc niciodatæ sæ înainteze prea mult, alcætuiesc majoritatea tæcutæ a neînvingætorilor. Iar cei care acordæ ipotecile sunt învingætorii. Oamenii pe care nu°i intereseazæ ipotecile pe bani sau pe cartofi au o altæ variantæ: dependenfla de substanfle. În felul æsta, corpul lor e ipotecat pe viaflæ øi ipoteca nu poate fi achitatæ complet niciodatæ, aøa cæ aceøti oameni joacæ întotdeauna pe mizæ realæ.

C. Dependenflele Calea cea mai simplæ øi mai directæ de a deveni un învins adeværat este cea a infracfliunii, jocului patologic øi dependenflei de substanfle. Infractorii se împart în douæ tipuri: învingætorii, care sunt profesioniøti øi ajung la închisoare rareori sau chiar niciodatæ, øi învinøii, care urmeazæ porunca: „Sæ nu care cumva sæ te distrezi!“ Învinøii se distreazæ cum pot câtæ vreme sunt în libertate, dar apoi îøi urmeazæ scenariul petrecând

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

223

ani anoøti la închisoare. Dacæ sunt eliberafli în urma ispæøirii condamnærii, condiflionat sau din motive procedurale, reuøesc în scurt timp sæ fie închiøi la loc. Jucætorii patologici pot fi øi ei învingætori sau învinøi. Învingætorii joacæ cu grijæ øi°øi pun deoparte sau îøi investesc banii. Le place sæ iasæ din joc cât încæ mai au o situaflie bunæ. Învinøii joacæ la inspiraflie, curtând norocul øi dacæ, din întâmplare, câøtigæ, se descotorosesc de câøtig cât de repede pot, uneori urmând renumitul slogan: „O fi mæsluit, dar e singurul joc din târg.“ Dacæ au permisiunea de a fi învingætori, câøtigæ, dar altfel sunt obligafli sæ piardæ. Un jucætor patologic n°are nevoie de analizæ a motivelor care°l împing sæ joace, fiindcæ asta rareori dæ rezultate, ci de permisiunea de a nu mai fi un învins. Dacæ o obfline, ori va înceta sæ joace, ori va continua øi va câøtiga. Influenfla mamei se vede cel mai limpede la anumite tipuri de dependenfli de substanfle. Dupæ cum arætam anterior, ei sunt încurajafli prin sloganul: „Heroinæ, neheroinæ, ce importanflæ are, dacæ°øi iubeøte mama?“ Astfel de oameni au nevoie de permisiunea de a înceta sæ consume droguri, ceea ce înseamnæ permisiunea de a°øi pæræsi mama øi de a se lansa pe cont propriu — exact ceea ce oferæ popularul program Synanon*. La porunca maternæ din scenariu „Nu mæ pæræsi!“, Synanon replicæ: „Stai aici.“ Acelaøi lucru este valabil øi în cazul alcoolicilor øi al Asociafliei Alcoolicilor Anonimi. Claude M. Steiner71 a descoperit cæ aproape tofli alcoolicii fuseseræ analizafli, rugafli cu biniøorul sau ameninflafli ca sæ renunfle la bæuturæ, dar nici unuia *

71

Iniflial un program de reabilitare a dependenflilor de substanfle, introdus în anul 1958 de Charles Dederick Sr., în localitatea Santa Monica din California. La început presupunea ca participanflii sæ locuiascæ timp de doi ani în spafliul care le era pus la dispoziflie, dar în scurt timp s°a transformat în program de reabilitare pe viaflæ øi totodatæ în comunitate alternativæ. În anii 1970 a devenit „Biserica Synanon“, desfiinflatæ la începutul anilor 1990 (N.t.). Steiner, C.M. „The Alcoholic Game“. Transactional Analysis Bulletin 7: 6°16, Ianuarie 1968.

224

Eric Berne

dintre cei de care s°a ocupat el nu i s°a spus simplu: „Înceteazæ cu bæutura!“ Duelurile lor anterioare cu terapeuflii se bazaseræ pe sloganuri ca: „Hai sæ analizæm de ce bei“, „Ce°ar fi sæ nu mai bei?“ sau „Dacæ o flii tot aøa cum bæutura, îfli faci ræu!“ Toate acestea au un efect diferit faflæ de simplul imperativ „Înceteazæ cu bæutura!“ Cel care joacæ „Alcoolicul“ e cât se poate de dispus sæ petreacæ ani întregi analizând motivele pentru care bea sau explicând cu regret cum s°a apucat din nou dupæ ce renunflase, cu condiflia ca în acest timp sæ poatæ bea în continuare. Ameninflarea cæ°øi face ræu e cea mai naivæ øi mai puflin eficientæ dintre toate, fiindcæ el tocmai asta încearcæ sæ facæ, dând curs poruncii din scenariul sæu, „Omoaræ°te!“ Ameninflærile nu fac decât sæ°i sporeascæ satisfacflia, oferindu°i detalii oripilante ale modului exact în care°øi provoacæ moartea øi asigurându°l cæ va reuøi sæ îndeplineascæ destinul cerut de maicæ°sa. Alcoolicului îi trebuie mai întâi permisiunea de a înceta sæ mai bea, dacæ poate s°o primeascæ, øi apoi un angajament Adult clar øi ferm sæ înceteze, dacæ øi°l poate lua.

D. Triunghiul dramei În perioada maturitæflii, caracterul dramatic al scenariului înfloreøte pe deplin. În viaflæ, ca øi în teatru, drama se bazeazæ pe „comutæri“, iar acestea au fost rezumate elegant de Stephen Karpman72 într°o diagramæ simplæ, numitæ de el „Triunghiul dramei“, prezentatæ în figura 12. Orice erou dintr°o piesæ de teatru sau din viafla realæ (protagonistul) joacæ iniflial unul din cele trei roluri principale: de Salvator, Persecutor sau Victimæ, celælalt jucætor principal (oponentul) având unul din celelalte douæ. Când se produce o crizæ, cei doi jucætori îøi schimbæ locul în triunghi, comutând astfel øi rolurile. Una 72

Karpman, S. „Fairy Tales and Script Drama Analysis“. Transactional Analysis Bulletin 7: 38°43, Aprilie 1968.

225

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Persecutor

Reprodusæ cu permisiunea lui S.B. Karpman, M.D. © 1968 aparflinând Transactional Analysis Bulletin

Salvator

Victimæ

Triunghiul dramei Figura 12

dintre comutærile cele mai frecvent întâlnite se produce la divorfl. În timpul cæsætoriei, spre exemplu, soflul este persecutorul, iar soflia joacæ rolul victimei. Rolurile se schimbæ odatæ cu deschiderea acfliunii de divorfl: soflia devine persecutorul, iar soflul, victima, avocatul lui øi avocatul ei jucând rolul salvatorilor adversari. De fapt, toate conflictele din viaflæ sunt lupte pentru schimbarea pozifliei în triunghi, în conformitate cu cerinflele scenariului. Astfel, infractorul îøi persecutæ victima; aceasta depune o plângere øi devine pe aceastæ cale reclamant sau persecutor, infractorul transformându°se în victimæ. Dacæ e prins, poliflia devine øi ea persecutorul lui. Infractorul angajeazæ un avocat, care°l persecutæ pe poliflist. Într°un viol întrerupt, pe perimetrul triunghiului are loc o adeværatæ cursæ. Infractorul care persecutæ fata°victimæ devine victima poliflistului salvator. Avocatul infractorului încearcæ sæ°øi salveze clientul persecutându°i pe fata°victimæ øi pe poliflist. Basmele, prelucrate ca niøte vise, evidenfliazæ exact aceastæ træsæturæ. Scufifla Roøie, spre exemplu, este victima lupului persecutor pânæ când o salveazæ vânætorul, dupæ care ea devine brusc persecutor, bægând pietre în burta lupului devenit victimæ. În dramele prevæzute de scenarii existæ øi douæ roluri minore, Relaflia (în original, The Connection) øi Manipulatul (în original, The Patsy), pe care le poate prelua oricare dintre cele trei personaje principale. Relaflia e persoana care pune la

226

Eric Berne

dispoziflie ceea ce este necesar pentru comutare, de obicei contra unui prefl, øi este întru totul conøtientæ de rolul sæu: omul care vinde bæuturæ, droguri, influenflæ sau arme. Arma, de exemplu, deseori numitæ „egalizator“, transformæ un laø (victima) într°un læudæros (persecutorul) sau face comutarea de la defensivæ la ofensivæ. Manipulatul este prezent pentru a fi pæcælit sæ împiedice comutarea sau s°o accelereze. Manipulaflii clasici sunt juraflii, iar cei mai bætætori la ochi sunt mamele care plætesc pentru ca bæieflii lor sæ nu intre la închisoare. Uneori, Manipulatul este pasiv øi nu face decât sæ joace rolul de momealæ pentru comutare, ca bunica Scufiflei Roøii. (Comutarea la care ne referim aici este aceeaøi cu cea inclusæ în formula jocurilor, prezentatæ în capitolul 2.) Pe lângæ comutærile de rol, teoria lui Karpman confline multe variabile interesante. Între acestea se numæræ comutærile spafliale (privat°public, deschis°închis, aproape°departe), care precedæ comutærile de rol, le provoacæ sau urmeazæ dupæ ele, øi viteza scenariului (numærul de comutæri de rol pe unitatea de timp datæ). Aøadar, gândirea lui merge mult dincolo de rolurile inifliale aøa cum le°am descris în jocul „Alcoolicului“73 øi scoate la luminæ numeroase aspecte fascinante din viaflæ, psihoterapie øi teatru.

E. Speranfla de viaflæ Un studiu recent asupra cauzelor decesului a ajuns la concluzia cæ mulfli oameni mor când sunt pregætifli øi cæ tromboza coronarianæ, spre exemplu, poate fi provocatæ aproape dupæ voie74. E cu siguranflæ adeværat cæ în planul de viaflæ al majoritæflii oamenilor este prevæzutæ o anumitæ duratæ a 73 74

Berne, E. Games People Play. Loc. cit. Potrivit deceselor premature survenite în urma unei pierderi grele, descrise de W.D. Rees øi S.G.: Lutkins în British Medical Journal 4: 13, 7 Octombrie 1967, øi prezentate în rezumat în Current Medical Digest, Martie 1968.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

227

vieflii. Întrebarea°cheie aici este: „Cât ai sæ træieøti?“ De obicei, durata vieflii presupune un element de competiflie. De exemplu, Copilul unui bærbat al cærui tatæ a murit la patruzeci de ani se poate sæ nu aibæ permisiunea de a træi mai mult decât pærintele sæu øi, pe tot parcursul celui de°al patrulea deceniu de viaflæ, va træi într°o stare de vagæ neliniøte. Devine tot mai conøtient cæ se aøteaptæ la cel mai serios mod sæ moaræ înainte de a împlini patruzeci de ani, iar perioada cea mai grea va fi anul dintre a treizeci øi noua øi a patruzecea aniversare, dupæ care felul sæu de viaflæ se poate schimba în patru moduri: (1) Trece la un stil de viaflæ mai relaxat fiindcæ a trecut de vârsta periculoasæ øi a supraviefluit. (2) Intræ în depresie fiindcæ, supraviefluind, a încælcat porunca din scenariu øi, în consecinflæ, a pierdut iubirea mamei. (3) Trece la un stil de viaflæ mai agitat, pentru cæ acum timpul pe care°l træieøte nu°i mai aparfline, e de împrumut, øi moartea îl poate ajunge în orice clipæ. (4) Se retrage, fiindcæ amânarea primitæ e temporaræ øi va fi anulatæ dacæ e prins cæ se distreazæ. Este evident cæ (1) are permisiunea de a træi mai mult decât tatæl sæu, dacæ reuøeøte, (2) nu are permisiunea, (3) are permisiunea sæ scape nepedepsit cu ce poate, iar (4) are permisiunea de a negocia. De fapt, (4) este un exemplu excelent de contract unilateral cu Dumnezeu, la care ne°am referit anterior, din moment ce, færæ a°l consulta pe Dumnezeu, el crede cæ øtie cum sæ°L împæciuiascæ. Un individ mai competitiv însæ va hotærî sæ træiascæ mai mult decât tatæl sæu øi, probabil, va reuøi. Pe urmæ va trebui sæ depæøeascæ o nouæ primejdie, aceea de a træi mai mult decât mama — lucru mai dificil, din moment ce puflini bærbafli sunt dispuøi sæ intre în concurenflæ cu propria mamæ. La fel, fiica îøi va depæøi competitiv mama ca duratæ a vieflii, dar dacæ tatæl ei a murit la o vârstæ mai înaintatæ, s°ar putea sæ°i fie greu sæ træiascæ mai mult decât el. În orice caz, persoana care træieøte mai mult decât ambii pærinfli se simte de multe ori neliniøtitæ în ultimii sæi ani. Urmætorul obstacol de trecut ar putea fi depæøirea duratei de viaflæ a eroului. Un medic,

228

Eric Berne

spre exemplu, a venit la terapie la treizeci øi øapte de ani fiindcæ tatæl lui murise la acea vârstæ øi se temea cæ va muri øi el. La scurt timp dupæ a treizeci øi opta sa aniversare a renunflat la terapie, pentru cæ acum era „în siguranflæ“. Între timp devenise mai competitiv øi°øi fixase obiectivul de a træi pânæ la øaptezeci øi unu de ani. Multæ vreme n°a putut sæ explice de ce a ales tocmai acea cifræ. Cum eroul lui era Sir William Osler, pe ale cærui urme voia sæ calce, terapeutul øi°a dat osteneala øi a aflat cæ Sir William murise la øaptezeci de ani. Pacientul citise mai multe biografii ale eroului sæu øi acum îøi aducea aminte cæ hotærâse, în urmæ cu mulfli ani, sæ træiascæ mai mult decât acesta. Terapia unor astfel de nevroze legate de durata vieflii este foarte simplæ. Terapeutul trebuie doar sæ°i dea pacientului permisiunea de a træi mai mult decât tatæl sæu. Psihanaliza poate avea succes în asemenea cazuri nu în virtutea conflictelor rezolvate, ci în principal pentru simplul fapt cæ situaflia analiticæ oferæ protecflie pe parcursul anului critic. Mai mult decât atât, nu existæ conflict de rezolvat, din moment ce simflæmintele negative ale Copilului legate de ideea de a træi mai mult decât tatæl nu au nimic patologic. E doar un exemplu particular al „nevrozei de supraviefluire“, ce se declanøeazæ în mæsuræ mai mare sau mai micæ la tofli cei care supraviefluiesc când alflii mor. Asta e una dintre principalele influenfle exercitate în „nevroza de ræzboi“, în „nevroza Hiroshima“ øi „nevroza de lagær“. Aproape întotdeauna, supraviefluitorii se simt vinovafli pentru cæ au supraviefluit în timp ce alflii au murit „în locul lor“75. Mai mult decât atât, asta face ca „persoana care a væzut cu ochii ei moartea cuiva“ sæ fie diferitæ de alfli oameni. Copilul nu se va „recupera“ øi nici nu se va „vindeca“ de acest simflæmânt. Lucrul cel mai bun care se poate face este plasarea simflæmântului sub controlul Adultului, astfel încât persoana sæ poatæ duce o viaflæ normalæ øi sæ aibæ permisiunea de a se distra într°o anumitæ mæsuræ. 75

Lifton, R.J. Death in Life. Random House, New York, 1968.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

229

F. Bætrâneflea Vitalitatea la bætrânefle depinde de trei factori: (1) robusteflea constituflionalæ; (2) sænætatea fizicæ øi (3) tipul scenariului. Debutul bætrâneflii este determinat de aceiaøi trei factori. Astfel, unii oameni sunt plini de viaflæ la optzeci, iar alflii încep sæ vegeteze la patruzeci. Robusteflea constituflionalæ este o force majeure, adicæ nu poate fi modificatæ prin programarea parentalæ. Dizabilitatea fizicæ este uneori force majeure, iar alteori recompensa scenariului. În scenariul „Schilodul“ este øi una, øi alta. Schilodirea în sine poate surveni ca urmare a unei boli fizice imposibil de evitat, dar ea e binevenitæ fiindcæ face parte din scenariu øi îndeplineøte porunca mamei de a sfârøi schilod. Asta se întâmplæ în anumite cazuri de poliomielitæ la adulfli tineri, în care tânærul spune: „Când am aflat cæ am polio, aproape cæ m°am bucurat, de parcæ aø fi aøteptat sæ mi se întâmple aøa ceva.“ Dacæ scenariul lui cerea sæ fie schilod øi Natura nu l°ar fi ajutat, ar fi putut sæ aibæ un accident de maøinæ. Solufliile Naturii sunt mai uøor de acceptat. La fel, persoanele mai vârstnice pot primi cu bucurie un accident vascular cerebral sau o ocluzie coronarianæ, dar dintr°un alt motiv: nu fiindcæ ar face parte din scenariul lor, ci pentru cæ°i elibereazæ de obligaflia de a depune eforturile cerute de scenariu. Pentru Copilul din ei, aceste catastrofe devin „Piciorul de lemn“ sau „Inima de lemn“, aøa cæ le pot spune Pærintelui din mintea lor: „Nici mæcar tu nu te pofli aøtepta ca un om cu Picior de lemn sau cu Inimæ de lemn sæ°fli îndeplineascæ blestemul vræjitoresc!“ Pus în fafla cheagului de sânge din creierul sau inima lui Jeder, doar cel mai nemilos pærinte nu°øi acceptæ înfrângerea. Dacæ apare o dizabilitate la începutul vieflii lui Jeder, ea poate sæ se integreze foarte bine în scenariul mamei sau sæ°l dærâme cu totul. Dacæ se integreazæ, copilul va fi crescut ca un schilod profesionist, uneori cu ajutorul organizafliilor exterioare dedicate ajutorærii Copiilor Schilozi (cu condiflia sæ ræmânæ schilozi) sau a Copiilor cu Retard Mintal (cu condiflia

230

Eric Berne

sæ ræmânæ retardafli mintal). În astfel de cazuri, mama învaflæ sæ „se împace cu situaflia“ øi°l învaflæ pe copil sæ facæ acelaøi lucru. Însæ dacæ dizabilitatea nu se integreazæ în scenariul mamei, aceasta nu învaflæ sæ se împace cu situaflia. Nu se dæ bætutæ, cautæ mereu soluflii, iar copilul învaflæ sæ facæ acelaøi lucru, aøa cæ în cele din urmæ ajunge dansator de jitterbug într°un picior, særitor în lungime cu talpa piciorului sucitæ cu fafla°n spate sau specialist ortoped cu leziuni cerebrale (toate aceste exemple existæ ori au existat în viafla realæ). Organizaflia Copiilor Schilozi øi cea a Copiilor cu Retard Mintal intervin øi aici øi sunt deosebit de încântate când unul dintre protejaflii lor reuøeøte în viaflæ (cu ajutor din afaræ). Dacæ scenariul mamei nu prevede existenfla unui copil cu dizabilitæfli fizice sau mintale, iar deficitul e atât de grav încât nu se poate corecta, viafla ei devine o tragedie prin încælcarea scenariului. Când scenariul ei prevede existenfla unui copil cu dizabilitæfli, iar deficitul e moderat øi poate remediabil, viafla copilului devine o tragedie inutilæ, cauzatæ de scenariu. Sæ revenim la bætrânefle. Chiar øi oamenii cu constituflie robustæ øi færæ dizabilitæfli fizice (sau doar cu probleme minore ori ipohondrice) pot începe sæ vegeteze de timpuriu dacæ au un scenariu „Cu final deschis“. Cel mai adesea, e cazul celor care træiesc din pensie. Preceptul Pærintelui spune: „Munceøte pe brânci øi nu risca“, iar recompensa e: „Dupæ aceea renunflæ.“ Dupæ ce Jeder øi°a fæcut datoria vreme de douæzeci°treizeci de ani, iar Moø Cræciun a venit øi i°a adus banchetul de pensionare øi ceasul de aur, nu mai øtie ce sæ facæ. S°a obiønuit sæ urmeze directivele scenariului, dar acum ele s°au consumat øi programarea s°a oprit în mintea lui. Drept urmare, se mulflumeøte sæ øadæ øi sæ aøtepte pânæ apare ceva: Moartea, de pildæ. De aici decurge o întrebare interesantæ: „Ce faci dupæ ce vine Moø Cræciun?“ În cazul unui scenariu de tip „Pânæ când“, Moøul coboaræ pe horn øi aduce Certificatul de Eliberare. Jeder a îndeplinit cerinflele scenariului, antiscenariul l°a eliberat de blestem øi acum are libertatea de a face ceea ce øi°a dorit mereu, încæ din copilærie. Dar drumul propriu e plin de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

231

primejdii, dupæ cum atestæ multe mituri greceøti. Jeder s°a eliberat de pærintele°vræjitor, dar e totodatæ neprotejat, aøa cæ poate da de bucluc foarte uøor. Acest lucru se vede øi în basme. Pe lângæ încercærile øi suferinflele la care°l supune pe Jeder, blestemul îi conferæ protecflie. Vræjitoarea care a pronunflat blestemul are grijæ ca victima sæ ræmânæ în viaflæ câtæ vreme se aflæ sub puterea lui. Astfel, Frumoasa din Pædurea Adormitæ a fost protejatæ de pædurea de mæræcini vreme de o sutæ de ani. Dar în clipa când s°a trezit øi i°a putut spune vræjitoarei sæ°øi ia tælpæøifla, au început øi necazurile ei. O situaflie utilæ este cea a scenariului dublu: un scenariu de tip „Pânæ când“ de la un pærinte øi altul de tip „Dupæ“, de la celælalt pærinte. În cele mai frecvent întâlnite cazuri, asta înseamnæ: „Nu pofli fi liberæ decât dupæ ce creøti trei copii“ (din partea mamei) øi „Dupæ ce devii liberæ, vei deveni creativæ“ (din partea tatælui). Astfel, Zoe e controlatæ øi protejatæ în prima jumætate a vieflii de cætre mama ei, iar în a doua jumætate, de tatæ. În cazul unui bærbat, directiva scenariului dublu poate fi la fel ca mai sus, cu deosebirea cæ protecflia øi controlul sunt inversate: Tatæl le asiguræ în prima jumætate a vieflii, iar Mama în a doua. Vârstnicii care vegeteazæ se împart în trei clase, iar în aceastæ flaræ, însemnele fiecæreia sunt financiare. Cei cu scenariu de învins træiesc singuri, în pensiuni sau hoteluri dæræpænate, øi li se spune moøi øi babe. Cei cu scenariu de neînvingætori træiesc în propria casæ micæ, unde au libertatea de a°øi dezvolta idiosincraziile øi excentricitæflile, aøa cæ sunt cunoscufli sub numele de „personaj bætrân“. Cei cu scenariu de învingætor træiesc în cæmine pentru vârstnici administrate de sponsori din lumea finanflelor øi li se spune Cetæfleni Vârstnici sau Domnul øi Doamna Contribuabil, cum îøi øi semneazæ, de altfel, Scrisoarea cætre Editor. Leacul pentru vârstnicii færæ scenariu este permisiunea, dar ei o folosesc doar rareori. În fiecare oraø mare existæ mii de bærbafli în vârstæ care træiesc în cæmærufle înghesuite, øi tofli îøi doresc sæ existe cineva care sæ le gæteascæ, sæ le vorbeascæ øi sæ°i asculte. În acelaøi timp, existæ mii de femei în vârstæ

232

Eric Berne

care træiesc în aceleaøi condiflii øi°øi doresc sæ existe cineva cæruia sæ°i gæteascæ, sæ°i vorbeascæ øi pe care sæ°l asculte. Chiar dacæ cei doi se întâlnesc, rareori profitæ de acest lucru, cæci fiecare preferæ sæ ræmânæ în mediul propriu, mohorât, dar familiar, ghemuit lângæ un pahar sau un televizor sau øezând cu mâinile încruciøate, în aøteptarea unei morfli færæ riscuri øi færæ de pæcat. Astea au fost directivele primite de la mama în copilærie øi pe astea le urmeazæ øaptezeci, optzeci de ani mai târziu. N°au riscat niciodatæ, exceptând poate un pariu neînsemnat la curse sau pe stadion, aøa cæ de ce°ar primejdui totul acum? Scenariul a dispærut, fiind dus la îndeplinire, dar vechiul slogan persistæ, iar când vine moartea, aceøti indivizi o primesc cu bucurie. Pe fafla pietrei de mormânt îøi vor scrie: „A plecat sæ se odihneascæ alæturi de stræmoøi“, iar pe spate: „Am træit o viaflæ bunæ øi n°am riscat niciodatæ.“ Se spune cæ în secolul viitor, copiii vor fi cultivafli la sticlæ, conform specificafliilor impuse de stat øi de pærinfli, øi vor fi programafli genetic. Dar fiecare individ e deja crescut la sticlæ, potrivit specificafliilor impuse de stat øi de pærinfli, øi acolo i se programeazæ scenariul. E mai uøor sæ scapi de programarea prin scenariu decât de cea geneticæ, dar puflini oameni îøi exercitæ acest privilegiu. Cei care o fac pot avea o inscripflie mai înælflætoare pe piatra de mormânt. Aproape toate epitafurile pioase, traduse în marflianæ, sunæ cam aøa: „Am fost crescut la sticlæ øi acolo am øi ræmas.“ Astfel se înøiræ nenumærate rânduri de cruci øi alte simboluri în cimitir, toate cu acelaøi motto. Doar ici øi colo apare surpriza: „Am fost crescut la sticlæ, dar am ieøit din ea.“ Mulfli oameni refuzæ sæ iasæ, chiar dacæ sticla nu are dop.

G. Scena morflii Pentru cel care moare, moartea nu e o acfliune øi nici mæcar un eveniment; pentru cei care supraviefluiesc e øi una, øi alta. Însæ poate fi øi ar trebui sæ fie o tranzacflie. Ororile fizi-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

233

ce din lagærele de exterminare naziste au fost amplificate de cele psihice — refuzul demnitæflii, al manifestærii propriei voinfle øi al exprimærii libere în camera de gazare. Nici urmæ de legæturæ la ochi øi ultima fligaræ, nici urmæ de sfidare sau de ultimele cuvinte memorabile: pe scurt, nici o tranzacflie de moarte. Din partea muribunzilor existau stimuli tranzacflionali, dar nici un ræspuns din partea ucigaøilor. Astfel, situaflia de force majeure exclude din scenariu cel mai emoflionant moment, scena de pe patul morflii, øi într°un sens scopul întregii existenfle omeneøti constæ în pregætirea acelei scene. În analiza scenariului, acest aspect este pus în evidenflæ prin întrebarea: „Cine se va afla lângæ tine când vei fi pe patul de moarte øi care vor fi ultimele tale cuvinte?“ Se poate formula øi o întrebare suplimentaræ: „Care vor fi ultimele lor cuvinte?“ Ræspunsul la prima întrebare este de obicei o variantæ de „Le°am arætat eu lor“ — „ei“ fiind pærinflii, îndeosebi mama în cazul unui bærbat øi tatæl în cazul unei femei. Ideea ræspunsului este fie „Le°am arætat eu cæ am fæcut ce au vrut sæ fac“, fie „Le°am arætat eu cæ n°a trebuit sæ fac ce voiau ei“. De fapt, ræspunsul la aceastæ întrebare este rezumatul scopului lui Jeder în viaflæ, øi terapeutul îl poate folosi ca pe un instrument eficient pentru a pune capæt jocurilor øi a°l scoate pe Jeder din scenariu: „Prin urmare, toatæ viafla ta se reduce la a le demonstra cæ ai avut dreptate sæ te simfli îndurerat, speriat, furios, neadecvat sau vinovat. Foarte bine! Asta°fli va fi cea mai mare realizare — dacæ vrei sæ continui la fel ca pânæ acum. Dar poate ai vrea sæ gæseøti un motiv mai valoros de a træi.“ Scena de pe patul de moarte poate sæ facæ parte din contractul ascuns — contractul în ton cu scenariul — al cæsætoriei. Unul dintre sofli poate avea imaginea foarte claræ cæ celælalt va muri primul. De multe ori, în astfel de cazuri, celælalt sofl are scenariul complementar øi intenflioneazæ sæ se conformeze færæ protest. Astfel, cei doi se înfleleg bine øi træiesc împreunæ mulflumifli. Dar când fiecare consideræ cæ celælalt va muri primul, astfel încât scenariile lor se intersecteazæ

234

Eric Berne

în aceastæ privinflæ, traiul lor comun va fi marcat de certuri, nu de mulflumire, chiar dacæ au scenarii complementare în alte privinfle, cum øi trebuie sæ se întâmple ca sæ poatæ avea loc cæsætoria. Dificultæflile vor apærea cel mai clar când unul sau celælalt e bolnav ori suferæ. Un scenariu frecvent întâlnit, bazat pe scena morflii, se poate gæsi în cazul cæsætoriei între o femeie mai tânæræ øi un bærbat mai vârstnic. Deøi cinicii spun cæ se mæritæ cu el pentru bani, scena de desfæøurare a scenariului e la fel de importantæ, øi femeia va fi alæturi de soflul ei în momentele de primejdie, pe partea bunæ a lucrurilor ca sæ aibæ grijæ de el, dar de asemenea øi ca sæ nu piardæ tranzacflia finalæ, a ræsplæflii. Dacæ el intuieøte acest lucru, marja de siguranflæ a cæsniciei poate fi foarte micæ, din moment ce nu°i uøor sæ te înflelegi cu o persoanæ care aøteaptæ ca tu sæ mori. Aceeaøi situaflie, cu dubla ræsplatæ, poate apærea în cazul cæsætoriei dintre un bærbat mai tânær øi o femeie mai în vârstæ, deøi acestea se întâmplæ mai rar. Evident, în protocolul iniflial al scenariului, tatæl se aflæ în locul soflului vârstnic sau mama în locul sofliei vârstnice.

H. Râsul sub øtreang Scena propriu°zisæ a morflii rezultæ fie dintr°o situaflie de force majeure, fie din directivele scenariului. Moartea prematuræ datoratæ forflelor inevitabile ale sorflii — boalæ sau violenflæ pe timp de pace sau de ræzboi — este întotdeauna o tragedie simplæ, færæ zorzoane. Moartea conformæ cu scenariul e marcatæ de obicei de zâmbetul macabru sau de umorul macabru, ca sub øtreang. Bærbatul care moare cu zâmbetul pe faflæ sau cu o glumæ pe buze moare aøa cum îi cere scenariul, iar zâmbetul sau gluma spune: „Ei bine, mamæ, acum îfli urmez instrucfliunile, ha°ha! Sper cæ eøti mulflumitæ.“ Infractorii londonezi din secolul al XVIII°lea erau adeværafli discipoli ai umorului sub øtreang øi de multe ori distrau mulflimea

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

235

admirativæ cu o ultimæ epigramæ în clipa când cælæul acfliona trapa76, fiindcæ moartea lor se conforma poruncii mamei: „Bæiete, ai sæ sfârøeøti în øtreang, la fel ca taicæ°tæu!“ Øi în cazul multor oameni celebri, ultimele cuvinte au fost glume, pentru cæ øi aceøtia mureau împæcafli cu mama lor, care le spusese: „Fiule, ai sæ mori celebru!“ Moartea datoratæ unui factor uman de force majeure nu e însoflitæ de veselie similaræ, fiindcæ ea poate fi în contradicflie directæ cu porunca mamei: „Sæ ai viaflæ lungæ!“ sau „Sæ mori fericit!“ Nu circulæ relatæri despre glume macabre în lagærele de concentrare germane (din câte øtiu eu). Existæ øi o poruncæ specialæ, „Bucuræ°te de moarte aøa cum te°ai bucurat de viaflæ!“, care permite o glumæ pe patul de moarte chiar dacæ decesul survine mai devreme decât ar putea sæ suporte mama. De fapt, o asemenea glumæ reprezintæ o încercare de a micøora durerea mamei. Toate acestea înseamnæ cæ în majoritatea cazurilor, pærintele°vræjitor stabileøte durata vieflii lui Jeder øi felul cum va muri acesta, iar el va îndeplini, prin hotærâre proprie, decretul parental, doar dacæ nu°l împiedicæ o catastrofæ internæ sau externæ.

I. Scena postumæ În scenariul învingætorilor, aceastæ scenæ este de obicei vizualizatæ cu realism. Jeder a construit o organizaflie importantæ sau a læsat în urmæ o operæ consistentæ sau mulfli copii øi nepofli øi øtie cæ roadele vieflii sale vor continua sæ existe dupæ moartea lui øi cæ persoanele implicate într°un fel sau altul în acele roade îl vor însofli pânæ la mormânt. Însæ cei cu scenariu tragic au o concepflie jalnic de greøitæ privind ceea ce se va petrece dupæ moartea lor. Sinucigaøul romantic, spre exemplu, spune „O sæ le paræ ræu“ øi°øi 76

Cf. Grose, F. A Classical Dictionary of the Vulgar Tongue. Digest Books, Northfield, Illinois, 1971 (facsimil al edifliei din 1811).

236

Eric Berne

închipuie o înmormântare tristæ, sentimentalæ, ce poate sæ aibæ loc sau nu. Sinucigaøul furios spune „Le vin eu de hac“ øi poate sæ se înøele la fel de tare, din moment ce e posibil ca „ei“ sæ se bucure cæ scapæ de el. Cel care promite „Le aræt eu!“ poate eøua fiindcæ numele lui ajunge în ziare doar la rubrica de decese. Pe de altæ parte, sinucigaøul din inutilitate sau din frustrare, care încearcæ sæ se omoare cu discreflie, nutrind fantezia cæ nu va observa nimeni øi nu°i va pæsa nimænui, poate sæ ajungæ pe prima paginæ datoritæ unor complicaflii neprevæzute. Chiar øi bærbatul care se omoaræ pentru ca nevastæ°sa sæ încaseze banii de pe asigurare îøi poate vedea intenflia zædærnicitæ dacæ nu øi°a citit polifla cu atenflie. În general, consecinflele sinuciderii sunt la fel de puflin previzibile ca øi cele ale omorului. Cu excepflia soldaflilor øi a gangsterilor, moartea, fie sub forma sinuciderii, fie sub cea a omuciderii, e o cale proastæ de a încerca sæ rezolvi problemele vieflii. Posibililor sinucigaøi trebuie categoric sæ li se comunice ferm cele douæ reguli inviolabile ale morflii: (1) Nici un pærinte nu are voie sæ moaræ înainte ca tofli copiii sæi sæ treacæ de optsprezece ani. (2) Nici un copil nu are voie sæ moaræ cât timp unul dintre pærinflii sæi mai træieøte. Cazul persoanelor færæ copii minori øi færæ pærinfli în viaflæ trebuie cumpænite individual, pe baza argumentelor pro øi contra obiective, dar fiecare pacient acceptat în terapie trebuie sæ°øi ia angajamentul ferm de a nu încælca vreuna din cele douæ reguli, dacæ în cazul lui se aplicæ una sau amândouæ. Anumitor pacienfli li se solicitæ un angajament asemænætor, cum cæ nu vor folosi niciodatæ în scopuri improprii (inclusiv încercæri de sinucidere) medicaflia prescrisæ de terapeut.

J. Piatra de mormânt La fel ca tricoul inscripflionat, piatra de mormânt are douæ fefle. În aceastæ privinflæ se pun douæ întrebæri: „Ce fli se va

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

237

scrie pe piatra funeraræ?“ øi „Ce°fli vei scrie tu pe piatra funeraræ?“ Ræspunsul tipic este: „Ei vor spune «A fost o fatæ bunæ», iar eu voi spune «Mi°am dat toatæ silinfla, dar n°am reuøit».“ Øi de aceastæ datæ, „ei“ se referæ de obicei la pærinfli sau la cei care le°au flinut locul. Epitaful formulat de „ei“ este antiscenariul, iar pacientul însuøi îøi scrie pe piatra de mormânt porunca scenariului — în cazul de mai sus, „Dæ°fli toatæ silinfla, dar nu reuøi!“ Astfel, piatra funeraræ vorbeøte doar de bine despre ræposat, cæci o faflæ spune cæ a îndeplinit preceptele antiscenariului, iar cealaltæ aratæ cæ a fost, de asemenea, copil ascultætor øi a urmat instrucfliunile de scenariu ale mamei, indiferent cât de încurajatoare sau descurajatoare au fost ele. Dacæ pacientul încearcæ sæ evite sæ°øi citeascæ piatra de mormânt, spunând cæ nu va avea aøa ceva, ræspunsul æsta are propria semnificaflie. Cel care evitæ sæ°øi asume responsabilitatea morflii evitæ sæ°øi asume øi responsabilitatea vieflii. Dar terapeutul trebuie sæ insiste sæ afle cele douæ epitafuri, cu întrebarea „Dacæ ai avea, ce°ar scrie pe ea?“ sau „Aici trebuie sæ ai o piatræ funeraræ“.

K. Testamentul Oricare ar fi fantasmele individului cu privire la ceea ce se va întâmpla dupæ moartea sa, testamentul lui sau documentele postume oferæ ultima ocazie de obflinere a unei ræsplæfli. Se poate ca întreaga lui viaflæ sæ se fi întemeiat pe o falsitate sau pe o comoaræ ascunsæ, dezvæluitæ doar dupæ moartea lui în chip de triumf — o farsæ pe care o joacæ posteritæflii. În istorie existæ multe astfel de exemple: talente ascunse, ieøite la ivealæ abia când manuscrisele sau pânzele sunt gæsite în dulapul unde fuseseræ ascunse, sau lucræri de excepflie descoperite printre documente banale. Bogæflia ascunsæ øi særæcia ascunsæ ies la ivealæ deseori la autentificarea testa-

238

Eric Berne

mentului. De asemenea, testamentul e vehiculul preferat pentru comutæri°surprizæ. Am amintit°o deja pe cea mai frecvent întâlnitæ: mama îi lasæ fiicei „necredincioase“ grosul averii, iar celei devotate nu°i lasæ mai nimic. Uneori bigamia iese la luminæ doar dupæ citirea testamentului. Întrebarea care se cere pusæ în aceastæ privinflæ este: „Care va fi cel mai important articol din testamentul tæu? În ce va consta cea mai mare surprizæ pentru cei pe care°i vei læsa în urmæ la moarte?“ Pânæ aici l°am urmærit pe Jeder de°a lungul scenariului sæu, de dinaintea naøterii øi pânæ dupæ moarte, dar înainte de a începe sæ discutæm despre terapie, mai existæ multe lucruri interesante de cercetat.

Partea a treia SCENARIUL ÎN ACfiIUNE

Capitolul 11 TIPURI DE SCENARIU A. Învingætori, neînvingætori øi învinøi Scenariile sunt menite sæ dureze o viaflæ. Ele se bazeazæ pe decizii luate în copilærie øi pe programarea parentalæ, care este întæritæ permanent. Întærirea poate lua forma contactului cotidian, ca în cazul bærbaflilor care lucreazæ la firma tatælui lor øi al femeilor care°øi sunæ mama în fiecare dimineaflæ sæ pælævrægeascæ, sau poate fi aplicatæ mai puflin frecvent øi mai subtil, dar cu aceeaøi putere, prin corespondenfla ocazionalæ. Dupæ moartea pærinflilor, e posibil ca odraslele sæ°øi aminteascæ instrucfliunile lor cu mai multæ intensitate. Dupæ cum am arætat deja, în limbajul scenariului, învinsul se numeøte broascæ sau broscoi77, iar învingætorul, prinfl sau prinflesæ. Pærinflii vor sæ°øi vadæ copiii fie învingætori, fie învinøi. Îøi pot dori sæ°i vadæ „fericifli“ în rolul pe care li l°au ales, dar nu°øi doresc ca ei sæ se transforme. Mama care creøte o broascæ îøi poate dori ca fiica ei sæ fie o broascæ fericitæ, dar va înæbuøi orice încercare a fetei de a deveni prinflesæ („Cine te crezi?!“). Tatæl care creøte un prinfl vrea ca fiul lui sæ fie fericit, dar de multe ori ar prefera sæ°l vadæ nefericit decât transformat într°un broscoi („Cum ai putut sæ ne faci una ca asta? fii°am oferit tot ce°a fost mai bun!“). Primul lucru care trebuie stabilit în privinfla unui scenariu este dacæ conduce spre victorie sau spre înfrângere. Asta se poate descoperi foarte repede ascultând spusele persoanei. Un învingætor rosteøte lucruri ca: „Am greøit, dar n°o sæ repet aceeaøi greøealæ a doua oaræ“ sau „Acum øtiu cum trebuie 77

Young, D. „The Frog Game“. Loc. cit.

242

Eric Berne

procedat“. Învinsul spune: „O, dacæ“, „Ar fi trebuit sæ…“ øi „Da, dar…“. Mai existæ øi aproape°reuøitele, neînvingætorii cærora scenariul le cere sæ munceascæ pe rupte, nu cu scopul de a învinge, ci doar pentru a se menfline la linia de plutire. Ei sunt oamenii lui „bine mæcar cæ“: „Ei, bine mæcar cæ n°am…“ sau „Bine mæcar cæ am øi atât“. Neînvingætorii sunt excelenfli în calitate de membri, angajafli sau øerbi, pentru cæ sunt loiali, muncitori, recunoscætori øi deloc înclinafli sæ creeze probleme. Din punct de vedere social sunt oameni agreabili, iar în comunitate, admirabili. Învingætorii fac probleme restului lumii doar indirect, când se luptæ între ei øi implicæ în conflict martori nevinovafli, uneori cu milioanele. Învinøii îøi provoacæ lor înøile øi celorlalfli cele mai mari suferinfle. Chiar dacæ ajung în vârf, tot învinøi sunt øi când vine momentul ræsplæflii, trag în jos dupæ ei alfli oameni.* Învingætorul se defineøte ca fiind persoana care°øi respectæ contractul fæcut cu lumea øi cu sine. Adicæ îøi propune sæ facæ un lucru, afirmæ cæ e hotærât sæ°l facæ øi, pe termen lung, îl realizeazæ. Contractul sau ambiflia sa poate fi sæ strângæ 100 000 de dolari, sæ alerge kilometrul în mai puflin de trei minute sau sæ°øi ia doctoratul. Dacæ°øi atinge obiectivul, e învingætor. Dacæ sfârøeøte datornic, îøi scrânteøte glezna la duø sau abandoneazæ facultatea în primul an, e clar învins. Dacæ strânge 10 000 de dolari, iese pe locul al doilea cu 3:05 sau intræ în activitate doar cu masteratul, e un „bine mæcar cæ“: nu învins, ci neînvingætor. Important e cæ°øi stabileøte el însuøi obiectivul, de obicei pe baza programærii Pærintelui, dar angajamentul final fiind luat de Adultul sæu. Sæ observæm cæ individul care îøi propune sæ scoatæ 3:05 øi reuøeøte e tot învingætor, pe când cel care îøi propune sæ scoatæ 2:59 øi scoate doar 3:05 e neînvingætor, chiar dacæ°l învinge pe cel cu ambiflii mai mici. Pe termen scurt, învingætorul e cel care *

Aceste lucruri (øi multe dintre cele ce urmeazæ) le pot pærea cunoscute unor cititori, fiindcæ sunt formulate în termeni simpli øi le°am mai spus în altæ parte78 într°o manieræ similaræ, din moment ce aceastæ parte a cærflii a fost scrisæ cu câfliva ani în urmæ.

78

Berne, E. Sex in Human Loving. Simon & Schuster, New York, 1970.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

243

devine cæpitanul echipei, iese cu Miss Boboc sau câøtigæ la pocher. Neînvingætorul nu reuøeøte sæ se apropie de minge niciodatæ, iese cu fata care a ieøit pe locul al doilea sau terminæ partida la zero. Învinsul nu e selecflionat în echipæ, nu convinge nici o fatæ sæ iasæ cu el sau iese din joc falit. În plus, cæpitanul echipei plasate pe locul al doilea se aflæ la acelaøi nivel cu cæpitanul primei echipe, din moment ce fiecare individ are dreptul sæ°øi aleagæ dupæ plac liga øi este evaluat în raport cu standardele fixate chiar de el. Ca exemplu extrem, „a træi din bani mai puflini decât tofli ceilalfli de pe stradæ færæ a te îmbolnævi“ reprezintæ o ligæ; cel care reuøeøte asta e învingætor. Cel care încearcæ øi se îmbolnæveøte e învins. Învinsul tipic, clasic e cel care se pune în situaflia de a îndura boli sau vætæmæri færæ motiv întemeiat (ca Della din capitolul 3). Dacæ are motiv întemeiat, poate deveni un martir de succes — cea mai bunæ cale de a învinge pierzând. Învingætorul øtie ce va face mai departe dacæ pierde, dar nu vorbeøte despre asta; învinsul nu øtie ce va face dacæ va pierde, dar vorbeøte despre ceea ce va face dacæ va câøtiga. Astfel, câteva minute de ascultare sunt suficiente pentru a identifica învingætorii øi învinøii la o masæ de joc sau într°o agenflie de bursæ, într°o ceartæ domesticæ sau într°o øedinflæ de terapie de familie. Regula de bazæ pare a fi aceea cæ ræsplata unui scenariu de învingætor provine de la Pærintele grijuliu, prin sloganurile contrascenariului. Neînvingætorul îøi primeøte ræsplata de la Pærintele critic, prin porunci. Învinsul e condus pe calea spre o ræsplatæ proastæ de provocærile øi ispitele Copilului nebun al pærintelui sæu, care°i ademeneøte demonul autodistructiv.

B. Timpul scenariului Indiferent dacæ duce la victorie sau înfrângere, scenariul reprezintæ o cale de a structura timpul între primul „bunæ ziua“ de la sânul mamei øi ultimul „ræmas°bun“ de la mor-

244

Eric Berne

mânt. Durata vieflii e umplutæ øi golitæ nefæcând øi fæcând, nefæcând niciodatæ, fæcând întotdeauna, nefæcând înainte, nefæcând dupæ, fæcând la nesfârøit, fæcând pânæ nu mai e nimic de fæcut. De aici apar scenariile „Niciodatæ“ øi „Mereu“, „Pânæ când“ øi „Dupæ“, „La nesfârøit“ øi „Cu final deschis“. Ele pot fi cel mai bine înflelese prin raportare la miturile greceøti, întrucât grecii aveau excelente aptitudini de a sesiza asemenea lucruri. Scenariile „Niciodatæ“ sunt reprezentate de Tantal, care a fost condamnat sæ sufere veønic de foame øi de sete, aflându°se la un pas de hranæ øi apæ, dar færæ a mai mânca øi bea vreodatæ. Oamenilor cu astfel de scenarii, pærinflii le°au interzis sæ facæ lucrurile pe care øi le°au dorit cel mai mult, aøa cæ°øi petrec viafla chinuifli øi înconjurafli de tentaflii. Se supun blestemului Pærintelui fiindcæ Copilul din ei se teme de lucrurile pe care øi le doresc cel mai mult, aøa cæ, la drept vorbind, se chinuie singuri. Scenariile „Mereu“ urmeazæ modelul Arahneei, care a îndræznit s°o provoace pe zeifla Minerva la întrecere în arta flesutului øi, ca pedeapsæ, a fost transformatæ în pæianjen øi condamnatæ sæ°øi petreacæ tot timpul flesându°øi pânza. Astfel de scenarii vin din partea pærinflilor ræutæcioøi, care spun: „Dacæ æsta e lucrul pe care fli°l doreøti, n°ai decât sæ°fli petreci toatæ viafla fæcându°l!“ Scenariile „Înainte de“ sau „Pânæ când“ urmeazæ povestea lui Iason, cæruia i s°a spus cæ nu poate deveni rege înainte de a îndeplini anumite sarcini. Øi°a primit recompensa la timpul potrivit øi a træit zece ani fericit. Hercule a avut un scenariu asemænætor: n°a putut deveni zeu decât dupæ ce a petrecut doisprezece ani în sclavie. Scenariile „Dupæ“ vin de la Damocles. Lui i s°a permis sæ se bucure de fericirea de a fi rege, pânæ când a observat cæ deasupra capului sæu atârnæ o sabie agæflatæ de un singur fir de pær de cal. Motto°ul scenariilor „Dupæ“ spune: „Pofli sæ te bucuri o vreme, dar dupæ aceea vor începe necazurile.“

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

245

Scenariile „La nesfârøit“ pornesc de la Sisif. El a fost condamnat sæ împingæ în sus pe panta unui deal un bolovan greu; chiar în clipa când era gata sæ ajungæ în vârf, piatra se rostogolea la vale, aøa cæ trebuia s°o ia de la început. E un scenariu clasic de tipul „Cât pe ce sæ reuøesc“, în care se înøiræ un „O, dacæ“ dupæ altul. Scenariul „Cu final deschis“ este scenariul neînvingætorului, numit øi „Luna de pe cer“; el urmeazæ povestea lui Filemon øi Baucis, care au fost transformafli în dafini pentru faptele lor bune. Persoanele vârstnice care au îndeplinit instrucfliunile Pærintelui lor nu øtiu ce sæ facæ dupæ aceea, aøa cæ°øi petrec viafla ca niøte legume sau bârfind precum niøte frunze ce foønesc în bætaia vântului. Asta e soarta multor mame ale cæror copii, devenifli adulfli, s°au împræøtiat, øi a bærbaflilor care øi°au fæcut cei treizeci de ani de muncæ, potrivit regulamentului companiei øi instrucfliunilor primite de la pærinfli. Dupæ cum am observat deja, comunitæflile de „Seniori“ sunt pline cu cupluri care øi°au dus scenariul la împlinire øi nu øtiu cum sæ°øi structureze timpul în timp ce aøteaptæ flara Fægæduinflei, unde oamenii care s°au purtat cinstit cu angajatorii lor pot sæ°øi conducæ maøina cea lungæ øi neagræ cu vitezæ micæ pe banda din stânga, færæ sæ fie claxonafli de niøte adolescenfli prost°crescufli în vechiturile lor ruginite. „În adolescenflæ eram øi eu plin de energie, dar acum…“, spune tata, iar mama adaugæ: „Nici nu fli°ar veni sæ crezi ce… Iar noi ne plæteam întotdeauna…“

C. Sexul øi scenariul Toate aceste scenarii au aspectele lor sexuale. Scenariul „Niciodatæ“ interzice fie iubirea, fie sexul, fie ambele. Dacæ interzice iubirea, dar nu øi sexul, permite promiscuitatea, lucru de care profitæ din plin unii marinari, soldafli øi cælætori færæ flintæ øi pe care°l folosesc prostituatele øi curtezanele pen-

246

Eric Berne

tru a°øi câøtiga existenfla. Dacæ interzice sexul, dar nu øi iubirea, produce preofli, cælugæri, cælugærifle øi oameni care fac fapte bune, de pildæ cresc copii orfani. Oamenii promiscui sunt chinuifli færæ încetare la vederea iubiflilor fideli øi a familiilor fericite, în timp ce filantropii sunt tentafli întruna sæ saræ gardul. Scenariile „Mereu“ sunt exemplificate de tinerii scoøi afaræ din casæ pentru pæcatele spre care i°au împins pærinflii; de pildæ: „Dacæ eøti însærcinatæ, du°te pe stradæ sæ°fli câøtigi existenfla!“ sau: „Dacæ vrei sæ te droghezi, eøti pe cont propriu!“ Se poate ca tatæl care øi°a scos în stradæ fiica însærcinatæ sæ fi avut gânduri pætimaøe la adresa ei încæ de când ea avea zece ani (zece? opt?), iar cel care øi°a dat fiul afaræ din casæ pentru cæ a fumat iarbæ sæ se îmbete în seara aceea, ca sæ°øi mai aline suferinfla. Programarea parentalæ din scenariile „Pânæ când“ este cea mai vehementæ dintre toate, din moment ce, de obicei, constæ în ordine fæfliøe: „Nu ai voie sæ faci sex pânæ nu te mærifli øi nu te pofli mærita câtæ vreme trebuie sæ ai grijæ de mama ta (sau pânæ nu termini facultatea).“ Influenfla Pærintelui în scenariile „Dupæ“ e aproape la fel de ræspicatæ, iar sabia atârnatæ îøi aratæ tæiøul prin ameninflæri vizibile: „Dupæ ce te cæsætoreøti øi faci copii, au sæ înceapæ necazurile.“ Asta, transpus în acfliune øi în momentul prezent, înseamnæ: „Bucuræ°te cât mai pofli de vremea bunæ.“ Dupæ cæsætorie, formula se reduce la „Dupæ ce faci copii, au sæ înceapæ necazurile.“* Scenariile „La nesfârøit“ dau naøtere la perpetue domniøoare de onoare care nu ajung niciodatæ mirese, ca øi altor indivizi care°øi dau toatæ silinfla în repetate rânduri, dar de fiecare datæ le lipseøte puflin ca sæ reuøeascæ. Scenariile „Cu final deschis“ se încheie cu vârstnici de ambele sexe care°øi *

O parte a acestei secfliuni foloseøte limbajul întrebuinflat în lucrarea mea anterioaræ la care am fæcut trimitere mai sus78, dar nu gæsesc un mod mai potrivit de a exprima aceste idei. E multæ vreme de când le prezint astfel în prelegeri, dupæ cum øtiu prea bine mulfli analiøti de scenarii.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

247

pierd vitalitatea færæ prea mari regrete øi se mulflumesc sæ°øi aducæ aminte de cuceririle din trecut. Dupæ cum femeile cu astfel de scenariu aøteaptæ cu neræbdare menopauza, în speranfla cæ le va rezolva „problemele sexuale“, bærbaflii aøteaptæ øi ei sæ°øi încheie activitatea la serviciu dupæ numærul prevæzut de ani, cu speranfla asemænætoare cæ vor fi despoværafli de obligafliile sexuale. La un nivel mai intim, fiecare dintre aceste scenarii are propriul efect asupra orgasmului propriu°zis. Scenariul „Niciodatæ“, fireøte, pe lângæ fete bætrâne, burlaci, prostituate øi proxenefli, mai produce femei frigide care n°au nici un orgasm, nici mæcar unul, toatæ viafla lor, øi bærbafli impotenfli care pot avea orgasm cu condiflia sæ nu existe iubire — situaflia clasicæ, descrisæ de Freud, a bærbatului impotent cu soflia, dar nu øi cu prostituatele. Scenariul „Mereu“ produce nimfomane øi Don Juani care°øi petrec viafla alergând necontenit dupæ promisiunea unui orgasm. Scenariul „Pânæ când“ dæ naøtere gospodinelor hærfluite øi oamenilor de afaceri obosifli; nici unii, nici ceilalfli nu pot sæ simtæ excitaflie sexualæ înainte de a fi pus în ordine ultimul amænunt în gospodærie sau în birou. Chiar øi dupæ ce au devenit excitafli, se poate sæ°i întrerupæ în cele mai critice momente un joc de tipul „Uøa frigiderului“ sau „Carnetul de însemnæri“ — lucruri mærunte care°i fac sæ saræ din pat fiindcæ trebuie sæ se ocupe de ele chiar în clipa aceea, cum ar fi sæ verifice dacæ uøa frigiderului e închisæ sau sæ°øi noteze câteva lucruri care trebuie fæcute la birou a doua zi, la prima oræ. Scenariul de tip „Dupæ“ influenfleazæ negativ sexul din cauza neliniøtii pe care o trezeøte. Frica de sarcinæ, spre exemplu, împiedicæ femeia sæ aibæ un orgasm øi°l poate face pe bærbat sæ atingæ punctul culminant prea repede. Metoda coitus interruptus, în care bærbatul se retrage imediat înainte de a ejacula, folositæ ca mijloc de prevenire a sarcinii, îi fline pe ambii parteneri într°o stare de nervozitate încæ de la început, iar femeia, de obicei, ræmâne în aer dacæ cei doi sunt prea timizi ca sæ foloseascæ o modalitate de a obfline satis-

248

Eric Berne

facflia pentru ea. De fapt, cuvântul „satisfacflie“, care e folosit de obicei în discutarea acestei probleme, dezvæluie imediat faptul cæ e ceva în neregulæ, din moment ce un orgasm ca lumea ar trebui sæ fie mult mai substanflial decât fantoma palidæ numitæ satisfacflie. Scenariul „La nesfârøit“ este cel græitor pentru multe femei învinse, care ajung tot mai sus pe parcursul actului sexual øi, tocmai când sunt pe cale sæ reuøeascæ, bærbatul ejaculeazæ, iar ele alunecæ iaræøi pânæ jos. Øi asta se poate întâmpla noapte dupæ noapte, ani la rând. Scenariul „Cu final deschis“ are efect asupra oamenilor vârstnici, care privesc sexul ca pe un efort sau o obligaflie. Odatæ ce au trecut dealul, devin „prea bætrâni“ ca sæ facæ sex, iar glandele li se stafidesc, nefolosite, împreunæ cu pielea øi, de multe ori, cu muøchii øi creierul. Acum nu mai au nimic de fæcut, decât sæ°øi umple timpul pânæ când rugina îi macinæ de tot. Pentru a evita vegetarea în acest mod, scenariul n°ar trebui sæ aibæ prevæzutæ o limitæ de timp, ci ar trebui alcætuit în aøa fel încât sæ dureze toatæ viafla, oricât de lungæ ar fi ea. Potenfla, activismul øi puterea sexualæ a unei fiinfle umane sunt determinate într°o anumitæ mæsuræ de moøtenirea ei geneticæ øi de chimie, dar par a fi influenflate în mæsuræ øi mai mare de deciziile luate în copilæria micæ în alcætuirea scenariului øi de programarea parentalæ care determinæ respectivele decizii. Astfel, nu doar justificarea øi frecvenfla activitæflilor sexuale ale persoanei pe parcursul întregii viefli, ci øi capacitatea øi disponibilitatea ei de a iubi sunt stabilite deja, într°o mare mæsuræ, la vârsta de øase ani. Lucrurile par sæ stea astfel îndeosebi în cazul femeilor. Unele hotæræsc foarte devreme cæ vor sæ fie mame când ajung mari, în timp ce altele decid, în aceeaøi perioadæ, sæ ræmânæ virgine sau mirese virgine pentru totdeauna. În orice caz, activitatea sexualæ a ambelor sexe este permanent supusæ influenflei pærerilor parentale, precaufliilor adulte, deciziilor din copilærie øi presiunilor øi temerilor sociale, astfel cæ impulsurile øi ciclurile fireøti sunt suprimate, exagerate, distorsionate, ignorate sau contami-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

249

nate. Drept urmare, ceea ce se numeøte „sex“ devine instrumentul comportamentului în ton cu jocurile (în original, gamy). Tranzacfliile simple din miturile greceøti, conflictele de pe muntele Olimp, care alcætuiesc baza variantei originale a scenariului, sunt elaborate øi transformate în ømecheriile øi subterfugiile basmelor populare, în aøa fel încât Europa devine Scufifla Roøie, Persefona devine Cenuøæreasa, iar Ulise, prinflul nætâng transformat în broscoi.

D. Timpul°cronometru øi timpul°obiectiv Am discutat în capitolul 2 despre modalitæflile de a umple intervale scurte de timp social, variantele disponibile fiind retragerea, ritualurile, ocupafliile de timp liber, activitæflile, jocurile øi intimitatea. Fiecare dintre acestea are un început øi un sfârøit, numit moment de comutare. Pe perioade mai lungi, existæ momente de comutare øi în scenariu, ele însemnând de obicei cæ actorii trec de la un rol la altul în triunghiul dramei. Richard Schechner a efectuat o analizæ atentæ, øtiinflificæ a tiparelor temporale în teatru79, care se aplicæ la fel de bine în dramaturgia scenariilor din viafla realæ. El numeøte cele mai importante douæ tipuri „timpul°context“ øi „timpul°eveniment“. Timpul°context se mæsoaræ dupæ ceas sau dupæ calendar. Acfliunea începe øi se terminæ la un anumit moment sau pentru desfæøurarea ei se alocæ un anumit interval, ca în cazul jocului de fotbal. Pentru analiza scenariilor, putem numi aceasta „timpul°cronometru“ (TC) (în original, clock time). În cazul timpului°eveniment, activitatea trebuie efectuatæ indiferent cât de puflin sau de mult timp cere, dupæ ceas — ca în cazul jocului de baseball. Noi îl vom numi timpul°obiectiv (TO) (în original, goal time). Cele douæ pot sæ se øi combine. 79

Schechner, R. Public Domain. The Bobbs°Merrill Company, New York, 1969, capitolul 2.

250

Eric Berne

Un meci de box se poate încheia fie dupæ ce se desfæøoaræ numærul de runde fixate, ceea ce presupune un timp°context sau timp°cronometru, sau când se produce un knockout, ceea ce înseamnæ timp°eveniment sau timp°obiectiv. Ideile lui Schechner îi sunt utile analistului de scenarii, mai ales în cazul scenariilor de tip „Ai voie“ øi „N°ai voie“. Copilul care°øi face temele pentru øcoalæ poate primi cinci tipuri de instrucfliuni. „Trebuie sæ dormi suficient, aøa cæ ai voie sæ te opreøti la ora nouæ.“ Asta se cheamæ Timp°cronometru Ai voie. „Trebuie sæ dormi suficient, aøa cæ n°ai voie sæ mai lucrezi dupæ ora nouæ.“ Asta se cheamæ Timp°cronometru N°ai voie. „Temele sunt importante, aøa cæ ai voie sæ stai mai târziu ca sæ le termini.“ Asta se cheamæ Timp°obiectiv Ai voie. „Temele sunt importante, aøa cæ n°ai voie sæ mergi la culcare pânæ nu le termini.“ Asta e Timp°obiectiv N°ai voie. Cele douæ variante „ai voie“ pot sæ elibereze copilul de anxietate, iar cele douæ variante „n°ai voie“ pot sæ°l irite, însæ nici una dintre ele nu°l face sæ se simtæ încolflit. Dar în varianta „Trebuie sæ°fli termini temele pânæ la ora nouæ, ca sæ te pofli culca“, Timpul°cronometru øi Timpul°obiectiv se combinæ, iar asta se numeøte „Dæ°i zor!“ Este evident cæ fiecare din aceste instrucfliuni poate avea alt efect asupra temelor øi somnului copilului, iar dupæ ce creøte, asupra obiceiurilor sale de muncæ øi de somn. Din punct de vedere marflian, efectele asupra scenariului copilului pot fi cât se poate de diferite faflæ de intenflia declaratæ a pærinflilor. Spre exemplu, TC N°ai voie poate ajunge la insomnie, iar TO N°ai voie poate, într°o bunæ zi, sæ arunce prosopul. (Chuck din capitolul øase funcfliona pe bazæ de TO N°ai voie, øi a aruncat prosopul cu ajutorul psihoterapiei, nu cu al unui infarct. Alflii preferæ infarctul.) Aceastæ listæ e importantæ întrucât contribuie la explicarea felului cum aleg oamenii sæ°øi ocupe timpul, urmând totodatæ porunca din scenariul lor. „Pofli træi pânæ la patruzeci de ani“ (TC Ai voie) e de obicei ocupat încercând sæ facæ lucrurile pe care vrea sæ le facæ; „Pofli træi pânæ°fli moare soflia“ (TO

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

251

Ai voie) e probabil sæ petreacæ mai mult timp gândindu°se cu îngrijorare cum sæ amâne evenimentul respectiv øi sæ°øi flinæ soflia în viaflæ. „N°ai voie s°o faci pânæ nu întâlneøti bærbatul potrivit“ (TO N°ai voie) poate sæ petreacæ foarte mult timp cæutând bærbafli, în timp ce „N°ai voie s°o faci pânæ nu împlineøti douæzeci øi unu de ani“ (TC N°ai voie) are timp øi pentru alte lucruri. Tot astfel se explicæ de ce viafla unor oameni e condusæ de ceas, iar a altora, de fleluri.

Capitolul 12 CÂTEVA SCENARII DE VIAfiÆ TIPICE Scenariile de viaflæ sunt sisteme artificiale ce limiteazæ aspirafliile umane spontane øi creative, la fel cum jocurile sunt structuri artificiale ce limiteazæ intimitatea spontanæ øi creativæ. Scenariul e ca un vitraliu decorat, pe care pærinflii lui Jeder îl aøazæ între acesta øi lume (øi ei înøiøi) øi de care Jeder are mare grijæ dupæ aceea. Se uitæ la lume prin acea sticlæ, iar lumea se uitæ înapoi la el, sperând sæ vadæ cel puflin o scânteie din adeværata lui înfæfliøare de fiinflæ umanæ, sau poate chiar o ræbufnire de proporflii. Dar din moment ce lumea priveøte prin vitraliul ei, vizibilitatea nu e mai bunæ decât în cazul a doi scafandri cu vizorul încefloøat, pe fundul unul fluviu noroios. Marflianul øi°a uns vizorul cu soluflie anti°condens, aøa cæ vede ceva mai bine. Iatæ câteva exemple a ceea ce vede el, care ne pot ajuta sæ explicæm ce ræspuns dæ fiecare scenariu la întrebarea: „Ce spui dupæ bunæ ziua?“

A. Scufifla°Roz sau „Copilul nimænui“ Scufifla°Roz era o orfanæ care øedea într°un luminiø din pædure øi aøtepta sæ treacæ pe°acolo cineva care sæ aibæ nevoie de ajutor. Uneori rætæcea pe poteci, în caz cæ ar fi avut cineva nevoie de ea prin altæ parte a pædurii. Era foarte særacæ øi nu avea prea multe de oferit, dar tot ce avea, împærflea cu bucurie. Putea sæ flinæ obiecte când persoana în cauzæ avea nevoie sæ aibæ mâinile libere øi avea capul plin cu precepte înflelepte, învæflate de la pærinflii ei când aceøtia încæ mai

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

253

træiau. Era de asemenea plinæ de cugetæri vesele øi°i plæcea sæ°i înveseleascæ pe bærbaflii speriafli cæ s°ar putea rætæci în pædure. În feul æsta øi°a fæcut mulfli prieteni. Dar aproape întotdeauna îøi petrecea sfârøitul sæptæmânii în singurætate, fiindcæ toatæ lumea mergea la picnic în poieni, iar ea ræmânea singuræ øi cam speriatæ, la rândul ei, în pædure. Uneori o invitau øi pe ea la picnic, dar cu trecerea anilor, asta a început sæ se întâmple din ce în ce mai rar. Viafla ei era diferitæ de cea a Scufiflei Roøii øi, de fapt, în singura ocazie când cele douæ s°au întâlnit, nu s°au înfleles deloc bine. Scufifla Roøie mergea græbitæ prin pædure øi, trecând pe lângæ luminiøul în care stætea Scufifla Roz, s°a oprit s°o salute. Cele douæ s°au privit câteva momente, gândindu°se cæ ar putea sæ devinæ prietene, fiindcæ semænau puflin, atâta doar cæ una avea pelerinæ roz, iar cealaltæ, pelerinæ roøie. — Unde te duci? a întrebat Scufifla Roz. Nu te°am mai væzut niciodatæ pe°aici. — Îi duc bunicii niøte sandviøuri pe care le°a fæcut mama, a ræspuns Scufifla Roøie. — O, ce frumos! Eu n°am mamæ. — În plus, a continuat Scufifla Roøie cu mândrie, când ajung acasæ la bunica, o sæ mæ mænânce un lup… cred. — Aha… Pæi un sandviø pe zi fline lupul la distanflæ. Iar copilul care°øi recunoaøte lupul când îl vede e un copil înflelept, a zis Scufifla Roz. — Cugetærile vesele astea nu mi se par deloc amuzante, a replicat cealaltæ. Aøa cæ, la revedere! — Cum pofli fi aøa de rigidæ? a întrebat Scufifla Roz. Dar Scufifla Roøie plecase deja. „N°are pic de simfl al umorului, dar cred cæ are nevoie de ajutor“, øi°a zis Scufifla Roz în sinea ei. Aøa cæ a pornit°o prin pædure ca sæ gæseascæ un vânætor care s°o apere pe Scufifla Roøie de lup. Într°un final a gæsit un vânætor, un vechi prieten de°al ei, øi i°a spus cæ Scufifla Roøie are necazuri. L°a însoflit pânæ la uøa colibei în care locuia bunica Scufiflei Roøii øi a væzut tot ce s°a întâmplat acolo: pe Scufifla Roøie în pat cu lupul, apoi cum acesta a

254

Eric Berne

încercat s°o mænânce, vânætorul l°a omorât, dupæ care el øi Scufifla Roøie au despicat burta lupului, râzând øi glumind, øi au umplut°o cu pietre. Dar Scufifla Roøie nu s°a obosit sæ°i mulflumeascæ, lucru care a întristat°o pe Scufifla Roz. Iar dupæ ce s°a terminat totul, vânætorul a devenit prieten mai apropiat cu Scufifla Roøie decât cu cea Roz, ceea ce a întristat°o pe aceasta øi mai tare. Era atât de tristæ, încât a început sæ mænânce boabe energizante în fiecare zi; pe urmæ n°a mai putut dormi, aøa cæ mânca în fiecare searæ boabe liniøtitoare, care s°o ajute sæ adoarmæ. Ræmæsese acelaøi copil drægælaø øi°i plæcea în continuare sæ ajute oameni, dar uneori se gândea cæ cel mai bine ar face sæ ia o supradozæ de boabe de somn.

Analizæ clinicæ Tezæ: Scufifla Roz e orfanæ sau are motive sæ se simtæ aøa. E o copilæ drægælaøæ, plinæ de precepte înflelepte øi cugetæri vesele, dar îi lasæ pe alflii sæ gândeascæ, sæ organizeze øi sæ ducæ planurile la îndeplinire. E conøtiincioasæ øi gata oricând sæ ajute; drept urmare, are mulfli „prieteni“, dar cumva, de cele mai multe ori ræmâne singuræ în cele din urmæ. Atunci începe sæ bea øi sæ ia droguri stimulatoare øi somnifere, øi se gândeøte deseori la sinucidere. Dupæ ce spune „bunæ ziua“ oferæ câteva cugetæri vesele, dar asta, doar ca sæ treacæ timpul pânæ are ocazia sæ întrebe: „Pot sæ te ajut cu ceva?“ În felul æsta ar putea avea o relaflie „profundæ“ cu un învins, dar cu învingætorii nu°i merge prea bine dupæ ce se terminæ cugetærile vesele. Diagnostic clinic: Basm: Roluri: Comutæri:

Reacflie depresivæ cronicæ. Scufifla Roz. Copilul særitor, Victima, Salvatorul. De la Salvator (Pærinte sfætuitor, grijuliu) la Victimæ (Copilul trist). Preceptul parental: „Fii fatæ bunæ øi særitoare.“ Modelul parental: „Uite aøa ajufli oamenii.“

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

255

Porunca parentalæ: „Sæ nu ai mult, sæ nu dobândeøti mult øi sæ te ofileøti pânæ dispari cu totul.“ Sloganul în copilærie: „Fæ°fli datoria øi nu protesta.“ Poziflia: „Eu sunt ne°OK, pentru cæ protestez.“ „Ei sunt OK, pentru cæ au voie sæ aibæ lucruri.“ Hotærârea: „Am sæ mæ pedepsesc pentru cæ protestez.“ Scenariul: Ofilirea pânæ la dispariflie completæ. Antiscenariul: Învaflæ sæ ajufli oamenii. Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Sunt un copil drægælaø.“ Pe spate: „Dar sunt orfan.“ Jocul: „Oricât de mult m°aø strædui.“ Cupoanele: Depresii. Ræsplata finalæ: Sinuciderea. Epitafuri: „A fost un copil bun.“ „Am încercat.“ Antiteza: Nu mai fi un copil drægælaø. Permisiunea: Sæ°øi foloseascæ Adultul ca sæ obflinæ ceva care sæ merite.

Clasificare Scufifla Roz e un scenariu de învins, fiindcæ ea pierde tot ce câøtigæ. E un scenariu de tip N°ai voie structurat pe obiectiv, cu sloganul standard „N°ai voie sæ reuøeøti decât dacæ întâlneøti un Prinfl“. Se bazeazæ pe un plan de tip „Niciodatæ“: „Sæ nu ceri niciodatæ nimic pentru tine.“ Dupæ ce spune „bunæ ziua“, se dovedeøte a fi un copil særitor, drægælaø.

B. Sisif sau „Iar am pæflit°o!“ Povestea asta e despre Jack øi unchiul Homer. Tatæl lui Jack, erou de ræzboi, a murit în luptæ când acesta era mic, iar mama lui a murit de asemenea, la scurt timp dupæ aceea. Pe

256

Eric Berne

Jack l°a crescut unchiul Homer, un sportiv ratat, læudæros øi care nu se dædea în læturi de la lucruri necinstite. El l°a învæflat pe Jack tot felul de sporturi øi de jocuri de competiflie, dar dacæ bæiatul câøtiga, Homer vedea roøu de furie øi striga: „Ai cumva impresia cæ rahatul tæu nu pute?!“ Când Jack pierdea, unchiul râdea de el într°un stil disprefluitor, dar prietenos. Aøa cæ dupæ o vreme, Jack a început sæ piardæ intenflionat. Cu cât pierdea mai mult, cu atât devenea mai fericit øi mai prietenos unchiul. Jack îøi dorea sæ devinæ fotograf profesionist, dar unchiul i°a spus cæ asta e o meserie pentru fætælæi øi cæ el ar trebui sæ devinæ un erou sportiv. Aøa cæ Jack a devenit jucætor profesionist de baseball. Ceea ce°øi dorea Homer cu adeværat era ca Jack sæ încerce sæ ajungæ erou sportiv øi sæ nu reuøeascæ. Avându°l drept prieten pe unchiu°sæu, n°a fost deloc de mirare cæ tocmai pe când sæ intre în prima ligæ, Jack øi°a luxat braflul øi a trebuit sæ se retragæ. Dupæ cum spunea chiar el mai târziu, e greu de explicat cum un jucætor cu experienflæ ca el a putut sæ facæ o luxaflie atât de urâtæ în cantonamentul de primævaræ, când toatæ lumea îøi doza la minimum eforturile, ca sæ nu se accidenteze înainte de începerea sezonului. Dupæ aceea, Jack a devenit agent de vânzæri. Pornea de fiecare datæ foarte bine øi obflinea comenzi tot mai mari, pânæ când ajungea printre preferaflii øefului. În acel punct simflea imboldul irezistibil de a o face latæ. Dormea pânæ târziu øi omitea sæ°øi punæ documentele în ordine, aøa cæ livrarea comenzilor lui se fæcea cu întârziere. Era atât de priceput în vânzæri, încât nici mæcar nu trebuia sæ meargæ pe teren — îl sunau clienflii; dar el uita sæ transmitæ comenzile. Ca urmare, trebuia sæ°øi invite øeful la câte o cinæ de afaceri lungæ, utilæ, ca sæ°øi discute problemele în manieræ personalæ. Dupæ fiecare cinæ se mai înviora niflel, dar dupæ o vreme lucrurile o luau iaræøi la vale. Mai devreme sau mai târziu avea loc o ultimæ cinæ, în timpul cæreia era concediat într°o manieræ prietenoasæ. Pe urmæ îøi cæuta alt loc de muncæ øi relua întregul ciclu de la capæt. O problemæ spinoasæ consta în faptul cæ,

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

257

dupæ pærerea lui, agenflii de vânzæri sunt mereu silifli sæ mintæ øi sæ înøele puflin, iar asta îl fræmânta. În urma terapiei, Jack s°a desprins de unchiul lui øi s°a hotærât sæ°øi reia studiile øi sæ devinæ asistent social.

Analizæ clinicæ Tezæ: Sisif munceøte din greu øi ajunge la un pas de reuøitæ. În acel punct renunflæ, nu mai depune nici un efort øi pierde tot ce°a câøtigat. Apoi trebuie s°o ia de la capæt, de jos, øi repetæ ciclul. Diagnostic clinic: Reacflie depresivæ. Mit: Sisif. Roluri: Copilul abandonat, Persecutorul, Salvatorul. Comutæri: De la Erou (reuøitæ) la Victimæ (eøec) la Salvator. Preceptul parental: „Fii un erou puternic, nu un fætælæu!“ Modelul parental: „Înøalæ un pic.“ Porunca parentalæ: „Sæ nu reuøeøti!“ Sloganul din copilærie: „Sunt fiul unui erou.“ Poziflia: „Eu sunt ne°OK, fiindcæ la drept vorbind sunt un fætælæu.“ „Ei sunt OK, fiindcæ reuøesc.“ Hotærârea: „Trebuie sæ fiu erou.“ Scenariul: „Sæ nu izbândeøti.“ Tricoul inscripflionat: Pe faflæ: „Sunt un super°agent de vânzæri!“ Pe dos: „Dar nu cumpæra nimic de la mine.“ Jocuri: „Iar am pæflit°o!“, „Nerodul“. Cupoane: Depresii øi vinovæflii. Ræsplata finalæ: Neputinflæ øi sinucidere. Epitafuri: „Øi°a dat toatæ silinfla“. „N°am reuøit.“ Antitezæ: Nu°i mai da ascultare unchiului. Permisiunea: Sæ°øi reia studiile øi sæ devinæ asistent social, astfel încât sæ lucreze cu copii abandonafli.

258

Eric Berne

Clasificare Sisif e un scenariu de învins, fiindcæ de fiecare datæ când ajunge aproape de vârf, se rostogoleøte iaræøi pânæ jos. Este un scenariu de tip N°ai voie structurat pe obiectiv, cu sloganul: „Færæ mine nu pofli reuøi.“ Se bazeazæ pe un plan „La nesfârøit“ — „N°ai decât sæ încerci cât de des vrei.“ Timpul între „bunæ ziua“ øi „la revedere“ este structurat cu ajutorul jocului „Iar am pæflit°o!“.

C. Micufla domniøoaræ Muffet sau „Nu mæ pofli speria!“ Muffy øedea în fiecare searæ pe un scaun înalt, la tejgheaua barului øi bea cocteiluri sour whisky. Într°o searæ s°a aøezat lângæ ea un personaj cam necioplit. A speriat°o, dar ea n°a fugit. Pânæ la urmæ s°a mæritat cu acel personaj, ca sæ°i poarte de grijæ, în aøa fel încât el sæ scrie romane mai bune. Când se îmbæta, o bætea, iar când era treaz, o umilea verbal, dar ea tot nu fugea. La început, membrii grupului au compætimit°o øi au fost îngrozifli de purtarea soflului ei, dar cu trecerea lunilor, atitudinea lor s°a schimbat. — Ce°ar fi sæ te ridici de pe scæunelul tæu øi iei mæsuri concrete? o întreba câte unul. Pari de°a dreptul bucuroasæ când ai sæ ne povesteøti o întâmplare tristæ, aøa cæ de fapt joci un joc dur de „Ce groaznic, nu°i aøa?“ Într°o zi, doctorul Q a întrebat°o care e povestea ei preferatæ. — N°am, a ræspuns ea. Dar am o poezie preferatæ de la grædiniflæ, „Mica domniøoaræ Muffet“*. *

„Little Miss Muffet/ Sat on a tuffet,/ Eating her curds and whey./ Along came a spider,/ Who sat down beside her,/ And frightened Miss Muffet away!“ (Aprox. „Mica domniøoaræ Muffet / Øedea pe scæunelul ei / Øi bea lapte acru. / Dar când un pæianjen / A venit lângæ ea, / S°a speriat øi a fugit.“)

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

259

— Aøadar, de aceea øezi în continuare pe scæunelul tæu. — Da, asta fæceam când m°a cunoscut el. — Øi cum se face cæ soflul tæu nu te sperie într°atât încât sæ fugi? — Pæi, când eram micæ, mama mi°a spus cæ dacæ fug de acasæ, o sæ am necazuri mult mai serioase decât cele pe care le aveam deja. — Øi cu primul scæunel cum e? a întrebat cineva. — A, te referi la oliflæ? Da, sigur cæ m°au pus sæ stau acolo øi m°au înspæimântat cu ameninflæri, dar eram prea speriatæ ca sæ mæ ridic øi sæ fug. Aøadar, scenariul acestei femei semæna cu al domniøoarei Muffet, atâta doar cæ ea n°avea voie sæ fugæ øi nici nu øtia unde ar putea sæ meargæ. Între timp, în loc de lapte acru, bea whisky. Grupul i°a dat permisiunea sæ se ridice de pe scæunel, sæ arunce laptele acru øi sæ°øi ia viafla în mâini. Înainte avea mereu o expresie acræ, dar dupæ acest moment a început sæ zâmbeascæ. Soflul ei øtia cæ dupæ ce°i spui „bunæ ziua“ domniøoarei Muffet, strigi „Buhuhu!“, iar ea fuge. Aøa au øi fæcut cele mai multe fete, dar Muffy, nu. Iar dacæ strigi „buhuhu“ øi domniøoara Muffet nu fuge, nu°fli ræmâne decât sæ mai strigi o datæ — øi el tocmai asta a fæcut. De fapt, în afaræ de „buhuhu“ nu°i mai spunea mare lucru, decât, poate, „pfui!“

Analizæ clinicæ Teza: Micufla domniøoaræ Muffet øade pe un scæunel, cu un sentiment de acrealæ în suflet, øi aøteaptæ sæ vinæ un pæianjen, æsta fiind singurul lucru la care poate spera. Când apare, pæianjenul încearcæ s°o sperie, dar ea hotæræøte cæ e cel mai frumos pæianjen din lume øi ræmâne cu el. Acesta continuæ s°o sperie periodic, iar ea refuzæ sæ fugæ. Dar când el îi spune cæ°l sperie, asta o înspæimântæ de°a binelea. Se uitæ în

260

Eric Berne

jur sæ vadæ dacæ nu mai existæ øi alfli pæianjeni, dar nu gæseøte nici unul la fel de frumos ca al ei, aøa cæ ræmâne cu el câtæ vreme îl poate ajuta sæ fleasæ. Diagnostic clinic: Poezia din copilærie: Roluri: Comutæri:

Preceptul parental: Modelul parental: Porunca parentalæ: Poziflia:

Decizie: Tricoul inscripflionat: Jocuri: Antiteza: Permisiunea:

Tulburare de caracter. Micufla domniøoaræ Muffett. Salvator, victimæ. De la Victimæ (a circumstanflelor) la Salvatoare (a bærbaflilor) øi apoi la Victimæ (a bærbaflilor). „Nu renunfla!“ „Uite cum sæ suporfli: bea.“ „Dacæ pleci, o sæ ai necazuri øi mai mari.“ „Eu sunt OK — dacæ°l ajut pe el sæ producæ.“ „El e OK, fiindcæ produce.“ „Dacæ eu nu pot sæ produc, am sæ gæsesc pe cineva care poate.“ Pe faflæ: „Mæ descurc.“ Pe spate: „Loveøte°mæ!“ „Loveøte°mæ“, „Ce groaznic, nu°i aøa?“ Scoalæ°te de pe scæunel øi nu mai bea. Sæ°øi ia viafla în mâini.

Clasificare Scenariul „Micufla domniøoaræ Muffet“ e un scenariu de neînvingætor. Ea n°o sæ facæ progrese niciodatæ, dar cel puflin are un pæianjen care se aøazæ lângæ ea. Este un scenariu de tip „Ai voie“ structurat pe obiectiv, cu sloganul: „Îl pofli ajuta sæ producæ.“ Se bazeazæ pe un plan de tip „Pânæ când“: „Stai singuræ pânæ când cunoøti un prinfl°pæianjen, iar pe urmæ pofli începe sæ træieøti.“ Timpul dintre „bunæ ziua“ øi „noapte bunæ“ e structurat prin certuri, bæuturæ, iubire øi muncæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

261

D. Bætrânul soldat nu moare sau „Cine are nevoie de mine?“ Mac era un soldat viteaz øi avea grijæ de oamenii lui. Dar într°o zi, din cauza neøtiinflei sau a nesupunerii, mulfli dintre ei au fost uciøi, iar Mac s°a simflit vinovat. Asta, plus malaria, malnutriflia øi alte câteva lucruri i°au provocat o cædere. Dupæ ce øi°a revenit, s°a pus pe muncæ, øi muncea, øi muncea, ca sæ nu se gândeascæ, dar munca nu se termina niciodatæ, pentru cæ trebuia sæ°øi plæteascæ datoriile. Mac era furnizor pentru petreceri, aøa cæ mergea la tot felul de nunfli øi alte evenimente fericite, dar el personal n°avea nimic de særbætorit. Era mereu un privitor øi°i ajuta pe alflii sæ se simtæ bine, oferindu°le mâncæruri, bæuturi, alinare øi sfaturi, iar asta°l fæcea sæ se simtæ necesar, atât cât putea. Cel mai ræu era noaptea, când ræmânea singur øi gândurile îi bâzâiau la nesfârøit prin minte. Cel mai bine era sâmbæta noaptea, când se îmbæta øi putea sæ uite øi era aproape la fel cu tofli ceilalfli oameni. Totul a început cu mult înainte de a intra în armatæ. Când avea øase ani, mama lui a fugit cu un soldat, iar când Mac øi°a dat seama cæ ea nu se mai întoarce, a fæcut o febræ teribilæ øi a încercat sæ moaræ, fiindcæ plecarea mamei însemna cæ aceasta n°are nevoie de el. Mac a început sæ munceascæ pe brânci încæ din primii ani de liceu, dar ori de câte ori reuøea sæ strângæ ceva bani, taicæ°sæu reuøea sæ°l pæcæleascæ într°un fel sau altul øi sæ°i ia economiile. Dacæ°øi cumpæra ceva, taicæ°sæu vindea obiectul. Mac era invidios pe colegii lui de øcoalæ, fiindcæ aceøtia aveau mamæ, øi se încæiera deseori. Nu°l deranja imaginea nasurilor pline de sânge în curtea øcolii, dar în ræzboi nu suporta sæ vadæ cadavre. Era foarte bun flintaø, însæ°i pærea ræu ori de câte ori ucidea un inamic; de asemenea, nu le purta duømænie acestora când îi omorau oamenii. Fiindcæ se învinuia pentru moartea camarazilor, simflea cæ aceøtia îl observæ de undeva, aøa cæ avea mare grijæ sæ nu°i mai øi insulte, simflindu°se bine, dupæ ce le provocase pieirea. Singura excepflie erau momentele când se îmbæta, iar astea nu

262

Eric Berne

contau — sau poate contau? Nu era niciodatæ sigur. O datæ sau de douæ ori a încercat sæ facæ un accident serios cu maøina øi într°adevær a fost rænit grav, dar a supraviefluit. Principala cale pe care încerca sæ se sinucidæ era fumatul vârtos, la care n°a renunflat nici mæcar când a fæcut bronøitæ. Dupæ o perioadæ îndelungatæ de terapie, s°a împæcat cu maicæ°sa, iar asta l°a ajutat sæ se simtæ din nou bine.

Analizæ clinicæ Tezæ: Bætrânul soldat n°a fost suficient de bun pentru maicæ°sa øi øi°a dezamægit prietenii. Ca urmare, e condamnat sæ munceascæ pe brânci la nesfârøit, færæ sæ facæ vreun pas înainte. E spectator în viaflæ øi nu poate lua parte la distracflie. E oricând gata sæ°i ajute pe ceilalfli, ceea ce înseamnæ mai multæ muncæ, dar îl face sæ se simtæ necesar. Moartea îi va fi singura eliberare, fiindcæ nu°i poate îndurera prin sinucidere pe cei care°l iubesc. Nu poate decât sæ se topeascæ puflin câte puflin. Diagnostic clinic: Cântec: Roluri: Comutæri: Preceptul parental: Modelul parental: Porunca parentalæ: Poziflia: Hotærârea: Tricoul inscripflionat: Ocupaflia de timp liber: Jocul: Antiteza: Permisiunea:

Schizofrenie compensatæ. Soldatul bætrân nu moare. Salvator ratat, Persecutor, Victimæ. De la Victimæ (a mamei øi a tatælui) la Salvator (al altor oameni) la Victimæ (a circumstanflelor). „Munceøte pe rupte øi ajutæ°i pe ceilalfli.“ „Uite cum sæ rabzi: bea!“ „Sæ nu faci nici un pas spre reuøitæ.“ „Eu sunt ne°OK.“ „Tofli ceilalfli sunt OK.“ „Am sæ muncesc pânæ cad mort.“ Pe faflæ: „Sunt un tip de treabæ.“ Pe spate: „Chiar dacæ din asta o sæ mi se tragæ moartea.“ Retræirea amintirilor din ræzboi. „Eu încerc doar sæ te ajut.“ Înceteazæ sæ te mai sinucizi! Sæ reintre în contact cu lumea øi sæ înainteze spre reuøitæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

263

Clasificare „Bætrânul soldat“ e un scenariu de neînvingætor, fiindcæ pentru bætrânii soldafli e o chestiune de onoare sæ nu facæ progrese spre reuøitæ. Este un scenariu de tip „N°ai voie“ structurat pe obiectiv, cu sloganul: „N°ai voie sæ faci progrese pânæ când ceilalfli nu vor avea din nou nevoie de tine.“ Se bazeazæ pe un plan de tip „Dupæ ce“: „Dupæ ce se terminæ ræzboiul nu pofli decât sæ te topeøti încetul cu încetul.“ Timpul de aøteptare e umplut ajutând oamenii øi vorbind despre întâmplæri din ræzboi.

E. Ucigaøul de balauri sau „Tata le øtie pe toate“ A fost odatæ ca niciodatæ un bærbat pe nume George, faimos atât pentru uciderea balaurilor, cât øi pentru însæmânflarea femeilor sterpe. Umbla færæ flintæ prin flaræ, un spirit cu totul liber — sau cel puflin aøa pærea. Într°o zi de varæ, trecând cælare pe pajiøti, a væzut în depærtare cum se înalflæ în aer coloane de fum øi flæcæri. Când s°a apropiat de locul cu pricina, a auzit un muget cumplit, combinat cu flipetele ascuflite ale unei fecioare ameninflate. „Aha! a strigat el, pregætindu°øi lancea. E al treilea balaur øi a treia fecioaræ în nici o sæptæmânæ! Am sæ ræpun balaurul, øi færæ îndoialæ vitejia°mi va fi ræsplætitæ generos.“ O clipæ mai târziu i°a strigat balaurului: „Înapoi, pocitanie!“, iar fecioarei: „Nu te teme!“ Balaurul s°a tras înapoi øi a început sæ scurme pæmântul cu labele, anticipând cu plæcere nu doar o masæ dublæ, ci øi o luptæ pe cinste — lucrul care°i plæcea cel mai mult. Fecioara, pe care o chema Ursula, a desfæcut braflele øi a strigat: „Eroul meu! Sunt salvatæ!“ Abia aøtepta, în culmea încântærii, nu doar sæ fie salvatæ øi sæ priveascæ o luptæ pe cinste, ci øi (din moment ce nu era chiar fecioaræ) sæ°i demonstreze salvatorului ei cât de recunoscætoare îi este.

264

Eric Berne

George øi balaurul s°au depærtat unul de altul, pregætindu°se de atac, în timp ce Ursula îi aclama pe amândoi. În acea clipæ a apærut la fafla locului un alt personaj, cælare, bogat împodobit, cu o øa bætutæ în argint øi desagi mari, plini cu monede de aur. — Hei, bæiete! a strigat nou°sositul. George s°a întors øi a exclamat surprins: — Tatæ! Ce mult mæ bucur sæ te væd! S°a întors cu spatele la dragon, a descælecat øi s°a dus la taicæ°sæu, sæ°i særute picioarele. A urmat o conversaflie însufleflitæ, în care George spunea: „Da, tatæ. Sigur, tatæ. Cum spui tu, tatæ.“ Nici Ursula, nici dragonul nu auzeau replicile pærintelui, dar în scurt timp øi°au dat seama cæ discuflia poate continua la nesfârøit. — O, pentru numele lui Dumnezeu! a rostit Ursula, bætând din picior dezgustatæ. Ce mai erou! Cum apare babacu’, se repede la el cu plecæciune øi cu°nchinæciune, øi nu mai are timp pentru biata de mine! — Cæ bine zici, spuse øi balaurul. Au s°o flinæ aøa la nesfârøit. Aøa cæ øi°a oprit aruncætorul de flæcæri, s°a culcat øi a adormit. Dar în cele din urmæ, bætrânul a plecat, iar George s°a pregætit sæ se întoarcæ la luptæ. Øi°a luat iaræøi lancea, aøteptând ca balaurul sæ se ridice øi sæ°l atace, iar Ursula sæ°l aclame. Însæ Ursula a spus doar: — Dobitocule! øi a plecat. Balaurul s°a ridicat øi el în picioare øi a spus: — Nætæræule! Apoi a plecat øi el. Væzând asta, George a strigat: — Hei, tatæ! Øi a pornit în galop dupæ taicæ°sæu. Ursula øi balaurul s°au întors dupæ el în aceeaøi clipæ øi au strigat în urma lui: — Pæcat cæ°i aøa bætrân, pentru cæ l°aø prefera pe el în locul tæu!

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

265

F. Sigmund sau „Dacæ nu reuøeøti pe o cale, încearcæ alta“ Sigmund a hotærât sæ devinæ un om mare. Era foarte muncitor øi a încercat sæ intre în Instituflie, care ar fi fost pentru el Raiul, dar cei de°acolo nu l°au primit, aøa cæ s°a hotærât sæ vadæ în schimb ce°i cu Iadul. În Iad nu exista Instituflie øi nimeni nu dædea atenflie acelui loc, astfel cæ Sigmund a devenit o autoritate în materie de Iad, care, în acest caz, era Inconøtientul. A avut atât de mare succes, încât dupæ o vreme a devenit el însuøi Instituflia.

Analizæ clinicæ Tezæ: Jeder hotæræøte cæ va deveni cineva. Oamenii îi pun tot felul de piedici, dar el, în loc sæ°øi petreacæ viafla luptându°se cu ei direct, îi ocoleøte, cautæ o provocare pe mæsura curajului sæu øi devine cineva. Diagnostic clinic: Eroi: Roluri: Comutæri: Preceptul parental: Modelul parental: Porunca parentalæ: Poziflia: Hotærârea: Tricoul inscripflionat: Cupoane: Joc: Antiteza: Permisiunea:

Fobii. Hanibal øi Napoleon. Eroul, Adversarii. Erou, Victimæ, Erou. „Munceøte pe rupte øi nu te da bætut.“ „Foloseøte°fli inteligenfla ca sæ gæseøti soluflia.“ „Fii cineva!“ „Eu sunt OK — dacæ produc.“ „Ei sunt OK — dacæ gândesc.“ „Dacæ nu pot ajunge în Rai, am sæ mut Iadul.“ Nici unul vizibil. Nu colecflioneazæ. N°are timp de jocuri. Nu e necesaræ. Are deja destule.

266

Eric Berne

Clasificare Este un scenariu de învingætor, fiindcæ Jeder este condus de scenariu (în original, script°driven) øi face ce are de fæcut. Este un scenariu de tip „Ai voie“ structurat pe obiectiv, cu sloganul: „Dacæ nu reuøeøti pe o cale, pofli încerca alta.“ Se bazeazæ pe un plan de tip „Mereu“: „Încearcæ mereu.“ Dupæ „bunæ ziua“, îøi suflecæ mânecile øi trece la treabæ.

G. Florence sau „Un lucru dus la bun sfârøit“ Mama Florencei îøi dorea ca aceasta sæ°øi gæseascæ un sofl bun øi sæ°øi petreacæ viafla în înalta societate, dar fata a auzit vocea lui Dumnezeu spunându°i cæ destinul ei e sæ slujeascæ specia umanæ. Timp de paisprezece ani, tofli cei din jur s°au luptat s°o împiedice sæ°øi punæ hotærârea în aplicare, dar în cele din urmæ, ea a avut câøtig de cauzæ øi øi°a început cariera ca soræ medicalæ. Prin eforturi imense øi luptându°se în continuare cu opoziflia celor din jur, a intrat în grafliile Institufliei øi chiar ale Reginei. S°a devotat cu totul muncii ei øi a refuzat deopotrivæ sæ se implice în intrigi øi sæ se scalde în admiraflia publicului. A revoluflionat nu doar meseria de soræ medicalæ, ci øi întregul sistem de sænætate pe tot cuprinsul Imperiului Britanic.

Analizæ clinicæ Tezæ: Mama Florencei vrea ca aceasta sæ nutreascæ ambiflii sociale, dar fetei, o voce læuntricæ îi spune cæ e sortitæ sæ facæ lucruri mai importante. Se luptæ aprig cu mama ei øi învinge. Oamenii îi pun piedici în cale, dar ea, în loc sæ°øi petreacæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

267

timpul jucând jocuri cu ei, îi ocoleøte, cæutând noi provocæri, øi devine eroinæ. Diagnostic clinic: Eroinæ: Roluri: Comutæri: Preceptul parental: Modelul parental: Porunca parentalæ: Poruncæ halucinatæ (probabil vocea tatælui): Poziflia: Hotærârea: Tricoul inscripflionat: Cupoane: Jocul: Antiteza: Permisiunea:

Crizæ adolescentinæ cu halucinaflii. Ioana d’Arc. Eroina, adversarii. Victimæ, Eroinæ. „Mæritæ°te cu un bærbat bogat.“ „Fæ cum fli se spune.“ „Nu ne întoarce vorba!“ „Fii eroinæ, ca Ioana d’Arc.“ „Eu sunt OK, dacæ produc.“ „Ei sunt OK, dacæ mæ lasæ.“ „Dacæ nu pot sluji omenirea într°un fel, am s°o slujesc în alt fel.“ Pe faflæ: „Îngrijeøte soldaflii.“ Pe spate: „Fæ°o mai bine ca înainte.“ Nu colecflioneazæ. N°are timp de jocuri. Nu e necesaræ. Are deja suficiente.

Clasificare Acesta e un scenariu de învingætor øi intræ în aceeaøi categorie ca exemplul dinainte. În ambele cazuri, subiecflii au preluat scenarii de înfrângere (Hanibal, Napoleon, Ioana d’Arc) øi le°au transformat în scenarii de victorie, în ciuda tuturor piedicilor exterioare. Au realizat acest lucru pæstrându°øi opfliunile deschise, astfel încât sæ poatæ ocoli piedicile, în loc sæ se confrunte direct cu ele. Asta e calitatea flexibilitæflii, care nu micøoreazæ în nici un fel hotærârea sau eficienfla. Astfel, dacæ Napoleon sau Ioana d’Arc ar fi luat hotærâri condiflionale, recompensa scenariului lor ar fi fost mult diferitæ; spre exemplu: „Dacæ nu mæ pot lupta cu englezii, pot lupta cu bolile.“

268

Eric Berne

H. Scenarii tragice Se mai poartæ øi acum discuflii controversate pe tema dacæ învingætorii sunt învingætori fiindcæ au scenarii de victorie sau pentru cæ au permisiunea autonomiei. Dar în privinfla învinøilor nu existæ îndoialæ cæ aceøtia urmeazæ programarea pærinflilor øi imboldurile demonului læuntric. Scenariile tragice (pe care Steiner le numeøte „hamartice“80 pot fi nobile sau ignobile. Cele nobile sunt izvor de inspiraflie øi model pentru drame nobile. Cele ignobile repetæ aceleaøi scene øi intrigi vechi de când lumea, cu aceeaøi distribuflie cenuøie, desfæøurate în aceleaøi mizere „zone de depozitare“ pe care societatea le oferæ în mod convenabil învinøilor, ca sæ°øi poatæ primi acolo ræsplata: cârciumi, case de amanet, bordeluri, tribunale, închisori, aziluri øi morgi. Ca urmare a stereotipiei deznodæmântului, e uøor de identificat elementele conforme cu scenariul în astfel de viefli. De aceea, tratatele de psihiatrie øi criminologie ce includ studii de caz numeroase øi detaliate sunt materiale excelente pentru studierea scenariilor.81 80

81

Steiner, C.M. Games Alcoholics Play. Loc. cit. Liddell øi Scott prezintæ câteva variante, dintre care cea mai relevantæ este hamartetikos (predispus la eøec), din Aristotel, Eth. N. 2, 3, 7. Unul dintre studiile cele mai recente, mai clarificatoare øi mai convingætoare privind un anumit tip de învins este lucrarea Another Look at Sex Offenders in California, de Louise V. Frisbie. (Departamentul de Sænætate Mintalæ al Statului California, Sacramento, 1969) Existæ motive sæ credem cæ autoarea cunoaøte cel puflin existenfla analizei scenariilor, dar o ignoræ, în mod caracteristic (pentru criminologi), oferind în acelaøi timp numeroase exemple clare de comportament conform cu scenariul. Spre exemplu, un bærbat a fost eliberat condiflionat, urmând sæ petreacæ trei ani sub supraveghere, øi nu a comis nici o infracfliune cunoscutæ pânæ cu trei sæptæmâni înainte de încheierea perioadei de supraveghere. A reuøit sæ fie arestat pentru „perversiune“ cu o prostituatæ, færæ a putea sæ explice cum a ajuns în acea situaflie (p. 60). Lucrarea în douæ volume Studies in Criminal Psychopathology, a lui Ben Karpman (Medical Science Press, Washington, D.C., 1933 øi 1944), oferæ exemple fascinante de hamartia, cu studii de caz complete. Primul volum a fost publicat în toiul primului val de cærfli având ca temæ principalæ persoanele cu statut

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

269

Scenariul ræu îi este imprimat copilului cu Rânjetul Fascist, iar copilul se agaflæ de el pe principiul Deflinutului Nostalgic. Rânjetul Fascist e vechi de când lumea øi funcflioneazæ în felul urmætor: Populafliei i se spune cæ regele sau conducætorul duøman e murdar, prost, inferior, o brutæ, mai degrabæ animal decât om. Dupæ ce e luat prizonier, acesta e pus într°o cuøcæ cu câteva cârpe, færæ instalaflii sanitare øi færæ ustensile de mâncat. Dupæ aproximativ o sæptæmânæ este scos în fafla oamenilor, øi, fireøte, aratæ murdar, prost, inferior, brutæ, toate aceste træsæturi accentuându°se cu trecerea timpului. Iar atunci învingætorii zâmbesc øi spun: „fii°am zis eu!“ În esenflæ, copiii sunt prizonierii pærinflilor lor øi li se poate induce orice stare vor aceøtia. Spre exemplu, unei fete i se spune cæ e o nætæfleaflæ istericæ øi care se autocompætimeøte întruna. Pærinflii îi cunosc punctul vulnerabil øi, astfel, o pot chinui în fafla musafirilor, pânæ când ea nu mai suportæ øi începe sæ plângæ. Din moment ce asta poartæ eticheta „autocompætimire“, fata se stræduieøte din toate puterile sæ nu plângæ, iar când cedeazæ, e ca o explozie. În felul æsta, pærinflii pot spune: „Ce reacflie istericæ! Aøa face de câte ori avem musafiri. Ce mai nætæfleaflæ!“ etc. Întrebarea°cheie în cercetærile din analiza scenariilor este: „Cum ai creøte un copil astfel încât, când ajunge mare, sæ reacflioneze aøa cum reacflioneazæ acest pacient?“ Gæsind ræspunsul la întrebare, analistul de inferior, din timpul Marii Depresiuni, deschis de romanul lui Edward Dahlberg, Bottom Dogs, 1930, øi a fost mult mai interesant øi mai convingætor decât majoritatea lucrærilor de ficfliune din acea perioadæ. Valul actual de literaturæ despre oamenii cu statut inferior (început poate cu romanul Naked Lunch al lui William Burroughs [Grove Press, New York, 1962]) e mai sofisticat, dar la fel de sumbru øi plin de stereotipuri. Din punctul de vedere al scenariului, nu s°a schimbat nimic în ultimii treizeci de ani, nici mæcar stilul — care, în definitiv, dateazæ de la Ulise a lui James Joyce (1922) sau cel puflin de la volumul Work in Progress (Finnegans Wake) øi alte scrieri publicate în tranziflia de la sfârøitul anilor 1920. Joyce purta chiar ochelari cu lentile negre, la fel ca mulfli dintre cei care°l imitæ astæzi. (Doctorul Stephen Karpman, care a elaborat Triunghiul Dramei descris în capitolul 10, este fiul doctorului Ben Karpman.)

270

Eric Berne

scenarii reuøeøte tot mai des sæ descrie corect felul cum a fost crescut pacientul, înainte ca acesta sæ°i ofere informafliile. Mulfli oameni care au petrecut ani lungi la închisoare percep lumea din afaræ ca fiind rece, complicatæ øi înspæimântætoare, øi comit o nouæ infracfliune ca sæ fie trimiøi înapoi dupæ gratii. Chiar dacæ sunt nefericifli acolo, e un loc familiar, cunosc regulile pe care trebuie sæ respecte ca sæ nu aibæ probleme prea mari øi°n plus, au acolo prieteni vechi. La fel, când încearcæ sæ iasæ din cuøca scenariului, pacientul percepe lumea „de afaræ“ ca fiind rece øi, cum nu mai joacæ vechile jocuri, îøi pierde prietenii vechi øi trebuie sæ°øi facæ alflii, noi, ceea ce îl înspæimântæ adesea. Drept urmare, alunecæ înapoi la vechiul stil, ca un Deflinut Nostalgic. Toate acestea pot face scenariul øi efectele lui ceva mai uøor de înfleles.

Capitolul 13 CENUØÆREASA A. Trecutul Cenuøæresei Pentru analistul de scenarii, basmul Cenuøæresei are tot ce trebuie. Cuprinde o mare varietate de scenarii împletite unele cu altele, nenumærate cotloane øi unghere tainice unde se pot face noi descoperiri desfætætoare øi, pentru fiecare rol, milioane de omologi în viafla realæ. În aceastæ flaræ, Cenuøæreasa înseamnæ de obicei „Pantofiorul de sticlæ“. E o traducere a versiunii în limba francezæ aparflinând lui Charles Perrault, publicatæ pentru prima oaræ în anul 1697, prima traducere în englezæ fiind cea a lui Robert Samber, publicatæ în 1729.82 În dedicaflia pentru contesa de Granville, Samber aratæ clar cæ înflelege foarte bine influenfla conformæ cu scenariul a poveøtilor de acest fel. El spune cæ Platon „doreøte ca, împreunæ cu laptele, copiii sæ absoarbæ acele poveøti, øi le recomandæ doicilor sæ°i învefle“. „Morala“ inclusæ de Perrault la sfârøitul poveøtii Cenuøæresei confline, fireøte, Preceptele Pærintelui. Dar mult mai preflioasæ ca un chip frumos E°acea virtute care se numeøte bunætate; Ea depæøeøte frumuseflea°n farmec de departe Øi tocmai asta a fost zestrea Naøei Bune Pentru Cenuøæreasæ, chipeøæ copilæ 82

Cartea lui Samber se intituleazæ Histories or Tales of Past Times: With Morals. By M. Perrault. A fost tipæritæ pentru J. Pote la Sir Isaac Newton’s Head, øi R. Montagu, Corner of Great Queen Street, 1729.

272

Eric Berne

Pe care a°nvæflat°o cu atâta grijæ Purtarea graflioasæ, nobilæ, aleasæ, Cæ într°o bunæ zi a devenit reginæ. Ultimele trei rânduri descriu modelul parental primit de Cenuøæreasæ de la naøa ei øi care se aseamænæ perfect cu modelul descris în cazul „doamnei“ din capitolul 6. Perrault extrage øi o a doua moralæ, care subliniazæ cât de esenflialæ e permisiunea parentalæ pentru ca un copil sæ aibæ valoare. De mare prefl e, sigur, pentru om, când are O minte ageræ, curaj, un leagæn nobil, cuget sænætos… Dar toate°aceste daruri mari, de sus venite În lume nu°i vor duce paøii înainte Dacæ de Ursitoare el a fost uitat Ori Naøele au fost zgârcite la°nzestrat. Traducerea lui Samber a fost uøor modificatæ de Andrew Lang în cartea sa, Blue Fairy Book, una dintre cele mai populare cærfli de basme citite copiilor øi de cætre copii; de aici îøi formeazæ ei prima imagine despre Cenuøæreasæ. În aceastæ blândæ versiune francezæ, Cenuøæreasa îøi iartæ surorile vitrege øi le gæseøte sofli bogafli. Basmele Fraflilor Grimm, de asemenea populare în aceastæ flaræ, conflin versiunea germanæ, numitæ „Ashenputtel“. E un basm sângeros: la final, turturelele ciugulesc sistematic ochii surorilor vitrege. Povestea Cenuøæresei se gæseøte, de asemenea, în multe alte flæri. Cu acest fundal, suntem pregætifli sæ luæm în considerare o perspectivæ marflianæ asupra Cenuøæresei, pe modelul lui Perrault, care e varianta existentæ în mintea celor mai mulfli copii vorbitori de englezæ; vom discuta diferitele scenarii implicate, dintre care multe pot fi recunoscute cu uøurinflæ în viafla realæ. La fel ca în cazul Scufiflei Roøii, perspectiva marflianæ øi viafla realæ ne spun ceva foarte important: ce se întâmplæ cu personajele dupæ ce se încheie basmul în carte.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

273

B. Povestea Cenuøæresei Dupæ Perrault, a fost odatæ ca niciodatæ un bærbat care s°a recæsætorit cu o væduvæ, cea mai orgolioasæ øi mai trufaøæ femeie din câte au existat vreodatæ. (Færæ îndoialæ, era øi frigidæ, cum se întâmplæ deseori cu astfel de mirese.) Ea avea douæ fiice, care°i semænau perfect în toate privinflele. Bærbatul avea øi el o fiicæ, de la prima soflie, o fatæ bunæ øi blândæ asemeni mamei ei, care era cea mai bunæ fiinflæ din lume. Imediat dupæ nuntæ, mama vitregæ a început sæ se poarte deosebit de crud cu Cenuøæreasa. Nu putea înghifli calitæflile acestei fete frumoase, fiindcæ ele fæceau ca propriile ei fiice sæ fie mult mai detestate øi mai disprefluite. Biata copilæ îndura totul cu ræbdare øi nu îndræznea sæ°i spunæ nimic tatælui ei, care ar fi certat°o, fiindcæ era cu totul sub papucul sofliei lui. Dupæ ce°øi termina treaba, fata avea obiceiul sæ se ducæ în colflul vetrei, lângæ horn, øi sæ se aøeze acolo pe cenuøa caldæ, aøa cæ au început sæ°i spunæ Cenuøæreasa. Într°o bunæ zi, fiul regelui a dat un bal la care a invitat toate persoanele demne de aøa ceva, inclusiv pe cele douæ surori. Cenuøæreasa le°a ajutat sæ°øi aranjeze pærul øi sæ se îmbrace, timp în care ele au tachinat°o pentru cæ n°a fost invitatæ, iar ea a încuviinflat cæ un eveniment atât de elegant nu°i de nasul celor ca ea. Dupæ plecarea surorilor, fata a început sæ plângæ, dar a apærut naøa ei, zâna, care i°a promis cæ va merge øi ea la bal. I°a cerut fetei: „Du°te în grædinæ øi adu°mi un dovleac.“ A luat dovleacul, l°a scobit øi l°a transformat într°o caleaøcæ din aur. Caleaøca avea øoricei în loc de cai, un øobolan mustæcios, gras øi vesel drept vizitiu øi øopârle drept valefli. Cenuøæreasa a primit o rochie elegantæ, giuvaeruri øi niøte pantofi mici, din sticlæ. Naøa ei i°a dat de grijæ sæ nu ræmânæ la bal dupæ ce ceasul bætea miezul nopflii. La bal, Cenuøæreasa a fæcut senzaflie. Prinflul a aøezat°o pe locul de onoare, iar regele însuøi, deøi bætrân, nu se putea abfline s°o priveascæ øi°i tot vorbea reginei despre ea, în øoaptæ. Cu un sfert de oræ înainte de miezul nopflii, Cenuøæreasa a

274

Eric Berne

plecat. Când surorile ei au venit acasæ, s°a prefæcut cæ se trezeøte din somn. Ele i°au povestit despre frumoasa prinflesæ necunoscutæ. Cenuøæreasa a zâmbit øi a spus: „O, cred cæ era într°adevær foarte frumoasæ! Ce mult mi°aø dori s°o væd øi eu! Împrumutafli°mi niøte haine de°ale voastre, ca sæ pot merge la palat mâine searæ.“ Dar surorile au refuzat°o, øi fata s°a bucurat, fiindcæ n°ar fi øtiut ce sæ facæ dacæ ele ar fi fost de acord. În seara urmætoare, Cenuøæreasa se simflea atât de bine la bal, încât a uitat sæ plece înainte de miezul nopflii. Când a auzit bætaia orologiului, a særit øi a rupt°o la fugæ, agilæ ca o cæprioaræ. Prinflul a fugit dupæ ea, dar n°a reuøit s°o prindæ, cu toate cæ, în grabæ, fata øi°a pierdut unul dintre pantofii de sticlæ, pe care prinflul l°a luat de jos cu mare grijæ. Câteva zile mai târziu, prinflul a dat de veste, în sunet de trâmbifle, cæ se va cæsætori cu cea în al cærui picior se va potrivi pantoful. Øi°a trimis oamenii prin regat ca sæ dea pantoful tuturor femeilor, sæ°l încerce. Dupæ ce surorile vitrege au încercat sæ°øi înghesuie piciorul în pantof, færæ succes, Cenuøæreasa, care cunoøtea pantoful, a spus râzând: „Dafli°mi°l sæ°l încerc.“ Surorile au râs øi au început sæ°øi batæ joc de ea, dar curteanul care fusese trimis cu pantoful a spus cæ i s°a poruncit sæ°l dea tuturor femeilor sæ°l încerce. I°a spus Cenuøæresei sæ se aøeze øi a constatat cæ pantoful i se potriveøte ca turnat. Uluirea celor douæ surori în acea clipæ a fost mare, dar øi mai mare când Cenuøæreasa a scos din buzunar celælalt pantof øi øi l°a pus în picior. Apoi a apærut naøa fetei øi, cu bagheta fermecatæ, a schimbat hainele de Cenuøæreasæ în veøminte bogate, splendide. Cele douæ surori, când au væzut cæ ea e prinflesa cea frumoasæ, i s°au aruncat la picioare øi i°au cerut iertare; Cenuøæreasa le°a îmbræfliøat øi le°a iertat. Apoi a fost dusæ la prinfl, øi dupæ câteva zile s°au cæsætorit. Cenuøæreasa le°a chemat pe surori sæ locuiascæ la palat øi le°a cæsætorit, în aceeaøi zi, cu doi lorzi de la curte.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

275

C. Scenarii împletite între ele Aceastæ poveste are atât de multe træsæturi interesante, încât e greu de gæsit punctul de unde sæ începem discuflia. În primul rând, distribuflia e mult mai numeroasæ decât pare la prima vedere. În ordinea aparifliei, persoanele sunt urmætoarele: Tatæl Mama vitregæ Fiica A Fiica B Cenuøæreasa (Mama)

Naøa (Vizitiul, valeflii) (Invitaflii de la bal) Prinflul Regele

(Regina) (Gærzile) Un curtean Doi lorzi

Asta înseamnæ nouæ personaje principale, câteva roluri mute sau de o singuræ replicæ øi o mulflime de figuranfli. Cel mai interesant aspect în privinfla distribufliei e faptul cæ aproape toate personajele sunt corupte, dupæ cum vom vedea în scurt timp. O altæ træsæturæ este claritatea comutærilor, comunæ majoritæflii basmelor concepute pentru copii. Cenuøæreasa e la început o persoanæ OK, pe urmæ devine Victimæ, dupæ aceea un Persecutor tachinætor øi, în cele din urmæ, Salvator. Mama vitregæ øi fiicele ei devin din Persecutori, Victime, transformare øi mai pronunflatæ în versiunea germanæ, „Ashenputtel“, în care surorile vitrege îøi taie o bucatæ din talpæ ca sæ li se potriveascæ pantoful. Sunt introduse, de asemenea, celelalte douæ roluri clasice care se gæsesc în jocul „Alcoolicul“. În acest caz, rolul Relafliei e jucat de naøæ, care°i pune Cenuøæresei la dispoziflie lucrurile de care are nevoie, în timp ce Manipulaflii sunt lorzii aleøi pentru a se cæsætori cu surorile cele rele. Sæ vedem în continuare scenariile oamenilor implicafli. Nu trebuie prea mult timp ca sæ ne dæm seama cât de multor personaje li se dezvæluie scenariul prin acest basm simplu.

276

Eric Berne

1. Cenuøæreasa. Ea are o copilærie fericitæ, dar apoi trebuie sæ sufere pânæ când are loc un anumit eveniment. Însæ scenele cruciale sunt structurate în funcflie de timp: Cenuøæreasa poate sæ se simtæ cât de bine vrea pânæ la miezul nopflii, dupæ care trebuie sæ revinæ la starea anterioaræ. Se pare cæ a evitat tentaflia de a juca „Ce groaznic, nu°i aøa?“, chiar øi cu tatæl ei, øi e pur øi simplu un personaj nefericit, melancolic, pânæ la bal, când începe acfliunea. Dupæ aceea, ea joacæ „Prinde°mæ“ cu prinflul, iar mai târziu, cu un zâmbet de scenariu, joacæ „Am un secret“ cu surorile ei. Punctul culminant vine cu un zdrobitor joc de „Acum ne spune!“, în care Cenuøæreasa primeøte, cu un râs tachinætor, ræsplata scenariului de învingætor. 2. Tatæl. Scenariul îi cere sæ°øi piardæ prima soflie, iar apoi sæ°øi îndepærteze fiica øi sæ se însoare cu o femeie dominatoare (øi probabil frigidæ), care°i va face øi pe el, øi pe fata lui sæ sufere. Dar, dupæ cum vom vedea, are un as în mânecæ. 3. Mama vitregæ. Ea are un scenariu de învins. Joacæ øi ea „Acum îmi spune!“, seducându°l pe tatæl Cenuøæresei, fæcându°l sæ se însoare cu ea øi apoi dezvæluindu°øi, imediat dupæ nuntæ, firea adeværatæ, plinæ de ræutate. Træieøte prin intermediul fiicelor ei øi speræ ca, prin purtarea ei rea, sæ obflinæ pentru ele o ræsplatæ princiaræ, dar în cele din urmæ, ea e învinsa. 4. Surorile vitrege. Contrascenariul lor se bazeazæ pe preceptul mamei, „Poartæ°fli flie de grijæ øi nu da fraierilor øanse egale“, dar rezultatul final se bazeazæ pe porunca „Sæ nu reuøeøti“. Din moment ce aceeaøi poruncæ se gæseøte øi în scenariul mamei, e evident cæ ea s°a transmis de la bunici. Ele joacæ un joc dur de „Nætæfleaflæ“, mai întâi chinuind°o pe Cenuøæreasæ cât pot de tare, iar apoi cerându°øi scuze øi primind iertarea ei. 5. Naøa. Ea e, de fapt, cel mai interesant personaj. Ce motive a avut ca s°o echipeze de bal pe Cenuøæreasæ? De ce nu s°a mulflumit sæ aibæ o conversaflie plæcutæ cu ea øi s°o consoleze, în loc s°o trimitæ la palat cu atâta pompæ? Situaflia

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

277

stætea astfel: mama vitregæ øi surorile vitrege lipseau toatæ seara, acasæ ræmânând doar Cenuøæreasa øi tatæl ei. De ce era naøa atât de neræbdætoare sæ scape de Cenuøæreasæ? Ce s°a petrecut în casa cu pricina dupæ ce naøa øi tatæl au ræmas singuri toatæ seara, ceilalfli fiind cu toflii la palat? Spunându°i fetei sæ nu ræmânæ la bal dupæ miezul nopflii, a putut fi siguræ cæ va sta pânæ la ora aceea øi, totodatæ, cæ va fi prima care se va întoarce. Astfel a fost evitat riscul ca naøa sæ fie gæsitæ de celelalte femei, din moment ce sosirea Cenuøæresei acasæ a avertizat°o sæ disparæ în timp util. Dintr°un punct de vedere cinic, întreaga poveste pare înscenatæ pentru ca tatæl øi naøa sæ°øi poatæ petrece seara împreunæ. 6. Prinflul. Prinflul era un dobitoc øi, færæ îndoialæ, dupæ însurætoare a cæpætat exact ce merita. Îøi lasæ iubita sæ°i scape din mâini de douæ ori la rând færæ sæ reuøeascæ sæ°øi facæ idee cine e. Pe urmæ, când ea fuge, nu izbuteøte s°o prindæ din urmæ, cu toate cæ ea øchioapætæ, având doar un pantof. În loc sæ porneascæ el însuøi s°o caute, îøi trimite un prieten sæ facæ treaba în locul lui. Øi, în sfârøit, se însoaræ cu fata asta cu trecut neclar øi familie îndoielnicæ, la nici o sæptæmânæ dupæ ce o cunoaøte. În ciuda impresiei superficiale cum cæ îøi câøtigæ mireasa, toate acestea indicæ un scenariu de învins. 7. Regele. Regelui îi plac fetele øi e cam guræ°spartæ. Øi nici nu°øi apæræ fiul de propria°i impulsivitate. 8. Curteanul. E cel mai cinstit dintre toate personajele din poveste. În loc sæ°øi facæ datoria neglijent sau, arogant, sæ râdæ de Cenuøæreasæ, cum au râs surorile ei, îøi îndeplineøte misiunea cu un bun simfl al dreptæflii. Øi nici nu fuge chiar el cu Cenuøæreasa, cum ar fi procedat un om mai puflin corect, ci i°o duce teafæræ øi nevætæmatæ stæpânului sæu. E cinstit, eficient øi conøtiincios. 9. Cei doi lorzi, desigur, sunt manipulaflii: ca niøte fraieri, acceptæ sæ fie însurafli cu douæ fete deloc cumsecade, despre care nu øtiu nimic øi pe care le væd pentru prima oaræ abia în ziua nunflii.

278

Eric Berne

D. Cenuøæreasa în viafla realæ Important e cæ toate aceste personaje pot fi identificate în viafla realæ. Iatæ, spre exemplu, povestea unei Cenuøærese. Pærinflii Ellei au divorflat când ea era micæ, iar ea a ræmas cu mama. La scurt timp dupæ divorfl, tatæl s°a cæsætorit. A avut douæ fete cu a doua soflie, care era geloasæ pe Ella când aceasta venea în vizitæ øi, de asemenea, îi purta picæ pentru banii pe care°i trimitea tatæl ca pensie alimentaræ. Câfliva ani mai târziu s°a recæsætorit øi mama, iar Ella a trebuit sæ meargæ sæ stea la tatæl ei, fiindcæ pe mama ei øi pe noul tatæ vitreg îi interesa mai mult bæutura decât creøterea fetei. Ella nu era deloc fericitæ în noul cæmin, fiindcæ mama vitregæ îi aræta clar cæ n°o place deloc, iar tatæl nu fæcea mare lucru ca s°o apere. Trebuia sæ se mulflumeascæ întotdeauna cu ce ræmânea pentru ea, iar surorile o tachinau mereu. Era foarte timidæ øi, în adolescenflæ, ieøea foarte puflin cu bæiefli, pe când surorile ei aveau o viaflæ socialæ activæ, la care ea nu era invitatæ sæ participe. Însæ Ella avea un avantaj. Øtia un lucru pe care ceilalfli nu°l cunoøteau. Tatæl ei avea o amantæ, o femeie divorflatæ pe nume Linda, care avea un Jaguar, purta coliere stil hippy foarte costisitoare øi uneori fuma marihuana. Ella øi Linda au devenit foarte bune prietene, în tainæ, øi purtau conversaflii lungi despre problemele amândurora cu tatæl fetei. De fapt, Linda o sfætuia pe Ella în multe privinfle øi°i era ca o naøæ. O îngrijora mai cu seamæ faptul cæ fata nu prea avea viaflæ socialæ. Într°o dupæ°amiazæ, Linda i°a spus: „Maicæ°ta nu°i acasæ, iar surorile tale au întâlnire; ce°ar fi sæ ieøi øi tu? N°are nici un haz sæ stai singuræ acasæ. Îfli împrumut eu maøina øi niøte haine, øi pofli sæ mergi la Balul Rock°and°Roll, unde sunt o mulflime de bæiefli cu care ai putea sæ faci cunoøtinflæ. Vino la mine pe la øase, mâncæm øi pe urmæ te dichisesc.“ Ella s°a gândit cæ Linda øi tatæl ei îøi vor petrece seara împreunæ, aøa cæ a acceptat.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

279

Linda a fost de pærere cæ Ella aratæ foarte bine elegantæ øi aranjatæ; i°a dat cheile de la maøina ei cea frumoasæ øi i°a spus: „Nu trebuie sæ te întorci prea devreme.“ La bal, Ella a cunoscut un bæiat de treabæ, pe nume Roland, øi a început sæ iasæ cu el. Dar acesta avea un prieten, un bæiat særac, cântærefl de chitaræ, pe care°l interesa Ella mai mult decât pe Roland, aøa cæ în scurt timp, fata a început sæ iasæ pe ascuns cu Prince, chitaristul. Nu voia ca Prince s°o viziteze acasæ, fiindcæ øtia cæ maicæ°sa ar fi dezaprobat înfæfliøarea neîngrijitæ a bæiatului, aøa cæ Roland venea s°o ia, împreunæ cu prietena lui, apoi îl luau øi pe Prince øi ieøeau în patru. În acest timp, tatæl øi cu mama ei vitregæ credeau cæ Ella e prietena lui Roland, fapt care°i amuza grozav pe cei doi. La drept vorbind, Prince nu era deloc særac. Provenea dintr°o familie înstæritæ øi avea o educaflie bunæ, dar voia sæ reuøeascæ singur în industria divertismentului. A început sæ fie tot mai cunoscut, iar dupæ ce øi°a dobândit renumele, el øi cu Ella au hotærât sæ aducæ adeværata poveste la cunoøtinfla rudelor fetei, înainte ca ele sæ afle din altæ parte. Vestea le°a surprins complet pe surori, care iubeau la nebunie albumele lui Prince; cele douæ au fost foarte geloase când Ella a anunflat cæ a câøtigat aøa o comoaræ de sofl. Dar ea nu le°a purtat ranchiunæ pentru felul cum se purtaseræ øi le°a dat deseori bilete gratis la concertele lui Prince. Ba chiar le°a fæcut cunoøtinflæ cu câfliva prieteni de°ai lui.

E. Dupæ terminarea balului Am væzut deja cæ aventura din copilærie a Scufiflei Roøii cu lupul (bunicul ei) i°a influenflat profund viafla adultæ. Øtiind ce fac oamenii reali, nu e greu de presupus ce s°a întâmplat cu Cenuøæreasa dupæ ce s°a mæritat. A descoperit cæ viafla de prinflesæ e singuraticæ. Voia sæ mai joace „Prinde°mæ!“ cu prinflul, dar el nu era prea amuzant. Îøi tachina

280

Eric Berne

surorile când veneau în vizitæ, dar nici asta n°o amuza prea multæ vreme, mai cu seamæ pentru cæ acum, cæ ea era în avantaj, acestea nu°i primeau prea bine glumele. Regele se uita uneori ciudat la ea øi nu era chiar atât de bætrân cum se prefæcea, dar nici atât de tânær cum voia sæ paræ; în orice caz, nu voia sæ se gândeascæ la asemenea lucruri. Regina se purta frumos cu ea, dar foarte oficial, aøa cum e de aøteptat din partea unei regine. Cât priveøte restul oamenilor de la curte, Cenuøæreasa trebuia sæ se poarte foarte oficial cu ei. Când a sosit sorocul, a næscut bæiatul pe care°l aøteptau øi ea, øi tofli ceilalfli, eveniment ce a prilejuit multæ bucurie øi særbætoare. Dar alfli copii n°a mai avut, øi cum pe micul duce îl îngrijeau doicile øi guvernantele, Cenuøæreasa a ajuns în scurt timp sæ se plictiseascæ la fel de tare ca înainte, mai ales în timpul zilei, când soflul ei pleca la vânætoare, øi seara, când el se aøeza la masa de joc cu prietenii de la curte øi pierdea bani. Dupæ o vreme, Cenuøæreasa a fæcut o descoperire stranie. Persoanele care o interesau cel mai mult, deøi încerca sæ ascundæ acest lucru, erau servitoarele care se ocupau de cæmaræ øi de curæflatul sobelor. Îøi gæsea tot felul de scuze ca sæ se afle în preajma lor în timp ce munceau. În scurt timp, a început sæ le facæ sugestii, pe baza propriei experienfle îndelungi cu astfel de treburi. Apoi, plimbându°se cu træsura prin micul regat, uneori cu fiul ei øi guvernanta acestuia, alteori færæ ei, øi umblând pe jos prin zonele mai særace din oraøe øi sate, a observat ceva ce, de fapt, øtiuse dintotdeauna: pe tot cuprinsul regatului erau mii de femei care munceau în cæmæri øi curæflau sobe. Se oprea sæ stea la taclale cu ele øi sæ discute despre munca lor. În scurt timp, øi°a luat obiceiul de a face cu regularitate turul celor mai særace gospodærii, unde femeile trudeau cel mai mult. Se îmbræca în haine vechi øi se aøeza în cenuøæ, vorbind cu ele, sau le ajuta la bucætærie. În scurtæ vreme s°a dus vestea în regat despre faptele Cenuøæresei, iar prinflul chiar s°a certat cu ea din cauza asta, dar ea a insistat cæ asta vrea sæ facæ, mai mult decât orice altceva, øi øi°a væzut de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

281

treabæ în continuare. Într°o zi, una dintre doamnele de la curte, care se plictisea øi ea, i°a cerut voie s°o însofleascæ. Treptat, s°au arætat interesate øi altele. N°a trecut mult øi zeci de doamne nobile au început sæ°øi punæ hainele cele mai vechi în fiecare dimineaflæ øi sæ meargæ în oraø, unde ajutau femei særace la muncile cele mai grele din gospodærie, pælævrægind cu ele øi aflând tot felul de poveøti interesante. Apoi prinflesei i°a venit ideea ca toate doamnele de la curte care ajutau femeile særace sæ se adune laolaltæ ca sæ discute problemele cu care se confruntau, aøa cæ le°a organizat într°o societate, a cærei preøedintæ a devenit. Începând din ziua aceea, ori de câte ori veneau în oraø hornari, negustori de legume ambulanfli, tæietori de lemne, ajutoare de bucætari sau gunoieri stræini, erau invitafli sæ vorbeascæ la øedinflele Societæflii despre noutæflile din meseria lor øi despre cum este ea practicatæ în flara lor. Astfel, Cenuøæreasa øi°a gæsit locul în viaflæ øi, împreunæ cu noii ei prieteni, a contribuit mult la bunæstarea regatului.

F. Basme øi oameni reali Nu e deloc greu de gæsit, în societate sau în practica clinicæ, exemple ale tuturor personajelor din povestea Cenuøæresei, de la Cenuøæreasa însæøi øi rudele ei apropiate, la Prinflul cel lipsit de eficienflæ øi la Rege øi chiar pânæ la vizitiul cel vesel, cu favorifli, care nu rosteøte o vorbæ øi care a pornit în viaflæ cu chip de øobolan. Existæ, de asemenea, cei care vin sæ probeze pantoful øi sæ afle cæ, de fapt, ceea ce seamænæ cu o ureche de porc e o pungæ de mætase. Terapeutul poate sæ°øi asculte pacientul øi sæ caute în minte basmul care se potriveøte cu ceea ce aude sau sæ ræsfoiascæ indexul tematic al lui Stith Thompson83 când ajunge 83

Thompson, Stith. Motif°Index of Folk°Literature. Indiana University Press, Bloomington øi Londra, 1966. Basmele de tip Cenuøæreasa

282

Eric Berne

acasæ, dar o cale mai simplæ constæ în a°i cere chiar pacientului sæ°øi istoriseascæ viafla ca pe un basm. Un exemplu ni°l oferæ Drusilla, care nu era pacientæ, dar a ræspuns solicitærii în timpul unui seminar despre basme. Cu multe generaflii în urmæ, un stræmoø al Drusillei a inventat un dispozitiv de largæ folosinflæ, aøa cæ numele lui e rostit øi acum în majoritatea locuinflelor obiønuite. Povestea începe cu Vanessa, mama Drusillei, o descendentæ a acestui patriarh. Mama Vanessei a murit când ea era micæ, astfel cæ aceasta s°a dus sæ locuiascæ la un unchi în vârstæ, fratele unui bunic, pe nume Charles. Acesta avea o fermæ mare, în aprosunt clasificate de Thompson în categoria: „Eroina nepromiflætoare. De obicei fata cea mai micæ, dar nu întotdeauna.“ Printre sursele pe care le indicæ se numæræ unele irlandeze, bretone, italiene, Tunamotu øi Zufli. Include, de asemenea, „Eroi nepromiflætori“ drept Cenuøærese masculine. Face trimitere la „Fata cea micæ victorioasæ“, cu un numær mare de trimiteri la motive din întreaga lume, inclusiv din India øi China. Mai existæ, de asemenea, motivul „Mezina abuzatæ“ øi, mai ræspândit dintre toate, „Mama vitregæ cea crudæ“. Alte roluri øi tranzacflii ræspândite sunt: „Prinflul îndrægostit de fata din popor“, „Fata îi trimite prinflului mesaje prin semne“, „Fetifla îl mituieøte pe prinfl sæ se însoare cu ea“. Cenuøa ca sælaø al unei eroine nepromiflætoare e întâlnitæ, printre altele, în creaflii populare din Franfla, Spania, Italia, Islanda, China øi ale indienilor Micmac. „Testul pantofului“ este de asemenea foarte ræspândit. Cendrillon, Cenuøæreasa originalæ francezæ, purta pantofi din blanæ de veveriflæ (vair, în heraldicæ), termenul fiind confundat cu verre øi tradus greøit prin „sticlæ“. Pantofii lui Ashenputtel erau fæcufli din aur. Cenuøæreasa aøa cum o cunoaøtem îøi are probabil originea în Neapole, numindu°se La Gata Cenerentola. În francezæ se numeøte Cu Cendron sau Fund de Cenuøæ, iar în englezæ, uneori, Cinderbreech. Existæ o operæ de Rossini intitulatæ La Cenerentola (jucatæ la Opera din San Francisco în 1969, iar în New York, în 1958 øi în aprilie 1970. Rossini le numeøte pe surori Clorinda øi Tisbe) øi douæ balete. În baletul compus de d’Erlanger øi Fokine, cele douæ surori sunt interpretate de balerini, fapt cu intenflie comicæ aøa cum e înfleleasæ comedia în baletul rusesc. Cel mai renumit balet pe aceastæ temæ este semnat de Prokofiev. Cf. Barchilon, J. øi Pettit, H. (coord.) The Authentic Mother Goose. Alan Swallow, Denver, 1960.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

283

piere de Los Angeles, dotatæ cu piscinæ, terenuri de tenis, lac propriu øi chiar un teren de golf. Vanessa a crescut în acest mediu øi a cunoscut oameni din multe flæri. Însæ nu era foarte fericitæ, iar la øaptesprezece ani a fugit sæ se mærite cu un bærbat din Filipine, pe nume Manuel. Cele douæ fiice ale lor, Drusila øi sora ei, Eldora, au crescut pe o plantaflie din Filipine. Drusilla era preferata tatælui. Eldora era bæiefloaicæ øi a ajuns foarte sportivæ, expertæ la cælærie, tras cu arcul øi golf. Tatæl o bætea des, dar pe Drusilla, niciodatæ. Într°o zi, când Eldora avea avea optsprezece ani, tatæl ei a vrut s°o pedepseascæ. Fata crescuse înaltæ cât el øi era mult mai puternicæ. În timp ce tatæl înainta spre ea, Eldora a început sæ tremure, ca întotdeauna, dar brusc, Drusilla a observat o transformare stranie. Eldora øi°a îndreptat flinuta, øi°a încordat muøchii øi i°a spus tatælui, privindu°l aprig în ochi: „Sæ nu mai îndræzneøti sæ pui vreodatæ mâna pe mine!“ A fost rândul lui sæ se facæ mic øi sæ dea înapoi. La scurt timp dupæ aceastæ întâmplare, Vanessa a divorflat de soflul ei øi s°a dus sæ locuiascæ, împreunæ cu cele douæ fete, pe proprietatea unchiului Charles. Træind la ferma unchiului, Drusilla a cunoscut un bærbat dintr°o flaræ îndepærtatæ, cu care s°a cæsætorit øi a avut doi copii. Dar cum dintotdeauna îi plæcuse sæ confecflioneze obiecte, a devenit flesætoare øi, în cele din urmæ, profesoaræ de flesut. Interesul faflæ de flesut a adus°o la seminarul despre basme. Drusilla a fost rugatæ sæ°øi spunæ povestea sub formæ de basm, folosind termeni din limbajul analistului de scenarii — broaøte, prinfli, prinflese, învingætori øi învinøi, vræjitoare øi bestii. Iatæ cum a relatat°o: „A fost odatæ ca niciodatæ un rege care a cucerit multe pæmânturi, pe care le°a moøtenit fiul lui cel mai mare. Stæpânirea regatului a trecut din generaflie în generaflie øi, cum moøtenirea îi revenea întotdeauna fiului cel mare, cei mai mici se alegeau cu foarte puflin. Unul dintre fiii mai mici øi særaci a avut o fiicæ, Vanessa. Cum el a murit la vânætoare, unchiul Vanessei, regele, a luat°o sæ træiascæ la palat, alæturi

284

Eric Berne

de el, iar acolo, fata a cunoscut un prinfl dintr°o flaræ stræinæ, îndepærtatæ. Prinflul a luat°o din regat øi a dus°o în regatul lui, aflat la malul mærii, unde creøteau multe flori øi pæduri ciudate. Însæ dupæ o vreme, Vanessa a aflat cæ prinflul ei, Manuel, era de fapt un broscoi. Manuel a fost la fel de surprins când a descoperit cæ frumoasa mireasæ, pe care o luase de soflie fiindcæ o credea prinflesæ, s°a dovedit a fi o vræjitoare. Cei doi au avut douæ fiice. Cea mare, Eldora, era o broascæ, la fel ca tatæl ei; acesta n°o iubea deloc øi, când era micæ, obiønuia s°o certe øi s°o batæ. Fata cea micæ, Drusilla, era o prinflesæ, øi Manuel o trata ca atare. Într°o zi a venit la Eldora o zânæ, care i°a spus: «Te voi apæra. Dacæ tatæl tæu mai încearcæ vreodatæ sæ te batæ, trebuie sæ°i spui sæ înceteze!» Aøa cæ data urmætoare când Manuel a încercat s°o batæ, Eldora s°a simflit dintr°o datæ foarte puternicæ øi i°a cerut sæ nu se mai atingæ de ea niciodatæ. Manuel a fost foarte indignat øi a crezut cæ soflia lui, Vanessa, a îndemnat°o pe fatæ sæ se ræzvræteascæ împotriva lui, aøa cæ Vanessa a hotærât sæ plece. A pæræsit regatul cel îndepærtat împreunæ cu fetele ei øi s°a întors în regatul unchiului Charles, unde cele douæ fete au træit fericite, pânæ într°o zi, când a venit un prinfl care s°a îndrægostit de Drusilla. Cei doi s°au cæsætorit cu mare fast øi au avut douæ fete frumoase, iar Drusilla a træit fericitæ pânæ la adânci bætrânefli, crescându°øi copiii øi flesând tapiserii minunate.“ Tofli participanflii la seminar au cæzut de acord cæ a fost o poveste excelentæ.

Capitolul 14 CUM E CU PUTINfiÆ SCENARIUL DE VIAfiÆ? Jeder øade la pian øi°øi plimbæ degetele pe claviaturæ. Sulul de hârtie, imprimat cu multæ vreme în urmæ de stræmoøii lui, se roteøte încet. Muzica se revarsæ într°un tipar pe care el nu°l poate schimba — uneori melancolicæ, alteori veselæ, acum stridentæ, acum melodioasæ. Din când în când, Jeder ia un acord, uneori vocal, al cærui sunet poate sæ se combine perfect cu ceea ce e scris sau sæ tulbure curgerea linæ a melodiei sorflii. Se opreøte sæ se odihneascæ, fiindcæ sulul e mai gros decât papirusul legii din templu. El cuprinde legea øi profeflii, cântecele øi lamentærile, un vechi testament øi unul nou: un cadou cu adeværat magnific, mediocru, sumbru sau jalnic, pe care i l°au oferit bucatæ cu bucatæ pærinflii lui iubitori, indiferenfli sau plini de uræ. Nutreøte iluzia cæ muzica îi aparfline øi, pentru asta, are martor propriul corp, care oboseøte tot mai mult cu fiecare oræ øi fiecare zi de lovit neîncetat în claviaturæ. Uneori, în timpul pauzelor, se ridicæ sæ facæ o plecæciune sau sæ primeascæ huiduieli de la rude øi prieteni, care cred, de asemenea, cæ melodia pe care o cântæ îi aparfline. Cum se face cæ membrii speciei umane, cu toatæ înflelepciunea, conøtiinfla de sine øi dorinfla de adevær øi identitate pe care au adunat°o, îøi dau voie sæ ræmânæ într°o astfel de situaflie mecanicæ, marcatæ de patetism øi autoînøelare? În parte se întâmplæ aøa pentru cæ ne iubim pærinflii øi în parte fiindcæ viafla e mai uøoaræ astfel, dar totodatæ e øi pentru cæ, în evoluflia noastræ, încæ nu ne°am îndepærtat suficient de stræmoøii primate ca sæ procedæm altfel. Avem ceva mai multæ conøtiinflæ de sine decât primatele, dar nu mult mai

286

Eric Berne

multæ. Scenariile sunt posibile doar fiindcæ oamenii nu øtiu ce°øi fac lor înøile øi ce le fac celorlalfli. De fapt, a øti ce faci reprezintæ opusul funcflionærii dupæ un scenariu. Existæ anumite aspecte ale funcflionærii organice, psihice øi sociale care se petrec færæ voia omului — scæpæri care au loc fiindcæ au fost programate. Ele influenfleazæ puternic destinul individului, prin intermediul celor din jur, în timp ce el îøi pæstreazæ iluzia autonomiei. Dar existæ totodatæ anumite remedii ce pot fi folosite.

A. Plasticitatea chipului Mai presus de toate, plasticitatea feflei omului face viafla sæ fie o aventuræ øi nu o experienflæ controlatæ. Acest lucru se bazeazæ pe un principiu biologic aparent neînsemnat, dar cu o imensæ putere socialæ.84 Sistemul nervos uman este construit astfel încât impactul vizual pe care°l au asupra privitorului miøcærile mici ale muøchilor faciali este mai mare decât impactul kinestezic al subiectului. O miøcare de numai doi milimetri a unuia dintre muøchii mici din jurul gurii poate fi imperceptibilæ pentru Jeder, dar cât se poate de evidentæ pentru tovaræøii lui. Acest lucru se poate verifica în fafla oglinzii. Mæsura în care subiectul nu e conøtient cum aratæ se demonstreazæ foarte simplu cerându°i sæ execute acfliunea banalæ de a°øi curæfla cu limba partea din faflæ a dinflilor. Jeder poate sæ facæ acest lucru într°un mod care lui îi pare extrem de discret øi de delicat. Din câte°øi poate da seama, judecând dupæ senzafliile kinetice sau musculare, abia dacæ°øi miøcæ fafla. Dar dacæ stæ în fafla oglinzii, vede cæ ceea ce pare o miøcare neînsemnatæ a limbii provoacæ de fapt o distorsionare puternicæ a træsæturilor sale, mai cu seamæ a bærbiei, øi care include totodatæ muøchii gâtului. Dacæ acordæ mai multæ 84

Berne, E. Principles of Group Treatment. Loc. cit., p. 66 n.s.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

287

atenflie decât de obicei senzafliilor sale musculare, va observa de asemenea cæ miøcarea îi influenfleazæ fruntea øi tâmplele. În focul unei interacfliuni sociale, acest fenomen poate sæ se petreacæ de zeci de ori færæ ca Jeder sæ°l conøtientizeze: ceea ce lui îi pare o deviere minoræ a musculaturii expresive provoacæ o schimbare majoræ a înfæfliøærii lui. Pe de altæ parte, Copilul din Zoe, privitoarea, urmæreøte (atât cât permit bunele maniere) semnele care°i vor sugera cam care sunt atitudinea, simflæmintele øi intenfliile lui Jeder. Astfel, el dezvæluie mereu mai mult decât crede, doar dacæ nu cumva e unul dintre acei oameni care°øi flin în mod obiønuit træsæturile feflei încremenite, impenetrabile, øi au grijæ sæ nu°øi dezvæluie reacfliile. Însæ importanfla plasticitæflii faciale este doveditæ de faptul cæ astfel de persoane impenetrabile îi neliniøtesc pe ceilalfli, care nu primesc indicii privind direcflia în care ar trebui sæ°øi modifice comportamentul. Acest principiu clarificæ originea „intuifliei“ aproape nefireøti a pruncilor øi a copiilor mici în privinfla oamenilor. Cum sugarii n°au fost încæ învæflafli cæ nu trebuie sæ priveascæ prea atent chipul oamenilor, sunt liberi s°o facæ øi astfel væd multe lucruri care le scapæ celorlalfli øi pe care subiectul nu e conøtient cæ le dezvæluie. În viafla de toate zilele, Adultul lui Zoe are grijæ, politicos, sæ nu priveascæ prea atent ce se întâmplæ cu fafla celorlalfli în timp ce aceøtia vorbesc, dar Copilul ei „trage cu ochiul“, nepoliticos, tot timpul, øi astfel îøi contureazæ raflionamente de obicei corecte cu privire la ceea ce are de gând celælalt. Asta se întâmplæ cel mai des în „primele zece secunde“ dupæ ce individul face cunoøtinflæ cu cineva, înainte ca el sæ aibæ ocazia de a stabili cum vrea sæ se prezinte, astfel cæ tinde sæ trædeze lucruri pe care ulterior le ascunde. În asta constæ valoarea primei impresii. Efectul social al acestui fapt este cæ Jeder nu øtie niciodatæ cât de multe dezvæluie prin plasticitatea facialæ. Lucrurile pe care încearcæ sæ le ascundæ chiar øi de el însuøi sunt cât se poate de vizibile pentru Zoe, care reacflioneazæ în consecinflæ, spre marea lui surprindere. Jeder emite continuu semnale

288

Eric Berne

conforme cu scenariul, færæ a fi conøtient de acest lucru. Ceilalfli reacflioneazæ, în ultimæ instanflæ, la aceste semnale, nu la persona lui Jeder — felul cum se prezintæ el. Astfel, desfæøurarea scenariului continuæ, færæ ca Jeder sæ trebuiascæ sæ°øi asume responsabilitatea lui. Îøi poate pæstra iluzia de autonomie spunând: „Nu înfleleg de ce s°a purtat ea aøa; eu n°am fæcut nimic ca sæ provoc o asemenea reacflie. Da, færæ doar øi poate, oamenii sunt ciudafli.“ Dacæ purtarea lui e suficient de bizaræ, ceilalfli pot sæ reacflioneze într°un mod ce°i depæøeøte cu mult înflelegerea, iar astfel pot fi create sau întærite maniile. Remediul în acest caz e simplu. Dacæ Jeder îøi studiazæ în oglindæ expresiile, va vedea în scurt timp ce face de°i determinæ pe oameni sæ reacflioneze cum reacflioneazæ, øi apoi va fi în mæsuræ sæ schimbe lucrurile, dacæ vrea. Probabil cæ nu va dori, decât dacæ e actor. De fapt, majoritatea oamenilor sunt atât de dornici ca scenariul lor sæ se desfæøoare în continuare, încât îøi gæsesc tot felul de scuze chiar øi pentru a refuza sæ se uite în oglindæ.85 Ar putea susfline, de exemplu, cæ procedeul e „artificial“, ceea ce înseamnæ cæ singurul lucru „natural“ este ca scenariul sæ fie læsat sæ se desfæøoare în direcflia finalului sæu mecanic, dinainte stabilit. Clara, o femeie latino°americanæ binecrescutæ, a oferit un exemplu græitor al efectului profund al plasticitæflii faciale asupra relafliilor umane. A venit la grup fiindcæ soflul ei era pe punctul de a o pæræsi øi a afirmat cæ nu are „pe nimeni cu care sæ vorbeascæ“, deøi avea trei copii mari, care locuiau în continuare cu pærinflii. Soflul ei a refuzat sæ vinæ la grup, dar bæiatul în vârstæ de douæzeci de ani a acceptat bucuros invitaflia. — Ezit sæ vorbesc cu mama, a afirmat el, øi mi°e greu sæ vorbesc aici despre ea, fiindcæ se simte foarte uøor rænitæ în sentimentele ei øi uneori are o atitudine de martiræ. Înainte de a°i spune ceva, trebuie mereu sæ mæ gândesc cum va reacfliona, aøa cæ, zæu, nu pot sæ°i vorbesc deschis. 85

Harding, D.C. „The Face Game“. Transactional Analysis Bulletin, 6:40°52, Aprilie 1976.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

289

În timp ce tânærul a dezvoltat ideea timp de câteva minute, maicæ°sa øedea lângæ el, cu corpul încordat øi mâinile împreunate elegant în poalæ, cum fusese învæflatæ din copilærie, astfel cæ singurele pærfli ale corpului ei care se miøcau vizibil erau fafla, capul øi gâtul. Ascultând ce spunea bæiatul ei, mai întâi a ridicat din sprâncene surprinsæ, apoi s°a încruntat, apoi a clætinat uøor din cap, øi°a strâns buzele, a înclinat capul cu tristefle, a ridicat iaræøi privirea øi øi°a înclinat capul pe o parte, cu o atitudine de martirizat. Cât timp a vorbit tânærul, aceste miøcæri plastice ale capului øi feflei au continuat — un veritabil film al expresiilor emoflionale. Dupæ ce bæiatul øi°a terminat relatarea, doctorul Q a întrebat°o pe Clara: — De ce fli°ai miøcat fafla tot timpul cât a vorbit el? — Dar n°am fæcut aøa ceva! a protestat ea, surprinsæ. — Atunci de ce°fli miøcai capul într°o parte øi într°alta? — Nu øtiam cæ°l miøc. — Ei bine, îl miøcai. Tot timpul cât a vorbit, fafla ta a reacflionat la spusele lui øi tocmai din cauza asta se simte stânjenit când vorbeøte cu tine. Tu°i spui cæ°fli poate vorbi despre orice, dar din moment ce reacfliile tale la vorbele lui sunt atât de clare chiar dacæ nu scofli un sunet, el ezitæ. Iar tu nici mæcar nu°fli dai seama cæ reacflionezi. Dacæ asta are un asemenea efect acum, când e mare, închipuie°fli ce efect are asupra unui copil de trei ani, care urmæreøte tot timpul cu atenflie chipul mamei, ca sæ vadæ ce influenflæ are asupra ei! De asta ezitæ bæiatul tæu înainte sæ°fli spunæ ceva øi de asta simfli cæ n°ai pe nimeni cu care sæ vorbeøti. — Øi ce se poate face? a întrebat ea. — Când ajungi acasæ, pofli sæ te aøezi în fafla unei oglinzi în timp ce fiul tæu îfli vorbeøte, ca sæ vezi ce se petrece. Dar în momentul æsta, ce pærere ai despre ceea ce°a spus el? a întrebat doctorul Q, øi conversaflia a continuat. În acest caz, Pærintele Clarei îl asculta pe bæiatul ei cu respect matern, acela fiind Eul ei activ în momentul respectiv. În acelaøi timp, Copilul ei reacfliona la spusele bæiatului în cu

290

Eric Berne

totul alt fel, dar nici Pærintele, nici Adultul Clarei nu conøtientizau miøcærile feflei ei, pentru cæ ea nu putea sæ le „simtæ“. Însæ bæiatul înflelegea pe deplin reacfliile Copilului ei, fiindcæ le avea drept în fafla ochilor. Pærintele Clarei era sincer, dar „pe lângæ“, øi tofli membrii grupului, mai puflin ea, au înfleles de ce bæiatul ezitæ sæ°i vorbeascæ deschis. Principiul plasticitæflii faciale are legæturæ atât cu „zâmbetul mamei“, pe care l°am descris anterior, cât øi cu „râsul sub øtreang“. Mama poate fi în totalæ necunoøtinflæ de cauzæ cu privire la ceea ce se petrece pe fafla ei øi la efectul puternic pe care°l are astfel asupra copiilor sæi.86

B. Eul mobil Alæturi de principiul biologic al plasticitæflii faciale, principiul psihologic al Eului mobil este la fel de important în continuarea desfæøurærii scenariului øi se bazeazæ pe un deficit asemænætor de conøtientizare. Sentimentul „Eului“ este mobil. În orice moment dat, el poate sæ se localizeze la nivelul oricæreia din cele trei stæri ale Eului øi poate særi de la una la alta când apare ocazia. Altfel spus, sentimentul Eului e independent de toate celelalte proprietæfli ale stærilor Eului øi de ceea ce face sau resimte starea Eului. E ca o încærcæturæ electricæ, gata sæ saræ de la un condensator la altul, indiferent la ce sunt folosifli condensatorii; sentimentul Eului este purtat prin aceastæ „investire liberæ“.87 Ori de câte ori o anumitæ stare a Eului este deplin activæ, ea e perceputæ în momentul respectiv ca fiind adeværatul Eu. Când Jeder dæ curs Pærintelui sæu mânios, simte cæ acela e 86

87

Cf. Spitz, R.A. No and Yes: On the Genesis of Human Communication. International Universities Press, New York, 1957. Vezi, de asemenea, Crossman, P. „Position and Smiling“. Transactional Analysis Bulletin, 6: 72°73, Iulie 1967. Pentru o prezentare mai detaliatæ a constructului investirii libere, vezi Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

291

chiar el însuøi. Câteva minute mai târziu, în starea de Adult a Eului, când se întreabæ de ce s°a purtat aøa, îøi percepe Adultul ca fiind adeværatul Eu. Mai târziu, dacæ se simte ruøinat, în starea sa de Copil, fiindcæ a dovedit atâta ræutate, îøi resimte Copilul ca fiind Eul adeværat. (Toate acestea, desigur, presupunând cæ incidentul face parte din viafla sa realæ øi Jeder nu joacæ pur øi simplu rolul unui Pærinte mânios sau al unui Copil spæsit. Interpretarea rolurilor nu este adeværatul Eu, ci o prefæcætorie a Copilului.) Pentru a ilustra efectul Eului mobil în viafla cotidianæ, sæ luæm exemplul familiar al unei neveste cicælitoare. În mod obiønuit, Zoe e veselæ, sociabilæ øi adaptabilæ, dar în anumite momente devine foarte criticæ la adresa soflului ei. Æsta e Pærintele ei cicælitor. Mai târziu, ea îøi scoate iaræøi la ivealæ Copilul vesel, sociabil, adaptat, øi uitæ ce i°a spus soflului în starea de Pærinte. Dar soflul nu uitæ, aøa cæ ræmâne precaut øi distant. Dacæ secvenfla se repetæ de mai multe ori, precauflia øi distanfla lui se permanentizeazæ, lucru pe care Zoe nu°l înflelege. „Ne distræm aøa de bine împreunæ, spune Copilul ei fermecætor. De ce te depærtezi de mine?“ Când Copilul este adeværatul ei Eu, Zoe uitæ sau trece cu vederea ceea ce a spus când avea Pærintele drept Eu adeværat. Aøadar, o stare a Eului nu fline prea bine socoteala faptelor celorlalte stæri ale Eului. Pærintele lui Zoe trece cu vederea cât de bine s°a distrat cu soflul, iar Copilul ei uitæ cât de mult l°a criticat. Dar Copilul lui Jeder (øi, de asemenea, Adultul) îøi aduce aminte ce a spus Pærintele ei, øi træieøte mereu cu teama cæ incidentul neplæcut se va repeta. Jeder, pe de altæ parte, are mare grijæ de ea când se aflæ în starea de Pærinte, dar Copilul lui se plânge de ea øi protesteazæ. Pærintele lui, trecând cu vederea sau uitând de acfliunile Copilului, îi reproøeazæ lui Zoe lipsa de recunoøtinflæ pentru „tot ce a fæcut pentru ea“. Ea apreciazæ ce°a fæcut el, dar træieøte cu teama de sarcasmele lui. Pærintele lui Jeder crede cæ el, adeværatul sæu Eu, s°a purtat întotdeauna grijuliu cu ea, ceea ce e adeværat. Dar la fel de adeværat este øi faptul

292

Eric Berne

cæ, atunci când e activ Copilul lui væicærefl, øi acela e tot el, adeværatul sæu Eu. Astfel, cum o stare a Eului sau Eu real uitæ ce au fæcut celelalte, Jeder poate sæ°øi desfæøoare în continuare scenariul færæ a trebui sæ°øi asume responsabilitatea pentru asta. Pærintele lui poate spune: „M°am purtat întotdeauna aøa de frumos cu ea, n°am fæcut nimic ca s°o provoc. Da, femeile chiar sunt ciudate!“ Pærintele lui uitæ cum a provocat°o Copilul, dar Zoe, fiind victima, nu uitæ. Aceste douæ exemple explicæ tenacitatea pozifliei OK descrisæ în capitolul 5, secfliunea F. Acum, cæ principiul e clar, se impune prezentarea unui exemplu mai însufleflit. O astfel de trecere neglijentæ sau iresponsabilæ de la o stare a Eului la alta ar putea fi numitæ „cælætorie a Eului“, dar din moment ce expresia e denumirea folositæ în argoul hippy pentru læudæroøenie, ar fi mai politicos sæ le°o læsæm hipioflilor øi sæ gæsim altæ denumire pentru mobilitatea stærilor Eului. În consecinflæ, vom intitula urmætoarea anecdotæ „Aminta øi Mab, sau o cælætorie PAC prin psihism“. Mab øi mama ei îøi fæceau reciproc atâflia nervi, încât într°o bunæ zi, Mab a øters°o de acasæ sæ°øi viziteze, la sfârøit de sæptæmânæ, o prietenæ din alt oraø. Maicæ°sa i°a dat de urmæ la telefon øi i°a spus: „Dacæ nu eøti acasæ duminicæ dimineafla, te încui afaræ.“ Aøa cæ Mab s°a întors duminicæ seara. Mama ei a refuzat s°o lase sæ intre în casæ øi i°a spus cæ va trebui sæ°øi gæseascæ propria locuinflæ. Mab øi°a petrecut noaptea respectivæ acasæ la o prietenæ din vecini. Luni dimineafla, maicæ°sa a sunat°o øi a iertat°o. Mab i°a povestit doctorului Q acest episod împreunæ cu alte exemple ale inconsecvenflei mamei sale. Unele relatæri nu erau deloc clare, aøa cæ doctorul Q s°a hotærât sæ stea de vorbæ cu Mab øi mama ei împreunæ, ca sæ vadæ dacæ°øi poate da seama ce se petrece cu adeværat. Imediat ce s°au aøezat cele douæ, Aminta, mama, a deschis discuflia de pe o puternicæ poziflie de Pærinte, criticând°o pe bunæ dreptate pe Mab pentru cæ e dezordonatæ, iresponsabilæ, fumeazæ marihuana øi alte chestiuni frecvent întâlnite

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

293

ca motive de discuflie între mame øi fiicele lor de optsprezece ani. În timpul recitalului, Mab a ascultat la început cu un zâmbet abia schiflat, ca pentru a comenta: „Iar s°a pornit!“ Apoi s°a uitat într°o parte, cu aerul cæ spune: „Nu mai suport!“, dupæ care øi°a aflintit privirea în tavan, sugerând prin asta: „Nu e nimeni acolo sæ mæ salveze?“ Aminta n°a dat atenflie reacfliilor fetei, ci øi°a continuat tirada. Dupæ ce a epuizat subiectul, Aminta øi°a schimbat melodia. A început sæ vorbeascæ despre dificultæflile din viafla ei, nu într°o manieræ plângæreaflæ, de Copil, ci oferind o evaluare Adultæ realistæ a problemelor ei din cæsnicie, pe care doctorul Q le cunoøtea bine. În acest punct, Mab s°a întors øi s°a uitat direct la maicæ°sa, cu o privire complet nouæ, parcæ spunând: „În definitiv, e o persoanæ realæ!“ Aminta a continuat, iar doctorul Q a putut sæ°i urmæreascæ trecerile de la o stare a Eului la alta, pe baza cunoøtinflelor sale detaliate privind trecutul øi experienflele ei de viaflæ. La un moment dat, Aminta a parcurs aceeaøi succesiune ca în timpul episodului cu „încuiatul afaræ din casæ“: mai întâi a folosit perspectiva Pærintelui°tatæ furios (încuind°o pe Mab afaræ din casæ), dupæ care s°a înmuiat, fiindcæ la conducere a venit Pærintele°mamæ grijuliu (care°øi fæcea griji cæ „fetifla ei“ umblæ prin oraø færæ sæ aibæ un acoperiø deasupra capului). Dupæ asta a intervenit iaræøi Adultul, apoi Copilul neajutorat øi pe urmæ iaræøi Tatæl furios. Acest periplu poate fi urmærit printr°o linie trasatæ de la o stare a Eului la alta, ca în Figura 13. Pornind de la PT (Pærintele°tatæ), trecem la PM (Pærintele°mamæ), apoi la A (Adult), pe urmæ la C (Copil), dupæ care ne întoarcem la PT. Ascultând în continuare, linia a urmat traseul prezentat în diagramæ: de la PT la A, apoi la C øi pe urmæ înapoi la PM. Astfel putem urmæri cælætoria PAC a Amintei pe mæsuræ ce ea trece de la un cerc la urmætorul. Întrebarea este: Ce reprezintæ linia? Ea reprezintæ sentimentul Eului la Aminta, sentiment ce nu°øi are sælaøul în nici o stare a Eului, ci se poate deplasa liber de la una la alta, pur-

294

Eric Berne

P

P

Tatæ

Mamæ

º º º º

A

º

º

º º C

O cælætorie PAC prin psihism Figura 13

tat de „investirea liberæ“. Indiferent în care cerc se afla Aminta la un anumit moment, ea simflea oricum cæ vorbeøte din perspectiva „adeværatului sæu Eu“. Circuitul sau poziflia investirii libere este o linie continuæ; Aminta nu e conøtientæ cæ „ea“ o schimbæ sau cæ purtarea ei se modificæ de la un moment la altul, fiindcæ simflæmântul „Asta sunt eu cea adeværatæ“ se pæstreazæ tot timpul. Astfel, când afirmæm cæ „Aminta“ a trecut de la o stare a Eului la alta, înflelegem prin aceasta cæ investirea ei liberæ a fæcut acest lucru, purtând în ea un sentiment continuu al Eului real. „Ea însæøi“ are impresia cæ e aceeaøi persoanæ consecventæ, tot timpul, dar se schimbæ atât de mult de la o fazæ la urmætoarea, cæ unui observator i°ar pærea cæ existæ mai multe persoane diferite (în mintea ei), care vorbesc pe rând. Impresia asta o avea øi Mab, øi din cauza asta nu putea sæ se descurce cu maicæ°sa. Nu reuøea sæ sesizeze o constanflæ care sæ°i permitæ sæ anticipeze cum se va purta sau va reacfliona Aminta de la o clipæ la alta, în aøa fel încât fata sæ se poatæ adapta la

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

295

dispoziflia mamei. Iar comportamentul lui Mab îi pærea uneori mamei sale la fel de arbitrar. Cum øi Aminta, øi Mab îøi înflelegeau stærile Eului, n°a fost prea greu sæ li se clarifice situaflia, iar dupæ aceea s°au înfleles mai bine. Comportamentul Clarei, descris în secfliunea anterioaræ, ilustreazæ un alt mod în care lipsa de diferenfliere conøtientæ a stærilor Eului influenfleazæ profund întregul curs al vieflii persoanei, ca øi pe cel al partenerului de viaflæ øi al copiilor. În cazul amintit, douæ stæri ale Eului erau active simultan, una ascultând cu înflelegere øi cealaltæ strâmbându°se, ignorându°se reciproc cu hotærâre, ca doi stræini bænuitori, deøi locuiau amândouæ în aceeaøi navæ spaflialæ læuntricæ de patruzeci øi cinci de ani. Altæ variantæ interesantæ apare când persoana refuzæ sæ°øi recunoascæ purtarea chiar øi faflæ de sine. (Am amintit øi acest aspect spre sfârøitul capitolului 5.) Astfel, un bærbat poate afirma cu sinceritate cæ e øofer bun chiar dacæ a avut cel puflin un accident serios în fiecare an, iar o femeie poate susfline cæ e bucætæreasæ priceputæ deøi arde mâncarea cu regularitate. Sinceritatea vine din faptul cæ, în ambele cazuri, Adultul este bun øofer sau bucætæreasæ priceputæ, iar accidentele sunt provocate de Copil. Cum la astfel de oameni existæ o graniflæ groasæ øi rigidæ între douæ stæri ale Eului, Adultul nu acordæ pic de atenflie la ceea ce a fæcut Copilul øi poate spune cu sinceritate: „Eu (Eul meu Adult) n°am greøit niciodatæ.“ Acelaøi lucru se poate întâmpla oamenilor care sunt mai puflin rigizi øi se poartæ bine când sunt treji (øi Adultul defline controlul), dar fac greøeli la bæuturæ (când Copilul preia controlul). Unora chiar „li se rupe filmul“ când beau, aøa încât Adultul nu e câtuøi de puflin conøtient de faptele lor din starea de intoxicaflie, øi astfel îøi pot pæstra intactæ corectitudinea fictivæ într°o manieræ impermeabilæ, alcoolicæ. Se poate întâmpla øi invers, în cazul persoanei lipsite de eficienflæ în starea Adultului, dar care are un Copil productiv. Aøa cum oamenii „ræi“ nu înfleleg mustrærile øi criticile pe care le primesc pen-

296

Eric Berne

tru prostiile lor, la fel, aceøti oameni „buni“ sunt incapabili sæ accepte complimentele pentru rezultatele lor sau le acceptæ doar din politefle. Adultul realmente nu pricepe la ce se referæ oamenii când spun cæ creafliile Copilului sunt importante øi preflioase, din moment ce Adultul lipsea de la comandæ când au fost create. Am mai discutat anterior, de asemenea, despre femeia bogatæ care nu devine særacæ dacæ°øi pierde banii øi despre bærbatul særac care nu devine bogat când câøtigæ bani. În astfel de cazuri, Copilul øtie, din directivele scenariului, dacæ e bogat sau særac, øi simplii bani nu°i vor schimba poziflia. La fel, Copilul bærbatului øtie dacæ e sau nu un bun øofer, iar al femeii, dacæ e sau nu bucætæreasæ priceputæ, iar câteva accidente sau mâncæruri greøite nu°l vor face pe Copil sæ se ræzgândeascæ. Dupæ o cælætorie PAC, poziflia adoptatæ de obicei e una de dezvinovæflire detaøatæ: „Sunt OK. Pærintele meu n°a observat ca eu sæ fi fæcut ceva, aøa cæ nu øtiu la ce te referi.“ În aceste cazuri se sugereazæ clar cæ persoana cealaltæ e ne°OK pentru cæ reacflioneazæ la un eventual comportament discutabil. Avem aici de a face cu un tricou inscripflionat folosit în cazuri de urgenflæ, pe fafla cæruia scrie „Eu mæ iert“, iar pe spate, „Tu de ce nu mæ pofli ierta?“ Existæ un remediu simplu pentru neconøtientizarea frecventæ, într°o stare a Eului, a faptelor celorlalte stæri ale Eului: Adultul sæ°øi aducæ aminte de acfliunile tuturor Eurilor reale øi sæ°øi asume deplina responsabilitate pentru ele. Asta va pune capæt eschivelor („Vrei sæ°mi spui cæ eu am fæcut asta? Probabil cæ°mi ieøisem din minfli!“) øi le va înlocui cu acceptæri realiste („Da, îmi amintesc cæ am fæcut asta øi chiar eu eram acela“ sau, øi mai bine, „O sæ am grijæ sæ nu se mai întâmple“). Se pare cæ aceastæ sugestie are numeroase implicaflii juridice, din moment ce va tinde sæ elimine eschivarea prin pledarea pentru nebunie temporaræ, demers laø øi convenabil („Creierul de lemn“ sau „Nu mæ pofli învinui pe mine pentru ceea ce a fæcut eu“).

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

297

C. Fascinaflie øi imprinting Aceste lucruri pot fi ilustrate cel mai bine luând în discuflie dificultæflile cu care se confruntau Neville øi soflia lui, Julia. Neville avea pe obrazul stâng o aluniflæ care exercita o fascinaflie morbidæ asupra Copilului Juliei. Cât timp el îi fæcuse curte, ea reuøise sæ°øi reprime vaga repulsie stârnitæ de acest defect, dar cu trecerea timpului, defectul devenea tot mai supærætor, astfel cæ spre sfârøitul lunii de miere, Juliei îi era aproape imposibil sæ°øi priveascæ soflul drept în faflæ. Nu i°a vorbit despre aceastæ stânjenealæ pe care o simflea, de teamæ sæ nu°i ræneascæ sentimentele. S°a gândit sæ°i propunæ sæ°øi îndepærteze chirurgical alunifla, dar øi°a spus cæ°n felul æsta va ræmâne cu o cicatrice care ar putea sæ°i paræ øi mai supærætoare, aøa cæ n°a spus nimic. În ce°l priveøte pe Neville, avea mania storsului coøurilor; ori de câte ori stæteau împreunæ dezbræcafli în pat, cerceta corpul Juliei øi, dacæ gæsea pe pielea ei o umflæturæ cât de minusculæ, simflea imboldul puternic de a o zgândæri cu unghia. Pentru Julia, asta era o intruziune extrem de dezagreabilæ asupra persoanei sale. Uneori, imboldul lui era atât de puternic, iar protestele ei, atât de vehemente, încât în cele din urmæ îøi întorceau reciproc spatele, enervafli. De°a lungul timpului, cei doi au descoperit de asemenea o diferenflæ nefericitæ între gusturile lor sexuale, diferenflæ care la început a pærut minoræ, dar mai târziu a devenit un motiv serios de conflict. Neville, care fusese crescut de o doicæ în Indiile de Vest, era excitat de halate øi sandale, în timp ce Juliei, care urma exemplul mamei øi surorii ei, îi plæcea sæ se îmbrace mai modern øi sæ poarte tocuri înalte. La drept vorbind, Neville avea aproape un fetiø pentru sandale, pe când Julia avea un „contrafetiø“ pentru tocuri înalte. Ea îøi dorea ca bærbaflii sæ fie excitafli de felul cum se îmbræca; drept urmare, când dædea curs dorinflelor lui Neville øi purta sandale, îi pierea tot cheful de sex, iar dacæ umbla prin casæ cu tocuri înalte, îi pierea lui cheful. Astfel, deøi din exterior pæreau o

298

Eric Berne

pereche potrivitæ, cuplul lor era grav perturbat de lucruri aparent minore, întemeiate pe experienfle de viaflæ foarte timpurii. Acest lucru era deosebit de supærætor pentru cæ ei înøiøi crezuseræ cæ vor forma un cuplu ideal, cu bune potriviri dupæ toate standardele sociale øi psihologice convenflionale, ca de computer. Fascinaflia apare la animalele inferioare øi, de asemenea, la sugarii de o anumitæ vârstæ. Partea de Copil din Neville øi din Julia a ræmas fascinatæ (pozitiv în cazul lui, negativ în cazul ei) de defecte minore ale pielii dupæ ce au crescut. Imprintingul a fost studiat în principal la pæsæri, care iau drept mamæ orice obiect ce li se aratæ în primele zile de existenflæ dupæ ieøirea din ou. Astfel, raflelor li se poate face „imprinting“ sau pot fi stimulate cu ajutorul unei bucæfli de carton colorat, pe care°l urmeazæ ca øi cum ar fi mama lor. Fetiøurile sexuale, care apar de asemenea foarte timpuriu, exercitæ o influenflæ asemænætoare asupra bærbaflilor, în timp ce femeile se pot dedica unor contrafetiøuri, despre care descoperæ cæ sunt stimulatoare sexual pentru bærbaflii din jurul lor. Fascinafliile øi fetiøurile sunt foarte adânc înrædæcinate øi pot perturba serios cursul lin al vieflii celor în cauzæ, în manieræ similaræ cu dependenfla de droguri. În ciuda tuturor încercærilor de control raflional din partea Adultului, Copilul simte o repulsie sau o atracflie aproape irezistibilæ faflæ de obiectul cu pricina øi, ca urmare, face sacrificii complet disproporflionate faflæ de situaflie ca sæ°l evite sau sæ°l obflinæ. În consecinflæ, fascinafliile øi fetiøurile pot juca un rol important în a stabili deznodæmântul unui scenariu, mai cu seamæ în alegerea persoanelor menite sæ joace rolurile principale. Acesta este un alt factor care micøoreazæ capacitatea individului de a hotærî singur care°i va fi soarta. Remediul pentru fascinaflii constæ în a le conøtientiza, a le discuta øi a hotærî dacæ persoana poate træi cu ele. Ultima parte poate fi realizatæ prin „tranzacflii în minte“ — dialoguri interne între Adult øi Copil, Pærintele fiind în acest caz flinut la distanflæ pânæ când cei doi se înfleleg clar unul pe altul.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

299

Dupæ aceea, Pærintelui i se permite sæ°øi spunæ pærerea. Dacæ individul hotæræøte, în mintea sa, cæ poate træi confortabil cu o fascinaflie negativæ — cum ar fi o fatæ cu un defect fizic —, toate bune øi frumoase. Dacæ nu, trebuie cæutat un remediu sau individul trebuie sæ°øi caute o nouæ parteneræ. Færæ o analizæ considerabilæ a gândurilor øi simflæmintelor sale, el nu°øi poate da seama în cât de mare mæsuræ îi poate afecta un singur element reacfliile, de obicei ca urmare a experienflelor sale timpurii. Pe de altæ parte, o fascinaflie pozitivæ îl poate robi dincolo de graniflele rafliunii øi ar trebui cumpænitæ la fel de atent. Exact aceleaøi lucruri se aplicæ în cazul femeilor fascinate de imperfecfliunile bærbaflilor lor. Remediul pentru fetiøuri este asemænætor dar, din moment ce aici e implicatæ activ o altæ persoanæ, existæ øi alte posibilitæfli utile. Se poate cædea de acord asupra indulgenflei reciproce øi, cu trecerea timpului, fetiøul poate fi „træit pânæ la tocire“ în mod fericit.

D. Mirosul inodor Pe lângæ ciudæfleniile biologice ale organismului uman descrise mai sus (plasticitatea facialæ, Eul mobil, fascinaflia øi imprintingul), existæ posibilitæfli mai neclare ce ar putea avea un efect la fel de profund asupra existenflei omeneøti. Prima dintre ele este percepflia extrasenzorialæ. Dacæ vestitele cærfli de joc ale doctorului Rhine88 emit semnale ce nu pot fi detectate cu ajutorul instrumentelor fizice din generaflia actualæ, dar pot fi receptate de o minte omeneascæ acordatæ pe lungi88

Rhine, J.B. Extra°Sensory Perception. Bruce Humphries, Boston, 1962. Cf. Churchman, C.W. „Perception and Deception“, recenzie a lucrærii lui C.E.M. Hansel: ESP: A Scientific Evaluation (Scribner, New York, 1966), în Science, 153: 1088°1090, 2 septembrie 1966, øi interesantele calcule privind „coincidenfla gândurilor“ ale lui L.W. Alvarey în „A Pseudo Experience in Parapsychology“, Ibid., 1148°1541, 18 iunie 1965.

300

Eric Berne

mea de undæ corespunzætoare, asta e, evident, o chestiune de importanflæ considerabilæ, chiar dacæ nu neapærat decisivæ. Dacæ astfel de semnale existæ, detectarea lor obiectivæ ar prezenta interes, în primæ instanflæ, mai ales din motive de senzaflie, øi suplimentele duminicale ale ziarelor ar avea material din beløug. Evoluflia ulterioaræ a unei asemenea descoperiri nu poate fi anticipatæ pânæ când ea nu se produce. Færæ îndoialæ, ea ar interesa armata, care face deja cercetæri în domeniu, mai ales dacæ flinta ar putea fi aleasæ, cum s°ar întâmpla în cazul detonatoarelor de bombe atomice øi cu hidrogen ce ar putea fi transportate pe cale aerianæ deasupra fabricilor øi depozitelor posibilului duøman. Telepatia ar fi considerabil mai semnificativæ, dacæ ar exista. Dacæ mintea unui om poate trimite mesaje descifrabile minflii altuia øi dacæ s°ar putea elabora un mijloc obiectiv de a controla øi înregistra astfel de mesaje, asta ne°ar ajuta sæ înflelegem multe lucruri legate de comportamentul uman. Asta e a doua posibilitate. „Fenomenele telepatice“ declarate par a se produce cel mai des øi cel mai evident între persoane foarte apropiate, cum ar fi între sofli sau între pærinfli øi copii, care, probabil, au o receptivitate mult mai mare unul faflæ de celælalt decât alfli membri ai speciei umane. Telepatia le°ar oferi pærinflilor°cloøcæ un mijloc ideal de a controla comportamentul copiilor øi, cu siguranflæ, ar prezenta un mare interes pentru analistul de scenarii, dacæ ea ar exista. Intuiflia, care este o funcflie a stærii de Copil a Eului89, se apropie de multe ori de telepatie, prin aceea cæ pot fi intuite lucruri foarte obscure despre alflii cu un minimum de indicii senzoriale.90 În cazurile în care s°a afirmat cæ a avut loc un fenomen de telepatie, se constatæ cæ el e foarte fragil øi foarte uøor de întrerupt øi depinde foarte mult de dispoziflia agentului øi a receptorului. Factorii externi, cum ar fi testele întreprinse de 89 90

Berne, E. „Intuition VI: The Psychodynamics of Intuition“. Psychiatric Quarterly, 36: 294°300, 1962. Berne, E. A Layman’s Guide to Psychiatry and Psycho°analysis, Loc. cit. Ediflia a treia, Anexæ: „Beyond Science“.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

301

oameni de øtiinflæ, par sæ°i micøoreze eficienfla sau s°o anuleze complet, dupæ cum aratæ rezultatele publicate ale unor astfel de teste.91 Asta nu înseamnæ neapærat cæ telepatia nu existæ, ci ne oferæ un indiciu cu privire la natura ei, în cazul în care existæ. Personal, aø propune urmætoarea ipotezæ, care explicæ, folosind doar o premisæ majoræ øi o premisæ minoræ, toate rezultatele øtiinflifice (majoritatea negative): Dacæ telepatia are loc, sugarul foarte mic e cel mai bun receptor; pe mæsuræ ce creøte, aceastæ capacitate se altereazæ øi devine treptat tot mai puflin demnæ de încredere, astfel cæ la adulfli survine doar sporadic øi în condiflii speciale. În limbaj structural, ipoteza se traduce astfel: Dacæ telepatia existæ, ea e o funcflie a Copilului foarte mic øi în scurt timp este alteratæ øi slæbitæ de intervenfliile din partea Pærintelui øi Adultului. În al treilea rând, la fel de interesantæ øi de importantæ, deøi mai materialistæ, este chestiunea mirosurilor inodore. Este binecunoscut faptul cæ fluturele mascul din specia Bombyces poate sæ detecteze, în direcflia opusæ vântului, prezenfla unei femele proaspæt apærute, la o distanflæ de pânæ la 1,5 kilometri, astfel cæ numeroøi masculi vor zbura împotriva vântului øi se vor aduna în jurul unei femele captive.92 Trebuie sæ presupunem cæ femela emite o substanflæ inodoræ care°i atrage pe masculi prin intermediul a ceva asemænætor cu simflul mirosului. Întrebarea importantæ este: „Øtie“ masculul cæ „miroase“ ceva sau reacflioneazæ „automat“ la acea substanflæ? Probabil cæ nu e „conøtient“ de ceea ce se petrece, ci reacflioneazæ pur øi simplu øi zboaræ spre femelæ. Adicæ cæ e atras, prin intermediul sistemului sæu olfactiv, de un miros „inodor“. În cazul unei fiinfle umane, situaflia în privinfla mirosurilor stæ astfel: (1) Dacæ individul simte anumite mirosuri, cum ar fi de parfum sau de flori, le conøtientizeazæ øi este atras conøtient de ele. Experienfla poate læsa urme în memorie øi, din 91 92

Fifty Years of Psychic Research. McKenzie, D. Aromatics and the Soul. Paul B. Hoeber, New York, 1923. Pentru o trecere în revistæ a anatomiei øi fiziologiei olfacfliei la insecte, vezi Schneider, D. „Insect Olfaction: Deciphering System“.

302

Eric Berne

câte øtim, la asta se reduce tot. (2) Dacæ individul simte alte mirosuri, cum ar fi cel de fecale, de obicei se întâmplæ douæ lucruri: (a) le conøtientizeazæ øi e respins conøtient de ele, sau (b) færæ vreun act volitiv din partea individului, sistemul sæu nervos vegetativ e afectat de ele, astfel cæ°i vine sæ vomite sau chiar vomitæ. (3) Putem postula o a treia situaflie: în prezenfla anumitor substanfle chimice, sistemul nervos al individului este afectat într°un mod subtil, færæ ca el sæ simtæ vreun miros sau sæ°l conøtientizeze. Nu mæ refer la substanfle toxice, ca monoxidul de carbon, ci la substanfle care stimuleazæ receptori specifici øi lasæ urme specifice sau engrame în creier. În aceastæ privinflæ trebuie remarcate mai multe fapte. (1) Zona olfactivæ a iepurelui confline 100 000 000 celule olfactive, fiecare cu øase pânæ la douæsprezece peri, astfel cæ suprafafla receptorului olfactiv este egalæ cu suprafafla totalæ a pielii animalului.93 (2) Se poate presupune cæ în sistemul olfactiv au loc impulsuri electrice mult timp dupæ ce se produce adaptarea la un miros dat; adicæ, deøi mirosul nu mai poate fi simflit, el continuæ sæ influenfleze activitatea electricæ a sistemului nervos. Dovezile experimentale în aceastæ privinflæ nu sunt decisive, dar înclinæ puternic spre confirmarea ipotezei.94 (3) Mirosurile pot sæ influenfleze visele færæ a fi percepute ca mirosuri. (4) Parfumurile cele mai provocatoare sexual pentru fiinflele umane sunt înrudite chimic cu hormonii sexuali. (5) Mirosul respirafliei øi al transpirafliei se pot schimba odatæ cu modificarea atitudinii afective. (6) Nervii olfactivi duc la rinencefal, o parte „primitivæ“ a creierului, probabil puternic implicatæ în reacfliile emoflionale. Prin urmare, ipoteza ar fi: Fiinfla umanæ este stimulatæ permanent de diferifli stimuli chimici pe care nu°i conøtientizeazæ, dar care°i influenfleazæ reacfliile afective øi comportamentul faflæ de diferifli oameni, în diferite situaflii. Deøi se poate sæ existe receptori specializafli (necunoscufli pânæ în 93 94

Acesta este un fapt binecunoscut al biologiei iepurelui. Schneider, D. øi Seibt, U. „Sex Pheromone of the Queen Butterfly“. Science, 164: 1173°74, 6 iunie 1969.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

303

prezent) pentru ei, structura tractului olfactiv este ea însæøi suficientæ pentru a prelua aceste efecte. Astfel de stimuli pot fi numifli mirosuri inodore. Nu existæ dovezi certe cæ mirosurile inodore existæ cu adeværat, dar dacæ ar exista, ar explica în mod convenabil multe fenomene øi reacflii comportamentale care, altfel, sunt greu sau imposibil de înfleles din perspectiva cunoøtinflelor noastre actuale. Influenfla lor asupra scenariului ar fi durabilæ, la fel ca fascinaflia, fetiøismul øi imprintingul. Pisoii nou°næscufli pot sæ „simtæ mirosul“ flâflei mamei lor færæ a°l „conøtientiza“, iar „amintirea“ acestui miros inodor sau ceva similar le influenfleazæ în mod evident comportamentul pe tot restul vieflii.

E. Presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ Presiunea anticipatæ (în original, reach back) øi presiunea ulterioaræ (în original, afterburn) seamænæ cu „concesiunile“ tranzacflionale prin faptul cæ se dezvoltæ în principal, dar nu exclusiv, sub instrucfliunile primite din partea pærinflilor. Ele se deosebesc de concesiune fiindcæ sunt declanøate de stimuli interni, nu de stimuli specifici din partea altor persoane. Presiunea anticipatæ se defineøte ca fiind acea perioadæ de timp pe parcursul cæreia un eveniment iminent începe sæ exercite o influenflæ independentæ asupra comportamentului individului. Poate fi væzutæ sub forma sa cea mai dramaticæ la persoanele fobice, a cæror întreagæ funcflionare poate fi perturbatæ timp de mai multe zile la gândul de a se confrunta cu o situaflie temutæ, cum ar fi o consultaflie medicalæ sau o cælætorie. Însæ, de fapt, presiunea anticipatæ fobicæ e mai puflin vætæmætoare decât cea a vieflii cotidiene, care, pe termen lung, poate (dupæ pærerea mea) sæ ducæ la boli fizice „psihosomatice“. În cazul doctorului Q, care a trebuit la un moment dat sæ susflinæ o prelegere profesionalæ într°o zi de marfli, într°un

304

Eric Berne

oraø îndepærtat, presiunea anticipatæ a apærut când iminenta cælætorie a ajuns sæ°i afecteze activitæflile cotidiene. În joia dinainte, a stat o vreme treaz în pat, plænuind ce trebuie sæ facæ înainte de plecare. Ca sæ compenseze zilele de lucru pierdute, trebuia sæ meargæ la cabinet sâmbætæ, zi pe care de obicei o avea liberæ. Øi°a fæcut în minte o listæ cu lucruri de care trebuia sæ se ocupe vineri, printre care sæ°øi ridice biletul de la agenflie, din moment ce el trebuia sæ plece luni, iar vinerea era ultima zi lucrætoare dinaintea plecærii. Programul de vineri a fost oarecum perturbat de lucrurile pe care a trebuit sæ le rezolve, iar øedinflele cu pacienflii n°au fost la fel de relaxate øi de productive ca de obicei, fiindcæ a trebuit sæ°i pregæteascæ pentru absenfla sa. Nici seara de vineri, acasæ, n°a fost la fel de relaxatæ ca de obicei, fiindcæ a trebuit sæ se culce mai devreme decât în mod obiønuit, ca sæ se poatæ trezi mai devreme decât se trezea sâmbæta. Seara de sâmbætæ a fost oarecum anormalæ, fiindcæ în ziua aceea nu°øi fæcuse porflia obiønuitæ de sport øi nici nu°øi væzuse familia, plus cæ°i distrægeau atenflia planurile de împachetat pentru a doua zi. Deøi schiflarea prelegerii propriu°zise i°ar fi luat mai puflin de cincisprezece minute, treaba asta l°a preocupat pe timpul cinei, sâmbætæ seara. Dupæ°amiaza de duminicæ øi°a petrecut°o la plajæ, dar acest lucru nu l°a relaxat ca de obicei, fiindcæ a trebuit sæ se întoarcæ acasæ devreme ca sæ împacheteze, ceea ce i°a tulburat seara paønicæ de duminicæ. Luni a luat avionul øi în seara aceea s°a dus la culcare devreme, în camera de hotel. Marfli dimineafla a susflinut prelegerea, dupæ care s°a întors acasæ. Expresia cu apariflia cea mai frecventæ în relatarea de mai sus este „altfel decât de obicei“, însoflitæ de altele ca „din moment ce“, „fiindcæ“ øi „dar“. Toate acestea, øi mai ales prima, sunt expresii ale presiunii anticipate. Pe scurt, ca doctorul Q sæ susflinæ o prelegere de o oræ marfli, care i°a cerut doar cincisprezece minute de pregætiri acasæ, el, familia øi pacienflii lui au fost încordafli cu câteva zile înainte — nu grav, dar suficient pentru a le fi afectat perceptibil comportamentul.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

305

Presiunea anterioaræ trebuie diferenfliatæ de planificarea øi pregætirea Adultæ. Ceea ce a fæcut doctorul Q joi seara a fost planificare øi, în sine, a fost o proceduræ de Adult. Dacæ el ar fi putut sæ planifice în timpul zilei, færæ sæ°øi tulbure programul normal, aceastæ acfliune n°ar fline de presiunea anticipatæ. Dar din cauza programului aglomerat al zilei, a trebuit sæ adoarmæ mai târziu joi seara, iar asta a flinut de presiunea anticipatæ. O parte din problemele pe care le°a rezolvat vineri au flinut de pregætiri øi nu de presiunea anticipatæ, din moment ce le°a rezolvat în pauza de prânz, dar altele i°au afectat programul obiønuit — între care un telefon primit în timp ce discuta cu un pacient, care i°a întrerupt øirul gândurilor. Întreruperile repetate ale øirului gândurilor au flinut de presiunea anticipatæ. Aøadar, planificarea øi pregætirile sunt activitæfli de Adult câtæ vreme nu intræ în conflict cu tiparele de activitate obiønuite ale persoanei, dar dacæ intræ în conflict cu ele, se integreazæ în presiunea anticipatæ, mai cu seamæ dacæ perturbæ Copilul (prin neliniøte, de exemplu) sau Pærintele (fæcându°l sæ°øi neglijeze îndatoririle obiønuite). Orice eveniment iminent influenfleazæ într°un fel sau altul comportamentul individului, dar nu trebuie sæ aibæ un efect independent asupra tiparelor sale obiønuite de activitate. Spre exemplu, majoritatea oamenilor îl aøteaptæ pe Moø Cræciun, dupæ cum arætam în capitolul 10, dar aceastæ aøteptare este integratæ în stilul lor de viaflæ øi în modul lor obiønuit de a se comporta. La fel, inevitabila pubertate îøi trimite influenfla mult spre începuturile vieflii copilului øi într°un anumit sens, influenfla ei ajunge pânæ la viafla intrauterinæ. De multe ori e foarte evident cæ instalarea apropiatæ a pubertæflii influenfleazæ acfliunile dintr°o anumitæ zi ale bæiatului sau fetei de doisprezece ani, dar influenfla n°a fost independentæ de restul circumstanflelor, aøa cæ nu se încadreazæ în definiflia presiunii anticipate. Este clar cæ remediul pentru presiunea anticipatæ îl reprezintæ organizarea Adultæ: împærflirea timpului astfel încât planificarea øi pregætirile sæ poatæ fi desfæøurate, pe cât posi-

306

Eric Berne

bil, færæ perturbarea tiparelor de comportament obiønuite. De asemenea, e nevoie de previziune. Dupæ ce a aflat cæ o prelegere de o oræ presupune o presiune anticipatæ de cinci zile, doctorul Q n°a mai acceptat astfel de angajamente, cu excepflia unei singure ocazii, când cinci zile libere pentru pregætirea unei prelegeri de o oræ s°au potrivit cu planul lui de concediu. Presiunea ulterioaræ se defineøte ca fiind perioada de timp pe parcursul cæreia un eveniment trecut exercitæ o influenflæ independentæ asupra comportamentului individului. Într°un fel, orice întâmplare anterioaræ influenfleazæ comportamentul, dar presiuna ulterioaræ se referæ doar la acele ocazii care perturbæ tiparele normale de activitate pe o duratæ apreciabilæ de timp, în loc sæ fie asimilate în aceste tipare sau sæ fie excluse din ele prin reprimare øi alte mecanisme psihice. Dupæ ce s°a întors de la susflinerea prelegerii, doctorul Q a trebuit sæ se confrunte cu procedura de „curæflenie“. A fost nevoit sæ ræspundæ la scrisorile øi mesajele telefonice acumulate în absenfla sa øi sæ se ocupe de problemele familiei øi pacienflilor adunate între timp. De asemenea, a trebuit sæ°øi facæ socotelile cheltuielilor øi sæ completeze voucherele legate de cælætorie. Cele mai multe acfliuni de „curæflenie“ au fost proceduri de Adult øi a reuøit sæ le integreze în programul sæu normal færæ sæ°l perturbe. Dar când unul dintre vouchere i°a fost returnat, trei sæptæmâni mai târziu, fiindcæ°l depusese în dublu exemplar, nu în triplu exemplar, s°a enervat, lucru care i°a distras oarecum atenflia în urmætoarea oræ de terapie. Mai era øi chestiunea militantului negru. În intervalul de timp rezervat întrebærilor, la sfârøitul prelegerii, un militant negru (care oricum n°avea ce sæ caute acolo, întrucât nu era terapeut atestat) a pus niøte întrebæri øi a fæcut niøte afirmaflii care l°au fræmântat pe doctorul Q câteva zile dupæ aceea. Partea de hârflogærie a fost o treabæ de curæflenie Adultæ (în mæsura în care n°a afectat cursul obiønuit al treburilor cotidiene), în timp ce enervarea legatæ de vouchere øi fræmântærile

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

307

legate de militantul negru au fæcut parte din presiunea ulterioaræ, aici fiind implicafli Pærintele øi Copilul sæu. În total, activitæflile Adultului, adicæ planificarea, pregætirile, sarcina propriu°zisæ (prelegerea) øi curæflenia s°au întins pe o perioadæ de aproximativ douæsprezece zile. Presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ, în care au fost implicafli Pærintele øi Copilul sæu, au durat ceva mai mult. Cum se întâmplæ de multe ori, presiunea ulterioaræ a fost reactivatæ mult mai târziu, când a primit scrisoarea referitoare la voucher, pe care a trebuit sæ°l refacæ øi pe motivul cæruia a bombænit acasæ. Remediul pentru presiunea ulterioaræ constæ în a te pregæti dinainte sæ tolerezi perturbæri minore øi apoi sæ le dai uitærii. Episodul cu prelegerea este un exemplu de presiune anticipatæ øi presiune ulterioaræ normale. Însæ cu încurajæri din partea pærinflilor, ambele pot sæ devinæ drastic perturbatoare øi sæ contribuie la ræsplata scenariului, mai cu seamæ dacæ e un scenariu tragic. În formæ exageratæ, oricare din ele poate conduce la dependenflæ de alcool, psihozæ, sinucidere sau chiar omucidere. Astfel, atât presiunea anticipatæ în situaflie de examen, cât øi presiunea ulterioaræ în caz de impotenflæ pot contribui la suicidul în adolescenflæ, iar presiunea anticipatæ a tracului contribuie la consumul excesiv de alcool în rândul actorilor øi al agenflilor de vânzæri. În continuare urmeazæ un exemplu de presiune ulterioaræ conformæ cu scenariul. Un director în vârstæ de douæzeci øi trei de ani pe nume Cyril a venit la terapie, printre principalele sale probleme numærându°se diareea. Într°o zi a menflionat la øedinfla de grup cæ adoarme greu seara. Stætea treaz, trecându°øi în revistæ deciziile øi interacfliunile cu angajaflii, gæsindu°øi greøeli øi numærând cupoanele de vinovæflie, durere øi furie adunate în ziua respectivæ. Din antecedentele sale reieøea clar cæ toate acestea le fæcea sub imperiul unei directive de scenariu din partea mamei. Presiunea ulterioaræ dura aproximativ o oræ,

308

Eric Berne

iar în situafliile deosebite douæ°trei ore, øi numai dupæ aceea putea sæ adoarmæ. Terapeutul øi ceilalfli membri ai grupului i°au dat voie sæ°øi încheie ziua de muncæ færæ vreo presiune ulterioaræ øi sæ adoarmæ imediat, când are chef, în ciuda opozifliei din partea Pærintelui sæu cicælitor øi critic, iar insomniile au dispærut. La scurt timp dupæ asta, din motive care n°au devenit niciodatæ clare, i°a dispærut øi diareea, iar douæ luni mai târziu, Cyril a pus capæt terapiei. Deøi presiunea anticipatæ øi cea ulterioaræ, luate separat, pot sæ creeze probleme oamenilor cu scenarii dificile, în majoritatea cazurilor, una sau cealaltæ poate fi toleratæ færæ consecinfle grave. Însæ poate fi periculos pentru aproape oricine dacæ presiunea ulterioaræ a întâmplærii consumate se suprapune peste presiunea anticipatæ a evenimentului ce urmeazæ. Acest lucru se întâlneøte cel mai des în sindroamele de „suprasolicitare“; de fapt, este o bunæ definiflie a suprasolicitærii. Oricât de mare ar fi povara, atât timp cât munca poate fi desfæøuratæ færæ a surveni o asemenea suprapunere, nu existæ suprasolicitare (psihicæ). Însæ dacæ apare suprapunerea, individul e suprasolicitat, indiferent cât de micæ este în realitate povara. Dupæ ziua de ieri, Pærintele îl hærfluieøte cu vinovæflii øi îndoieli: n°ar fi trebuit sæ facæ aøa, ce vor crede ceilalfli despre el, de ce n°a procedat altfel? Øi, în timp ce toate astea i se învârt în cap precum berea trezitæ, Copilul sæu îøi face griji pentru a doua zi: ce greøeli ar putea sæ comitæ, ce°ar putea sæ°i facæ ceilalfli, ce i°ar plæcea lui sæ le facæ lor. Aceste gânduri ofletite se contopesc cu celelalte øi formeazæ o combinaflie deprimantæ, câtuøi de puflin atrægætoare. Un exemplu: Pebble, contabilul, munceøte pânæ la o bucatæ de noapte ca sæ pregæteascæ bilanflul anual. Cifrele nu ies cum trebuie, aøa cæ dupæ ce ajunge acasæ, stæ treaz în pat øi°øi mai face griji o vreme. Dupæ ce adoarme în sfârøit, cifrele continuæ sæ°i pluteascæ în fafla ochilor, în vise øi viziuni neliniøtitoare. Dimineafla, când se trezeøte, nimic nu s°a rezolvat, iar presiunea ulterioaræ a muncii din seara anterioaræ n°a dispærut. Acum începe sæ°øi facæ griji cu gândul la ce se va întâmpla în ziua

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

309

aceea, când va ajunge la serviciu, cæci îndatoririle lui obiønuite trebuie sæ meargæ mai departe øi le resimte anticipat presiunea în timp ce încearcæ sæ schimbe o vorbæ cu familia sa, la micul dejun. Iar dedesubtul tuturor acestor imperative, pe o scalæ de timp mai amplæ, se aflæ presiunea ulterioaræ a greøelilor pe care le°a fæcut în bilanflul din anul anterior, pentru care l°a certat øeful; iar presiunea anticipatæ a ceea ce s°ar putea întâmpla la øedinfla anualæ din acel an îi întoarce deja stomacul pe dos. Cu mintea prinsæ de ghearele acestor suprapuneri, nu°i mai ræmâne nici timp, nici energie øi nici motivaflie pentru viafla personalæ, aøa cæ lucrurile încep sæ meargæ prost acasæ. Relafliile sale nu sunt cu nimic îmbunætæflite de iritabilitatea, absenfla øi pesimismul lui. În majoritatea cazurilor de acest fel, rezultatul final e stabilit de echilibrul dintre Pærintele aspru, pretenflios al lui Pebble øi Copilul lui deprimat øi furios. Dacæ e mai puternic Pærintele, Pebble va duce treaba la bun sfârøit, dupæ care va cædea lat øi va fi spitalizat cu depresie agitatæ. Dacæ dominæ Copilul, Pebble va începe sæ se poarte ciudat, va renunfla înainte sæ încheie sarcina øi se va alege cu o stare schizoidæ sau schizofrenicæ. Iar dacæ Adultul sæu e mai puternic øi decât Pærintele, øi decât Copilul, Pebble va face eforturi pânæ la încheierea sarcinii øi apoi se va præbuøi într°o stare de suprasolicitare din care îøi va reveni dupæ câteva zile de odihnæ sau de concediu. Dar chiar øi în asemenea cazuri favorabile, dacæ tensiunea se prelungeøte ani la rând, se poate alege în final cu o dizabilitate fizicæ cronicæ. Potrivit informafliilor disponibile în prezent, Pebble e un bun candidat pentru ulcer sau hipertensiune. Pericolul în situaflia lui Pebble constæ în felul cum îi este structurat timpul. Dupæ cum am væzut în capitolul 10, existæ douæ modalitæfli de a planifica o sarcinæ. Una este Timpul°obiectiv, „Am sæ muncesc pânæ termin (indiferent cât îmi ia)“, iar cealaltæ, Timpul°cronometru: „Am sæ muncesc pânæ la miezul nopflii (øi apoi mæ opresc, orice°ar fi)“. Pebble nu putea nici sæ termine, nici sæ se opreascæ; el funcfliona dupæ

310

Eric Berne

imperativul „Dæ°i zor!“ Trebuia sæ încheie o anumitæ sarcinæ pânæ la un anumit moment din timp, iar aceastæ combinaflie forflatæ de Timp°obiectiv øi Timp°cronometru pune deseori o problemæ aproape imposibil de rezolvat. În basme, asta se întâmplæ când fata trebuie sæ separe grâul de neghinæ înainte de ivirea zorilor. Ar putea sæ termine dacæ i s°ar da suficient timp sau ar putea sæ rezolve o parte din sarcinæ pânæ în zori, dar ca sæ termine complet în intervalul de timp dat, a avut nevoie de ajutorul magic al zânei, spiriduøilor, pæsærilor sau furnicilor. Pebble n°are la dispoziflie spiriduøi, pæsæri sau alte ajutoare magice, aøa cæ plæteøte aøa cum ar fi plætit øi fata dacæ n°ar fi rezolvat sarcina: îøi pierde capul. Remediul pentru suprapuneri fline de aritmeticæ. Fiecare om are un fel de „timp de presiune anticipatæ“ øi „timp de presiune ulterioaræ“ standard pentru diferite tipuri de situaflii. Aceste tipuri de situaflii ar trebui trecute pe o listæ: certuri conjugale, examene sau audieri, termene°limitæ la serviciu, cælætorii, vizite la rude sau din partea rudelor øi aøa mai departe. Cele douæ intervale de timp de îngrijorare ar trebui estimate pe baza experienflelor cu fiecare tip de situaflie. Având la îndemânæ informafliile, prevenirea suprapunerilor se reduce la un calcul simplu. Dacæ perioada de tensiune ulterioaræ pentru situaflia A este de x zile, iar perioada de tensiune anticipatæ pentru situaflia B este de y zile, atunci data fixatæ pentru B trebuie sæ fie de cel puflin x+y+1 zile dupæ data situafliei A. Dacæ ambele evenimente pot fi anticipate, treaba e uøor de aranjat. Dacæ A e neprevæzut, data lui B trebuie amânatæ. Dacæ asta nu merge, a doua variantæ ar fi de a da zor cu B, în aøa fel încât øi A, øi B sæ fie depæøite cu cel mai scurt interval de suprapunere posibil, sperând cæ totul va ieøi bine. Dacæ B nu poate fi mutat, singurele alternative ræmase sunt sæ te flii în formæ sau sæ dai bir cu fugiflii. Mamele cu copii mici sunt, în general, exemplul cel mai bun de oameni care reuøesc sæ se menflinæ în formæ, în loc de a da bir cu fugiflii. Cu o putere de recuperare uimitoare, ele asimileazæ în existenfla cotidianæ numeroase presiuni ulte-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

311

rioare øi zeci de presiuni anterioare zilnice. Dacæ nu reuøesc, devin hærfluite, iar sentimentul de hærfluialæ e primul semn al suprapunerilor imposibil de administrat øi primul indiciu cæ se impune o vacanflæ. Suprapunerile afecteazæ activitatea sexualæ a ambelor sexe, având efect de anafrodisiac. Invers, sexul este un antidot excelent pentru suprapuneri øi în cazul multor cupluri, o sæptæmânæ sau chiar øi numai douæ zile departe de copii redau apetitul øi puterea sexualæ øi înlocuiesc presiunea anticipatæ øi pe cea ulterioaræ cu cælduræ øi zâmbet. Majoritatea presiunilor anticipate øi ulterioare se epuizeazæ de la sine în aproximativ øase zile, aøa cæ o vacanflæ de douæ sæptæmâni permite anularea celor ulterioare, dupæ care urmeazæ câteva zile senine înainte ca presiunile anticipate sæ înceapæ sæ se strecoare în momentele când persoana e cu garda jos øi sæ îngreuneze iaræøi situaflia. Însæ pentru asimilarea presiunilor ulterioare cronice øi a celor anticipate mai profunde, reprimate, probabil cæ e necesaræ o vacanflæ de cel puflin øase sæptæmâni. Asta se întâmpla mult mai paønic pe vremuri, când o lunæ în Europa era precedatæ øi urmatæ de cele øase°øapte zile de traversare odihnitoare a Atlanticului, decât acum, când avioanele cu reacflie øi efectele schimbærii de fus orar sunt ele însele experienfle solicitante. Probabil cæ visul este mecanismul normal pentru adaptarea presiunii anticipate øi ulterioare. Astfel, se întâmplæ ca oamenii deprivafli experimental sau punitiv de posibilitatea de a visa ajung dupæ o vreme la o stare asemænætoare psihozei.95 Aøadar, somnul normal e important pentru prevenirea suprapunerii øi a efectelor sale negative. Cum sedativele de tipul barbituricelor reduc cantitatea de somn REM cu vise în favoarea celorlalte stadii ale somnului, ele nu stimuleazæ asimilarea presiunilor anticipate øi ulterioare; efectul poate consta în „depozitarea“ suprapunerilor neasimilate într°o parte sau alta a corpului, ducând la o afecfliune „psihosoma95

Luce, G.G. øi Segal, J. Sleep. Coward°McCann, Inc. New York, 1967.

312

Eric Berne

ticæ“.96 Însæ asta poate fi uneori preferabil faflæ de efectele insomniei prelungite øi îndelungate. Numeroøi filosofi ai existenflei au recomandat „træirea vieflii zi cu zi“. Asta n°ar trebui sæ însemne a træi doar pentru momentul prezent sau a træi færæ organizare ori færæ planuri pentru viitor. Mulfli dintre aceøti filosofi, cum ar fi William Osler97, erau oameni foarte bine organizafli, cu carieræ extrem de bine planificatæ. În limbajul prezentului, a træi zi cu zi înseamnæ a duce o viaflæ bine planificatæ øi organizatæ øi a dormi bine între o zi øi urmætoarea, astfel încât ziua sæ se încheie færæ presiune anticipatæ, din moment ce urmætoarea e bine planificatæ, øi sæ înceapæ færæ presiuni ulterioare, din moment ce ziua anterioaræ a fost bine organizatæ. Æsta e un mod excelent de a depæøi dizabilitæflile care ar putea decurge altfel dintr°un scenariu negativ øi o cale la fel de bunæ de a duce un scenariu pozitiv la finalul fericit prevæzut în el.

F. Micul fascist În mintea oricærei fiinfle umane pare sæ existe un mic fascist. El provine din cele mai profunde straturi ale personalitæflii (Copilul din Copil). La popoarele civilizate e de obicei adânc îngropat sub o platformæ de idealuri sociale øi învæflare socialæ, dar cu permisiunile øi directivele adecvate, poate sæ se elibereze øi sæ se desfæøoare la capacitate maximæ, dupæ 96

97

În prezent, aceasta este doar o ipotezæ interesantæ desprinsæ din propriile mele observaflii øi nu pot oferi dovezi convingætoare care sæ o valideze. Dar comparæ cu Kales et al., „Psychophysiological and Biochemical Changes Following Use and Withdrawal of Hypnotics“. În Sleep: Physiology and Pathology (A. Kales, coord.). J.B. Lippincott & Company, Philadelphia, 1969. De asemenea, Rubin, R.T. øi Mandell, A.J. „Adrenal Cortical Activity in Pathological Emotional States“. American Journal of Psychiatry, 123: 387°400, 1966. Øi altele. Osler, W. Aequanimitas and Other Papers. W.W. Norton & Company, New York, 1963.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

313

cum a dovedit istoria în repetate rânduri. În segmentele mai puflin civilizate ale populafliei, este expus pe faflæ øi hrænit, aøteptând doar ocaziile adecvate de exprimare periodicæ. În ambele cazuri, el reprezintæ o forflæ considerabilæ în promovarea scenariului — în primul caz ascunsæ, subtilæ øi negatæ, iar în al doilea caz, recunoscutæ într°un mod primitiv sau chiar cu mândrie. Dar se poate spune cæ orice om care nu e conøtient de existenfla acestei forfle în personalitatea sa a pierdut controlul asupra ei. Nu s°a confruntat cu sine øi nu poate øti încotro se îndreaptæ. Un bun exemplu s°a petrecut la o øedinflæ a „conservaflioniøtilor“, în care Conservo øi°a exprimat marea admiraflie faflæ de un anumit trib din Asia, care°øi îngrijeøte foarte bine resursele naturale, „mult mai bine decât noi“. Un umanist i°a întors°o: „Da, dar are o ratæ a mortalitæflii infantile cumplitæ.“ „Ho°ho°ho“, a replicat Conservo, imitat de alfli câfliva. „Cu atât mai bine, nu? Oricum sunt prea mulfli sugari pe lume.“ Fascistul poate fi definit ca persoana care nu nutreøte pic de respect pentru flesuturile vii øi le consideræ prada sa. Færæ îndoialæ, aceastæ atitudine arogantæ este o ræmæøiflæ din preistoria speciei umane, care mai supraviefluieøte în apetitul canibalic øi în bucuria masacrului. Pentru antropoidele carnivore pornite la vânætoare, lipsa de milæ însemna eficienflæ, iar læcomia era motivatæ de foame. Dar pe mæsuræ ce mintea øi creierul au evoluat prin intermediul selecfliei naturale, aceste træsæturi n°au fost eliminate. Dupæ ce n°au mai fost necesare pentru supraviefluire, s°au despærflit de obiectivul lor iniflial, acela de a face rost de carnea pentru cinæ, øi au degenerat, devenind scopuri în sine, luxuri savurate adesea pe socoteala altor fiinfle umane. Lipsa de milæ s°a transformat în cruzime, iar læcomia, în exploatare øi hoflie. Cum prada — carnea în sine øi mai ales carnea de om — a fost înlocuitæ în mare mæsuræ de bunuri mai la îndemânæ øi mai comode, a început sæ fie folositæ pentru satisfacerea foamei psihice de diferite tipuri. Plæcerile torturii au ajuns sæ înlocuiascæ sau sæ preceadæ plæcerile hrænirii, iar „He°he“ a luat locul lui „Mmmm“. Sæ°l

314

Eric Berne

(s°o) omori a ajuns mai puflin important decât sæ°l (s°o) vezi øi auzi cum flipæ øi se înjoseøte. Asta a devenit esenfla fascismului — o bandæ rætæcitoare în cæutarea præzii, indiferent de sex, pe care s°o chinuie øi s°o batjocoreascæ —, a cærui artæ constæ în gæsirea slæbiciunii victimei. Înjosirea are douæ efecte secundare, amândouæ avantajoase pentru agresor. Efectul biologic constæ în plæcerea øi excitaflia sexualæ, victima putând fi folositæ pentru satisfacerea celor mai ingenioase perversiuni, favorita fiind, conform documentelor, violul anal. Tortura determinæ o intimitate stranie între torflionar øi victimæ øi o ocazie de a vedea profund unul în sufletul celuilalt, lucruri care, de obicei, lipsesc în restul vieflii lor. Celælalt efect secundar este pur comercial. Victima are întotdeauna posesiuni de valoare din care se poate obfline profit. Pentru canibali, poate fi vorba de tæria dobânditæ din organe magice, cum ar fi inima sau testiculele sau chiar urechea. Pentru oamenii avansafli, græsimea se poate folosi la fabricarea sæpunului, iar plombele din aur pot fi recuperate. Aceste câøtiguri sunt exploatate dupæ ce intensitatea interacfliunii personale a scæzut øi sunt „topite“ în anonimat. Pe mæsuræ ce se dezvoltæ, embrionul uman parcurge întregul arbore al evolufliei. Uneori ræmâne agæflat øi se naøte cu rudimente ræmase din stadii strævechi, ca de pildæ operculele. Pe mæsuræ ce cresc, copiii parcurg preistoria speciei umane øi traverseazæ etapa vânætorii, a cultiværii plantelor øi a confecflionærii obiectelor, putând ræmâne agæflafli în oricare dintre ele. Dar oricine pæstreazæ vestigii din toate acestea. Micul fascist din orice fiinflæ umanæ e un mic torflionar care cautæ slæbiciunile victimelor sale øi le savureazæ. Când el iese la ivealæ, individul loveøte schilozi, calcæ în picioare øi violeazæ, uneori cu o scuzæ sau alta, cum ar fi duritatea, obiectivismul sau îndreptæflirea. Dar majoritatea oamenilor îøi reprimæ aceste tendinfle, se prefac cæ ele nici mæcar nu existæ, le gæsesc scuze dacæ se întâmplæ sæ iasæ la luminæ sau le acoperæ øi le deghizeazæ cu ajutorul fricii. Unii chiar încearcæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

315

sæ°øi demonstreze nevinovæflia devenind intenflionat victimæ în loc de agresor, pe principiul cæ e mai bine sæ fie værsat sângele lor decât al altora — dar de værsare de sânge tot au nevoie. Aceste lupte primitive se împletesc cu poruncile, preceptele øi permisiunile scenariului øi împreunæ formeazæ baza jocurilor „organice“, de gradul trei, ce se lasæ cu værsare de sânge. Cel care se preface cæ aceste forfle nu existæ devine victima lor. Întreg scenariul sæu se poate transforma într°un proiect menit sæ demonstreze cæ ele nu°l influenfleazæ, dar cum e foarte probabil ca, de fapt, sæ°l influenfleze, asta înseamnæ autonegare øi, în consecinflæ, negarea dreptului sæu la un destin liber ales. Soluflia constæ nu în a spune, cum fac mulfli, „E înspæimântætor“, ci: „Ce pot face în privinfla asta øi ce pot face cu forflele astea?“ E mai bine sæ fii martir decât troglodit — adicæ un om care refuzæ sæ creadæ cæ a evoluat dintr°o primatæ fiindcæ, de fapt, încæ n°a evoluat; sæ te cunoøti e însæ mai bine decât amândouæ. Este important a înflelege cæ anumite aspecte „genocidare“ ale firii omeneøti au ræmas neschimbate în ultimele cinci mii de ani, indiferent de evoluflia geneticæ petrecutæ în aceastæ perioadæ; ele ræmân totodatæ imune la influenflele din mediu øi sociale. Unul dintre ele este prejudecata faflæ de oamenii cu pielea mai închisæ la culoare, care a ræmas neschimbatæ încæ din zorii istoriei documentate, în Egiptul Antic, ai cærui „neferifli locuitori din Cuø“ sunt øi acum reprezentafli de popoarele negre de pe tot cuprinsul lumii.98 Celælalt aspect este ræzboiul de tip „cautæ øi distruge“. Spre exemplu: „234 inamici din Viet Cong prinøi în ambuscadæ øi uciøi“ øi „237 sæteni mæcelærifli în Vietnam“. (Ambele citate din rapoartele armatei americane, 1969.) Pentru comparaflie: „800 din soldaflii lor am distrus cu armele mele; civilii lor i°am ars în flæcæri; bæieflii øi fecioarele le°am necinstit. 1 000 de leøuri ale ræzboinicilor lor le°am stivuit pe un deal. În prima zi a lunii mai, am omorât 800 din 98

Berne, E. „The Mythology of Dark and Fair“. Loc. cit.

316

Eric Berne

soldaflii lor, le°am ars casele, le°am necinstit bæieflii øi fecioarele“ etc. (Din Analele lui Assur°Nasir°Pal, Coloana a II°a, aproximativ 870 î.Hr.) Aøadar, de cel puflin 2800 de ani existæ indivizi dispuøi øi dornici sæ numere cadavre. Bæieflii buni ajung „pierderi în luptæ“, iar bæieflii ræi, „cadavre“, „morfli“ sau „leøuri“.

G. Schizofrenicul curajos Pe lângæ caracteristicile biologice øi psihice ale organismului uman care permit scenariului programat dinainte sæ devinæ stæpânul destinului persoanei, societatea este alcætuitæ în aøa fel încât sæ încurajeze lipsa de autonomie. Acest lucru se realizeazæ cu ajutorul contractului tranzacflional social, care spune: „Tu îmi accepfli persona sau felul cum mæ prezint, iar eu o accept pe a ta.“ Orice abrogare a acestui contract e consideratæ grosolænie, cu excepflia cazului în care este permisæ în mod explicit într°un anumit grup. Rezultatul este o lipsæ a confruntærii — cu ceilalfli øi cu sine, cæci în spatele acestui contract social se aflæ un contract individual între cele trei aspecte ale personalitæflii. Pærintele, Copilul øi Adultul cad de acord sæ°øi accepte reciproc felul cum se prezintæ øi nu oricine are suficient curaj pentru a modifica acest contract cu sine când o atare acfliune e recomandatæ. Lipsa de confruntare se vede cel mai clar în cazul schizofrenicilor øi a terapeutului lor. Majoritatea terapeuflilor (din experienfla mea) afirmæ cæ schizofrenia e incurabilæ. Prin aceasta vor sæ spunæ: „Schizofrenia este incurabilæ cu tipul meu de terapie psihanaliticæ øi sæ fiu al naibii dacæ am de gând sæ încerc altceva.“ Drept urmare, se mulflumesc cu ceea ce ei numesc „a face progrese“ øi, la fel ca în cazul binecunoscutului producætor de aparaturæ electrocasnicæ, progresul e principalul lor produs. Dar progresul înseamnæ doar a°l face pe schizofrenic sæ træiascæ cu mai mult curaj în lumea lui ne-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

317

bunæ, nu a°l scoate din ea, øi aøa, lumea e plinæ de schizofrenici curajoøi care°øi træiesc scenariul tragic cu ajutorul terapeuflilor nu tocmai curajoøi. Douæ sloganuri întâlnite frecvent la terapeufli se întâlnesc adesea øi în rândul populafliei generale: „Nu le pofli spune oamenilor ce sæ facæ“ øi „Nu te pot ajuta, trebuie sæ te ajufli singur.“ Ambele sunt absolut false. Pofli sæ le spui oamenilor ce sæ facæ, øi mulfli dintre ei o vor face bine. Øi pofli sæ ajufli oamenii, iar ei nu trebuie sæ se ajute singuri, ci doar sæ se ridice, dupæ ce i°ai ajutat, øi sæ°øi vadæ de treburi. Dar cu asemenea sloganuri, societatea (øi nu mæ refer doar la cea americanæ, ci la toate societæflile) încurajeazæ omul sæ ræmânæ între graniflele scenariului sæu øi sæ°l ducæ pânæ la finalul deseori tragic. Scenariul înseamnæ doar cæ, în urmæ cu multæ vreme, cineva i°a spus persoanei ce sæ facæ, iar persoana a hotærât cæ va face întocmai. Asta demonstreazæ cæ pofli spune oamenilor ce sæ facæ øi, de fapt, le spui tot timpul, mai cu seamæ dacæ ai copii. Aøa cæ e posibil ca, dacæ°i spui unui om sæ facæ altceva decât i°au spus pærinflii, el sæ se hotærascæ sæ°fli urmeze sfatul sau instrucfliunile. Se øtie bine cæ pofli ajuta oamenii sæ se îmbete, sæ se sinucidæ sau sæ omoare; prin urmare, pofli sæ°i ajufli øi sæ înceteze sæ bea, sæ se sinucidæ sau sæ omoare. E cu siguranflæ posibil sæ dai oamenilor permisiunea de a face anumite lucruri sau de a înceta sæ mai facæ anumite lucruri pe care li s°a poruncit în copilærie sæ le facæ færæ oprire. În loc de a°i încuraja sæ træiascæ cu curaj în vechea lume a nefericirii, pot fi fæcufli sæ træiascæ fericifli într°o lume nouæ, a curajului. Aøadar, am prezentat mai sus øapte factori care fac posibil scenariul øi°i susflin derularea: plasticitatea facialæ, Eul mobil, fascinaflia øi imprintingul, influenflele mute, presiunea anticipatæ øi cea ulterioaræ, micul fascist øi consimflæmântul celorlalfli. Dar am prezentat, de asemenea, øi un remediu practic pentru fiecare.

318

Eric Berne

H. Manechinul ventrilocului Pe mæsuræ ce a câøtigat teren, psihanaliza a dat la o parte multe dintre realizærile valoroase anterioare. Astfel, asocierea liberæ a înlocuit tradiflia de secole a introspecfliei. Asocierea liberæ se preocupa de conflinuturile psihice, læsând pe seama psihanalistului descifrarea, cu ajutorul acestor conflinuturi, a modului de funcflionare a psihicului. E imposibil sæ°fli dai seama cum funcflioneazæ o maøinærie închisæ (o „cutie neagræ“) atât timp cât ea merge perfect. Îi pofli afla mecanismele doar dacæ face greøeli sau o determini sæ facæ greøeli, azvârlind în ea o cheie francezæ. Astfel, asocierea liberæ poate fi doar atât de bunæ pe cât e psihopatologia din spatele ei: comutærile, intruziunile, actele ratate øi visele. Pe de altæ parte, introspecflia îndepærteazæ capacul cutiei negre øi permite Adultului persoanei sæ arunce o privire asupra minflii proprii, ca sæ vadæ cum funcflioneazæ: cum alcætuieøte propoziflii øi fraze, din ce direcflie vin imaginile øi ce voci îi direcflioneazæ comportamentul. Dupæ pærerea mea, Federn a fost primul psihanalist care a reînsufleflit aceastæ tradiflie øi a studiat în mod specific dialogurile interne. Aproape oricine øi°a spus „sieøi“ la un moment sau altul: „N°ar fi trebuit sæ faci asta!“, ba poate chiar a observat cæ „el însuøi“ ræspunde: „Dar n°am avut încotro!“ În acest caz, Pærintele e cel care spune „N°ar fi trebuit sæ faci asta!“, iar Adultul sau Copilul ræspunde: „Dar n°am avut încotro!“ Asta reproduce cu exactitate un dialog real din copilærie. Dar ce se întâmplæ la drept vorbind? Astfel de dialoguri interne au trei „grade“. În gradul întâi, cuvintele trec prin mintea lui Jeder ca niøte umbre, færæ miøcæri musculare ori cel puflin færæ miøcæri pe care ochiul sau urechea sæ le poatæ percepe. În gradul al doilea, el îøi simte musculatura fonatoare miøcându°se puflin, astfel cæ°øi øopteøte sieøi, færæ sæ deschidæ gura; existæ îndeosebi mici miøcæri ale limbii. În gradul al treilea, Jeder rosteøte cuvintele cu voce tare. Gradul al treilea poate prelua conducerea în anumite tulburæri, astfel cæ individul merge pe

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

319

stradæ vorbind singur, iar oamenii întorc capul sæ se uite øi, foarte probabil, îøi spun cæ e „nebun“. Mai existæ øi gradul al patrulea, în care una dintre vocile læuntrice este perceputæ ca venind din afaræ, nu din propriul cap. E vorba de obicei de vocea pærintelui (de fapt, vocea tatælui sau a mamei), øi ea reprezintæ o halucinaflie. Uneori, Copilul ræspunde vocii Pærintelui, alteori nu, dar în orice caz, ea îi influenfleazæ anumite aspecte ale comportamentului. Pentru cæ oamenii care „vorbesc singuri“ sunt considerafli nebuni, aproape toatæ lumea a primit porunca de a nu°øi asculta vocile din minte. Însæ e o capacitate ce poate fi recuperatæ rapid, dacæ individului i se dæ permisiunea adecvatæ. Pe urmæ, aproape oricine îøi poate asculta dialogurile interne, øi asta e una dintre cele mai bune cæi de a afla în ce constau preceptele Pærintelui, modelul Pærintelui øi comenzile scenariului. O fatæ începea sæ se roage în minte când simflea excitaflie sexualæ, ca sæ poatæ rezista încercærilor de seducflie ale prietenului ei. Auzea clar îndrumarea preceptului Pærintelui: „Fii fatæ cuminte øi, când te simfli ispititæ, roagæ°te.“ Un bærbat s°a implicat într°o încæierare în bar øi a avut mare grijæ sæ se batæ cu îndemânare. Auzea clar vocea tatælui sæu spunând: „Nu°fli repezi pumnii la întâmplare!“, lucru care fæcea parte din modelul tatælui: „Uite, aøa te bafli într°un bar.“ Omul a intrat în încæierare fiindcæ vocea mamei sale spunea provocator: „Eøti exact ca taicæ°tæu, într°o bunæ zi ai sæ te trezeøti cu dinflii scoøi într°o bætaie în bar.“ Un speculator la bursæ a auzit, în momentul critic, o voce demonicæ spunându°i: „Nu vinde, cumpæræ.“ Omul øi°a abandonat campania plænuitæ cu mare grijæ øi øi°a pierdut tot capitalul, comentând: „Ha°ha!“ Vocea Pærintelui exercitæ acelaøi fel de control ca un ventriloc. Ea pune stæpânire pe aparatul fonator al persoanei, iar aceasta se trezeøte rostind cuvinte care vin de la altcineva. Dacæ nu intervine Adultul, persoana urmeazæ instrucfliunile primite de la aceastæ voce, astfel încât Copilul sæu se poartæ exact ca manechinul unui ventriloc. Aceastæ capacitate de a

320

Eric Berne

renunfla la voinfla proprie, adeseori færæ a°øi da seama ce se întâmplæ, øi de a permite altcuiva sæ controleze musculatura fonatoare øi alfli muøchi din corp este ceea ce permite scenariului sæ preia controlul la momentul potrivit. Remediul constæ în a asculta vocile din minte øi a læsa Adultul sæ hotærascæ dacæ le va urma sau nu instrucfliunile. Astfel, individul se elibereazæ de sub controlul ventrilocului Pærintelui øi devine stæpân pe propriile acfliuni. Ca sæ facæ asta, are nevoie de douæ permisiuni, pe care øi le poate da singur, dar care pot fi mai eficiente dacæ vin de la altcineva, ca de pildæ de la terapeut. 1. Permisiunea de a°øi asculta dialogul intern. 2. Permisiunea de a nu urma directivele Pærintelui. Acest demers prezintæ anumite pericole, iar individul poate avea nevoie de protecflie din partea altcuiva dacæ îndræzneøte sæ nu dea ascultare directivelor Parentale. De aceea, una dintre misiunile terapeutului constæ în a le oferi pacienflilor protecflie când aceøtia acflioneazæ independent de Pærintele ventriloc øi încearcæ sæ fie oameni reali, nu manechine. Mai trebuie adæugat cæ dacæ vocile Parentale îi spun individului ce are voie øi ce nu are voie sæ facæ, imaginile Copilului îi spun ce vrea sæ facæ. Dorinflele sunt vizuale, iar directivele, auditive.

I. Mai multe despre demon Toate elementele menflionate pânæ acum au rolul lor în a face scenariul posibil øi majoritatea depæøesc capacitatea de conøtientizare a persoanei. Acum ajungem la elementul°cheie, care nu doar cæ face scenariul posibil, ci, mai mult, îi dæ imboldul decisiv. Este demonul, care°l trimite pe Jeder, gol°puøcæ øi pe patine cu rotile, pe deal în jos, unde°l aøteaptæ distrugerea, tocmai când e pe punctul sæ reuøeascæ øi færæ ca el

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

321

sæ apuce sæ°øi dea seama ce i se întâmplæ. Dar de obicei, când priveøte în urmæ, chiar dacæ n°a auzit vreodatæ celelalte voci din mintea sa, øi°o aminteøte pe asta — vocea demonului rostind îndemnul irezistibil: „Hai, dæ°i drumul, fæ°o!“ Iar el se executæ, împotriva tuturor celorlalte forfle care°l avertizeazæ cæ nu e bine øi încearcæ zadarnic sæ°l cheme înapoi. Acesta e Daemon, imboldul brusc, supranatural ce hotæræøte soarta unui om, o voce din Epoca de Aur, inferioaræ zeilor dar superioaræ omenirii, poate un înger cæzut. Asta ne spun istoricii, øi poate cæ au dreptate. Pentru Heraclit, Daemon°ul din om este caracterul lui. Dar acest Daemon — potrivit celor care l°au cunoscut, învinøii care tocmai se culeg de pe jos øi se scuturæ de praf — glæsuieøte nu prin porunci rostite tare, ca spiritul unui zeu puternic, ci într°o øoaptæ seducætoare, ca o femeie care ademeneøte, ca o fermecætoare: „Hai, fæ°o! Dæ°i drumul. De ce nu? Ce ai de pierdut, în afaræ de tot? În schimb mæ vei avea pe mine, la fel ca pe vremuri, în Epoca de Aur.“ Asta e compulsia la repetiflie, care°i împinge pe oameni spre pieire, puterea morflii, potrivit lui Freud, sau puterea zeiflei Ananke. Numai cæ Freud o plaseazæ într°o misterioasæ sferæ biologicæ, pe când, la drept vorbind, ea e doar vocea seducfliei. Asta o poate confirma bærbatul (sau femeia) care defline aøa ceva øi cunoaøte puterea demonului propriu. Remediul împotriva demonilor a fost dintotdeauna formula magicæ, øi la fel se întâmplæ øi în acest caz. Tofli învinøii ar trebui s°o poarte în portmoneu sau în poøetæ; ori de câte ori se profileazæ o reuøitæ, acela e momentul primejdiei. Aceea e clipa când formula magicæ trebuie scoasæ øi cititæ cu voce tare, de mai multe ori. Apoi, când demonul øopteøte: „Întinde mâna øi pune tofli banii pe un ultim numær, sau bea doar un pahar, sau acum e momentul sæ scofli cuflitul, ori s°o (sæ°l) înøfaci de gât øi s°o (sæ°l) tragi spre tine“ sau oricare altæ miøcare ce duce la înfrângere, individul trebuie sæ°øi tragæ mâna înapoi øi sæ spunæ tare øi ræspicat: „Dar, mamæ, prefer s°o fac în felul meu øi sæ înving.“

322

Eric Berne

J. Persoana realæ Inversul scenariului este persoana realæ, care træieøte într°o lume realæ. Aceastæ persoanæ este probabil adeværatul Eu, cel care poate trece de la o stare a Eului la alta. Când oamenii ajung sæ se cunoascæ bine unul pe altul, ei pætrund dincolo de scenariu, în adâncimile unde sælæøluieøte acest Eu adeværat; aceea e partea din celælalt pe care o respectæ øi o iubesc, cea cu care pot sæ aibæ momente de intimitate autenticæ înainte ca programarea Parentalæ sæ preia din nou controlul. Acest lucru este posibil pentru cæ s°a mai întâmplat anterior în viafla majoritæflii oamenilor, în relaflia cea mai intimæ øi mai neafectatæ de scenariu: cea dintre mamæ øi bebeluøul ei. De obicei, mama poate sæ°øi lase scenariul la o parte în perioada alæptatului, dacæ e læsatæ sæ°øi urmeze instinctele, iar bebeluøul încæ nu are un scenariu. În ce mæ priveøte pe mine însumi, nu øtiu dacæ încæ mai sunt condus de un cilindru muzical sau nu. Dacæ sunt, aøtept cu interes øi deschidere — øi færæ teamæ — melodia urmætoarelor note øi, pe urmæ, armonia øi dizarmonia. Încotro mæ voi îndrepta în continuare? În acest caz, viafla mea are sens, pentru cæ urmez tradiflia îndelungatæ øi glorioasæ a stræmoøilor ei, pe care mi°au transmis°o pærinflii, o muzicæ mai dulce, poate, decât aø putea compune singur. Øtiu cu siguranflæ cæ sunt zone întinse unde am libertatea de a improviza. S°ar putea chiar sæ fiu unul dintre puflinii oameni norocoøi din lume care s°au debarasat complet de cætuøe øi lanfluri øi°øi creeazæ singuri melodia. În acest caz, sunt un improvizator curajos, care se confruntæ singur cu lumea. Dar indiferent dacæ simulez la un pian mecanic sau ating clapele cu puterea propriei minfli øi a propriilor mâini, cântecul vieflii mele e la fel de plin de suspans øi surprize, reværsându°se din claviatura vie a destinului — o barcarolæ care, sper, va læsa oricum în urmæ ecouri fericite.

Capitolul 15 TRANSMITEREA SCENARIULUI DE VIAfiÆ A. Matricea scenariului Matricea scenariului este o diagramæ menitæ sæ ilustreze øi sæ analizeze directivele transmise de pærinfli øi bunici generafliei actuale. În aceastæ schemæ relativ simplæ poate fi comprimatæ foarte elegant o cantitate imensæ de informaflie. Am alcætuit matrici de scenariu pentru unele cazuri prezentate în capitolele 6 øi 7 (figurile 6, 8 øi 9), pe cât de corect au permis informafliile date. În practicæ, problema constæ în a separa directivele parentale decisive øi modelele de comportament decisive — tema scenariului — de „zgomotul de fond“ sau rumoarea din fundal, lucru de douæ ori dificil, fiindcæ nu doar persoana însæøi, ci øi tofli cei din jurul ei contribuie cât pot de mult la aceste elemente perturbatoare. Iar ele tind sæ ascundæ paøii ce duc la ræsplata scenariului, finalul fericit sau tragic care, în limbajul biologilor99, se numeøte „etalarea finalæ“. Cu alte cuvinte, oamenii fac eforturi foarte mari de a°øi ascunde scenariul faflæ de ei înøiøi øi de ceilalfli — lucru cât se poate de firesc. Ca sæ revenim la o metaforæ anterioaræ, omul aøezat la un pian mecanic øi care°øi miøcæ degetele cu iluzia cæ el însuøi creeazæ muzica nu vrea sæ°i spunæ cineva sæ se uite înæuntrul pianului, øi nici publicul, care savureazæ spectacolul, nu vrea acest lucru. 99

Hendricks, S.B. „Metabolic Control of Timing“, Science, 141: 21°27, 5 iulie 1963.

324

Eric Berne

Steiner, care a conceput matricea scenariului100, urmeazæ schema originalæ propusæ de scriitor, anume cæ, de obicei, pærintele de sex opus îi spune copilului ce sæ facæ, iar pærintele de acelaøi sex îi aratæ cum sæ facæ (cf. Butch). Steiner a fæcut adæugiri importante la aceastæ schemæ. El a dus°o mult mai departe, specificând ce anume face fiecare stare a Eului în cazul pærinflilor. Potrivit lui Steiner, Copilul pærintelui e cel care dæ poruncile, iar Adultul pærintelui îi oferæ copilului „programul“ (pe care l°am mai numit øi model). De asemenea, el a adæugat un element nou, contrascenariul, care provine de la Pærintele pærinflilor. Versiunea de matrice a lui Steiner derivæ în principal din activitatea lui cu alcoolici, dependenfli de droguri øi „sociopafli“. Tofli aceøtia au scenarii de gradul al treilea, dure, tragice (pe care el le numeøte „hamartice“). Prin urmare, matricea elaboratæ de el se ocupæ de poruncile aspre din partea „Copilului nebun“, dar poate fi extinsæ, pentru a include seducfliile øi provocærile, ca øi poruncile care par sæ provinæ de la Pærintele pærintelui, nu de la Copilul nebun al acestuia (cf. matricii lui Butch, Figura 6). Deøi existæ mai multe întrebæri la care se va putea ræspunde în lumina experienflei viitoare, structura prezentatæ în figura 8 a fost acceptatæ de mulfli ca model interimar øi, cu siguranflæ, se dovedeøte a fi de mare valoare în activitatea 100

În forma sa actualæ, matricea scenariului a fost elaboratæ de dr. Claude M. Steiner, de la Institutul de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco, øi a fost publicatæ pentru prima oaræ în articolul sæu, „Script and Counterscript“, Loc. cit. Dupæ pærerea mea, valoarea ei nu poate fi supraestimatæ, flinând cont de faptul cæ matricea confline programarea pentru o întreagæ viaflæ de om øi, în plus, indicæ felul cum poate fi schimbatæ. Este o invenflie atât de importantæ, încât aø dori, færæ a diminua cu nimic spiritul de observaflie, inventivitatea øi creativitatea doctorului Steiner, sæ°mi afirm o anumitæ contribuflie la elaborarea ei. Predecesorii matricii sunt diagramele mai primitive ce pot fi gæsite la paginile 201 øi 205 ale cærflii mele, Transactional Analysis in Psychotherapy (loc. cit.). Articolul menflionat mai sus marcheazæ, de asemenea, prima apariflia tipæritæ a conceptelor de contrascenariu øi poruncæ, alte produse ale gândirii øi intuifliei doctorului Steiner.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

325

clinicæ, dar øi în studiile asupra dezvoltærii, în cele sociologice øi antropologice, dupæ cum vom aræta în scurt timp. Aceastæ matrice „standard“ aratæ poruncile øi provocærile provenite de la Copilul pærinflilor, cel mai des de la pærintele de sex opus. Dacæ ea se dovedeøte a fi universal valabilæ, va constitui o descoperire crucialæ cu privire la destinul omenesc øi la transmiterea destinului de la o generaflie la alta. Atunci, cel mai important principiu al teoriei scenariului de viaflæ va putea fi formulatæ astfel: „Copilul pærintelui formeazæ Pærintele Copilului“ sau „Pærintele copilului este Copilul Pærintelui“.101 El ar trebui sæ fie uøor de înfleles cu ajutorul diagramei, flinând minte cæ termenii „Copil“ øi „Pærinte“ cu majusculæ se referæ la stærile Eului, iar „pærinte“ øi „copil“ cu literæ micæ se referæ la persoanele propriu°zise. O matrice de scenariu goalæ, cum e cea prezentatæ în figura 14, poate fi desenatæ pe o tablæ øi folositæ în timpul øedinflelor de terapie de grup øi în predarea teoriei scenariului de viaflæ. În analiza unui caz individual, pærinflii sunt etichetafli mai întâi în concordanflæ cu sexul pacientului, iar 101

Johnson øi Szurek au mers pânæ la a postula „lacune ale Supraeului“ ca explicaflie pentru „acting out“. Adicæ, copiii recurg la „acting out“ pentru cæ pærinflilor „le lipseøte“ ceva. Aceasta a fost una dintre primele afirmaflii teoretice privind felul cum pærinflii îøi influenfleazæ copiii în direcflia purtærii „proaste“. (Johnson, A.M. øi Szurek, S.A. „The Genesis of Anti°Social Acting Out in Children and Adults“. Psychoanalytic Quarterly, 21: 323°343, 1952.) Noi am lærgit problema, de la „acting out“ la viafla realæ, øi am încercat sæ includem toate formele de comportament, fie ele „antisociale“ sau nu. Erikson se apropie foarte mult de concepflia despre scenariul de viaflæ, dar în cele din urmæ se depærteazæ. (Erikson, E. Identity and the Life Cycle. Loc. cit.) Dupæ cum am menflionat, Freud vorbeøte despre „compulsia destinului“, considerând cæ este un fenomen biologic, færæ a°i specifica originea psihologicæ, iar Adler vorbeøte despre stilul de viaflæ. Aøadar, principiul poruncii, prezentat în text, poate fi considerat ca o completare la observafliile tuturor acestor autori. Cf. Jackson, D.D. „Family Interaction, Family Homeostasis and Some Implications for Conjoint Family Psychotherapy.“ În Individual and Familial Dynamics (J.H. Masserman, coord.). Grune & Stratton, New York, 1959.

326

Eric Berne

P

P PI…

PI…

P A

A AI…

A C

C

CP…

CI… P C2

A C1

O matrice de scenariu goalæ Figura 14

apoi se completeazæ, de°a lungul sægeflilor, sloganurile, modelele, poruncile øi provocærile. Astfel se obfline o reprezentare vizualæ claræ a tranzacfliilor decisive ale scenariului, rezultând o diagramæ asemænætoare cu figurile 6, 8 øi 9. Cu ajutorul unui astfel de instrument se va constata în scurt timp cæ matricea scenariului spune lucruri care n°au mai fost spuse niciodatæ. Oamenii cu scenariu bun ar putea fi interesafli de analiza scenariilor doar la modul academic, cu excepflia situafliei în care intenflioneazæ sæ devinæ terapeufli. Dar în cazul pacienflilor, pentru a°i însænætoøi, e necesaræ extragerea directivelor într°o formæ cât mai puræ cu putinflæ, iar elaborarea unei matrici corecte a scenariului este un instrument util în planificarea terapiei. Calea cu cele mai mari øanse de reuøitæ de a obfline informafliile necesare pentru completarea matricii constæ în a°i adresa pacientului urmætoarele patru întrebæri: (a) Care era

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

327

sloganul sau preceptul preferat al pærinflilor tæi? Ræspunsul va oferi cheia antiscenariului. (b) Ce fel de viaflæ au dus pærinflii tæi? La aceasta, pacientul va ræspunde cel mai bine printr°o lungæ asociere. Indiferent ce l°au învæflat pærinflii sæ facæ, va face acel lucru în mod repetat, iar modelul îi va conferi individului caracterul sæu social obiønuit: „E un mare bæutor.“ „E o fatæ sexi.“ (c) Care este Interdicflia Parentalæ în cazul tæu? Asta e cea mai importantæ întrebare pentru înflelegerea comportamentului pacientului øi pentru planificarea intervenfliei decisive care°l va elibera øi°i va permite sæ træiascæ din plin. Din moment ce simptomele sale sunt un înlocuitor al acfliunii interzise, dupæ cum a demonstrat Freud, eliberarea de interdicflie va tinde totodatæ sæ°l vindece de simptome. E nevoie de experienflæ øi subtilitate pentru a desprinde porunca parentalæ decisivæ din „zgomotul de fond“. Cele mai sigure indicii le oferæ ræspunsul la a patra întrebare: (d) Ce trebuia sæ faci pentru ca pærinflii tæi sæ zâmbeascæ sau sæ chicoteascæ? Ræspunsul indicæ ispita, care reprezintæ alternativa la comportamentul interzis. Steiner consideræ cæ în cazul alcoolicilor, interdicflia este „Nu gândi!“, iar bæutul în exces constituie un program pentru a nu gândi.102 Absenfla gândirii se vede foarte bine în platitudinile de pahar frecvent întâlnite la jucætorii de „Alcoolicul“ øi la simpatizanflii lor, øi chiar mai bine în cele pe care øi le vând unii altora la terapia de grup „pentru alcoolici“.103 Ele spun cæ „alcoolicii“ nu sunt oameni reali øi n°ar trebui tratafli ca niøte oameni reali, ceea ce nu e adeværat. Heroina creeazæ o dependenflæ mai mare øi mai sinistræ decât alcoolul, iar Synanon a dovedit concludent cæ dependenflii de heroinæ sunt oamen reali. În ambele cazuri, persoana realæ iese la ivealæ 102

103

Steiner, C.M. „The Treatment of Alcoholism“. Transactional Analysis Bulletin, 6: 69°71, Iulie 1967. De asemenea, „The Alcoholic Game“. Quarterly Journal of Studies on Alcohol, 30: 920°938, Decembrie 1969, cu comentarii a øase autoritæfli eminente în subiectul alcoolismului. Recent a fost publicatæ cartea doctorului Steiner pe aceastæ temæ, Games Alcoholics Play (Grove Press, 1971). Karpman, S. „Alcoholic ‘Instant Group Therapy’“. Transactional Analysis Bulletin, 4: 69°74, Octombrie 1965.

328

Eric Berne

dupæ ce dependentul reduce la tæcere vocile seducætoare din capul lui care°l îndeamnæ sæ°øi continue obiceiul, întærite la momentul oportun de cerinfle fizice. Se pare cæ tranchilizantele øi fenotiazinele îøi datoreazæ eficienfla în parte faptului cæ înæbuøæ vocile Parentale care°l fac pe Copil sæ fie mereu agitat sau îl nedumeresc cu veønicele lor „Nu aøa!“ øi „Ha°ha!“ Aøadar, pe scurt, pentru a completa matricea goalæ din figura 14, astfel încât sæ arate ca acelea din figurile 6, 8 øi 9, e nevoie de o Prescripflie sau Inspiraflie (PI), un Model sau Program de Instruire (AI) øi o Interdicflie sau Poruncæ Parentalæ (CI), împreunæ cu toate Provocærile (CP) care pot fi obflinute. Cele mai puternice directive de scenariu sunt date în timpul dramei de familie (capitolul 3), care întæreøte în anumite privinfle spusele anterioare ale pærinflilor, iar în altele demonstreazæ cæ aceøtia sunt niøte impostori ipocrifli. Aceste scene sunt cele care afirmæ în modul cel mai pætrunzætor ce vor pærinflii sæ°øi învefle copilul cu privire la scenariul lui. Øi trebuie flinut minte cæ vorbele rostite ræspicat au efect la fel de profund øi de persistent ca øi aøa°numitele „comunicæri nonverbale“.104

B. Parada familiei Matricile de scenariu din capitolele 6 øi 7 aratæ cum au fost transmise principalele elemente ale instrumentariului scenariului — preceptele Parentale, modelele Adulte øi comenzile de scenariu ale Copilului — de la pærinfli la odrasla lor. Figura 7 aratæ mai detaliat felul în care i se transmite lui Jeder cel mai important element, porunca, de cætre unul dintre pærinflii sæi, de obicei cel de sex opus. Toate astea constituie o bunæ pregætire pentru studierea figurii 15, care aratæ cum se poate transmite o poruncæ de la o generaflie la alta. O astfel de serie se numeøte „parada familiei“. În exemplul dat, aceeaøi poruncæ leagæ cinci generaflii. 104

Berne, E. „Concerning the Nature of Communication“. Psychiatric Quarterly, 27: 185°198, 1953.

P

A

P

A

C

Tatæl

P

A

P

A

C

Bunica

O paradæ a familiei Figura 15

Pacienta

C

A

P

A

P

P A C

P A C

Nepoata

A

A

Fiul

P

P

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

329

330

Eric Berne

Situaflia prezentatæ în figura 15 nu este deloc neobiønuitæ. Pacienta a auzit sau a væzut cæ bunica sa a fost o învinsæ, øtie foarte bine cæ tatæl ei a fost un învins, se aflæ în terapie pentru cæ e o învinsæ, fiul ei merge la clinicæ pentru cæ e un învins, iar nepoata ei dæ deja semne la øcoalæ cum cæ va fi, øi ea, o învinsæ. Atât pacienta, cât øi terapeutul øtiu cæ lanflul de cinci generaflii trebuie rupt undeva, cæci altfel se poate perpetua pe termen nedefinit, la generafliile viitoare. Acest lucru e un bun stimulent pentru pacientæ sæ se facæ bine*, din moment ce, dacæ reuøeøte, îøi poate retrage porunca datæ fiului ei, pe care probabil o întæreøte, færæ voie, de fiecare datæ când se întâlnesc. Astfel, lui i°ar fi mult mai uøor sæ se facæ bine, lucru care ar avea un efect benefic asupra întregului viitor al nepoatei øi, poate, asupra copiilor acesteia. Un efect al cæsætoriei ar trebui sæ fie diluarea poruncilor øi provocærilor, din moment ce soflul øi soflia au, fiecare, trecutul propriu øi le dau copiilor lor directive diferite. De fapt, rezultatele sunt la fel ca în cazul genelor. Dacæ un învingætor se cæsætoreøte cu o învingætoare (dupæ cum øi tind aceøti oameni), copiii lor pot fi øi mai mari învingætori. Dacæ un învins se cæsætoreøte cu o învinsæ (cum øi tind aceøti oameni), copiii lor pot fi øi mai mari învinøi. Dacæ mariajul este mixt, rezultatele vor fi mixte. Øi în oricare dintre situaflii ræmâne posibilitatea unui regres.

C. Transmiterea culturalæ Figura 16 ilustreazæ transmiterea preceptelor, modelelor øi comenzilor de°a lungul a cinci generaflii. În acest caz avem *

Prin intermediul paradei familiei jocurile øi scenariul unei paciente (a cærei stræ°stræbunicæ a træit pânæ la o vârstæ foarte înaintatæ pæstrându°øi memoria intactæ) au putut fi urmærite pânæ în vremea ræzboaielor napoleoniene øi proiectate în viitor, prin intermediul nepoflilor ei, pânæ în anul 2000.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

331

norocul de a dispune de informaflii privind un scenariu „bun“, de învingætor, nu de unul „ræu“, de învins. Acest plan de viaflæ poate fi numit „Fiul meu, doctorul“; am ales drept exemplu vraciul ereditar al unui cætun din junglæ din Mærile Sudului. Explicaflia este dupæ cum urmeazæ: Pornim de la un tatæ øi o mamæ. Tatæl, din generaflia a V°a, s°a næscut pe la 1860 øi s°a cæsætorit cu fiica unei cæpetenii. Fiul lor, din generaflia a IV°a, s°a næscut pe la 1885 øi s°a cæsætorit tot cu fiica unei cæpetenii. Fiul acestora, din generaflia a III°a, s°a næscut în 1910 øi a urmat acelaøi scenariu. Fiul lui, în generaflia a II°a, næscut în 1935, a urmat un model puflin diferit. În loc sæ devinæ vraci ereditar, a urmat studii de medicinæ în Suava, Fiji, øi a devenit ceea ce se numea pe atunci „asistent medical bæøtinaø“. S°a cæsætorit øi el cu fiica unei cæpetenii, iar fiul lor, din generaflia I, næscut în 1960, plænuieøte sæ calce pe urmele tatælui sæu, atâta doar cæ, în virtutea evenimentelor istorice, se va numi „asistent medical“, sau chiar ar putea sæ meargæ la Londra øi sæ devinæ medic plin. Astfel, fiul din fiecare generaflie devine tatæl (T) generafliei urmætoare, iar soflia sa devine mama (M). Fiecare tatæ øi mamæ transmite acelaøi precept sau inspiraflie de la Pærintele din ei la Pærintele din fiul lor: „Fii un bun vraci.“ Adultul tatælui transmite Adultului fiului secretele meseriei sale, pe care mama, desigur, nu le cunoaøte. Dar mama øtie ce°øi doreøte sæ facæ fiul ei; de fapt, încæ de foarte micæ øtia cæ vrea ca fiul ei sæ devinæ ori cæpetenie, ori vraci. Din moment ce, evident, el va deveni vraci, mama transmite de la Copilul ei la Copilul lui (de la hotærârea ei din copilæria micæ la primii lui ani de viaflæ) ispita beneficæ: „Fii învingætor ca vraci.“ În acest caz (figura 16), parada familiei este prezentatæ într°o formæ mai completæ. Se poate vedea cæ preceptele tatælui øi programul de instruire al acestuia formeazæ douæ linii paralele care coboaræ direct de la o generaflie la alta, din 1860 în 1960. Preceptele mamei øi porunca acesteia („Sæ nu dai greø“) sunt øi ele paralele øi vin din lateral în fiecare ge-

A

1885 #4

Figura 16

Transmiterea culturalæ

C

P

C

1960 #1

C

A

1935 #2

T P

A

1910 #3

C

A

P

M

„Fii învingætor.“

C

A

P

M

„Iatæ secretele.“

CM:

„Fii bun în meseria ta.“

AT:

„Fiul meu, doctorul“

PT øi PM:

Scenariul:

C

P

C

T

A

T

A

1860 #5

P

C

P

A

A

C

M

P

P

T

M

T

332 Eric Berne

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

333

neraflie. Aceasta demonstreazæ limpede transmiterea „culturii“ pe o perioadæ de o sutæ de ani. Diagrame similare se pot trasa pentru orice element al „culturii“ øi pentru orice „rol“ din societatea ruralæ. Într°o paradæ de familie a fiicelor, ale cæror rol poate fi cel de „mamæ a unui vraci de succes“, diagrama ar aræta exact la fel, atâta doar cæ M°urile øi T°urile ar face schimb de locuri. Într°un sat în care unchii sau soacrele au influenfle importante asupra scenariului copiilor, diagrama ar putea fi mai complicatæ, dar în principiu ar aræta la fel. Trebuie observat cæ în aceastæ paradæ a învingætorilor, scenariul øi antiscenariul coincid, ceea ce reprezintæ cea mai bunæ cale de a obfline un învingætor. Dar dacæ mama a III°a, spre exemplu, ar fi fost din întâmplare fiica unei cæpetenii alcoolice, ea ar fi putut sæ°i transmitæ fiului ei o poruncæ de scenariu negativæ. Atunci ar fi apærut necazurile, din moment ce între antiscenariul øi scenariul acestuia ar fi existat un conflict. În timp ce Pærintele mamei i°ar fi spus fiului sæ fie un bun vraci, Copilul ei ar fi putut sæ arate fascinaflie øi veselie în timp ce°i istorisea bæiatului întâmplæri legate de prostia bunicului øi de performanflele lui cu bæutura. Ulterior, bæiatul ar putea sæ fie dat afaræ din øcoala medicalæ pentru beflie øi sæ°øi petreacæ restul vieflii jucând „Alcoolicul“, tatæl dezamægit jucând „Persecutorul“, iar mama nostalgicæ, „Salvatorul“.*

D. Influenfla bunicilor Cea mai complicatæ parte a analizei scenariului în practica clinicæ vizeazæ identificarea influenflei bunicilor. Ea este ilustratæ în figura 17, care constituie o variantæ mai detaliatæ a figurii 16. Se poate vedea cæ, la mamæ, CP este împærflit în *

De fapt, parada de familie descrisæ mai sus se bazeazæ parflial pe materiale antropologice øi istorice øi parflial pe arborele genealogic al unor medici americani.

334

Eric Berne

douæ pærfli, CPT øi CPM. CPT reprezintæ influenfla exercitatæ de tatæl ei când ea era foarte micæ (Pærintele Tatæ al Copilului ei), iar CPM reprezintæ influenfla mamei (Pærintele Mamæ al Copilului ei). Aceastæ împærflire poate sæ paræ complicatæ øi nepracticæ la prima vedere, dar nu øi pentru cel obiønuit sæ gândeascæ în termeni de stæri ale Eului. Pacienflilor, spre exemplu, nu le trebuie prea mult timp ca sæ învefle sæ facæ deosebirea dintre CPT øi CPM în ei înøiøi. „Când eram micæ, tatei îi plæcea sæ mæ facæ sæ plâng, iar mama mæ îmbræca sexi“, spune prostituata frumuøicæ øi înlæcrimatæ. „Tatei îi plæcea sæ mæ aræt isteaflæ, iar mamei îi plæcea sæ mæ îmbrace elegant“, spune psiholoaga inteligentæ øi bine îmbræcatæ. „Tata spunea cæ fetele nu°s bune de nimic, iar mama mæ îmbræca precum un bæiefloi“, spune rebela înspæimântatæ în hainele ei bæiefleøti. Fiecare dintre aceste femei øtia foarte bine când comportamentul îi era cælæuzit de influenflele timpurii din partea tatælui (CPT) sau din partea mamei (CPM). Când plângea, era isteaflæ sau speriatæ, fæcea acest lucru pentru tatæ, iar când aræta sexi, elegantæ sau bæiefloasæ, urma instrucfliunile mamei. Amintindu°ne cæ, în general, comenzile scenariului tind sæ provinæ de la pærintele de sex opus, CPT al mamei este electrodul ei, iar CPM al tatælui este electrodul lui (iaræøi figura 10). Astfel, comenzile de scenariu date lui Jeder de mamæ vin de la tatæl acesteia, aøa cæ se poate spune cæ „programarea scenariului lui Jeder vine de la bunicul sæu matern“.101 Comenzile date lui Zoe de tatæ vin de la mama acestuia, aøa cæ programarea scenariului lui Zoe vine de la bunica sa paternæ. Aøadar, electrodul este mama (bunicul) din mintea lui Jeder, iar în cazul lui Zoe, tatæl (bunica) din mintea ei.102 Aplicând aceasta la cele trei cazuri de mai sus, bunica prostituatei a avut mai multe cæsætorii cu bærbafli cruzi (øi mai multe divorfluri), bunica psiholoagei era o scriitoare binecunoscutæ, iar bunica bæiefloaicei, o militantæ pentru drepturile femeii. Acum se poate înflelege de ce, în parada de familie prezentatæ în figura 15, generafliile alternau din punctul de vedere al

335

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Copilul mamei CPM CPT

Copilul tatælui „Electrodul“ ei

„Electrodul“ lui

CPM CPT

A

A

C

C

„electrodul“ de la



CPM CPT

„electrodul“ de la

A C Copilul din

 sau din 



CPM = Copilul Pærintelui Mamei = Bunicul matern CPT = Copilul Pærintelui Tatælui = Bunica paternæ

Transmiterea de la bunici Figura 17

sexului — bunicæ, tatæ, pacientæ, fiu øi nepoatæ. Pe de altæ parte, figura 16 ilustreazæ cum poate fi adaptatæ aceastæ diagramæ pentru a urmæri direct, descendent, fie linia masculinæ, fie cea femininæ. Tocmai din cauza acestui fel de versatilitate, diagrama matricii scenariului este un instrument atât de valoros. Are proprietæfli pe care nici mæcar creatorul ei nu le°a bænuit. Aici, ea oferæ o metodæ simplificatæ care contribuie la înflelegerea unor chestiuni complexe, cum ar fi istoria familiei, transmiterea elementelor culturale øi influenfla psihologicæ a bunicilor.

E. Suprascenarizarea Pentru transmiterea scenariului existæ douæ cerinfle. Jeder trebuie sæ fie capabil, pregætit øi dispus sau chiar dornic sæ°l accepte, iar pærinflii lui trebuie sæ vrea sæ i°l transmitæ.

336

Eric Berne

În ce°l priveøte pe Jeder, este capabil, fiindcæ sistemul lui nervos e construit cu scopul de a fi programat, de a primi stimuli senzoriali øi sociali øi de a°i organiza în modele care°i vor regla comportamentul. Pe mæsuræ ce corpul øi mintea lui se maturizeazæ, Jeder devine tot mai pregætit pentru tipuri din ce în ce mai complexe de programare. E dispus sæ accepte transmiterea scenariului, fiindcæ are nevoie de modalitæfli de a°øi structura timpul øi de a°øi organiza activitæflile. De fapt, nu e doar dispus, ci de°a dreptul dornic, fiindcæ Jeder e mai mult decât un computer pasiv. La fel ca majoritatea animalelor, tânjeøte dupæ „finalizare“ — nevoia de a termina ceea ce începe; iar dincolo de asta, are marea aspiraflie omeneascæ spre scop. Plecând de la miøcæri aleatorii, Jeder ajunge în cele din urmæ sæ øtie ce sæ spunæ dupæ „bunæ ziua“. La început se mulflumeøte cu reacflii instrumentale, care devin scopuri în sine: incorporare, eliminare, intruziune øi locomoflie, ca sæ folosim termenii lui Erikson. Aici gæsim începuturile mæiestriei Adultului, plæcerea pe care o gæseøte acesta în acfliune øi în ducerea ei la bun sfârøit: transferul reuøit al hranei din linguriflæ în guræ, mersul independent pe podea. La început, scopul lui Jeder este mersul, apoi mersul spre ceva. Odatæ ce începe sæ meargæ spre oameni, trebuie sæ øtie ce sæ facæ dupæ ce ajunge la destinaflie. La început, oamenii îi zâmbesc øi°l îmbræfliøeazæ, iar el nu trebuie decât sæ existe sau, cel mult, sæ se cuibæreascæ în braflele lor. Ceilalfli nu aøteaptæ din partea lui nimic mai mult decât sæ ajungæ pânæ la ei. Mai târziu încep sæ aøtepte øi altceva, aøa cæ Jeder învaflæ sæ spunæ „bunæ“. Dupæ o vreme nu mai ajunge nici asta, iar oamenii aøteaptæ mai mult, aøa cæ el învaflæ sæ le ofere diferifli stimuli, ca sæ obflinæ în schimb reacfliile lor. Astfel, Jeder le este veønic recunoscætor pærinflilor sæi (chiar dacæ poate sæ paræ greu de crezut), pentru cæ°i oferæ un model: cum sæ abordeze oamenii în aøa fel încât sæ obflinæ reacfliile dorite. Asta e foamea de structuræ, foamea de model øi, pe termen lung, foamea de scenariu. Aøa cæ Jeder acceptæ scenariul fiindcæ tânjeøte dupæ el. În ce°i priveøte pe pærinfli, aceøtia sunt capabili, dispuøi øi dornici ca urmare a ceea ce s°a clædit în ei de°a lungul mileni-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

337

ilor de evoluflie: dorinfla de a°øi îngriji, proteja øi învæfla progenitura, dorinflæ ce poate fi înæbuøitæ doar de cele mai puternice forfle interioare øi exterioare. Dar dincolo de asta, dacæ au fost la rândul lor „scenarizafli“ cum trebuie, nu sunt doar dispuøi, ci chiar dornici, øi gæsesc o mare satisfacflie în creøterea copilului. Însæ unii pærinfli sunt din cale°afaræ de dornici. Creøterea copilului, pentru ei, nu e nici sarcinæ anostæ, nici bucurie, ci compulsie. Mai concret, nevoia lor de a transmite precepte, modele øi comenzi depæøeøte cu mult nevoia copilului de programare parentalæ. Aceastæ compulsie e o chestiune complexæ, împærflitæ aproximativ în trei aspecte: (1) Dorinfla de nemurire; (2) Cerinflele scenariului pærinflilor, care pot sæ meargæ de la „Nu face greøeli“ pânæ la „Fæ viafla copilului tæu un coømar“. (3) Dorinfla pærinflilor de a se descotorosi de comenzile propriului lor scenariu øi de a le transmite altcuiva, aøa încât ei sæ se elibereze. Sigur cæ aceastæ expulzare nu funcflioneazæ, aøa cæ trebuie încercatæ în repetate rânduri, la nesfârøit. Aceste asalturi continue asupra psihismului copilului sunt binecunoscute psihiatrilor pediatri øi terapeuflilor care lucreazæ cu familii, ei dându°le diferite nume. Din punctul de vedere al analizei scenariului, ele reprezintæ o formæ de „suprascenarizare“, iar directivele excesive care°i sunt impuse copilului øi care°l „alimenteazæ“ mult mai mult decât cere foamea lui de scenariu pot fi numite episcenariul sau suprascenariul sæu. De obicei, reacflia lui este de a le respinge într°o formæ sau alta, dar poate sæ urmeze politica pærinflilor lui øi sæ încerce sæ le transfere asupra altcuiva. Din acest motiv, Fanita English105 a numit episcenariul „Cartoful fierbinte“, iar încercærile permanente de a le trece de la unul la altul, „Jocul cartofului fierbinte“. Dupæ cum aratæ autoarea în lucrarea sa originalæ pe acest subiect, tot felul de oameni joacæ acest joc, inclusiv unii terapeufli; ea dæ exemplul lui Joe, care studia psihologia øi a cærui 105

English, F. „Episcript and the ‘Hot Potato’ Game“. Transactional Analysis Bulletin, 8: 77°82, Octombrie 1969.

338

Eric Berne

ræsplatæ a scenariului, din partea mamei, era: „Sæ sfârøeøti la balamuc.“ Astfel, el avea obiceiul de a alege, pentru tentativele sale terapeutice nepricepute, oameni care erau buni candidafli pentru spitalul de psihiatrie, øi reuøea sæ°i ajute sæ ajungæ acolo. Din fericire, supervizorul sæu i°a observat zâmbetul „de scenariu“ care°i apærea pe faflæ ori de câte ori unul dintre pacienflii lui se apropia de o cædere nervoasæ øi a pus capæt întregii poveøti, convingându°l sæ renunfle la psihologie, sæ°øi construiascæ o carieræ în afaceri øi sæ caute sæ se trateze el însuøi. Ræsplata scenariului, în cazul lui, era un episcenariu sau „cartof fierbinte“ preluat de la mamæ, care°øi petrecuse viafla încercând „sæ nu ajungæ la balamuc“, dupæ cum spunea ea adesea. Mama primise de la unul dintre pærinfli directiva de a ajunge la balamuc øi a încercat sæ scape de ea transferându°i°o lui Joe, care, la rândul lui, a încercat s°o transfere pacienflilor sæi. Astfel, pærinflii transmit scenariul în contextul rolului lor normal de pærinte — acela de a°øi îngriji, proteja øi încuraja copiii arætându°le, pe cât de bine le stæ în putinflæ, cum sæ træiascæ. Suprascenarizarea poate apærea din diferite motive. Cel mai patologic este încercarea de a scæpa de un episcenariu transmiflându°l unuia dintre copii. Episcenariul, mai ales dacæ este unul „hamartic“, tragic, devine cartoful fierbinte pe care nimeni nu vrea sæ°l pæstreze. Dupæ cum aratæ English, Profesorul, adicæ Adultul din Copil, este cel care spune: „Cine are nevoie de aøa ceva?“ øi decide cæ se poate descotorosi de el, ca de un blestem într°un basm, transferându°l altcuiva.

F. Combinarea directivelor scenariului Cu trecerea anilor øi pe mæsuræ ce scenariul este adaptat pe baza experienflei, comenzile, modelele øi prescripfliile parentale se combinæ în asemenea mæsuræ, încât devin greu de diferenfliat unele de altele în comportamentul persoanei øi de determinat care este „calea comunæ finalæ“. Individul

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

339

adoptæ un program sau o rutinæ care le sintetizeazæ pe toate. Principalele ræsplæfli ale scenariului apar sub forma „etalærii finale“. Dacæ ræsplata e negativæ, elementele scenariului pot fi cât se poate de evidente pentru observatorul experimentat — cum se întâmplæ în caz de psihozæ, delirium tremens, accidente auto, sinucidere sau crimæ. În cazul ræsplæflilor pozitive, directivele scenariului sunt mai greu de delimitat, în parte fiindcæ, în astfel de cazuri, existæ de obicei permisiuni largi acordate de pærinfli, iar acestea pot sæ mascheze directivele. Sæ luæm drept exemplu urmætoarea poveste de dragoste din viafla realæ, preluatæ dintr°o øtire prezentatæ în ziarul local al unui oraø mic:

Istoria romanticæ se repetæ în familia X Cu cincizeci de ani în urmæ, un soldat australian a mers în Anglia, ca sæ lupte în primul ræzboi mondial. Se numea John X, iar în Anglia a cunoscut°o pe Jane Y, cu care s°a cæsætorit. Dupæ terminarea ræzboiului, s°au stabilit în America. Douæzeci øi cinci de ani mai târziu, cei trei copii ai lor îøi petreceau vacanfla în Anglia. Tom X, fiul, s°a cæsætorit cu Mary Z, din Great Snoring, Norfolk, iar cele douæ surori ale sale s°au cæsætorit cu doi englezi. În aceastæ toamnæ, Jane, fiica lui Tom øi Mary X, care øi°a petrecut vacanfla în Great Snoring împreunæ cu mætuøa ei, øi°a anunflat logodna cu Harry J, øi el din Great Snoring. Jane a absolvit liceul în oraøul nostru. Cuplul intenflioneazæ ca, dupæ cæsætorie, sæ se mute în Australia.

E un exercifliu interesant sæ încercæm sæ extragem preceptele, modelele, comenzile øi permisiunile probabile pe care John X øi soflia sa, Jane, le°au transmis prin Tom øi Mary nepoatei lor, Jane. Trebuie remarcat cæ programarea scenariului este un proces firesc, spontan, precum creøterea buruienilor øi a florilor, øi are loc færæ a se lua în considerare chestiuni morale sau consecinfle. Uneori, scenariul øi antiscenariul se alimenteazæ

340

Eric Berne

reciproc, cu cele mai drastice rezultate. Directivele Parentale îi pot oferi Copilului libertatea de a face un ræu uriaø altor oameni. Din punct de vedere istoric, astfel de combinaflii nefericite au dat naøtere conducætorilor din ræzboaie, cruciade øi masacre, iar la nivel individual, asasinatelor politice. În astfel de cazuri, Pærintele mamei spune: „Fii bun!“ øi „Fii celebru!“, în timp ce Copilul ei dæ directiva: „Omoaræ°i pe tofli!“ Apoi Adultul tatælui îi aratæ bæiatului cum se omoaræ oamenii, învæflându°l sæ foloseascæ arme de foc, în flærile civilizate, øi cuflitul, în flærile necivilizate. Majoritatea oamenilor îøi petrec viafla învæluifli confortabil în matricea scenariului lor. E patul pe care li l°au aøternut pærinflii øi la care au mai adæugat ei înøiøi câteva decorafliuni. Poate sæ fie infestat cu insecte, poate salteaua are cocoloaøe, dar e patul lor øi s°au obiønuit cu el încæ din fragedæ pruncie, aøa cæ puflini sunt dispuøi sæ°l schimbe cu altul, mai bine construit øi mai potrivit circumstanflelor lor de viaflæ. În definitiv, „matrix“ este termenul latinesc pentru pântecele mamei, iar scenariul reprezintæ aproximarea cea mai apropiatæ øi mai confortabilæ a acestui loc, odatæ ce uterul propriu°zis a fost pæræsit pentru totdeauna. Dar pentru cei care hotæræsc totuøi sæ se aventureze pe cont propriu øi sæ spunæ: „Mamæ, prefer sæ fac cum øtiu eu“, existæ mai multe posibilitæfli. Dacæ sunt norocoøi, se poate ca mama însæøi sæ fi inclus în matrice o eliberare sau un antidot al vræjii rezonabil, caz în care individul reuøeøte singur sæ se desprindæ. O altæ cale presupune ajutorul din partea prietenilor, al apropiaflilor øi al vieflii însæøi, dar asta se întâmplæ rar. A treia cale este cea a analizei de scenariu competente, prin care individul primeøte permisiunea sæ°øi regizeze singur spectacolul.

G. Rezumat Matricea scenariului este o diagramæ menitæ sæ ilustreze øi sæ analizeze directivele transmise de la pærinfli øi bunici la

341

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

generaflia actualæ. Pe termen lung, acestea vor determina planul de viaflæ al persoanei øi ræsplata ei finalæ. Dupæ cum indicæ informafliile actuale, cele mai hotærâtoare comenzi vin din partea stærii de Copil a Eului pærintelui de sex opus. Starea de Adult a Eului pærintelui de acelaøi sex îi oferæ persoanei modelul care°i stabileøte interesele øi cursul existenflei în timp ce°øi îndeplineøte planul de viaflæ. Între timp, ambii pærinfli, prin starea de Pærinte a Eului, îi oferæ prescripfliile, inspirafliile sau sloganurile care°i formeazæ contrascenariul; acesta umple pauzele din desfæøurarea scenariului. Dacæ individul ia mæsurile adecvate, contrascenariul poate sæ preia conducerea øi sæ anuleze scenariul. Tabelul de mai jos (elaborat pe baza rezultatelor lui Steiner102) ilustreazæ elementele din cazul unui bærbat cu scenariul „Alcoolic“. În prima coloanæ se aflæ starea activæ a Eului la fiecare dintre pærinfli. Literele din parantezæ indicæ starea receptivæ a Eului protagonistului, iar urmætoarea coloanæ aratæ tipul directivelor. Ultimele douæ coloane nu au nevoie de explicaflie. Copilul

Porunci øi

Mamei (C)

provocæri

Scenariu

„Nu gândi, bea!“

Cursul vieflii

„Bea øi

Adultul Tatælui (A)

Program (Model)

Ambii

Prescripflie

Pærinfli (P)

(Slogan)

munceøte.“ Contrascenariu

„Munceøte pe brânci.“

Chiar dacæ originea directivelor scenariului (dar probabil nu øi punctul lor de inserflie) variazæ de la caz la caz, matricea scenariului ræmâne oricum una dintre cele mai utile øi mai relevante diagrame din istoria øtiinflei, întrucât comprimæ întregul plan al unei viefli omeneøti øi destinul ei final într°o reprezentare graficæ simplæ, uøor de înfleles øi uøor de verificat, care indicæ totodatæ cum poate fi schimbatæ.

342

Eric Berne

H. Responsabilitatea pærinflilor Sloganul dinamic al analizei tranzacflionale øi al analizei de scenariu este: „Nu uita de sfincter!“ Principiul lor clinic constæ în a observa toate miøcærile tuturor muøchilor fiecærui pacient în fiecare clipæ pe parcursul unei øedinfle de grup. Iar motto°ul lor existenflial este: „Practicanflii analizei tranzacflionale sunt sænætoøi, fericifli, bogafli øi curajoøi øi au ocazia de a cælætori pretutindeni øi de a întâlni cei mai simpatici oameni din lume, la fel ca øi atunci când se aflæ acasæ øi°øi practicæ meseria, tratându°øi pacienflii.“ În acest context, curajul constæ în a ataca întreaga problemæ a destinului omenesc øi a°i gæsi soluflia prin folosirea sloganului dinamic øi a principiului clinic. Prin urmare, analiza scenariului este soluflia la problemele destinului omenesc; ea ne spune (vai!) cæ soarta ne e stabilitæ dinainte în mare mæsuræ øi cæ liberul arbitru, în aceastæ privinflæ, e pentru majoritatea oamenilor o iluzie. R. Allendy106, de exemplu, aratæ cæ pentru fiecare individ care se confruntæ cu hotærârea de a se sinucide, aceastæ hotærâre e un demers solitar, chinuitor øi aparent autonom. Însæ indiferent de vicisitudinile din fiecare caz individual, „rata“ sinuciderilor ræmâne relativ constantæ de la an la an. Singura cale de a înflelege (darwinist) acest lucru este de a considera cæ destinul omenesc este rezultatul programærii parentale, øi nu al hotærârilor individuale „autonome“. Øi atunci, în ce constæ responsabilitatea pærinflilor? Programarea scenariului nu e „vina“ lor, dupæ cum nici un defect ereditar ca diabetul sau platfusul ori un talent ereditar, pentru muzicæ sau matematicæ, nu sunt din „vina“ lor. Pærinflii nu fac decât sæ transmitæ mai departe elementele dominante 106

Allendy, R. Le problème de la destinée, étude sur la fatalité intérieure. Librairie Gallimard, Paris, 1927. Pe de altæ parte, L. du Nouy (Human Destiny. Signet Booky, New York, 1949) pune un accent mai mare asupra forflelor externe, væzute din perspectiva unui om de øtiinflæ religios.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

343

øi recesive pe care le°au preluat de la pærinflii øi bunicii lor. Directivele scenariului, la fel ca genele, sunt amestecate permanent, precum cærflile de joc, ca urmare a faptului cæ e nevoie de doi pærinfli pentru a se naøte un copil. Pe de altæ parte, instrumentarul scenariului este mult mai flexibil decât cel genetic øi suportæ permanent modificæri ca urmare a influenflelor exterioare, cum ar fi experienfla de viaflæ øi poruncile date de alfli oameni. Doar rareori e posibil sæ se anticipeze când sau cum spusele ori faptele unei persoane din afaræ vor modifica scenariul individului. Poate fi vorba de o banalæ remarcæ întâmplætoare, auzitæ færæ voie, la un carnaval sau pe un coridor, sau de rezultatul unei relaflii formale, cum ar fi cæsnicia, educaflia øcolaræ ori psihoterapia. Se observæ adesea cæ soflii îøi influenfleazæ treptat, reciproc, atitudinea faflæ de viaflæ øi oameni, iar aceste schimbæri se reflectæ în tonusul musculaturii lor faciale øi în gesturile lor, aøa cæ în cele din urmæ cei doi ajung sæ semene unul cu altul. Pærintele care vrea sæ°øi modifice scenariul, astfel încât sæ nu le impunæ copiilor sæi aceleaøi directive care i°au fost impuse lui, trebuie mai întâi de toate sæ se familiarizeze cu starea de Pærinte a Eului øi cu vocile Parentale pe care le poartæ în minte øi pe care copiii învaflæ sæ le „investeascæ“ prin comportamentele declanøatoare adecvate. Din moment ce pærintele este mai vârstnic øi, teoretic, mai înflelept în anumite privinfle decât copiii sæi, el are datoria øi responsabilitatea de a°øi controla comportamentul Parental. Va reuøi sæ facæ acest lucru doar dacæ°øi pune Pærintele sub controlul Adultului. Dincolo de asta, este øi el produsul educafliei Parentale în aceeaøi mæsuræ ca øi copiii sæi. O dificultate constæ în aceea cæ un copil reprezintæ copia pærintelui øi nemurirea. Orice pærinte e încântat, pe faflæ sau în tainæ, când copiii sæi reacflioneazæ la fel ca el, chiar øi atunci când aceøtia îi imitæ cele mai rele træsæturi. Tocmai la aceastæ încântare trebuie sæ renunfle, sub controlul Adultului, dacæ vrea sæ°øi vadæ copiii adaptându°se la sistemul solar øi la toate ramificafliile acestuia mai bine decât a reuøit el însuøi.

344

Eric Berne

Iar acum suntem pregætifli sæ vedem ce se întâmplæ când Jeder, care°i reprezintæ pe tofli oamenii laolaltæ øi pe oricare dintre ei separat, vrea sæ schimbe planul, benzile audio din mintea lui øi programul dictat de ele, øi devine un tip aparte de om — Pat, pacientul.

Partea a IV-a SCENARIUL ÎN PRACTICA CLINICÆ

Capitolul 16 ETAPELE PRELIMINARE A. Introducere Din moment ce influenfla scenariului de viaflæ începe sæ se exercite încæ înainte de naøtere, iar „etalarea finalæ“ sau ræsplata supremæ survine la moarte sau mai târziu, clinicianul are rareori ocazia de a urmæri un scenariu de la început pânæ la sfârøit. Avocaflii, bancherii, medicii de familie øi clericii, mai ales aceia care°øi desfæøoaræ activitatea în oraøe mici, au cele mai mari øanse de a cunoaøte toate secretele vieflii unui om pe o perioadæ atât de lungæ. Dar cum analiza psihiatricæ a scenariului a luat fiinflæ doar cu câfliva ani în urmæ, nu existæ, de fapt, nici un singur exemplu de observare clinicæ integralæ a unui curs al vieflii sau scenariu. În prezent, cea mai bunæ cale de a obfline o imagine cuprinzætoare în timp este cu ajutorul lucrærilor biografice, dar de obicei acestea au lipsuri în multe privinfle importante; cu ajutorul biografiilor øtinfliifice sau romanflate se poate ræspunde la pufline din întrebærile amintite în capitolele anterioare. Primul demers apropiat într°o anumitæ mæsuræ de analiza scenariului a fost cartea lui Freud despre Leonardo da Vinci.107 Urmætoarea piatræ de hotar este biografia lui Freud însuøi scrisæ de Ernest Jones108, acesta având avantajul de a°øi cunoaøte personal subiectul. Erikson a studiat planul de viaflæ øi cursul vieflii a doi lideri de 107 108

Freud, S. Leonardo da Vinci: A Study in Psychosexuality. Vintage Books, New York, 1955. Jones, E. The Life and Work of Sigmund Freud. Basic Books, New York, 1953°1957.

348

Eric Berne

succes, Martin Luther øi Mahatma Gandhi.109 Biografia lui Henry James la care Leon Edel continuæ sæ lucreze110 øi studiul lui Zeligs asupra relafliei dintre Hiss øi Chamberlain111 dezvæluie de asemenea numeroase elemente ale scenariului. Dar în toate aceste cazuri, se pot face doar presupuneri cu privire la directivele timpurii. Abordarea cea mai apropiatæ de un studiu øtiinflific al scenariului se gæseøte în lucrærile lui McClelland.112 El a studiat relaflia dintre poveøtile ascultate øi citite de copii øi motivele lor de a træi. Mulfli ani mai târziu, opera sa a fost continuatæ de Rudin.113 Rudin a studiat cauza morflii în rândul celor motivafli de astfel de poveøti. „Oamenii cu rezultate“ trebuie sæ fie „buni“, aøa cæ tind sæ°øi controleze atent simflæmintele øi, adesea, suferæ de ulcer sau de hipertensiune. Rudin a comparat acest grup cu grupul celor care°øi doresc „putere“ øi se exprimæ liber prin acfliune, pentru a o obfline; la ei se înregistreazæ o ratæ ridicatæ a decesului cu cauze pe care le vom numi „conforme cu scenariul“: sinucidere, omucidere øi cirozæ hepaticæ provocatæ de excesul de bæuturæ. Scenariile „oamenilor cu rezultate“ se bazau pe poveøti despre izbânzi, pe când cele ale oamenilor „dornici de putere“ aveau la bazæ poveøti despre acfliuni riscante, iar Rudin ne spune ce fel de moarte îøi pregætea fiecare. Studiul a fost efectuat pe o duratæ de douæzeci øi cinci de ani øi se integreazæ foarte bine în contextul analizei scenariului, aøa cum am prezentat°o aici. 109 110 111 112 113

Erikson, E. Young Man Luther. W.W. Norton & Company, New York, 1958. Gandhi’s Truth. W.W. Norton & Company, New York, 1969. Edel, L. e.g., Henry James: The Untried Years. J.B. Lippincott Company, Philadelphia, 1953. Zeligs, M. Friendship and Fratricide. The Viking Press, New York, 1967. McClelland, D.C. The Achieving Society. D. Van Nostrand Company, Princeton, 1961. Rudin, A.A. „National Motives Predict Psychogenic Death Rate 25 Years Later“. Science1960: 901°903, 24 mai 1968.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

349

Chiar øi cu astfel de studii, analiza scenariului nu poate atinge precizia psihologiei øoarecilor sau a bacteriologiei. În practicæ, analistul de scenarii trebuie sæ citeascæ biografii, sæ urmæreascæ reuøitele prietenilor øi eøecurile duømanilor, sæ vadæ cât mai mulfli pacienfli cu diferite tipuri de programare timpurie øi sæ facæ proiecflii în trecutul øi viitorul oamenilor pe care°i cunosc din perspectivæ clinicæ de suficient de mult timp. Clinicianul care practicæ de douæzeci°treizeci de ani, de exemplu, øi pæstreazæ legætura cu foøtii pacienfli fie prin vizite periodice, fie prin felicitæri de Cræciun, ajunge sæ se simtæ tot mai sigur pe analizele sale de scenariu. Cu o asemenea experienflæ, øtie mai bine ce sæ facæ cu pacienflii pe care°i trateazæ în prezent øi cum sæ obflinæ cantitatea maximæ de informaflie, cât mai rapid cu putinflæ, de la pacienflii noi. Cu cât scenariul poate fi înfleles mai repede øi mai corect în fiecare caz, cu atât terapeutul poate sæ aplice mai rapid øi mai eficient antiteza lui, evitând astfel irosirea de timp, energie, viefli øi noi generaflii. În practica psihiatricæ, la fel ca în toate ramurile medicinii, existæ o anumitæ ratæ a mortalitæflii øi o anumitæ ratæ a dizabilitæflilor, iar primul scop al terapeutului trebuie sæ fie reducerea acestora, indiferent ce altceva mai realizeazæ în plus. Sinuciderea peste noapte cu medicamente øi sinuciderea lentæ cu alcool sau prin hipertensiune trebuie evitate. Terapeutul trebuie sæ aibæ sloganul: „Întâi sæ te simfli mai bine, øi pe urmæ analizæm“; altfel, unii dintre cei mai „interesanfli“ øi „intuitivi“ dintre pacienflii sæi vor ajunge cei mai inteligenfli oameni din morgæ, din ospiciu sau din penitenciar. Prin urmare, prima problemæ este: care sunt „semnele de scenariu“ ce apar pe parcursul terapiei? Terapeutul trebuie sæ øtie ce sæ caute, unde sæ gæseascæ, ce sæ facæ dupæ ce gæseøte øi cum sæ°øi dea seama dacæ acflioneazæ eficient; cu asta ne vom ocupa în capitolul urmætor. A doua problemæ constæ în a°øi verifica observafliile øi impresiile øi a le pune într°o oarecare ordine sistematicæ, astfel încât sæ le poatæ prezenta altora. În acest scop, îi poate fi de folos „Inventarul operaflional al scenariului“, prezentat începând cu pagina 472.

350

Eric Berne

Mulfli pacienfli recurg la analiza tranzacflionalæ dupæ ce au parcurs alte tipuri de terapie. În caz contrar, traverseazæ, împreunæ cu analistul tranzacflional, etapele pe care le°ar parcurge altfel în terapia „preliminaræ“. De aceea, este convenabil ca, în analiza clinicæ a scenariului, sæ luæm în considerare douæ faze: cea preliminaræ øi cea a analizei scenariului. Astfel de faze au loc indiferent ce formæ de terapie se foloseøte, ele nefiind caracteristice analizei scenariului. Analistul de scenarii poate vedea unde au eøuat ceilalfli terapeufli, dar nu øi unde au înregistrat succese, øi invers, alfli terapeufli væd eøecurile analizei scenariului, dar de obicei nu°i væd øi reuøitele. În secfliunea anterioaræ ne°am referit la dezvoltarea fiinflelor umane în general, încercând sæ scoatem în evidenflæ elementele universal valabile, iar subiectul se numea Jeder. Îl vom numi astfel øi în continuare, cu excepflia momentelor când se aflæ în cabinet sau internat la psihiatrie øi când îi vom spune Pat, iar terapeutului sæu, doctorul Q.

B. Alegerea terapeutului Aproape oricærui terapeut îi place sæ creadæ cæ pacientul l°a ales pe el øi specialitatea sa pentru cæ mæcar în aceastæ opfliune øi°a folosit rafliunea, inteligenfla øi capacitatea de discriminare, indiferent cât de confuz ar fi în toate celelalte privinfle. Sentimentul de a fi ales pe merit — meritul specialitæflii øi cel personal deopotrivæ — e sænætos øi constituie una dintre recompensele ocupafliei noastre. Aøadar, orice terapeut are dreptul sæ se scalde în acest simflæmânt øi sæ°l savureze la maximum — vreme de cinci°øapte minute. Dupæ aceea ar trebui sæ°l punæ pe raft, alæturi de diplome øi de celelalte trofee, øi sæ uite de el pentru totdeauna, dacæ vrea sæ°øi facæ bine pacientul. Doctorul Q poate fi un terapeut foarte bun øi poate avea diplomele øi pacienflii care sæ confirme acest lucru. Ar putea

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

351

crede cæ æsta e motivul pentru care pacientul vine la el — sau ar putea chiar pacientul sæ°i spunæ acest lucru. Însæ ar trebui sæ°l aducæ la realitate gândul la tofli acei pacienfli care nu îl aleg. Potrivit statisticilor existente, 42% din oamenii cu probleme se adreseazæ mai întâi unul cleric, nu unui psihiatru, øi aproape tofli ceilalfli se adreseazæ medicului de familie.114 Øi din cinci pacienfli care au nevoie de îngrijire psihiatricæ, doar unul o øi primeøte, într°un spital, într°o clinicæ sau într°un cabinet particular.115 Cu alte cuvinte, patru din cinci oameni cu probleme nu aleg tratamentul psihiatric, deøi le stæ la dispoziflie în aproape toate cazurile, dacæ nu în altæ parte, mæcar la un spital de stat. În plus, un procent foarte mare de pacienfli care au de ales, aleg în mod deliberat nu cel mai bun terapeut, ci pe urmætorul, øi un procentaj destul de ridicat îl aleg pe cel mai prost. Acelaøi lucru se întâmplæ în alte ramuri ale medicinii. De asemenea, se øtie bine cæ foarte mulfli oameni cheltuie mai mulfli bani distrugându°se cu bæuturæ, droguri øi jocuri de noroc, decât ar cheltui cu psihoterapia care ar putea sæ°i salveze. Dacæ e liber sæ aleagæ, pacientul va alege terapeutul în funcflie de necesitæflile scenariului sæu. În anumite locuri, n°are de ales, trebuie sæ meargæ la vraciul, øamanul sau angakok°ul local.116 În alte locuri are de ales între un practicant al medicinii tradiflionale øi unul al medicinii moderne117, øi va alege magia tradifliei sau cea a øtiinflei, în funcflie de obiceiurile locale118 øi de presiunile politice. În China øi India, 114 115 116 117 118

Gurin, G., Veroff, S. & Feld, S. Americans View Their Mental Health. Basic Books, New York, 1960. Gorman, M. în Mental Health Statistics, Institutul Naflional de Sænætate Mintalæ, Washington, D.C., Ianuarie 1968. Carpenter, E. The Intermediate Sex. George Allen & Unwin Ltd., Londra, 1908. Penfield, W. „Oriental Renaissance in Education and Medicine“. Science, 141: 1153°1161, 30 septembrie 1963. O confruntare interesantæ în aceastæ privinflæ poate fi gæsitæ în Black Hamlet, de Wulf Sachs (Geoffrey Bles, Londra, 1937), unde un psihoterapeut modern are ca pacient un vraci african.

352

Eric Berne

abordarea tradiflionalæ øi cea modernæ sunt combinate adesea, cum e cazul spitalului psihiatric din Madras119, unde medicina ayurvedicæ øi exercifliile yoga se folosesc în combinaflie cu tratamentul modern pentru psihoze. În multe cazuri, pacientul alege forflat de considerente financiare. În America, puflini pacienfli îøi pot alege liber terapeutul; majoritatea sunt recomandafli sau trimiøi, de diferite „autoritæfli“, la un tip sau altul de terapeut: psihiatri, psihologi, asistenfli sociali de psihiatrie, asistenfli medicali de psihiatrie, consilieri øi chiar sociologi. Pacientul aflat într°o clinicæ, în grija unei agenflii sociale, într°un spital de psihiatrie sau unul guvernamental poate fi dat în grija unui practicant al oricæreia dintre aceste profesii. Øcolarul este trimis la consilierul øcolii, iar persoana eliberatæ condiflionat, la un agent de eliberare condiflionatæ care se poate sæ n°aibæ câtuøi de puflinæ pregætire terapeuticæ. În multe cazuri, dacæ pacientul nu are cunoøtinfle sau fantezii anterioare cu privire la psihoterapie øi°i place de primul sæu terapeut, va prefera profesia acelui terapeut øi în viitor. Abia în practica privatæ, unde existæ cu adeværat alegerea liberæ, încep sæ aparæ opfliunile „conforme cu scenariul“, mai cu seamæ cea între psihiatru, psihanalist, psiholog øi asistent social de psihiatrie, precum øi între membrii competenfli øi incompetenfli ai acestei profesii. Adepflii bisericii scientiste, de pildæ, dacæ ajung sæ se adreseze unui terapeut medic, aleg adesea unul mai puflin competent, din moment ce scenariul lor le interzice sæ fie vindecafli de un practicant al medicinii. Aceste profesii au, de asemenea, subdiviziuni øi øcoli între care se poate alege. În rândul psihiatrilor, de pildæ, existæ „adepflii electroøocurilor“, „adepflii pastilelor“, „scormonitorii de creiere“ øi hipnotizatorii, iar dacæ pacientul alege singur una din aceste variante, cum se întâmplæ adesea, o va alege pe cea care se potriveøte cu scenariul sæu. Dacæ medicul de familie îi face o trimitere, e foarte posibil ca medicul sæ aleagæ 119

Berne, E. „Some Oriental Mental Hospitals“. American Journal of Psychiatry, 106: 376°383, 1949.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

353

terapeutul potrivit cu scenariul propriu. Acest lucru se vede cel mai clar când pacientul cautæ sau este trimis la un hipnoterapeut. Dacæ merge la un psihiatru ca sæ cearæ hipnozæ øi acel psihiatru nu foloseøte hipnoza, urmeazæ o conversaflie foarte „conformæ cu scenariul“, pacientul insistând cæ trebuie „adormit“ ca sæ se poatæ face bine. Unii oameni aleg automat (adicæ în virtutea directivelor scenariului) sæ meargæ la Clinica Mayo, iar alflii, la Clinica Menninger. La fel, în alegerea unui psihanalist, unii îl preferæ, din motive de scenariu, pe cel mai ortodox posibil, alflii preferæ mai multæ flexibilitate, iar alflii merg la „analiøti“ aparflinând unor øcoli dizidente. Uneori, vârsta sau sexul terapeutului are importanflæ din motive ce flin de scenariu, cum ar fi nevoia de a seduce sau teama de seducflie. Rebelii merg deseori la terapeufli rebeli. Oamenii cu scenarii de eøec aleg cei mai proøti terapeufli posibili, de pildæ chiropracticieni sau øarlatani pur øi simplu.120 H.L. Menken observa odatæ cæ singurele ræmæøifle ale selecfliei naturale darwiniene în America, unde existæ „îngrijire pentru tofli“, sunt chiropracticienii, întrucât cu cât li se permite sæ practice pe scaræ mai largæ, cu atât membrii mai slabi ai speciei umane vor fi eliminafli mai rapid, prin tratamentul aplicat de ei. Existæ indicii clare cum cæ directivele scenariului pacientului stabilesc trei aspecte: (1) dacæ va cæuta vreun fel de ajutor sau va læsa pur øi simplu lucrurile sæ curgæ de la sine; (2) alegerea terapeutului, dacæ existæ mai multe alternative; (3) dacæ terapia e menitæ sæ aibæ sau nu succes. Astfel, o persoanæ cu scenariu de învins fie nu va merge la terapeut, fie va alege unul incompetent. În acest din urmæ caz, dupæ ce terapia eøueazæ, individul nu numai cæ ræmâne un învins, dupæ cum cere scenariul sæu, ci mai are øi diferite alte satisfacflii de pe urma întâmplærii sale nefericite; spre exemplu, poate sæ dea vina pe terapeut sau sæ dobândeascæ mulflumirea heros120

Steiner, L. Where Do People Take Their Troubles? Houghton, Mifflin & Company, Boston, 1945.

354

Eric Berne

traticæ121 de a fi fost cel mai „prost“ pacient, sau sæ se laude cæ a fæcut zece ani de terapie cu doctorul X, care l°au costat suma de Y dolari, færæ nici un rezultat.

C. Terapeutul ca magician Pentru Copilul pacientului, terapeutul e un fel de magician. E foarte probabil ca individul sæ aleagæ acelaøi tip de personaj magic pe care°l cunoøtea în copilærie. În anumite familii, personajul respectat e medicul de familie, un practicant al medicinii; în altele, este un cleric. Unii medici øi clerici sunt personaje sobre, desprinse dintr°o tragedie, ca Tiresias; ei dau veøtile proaste øi, poate, oferæ o formulæ magicæ, o amuletæ sau o licoare salvatoare. Alflii sunt uriaøi veseli, care apæræ copiii de rele alinându°i, liniøtindu°i øi încordându°øi muøchii uriaøi. De obicei, dupæ ce creøte, Jeder va cæuta ajutor la o persoanæ asemænætoare. Însæ dacæ a avut experienfle nefericite, poate sæ se ræzvræteascæ øi sæ gæseascæ alt tip de vrajæ. Un mister este faptul cæ anumifli oameni aleg psihologi sæ joace acest rol în scenariul lor, din moment ce relativ puflini au avut parte în copilæria micæ de un psiholog prietenos din cartier care sæ fie magicianul familiei. Din punctul de vedere al basmului, terapeutul este piticul, vræjitoarea, peøtele, vulpea sau pasærea care°i oferæ lui Jeder mijlocul 121

Ømecheria în ce°l priveøte pe Herostratus sau Eratostratus constæ în a întreba: „Ai auzit de el?“ Eu nu auzisem, dar m°a læmurit doctorul Paul Federn. Herostratus a ars din temelii Templul Dianei din Efes (acum o ruinæ în apropiere de Kuøadasi, Turcia) în aceeaøi noapte în care s°a næscut Alexandru cel Mare, când Diana era prea ocupatæ cu oficierea prilejuitæ de naøtere ca sæ aibæ grijæ cum trebuie de altarul ei. El a fæptuit acest lucru numai øi numai ca sæ devinæ faimos. Ca pedeapsæ pe mæsura delictului, s°a poruncit ca numele lui sæ fie øters din absolut toate documentele. Însæ chiar øi aøa, Plutarh a prins cumva de veste, øi astfel, numele Herostratus a devenit simbolul notorietæflii oribile.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

355

magic cu ajutorul cæruia sæ°øi atingæ scopul — cizmele de øapte poøte, mantia invizibilæ, cufærul fermecat din care iese la comandæ aur sau o masæ încærcatæ cu bunætæfli — sau vreun apotropaion care sæ flinæ demonii la distanflæ. Aproximativ vorbind, când se hotæræøte asupra unui terapeut, pacientul poate sæ aleagæ între trei tipuri de magie, fiecare dintre ele putând fi folositæ pentru reuøitæ sau pentru eøec. De asemenea, le poate folosi una împotriva celeilalte, dacæ asta îi cere scenariul. Ele sunt cunoscute drept „øtiinflæ“, „supæ de pui“ øi „religie“. Orice profesie le poate oferi pe toate trei, dar de obicei un anumit tip de psiholog oferæ „øtiinflæ modernæ“, un anumit tip de asistent social de psihiatrie oferæ „supæ de pui“, øi un anumit tip de cleric°sfætuitor oferæ „religie“. Terapeutul bine format în oricare din profesiile menflionate este pregætit sæ ofere oricare dintre acestea, în funcflie de cerinflele situafliei, iar unii oferæ douæ, combinate. Øtiinfla øi religia, supa de pui øi øtiinfla, religia øi supa de pui sunt combinaflii frecvent întâlnite în cazul pacienflilor care vor mai mult decât un singur tip de magie. Diferenfla practicæ dintre „øtiinflæ“, „supæ de pui“ øi „religie“, pe de o parte, øi o abordare terapeuticæ øtiinflificæ, suportivæ sau religioasæ, pe de altæ parte, constæ în a øti când sæ te opreøti. Terapeuflii care le folosesc pe primele trei nu øtiu când sæ se opreascæ, din moment ce soiul de magie al fiecæruia face parte din scenariul sæu, pe când cei care le folosesc pe ultimele trei øtiu când sæ se opreascæ, fiindcæ øtiu ce fac. Membrii primului grup joacæ „Încerc doar sæ te ajut“, pe când cei din al doilea grup ajutæ oamenii.

D. Pregætirea În demersurile sale preliminare pe terenul terapiei, pacientul devine „deprins cu canapeaua“, adicæ învaflæ sæ°øi joace

356

Eric Berne

propriile jocuri stând lungit, la propriu sau la figurat122, øi, de asemenea, sæ joace jocurile terapeutului suficient de bine pentru ca acesta sæ fie mulflumit. Asta se vede cel mai bine la pacienflii internafli în secfliile de psihiatrie; pacientul învaflæ regulile bolii psihice suficient de bine încât sæ poatæ alege, dupæ plac, între (1) a ræmâne pe termen nelimitat (sau cât timp permite situaflia financiaræ a familiei), (2) a fi transferat într°un mediu mai puflin solicitant, cum ar fi un sanatoriu, øi (3) a merge acasæ când e pregætit. De asemenea, învaflæ cum sæ se poarte pentru a fi reinternat. Dupæ mai multe øederi în spital, astfel de pacienfli ajung specialiøti în a°i „instrui“ pe terapeuflii mai tineri øi pe rezidenfli. Ei se pricep sæ alimenteze hobby°urile doctorului, cum ar fi interpretarea viselor, øi sæ°øi satisfacæ propriile hobby°uri, cum ar fi „a produce material interesant“. Toate acestea confirmæ premisa de bazæ cæ pacienflii sunt tipi de treabæ. Existæ însæ câteva excepflii. Unii refuzæ sæ joace jocurile specifice secfliei sau pe cele ale medicului, susflinând ferm cæ nu se fac vinovafli de vreo boalæ psihicæ. Alflii refuzæ cu încæpæflânare sau bosumflafli sæ se facæ bine, deøi recunosc cæ e ceva în neregulæ sau chiar se plâng de asta. Unii dintre ei pot fi împæcafli dacæ li se permite sæ se odihneascæ o sæptæmânæ°douæ înainte de a li se cere sæ se facæ bine. Existæ un numær mic de nefericifli care ar vrea sæ fie tipi de treabæ, dar sunt neajutorafli, aflându°se sub stæpânirea unor afecfliuni organice cum ar fi boala lui Pick sau a unor afecfliuni cvasiorganice, cum ar fi schizofrenia „procesualæ“, melancolia agitatæ sau mania. Însæ odatæ ce primesc doza adecvatæ de medicamente de tip fenotiazine, benzodiazepine sau litiu, aceøtia din urmæ devin de obicei cât de docili e nevoie. În mod deplorabil, anumite spitale folosesc tratamentul cu electroøocuri pentru a°i forfla pe pacienflii încæpæflânafli sæ ajungæ la „forma“ doritæ. În orice caz, prima etapæ în tratarea pacienflilor internafli la psihiatrie ar trebui sæ constea în discutarea diferitelor aspecte ale docilitæflii, în øedinfle pe secflie la care sæ participe 122

Berne, E. Games People Play. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

357

pacienflii, personalul øi clinicienii oaspefli. Tofli aceøtia pot oferi sugestii valoroase dacæ înfleleg cæ obiectivul psihoterapiei nu constæ în a°l externa pe pacient, ci a°l face bine. Dacæ astfel de øedinfle sunt conduse cu atitudinea adecvatæ, nu numai cæ se scurtcircuiteazæ foarte rapid numeroase jocuri, ci mai mult, se poate renunfla la „a face progrese“ în favoarea însænætoøirii øi a pæstrærii sænætæflii, cu excepfliile menflionate mai sus. În plus, aproape tofli pacienflii sunt recunoscætori pentru aceastæ abordare cinstitæ. Aproape de fiecare datæ, dupæ øedinflæ, câfliva dintre ei vin sæ dea noroc cu terapeutul øi eventual sæ observe: „E prima oaræ când un doctor s°a purtat cu mine ca øi cu o persoanæ realæ øi mi°a vorbit direct.“ Asta se întâmplæ pentru cæ jocurile din spital nu sunt în nici un caz „inconøtiente“. Pacientul øtie foarte bine ce face øi de ce, øi°l apreciazæ pe terapeutul înflelegætor care nu se lasæ pæcælit. Chiar dacæ nu admite de la prima încercare, pacientul e recunoscætor fiindcæ aceastæ abordare înlæturæ plictiseala psihoterapiei convenflionale. Pentru cei care se simt mai confortabil spunându°øi cæ pacienflii lor au „un Eu slab“, trebuie sæ afirm cæ n°aø ezita sæ citesc paragraful de mai sus la prima întâlnire cu un grup de pacienfli internafli la psihiatrie, chiar øi dintre cei cu tulburæri foarte serioase, dupæ doar o scurtæ perioadæ de pregætire øi de cunoaøtere (sæ spunem treizeci de minute), øi nici nu m°aø îndoi de efectele sale benefice, din moment ce am spus exact aceste lucruri, în multe ocazii, în astfel de condiflii.123 Când pacientul care a fost, anterior, la unul sau mai mulfli terapeufli ori a avut internæri la psihiatrie vine la un analist tranzacflional, ca pacient ambulator sau pacient privat, procedura corectæ este urmætoarea: În timpul primului interviu, terapeutul are grijæ sæ afle informafliile din trecut legate de scenariu, pe cât mai mascat cu putinflæ, adaptându°se la conversaflia pacientului; dar dacæ existæ omisiuni, are grijæ sæ le completeze ulterior. În primul rând, aflæ antecedentele medi123

Berne, E. „The Staff°Patient Staff Conference“. American Journal of Psychiatry, 125: 286°293, Septembrie 1968.

358

Eric Berne

cale øi psihiatrice. Cu aceastæ ocazie îi cere pacientului sæ°i povesteascæ un vis — orice fel de vis, fiindcæ asta e calea cea mai rapidæ de a obfline o imagine asupra protocolului scenariului øi asupra concepfliei despre lume a acelui om. Apoi se intereseazæ, pe rând, de terapeuflii anteriori: de ce li s°a adresat pacientul, cum i°a ales, ce a învæflat de la ei, de ce a încheiat terapia øi în ce condiflii. Din aceste informaflii, analistul de scenariu obfline numeroase indicii. Pe unele le urmæreøte mai în detaliu, punând întrebæri privitoare la alte activitæfli: cum îøi alege Pat serviciul sau soflia, de ce øi cum îøi dæ demisia sau divorfleazæ. Dacæ face acest lucru cu competenflæ, pacientul nu va pune capæt terapiei prematur, cum se întâmplæ adesea când pe terapeut îl neliniøteøte transferul øi°øi ascunde teama în spatele unui obraz imobil, a politeflei ritualice sau a unui casetofon. Nimic nu e mai liniøtitor decât competenfla. O situaflie frecvent întâlnitæ este aceea în care e evident cæ pacientul colecflioneazæ eøecuri în terapie øi în oricare altæ privinflæ, ca sæ justifice ræsplata de tip psihotic sau suicidar a scenariului, øi abandoneazæ terapia cu „Acum îmi spune!“, adicæ dând la ivealæ o surprizæ de proporflii færæ a o discuta în prealabil øi renunflând la terapie færæ sæ anunfle dinainte. De exemplu, la sfârøitul celei de°a treizecea øedinfle, când totul pare sæ meargæ bine øi Pat face „progrese“, el ar putea spune pe ton de conversaflie banalæ, ridicându°se sæ plece: „Apropo, e ultima oaræ când vin, fiindcæ dupæ°amiazæ mæ duc sæ mæ internez la sanatoriu“ — lucru pe care nu l°a menflionat anterior. Dacæ doctorul Q a fæcut anamneza cu atenflie, poate zædærnici un astfel de incident în øedinfla a treia, spunând: „Eu cred cæ se va întâmpla cam aøa: ai sæ vii aici øase luni, un an, øi ai sæ renunfli brusc.“ Dacæ Pat obiecteazæ, doctorul Q ræspunde: „Dar aøa ai fæcut cu ultimele douæ locuri de muncæ øi cu trei dintre foøtii tæi terapufli. Eu n°am nimic împotrivæ dacæ asta vrei sæ obflii, fiindcæ pot oricum sæ învæfl câte ceva între timp, dar dacæ vrei într°adevær sæ te faci bine, æsta e primul lucru pe care trebuie sæ°l discutæm. Altfel o sæ°fli

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

359

iroseøti øase luni sau un an din viaflæ. Dar dacæ ne putem confrunta cu treaba asta pe loc, câøtigi tot atâta timp øi putem merge mai departe.“ Alcoolicii care tânjesc dupæ control absolut sau dupæ abandon total e foarte probabil sæ se simtæ ofensafli de aceastæ anulare a jocurilor lor, dar pacienflii care vor sæ se facæ bine vor fi recunoscætori. Dacæ pacientul încuviinfleazæ cu capul sau râde, prognoza e foarte bunæ.

E. „Pacientul de meserie“ De obicei, pacienflii care au petrecut anterior o perioadæ îndelungatæ în terapie ori au fost la mai mulfli terapeufli dau impresia de „pacienfli de meserie“. Diagnosticul de „pacient de meserie“ se stabileøte pe baza a trei criterii. Unul este acela cæ Pat foloseøte cuvinte lungi øi°øi pune singur diagnostic, al doilea e cæ°øi numeøte patologia „Copilæreascæ“ sau „imaturæ“, iar al treilea, cæ pe toatæ durata interviului are un aer solemn. Înainte de sfârøitul celei de°a doua øedinfle, dacæ e pacient de meserie, ar trebui sæ i se spunæ acest lucru øi sæ i se cearæ sæ nu mai întrebuinfleze cuvinte lungi. Cum e foarte conøtient de situaflie, e suficient sæ i se spunæ: „Eøti pacient de meserie, iar eu cred cæ ar trebui sæ renunfli la asta. Nu mai folosi cuvinte lungi øi vorbeøte normal.“ Dacæ se procedeazæ adecvat, el va înceta în foarte scurt timp sæ mai utilizeze cuvinte lungi øi va începe sæ vorbeascæ normal, atâta doar cæ va folosi platitudini. Între timp îøi va fi pierdut aerul solemn, zâmbind sau chiar râzând câteodatæ. I se poate spune atunci cæ nu mai e pacient de meserie, ci o persoanæ realæ, cu niøte simptome psihiatrice. La acest moment ar trebui, de asemenea, sæ înfleleagæ cæ Copilul lui e o prezenflæ permanentæ øi nu e „copilæresc“ sau „imatur“ în sensul rigid al cuvântului, ci doar confuz, iar dincolo de confuzie se aflæ tot farmecul, toatæ spontaneitatea øi creativitatea unui copil real. Trebuie observatæ evoluflia: de la Copilul precoce deprins cu canapeaua la

360

Eric Berne

Pærintele care vorbeøte în platitudini, øi de aici, la Adultul care se exprimæ direct.

F. Pacientul ca persoanæ În termenii analizei de scenariu, la acest moment, pacientul, speræm, „iese din scenariul sæu“ în timpul øedinflelor de terapie øi se poartæ ca o persoanæ realæ, numitæ în limbaj colocvial „membru cu legitimaflie al speciei umane“. Dacæ are recæderi, acest lucru îi va fi adus la cunoøtinflæ de cætre terapeut, în terapia individualæ sau de cætre ceilalfli membri ai grupului, în terapia de grup. Atât timp cât poate ræmâne în afara scenariului, e capabil sæ°l examineze obiectiv øi analiza scenariului poate merge înainte. Principala dificultate ce trebuie depæøitæ este atracflia scenariului, ceva similar cu „rezistenfla Se°ului“ la Freud. Pacienflii de meserie adoptæ acest rol pentru cæ au hotærât în fragedæ pruncie, cu încurajare din partea pærinflilor, sæ fie schilozi psihic, øi se poate sæ fi fost ajutafli de terapeuflii anteriori. Acesta e de obicei un scenariu de familie, fiind posibil ca fraflii, surorile øi pærinflii sæ fie øi ei în tratament. Exemplul tipic este acela în care fratele sau sora se aflæ într°un spital de psihiatrie, unde continuæ sæ recurgæ la „acting out“ (cum spune personalul) sau „face pe nebunul“, cum învaflæ Pat acum sæ numeascæ acest comportament. Pat e cam bosumflat øi în scurt timp recunoaøte foarte sincer cæ e invidios pe fratele sau sora lui, fiindcæ el (ea) e în spital, în timp ce el însuøi trebuie sæ se mulflumeascæ cu terapia ambulatorie. Dupæ cum s°a exprimat un bærbat: „Cum se face cæ frate°meu e într°un spital de boli nervoase elegant, pe Coasta de Est, iar eu trebuie sæ mæ mulflumesc cu amærâtul æsta de grup de terapie? Îmi plæcea mult mai mult când eram pacient de meserie.“ Când astfel de lucruri sunt rostite în glumæ, ele constituie miezul împotrivirii faflæ de însænætoøire. În primul rând, Pat

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

361

îøi pierde toate avantajele ce decurg de pe urma internærii într°un spital øi tot ce e distractiv în a face pe nebunul. Dar mai mult decât atât, spune el cu sinceritate (dupæ ce începe sæ°øi înfleleagæ scenariul), Copilul sæu se teme sæ se însænætoøeascæ øi nu poate accepta permisiunea de a se face bine, oferitæ de terapeut øi de ceilalfli membri ai grupului, fiindcæ dacæ o acceptæ, mama (din mintea lui) îl va pæræsi. Indiferent cât de nefericit îl fac spaimele, angoasele, obsesiile øi simptomele sale fizice, e mai bine aøa, crede el, decât sæ se afle în lumea largæ pe cont propriu, færæ Pærintele care sæ°l protejeze. În acest punct existæ o etapæ în care analiza scenariului devine aproape imposibil de diferenfliat de sondarea psihanaliticæ. Protocolul scenariului pacientului devine subiectul investigafliei, øi se cerceteazæ minuflios influenflele timpurii care l°au determinat sæ se opreascæ asupra unei poziflii øi a unui stil de viaflæ ne°OK. Aici va începe sæ iasæ la suprafaflæ mândria pacientului de a fi nevrotic, schizofrenic paranoic, dependent sau infractor, iar el îøi va aduce jurnalul sau va vorbi despre planul de a°øi scrie autobiografia, cum au fæcut atât de mulfli dintre predecesorii sæi. Chiar øi oamenii vindecafli de „retard mintal“ pot resimfli o oarecare nostalgie pentru disfuncflia lor anterioaræ.

Capitolul 17 SEMNELE SCENARIULUI Prima datorie a unui terapeut de grup, indiferent de abordarea teoreticæ pe care o foloseøte, este de a observa toate miøcærile tuturor muøchilor fiecærui pacient, în fiecare clipæ a øedinflei cu grupul. Pentru aceasta, trebuie sæ limiteze mærimea grupului la maximum opt øi sæ ia toate mæsurile necesare pentru a se asigura cæ va putea sæ se achite de aceastæ îndatorire cu cea mai mare eficienflæ posibilæ.124 Dacæ alege ca abordare analiza scenariului, instrumentul cel mai puternic cunoscut pentru terapia de grup eficientæ øi totodatæ principalul element pe care cautæ sæ°l observe vizual øi auditiv constæ în acele semne specifice care indicæ natura scenariului pacientului øi originea lui în experienflele anterioare øi în programarea parentalæ. Pacientul poate deveni o persoanæ capabilæ de vitalitate, creativitate, împlinire øi spirit civic autonome numai dacæ „iese din scenariu“.

A. Semnalul scenariului La fiecare pacient existæ o posturæ, un gest, un tic sau simptom caracteristic care semnificæ faptul cæ acesta træieøte „în scenariu“ sau „a intrat“ în scenariu. Atât timp cât apar astfel de „semnale de scenariu“, pacientul nu e vindecat, indiferent câte „progrese“ a fæcut. Poate cæ træieøte mai puflin nefericit sau mai fericit în lumea scenariului sæu, dar se aflæ 124

Berne, E. Principles of Group Treatment. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

363

tot în acea lume, nu în cea realæ, lucru pe care°l confirmæ visele sale, experienflele exterioare øi atitudinea sa faflæ de terapeut øi de ceilalfli membri ai grupului. De obicei, semnalul scenariului este perceput mai întâi intuitiv de Copilul terapeutului125 (preconøtient, nu inconøtient). Apoi, într°o zi, aceastæ percepflie e conøtientizatæ pe deplin øi preluatæ de Adultul terapeutului. El recunoaøte imediat cæ acel semnal i°a fost caracteristic pacientului încæ de la început øi se întreabæ cum de nu l°a „observat“ cu adeværat pânæ atunci. Abelard, un bærbat de vârstæ mijlocie care se plângea de depresie øi lentoare, venea la grup de trei ani øi fæcuse „progrese“ rezonabile înainte ca doctorul Q sæ aibæ mai mult decât o idee vagæ cu privire la semnalul scenariului sæu. Abelard avea permisiunea Parentalæ de a râde, lucru pe care°l fæcea din toatæ inima ori de câte ori se ivea prilejul, dar nu avea permisiunea de a vorbi. Când i se spunea ceva, desfæøura o rutinæ complicatæ, lentæ înainte sæ ræspundæ. Îøi îndrepta încet poziflia pe scaun, lua o fligaræ, tuøea, mormæia ca pentru a°øi aduna gândurile øi apoi începea: „Pæi…“ Dar într°o zi, când grupul discuta despre naøterea copiilor øi alte chestiuni sexuale, doctorul Q a „observat“ pentru prima oaræ cæ Abelard mai fæcea încæ un lucru înainte de a vorbi: îøi strecura mâinile pe sub curea, pânæ hæt în jos. Doctorul Q a spus: „Abe, scoate°fli mâinile din pantaloni!“, la care tofli, inclusiv Abelard, au început sæ râdæ øi øi°au dat seama cæ el fæcea acest gest de când îl øtiau, dar nimeni nu°l „observase“ pânæ atunci — nici ceilalfli membri ai grupului, nici doctorul Q, nici Abelard. Atunci a devenit limpede cæ acesta træia într°o lume a scenariului în care interdicflia de a vorbi era atât de drasticæ, 125

Percepfliile Copilului apar adesea în vise ca resturi diurne, caricaturi sau simboluri: percepflii de care Adultul n°a fost conøtient, dar care s°au imprimat oricum în memorie. Astfel de percepflii servesc drept bazæ pentru raflionamentele intuitive. Vezi Berne, E. „Concerning the Nature of Diagnosis“. Loc. cit. De asemenea, notele 131, 133, 134, 135 øi 136.

364

Eric Berne

încât îi primejduia testiculele. În cazul æsta nu era deloc de mirare cæ vorbea doar dacæ°i acorda cineva permisiunea, punându°i o întrebare! Câtæ vreme semnalul scenariului era prezent, Abelard nu putea avea libertatea de a vorbi spontan øi nici de a hotærî în privinfla altor chestiuni care°l preocupau. Un semnal similar al scenariului, mai frecvent întâlnit, apare la femei øi poate fi de asemenea perceput intuitiv cu mult timp înainte de a fi pe deplin conøtientizat; însæ din experienflæ, terapeutul învaflæ în scurt timp sæ°l vadæ øi sæ°l evalueze mai rapid. Unele femei øed relaxate pânæ când se abordeazæ un subiect sexual; atunci nu numai cæ°øi pun picior peste picior, ci mai mult, îøi încolæcesc laba piciorului aflat deasupra pe dupæ glezna celui de dedesubt øi, adesea, îøi încruciøeazæ simultan braflele peste piept, iar uneori se øi înclinæ în faflæ. Postura asta formeazæ o apærare triplæ sau cvadruplæ împotriva unei intruziuni care existæ doar în lumea scenariului lor, nu øi în cea realæ, a grupului. Astfel, pacientului i se poate spune: „Mæ bucur cæ te simfli mai bine øi faci progrese, dar nu te pofli face bine decât dupæ ce încetezi sæ mai…“, øi se descrie semnalul scenariului. Asta e declaraflia introductivæ din încercarea de a obfline un „contract de vindecare“ sau „contract de scenariu“, în locul unui contract de „progres“. Pacientul poate încuviinfla cæ vine la grup ca sæ iasæ din scenariu, nu ca sæ gæseascæ toværæøie øi ponturi domestice utile despre cum sæ se simtæ fericit în timp ce træieøte în spaimæ sau nefericire. Îmbræcæmintea e un teren fertil pentru semnalele scenariului: femeia bine îmbræcatæ cu excepflia pantofilor (va fi „respinsæ“, aøa cum cere scenariul ei), lesbiana care poartæ haine „bæiefloase“ (probabil va juca „Acoperirea nevoilor“ cu banii, va fi exploatatæ de iubitele ei øi va încerca sæ se sinucidæ), homosexualul care poartæ haine de „fetiflæ“ (va ajunge în toværæøia femeilor care se rujeazæ strâmb, va fi bætut de iubitul lui øi va încerca sæ se sinucidæ) øi femeia care se rujeazæ strâmb (va fi adesea exploatatæ de homosexuali). Alte semnale ale scenariului sunt clipitul, muøcatul buzelor, încleøtatul maxilarelor, adulmecatul, fræmân-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

365

tarea mâinilor, învârtirea inelelor øi bætutul tactului cu piciorul. O listæ excelentæ se poate gæsi în cartea lui Feldman despre manierisme în vorbire øi gesticæ.126 Postura øi flinuta corpului în mers sunt øi ele revelatoare. Înclinarea capului în scenariile „Martirul“ øi „Copilul nimænui“ constituie unul dintre cele mai frecvent întâlnite semnale ale scenariului. O prezentare extensivæ poate fi gæsitæ în Deutsch,127 iar o interpretare psihanaliticæ, mai ales a semnalelor emise de pacientul întins pe canapea, o oferæ Zeligs.128 Semnalul scenariului este întotdeauna reacflia la o directivæ Parentalæ. Pentru a fi abordat, trebuie scoasæ la ivealæ directiva, lucru de obicei uøor de fæcut, øi trebuie gæsitæ antiteza exactæ, ceea ce poate fi mai dificil, îndeosebi dacæ semnalul e o reacflie la o halucinaflie propriu°zisæ.

B. Componenta fiziologicæ Apariflia bruscæ a simptomelor este øi ea, de obicei, un semn al scenariului. Lui Judith îi cerea scenariul sæ „înnebuneascæ“, aøa cum fæcuse øi sora ei, dar ea se împotrivea acestei comenzi parentale. Câtæ vreme Adultul ei deflinea controlul, Judith era o fatæ americanæ normalæ, sænætoasæ, dar dacæ cineva din preajmæ se purta „ca nebunul“ sau spunea cæ se simte „nebuneøte“, Adultul se fæcea nevæzut øi Copilul ei ræmânea færæ protecflie. Începea imediat s°o doaræ capul øi se retrægea, îndepærtându°se astfel de situaflia conformæ cu scenariul. Pe canapea se petrecea o succesiune similaræ de evenimente. Câtæ vreme doctorul Q îi vorbea sau îi ræspundea, se 126 127 128

Feldman, S.S. Mannerisms of Speech and Gestures in Everyday Life. International Universities Press, New York, 1959. Deutsch, F. „Analytical Posturology“. Psychoanalytic Quarterly, 21: 196°214, 1952. Zeligs, M. „Acting In: Postural Attitudes Observed During Analysis“. Journal of the American Psychoanalytical Association, 5: 685°706, 1957.

366

Eric Berne

simflea bine, dar dacæ el tæcea, Adultul ei dispærea, Copilul îøi fæcea apariflia cu gânduri nebuneøti, øi începea imediat s°o doaræ capul. La unii pacienfli apare exact în acelaøi fel greafla, numai cæ aici directiva parentalæ este „îmbolnæveøte°te“, nu „înnebuneøte“ — sau, în limbaj adult, „fii nevrotic“ în loc de „fii psihotic“. Atacurile de anxietate cu palpitaflii sau crizele bruøte de astm ori urticarie sunt de asemenea semnale ale scenariului. Când scenariul este ameninflat, reacfliile alergice pot fi drastice. Rose, spre exemplu, fæcea drumeflii de micæ øi din copilærie nu mai suferise de dermatitæ alergicæ provocatæ de plante. Dar când psihanalistul ei i°a spus sæ divorfleze, a fæcut o crizæ alergicæ atât de gravæ, încât a trebuit sæ fie spitalizatæ, øi a pus capæt analizei. Psihanalistul nu øtia cæ scenariul Rosei includea un divorfl, dar numai dupæ ce copiii ei ajungeau adulfli. În astfel de momente de cotituræ pot surveni de asemenea crize grave de astm, care necesitæ spitalizare sub cort de oxigen. Conøtientizarea deplinæ a scenariului pacientului poate (dupæ pærerea mea) sæ previnæ astfel de crize severe. Colita ulceroasæ øi ulcerul gastric perforat dau de bænuit øi ele uneori. Într°un caz, un paranoic a renunflat la lumea scenariului sæu øi a început sæ træiascæ în cea realæ, færæ suficiente pregætiri øi „protecflie“, øi în mai puflin de o lunæ i°a apærut zahær în urinæ, marcând apariflia diabetului. Astfel a revenit la „siguranfla“ scenariului sæu „Îmbolnæveøte°te“, într°o manieræ modificatæ. Sloganul „Nu uita de sfincter“ se referæ øi el la componenta fiziologicæ a scenariului. Bærbatul cu gura crispatæ øi persoana care mænâncæ, bea, fumeazæ øi vorbeøte în acelaøi timp (în limita posibilului) sunt „personaje de scenariu“ tipice. Omul dependent de laxative sau clisme poate avea un scenariu „intestinal“ arhaic. Femeile cu scenariu de intruziune pot sæ°øi flinæ încordafli muøchii levator eni øi sphincter cunni, ceea ce determinæ dureri în timpul actului sexual. Ejacularea prematuræ sau întârziatæ øi astmul pot fi privite, la

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

367

rândul lor, ca perturbæri sfincteriene a cæror naturæ este legatæ de scenariu. Sfincterele sunt organele etalærii sau ræsplæflii finale. Desigur, „cauza“ propriu°zisæ a perturbærilor sfincteriene se aflæ aproape întotdeauna la nivelul sistemului nervos central. Însæ aspectele tranzacflionale nu decurg din „cauzæ“, ci din efect. Spre exemplu, oricare ar fi „cauza“ ejaculærii premature la nivelul sistemului nervos central, efectul ei se exercitæ asupra bærbatului øi a partenerei sale øi, în consecinflæ, ejacularea prematuræ decurge din scenariu, face parte din el sau contribuie la el, de obicei fiind vorba de un scenariu „al eøecului“ nu doar în sex, ci øi în alte privinfle. Importanfla faptului de a „nu uita de sfincter“ rezidæ în felul cum pot fi folosite tranzacflional sfincterele. Copilul din Mike simte foarte rapid, intuitiv, în ce fel vor diferifli oameni sæ°øi foloseascæ sfincterele împotriva lui. Øtie cæ bærbatul æsta vrea sæ urineze pe el, celælalt sæ defecheze pe el, cæ o femeie vrea sæ°l scuipe øi aøa mai departe.129 Øi are dreptate aproape de fiecare datæ, lucru pe care°l aflæ în timp dacæ interacflioneazæ cu vreunul din aceøti oameni. Se întâmplæ cam aøa: Când Mike face cunoøtinflæ cu Pat (în primele zece secunde sau, cel mult, zece minute dupæ ce au dat ochi unul cu celælalt pentru prima oaræ), Copilul lui Mike simte exact ce pune la cale Copilul lui Pat. Dar cât mai rapid cu putinflæ, Copilul lui Pat, cu ajutorul Adultului øi al Pærintelui sæu, produce o perdea de fum groasæ care, asemeni unui djin, ia treptat formæ umanæ, în chip de persona sau deghizarea lui Pat. Atunci Mike începe sæ ignore percepfliile intuitive ale Copilului sæu øi sæ le îngroape, acceptând în schimb persona lui Pat. Astfel, Pat îl pæcæleøte pe Mike sæ renunfle la percepflia lui corectæ øi°i oferæ în schimb persona sa. Mike acceptæ persona lui Pat fiindcæ øi el e la fel de ocupat sæ producæ o perdea de fum pentru a°l pæcæli pe Pat, øi e atât de concentrat asupra lucrului æstuia, cæ uitæ nu doar ce øtie 129

Berne, E. „Primal Images and Primal Judgements“, Psychiatric Quarterly, 29: 634°658, 1955.

368

Eric Berne

Copilul sæu despre Pat, ci øi ceea ce øtie el însuøi despre propria persoanæ. M°am referit mai detaliat la primele zece secunde în altæ parte. Oamenii îøi ignoræ percepfliile intuitive øi°øi acceptæ reciproc persona pentru cæ aøa e politicos øi pentru cæ asta ræspunde la nevoile jocurilor øi scenariului lor. Aceastæ acceptare reciprocæ se numeøte „contract social“.130 Semnificaflia sfincterelor în contextul scenariului constæ în aceea cæ fiecare om îl cautæ øi°l depisteazæ intuitiv pe cel cu scenariu complementar. Astfel, ca sæ folosim termenii cei mai elementari, persoana cæreia scenariul îi cere sæ mænânce cæcat va cæuta pe cineva cæruia scenariul îi cere sæ se cace pe oameni. Cei doi se vor agæfla unul de altul în primele zece minute petrecute împreunæ, vor dedica mai mult sau mai puflin timp pentru deghizarea bazei sfincteriene a atracfliei lor reciproce øi, dacæ trec de acest punct, în cele din urmæ îøi vor ræspunde reciproc la nevoile scenariului. Dacæ asta nu pare credibil, sæ luæm cazurile mai bætætoare la ochi, în care se produce o satisfacere imediatæ a nevoilor scenariului. Un bærbat homosexual poate sæ intre într°o toaletæ publicæ sau într°un bar, ba chiar sæ meargæ pe stradæ, øi în zece secunde reuøeøte sæ identifice færæ greøealæ bærbatul pe care°l cautæ, cel care nu numai cæ°i va oferi genul de satisfacflie sexualæ dorit, ci mai mult, o va face în maniera cerutæ de scenariul sæu: într°un loc semipublic, în care fiorul palpitant al jocului „Hoflii øi vardiøtii“ se adaugæ la satisfacflia sexualæ, sau într°un loc liniøtit, unde cei doi pot sæ formeze o legæturæ de mai lungæ duratæ, ce se poate sfârøi (dacæ o cere scenariul) prin crimæ. Un bærbat heterosexual cu experienflæ, care merge pe strada potrivitæ din orice oraø mare, poate de obicei sæ identifice færæ greøealæ exact femeia pe care o vrea: cea care îi va oferi tipul dorit de satisfacflie sexualæ øi, în plus, va juca øi jocurile ce se potrivesc cu scenariul lui. El poate sæ obflinæ o tævælealæ, sæ fie plætit, îmbætat, drogat, ucis sau sæ se însoare — dupæ cum cere scenariul sæu. Mulfli oameni civi130

Berne, E. The Structure and Dynamics of Organizations and Groups. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

369

lizafli sau binecrescufli învaflæ sæ°øi ignore sau sæ°øi reprime intuifliile, deøi aceste capacitæfli pot fi scoase la ivealæ øi dezvoltate în condifliile potrivite.

C. Cum se ascultæ În prima secfliune am descris unele semnale vizuale ale scenariului. Acum ne vom îndrepta atenflia asupra artei ascultærii. Terapeutul poate fie sæ°øi asculte pacienflii cu ochii închiøi, asigurându°i la un moment dat cæ nu a adormit øi spunându°le ce a auzit pentru a le ræsplæti indulgenfla, fie sæ asculte înregistrarea pe casetæ a øedinflei de grup, preferabil tot cu ochii închiøi, ca sæ nu fie distras de elemente vizuale. Unul dintre lucrurile conforme cu scenariul pe care trebuie sæ°l învefle aproape tofli copiii, pe lângæ acela de a nu se uita prea atent la oameni, este sæ nu asculte cu ochii închiøi, ca sæ nu audæ prea mult. Porunca asta nu e întotdeauna uøor de depæøit — mamei nu i°ar plæcea. Chiar dacæ nu a væzut pacienflii niciodatæ øi în primæ instanflæ nu øtie nimic despre istoria lor de viaflæ, un analist de scenarii experimentat poate afla foarte multe ascultând zece°douæzeci de minute din înregistrarea audio a unei øedinfle de grup. Pornind cu zero informaflii øi doar ascultând un pacient necunoscut care vorbeøte o vreme, ar trebui sæ poatæ face o descriere detaliatæ a contextului familial, a jocurilor favorite øi a destinului probabil al acestuia. Dupæ treizeci de minute, câøtigul scade din cauza oboselii, aøa cæ o înregistrare nu trebuie ascultatæ în reprize mai lungi de jumætate de oræ. A øti sæ asculfli e o capacitate ce poate fi mereu îmbunætæflitæ. Asta e un fel de propoziflie zen, din moment ce totul depinde, în principal, de ceea ce se petrece în mintea ascultætorului, øi nu de ceea ce se petrece în exterior. Partea utilæ a ascultærii o face acel aspect al personalitæflii cunoscut sub

370

Eric Berne

numele de „Profesorul“, adicæ Adultul Copilului (vezi figura 7). Profesorul defline puterea intuifliei131, øi cel mai important aspect al intuifliei priveøte comportamentul tranzacflional sfincterian: Ce sfincter vrea celælalt sæ foloseascæ asupra mea øi pe care vrea sæ°l folosesc eu asupra lui? De unde vin aceste dorinfle øi ce urmæresc ele? Dupæ ce Adultul ascultætorului filtreazæ aceste informaflii arhaice sau „primare“, ele pot fi elaborate într°o formæ mai specificæ: informaflii despre contextul familial al pacientului132, despre luptele sale instinctuale133, despre ocupaflia sa øi despre obiectivul scenariului sæu. Aøadar, e nevoie de a øti cum poate fi eliberat Profesorul pentru a°øi face treaba cât mai eficient. Regulile în aceastæ privinflæ sunt urmætoarele: 1. Ascultætorul trebuie sæ fie într°o formæ fizicæ bunæ, dupæ o noapte de somn odihnitor*, øi sæ nu se afle sub influenfla alcoolului, medicamentelor sau drogurilor care i°ar putea afecta eficienfla mintalæ. Între acestea se includ øi sedativele, øi stimulentele. 2. Trebuie sæ°øi elibereze mintea de preocupærile exterioare. 3. Trebuie sæ°øi dea la o parte toate prejudecæflile øi simflæmintele Parentale, inclusiv nevoia de a „ajuta“. 4. Trebuie sæ°øi dea la o parte toate ideile preconcepute cu privire la pacienflii sæi în general øi cu privire la pacientul anume pe care°l ascultæ. 131 132 133 *

Berne, E. „Intuition VI. The Psychodynamics of Intuition“. Loc. cit. Berne, E. „The Nature of Intuition“. Psychiatric Quarterly, 23: 203°226, 1949. Berne, E. „Intuition V. The Ego Image“. Psychiatric Quarterly, 31: 611°627, 1957. Asta înseamnæ probabil somn REM. De multe ori, terapeutul care s°a foit færæ sæ poatæ dormi toatæ noaptea constatæ cæ a doua zi dimineaflæ, intuiflia sa e mai ascuflitæ ca de obicei. Ipoteza ar fi cæ Adultul sæu e obosit din cauza lipsei de somn NREM, pe când Copilul sæu e în formæ deosebit de bunæ ca urmare a somnului REM din beløug.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

371

5. Trebuie sæ nu°øi lase pacientul sæ°l distragæ cu întrebæri sau diferite pretenflii øi sæ învefle modalitæfli inofensive de a respinge întreruperile de acest gen. 6. Adultul sæu ascultæ conflinutul spuselor pacientului, în timp ce Copilul°Profesor ascultæ felul cum sunt ele rostite. În limbaj telefonic, Adultul ascultæ informafliile, iar Copilul ascultæ zgomotele de fond134. În limbaj radio, Adultul ascultæ emisiunea, iar Copilul ascultæ cum funcflioneazæ aparatul. Astfel, e deopotrivæ ascultætor øi tehnician reparator. Dacæ e consilier, ajunge sæ fie ascultætor, dar dacæ e terapeut, misiunea sa cea mai importantæ sunt reparafliile. 7. Când începe sæ se simtæ obosit, se opreøte din ascultat øi începe sæ priveascæ sau sæ vorbeascæ.

D. Semnale vocale elementare Dupæ ce a învæflat sæ asculte, terapeutul trebuie sæ øtie ce urmæreøte ascultând. Din punct de vedere psihiatric, existæ patru semnale vocale elementare: sunetele, accentele, vocile øi vocabularul.

1. Sunetele respiratorii Cele mai frecvent întâlnite sunete respiratorii øi semnificaflia lor obiønuitæ sunt: tusea (nu mæ iubeøte nimeni), oftatul (o, dacæ), cæscatul (dæ°mi pace), mârâitul (tu ai spus°o) øi hohotitul (m°ai prins), plus diferitele tipuri de râs, cum ar fi râsul vesel, chicotitul, râsul batjocoritor øi chiflcæitul. Ne vom referi ulterior la cele mai importante trei tipuri de râs, cunoscute în limbaj colocvial drept Ho°ho, Ha°ha øi He°he. 134

Berne, E. „Concerning the Nature of Communication“. Loc. cit.

372

Eric Berne

2. Accentele Cultura are prea puflin de a face cu scenariile. Existæ învingætori øi învinøi în toate straturile societæflii øi în toate flærile, iar modul în care°øi împlinesc destinul e relativ acelaøi oriunde în lume. Spre exemplu, prevalenfla bolilor psihice în orice grup mare de oameni e aproximativ aceeaøi pretutindeni135, øi pretutindeni existæ sinucideri. De asemenea, fiecare grup mare din lume îøi are liderii øi bogætaøii sæi. Chiar øi aøa, accentul stræin are o anumitæ semnificaflie pentru analistul de scenarii. În primul rând, el permite formularea de supoziflii în cunoøtinflæ de cauzæ cu privire la preceptele Parentale timpurii, øi aici intervine cultura: „Fæ ce fli se spune“ în Germania, „Stai liniøtit“ în Franfla øi „Nu fi obraznic“ în Marea Britanie. În al doilea rând, accentul indicæ flexibilitatea scenariului. Germanul care træieøte în America de douæzeci de ani øi tot vorbeøte cu un accent pronunflat are probabil un plan de viaflæ mai puflin flexibil decât danezul care vorbeøte bine engleza americanæ dupæ numai doi ani. În al treilea rând, scenariul este scris în limba maternæ a Copilului, iar analiza scenariului e mai rapidæ øi mai eficientæ dacæ terapeutul vorbeøte acea limbæ. Stræinul care°øi træieøte scenariul în America echivaleazæ cu interpretarea lui Hamlet în japonezæ, într°un teatru Kabuki. Dacæ criticul n°are originalul la îndemânæ, o mare parte din conflinut se pierde sau e greøit înfleleasæ. Accentul local este øi el informativ, mai ales dacæ e afectat. Bærbatul care vorbeøte cu accent de Brooklyn, dar scapæ câteva a°uri deschise de tip Boston sau Broadway aratæ clar influenfla unui erou sau a unul personaj parental pe care°l poartæ în minte, iar acea persoanæ trebuie depistatæ, pentru cæ e probabil sæ aibæ o influenflæ vastæ, chiar dacæ pacientul neagæ. Astfel de scæpæri indicæ limpede o rupturæ la nivelul directivelor Parentale. 135

Cf. Berne, E. „Difficulties of Comparative Psychiatry: The Fiji Islands“. American Journal of Psychiatry, 116: 104°109, 1959.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

373

3. Vocile Fiecare pacient are cel puflin trei voci diferite: de Pærinte, de Adult øi de Copil. E posibil sæ ascundæ una sau chiar douæ dintre ele vreme îndelungatæ, dar mai devreme sau mai târziu tot vor ieøi la ivealæ. De obicei, ascultætorul atent poate auzi cel puflin douæ dintre ele într°un interval oarecare de cincisprezece minute. Pacientul rosteøte un întreg paragraf Parental cu doar o væicærealæ a Copilului sau un întreg paragraf Adult cu doar o mustrare Parentalæ, dar ascultætorul vigilent va surprinde fraza°cheie. Alfli pacienfli schimbæ vocea de la o propoziflie la alta sau chiar folosesc douæ°trei voci în aceeaøi frazæ. Fiecare voce dezvæluie ceva cu privire la scenariu. Vocea Parentalæ, adresându°se altei persoane, foloseøte sloganuri øi precepte Parentale øi reproduce ce ar fi spus tatæl sau mama în aceeaøi situaflie: „Nu aøa face toatæ lumea?“ „Uite cine vorbeøte!“ „Trebuie sæ°fli flii mintea ocupatæ“, „De ce nu te stræduieøti mai mult?“ „Nu pofli avea încredere în nimeni“. O voce constantæ de Adult înseamnæ de obicei cæ, prin ordin Parental, Copilul e reprimat în favoarea unui model pedant, lipsit de umor, încærcat poate cu câteva glume „oficiale“ sau anale. Asta aratæ cæ, în consecinflæ, Copilul va gæsi cæi ocolite de exprimare sau va exploda periodic, dând naøtere la comportamentele neadaptative øi la irosirea de energie ce caracterizeazæ un învins. Vocea Copilului indicæ rolul din scenariu: de exemplu, „Copilul drægælaø“, „Eu cel dintotdeauna“, „Smiorcæitul mæmos“. Aøadar, vocea Pærintelui dezvæluie contrascenariul, vocea Adultului dæ modelul, iar vocea Copilului îndeplineøte rolul din scenariu.

4. Vocabularul Fiecare stare a Eului poate sæ aibæ, de asemenea, propriul ei vocabular. Cuvintele Parentale, cum ar fi „ræu“, „prost“,

374

Eric Berne

„laø“ øi „ridicol“, spun ce se teme Jeder cel mai tare sæ fie øi ce încearcæ din ræsputeri sæ evite. Vocabularul Adult tehnic, persistent poate fi pur øi simplu o modalitate de a evita oamenii, cum se întâmplæ frecvent în inginerie, aviaflie øi finanfle, sub influenfla ordinului din scenariu: „Fæ lucruri mari, dar nu te implica personal“. Vocabularele Adulte de „individ særitor“ (Asociaflia pærinflilor øi profesorilor, psihologie, psihanalizæ, øtiinfle sociale) poate fi folosit într°un Rit al Primæverii intelectual, prin care psihismul dezmembrat al victimei este împræøtiat pe duøumea øi læsat sæ zacæ acolo, pe baza teoriei cum cæ în cele din urmæ se va reasambla singur øi dupæ aceea va fi mai fertil. Rezumatul poveøtii acestui scenariu spune: „Am sæ te desfac în bucæfli, øi fline minte cæ încerc doar sæ te ajut. Dar va trebui sæ te aduni singur, fiindcæ nimeni altcineva nu poate face asta în locul tæu.“ Uneori, pacientul e propria sa victimæ ritualæ preferatæ. Vocabularul Copilului poate confline cuvinte obscene de revoltæ, locurile comune ale supunerii sau expresiile dulci ale nevinovæfliei fermecætoare. O triadæ tipicæ, gæsitæ deseori la aceeaøi persoanæ confline chestii siropoase din partea Pærintelui, disecflie din partea Adultului øi obscenitæfli din partea Copilului. De pildæ: „Avem cu toflii suiøuri øi coborâøuri; pærerea mea e cæ te descurci de minune. Sigur cæ trebuie sæ°fli desparfli Eul autonom de identificarea cu mama ta. În definitiv, e o lume de cæcat.“ Acest scenariu vine direct din Infernul lui Dante: „Cum sæ zâmbeøti permanent în timp ce citeøti un tratat øtiinflific, aflându°te în mocirlæ pânæ°n gât.“

E. Alegerea cuvintelor Propozifliile sunt construite în colaborare de Pærinte, Adult øi Copil, øi fiecare°øi rezervæ øi°øi exercitæ dreptul de a introduce cuvinte øi expresii în funcflie de nevoile sale. Pentru

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

375

a înflelege ce se petrece în mintea pacientului, terapeutul trebuie sæ poatæ descompune produsul final în componentele sale semnificative. Asta se numeøte analizæ morfologicæ tranzacflionalæ øi se deosebeøte întrucâtva de analiza morfologicæ gramaticalæ.

1. Pærfli de vorbire Adjectivele øi substantivele abstracte sunt porecle. Ræspunsul corect de dat persoanei care spune cæ suferæ de „dependenflæ pasivæ“ sau cæ este „un sociopat marcat de nesiguranflæ“ este: „Cu ce epitete fli se adresau pærinflii când erai mic?“ Eufemismele de acfliune cum ar fi „exprimare agresivæ“ sau „raport sexual“ ar trebui eliminate prin întrebarea: „Cum numeai asta când erai mic?“ „Agresivitatea expresivæ“ este o invenflie puræ øi înseamnæ cæ Pat a urmat un curs de dans modern ori s°a luat la trântæ cu un terapeut gestaltist, iar „sex coital“ înseamnæ cæ participæ la øedinflele Ligii pentru libertate sexualæ.* Adverbele sunt ceva mai intime. Astfel, „Uneori simt excitaflie sexualæ“ se plaseazæ undeva, la o distanflæ vagæ, în timp ce „Uneori mæ excit sexual“ e în prezentul concret. Semnificaflia psihologicæ exactæ a adverbelor ræmâne însæ de clarificat. Pronumele, verbele øi substantivele concrete sunt cele mai reale pærfli de vorbire øi „spun lucrurilor pe nume“. A spune lucrurilor pe nume poate însemna cæ pacientul e pregætit sæ se facæ bine. Astfel, o femeie care se teme de sex subliniazæ adeseori adjectivele øi substantivele abstracte: „Am avut o experienflæ sexualæ satisfæcætoare.“ Mai târziu, poate sæ accen*

„Adjectivele substantivale“ øi care se terminæ în „pat“, cum ar fi sociopat, psihopat, nevropat sunt de obicei termeni disprefluitori aplicafli pacienflilor. „Adjectivele verbale“, care se terminæ în „iv“, cum ar fi punitiv øi manipulativ, sunt mai neutre øi pot fi aplicate deopotrivæ pacienflilor øi membrilor personalului.

376

Eric Berne

tueze pronumele øi verbele: „Øi el, øi eu ne°am aprins tare de tot.“ O femeie a mers prima oaræ la spital ca sæ aibæ „o experienflæ de obstetricæ“. A doua oaræ s°a dus sæ nascæ. Pacienflii îøi „exprimæ ostilitatea faflæ de personajele cu autoritate“. Când devin oameni reali, se mulflumesc sæ înjure sau sæ rupæ hârtii. În ce°l priveøte pe terapeut, cel care declaræ: „Am inifliat interviul fæcând schimb de saluturi pozitive. Apoi pacientul a relatat cæ øi°a exprimat ostilitatea recurgând la un act de agresiune fizicæ la adresa sofliei sale“ se descurcæ mai greu decât cel care spune: „Pacientul a spus bunæ ziua øi mi°a povestit cæ øi°a lovit soflia.“ Într°un caz, terapeutul a afirmat cæ un anumit bæiat „urmeazæ o øcoalæ cu regim rezidenflial în zona privatæ“, în timp ce bæiatul a spus pur øi simplu cæ „învaflæ la o øcoalæ cu internat“. Cel mai important cuvânt din limbajul scenariului este conjuncflia „dar“, care înseamnæ: „Potrivit scenariului meu, n°am permisiunea sæ fac asta.“ Oamenii reali spun: „O voi face“ sau „N°o voi face“, „Am învins“ sau „Am pierdut“; „O voi face, dar…“, „N°o voi face, dar…“, „Am învins, dar…“ øi „Am pierdut, dar…“ sunt toate conforme cu scenariul.

2. Cuvinte OK Regula în ascultarea înregistrærilor audio spune: Dacæ nu pofli auzi ce spune pacientul, nu°fli face griji, fiindcæ de obicei nu spune nimic. Când are ceva de spus, îl vei auzi, indiferent cât de mare ar fi zgomotul de fond sau cât de proastæ înregistrarea. Uneori, o casetæ prost înregistratæ e mai utilæ, în scop clinic, decât una bine înregistratæ. Dacæ se aude clar fiecare cuvânt, ascultætorul ar putea fi distras de conflinut, scæpându°i astfel indiciile mai importante din scenariu. Spre exemplu: „Am cunoscut un bærbat într°un bar, øi a început sæ°mi facæ avansuri. Când a devenit prea insistent, i°am spus: «Nu, zæu, cine te crezi?», ca sæ vadæ cæ sunt o doamnæ, dar el a continuat, aøa cæ dupæ o vreme l°am respins.“ Asta e o

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

377

relatare plicticoasæ, neinstructivæ øi banalæ. Într°o înregistrare proastæ e mult mai revelatoare, cæci sunæ cam aøa: „Mormæit, mormæit, mormæit, SÆ°MI FACÆ AVANSURI mormæit, mormæit, PREA INSISTENT mormæit, mormæit, mormæit, VADÆ CÆ SUNT O DOAMNÆ mormæit, mormæit, RESPINS.“ Aici, cuvintele audibile sunt „cuvintele OK“. Pacienta are instrucfliuni din partea mamei sæ RESPINGÆ bærbaflii, dovedind astfel cæ E O DOAMNÆ, cu condiflia sæ poatæ aduna suficiente cupoane sau AVANSURI ca sæ aibæ justificarea (ca doamnæ) de a se înfuria. Instrucfliunile spun: „fiine minte cæ DOAMNELE se înfurie când bærbaflii le fac avansuri.“ Tatæl intervine øi el, særitor: „Prin baruri sunt o mulflime de bærbafli INSISTENfiI, øtiu eu bine.“ Aøa cæ ea merge în baruri øi se apucæ sæ demonstreze cæ e o doamnæ. Dupæ ce a petrecut o vreme în terapie psihanaliticæ, înregistrarea sunæ cam aøa: „Mormæit, mormæit, mormæit, BÆRBAT SADIC mormæit, mormæit, mormæit, EUL MEU MASOCHIST mormæit, mormæit. Mormæit mormæit, mormæit, EXPRIMÂNDU°MI OSTILITATEA OBIØNUITÆ mormæit, mormæit.“ Pacienta a înlocuit vechile cuvinte OK cu altele noi. Dacæ trece la o analizæ tranzacflionalæ, înregistrarea sunæ astfel: „Mormæit, mormæit, COPILUL LUI mormæit, mormæit, mormæit, PÆRINTELE MEU mormæit, mormæit, JUCAT «VIOLA».“ Dar o lunæ mai târziu nu se mai aud mormæieli nici mæcar într°o înregistrare de proastæ calitate, cu mult zgomot de fond, ci se aude clar: „De când nu mai merg prin baruri am cunoscut niøte bærbafli teribil de simpatici.“ Cuvintele OK spun povestea mult mai bine decât povestea însæøi. Într°o terapie convenflionalæ poate fi nevoie de luni întregi pentru a descurca iflele unei întâmplæri ghinioniste articulate clar de o studentæ în ultimul an, dar dacæ înregistrarea sunæ la modul „Mormæit, mormæit, mormæit, ÎNVÆfiAT PE BRÂNCI mormæit, mormæit, NOTE BUNE, DAR mormæit, mormæit, GROAZNIC DUPÆ ACEEA“, cuvintele OK care ræzbat cu claritate contureazæ imediat povestea vieflii ei: „Va trebui sæ munceøti pe brânci øi sæ reuøeøti,

378

Eric Berne

atâta doar cæ la un moment dat ceva va merge prost, aøa cæ în final ai sæ te simfli groaznic.“ Cuvintele OK exprimæ clar øi ræspicat directivele pacientei. Cuvintele OK la care ne°am referit în aceastæ ultimæ secfliune provin din preceptele, modelele øi ameninflærile Parentale. Preceptele de genul „Fii o doamnæ“, „Învaflæ pe brânci“ fac ca Doamnæ øi Învaflæ sæ fie cuvinte OK. Ameninflarea „Altfel se va întâmpla ceva groaznic“ face din Ceva Groaznic cuvinte OK. Dupæ ce pacientul se deprinde cu canapeaua, termenii din vocabularul terapeutului devin cuvinte OK, ba mai mult, æsta e unul dintre semnele cæ pacientul s°a deprins cu canapeaua. El spune masochism, ostilitate, Pærinte, Copil etc. pentru cæ în acest stadiu, terapeutul a devenit pærinte°substitut, iar vocabularul lui OK îl înlocuieøte pe cel iniflial, învæflat în copilærie. Cuvintele sunt cele aprobate de partea de Pærinte a tatælui, mamei, terapeutului sau a altor persoane cu rol parental în viafla persoanei.

3. Cuvinte din scenariu fiinem minte însæ cæ multe dintre comenzile scenariului sunt date de partea de Copil a tatælui sau mamei, iar aceasta se bazeazæ pe un cu totul alt vocabular de cuvinte øi expresii din scenariu, de obicei foarte diferite de cuvintele OK. Ba mai mult, unele pot fi chiar în directæ contradicflie cu acestea. Femeia care foloseøte cuvinte OK foarte potrivite pentru o doamnæ când se aflæ în contextul antiscenariului poate întrebuinfla un limbaj deosebit de colorat când se aflæ în contextul scenariului. Astfel, îøi numeøte copiii „adolescenflii mei adorabili“ când e treazæ øi „cæcaflii æia mici“ când e beatæ. Cuvintele din scenariu dau informaflii importante privind rolurile øi scenele din scenariu, acestea fiind importante în încercarea de a reconstitui lumea scenariului sau genul de lume în care træieøte Copilul pacientului.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

379

În scenariile bærbaflilor, rolurile cele mai frecvente pentru persoanele de sex feminin sunt cel de fatæ, de doamnæ øi de femeie. În scenariile femeilor, persoanele de sex masculin devin puøtani, bærbafli øi moønegi. Mai specializate sunt rolurile de „fetiflæ“ øi „moøneag libidinos“. Aceøtia se atrag reciproc, mai cu seamæ în baruri. Bærbatul numeøte femeile pe care le cunoaøte „fetifle drægufle“, iar femeia îi numeøte pe bærbaflii pe care°i cunoaøte „moønegi libidinoøi“. Scenariul lui cere o fetiflæ, iar al ei, un moøneag libidinos, iar când se întâlnesc începe acfliunea, amândoi øtiind ce sæ°øi spunæ dupæ „bunæ ziua“. Diferite femei træiesc în lumi populate de lupi, bestii, vræjitori, pisici, ticæloøi, fraieri øi nemernici, iar bærbaflii le væd ca pe niøte pæpuøi, cæflele, bucæfli bune, puicufle, paraøute, curve øi cururi. Toate astea sunt cuvinte din scenariu ce apar pe parcursul conversafliei sau al terapiei de grup. Episoadele scenariului se centreazæ de obicei pe una sau alta dintre încæperile casei: camera copilului, baia, bucætæria, sufrageria øi dormitorul, ele gæsindu°øi localizarea în expresii ca: „bæuturæ din beløug“, „tot rahatul æla“, „un adeværat ospæfl“, „tofli oamenii aceia“ øi „dæ°le pe spate“. Fiecare dintre aceste încæperi are propriul vocabular, iar persoana ræmasæ blocatæ într°una din ele va folosi întruna expresiile adecvate. La fel de frecventæ este camera de lucru, descrisæ de expresia „Miøcæ°fli fundul încoace!“ La oamenii care se luptæ cu scenariul lor mai pot fi întâlnite øi cuvinte ale contrascenariului. Jack, Sisiful despre care am vorbit în capitolul 12, a devenit jucætor profesionist de baseball, în parte fiindcæ asta°øi dorea øi în parte fiindcæ l°a constrâns unchiul lui. Într°o zi, când doctorul Q îl asculta, a observat pentru prima oaræ puterea imensæ din spatele cuvântului „nu“, pe care Jack îl rostea frecvent, øi un impact mai mic, dar tot izbitor, ori de câte ori Jack spunea „altceva“. A simflit intuitiv, imediat, semnificaflia acestor doi termeni. De fiecare datæ când spunea „nu“, Jack servea mingea, øi de fiecare datæ când servea mingea, Copilul lui spunea „nu“ — „N°ai sæ serveøti bine!“ De fiecare datæ când spunea „alt-

380

Eric Berne

ceva“, arunca pentru prima bazæ, øi de câte ori arunca pentru prima bazæ, spunea „altceva“: „Dacæ nu pot servi în aøa fel încât sæ te înving, o sæ încercæm altceva.“ Jack nu numai cæ a confirmat aceste intuiflii, ci în plus a povestit cæ un antrenor i°a spus acelaøi lucru, într°un limbaj diferit: „Relaxeazæ°te! Dacæ arunci cu atâta putere de fiecare datæ când serveøti, ai sæ°fli nenoroceøti umærul!“ Øi exact asta s°a øi întâmplat pânæ la urmæ. La fel ca doctorul Q, antrenorul sesizase, cu ajutorul intuifliei øi experienflei sale, cæ Jack serveøte cu furie øi øtia cæ asta nu ajutæ la nimic. Antiscenariul lui Jack presupunea succesul ca jucætor de baseball, iar în spatele aruncærilor sale profesioniste se afla o mare furie faflæ de tatæl øi de unchiul sæu pentru cæ°i porunciseræ sæ fie un învins. Astfel, de fiecare datæ când arunca mingea, se lupta cu propriul scenariu øi încerca sæ°øi croiascæ drum cu forfla spre reuøitæ. Asta°i oferea o vitezæ uriaøæ, iar antiscenariul îi conferea un control excelent. Îi lipsea un singur lucru: capacitatea de a se detaøa puflin øi de a°øi adapta aruncærile la contextul serviciului øi al situafliei din acel moment a meciului. În cele din urmæ, furia sa neadaptativæ i°a adus exact ræsplata pe care încerca s°o evite, aøa cæ a trebuit sæ renunfle la baseball. Spiritul de observaflie intuitiv al Adultului din Copilul terapeutului, Profesorul, este cel mai preflios dintre instrumentele sale terapeutice. Sensibilitatea extremæ a unui Profesor cu receptivitatea adecvatæ este demonstratæ de faptul cæ doctorul Q a øtiut toate aceste lucruri în ciuda faptului cæ în toatæ viafla lui fusese la un singur meci de baseball profesionist, cu toate cæ servise mingea în multe meciuri de softball de amatori.

4. Metaforele Metaforele sunt strâns aliate cu cuvintele scenariului. Astfel, Mary avea douæ vocabulare metaforice diferite, separate. Într°unul, afirma cæ nu vede flærmul, cæ nu poate sonda

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

381

nimic, cæ abia°øi mai fline capul deasupra apei, traverseazæ zile furtunoase øi o copleøesc valuri de sentimente. Alteori, viafla era un ospæfl, îi venea sæ°øi înghitæ cuvintele, avea bunætæfli din beløug sau simflea amæræciune ori acrealæ pentru felul cum se færâmiflase præjitura. S°a cæsætorit cu un marinar øi se plângea de obezitate. Când se simflea pe mare, tot limbajul ei era maritim, iar când fæcea exces de mâncare, era în întregime culinar. Astfel, cædea din ocean în bucætærie øi înapoi, iar problema terapeutului era s°o flinæ cu picioarele pe pæmânt. Metaforele sunt o extensie a scenei pe care se desfæøoaræ scenariul, iar schimbarea metaforelor înseamnæ schimbarea scenei. În cazul ei, apele furtunoase s°au dovedit a fi un ocean de furie.

5. Frazele de securizare Unii oameni trebuie sæ parcurgæ anumite ritualuri sau sæ facæ anumite gesturi înainte de a începe sæ vorbeascæ, pentru a se proteja sau a se scuza cæ iau cuvântul. Aceste ritualuri sunt adresate Pærinflilor lor. Am amintit deja cazul lui Abelard, care°øi strecura mâinile sub curea de fiecare datæ înainte de a începe sæ vorbeascæ. Era evident cæ°øi apæra astfel testiculele de un atacator læuntric, programat sæ°l atace în momentele când læsa garda jos fiindcæ vorbea cu cineva, aøa cæ se ocupa întotdeauna de acea primejdie înainte de a se aventura sæ deschidæ gura. În alte cazuri, aceste mæsuri de securitate sunt înglobate în structura propozifliei. Ræspunsul la o întrebare de genul „Te înfurii vreodatæ pe sora ta?“ poate confline diferite grade de protecflie. „Poate m°am înfuriat“ presupune ordinul Parental „Nu te angaja decisiv niciodatæ!“ „Cred cæ poate m°am înfuriat“ presupune douæ ordine Parentale: „Cum pofli fi sigur?“ øi „Nu te angaja decisiv“. De obicei, primul vine de la tatæ, iar al doilea, de la mamæ. „Cred cæ poate s°a întâmplat sæ mæ înfurii“ confline o protecflie triplæ. Expresiile de securizare au în principal valoare de prognozæ. E

382

Eric Berne

mult mai uøor ca terapeutul sæ pætrundæ printr°un singur strat de mæsuri de securitate decât prin trei. „Cred cæ poate s°a întâmplat“ seamænæ cu Subjonctivul Berkeley øi, la fel ca acesta, are menirea de a apæra øi ascunde un Copil foarte mic øi foarte temætor, care nu e dispus sæ se deschidæ prea uøor în fafla nimænui.

6. Subjonctivul Subjonctivul, cæruia i se mai spune colocvial øi „Subjonctivul Berkeley“, confline trei elemente. Primul, expresiile „dacæ“ sau „o, dacæ“; al doilea, folosirea de verbe la modul conjunctiv, cum ar fi „aø face“, „ar trebui“ øi „aø putea“. Subjonctivul Berkeley e cel mai dezvoltat în campusurile studenfleøti. Fraza clasicæ este: „Ar trebui, øi aø face°o dacæ aø putea, dar…“. Ea mai are alte douæ variante: „Dacæ ei ar face asta, eu precis aø putea, øi cred cæ probabil ar trebui, dar…“ øi „Ar trebui, øi probabil cæ aø putea, dar în cazul æsta ei ar…“ Atitudinea subjonctivæ capætæ aspect formalizat în titluri de cærfli, teze, articole øi lucræri studenfleøti. Douæ exemple frecvent întâlnite sunt: „Factori implicafli în…“ (= o, dacæ) sau „Cætre o teorie asupra…“ (= Aø face dacæ aø putea, øi øtiu cæ ar trebui). În cazul extrem, titlul devine: „Câteva observaflii introductive privind unii factori implicafli în obflinerea de date cætre o teorie asupra…“ — titlu într°adevær foarte modest, din moment ce e clar cæ va fi nevoie sæ treacæ vreo douæ sute de ani înainte ca teoria propriu°zisæ sæ fie gata de publicare. E evident cæ mama acestui bærbat i°a spus sæ nu°øi asume nici un risc. Probabil cæ urmætoarea sa lucrare se va intitula „Câteva observaflii intermediare privind… etc.“, iar apoi „Câteva observaflii finale privind… etc.“. Dupæ ce a rezolvat°o cu Observafliile, probabil cæ titlurile urmætoarelor sale lucræri se vor tot scurta. Pe la patruzeci de ani, va tunde remarcile introductive øi va scoate la ivealæ a øasea lucrare, „Cætre o teorie asupra…“, dar teoria propriu°zisæ apare

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

383

rareori. Dacæ totuøi apare, în a øaptea lucrare, va exista øi o a opta, intitulatæ: „Hopa! Scuze. Înapoi la abac.“ Individul e mereu pe drum, dar nu ajunge niciodatæ la staflia urmætoare. Asta nu e deloc amuzant pentru terapeutul care se apucæ sæ trateze un om care scrie o lucrare cu un asemenea titlu. Pat se va plânge de asemenea cæ nu°øi poate finaliza teza, cæ nu se poate concentra, are probleme sexuale øi conjugale, e deprimat øi are impulsuri suicidare. Dacæ terapeutul nu gæseøte o cale de a modifica scenariul, terapia va urma exact cele opt etape descrise mai sus, fiecare etapæ luând între øase luni øi un an sau mai mult, terapeutul scriind ultima lucrare (cea cu „Hopa!“) în locul pacientului. În limbajul scenariului, „cætre“ înseamnæ „sæ nu ajungi acolo“. Nimeni nu întreabæ: „Avionul æsta merge cætre New York?“ øi puflini oameni vor vrea sæ cælætoreascæ cu un pilot care spune: „Da, ne îndreptæm cætre New York“. Sau merge la New York, sau iei alt avion.

7. Structura frazei Pe lângæ subjonctiviøti, mai existæ øi oameni cærora le este interzis sæ termine ceva sau sæ ajungæ la subiect, aøa cæ atunci când vorbesc, „dau din guræ“. Frazele lor sunt pline cu conjuncflii: „Ieri eram acasæ cu soflul meu øi… øi… øi atunci… øi… øi atunci…“ Deseori, aceøti oameni au directiva „Sæ nu dezvælui vreun secret de familie!“, aøa cæ dau târcoale întruna secretului øi se joacæ cu el cât de mult pot, færæ sæ°l dezvæluie. Unii vorbitori au grijæ sæ echilibreze totul: „Plouæ, dar va ieøi soarele curând.“ „Mæ doare capul, dar cu stomacul mæ simt mai bine.“ „Nu sunt niøte oameni prea amabili, dar pe de altæ parte par veseli.“ În acest caz, directiva pare a fi: „Nu privi nimic cu prea multæ atenflie.“ Cel mai interesant exemplu de acest tip a fost cel al bærbatului care s°a îmbolnævit de diabet la vârsta de cinci ani øi a fost învæflat sæ°øi echilibreze alimentaflia cu cea mai mare grijæ. Când vorbea, cântærea tot atât de atent fiecare cuvânt øi°øi echilibra fiecare propoziflie cu

384

Eric Berne

foarte mare atenflie øi precizie. Din cauza acestor precauflii, era foarte greu sæ°l asculfli. Toatæ viafla resimflise furie faflæ de restricfliile nedrepte ce°i fuseseræ impuse ca urmare a bolii, iar când se înfuria, vorbirea lui devenea extrem de dezechilibratæ. (Implicafliile acestui fapt pentru psihologia diabetului trebuie clarificate prin studii ulterioare.) Un alt tip de structuræ a propozifliei este capætul liber, în care se folosesc din plin expresiile „øi aøa mai departe“ øi „etcetera“. „Pæi am mers la film øi aøa mai departe, iar pe urmæ am særutat°o øi aøa mai departe, øi dupæ aceea ea mi°a furat portmoneul, øi aøa mai departe.“ Din pæcate, asta ascunde deseori o furie profundæ faflæ de mamæ. „Pæi mi°ar plæcea sæ°i spun ce pærere am despre ea, etcetera.“ „În ce constæ «etcetera»?“ „De fapt mi°ar plæcea s°o tai bucæfli.“ „Etcetera?“ „Nu, færæ «etcetera». Asta e etcetera.“ Structura frazei constituie un teren de studiu fascinant.

F. Tranzacfliile sub øtreang Jack: M°am læsat de fumat. De o lunæ nu m°am atins de fligæri. Della: Øi câte kile te°ai îngræøat? He°he°he! Toatæ lumea a zâmbit la acest sarcasm, în afaræ de Jack øi doctorul Q. Doctorul Q: Ei, Jack, chiar te faci bine! Nu te°ai læsat atras în capcanæ de data asta. Della: Øi eu vreau sæ mæ fac bine. Mi°a venit sæ°mi muøc limba pentru cæ am spus ce°am spus. Vorbea maicæ°mea. Încercam sæ°i fac lui Jack exact ce°mi face ea mie. Don (membru nou): Ce°i aøa de groaznic în replica aceea? O glumæ nevinovatæ. Della: Acum câteva zile a venit maicæ°mea pe la mine øi a încercat sæ mi°o facæ iaræøi, dar n°am acceptat. Øtiu cæ a înfuriat°o! Mi°a zis: „Se vede bine cæ iar te îngraøi, ha°ha!“

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

385

Trebuia sæ râd øi eu øi sæ spun: „Mda, mænânc prea mult, ha°ha!“, dar în loc de asta am spus: „Øi tu eøti cam dolofanæ.“ Atunci a schimbat subiectul øi m°a întrebat: „Cum pofli træi într°o dæræpænæturæ ca asta?“ De aici se vede clar cæ pentru Della cea supraponderalæ, a asigura constant fericirea mamei echivaleazæ cu a se îngræøa øi a face haz pe tema asta, tragedia vieflii ei, iar dacæ nu râde, e impertinentæ øi°øi face mama nefericitæ. Della ar trebui sæ se spânzure în timp ce se amuzæ copios împreunæ cu maicæ°sa. Umorul macabru, „sub øtreang“, e gluma sau ultimele cuvinte memorabile ale muribundului. Dupæ cum am remarcat anterior, mulflimile de spectatori la execufliile prin spânzurare de la Tyburn sau Newgate din secolul al XVIII°lea admirau oamenii care mureau râzând. „Øtii, eu am fost momeala, spune Daniel Atunci. Aveam toatæ treaba pusæ la cale, dar ceva a mers prost. Ceilalfli au scæpat, dar pe mine m°au înøfæcat, ha°ha°ha!“ Iar mulflimea hohoteøte: „Ha°haha!“, savurând gluma în timp ce se deschide trapa, „jocul de°a pæcæliciul mort“. Danny pare sæ râdæ de gluma sarcasticæ fæcutæ de soartæ pe socoteala lui, dar în adâncul sufletului øtie cine e ræspunzætor øi, de fapt, spune: „Ei bine, mamæ (sau tatæ), mi°ai prezis cæ am sæ sfârøesc în øtreang, øi iatæ°mæ, ha°ha°ha!“ Acelaøi lucru se întâmplæ, la scaræ redusæ, în aproape orice øedinflæ de terapie de grup. Danny Acum s°a næscut într°o familie cu patru copii, dintre care nici unul nu a primit permisiunea sæ reuøeascæ. Pærinflii erau amândoi puflin necinstifli, în moduri acceptabile social, iar copiii au dus aceastæ tendinflæ ceva mai departe. Într°o zi, Danny a povestit despre problemele pe care le°a avut la facultate. Ræmæsese în urmæ cu studiul øi lucrærile, aøa cæ a plætit în avans un scriitor°fantomæ sæ°i facæ lucrarea de licenflæ. Grupul a ascultat cu interes cum Danny øi°a descris negocierile cu acest om øi a povestit cæ acel scriitor°fantomæ se angajase de asemenea sæ facæ lucræri de licenflæ pentru câfliva prieteni de°ai lui, tofli plætind în avans. Ceilalfli membri ai grupului au pus întrebæri ici°colo, pânæ când Danny a

386

Eric Berne

ajuns în cele din urmæ la miezul poveøtii. Scriitorul øi°a luat tælpæøifla în Europa, luând cu el tofli banii øi færæ sæ lase în urmæ vreo lucrare de licenflæ. Auzind asta, grupul a izbucnit în hohote de râs, la care s°a alæturat øi Danny. Ceilalfli au spus cæ întâmplarea li s°a pærut amuzantæ din douæ motive: în primul rând, felul cum a istorisit°o Danny, cu aerul cæ se aøteaptæ ca ei sæ râdæ øi ar fi dezamægit dacæ n°ar face°o, iar în al doilea rând, pentru cæ era genul de incident pe care se aøteptau sau poate chiar sperau sæ i se întâmple lui Danny, ca urmare a felului complicat în care alegea sæ acflioneze, în loc sæ°øi îndeplineascæ obligafliile într°o manieræ directæ, cinstitæ. Øtiau cu toflii cæ Danny e menit sæ eøueze øi îi amuza sæ vadæ cât efort depunea pentru asta. Au râs împreunæ cu Danny Acum, la fel cum mulflimea râdea împreunæ cu Danny Atunci. Ulterior vor fi cu toflii deprimafli din cauza asta, Danny mai mult decât tofli. Râsul lui spunea: „Ha°ha°ha, mamæ, m°ai iubit întotdeauna când aveam eøecuri, aøa cæ, uite, am pæflit°o iar!“ Adultul din Copil, Profesorul, are încæ de la o vârstæ fragedæ sarcina de a asigura permanent mulflumirea mamei, aøa încât ea sæ ræmânæ alæturi de el øi sæ°l apere. Dacæ mama îl place øi exprimæ acest lucru printr°un zâmbet, el se simte în siguranflæ chiar øi atunci când, de fapt, are probleme sau chiar îl pândeøte o primejdie de moarte. Crossman136 prezintæ mai detaliat acest lucru. În maternajul normal, spune ea, atât Pærintelui mamei, cât øi Copilului ei le plac copiii, aøa cæ atunci când ea zâmbeøte, Pærintele øi Copilul ei sunt mulflumifli de odraslæ, iar lucrurile vor decurge lin între ei. În alte cazuri, Pærintele mamei zâmbeøte la bæiatul ei pentru cæ aøa trebuie, iar Copilul ei e furios pe el. Bæiatul poate sæ intre în grafliile Copilului mamei øi astfel sæ obflinæ un zâmbet, prin purtæri pe care Pærintele ei ar putea sæ le dezaprobe. Spre exemplu, demonstrând cæ e „ræu“ poate obfline un zâmbet din partea Copilului, fiindcæ astfel a dovedit cæ e ne°OK, iar asta°l mulflumeøte pe Copilul mamei — ceea ce am numit anterior „mama°vræjitoare“. Din toate acestea, Crossman 136

Crossman, P. „Position and Smiling“. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

387

conchide cæ atât scenariul, cât øi antiscenariul pot fi considerate încercæri de a determina zâmbetul mamei: antiscenariul, pentru zâmbetul aprobator al Pærintelui mamei (øi al tatælui), iar scenariul, pentru zâmbetul Copilului mamei, care se bucuræ de suferinfla sau confuzia bebeluøului. Aøadar, umorul macabru apare când Danny „se trezeøte“ cu øtreangul de gât, iar Copilul lui spune: „Zæu cæ n°am vrut sæ sfârøesc aøa! Cum am ajuns aici?“ Atunci Mama (din mintea lui) zâmbeøte, iar el îøi dæ seama cæ ea l°a bægat în situaflia færæ ieøire. Are de ales între a înnebuni, a o omorî pe ea, a se sinucide sau a râde. În astfel de momente ar putea sæ°øi invidieze fratele care a ales sæ ajungæ în spitalul de psihiatrie sau sora care a ales sæ se sinucidæ, dar el nu e pregætit pentru nici una din variantele astea — deocamdatæ. Râsul sau zâmbetul de sub øtreang apare dupæ un anumit tip de stimul øi reacflie, numit „tranzacflia de sub øtreang“. Exemplul tipic îl dæ alcoolicul care n°a bæut de øase sæptæmâni, lucru pe care°l øtiu tofli cei din grup. Într°o zi vine øi°i lasæ pe ceilalfli sæ vorbeascæ o vreme. Dupæ ce øi°au descærcat sufletul de toate problemele, astfel încât scena îi aparfline acum complet, el spune: „Ghicifli ce s°a întâmplat în weekend!“ O privire la chipul lui vag zâmbitor e destul ca tofli sæ øtie ce s°a întâmplat. Se pregætesc sæ zâmbeascæ la rândul lor. Unul dintre ei deschide tranzacflia de sub øtreang, întrebând: „Ce s°a întâmplat?“ „Pæi am bæut un pahar øi apoi încæ unul, øi pânæ sæ mæ dumiresc ce se petrece (începe sæ râdæ, la fel øi ceilalfli), am dus°o trei zile tot într°o beflie!“ Steiner137, care a descris pentru prima oaræ acest fenomen, se exprimæ astfel: „În cazul Alcoolicului, White povesteøte publicului despre beflia ræsunætoare din sæptæmâna anterioaræ, iar publicul (incluzându°l poate øi pe terapeut) radiazæ de încântare. Zâmbetul Copilului celor din public imitæ øi întæreøte zâmbetul mamei°vræjitoare sau al monstrului, care simte mulflumire când White se supune poruncii («Nu gândi, bea!»), øi de fapt strânge øi mai tare laflul din jurul gâtului lui.“ 137

Steiner, C.M. „A Script Checklist“. Loc. cit.

388

Eric Berne

Râsul de sub øtreang (care rezultæ dintr°o tranzacflie sub øtreang) înseamnæ cæ, dacæ pacientul râde în timp ce relateazæ o întâmplare nefericitæ øi mai cu seamæ dacæ ceilalfli membri ai grupului râd øi ei, respectiva întâmplare nefericitæ face parte din catastrofa scenariului pacientului. Când oamenii din jurul lui râd, ei întæresc recompensa, îi græbesc præbuøirea øi°l împiedicæ sæ se facæ bine. Astfel, ispita parentalæ a dat roade, ha°ha.

G. Tipuri de râs Se poate spune pe bunæ dreptate cæ analiøtii de scenarii øi grupurile lor se amuzæ mai mult decât oricine, chiar dacæ se abflin sæ râdæ la spânzurare sau când cineva îøi murdæreøte picioarele. Existæ mai multe tipuri de râs care prezintæ interes în analiza scenariilor.138

1. Râsete conforme cu scenariul a. „He°he°he“ e chicotitul Parental al mamei°vræjitoare sau al tatælui°monstru care conduce pe cineva, de obicei pe propria odraslæ, pe calea presæratæ cu flori a dispreflului øi înfrângerii. „Câte kile ai pus pe tine? He°he°he!“ (Uneori scris ha°ha.) Æsta e râsul în ton cu scenariul. b. „Ha°ha°ha“ e chicotitul de umor îndurerat al Adultului. La fel ca în cazul lui Danny, el semnificæ o revelaflie superficialæ. Din experienflele sale recente, Danny învæflase sæ nu aibæ încredere în scriitorii°fantomæ, dar nu învæflase prea multe despre el însuøi øi slæbiciunile sale, care°l vor conduce iaræøi øi iaræøi în capcane similare, pânæ când se va deschide trapa. Æsta e râsul de sub øtreang. 138

Grotjan, M. Beyond Laughter. McGraw°Hill Book Company, New York, 1957.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

389

c. „Hi°hi°hi“ e râsul Copilului când pregæteøte un renghi. El intræ realmente într°un joc de tipul „Hai sæ°l ømecherim pe Joey „, un adeværat joc al înøelætoriei, în care e ademenit sæ creadæ cæ va pæcæli pe cineva, dar de fapt ajunge el însuøi victima. Spre exemplu, Danny Acum a spus „Hi°hi°hi“ când un scriitor°fantomæ i°a explicat cum ar putea sæ°i joace un renghi profesorului de englezæ, dar apoi Danny a sfârøit în postura de victimæ. Æsta e râsul în ton cu jocul.

2. Râsete sænætoase d. „Ho°ho°ho“ e râsul Pærintelui provocat de strædaniile Copilului de a reuøi. E condescendent, binevoitor øi util, cel puflin în ce priveøte problema imediatæ. De obicei vine de la oameni nu foarte profund implicafli, care pot îndrepta responsabilitatea finalæ asupra altcuiva. El îi demonstreazæ copilului cæ existæ recompense pentru comportamentul care nu e în ton cu scenariul. Este râsul bunicului øi al lui Moø Cræciun. e. Mai existæ un tip de „Ha°ha°ha“, mult mai din inimæ øi mai semnificativ. El înseamnæ o revelaflie autenticæ din partea Adultului cu privire la felul cum a fost tras pe sfoaræ, nu de personaje exterioare, ci de propriul sæu Pærinte øi Copil. E similar cu ceea ce psihologii numesc „experienflæ aha“ (deøi eu personal n°am auzit pe nimeni, în afara psihologilor, care sæ spunæ „aha“ într°o asemenea ocazie). E râsul descoperirii. f. „Ua°ha“ e râsul de amuzament pur al Copilului sau râsul sænætos, din burtæ, al oamenilor mai în vârstæ care au burtæ. Apare doar la oamenii eliberafli de scenariu sau care°øi pot læsa scenariul la o parte pentru momentul respectiv. E râsul spontan al oamenilor sænætoøi.

H. Bunica Nici un om care øi°a cunoscut bunica nu e ateu, chiar dacæ ea era atee, pentru cæ toate bunicile, bune sau rele, vegheazæ

390

Eric Berne

de undeva, de obicei în trecere spre Rai. În timpul øedinflelor de terapie de grup (adesea øi în timpul partidelor de pocher), bunica pluteøte într°un colfl al camerei, aproape de tavan. Dacæ Copilul pacientului nu are încredere deplinæ în Pærintele sæu, în momentele de nevoie simte de obicei cæ se poate încrede în continuare în bunica sa, aøa cæ va ridica privirea spre tavan în direcflia ei, ca sæ obflinæ protecflie øi îndrumæri de la prezenfla ei invizibilæ. Sæ ne amintim cæ bunicile sunt chiar mai puternice decât mamele, deøi ele apar rareori pe scenæ — dar când o fac, au ultimul cuvânt. E un fapt binecunoscut cititorilor de basme, în care baba poate sæ binecuvânteze sau sæ blesteme prinflul nou°næscut, iar zâna cea rea sau zâna°naøæ n°au puterea de a îndepærta binecuvântarea sau blestemul, ci doar de a le diminua. Astfel, în „Frumoasa din Pædurea adormitæ“, babornifla o condamnæ pe prinflesæ sæ moaræ. Zâna cea bunæ modificæ blestemul într°o sutæ de ani de somn — asta e tot ce poate face, cæci, dupæ cum spune chiar ea: „Nu am puterea sæ desfac cu totul ce a legat bætrâna.“ Astfel, bunica reprezintæ, în bine sau în ræu, ultima instanflæ de judecatæ, iar dacæ terapeutul reuøeøte sæ desfacæ blestemul aruncat asupra pacientei de mama ei, mai trebuie sæ se confrunte øi cu bunica. În consecinflæ, un terapeut bun trebuie sæ învefle øi cum sæ se descurce cu bunicile ræuvoitoare, nu doar cu mamele. În situafliile terapeutice, bunicile cred întotdeauna cæ au dreptate øi justificare. Terapeutul trebuie sæ le vorbeascæ ferm: „Chiar vrei ca Zoe sæ fie o învinsæ? Chiar crezi cæ protestul tæu va fi bine primit la Cartierul General dacæ le spui celor de acolo adeværul? Adeværul este cæ eu nu°fli seduc nepoata în nici un sens ræu, ci de fapt îi dau permisiunea de a fi fericitæ. Orice le°ai spune la Cartierul General, fline minte cæ psihiatrii tot de acolo vin, øi vor fi ascultafli. Zoe nu poate sæ vorbeascæ în nume propriu împotriva ta, dar eu pot sæ vorbesc în numele ei.“ În cele mai multe cazuri, bunica e cea care hotæræøte ce fel de cærfli primeøte Jeder când joacæ pocher. Dacæ el are grijæ sæ fie în termeni buni cu ea, cu siguranflæ nu va pierde, ci de obi-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

391

cei va câøtiga. Dacæ o supæræ cu gândul sau cu fapta, va pierde negreøit. Dar trebuie sæ nu uite cæ øi ceilalfli jucætori au bunici, care s°ar putea sæ fie la fel de influente ca a lui. În plus, ceilalfli s°ar putea sæ fie în relaflii mai bune cu bunica lor decât este el cu a lui.

I. Tipuri de protest Principalele tipuri de protest sunt furia øi plânsul. Majoritatea terapeuflilor care lucreazæ cu grupuri le flin la mare prefl, ca „expresii ale sentimentelor reale“, în timp ce râsul, dintr°un motiv sau altul, nu e la fel de prefluit, iar uneori e chiar dat la o parte, pe motiv cæ nu exprimæ un „sentiment real“. Din moment ce furia este, în aproximativ 90% din situaflii, o „concesiune“ încurajatæ de Pærinte, adeværata întrebare e: „La ce serveøte sæ te înfurii?“ Cu mânia rareori se realizeazæ ceva ce n°ar putea fi fæcut mai bine færæ ea, iar preflul nici mæcar nu meritæ plætit: patru°øase ore de metabolism perturbat øi, posibil, mai multe ore de insomnie. Punctul crucial în presiunea ulterioaræ exercitatæ de furie apare când Jeder nu°øi mai spune sieøi sau prietenilor „Ar fi trebuit sæ…“ (folosind timpul trecut), ci trece la „Aø vrea sæ…“ (folosind timpul prezent). Aceastæ furie „cotitæ“ e aproape întotdeauna direcflionatæ greøit. Regula pentru furia „cotitæ“ e aceeaøi ca regula pentru cuvintele de spirit „cotit“. „Dacæ n°ai spus°o pe loc, nu te întoarce ulterior s°o spui; e foarte probabil ca intuiflia ta sæ fi fost de la bun început corectæ.“ Cea mai bunæ politicæ e sæ aøtepfli pânæ la urmætoarea ocazie, iar atunci, dacæ eøti într°adevær pregætit sæ te descurci mai bine, te vei descurca mai bine. Faza timpului prezent („Aø vrea sæ…“) are de obicei duratæ scurtæ, øi în curând intervine timpul viitor: „Data viitoare am sæ…“ Asta semnaleazæ trecerea de la Copil la

392

Eric Berne

Adult. Sunt ferm convins (færæ dovezi chimice) cæ trecerea de la trecut la viitor coincide cu o modificare în chimia metabolismului, o simplæ schimbare la nivelul unui radical mic dintr°o substanflæ hormonalæ complexæ — un proces simplu de neutralizare sau de oxidare. Trecând de la trecut la viitor în indignarea ei, individul îøi spune: „Mæ calmez“ sau cineva îi spune: „Acum eøti mai raflional.“ Dar de fapt nici nu „se calmeazæ“, nici nu „este“, ci pur øi simplu reacflioneazæ la o modificare metabolicæ banalæ. În aproape toate cazurile, furia face parte dintr°un joc de°a „Acum te°am prins, ticælosule!“ (ATPT). („Mulflumesc cæ°mi oferi un pretext sæ mæ înfurii.“) Jeder, de fapt, e mulflumit cæ i s°a fæcut o nedreptate, din moment ce poartæ în cârcæ un sac cu furie încæ din copilæria micæ øi e o uøurare sæ mai descarce din ea în mod justificat. („Cine nu s°ar înfuria în asemenea condiflii?“) Întrebarea care se pune este dacæ abreacflia e beneficæ. În urmæ cu multæ vreme, Freud spunea cæ nu ajutæ. În prezent însæ, pentru mulfli terapeufli care lucreazæ în grup, ea marcheazæ øedinflele de grup „bune“ øi conduce la consfætuiri profesionale însufleflite. Toatæ lumea e încântatæ, înveselitæ øi uøuratæ când un pacient „îøi exprimæ furia“. Terapeuflii care°øi încurajeazæ pacienflii sau chiar le cer sæ facæ acest lucru simt un mare disprefl faflæ de colegii lor mai puflin înclinafli spre asemenea incursiuni øi nu ezitæ deloc sæ øi°l exprime. Reducerea la absurd în aceastæ atitudine se gæseøte în urmætoarea relatare a unui pacient imaginar: „Am folosit un mijloc de transport public ca sæ ajung în zona în care lucrez øi am decis cæ astæzi, în comunicarea mea cu persoanele cu autoritate, îmi voi exprima adeværatele simflæminte. Aøa cæ am strigat la øeful meu øi mi°am aruncat maøina de scris pe fereastræ. El a fost foarte bucuros øi mi°a spus: «Mæ bucur cæ în sfârøit comunicæm øi cæ°fli exprimi liber ostilitatea. Æsta e genul de angajat pe care ne place sæ°l avem. Am observat cæ fli°ai lichidat un coleg de serviciu care se afla din întâmplare sub fereastræ, dar nædæjduiesc cæ asta nu°fli va trezi senti-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

393

mente de vinovæflie care sæ devinæ o piedicæ øi sæ ne influenfleze negativ interacfliunea.»“ Distincflia dintre furia°concesiune øi furia autenticæ e adesea uøor de fæcut. Dupæ furia ATPT, pacientul zâmbeøte, pe când furia autenticæ, de obicei, e urmatæ de plâns în øedinfla de grup. În orice caz, pacienflii trebuie sæ înfleleagæ cæ nu li se permite sæ arunce obiecte, sæ se atace sau sæ se loveascæ unii pe alflii în øedinfla de terapie. Orice încercare de acest gen va fi opritæ prin mijloace fizice øi, cu excepflia cazurilor speciale, pacientul care face aøa ceva va fi scos din grup. Existæ însæ unii terapeufli care acceptæ sæ°øi lase pacienflii sæ°øi exprime fizic furia øi au dotærile øi personalul necesare pentru a face faflæ posibilelor complicaflii. Øi plânsul e o concesiune în majoritatea cazurilor, ba poate fi chiar o reprezentaflie dramaticæ. Modul cel mai bun de a stabili cum stau lucrurile îl reprezintæ reacflia celorlalfli membri ai grupului. Dacæ aceøtia se simt iritafli sau din cale°afaræ de înduioøafli, probabil cæ lacrimile sunt false. Plânsul autentic determinæ de obicei o tæcere plinæ de respect øi reacflii autentice de milæ tragicæ, aristotelicæ.

J. Povestea vieflii tale Una dintre narafliunile cele mai instructive pentru analistul de scenarii din câte s°au scris vreodatæ este Ciudata viaflæ a lui Ivan Osokin, aparflinându°i binecunoscutului mistic P.D. Uspenski. Lui Ivan Osokin i se oferæ øansa de a°øi retræi viafla, fæcându°i°se predicflia cæ va comite iaræøi aceleaøi greøeli øi va repeta toate purtærile pe care le regretæ. Eroul ræspunde cæ n°ar fi mare mirare, din moment ce îi vor lipsi amintirile cu privire la evenimentele pe care le°a træit øi, prin urmare, n°ar avea cum sæ°øi evite greøelile. I se spune cæ, dimpotrivæ, contrar politicii obiønuite în astfel de cazuri, i se va permite sæ°øi aminteascæ totul øi, chiar øi aøa, va face aceleaøi greøeli. El

394

Eric Berne

acceptæ, în aceste condiflii, øi într°adevær, cu toate cæ poate anticipa fiecare dezastru pe care°l provoacæ în viafla sa, îøi repetæ purtarea dinainte, dupæ cum demonstreazæ cu artæ øi convingætor autorul. Uspenski atribuie acest lucru forflei destinului, iar analistul de scenarii va fi de acord cu el, adæugând doar cæ destinul i°a fost imprimat prin programare în primii ani de viaflæ, de cætre pærinfli, øi n°a venit de la o forflæ metafizicæ ori cosmicæ. Aøadar, poziflia analistului de scenarii este aceeaøi ca a lui Uspenski: fiecare individ e constrâns de scenariul sæu sæ repete la nesfârøit aceleaøi modele de comportament, oricât de mult le regretæ consecinflele. De fapt, regretul e în sine un motiv de a le repeta øi, de fapt, le repetæ tocmai ca sæ adune regrete. Imaginea poate fi completatæ amintind o altæ narafliune: „Ciudatul caz al lui M. Valdemar“, de Edgar Allan Poe. M. Valdemar e hipnotizat chiar înainte sæ moaræ øi supraviefluieøte vreme îndelungatæ. În cele din urmæ, e scos din transa hipnoticæ øi imediat, sub ochii privitorilor îngrozifli, se transformæ într°un cadavru în putrefacflie, exact starea în care s°ar fi aflat dacæ ar fi murit în ziua când fusese hipnotizat. Cu alte cuvinte, „s°a ajuns din urmæ“. În termeni de scenariu, øi acest lucru e un fapt cotidian. Copilul este hipnotizat, la propriu, de pærinflii sæi sæ urmeze un anumit model de viaflæ. El va manifesta toate semnele de vitalitate cât de mult timp îi e omeneøte posibil, pânæ când destinul prevæzut de scenariul sæu se împlineøte. Dupæ aceea se poate sæ se descompunæ foarte rapid. De fapt, pentru mulfli oameni, scenariul fline loc de „proptele“ øi imediat ce scenariul este împlinit, ei se deterioreazæ. Dupæ cum am remarcat, asta e soarta multor oameni vârstnici sau „pensionafli“ din lumea întreagæ (øi nu doar în „societatea noastræ“, cum se susfline de obicei). Scenariul propriu°zis se aflæ sub protecflia Zeiflei Necesitæflii, „sublima Ananke“, cum o numea Freud. În limbaj psihanalitic, e propulsat de compulsia la repetiflie, compulsia de a face la nesfârøit acelaøi lucru. Astfel, un scenariu scurt poate fi repetat de nenumærate ori pe parcursul unei viefli (o femeie

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

395

se cæsætoreøte pe rând cu mai mulfli alcoolici, pornind de fiecare datæ de la premisa cæ va fi altfel; un bærbat se cæsætoreøte pe rând cu mai multe femei bolnave, traversând astfel o întreagæ serie de væduvii îndurerate). În plus, întregul scenariu se poate repeta anual sub o formæ diluatæ (depresia de Cræciun datoratæ dezamægirii), în contextul mai cuprinzætor al scenariului întregii viefli (în cele din urmæ, sinuciderea datoratæ unei dezamægiri foarte mari). De asemenea, se poate repeta în fiecare lunæ a anului (dezamægirile menstruale). Øi, dincolo de astea, se poate repeta de asemenea în fiecare zi, într°o versiune de mai mici proporflii. Chiar mai microscopic, poate fi parcurs într°o oræ: spre exemplu, dacæ terapeutul øtie ce sæ observe, poate constata cum întregul scenariu se deruleazæ, în formæ diluatæ, pe parcursul øedinflelor sæptæmânale de terapie de grup, sæptæmânæ dupæ sæptæmânæ. Uneori, câteva secunde de activitate sunt suficiente pentru a dezvælui „povestea vieflii pacientului“. Am dat în altæ parte un exemplu al celei mai frecvent întâlnite forme a ceea ce am putea numi „Pripealæ øi stângæcie“ — øi „Revenire rapidæ“.139 „Doamna Sayers øi°a întins braflul prin dreptul pieptului doamnei Catters ca sæ ia o scrumieræ aflatæ la capætul mesei. Când øi°a retras braflul, øi°a pierdut echilibrul, cât pe ce sæ cadæ de pe canapea. Øi°a revenit înainte de a fi prea târziu, a râs în semn de autodezaprobare, a murmurat «Scuze!» øi øi°a væzut mai departe de fumat. În aceastæ clipæ, doamna Catters øi°a desprins atenflia de la domnul Troy suficient cât sæ murmure: «Pardon!»“ Aici se aflæ, condensatæ în câteva secunde, povestea vieflii doamnei Sayers. Ea încearcæ sæ fie atentæ, dar se poartæ stângaci. E la un pas de necaz, dar e salvatæ la momentul potrivit. Îøi cere scuze, dar ulterior altcineva îøi asumæ vina. Aproape cæ pofli vizualiza cum tatæl°bestie îi spune sæ cadæ sau o împinge (scenariul), iar mama o salveazæ în ultima fracfliune de secundæ (contrascenariul). Pe urmæ ea îøi cere scuze politi139

Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit., pp. 123 øi urm.

396

Eric Berne

cos pentru stângæcie. (A învæflat în copilærie cæ meritæ sæ fie stângace ca sæ pæstreze iubirea tatælui, fiindcæ asta voia el; mai mult, stângæcia îi oferea pretextul sæ°øi cearæ scuze, tocmai asta fiind una dintre puflinele ocazii în care el o asculta øi°i recunoøtea existenfla.) Apoi apare întorsætura scenariului, care transformæ întregul episod într°o dramæ, în loc sæ fie un simplu inventar al ghinioanelor: altcineva îøi asumæ în final vina øi°øi cere scuze chiar mai sincer. Avem aici o ilustrare clasicæ a triunghiului lui Karpman140 pentru categorizarea scenariilor øi a dramelor din teatru (figura 12, capitolul 10).

K. Comutærile din scenariu Potrivit lui Karpman, orice acfliune dramaticæ poate fi rezumatæ sub forma comutærilor între trei roluri principale: Victimæ, Persecutor øi Salvator. Aceste comutæri survin cu viteze diferite øi pot merge în oricare direcflie. În drama „Pripealæ øi stângæcie“ — øi „Revenire rapidæ“ — avem un set de comutæri foarte rapide. La început, doamna Sayers îi are pe Tatæ (în minte) ca Persecutor (o „împinge“), pe Mamæ ca Salvator („o salveazæ de la cædere“), ea însæøi fiind Victima. Aøa aratæ triunghiul în mintea ei, scenariul din cap. În scenariul°acfliune, ea devine Persecutor înghiontind°o pe doamna Catter, care devine Victimæ. Îøi cere scuze, dar doamna Catters, la rândul ei (în conformitate cu nevoile propriului scenariu), face o comutare foarte rapidæ øi, în loc sæ se poarte ca o Victimæ, îøi cere scuze, ca øi cum ea ar fi fæcut ceva greøit, preluând astfel rolul Persecutorului. Prin acest set condensat de tranzacflii aflæm foarte multe despre povestea a douæ viefli. În mod obiønuit, doamna Sayers dæ impresia de victimæ plângæreaflæ; acum e clar cæ poate face comutarea în rolul Persecutorului, cu condiflia sæ se întâmple „accidental“ øi sæ°øi cearæ scuze. Scopul scenariu140

Karpman, S. „Fairy Tales and Script Drama Analysis“. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

397

lui „Pripealæ øi stângæcie“ constæ în a scæpa de povara responsabilitæflii, determinând°o pe Victimæ sæ°øi cearæ scuze. Doamna Sayers a gæsit un personaj complementar de scenariu în persoana doamnei Catters, al cærei scenariu, evident, poartæ un nume de genul „Loveøte°mæ, iar eu o sæ°mi cer scuze“ sau „Îmi pare ræu cæ fafla mea s°a bægat în calea pumnului tæu“ — scenariul tipic pentru soflia unui alcoolic. Danny, tânærul færæ lucrare de licenflæ, a parcurs de asemenea drama vieflii sale când øi°a povestit întâmplarea. Dupæ cum observam anterior, numele jocului sæu preferat øi totodatæ titlul scenariului sæu este „Hai sæ°l ømecherim pe Joey“. Danny cunoaøte un Salvator prietenos, care se oferæ ca, în schimbul unei sume, sæ°l ajute sæ°i joace o festæ Victimei, profesorul. În cele din urmæ, Danny ajunge pe post de Victimæ, iar Salvatorul cel prietenos se dovedeøte a fi un escroc sau un Persecutor mai abil decât Danny. Profesorul, care iniflial urma sæ joace, færæ øtire, jocul Victimei, trebuie acum sæ preia rolul Salvatorului lui Danny, care îi cere ajutorul ca sæ poatæ absolvi. Asta e povestea vieflii lui Danny. E învins când încearcæ sæ joace o festæ øi sfârøeøte ca martir; dar cum toatæ lumea îøi dæ seama cæ øi°a pregætit singur cæderea, în loc de compætimire obfline râsete. Eøueazæ nu doar în a°øi îndeplini sarcina, ci øi în a fi martir. Æsta e singurul lucru care°l împiedicæ sæ încerce sæ°øi ia viafla. Øtie cæ dacæ încearcæ, ori va încurca lucrurile într°o manieræ rizibilæ, ori, dacæ reuøeøte, se va întâmpla ceva care va face întregul sacrificiu sæ paræ amuzant. Chiar øi tentativele lui pe terenul psihozei sunt neconvingætoare øi au drept singur efect râsul pe care°l stârnesc celorlalfli membri ai grupului. Mama lui i°a dat drept scenariu o capcanæ bine intenflionatæ. L°a instruit: „Uite, ai sæ eøuezi în toate. N°are nici un rost sæ te chinui, fiindcæ n°ai sæ reuøeøti nici mæcar sæ înnebuneøti sau sæ te sinucizi, aøa cæ du°te în lume øi încearcæ o vreme, iar dupæ ce te convingi, întoarce°te la mine, ca un bæiat cuminte, iar eu o sæ am grijæ de toate.“ În asta constæ una dintre recompensele terapeutului care urmæreøte toate miøcærile fiecærui pacient în fiecare clipæ a

398

Eric Berne

øedinflei de grup. El poate sæ observe cæ unul dintre pacienfli îøi traverseazæ scenariul, în formæ condensatæ, pe parcursul a câteva secunde. Acele câteva secunde pot desfereca pe deplin cazul, spunându°i povestea vieflii pacientului, când altfel ar trebui sæ trudeascæ luni sau ani de zile pentru a o scoate la luminæ øi a o clarifica. Din pæcate, nu existæ regulæ care sæ spunæ cum îfli dai seama când se întâmplæ acest lucru. Probabil cæ el se întâmplæ cu tofli pacienflii, la toate øedinflele de grup, sub o formæ sau alta, deghizatæ ori codificatæ mai mult sau mai puflin. Ca urmare, detectarea ei depinde de cât de pregætit e terapeutul sæ înfleleagæ ce se petrece, iar asta fline de intuiflia lui. Când intuiflia sa e pregætitæ nu doar sæ înfleleagæ ce face pacientul, ci øi sæ comunice acea înflelegere Adultului sæu, terapeutul va reuøi sæ recunoascæ scenariul pacientului atunci când îl va vedea — inclusiv rolurile jucate de el øi de ceilalfli membri ai grupului. Cum cunoaøterea rolurilor e esenflialæ pentru a desfæøura cu succes tratamentul, acesta va fi subiectul capitolului urmætor.

Capitolul 18 SCENARIUL DE VIAfiÆ ÎN TERAPIE A. Rolul terapeutului Am arætat deja cum ajunge pacientul sæ opteze pentru un anumit terapeut, dacæ are de ales. Dacæ nu are de ales, va încerca sæ°l manevreze pe cel la care e trimis, în aøa fel încât acesta sæ îndeplineascæ rolul cerut de scenariul sæu. Odatæ ce trece de faza preliminaræ, va încerca sæ°l facæ pe medic sæ ocupe locul rezervat în copilærie „magicianului“, astfel încât sæ obflinæ de la el genul de magie de care are nevoie: „øtiinflæ“, „supæ de pui“ sau „religie“. În timp ce Copilul pacientului pune la cale jocurile øi episoadele din scenariu necesare pentru aceasta, Adultul lui va încerca sæ obflinæ din terapie ce revelaflii poate. Cu cât terapeutul recunoaøte mai curând rolul pe care se aøteaptæ pacientul sæ°l joace øi poate anticipa drama de scenariu pe care acesta va încerca, la momentul ales de el, s°o aducæ în punctul culminant, cu atât va reuøi sæ°l ajute mai eficient sæ iasæ din lumea scenariului øi sæ intre în cea realæ, în care se poate se vindeca în loc sæ facæ simple progrese.

B. Dozarea jocului Mulfli clinicieni au afirmat cæ „nevroticul“ nu vine la terapie ca sæ se facæ bine, ci pentru a învæfla cum sæ fie un nevrotic mai bun141. Analistul de jocuri face o afirmaflie simi141

Lorand, S. Technique of Psychoanalytic Therapy. International Universities Press, New York, 1947.

400

Eric Berne

laræ: pacientul vine nu ca sæ învefle cum sæ se comporte cinstit, ci sæ învefle cum sæ°øi joace mai bine jocurile. În consecinflæ, va abandona terapia dacæ terapeutul refuzæ complet sæ joace øi, de asemenea, dacæ terapeutul e un fraier øi poate fi tras pe sfoaræ prea uøor. În aceastæ privinflæ, jocurile tranzacflionale seamænæ cu øahul: pe jucætorul de øah pasionat nu°l intereseazæ oamenii care nu vor sæ joace deloc øi nici cei care nu reprezintæ cât de cât o provocare. Într°un grup de terapie, un jucætor confirmat de „Alcoolicul“ se va înfuria dacæ nimeni nu se oferæ sæ°l salveze ori sæ°l persecute, sau sæ joace rolul manipulatului ori al relafliei, øi va pleca în scurt timp. Va pleca øi dacæ salvatorii sunt prea sentimentali ori persecutorii prea vehemenfli, pentru cæ dacæ°i agaflæ din cale°afaræ de uøor, nu°i nici o distracflie. La fel ca oricare alt jucætor, preferæ puflinæ finefle øi o oarecare reticenflæ din partea partenerilor sau adversarilor sæi. Dacæ aceøtia se implicæ prea tare, ca Armata Salværii, s°ar putea ca el sæ nu ræmânæ prea mult timp. De asemenea, pacientul ar putea sæ se retragæ de la Alcoolicii Anonimi dacæ simte cæ asociaflia nu°i oferæ nici o provocare realæ, cu afirmafliile sale de genul „Nu e vina ta, e o boalæ“ øi cu ameninflærile cu „Ficatul de lemn“. Doar dacæ ræmâne suficient cât sæ treacæ de etapa asta va începe sæ°i aprecieze adeværata valoare. Synanon are mai mult succes jucând dur øi spunând: „Nu e o boalæ, faptul cæ eøti un iubitor de droguri e responsabilitatea ta.“ Aøadar, jucætorul de „Alcoolicul“ poate sæ renunfle la AA øi sæ încerce la medicul de familie, care nu e atât de sigur cæ e o boalæ. Dacæ e pus pe treabæ serios, se va adresa unui psihoterapeut, chiar unuia care spune cæ nu e câtuøi de puflin o boalæ. Dacæ e pregætit sæ se facæ bine, va cæuta poate un analist de scenarii sau va da întâmplætor peste unul, iar apoi, dacæ lucrurile merg cum trebuie, se poate trezi cæ abandoneazæ jocul.142 142

Steiner, C.M. Games Alcoholics Play. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

401

Jucætorii de „E numai vina lor“, øi mai cu seamæ cei din tipul Societateanoastræ*, se comportæ în acelaøi mod. Terapeutul care refuzæ net sæ joace øi are pretenflie la responsabilitate individualæ în loc de Societateanoastræ îi va pierde în scurt timp. Dacæ terapeutul crede prea tare în Societateanoastræ, terapia degenereazæ în ocupaflia de timp liber „Ce groaznic, nu°i aøa?“, desfæøuratæ de el øi de pacient. Majoritatea pacienflilor de acest fel se plictisesc de asta dupæ o vreme øi se mutæ la alt terapeut, care le vine mæcar cu un contraargument de formæ susflinând psihodinamica sau autoevaluarea. Asta se întâmpla deseori în anii 1930, când tinerii „comuniøti“ mergeau la terapeufli „comuniøti“, dar renunflau în scurtæ vreme la ei, în favoarea altora mai convenflionali. Dacæ terapeutul resimte vinovæflie pe motiv de Societateanoastræ, va alcætui o alianflæ cu pacientul în loc sæ°l trateze; nimic ræu în asta, numai cæ n°ar trebui sæ se cheme terapie. Comisia, Instituflia øi Omul existæ cu adeværat, dar domnul Societateanoastræ, care e învinuit pentru atâtea, e doar un mit. Fiecare individ are propria°i societate, în care existæ atât prieteni, cât øi duømani. Psihiatria nu se poate lupta cu Comisia, cu Instituflia sau cu Omul, ci doar cu ceea ce se aflæ în mintea pacientului. Terapeutul øi pacientul vor trebui sæ accepte asta, mai devreme sau mai târziu. Tratamentul psihiatric, la fel ca toate tratamentele medicale, poate fi eficient doar în condiflii decente rezonabile. În cazurile când „E numai vina lor“ înseamnæ un stomac gol, fotoliul sau canapeaua nu°øi au locul, dar dacæ e un joc, trebuie sæ i se punæ capæt mai devreme sau mai târziu, iar mæiestria terapeutului constæ în a face acest lucru færæ a°l îndepærta pe pacient. Dusay143 *

143

Berne foloseøte termenul Arsisiety, intraductibil ca atare, dar cu mult umor, fæcând trimitere la termenii colocviali arse øi sissy øi sugerând laøitatea celor care dau vina mereu pe alflii pentru problemele lor. (N.t.) Dusay, J.M. „Response in Therapy“. Transactional Analysis Bulletin, 5: 136°37, Aprilie 1966.

402

Eric Berne

oferæ un excelent rezumat al modurilor în care pot fi abordate jocurile în terapie. Aøadar, dozarea jocului, cu conflinutul øi momentul alese adecvat în funcflie de fiecare pacient, va hotærî dacæ acesta continuæ sau nu terapia.

C. Motive pentru terapie De obicei, pacientul vine la terapie din douæ motive, nici unul nepunându°i scenariul în pericol. Adultul sæu vine ca sæ afle cum sæ træiascæ mai confortabil în contextul scenariului. Exemplul cel mai fæfliø îl reprezintæ homosexualul, bærbat sau femeie, care face de obicei o declaraflie sinceræ în aceastæ privinflæ. Bærbatul homosexual, de pildæ, nu vrea sæ°øi pæræseascæ lumea scenariului, populatæ cu femei care sunt fie complotiste periculoase, detestabile, fie niøte ciudate nevinovate øi uneori prietenoase. Vrea doar sæ træiascæ mai confortabil în acea lume øi doar rareori îøi doreøte sæ vadæ femeile ca pe niøte oameni reali. Alte obiective terapeutice de aceeaøi naturæ sunt: „Cum sæ træieøti mai confortabil în timp ce te izbeøti cu capul de un zid“, „Cum sæ træieøti mai confortabil în timp ce te agæfli de pereflii unui tunel“, „Cum sæ°i împiedici pe alflii sæ facæ valuri când eøti pânæ la gât în Râul de Rahat“ øi „Cum sæ fii mai necinstit decât oamenii necinstifli când întreaga lume e Împæræflia Necinstei“. Orice încercare viguroasæ de a modifica lumea scenariului trebuie amânatæ pânæ când pacientul e instalat ferm în terapie øi înflelege cum se potriveøte ea în contextul scenariului sæu. Pe lângæ dorinfla Adultului de a træi mai confortabil, existæ øi alt motiv, mai imperativ, al Copilului, care°l aduce pe pacient la terapie: acela de a progresa cu scenariul, prin tranzacfliile cu terapeutul.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

403

D. Scenariul terapeutului Pacienta seducætoare e cel mai frecvent întâlnit exemplu în aceastæ privinflæ. Câtæ vreme ea îl poate seduce pe terapeut, oricât de subtil sau de spiritual, el îøi joacæ rolul øi nu va putea s°o vindece. În aceste condiflii, ea poate face tot felul de „progrese“ ca sæ°l mulflumeascæ pe el øi sæ se gratifice sau chiar sæ se ajute pe ea însæøi, dar el nu va reuøi s°o determine sæ „saræ“ din scenariu în lumea realæ. Acest fapt reprezintæ temelia autenticæ a „rezervei analitice“ sau a „abstinenflei analitice“ de care vorbea Freud. Pæstrându°øi independenfla faflæ de manevrele pacientei øi rezumându°se strict la sarcina lui de a°i analiza rezistenflele, dificultæflile instinctuale øi, când situaflia o cere, transferul, analistul evitæ posibilitatea de a fi sedus fizic, psihic sau moral. Contratransferul înseamnæ nu doar cæ analistul joacæ un rol în scenariul pacientei, ci øi cæ ea joacæ un rol în scenariul lui. În acest caz, fiecare obflin de la celælalt reacfliile conforme cu scenariul, iar rezultatul este „situaflia haoticæ“ despre care analiøtii spun cæ face imposibil progresul analizei spre obiectivul ei. O cale simplæ de a evita majoritatea acestor dificultæfli constæ în a întreba pacienta chiar de la început, când se stabileøte contractul: „Mæ vei læsa sæ te vindec?“ La polul opus se aflæ terapeutul care are relaflii sexuale propriu°zise cu pacientele sale, lucru care e posibil sæ le ofere amândurora o plæcere considerabilæ, atât legatæ de scenariu, cât øi sexualæ, dar face imposibil ca vreunul dintre ei sæ obflinæ beneficii de pe urma terapiei. La mijloc se aflæ tehnica terapeutului care°i spune pacientei cæ°l excitæ sexual, pe motiv cæ astfel „comunicarea“ lor se va îmbunætæfli. Cu siguranflæ cæ se va îmbunætæfli øi, dacæ momentul e potrivit, demersul poate sæ prelungeascæ terapia dacæ pacienta nu fuge speriatæ, dar n°o ajutæ cu nimic sæ iasæ din scenariu, din moment ce este doar o recunoaøtere din partea terapeutului cæ ea se încadreazæ în planul lui de viaflæ. În cazul cel mai frecvent întâlnit, când pacienta øade cu genunchii depærtafli,

404

Eric Berne

procedura adecvatæ constæ nu în a avea „o discuflie deschisæ“ despre fanteziile sexuale ale terapeutului, ci în a°i spune sæ°øi aranjeze fusta. Dupæ înlæturarea ispitei, terapia poate sæ°øi urmeze cursul util, færæ a fi afectatæ de un joc „Viola“. La fel, dacæ pacienta øade cu mâinile la ceafæ, scoflându°øi în evidenflæ sânii sub nasul terapeutului, el poate spune „Impresionant!“ sau „Minunat!“, lucru care, de cele mai multe ori, va readuce lucrurile la perspectiva cuvenitæ. Dacæ bærbatul homosexual øade cu picioarele larg desfæcute, ca sæ°øi arate dotarea, terapeutul poate sæ spunæ: „Eøti impresionant de dotat. Revenind la diareea ta…“ etc. Dacæ pacientul replicæ: „‘Te°n cur!“, ræspunsul e: „Nu pe mine. Eu sunt aici ca sæ te fac bine. Cum e cu diareea?“

E. Predicflia rezultatului Prima sarcinæ a terapeutului constæ în a afla ce rol din scenariul pacientului i se potriveøte øi ce se presupune cæ se va întâmpla între ei. Un bun exemplu este cel al pacientului a cærui directivæ de scenariu spune: „Pofli sæ mergi la un psihiatru câtæ vreme nu te vindeci, fiindcæ la sfârøit va trebui sæ te sinucizi.“ Pacientul gæseøte cât amuzament poate în acest destin sumbru, jucând „Acum îmi spune“. De obicei, acest joc poate fi anticipat judecând dupæ antecedentele pacientului, mai ales dacæ a fost øi la alfli terapeufli. Întâmplærile care au condus la terminarea terapiilor anterioare trebuie explorate în detaliu. Când terapeutul simte cæ se aflæ pe teren ferm, poate folosi antiteza descrisæ anterior, care constæ pur øi simplu în formularea unei predicflii directe privind rezultatul: „Ai sæ vii aici vreme de øase luni sau un an, iar la sfârøitul unei øedinfle ai sæ spui «Apropo, e ultima oaræ când vin». Putem amândoi sæ evitæm sæ ne irosim øase luni din viaflæ renunflând la cursul æsta acum, pe loc. Sau, dacæ preferi sæ°l

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

405

urmezi, n°am nimic împotrivæ, fiindcæ eu oricum pot învæfla câte ceva prin prezenfla ta.“ E mult mai bine aøa, decât sæ aøtepte pânæ când pacientul îøi depune demisia øi abia atunci sæ spunæ (puflin înflepat): „Poate ai face bine sæ vii øi sæ discutæm înainte de a lua o decizie atât de importantæ“ sau ceva de genul æsta. E prea târziu, iar terapeutul øi°a demonstrat deja prostia, aøa cæ de ce ar continua pacientul sæ vinæ la un individ pe care°l poate trage pe sfoaræ atât de uøor? Treaba terapeutului e sæ prevadæ ce se va întâmpla, nu sæ încerce pe urmæ sæ dreagæ lucrurile. O cale simplæ de a evita multe dintre dificultæflile descrise în ultimele patru secfliuni constæ în a întreba pacientul încæ de la început, imediat ce a fost stabilit contractul: „Ai sæ mæ laøi sæ te ajut sæ gæseøti leacul?“ Pe scurt, terapia are trei rezultate posibile: 1. Terapeutul poate sæ joace un act sau o scenæ în scenariul pacientului, dupæ care acesta pleacæ „færæ îmbunætæflirea stærii“, „cu stare îmbunætæflitæ“ sau „cu stare mult îmbunætæflitæ“. Dar într°un asemenea caz, pacientul nu va fi vindecat. 2. Pacientul poate sæ aibæ un scenariu de tip „Pânæ când“: „Nu ai voie sæ reuøeøti pânæ când nu îndeplineøti anumite condiflii.“ Eliberarea internæ (antidotul vræjii) cea mai frecvent întâlnitæ este cea amintitæ anterior: „… pânæ când ajungi la o vârstæ mai înaintatæ decât cea pe care o avea tatæl tæu (mama, fratele, sora) când a murit.“ Asta e o eliberare în „timp°cronometru“. Odatæ ce îndeplineøte condiflia, pacientul are permisiunea sæ se facæ bine, aøa cæ indiferent la cât de mulfli terapeufli neputincioøi a fost anterior, norocosul care°l preia la momentul respectiv va putea sæ°øi treacæ pe ræboj un succes (doar dacæ nu comite vreo eroare grosolanæ). Din moment ce pacientul este acum „pregætit pentru terapie“ øi „gata sæ se facæ bine“, aproape orice terapeut rezonabil de competent øi de discret îl poate vindeca. La fel, când Frumoasa din Pædurea adormitæ e gata sæ se trezeascæ, aproape oricare prinfl e bun, din moment ce eliberarea este prevæzutæ în scenariul ei.

406

Eric Berne

Scenariul „Pânæ când“ cu eliberare condiflionatæ de „timp°obiectiv“ poate fi mai dificil. De exemplu, „N°ai voie sæ te faci bine pânæ când nu gæseøti un terapeut care sæ te întreacæ în isteflime (sau care e mai deøtept decât mine, tatæl tæu).“ Într°un asemenea caz, terapeutul ar putea sæ trebuiascæ sæ dezlege o ghicitoare („Asta trebuie sæ ghiceøti“) sau sæ execute alt gen de sarcinæ magicæ. Se poate ca pacienta sæ treacæ pe la mulfli terapeufli pânæ sæ°l gæseascæ pe cel care øtie dezlegarea. Terapeutul se aflæ în situaflia prinflului care trebuie sæ dezlege ghicitoarea sau sæ îndeplineascæ misiunea ce°i va aduce mâna prinflesei, iar în caz contrar, sæ°øi piardæ capul. Dacæ el descoperæ secretul, pacienta e eliberatæ de sub puterea vræjii tatælui ei (sau a mamei°vræjitoare). Asta înseamnæ cæ, din clipa aceea, are permisiunea de a se face bine, pentru cæ ruperea vræjii e prevæzutæ în scenariu, exact aøa cum e prevæzutæ øi în basm. 3. Al treilea caz este cel în care scenariul decreteazæ cæ pacientul trebuie sæ nu se facæ bine niciodatæ, dar terapeutul reuøeøte sæ îndepærteze acest blestem. Pentru asta e nevoie de o uriaøæ putere øi abilitate din partea lui. Trebuie sæ câøtige încrederea deplinæ a Copilului pacientului, din moment ce reuøita se produce numai øi numai când Copilul are mai multæ încredere în el decât în pærintele care a dictat scenariul. În plus, terapeutul trebuie sæ cunoascæ temeinic antitezele (interceptærile) scenariului øi, de asemenea, sæ øtie când øi cum sæ le aplice. Diferenfla dintre antidotul vræjii (eliberarea internæ sau øtergerea — în original, cutout) øi antiteza scenariului (interceptarea — în original, cutoff) poate fi ilustratæ astfel: Frumoasa din Pædurea adormitæ a fost condamnatæ sæ doarmæ o sutæ de ani, dupæ care va putea sæ°øi reia viafla (se pare), cu condiflia s°o særute un prinfl. Særutul prinflului reprezintæ eliberarea internæ sau øtergerea: remediul prevæzut în scenariu pentru a ridica blestemul. Dacæ ar fi venit un prinfl dupæ numai douæzeci de ani øi ar fi spus: „La drept vorbind, nu trebuie sæ zaci acolo“ (øi treaba ar fi funcflionat), asta ar fi con-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

407

stituit antiteza scenariului sau interceptarea: un element din afaræ, neprevæzut în scenariu, ce poate sæ anihileze scenariul.

F. Antiteza scenariului Tot ce s°a spus pânæ acum reprezintæ doar o pregætire pentru a ræspunde la întrebarea: „Ce se poate face?“ Tratamentul psihiatric se rezumæ la trei ingrediente: (1) „Prezenfla“, (2) „Ponturile domestice utile“ øi (3) „Întorsætura“. „Prezenfla“ înseamnæ cæ pacientul øtie cæ existæ un loc unde poate sæ meargæ, o persoanæ cæreia poate sæ°i vorbeascæ, cu care°øi poate juca jocurile ca sæ°øi mascheze anxietæflile øi sæ°øi uøureze depresia, care°l va încuraja, îl va ierta, îi va da penitenfle sau îl va hræni cu præjituri — toate acestea alcætuind un fel de rol preoflesc, valoros în principal pentru un Copil însingurat. Pacienflii cærora le°a lipsit un pærinte eficient în primii ani de viaflæ, cei cærora le°a murit mama sau tatæl înainte ca ei sæ împlineascæ zece, cinci sau doi ani, cei pæræsifli, ignorafli sau dafli la o parte trebuie sæ gæseascæ persoana care va umple golul prin „prezenflæ“, înainte ca orice alt tratament sæ poatæ da rezultate. „Ponturile domestice utile“ sunt sfaturile date de terapeut øi care°i spun pacientului cum sæ fie mai fericit sau mai puflin nefericit în lumea scenariului sæu. „fiine°te mai bine.“ „Nu°i da lupului adresa bunicii.“ „Cere°i fetei numærul de telefon înainte de miezul nopflii.“ „Nu accepta dulciuri de la stræini.“ Astfel de ponturi sunt utile în principal pentru Copilul schizoid confuz, pentru Scufifla Roøie, Prinflul Cenuøæresei, Hansel øi Gretel. „Întorsætura“ înseamnæ a°l scoate pe pacient din scenariu øi a°l aduce în lumea realæ. În forma cea mai elegantæ, presupune ca terapeutul sæ gæseascæ o unicæ intervenflie care va reuøi în mare mæsuræ sæ spargæ scenariul: cea mai eficientæ antitezæ a scenariului. Studiul de caz ce urmeazæ va ilustra ce

408

Eric Berne

fel de sondæri, intuiflie øi încredere profesionalæ sunt necesare pentru a realiza acest lucru.

Amber Amber McArgo a bætut cale foarte lungæ ca sæ vinæ sæ°l vadæ pe doctorul Q, despre care auzise de la niøte prieteni. În Bryneira, oraøul ei natal, mersese la trei „psihanaliøti“, care nu reuøiseræ s°o ajute. Doctorul Q øtia cæ, de fapt, aceøti oameni nu erau psihanaliøti, ci se numærau printre cei mai proøti terapeufli din Bryneira; unul dupæ altul, o aruncaseræ în confuzie tot mai mare folosind cuvinte lungi ca „identificare“, „dependenflæ“, „masochism“ etc. Amber i°a spus doctorului Q cæ va trebui sæ ia avionul spre casæ în aceeaøi searæ, ca sæ se ocupe de copiii ei, aøa cæ el s°a aflat în fafla provocærii interesante de a încerca s°o vindece într°o singuræ întâlnire. Amber se plângea de neliniøti, palpitaflii, insomnie, depresie øi incapacitatea de a munci. De trei ani nu mai resimflise dorinflæ sexualæ øi nu avusese contacte sexuale. Simptomele ei apæruseræ când s°a descoperit cæ tatæl ei are diabet. Dupæ anamneza psihiatricæ øi medicalæ, doctorul Q a încurajat°o sæ spunæ mai multe despre tatæl ei. Dupæ patruzeci de minute, øi°a conturat impresia cæ scopul bolii lui Amber consta în a°l fline pe tatæl ei în viaflæ. Câtæ vreme ea era bolnavæ, el avea øanse de supraviefluire. Dacæ ea începea sæ se simtæ mai bine, el ar fi murit. De fapt, asta era doar iluzia de scenariu a Copilului ei, din moment ce diabetul tatælui era moderat øi bine controlat, astfel cæ nu°l pândea pericolul de a muri, dar Amber prefera sæ creadæ cæ e singura care are puterea de a°l fline în viaflæ. Preceptele parentale erau: „Fii fatæ cuminte. Noi træim doar pentru tine.“ Porunca tatælui pærea sæ fie: „Dacæ ræmâi sænætoasæ, ai sæ mæ omori!“, dar doctorul Q a hotærât în sinea lui cæ mai e ceva pe lângæ asta. Mama „nervoasæ“ îi dæduse

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

409

lui Amber un exemplu cum sæ fie bolnavæ, iar ea urma modelul æsta. Doctorul Q trebuia sæ afle dacæ Amber avea cu ce sæ înlocuiascæ scenariul în situaflia în care ar fi renunflat la el. Totul atârna de acest lucru. Dacæ el ataca scenariul, iar ea n°avea cu ce sæ°l înlocuiascæ, starea ei s°ar fi putut înræutæfli. Pærea sæ aibæ un contrascenariu solid, bazat pe preceptul „Fii fatæ cuminte“, care, în acest punct al vieflii ei, însemna „Fii o soflie øi o mamæ bunæ“. — Ce s°ar întâmpla dacæ tatæl tæu ar muri? a întrebat el. — M°aø îmbolnævi øi mai ræu, a ræspuns Amber. Ræspunsul indica faptul cæ scenariul ei nu era de tip „Pânæ când“, ci unul tragic, fapt care, în acest caz, uøura sarcina doctorului Q. Dacæ instrucfliunile lui Amber ar fi spus: „Ræmâi bolnavæ pânæ când moare tatæl tæu!“, ea ar fi putut prefera sæ se conformeze, decât sæ°øi asume riscul consecinflelor însænætoøirii ei, care, în mintea Copilului ei, ar fi putut sæ provoace moartea tatælui. Dar, evident, scenariul spunea de fapt: „L°ai îmbolnævit pe tatæl tæu, aøa cæ trebuie sæ te îmbolnæveøti øi tu, ca sæ°l flii în viaflæ. Dacæ el moare, trebuie sæ suporfli consecinflele.“ În aceastæ situaflie, Amber avea o alegere foarte claræ de fæcut: „Ori te faci bine acum, ori continui sæ suferi acum øi chiar mai mult în viitor, pânæ când mori øi tu!“ Calea fiind pregætitæ, doctorul Q a spus: — Mi se pare cæ ræmâi bolnavæ ca sæ°i salvezi tatælui tæu viafla. Aceastæ afirmaflie a fost atent formulatæ øi aplicatæ într°un moment ales cu grijæ, astfel încât sæ ajungæ simultan la Pærintele, Adultul øi Copilul ei. Atât Pærintele°Mamæ, cât øi Pærintele°Tatæ nu puteau fi decât mulflumifli cæ Amber e aøa o „fatæ cuminte“ øi suferæ spre binele tatælui ei. În plus, Copilul Tatælui ei avea mulflumirea de a o vedea cæ urmeazæ instrucfliunile sale de a se îmbolnævi (evident, îi plæceau femeile nervoase, din moment ce se cæsætorise tocmai cu o astfel de femeie). Adultul Mamei putea fi mulflumit cæ Amber øi°a

410

Eric Berne

învæflat lecflia bine øi øtie cum sæ fie o invalidæ bunæ. Doctorul Q n°avea de unde sæ øtie cum va reacfliona Copilul Mamei, dar era în gardæ în privinfla lui. Øi atât în privinfla diferitelor pærfli ale Pærintelui lui Amber. Dupæ pærerea lui, Adultul ei avea sæ fie de acord, fiindcæ diagnosticul era probabil corect. Øi Copilul ei avea sæ fie de acord, din moment ce, practic, doctorul Q îi spunea lui Amber cæ e „fatæ cuminte“ øi se supune tuturor instrucfliunilor primite de la ambii pærinfli. Testul îl reprezenta ræspunsul ei. Dacæ spunea „Da, dar…“, situaflia era problematicæ, însæ dacæ accepta diagnosticul færæ „dacæ“ øi „dar“, existau øanse ca lucrurile sæ iasæ bine. — Hm… Cred cæ avefli dreptate, a spus Amber. Dupæ acest ræspuns, doctorul Q s°a simflit liber sæ treacæ la antiteza scenariului, care însemna s°o divorfleze pe Amber de tatæl ei. Cuvintele°semnal în aceastæ privinflæ erau cele trei „p°uri“ ale antitezei scenariului: puterea, permisiunea øi protecflia. 1. Puterea. Era doctorul Q suficient de puternic ca sæ°l domine, cel puflin temporar, pe tatæl ei? În aceastæ privinflæ existau douæ lucruri în favoarea sa. În primul rând, Amber pærea realmente sætulæ sæ tot fie bolnavæ. Poate cæ mersese la alfli terapeufli sæ joace jocuri sau sæ învefle cum sæ træiascæ mai confortabil cu simptomele ei, dar faptul cæ plænuise un drum atât de lung ca sæ vinæ la doctorul Q sugera cæ probabil e într°adevær pregætitæ sæ facæ „întorsætura“ øi sæ se însænætoøeascæ. În al doilea rând, faptul cæ întreprinsese realmente cælætoria (în loc sæ spunæ cæ°i e mult prea fricæ s°o facæ) însemna cæ, probabil, Copilul ei avea o mare stimæ faflæ de puterea lui magicæ de vindecætor.* 2. Permisiunea. Doctorul Q trebuia sæ formuleze permisiunea cu foarte mare grijæ. La fel ca profefliile oracolului din Delfi, pacienta avea sæ°i interpreteze cuvintele în funcflie de *

Un medic are datoria sæ exploateze toate mijloacele posibile pentru vindecarea pacientului. Sau, în termeni practici: „Sænætatea pacientului e mai importantæ decât ce°au sæ spunæ simandicoøii la øedinfla personalului.“

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

411

nevoile ei. Dacæ putea sæ gæseascæ excepflii, avea sæ profite de ele, din moment ce, aøa cum am observat anterior, Copilul se comportæ ca un avocat istefl care cautæ portifle de scæpare într°un contract. 3. Protecflia. Asta era cea mai serioasæ problemæ din situaflia respectivæ. Fiindcæ Amber pleca imediat dupæ interviu, n°avea cum sæ se întoarcæ la doctorul Q pentru a obfline protecflie dacæ nesocotea porunca de a fi bolnavæ. Astfel, Copilul ei avea sæ fie expus mâniei Pærintelui, færæ a avea pe nimeni care sæ°i liniøteascæ spaima. Telefonul se putea dovedi de ajutor, dar nu prea mult dupæ o singuræ întrevedere personalæ. Doctorul Q a procedat astfel: În primul rând a „agæflat“ Adultul lui Amber: — Chiar crezi cæ°l pofli salva dacæ te îmbolnæveøti øi tu? La asta, Adultul ei putea sæ dea un singur ræspuns: — Cred cæ nu. — E în pericol sæ moaræ? — În viitorul apropiat, nu, judecând dupæ ceea ce mi°au spus medicii lui. — Dar te afli sub influenfla unui fel de blestem care presupune ca tu sæ te îmbolnæveøti øi sæ ræmâi bolnavæ ca sæ°i salvezi viafla, øi tocmai asta faci. — Cred cæ avefli dreptate. — În cazul æsta, ai nevoie de permisiunea de a te face bine. A privit°o pe Amber, iar ea a încuviinflat. — Atunci ai permisiunea mea de a te face bine. — Am sæ încerc. — Nu ajunge sæ încerci. Trebuie sæ hotæræøti. Ori divorflezi de tatæl tæu øi°l laøi sæ meargæ pe drumul lui, iar tu mergi pe al tæu, ori nu divorflezi de el øi laøi lucrurile aøa cum sunt. Ce vrei sæ faci? A urmat o tæcere lungæ; în cele din urmæ, Amber a spus: — Am sæ divorflez de el. Am sæ mæ fac bine. Suntefli sigur cæ am permisiunea dumneavoastræ?

412

Eric Berne

— Da, o ai. Apoi doctorului Q i°a venit o altæ idee. A invitat°o pe Amber sæ se întoarcæ dupæ prânz øi sæ participe la o øedinflæ de grup, lucru pe care ea l°a acceptat. La sfârøitul interviului, a privit°o în ochi øi i°a spus: — Tatæl tæu nu va muri dacæ te faci bine. Ea n°a ræspuns nimic. Douæ ore mai târziu, doctorul Q a explicat membrilor grupului cæ Amber a venit de la mare distanflæ ca sæ°l vadæ øi trebuie sæ plece în seara aceea; i°a întrebat dacæ acceptæ ca ea sæ participe la øedinfla grupului, iar ei au fost de acord. Amber se potrivea bine în grup, întrucât citise o carte despre analiza tranzacflionalæ øi înflelegea la ce se referæ ceilalfli când vorbesc despre Pærinte, Adult, Copil, jocuri øi scenarii. Dupæ ce øi°a istorisit povestea, ceilalfli au prins repede ideea, la fel ca doctorul Q. — Ræmâi bolnavæ ca sæ împiedici moartea tatælui tæu, a spus un membru al grupului. — Cum e soflul tæu? a întrebat altul. — E ca stânca Gibraltarului, a ræspuns Amber. — Aøa cæ ai bætut tot drumul pânæ aici ca sæ te sfætuieøti cu Marea Piramidæ, a spus altul, referindu°se la doctorul Q. — El nu e Marea Piramidæ, a protestat Amber. — Pentru Copilul tæu este, a zis cineva, iar ea n°a avut ce sæ replice. Doctorul Q nu spunea nimic, ci doar asculta. Pe parcursul discufliei, cineva l°a întrebat: — I°afli dat permisiunea de a se face bine? El a încuviinflat. — Ce°ar fi sæ i°o dafli în scris, dacæ pleacæ? — Poate cæ aøa am sæ fac. În cele din urmæ, doctorul Q a auzit ceea ce aøtepta. Când membrii grupului i°au pus întrebæri privitoare la viafla ei sexualæ, Amber a recunoscut de bunæ voie cæ are deseori vise sexuale cu tatæl ei. Când øedinfla se apropia de sfârøit, doctorul Q a formulat în scris permisiunea, care spunea:

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

413

„Înceteazæ sæ mai faci sex cu tatæl tæu. Amber are voie sæ facæ sex cu alfli bærbafli în afaræ de tatæl ei. Amber are permisiunea sæ se facæ bine øi sæ ræmânæ sænætoasæ.“ — Ce crezi cæ vrea el sæ spunæ? a întrebat°o cineva. — Nu sunt siguræ. Vrea sæ spunæ cæ ar trebui sæ am o aventuræ? — Nu. Vrea sæ spunæ cæ ai permisiunea de a face sex cu soflul tæu. — Ah! Unul dintre ceilalfli doctori mi°a spus cæ ar trebui sæ am o aventuræ. Asta m°a speriat! — Nu la asta se referæ doctorul Q. Amber a pus hârtia în poøetæ; unul dintre membrii grupului a intrat la bænuieli. — Ce°ai sæ faci cu hârtia aceea? — Pariez cæ o s°o arate prietenelor ei! — Aøa e, a spus Amber zâmbind. — Un mesaj scris de la Marea Piramidæ, da? O sæ ajungi faimoasæ în oraøul tæu. — N°ai sæ te faci bine dacæ o aræfli prietenelor, a spus altcineva. Æsta e un joc! — Cred cæ ei au dreptate, a spus doctorul Q. Poate n°ar trebui sæ ai permisiunea în scris. — Adicæ vrefli sæ v°o dau înapoi? Doctorul Q a încuviinflat, iar Amber i°a dat hârtia înapoi. El a întrebat°o: — Vrei sæ°fli citesc cu voce tare conflinutul? — Mi°l amintesc. Doctorul Q i°a dat totuøi ceva în scris: numele a doi psihanaliøti adeværafli din Bryneira. Spre regretul lui, acolo nu existau terapeufli formafli în analizæ tranzacflionalæ. — Dupæ ce ajungi acasæ, du°te la unul dintre aceøti doi oameni, a sfætuit°o el. Douæ sæptæmâni mai târziu, doctorul a primit o scrisoare de la Amber:

414

Eric Berne

„Vreau sæ mulflumesc tuturor pentru cæ mi°au acordat din timpul lor. Când am plecat, mæ simfleam 99% vindecatæ. Lucrurile mergeau bine øi depæøisem câteva probleme majore. Simfleam cæ pe celelalte le pot rezolva singuræ. Tatæl meu nu mai avea aceeaøi putere asupra mea øi nu mæ mai temeam cæ va muri. Viafla mea sexualæ revenise la normal pentru prima oaræ dupæ trei ani. Arætam bine øi mæ simfleam bine. Am avut câteva perioade mai proaste, dar mi°am revenit foarte repede. Apoi m°am hotærât sæ merg la doctorul X, dupæ cum m°afli sfætuit.“ Am prezentat povestea ca pe un exemplu al felului cum gândeøte un analist de scenarii. Rezultatele au fost cât se poate de satisfæcætoare pentru un singur interviu øi o singuræ øedinflæ de grup, din moment ce pacienta a profitat de avantajul permisiunii specifice care i s°a dat øi a obflinut din asta câte avantaje a putut.

G. Vindecarea Este evident cæ vindecarea lui Amber n°a fost permanentæ. Totuøi, antiteza scenariului care i°a fost oferitæ a avut un efect terapeutic bine definit øi probabil cæ i°a adus unele beneficii permanente. Dar oricât de gratificante ar fi, astea sunt doar produse secundare. Adeværatul scop al antitezei scenariului constæ în a câøtiga timp, astfel încât pacientul sæ poatæ sæpa mai în adâncime în instrumentarul scenariului sæu, cu obiectivul de a°øi modifica hotærârile inifliale din scenariu. Astfel, pacientului pe care vocea Parentalæ îl îndeamnæ insistent „Omoaræ°te!“, la care vocea descurajatæ a Copilului ræspunde „Da, mamæ“, i se spune: „N°o face!“ Aceastæ antitezæ simplæ e datæ în aøa fel încât vocea terapeutului sæ fie auzitæ în momentul critic, în opoziflie cu provocarea suicidaræ, øi pacientul sæ poatæ fi tras înapoi din pragul morflii. Amânarea astfel obflinutæ este folositæ din plin în terapie. Pat

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

415

se aflæ acolo ca urmare a hotærârii pe care a luat°o în copilærie în cadrul scenariului, iar acum a obflinut un rægaz suficient ca s°o revoce, luând altæ hotærâre. Pe mæsuræ ce pacientul se desprinde de programarea Parentalæ, Copilul lui devine din ce în ce mai liber. La un anumit punct, cu ajutorul terapeutului øi al propriului sæu Adult, reuøeøte sæ se detaøeze complet de scenariu øi sæ°øi organizeze propriul spectacol, cu noi personaje, noi roluri, o nouæ intrigæ øi o nouæ ræsplatæ finalæ. O astfel de vindecare a scenariului, care°i schimbæ pacientului caracterul øi destinul, este totodatæ o vindecare clinicæ, din moment ce noua hotærâre îi va face majoritatea simptomelor sæ disparæ. Asta se poate întâmpla pe neaøteptate, astfel cæ pacientul træieøte „întorsætura“ chiar sub privirea terapeutului øi a celorlalfli membri ai grupului. Nu mai e o persoanæ bolnavæ sau un pacient, ci o persoanæ sænætoasæ, cu unele dizabilitæfli sau slæbiciuni de care acum se poate ocupa obiectiv. Asta e analog cu ceea ce se întâmplæ dupæ o intervenflie chirurgicalæ abdominalæ reuøitæ. În primele câteva zile, pacientul e o persoanæ bolnavæ care face progrese, reuøind în fiecare zi sæ meargæ ceva mai departe øi sæ øadæ în capul oaselor ceva mai mult timp. Apoi, în a cincea sau a øasea zi, se trezeøte într°o posturæ complet diferitæ. Acum e o persoanæ sænætoasæ, cu unele dizabilitæfli sâcâitoare — poate o stare de slæbiciune øi oarecare dureri în zona abdomenului. Dar nu se mai mulflumeøte doar sæ facæ progrese. Vrea sæ se externeze, iar dizabilitæflile nu mai reprezintæ o invaliditate, ci doar niøte probleme sâcâitoare de care vrea sæ scape cât mai curând cu putinflæ, ca sæ°øi poatæ relua viafla în lumea minunatæ din afara spitalului. Øi toate astea se întâmplæ peste noapte, printr°o singuræ comutare. Aøa se întâmplæ øi cu „întorsætura“ din analiza scenariului: astæzi pacient, iar mâine, o persoanæ realæ care îndræzneøte sæ acflioneze. Nan locuia împreunæ cu pærinflii. Tatæl ei era pacient de meserie øi primea un salariu lunar de la o agenflie guvernamentalæ, pentru cæ era deprimat. Ea a fost crescutæ sæ°i calce

416

Eric Berne

pe urme, dar când a împlinit optsprezece ani, s°a sæturat sæ piardæ toatæ distracflia. A fæcut progrese în grup timp de vreo øase luni, iar într°o zi s°a hotærât sæ se facæ bine. — Cum mæ fac bine? a întrebat ea. — Vezi°fli de treaba ta, a ræspuns terapeutul. În sæptæmâna urmætoare a venit îmbræcatæ altfel øi cu o atitudine complet diferitæ. A fost o luptæ pentru ea sæ se ocupe de propriile chestiuni afective în loc de cele ale tatælui, dar a învæflat s°o facæ din ce în ce mai bine. În loc sæ se îmbolnæveascæ de câte ori se îmbolnævea el, îl læsa sæ se îmbolnæveascæ singur. Totodatæ, a înlæturat programarea din partea mamei, care spunea în rezumat: „Viafla e o luptæ, ræmâi acasæ cu tata.“ Nan a luat un întreg set de hotærâri noi. A dezbræcat uniforma de „fiicæ de schizofrenic“* øi a început sæ se îmbrace ca o femeie. Øi°a reluat studiile la facultate, a mers la o mulflime de întâlniri cu bæieflii øi a fost aleasæ Regina corpului studenflesc. Mai ræmânea sæ i se spunæ un singur lucru: „Nu e adeværat cæ viafla e o luptæ — decât dacæ o faci tu sæ fie. Înceteazæ sæ lupfli øi începe sæ træieøti.“ A reuøit sæ facæ øi acest lucru.**

*

**

Nu øtiu suficient de multe lucruri despre vestimentaflia femininæ ca sæ descriu corect uniforma asta, dar o recunosc când o væd. E un fel de a nega corpul, uniforma „sunt schizofrenicæ“ transformând corpul într°o caricaturæ. N°a fost ceva accidental, din moment ce o altæ pacientæ din acelaøi grup a fæcut „întorsætura“ în aceeaøi zi øi a luat aproximativ acelaøi set de noi hotærâri. Ambele femei ar fi putut deveni cu uøurinflæ paciente cronice, a cæror principalæ contribuflie faflæ de omenire de°a lungul anilor ar fi fost niøte fiøe groase øi complicate în dosarul clinic.

Capitolul 19 INTERVENfiIA DECISIVÆ A. Cæile finale comune Ceea ce se petrece în mintea pacientului îi ræmâne necunoscut terapeutului, cu excepflia situafliei în care se exprimæ extern printr°un sunet sau o miøcare. În principiu, fiecare stare a Eului îøi gæseøte propria cale pentru o astfel de exprimare externæ. În exemplul clasic, Bridy e întrebatæ: „Cum e cæsnicia ta?“, øi ræspunde cu emfazæ: „Cæsnici°ia mea e pe°erfectæ.“ În timp ce rosteøte cuvintele, îøi cuprinde verigheta cu degetul mare øi arætætorul mâinii drepte øi°n acelaøi timp îøi încruciøeazæ picioarele øi începe sæ°øi legene piciorul drept. Cineva din grup o întreabæ: „Asta spui tu, dar ce spune piciorul tæu?“, iar Bridy îøi priveøte piciorul, surprinsæ. Alt membru al grupului vrea sæ øtie: „Øi mâna ta dreaptæ ce°i spune verighetei?“, la care Bridy începe sæ plângæ øi în cele din urmæ povesteøte cæ soflul ei bea øi o bate. Dupæ ce ajunge mai versatæ în analiza tranzacflionalæ, Bridy poate sæ spunæ grupului care e originea celor trei ræspunsuri ale ei la întrebare. Propoziflia „Cæsnicia mea e perfectæ“ a fost rostitæ sau dictatæ de un Pærinte°Mamæ emfatic, rigid, care°i lua în stæpânire aparatul fonator drept cale finalæ comunæ. Mâna ei dreaptæ a intrat sub controlul Adultului, pentru a se convinge cæ e cæsætoritæ cu adeværat øi poate pentru totdeauna cu un nemernic. Picioarele i le°a încruciøat Copilul, ca sæ nu se amestece, iar apoi ea i°a oferit câteva øuturi ezitante. Folosirea descrierii pasive în acest paragraf semnificæ faptul cæ diferitele pærfli ale corpului ei erau simple instrumente, aflate în slujba stærilor Eului pentru cæile finale comune.

418

Eric Berne

Existæ trei modalitæfli principale de alegere a cæii finale comune: prin disociere, prin excludere sau prin integrare. Dacæ stærile Eului sunt disociate una de alta øi nu „comunicæ“, fiecare îøi va gæsi propria cale de exprimare, independent de celelalte, aøa cæ fiecare este „neconøtientæ“ cu privire la ce fac celelalte. Astfel, Pærintele lui Bridy, vorbind, nu era conøtient de Adultul care pipæia cu degetele øi nici de Copilul care dædea cu øutul, øi nici aceøtia doi nu erau conøtienfli unul de altul. Asta reflectæ situaflia aøa cum era ea în viafla realæ. În copilærie, Bridy nu avea voie sæ le vorbeascæ deschis pærinflilor øi trebuia sæ facæ tot felul de lucruri pe ascuns. Dacæ era prinsæ, încerca sæ evite sæ°øi asume responsabilitatea pentru acfliunile sale, afirmând cæ (Adultul ei) n°a øtiut ce face (Copilul ei). Din punct de vedere clinic, e o situaflie istericæ, în care Copilul poate sæ facæ tot felul de lucruri complexe, în timp ce Adultul neagæ cæ ar avea cunoøtinflæ de ele, iar Pærintele nu are nici un amestec. Excluderea înseamnæ cæ o stare a Eului este mult mai puternic „investitæ“ decât celelalte øi preia controlul dupæ bunul plac, indiferent de strædaniile acestora. În grupuri, aceastæ situaflie poate fi væzutæ în forma cea mai spectaculoasæ la fanaticii religioøi sau politici, unde Pærintele excluzætor preia controlul asupra tuturor cæilor de exprimare (cu excepflia ocazionalelor scæpæri „inconøtiente“) øi calcæ în picioare Copilul øi Adultul, ca øi pe alfli membri ai grupului. Acelaøi lucru se întâmplæ, într°un grad mai blând, la cei cu schizofrenie compensatæ, la care Pærintele preia controlul øi exclude Copilul „ræu“ sau nedemn de încredere, ca øi Adultul neeficient, slab „investit“, pentru a evita internarea în spital sau camera de electroøocuri. Øi aceastæ situaflie o reflectæ pe cea realæ din copilærie, când copilul era læsat de capul lui, sæ se dezvolte singur, cu condiflia sæ nu îndræzneascæ sæ ia inifliativa când pærinflii se aflau prin preajmæ. Un tip „normal“ de excludere apare la personalitæflile bine organizate, în care o stare a Eului preia controlul cu consimflæmântul celorlalte. Copilul øi Pærintele, spre exemplu, lasæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

419

Adultul sæ deflinæ controlul pe parcursul orelor de muncæ. Drept ræsplatæ pentru cooperare, Copilului i se permite sæ preia controlul la petreceri, iar Pærintelui, în alte momente adecvate, cum ar fi øedinflele de la øcoalæ. Integrarea presupune ca toate trei stærile Eului sæ se exprime simultan, cum se întâmplæ în producfliile artistice øi în interacfliunile profesionale cu oamenii. Vocea øi postura sunt exemple bune de cæi finale comune. Vocea este deosebit de valoroasæ în depistarea compromisurilor. Astfel, multe femei spun lucruri inteligente cu o voce de fetiflæ, dar cu o siguranflæ considerabilæ. Aici existæ un compromis între Pærintele care spune „Sæ nu te maturizezi“, un Adult care oferæ sfaturi øi un Copil cæruia îi place sæ fie protejat. Îl putem numi „Copil programat de Adult“ sau „Copil precoce“. Mulfli bærbafli spun lucruri inteligente cu o voce de adult cæreia îi lipseøte siguranfla. Aici, Pærintele întreabæ „Cine te crezi?“, Copilul zice „Vreau sæ mæ laud“, iar Adultul spune „Am ceva ce ai putea sæ încerci“. Îl putem numi Adult programat de Copil. Se întâlnesc de asemenea frecvent Copilul programat de Pærinte („Mami a spus aøa“) øi Pærintele programat de Adult („Fæ exact aøa“). Postura indicæ nu doar principalele stæri ale Eului, ci øi diferitele lor aspecte. Astfel, Pærintele critic øade cu spinarea dreaptæ øi aratæ cu degetul îndreptat înainte, în timp ce Pærintele grijuliu se deschide øi formeazæ cu corpul sæu un cerc receptiv. Postura Adultului e flexibilæ, alertæ øi mobilæ. Copilul adaptat se retrage fæcându°se ghem (emprosthotonos) øi în ultimæ instanflæ poate ajunge în poziflie fetalæ, cu cât mai mulfli muøchi posibil flectafli, iar Copilul expresiv (opisthotonos), cu cât mai muøchi posibil în extensie. Emprosthotonos se asociazæ cu plânsul, iar opisthotonos, cu râsul. Chiar øi curbarea unui singur deget, de pildæ arætætorul, poate da un sentiment de nesiguranflæ øi retragere, pe când întinderea lui dæ un sentiment de încredere øi deschidere. A°l îndrepta rigid în faflæ dæ sentimentul Parental de a

420

Eric Berne

ridica un obstacol impenetrabil în calea apropierii persoanei sau ideilor oricui. Altfel spus, Copilul pæstreazæ un control mai mult sau mai puflin complet asupra musculaturii involuntare, Adultul controleazæ de obicei miøcærile musculaturii voluntare, iar Pærintele controleazæ atitudinea sau echilibrul între tonusul muøchilor flexori øi al celor extensori. Din toate acestea se poate vedea cæ alegerea sau atribuirea cæii finale comune se face dupæ un fel de dialog în minte. Existæ patru dialoguri posibile între stærile simple ale Eului: trei dialoguri în doi (P°A, P°C øi A°C) øi un dialog în trei (P°A°C). Dacæ vocea Pærintelui se împarte în cea a Tatælui øi cea a Mamei, cum se întâmplæ de obicei, øi dacæ mai intervin øi alte personaje Parentale, situaflia se complicæ. Fiecare voce poate fi însoflitæ de propriul set de „gesturi“ exprimate printr°un anumit set de muøchi sau o anumitæ parte a corpului. Dar oricare ar fi natura dialogului, rezultatul lui va fi exprimat prin cæile finale comune sau, mai precis, va exista o anumitæ cale finalæ comunæ stabilitæ prin dominaflie, acord sau compromis, iar stærile Eului frustrate vor gæsi cæi subsidiare de exprimare.

B. Vocile din minte Cât sunt de reale vocile la care ne°am referit mai sus? Breuer144 a descoperit stæri ale Eului (stæri separate ale conøtiinflei) cu aproape o sutæ de ani în urmæ, dar nu øi°a urmat descoperirea mai departe. Cam în aceeaøi perioadæ, colegul sæu, Freud, a ajuns la convingerea cæ imaginile vizuale exprimæ dorinfle øi øi°a petrecut cea mai mare parte a vieflii ocupându°se de aceastæ idee. Ca urmare, a neglijat as144

Breuer, J. øi Freud, S. Studies in Hysteria. Nervous and Mental Disease Monographs, New York, 1950, pp. 14°32.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

421

pectul auditiv al psihismului. Chiar øi Federn145, care a elaborat pentru prima oaræ ideea unul „dialog mental între douæ pærfli ale Eului“, a trecut cu vederea problema vocilor reale øi a descris dialogul ca fiind reprezentat vizual (în vise, de pildæ). Principala contribuflie a lui Freud în aceastæ privinflæ a fost afirmaflia sa cum cæ vocile auzite în vise reprezintæ voci øi cuvinte auzite cu adeværat în stare de veghe.146 Regula clinicæ desprinsæ din experienfla analizei tranzacflionale a fost deja prezentatæ: Copilul îøi exprimæ dorinflele în imagini vizuale, dar ceea ce face în privinfla lor, etalarea finalæ prin intermediul cæii finale comune, se hotæræøte prin imagini auditive sau voci din minte, rezultatul unui dialog mental*. Acest dialog dintre Pærinte, Adult øi Copil nu este „inconøtient“, ci preconøtient, ceea ce înseamnæ cæ poate fi conøtientizat cu uøurinflæ. Astfel se constatæ cæ el constæ din elemente preluate din viafla realæ, lucruri care au fost realmente rostite cândva, cu voce tare. Regula terapeuticæ e un simplu derivat al acestui fapt. Din moment ce calea finalæ comunæ a comportamentului pacientului este stabilitæ de vocile din mintea lui, schimbærile se pot face introducându°i în minte altæ voce: aceea a terapeutului. Dacæ acest lucru se face cu ajutorul hipnozei, e posibil sæ nu fie eficient, din moment ce e o situaflie artificialæ. Dar dacæ se face în stare de veghe, poate funcfliona mai bine, fiindcæ asta e starea în care au fost introduse în mintea pacientului vocile inifliale. Excepfliile survin când ræcnetele pærintelui vræjitoare sau monstru îi induc copilului o stare de panicæ, stare care e, în esenflæ, o fugæ traumaticæ. 145 146 *

Federn, P. Ego Psychology and the Psychoses, Basic Books, New York, 1952, capitolul 4. Freud, S. The Interpretation of Dreams. The Macmillan Company, New York, 1915. Probabil cæ lucrurile stau altfel în cazul copiilor surzi øi, de asemenea, în cazul celor orbi, dar pânæ acum nu se øtie nimic despre modul cum se elaboreazæ scenariul în contextul unor asemenea handicapuri.

422

Eric Berne

Pe mæsuræ ce obfline tot mai multe informaflii de la diferifli pacienfli, cu privire la ceea ce spun vocile din mintea lor, øi capætæ tot mai multæ experienflæ în a face legæturi între aceste conflinuturi øi comportamentul pacienflilor exprimat prin cæile finale comune, terapeutul îøi dezvoltæ o abilitate øi un discernæmânt deosebit de fine în aceastæ privinflæ. Ajunge sæ audæ vocile din mintea pacientului foarte rapid øi foarte corect, de obicei înainte ca pacientul însuøi sæ le poatæ auzi clar. Dacæ pune o întrebare sensibilæ sau cu încærcæturæ afectivæ, iar pacientul are nevoie de timp ca sæ ræspundæ, terapeutul poate observa o tresærire ici, o contracflie colo, plus o modificare a expresiei feflei, astfel încât poate sæ urmæreascæ „dialogul din cap“ aproape ca øi cum ar asculta înregistrarea de pe o casetæ. Am ilustrat o astfel de situaflie în capitolul 14 (B), în cazul lui Mab, care asculta tirada mamei sale. Dupæ ce a înfleles ce se petrece, urmætoarea sarcinæ a terapeutului constæ în a°i da pacientului permisiunea øi a°l învæfla sæ asculte vocile, care øi°au pæstrat nealteratæ forfla din copilærie. Aici e posibil sæ aibæ de depæøit mai multe tipuri de rezistenflæ. Pacientul poate avea interdicflia de a asculta, ca urmare a unor directive Parentale de genul: „Dacæ auzi voci, eøti nebun.“ Sau Copilul sæu se poate teme de ceea ce va auzi, sau Adultul sæu ar putea prefera sæ nu asculte persoanele care°i guverneazæ comportamentul, ca sæ°øi pæstreze iluzia de autonomie. Mulfli terapeufli „de acfliune“ devin foarte abili în a aduce la viaflæ aceste voci folosind tehnici speciale, prin care pacientul se trezeøte purtând cu voce tare dialogul, astfel cæ atât el, cât øi cei care°l ascultæ îøi pot da seama foarte clar cæ lucrurile pe care le spune s°au aflat tot timpul în mintea lui. Terapeuflii gestaltiøti folosesc deseori „scaunul gol“, tehnicæ în cadrul cæreia pacientul se mutæ de pe un scaun pe altul, interpretând douæ roluri, fiecare rol reprezentând o parte a sa147. Cei care folosesc psihodrama pun la dispoziflia pacientului asistenfli specializafli, care joacæ un rol, complementar celui jucat de 147

Perls, F.S. Gestalt Therapy Verbatim. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

423

pacient148. Urmærind astfel de øedinfle de terapie sau citind despre ele, devine clar în scurt timp cæ perspectiva fiecærui rol provine de la diferite stæri ale Eului sau diferite aspecte ale unei singure stæri a Eului øi constæ în dialogul ce se desfæøoaræ în mintea pacientului din fragedæ pruncie. Însæ aproape toatæ lumea mormæie pentru sine din când în când, aøa cæ oricare pacient are un bun punct de plecare pentru scoaterea la luminæ a dialogului sæu mental, færæ astfel de tehnici speciale. Ca regulæ generalæ, propozifliile la persoana a doua („Ar fi trebuit sæ faci…“ etc.) vin de la Pærinte, pe când cele la persoana întâi („Eu trebuie sæ…“, „Oare de ce°am…“ etc.) vin de la Adult sau de la Copil. Cu oarecare încurajæri, pacientul devine conøtient în scurt timp de cele mai importante directive din scenariul sæu, aøa cum sunt ele rostite în mintea lui, øi i le poate aduce la cunoøtinflæ terapeutului. Apoi terapeutul trebuie sæ°i dea lui Pat opfliunea de a alege între ele, renunflând la cele neadaptative, inutile, nocive sau care°l induc în eroare øi pæstrându°le pe cele adaptative ori utile. Chiar mai bine, îi poate da posibilitatea sæ divorfleze amiabil de pærinflii lui øi sæ porneascæ totul de la zero (deøi de multe ori divorflul amiabil va fi precedat de o fazæ furioasæ, cum se întâmplæ la început în toate cazurile de divorfl, chiar dacæ în cele din urmæ se încheie prieteneøte). Asta înseamnæ cæ trebuie sæ°i dea lui Pat permisiunea de a nu se supune directivelor Parentale, ca expresie nu a revoltei, ci a autonomiei, aøa încât sæ fie liber sæ facæ lucrurile în felul lui øi sæ nu fie obligat sæ°øi urmeze scenariul. O cale mai uøoaræ de a aborda problema constæ în a°i administra pacientului medicamente ca meprobamat, fenotiazine sau amitriptilinæ, care au efectul de a amufli vocile Parentale. Acestea înlæturæ anxietatea sau depresia Copilului øi, drept urmare, „fac pacientul sæ se simtæ mai bine“. Dar existæ trei dezavantaje. În primul rând, aceste medicamente tind sæ tâmpeascæ întreaga personalitate, inclusiv vocea 148

Moreno, J.L. „Psychodrama“. În American Handbook of Psychiatry, Vol. 2, Basic Books, New York, 1959.

424

Eric Berne

Adultului. Unii medici sfætuiesc pacientul, de pildæ, sæ nu conducæ maøina câtæ vreme face tratamentul. În al doilea rând, îngreuneazæ terapia, tocmai pentru cæ vocile Pærintelui nu pot fi auzite clar, astfel cæ directivele scenariului pot fi mascate sau insuficient scoase în evidenflæ. Øi în al treilea rând, permisiunea terapeuticæ datæ în asemenea condiflii poate fi exercitatæ liber, din moment ce interdicfliile Parentale sunt scoase din funcflie temporar, dar când se întrerupe tratamentul medicamentos, Pærintele revine de obicei cu toatæ forfla øi poate chiar sæ se ræzbune pe Copil pentru libertæflile pe care øi le°a luat în absenfla sa.

C. Dinamica permisiunii Ca metodæ terapeuticæ, analiza tranzacflionalæ se bazeazæ pe premisa cæ vorbele øi gesturile pot avea efect terapeutic færæ alt contact fizic cu pacientul în afara strângerii de mânæ. Dacæ analistul consideræ cæ pentru un anumit pacient este de dorit contactul fizic, îl poate trimite la un curs de dans, un grup de conøtientizare senzorialæ sau un „curs de permisiuni“. Cursurile de permisiuni se deosebesc de celelalte douæ fiindcæ sunt conduse de oameni formafli în analizæ tranzacflionalæ, care urmeazæ recomandarea terapeutului, în loc sæ°øi impunæ asupra pacientului propriile teorii sau nevoi. Astfel, analistul tranzacflional poate sæ hotærascæ: „Pacientul æsta are nevoie de îmbræfliøæri, dar eu nu pot sæ°l îmbræfliøez øi sæ fac în acelaøi timp terapie bine planificatæ, aøa cæ am sæ°l trimit la un curs de permisiuni, cu recomandare pentru îmbræfliøæri.“ Sau: „Pacienta asta are nevoie sæ se detensioneze prin dans øi contact tactil neformal cu oamenii, dar eu nu conduc un curs de dans, aøa cæ o voi trimite la un curs de permisiuni, cu recomandare pentru dans.“ Cursurile de permisiuni se desfæøoaræ ca niøte activitæfli de grup, astfel cæ pacientul nu primeøte îmbræfliøæri individuale

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

425

sau exerciflii de dans individuale. Tofli pacienflii fac acelaøi lucru în acelaøi timp, dar instructorul este conøtient de nevoile speciale ale fiecæruia øi le acordæ o anumitæ atenflie. (Pacienflii nu trebuie sæ facæ acelaøi lucru în acelaøi timp. Instructorul le dæ doar sugestia, øi fiecare persoanæ e liberæ sæ procedeze dupæ cum doreøte — fapt ce face parte din permisiunea obflinutæ la curs. Însæ de obicei, pacienflii se bucuræ sæ participe împreunæ cu alfli oameni, lucru care se poate sæ le fi lipsit în copilærie.) Doctorul Q a participat la un curs de permisiuni ca sæ afle cum se simte acolo øi ce poate învæfla. Când instructorul a sugerat: „Toatæ lumea sæ se aøeze pe podea“, vocile din mintea lui au spus: „Copilul øi Adultul meu acceptæ amândoi sugestia ta de a mæ aøeza pe podea“, aøa cæ s°a aøezat. Unde era Pærintele sæu? Adultul øi Pærintele lui conveniseræ anterior cæ Pærintele îi va da Copilului libertatea de a proceda dupæ bunul plac, sub un oarecare control din partea Adultului, cu excepflia situafliei în care lucrurile „mergeau prea departe“, adicæ deveneau prea sexi. Copilul sæu s°a simflit într°adevær puflin stârnit, dar n°a fost nevoie ca Pærintele sæ intervinæ, din moment ce Adultul s°a dovedit cât se poate de capabil sæ flinæ situaflia sub control. De aici se desprind unele indicii cu privire la modul în care îøi face efectul permisiunea. Cum permisiunea constituie intervenflia decisivæ în analiza scenariului, meritæ sæ se înfleleagæ cât se poate de clar cum funcflioneazæ ea øi ar trebui profitat de orice ocazie de învæflare în aceastæ privinflæ, prin observaflii efectuate în diferite situaflii. Când Jeder are deja permisiunea Pærintelui de a face un lucru, nu e nevoie de dialog intern. Aceasta corespunde cu înflelesul literal al permisiunii, acela de autorizaflie. Odatæ ce persoana are autorizaflia de a face un lucru, nu trebuie sæ dea raportul de fiecare datæ când vrea sæ°l facæ. În condiflii obiønuite, va avea de a face cu autoritæflile doar dacæ abuzeazæ de autorizaflie øi merge prea departe. Unii pærinfli, desigur, sunt „inspectori“ prin firea lor øi chiar øi dupæ ce acordæ o autori-

426

Eric Berne

zaflie, vor sæ supravegheze totul. Oamenii cu astfel de Pærinfli în minte sunt foarte inhibafli øi neliniøtifli. Când existæ interdicflia de a face un anumit lucru, de fiecare datæ când persoana începe sæ facæ acel lucru, va avea loc un dialog. Pærintele devine activ øi spune „nu!“ într°un scenariu dur, „Ai grijæ“ într°unul ameninflætor sau „De ce vrei sæ faci asta?“ într°unul blând — de obicei, ceea ce ar spune pærintele real, în viafla realæ. Apoi Pærintele preia controlul asupra energiei mobilizate de Copil pentru acfliunea respectivæ øi o foloseøte pentru a fline Copilul în frâu. Cu cât Copilul a mobilizat mai multæ energie ca s°o investeascæ în acea acfliune, cu atât mai energic poate deveni Pærintele, însuøindu°øi acea energie. În asemenea condiflii, cum poate primi Copilul permisiunea de a face un lucru? Dacæ cineva din afaræ spune: „Lasæ°l sæ facæ asta!“, Pærintele se alarmeazæ øi interdicflia sa devine øi mai energicæ, aøa încât Copilul singur n°are nici o øansæ. Dar persoana din afaræ poate seduce Copilul, furnizându°i „energie“ sub forma încurajærii sau a presiunii, øi atunci Copilul poate sæ profite øi sæ facæ ce°øi doreøte. Dar dupæ aceea, Pærintele ræmas activ øi energic intervine øi provoacæ fenomenul „mahmurelii“, ca în mahmureala alcoolicæ — dupæ ce Copilul a avut prea multæ libertate se instaleazæ sentimente de vinovæflie øi depresie de tip maniaco°depresiv. Astfel stau lucrurile cu un Adult slab „investit“ sau inactiv. De fapt, Adultul este singura forflæ care poate interveni eficient între Pærinte øi Copil, øi toate intervenfliile terapeutice trebuie sæ ia în calcul acest lucru. Se pare cæ Adultul poate primi din exterior permisiunea de a°øi mobiliza propria energie sau poate fi încærcat de o sursæ externæ, øi atunci e în mæsuræ sæ intervinæ între Pærinte øi Copil. Îøi subordoneazæ Pærintele, øi astfel Copilul are libertatea sæ acflioneze dupæ voie. Dacæ Pærintele obiecteazæ ulterior, Adultul ræmâne „investit“ øi i se poate opune. Relaflia dintre Pærinte øi Copil se aplicæ øi invers. Pærintele poate nu numai sæ ia din energia Copilului ca sæ i se opunæ,

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

427

ci øi sæ°i transfere energie, ca sæ°l incite. Astfel, un Pærinte „ræu“ creeazæ un Copil „ræu“ nu doar îndemnându°l sæ facæ lucruri „rele“, ci øi dându°i energie pentru asta149. E un lucru binecunoscut schizofrenicilor vindecafli cu ajutorul analizei tranzacflionale, prin intermediul re°parentajului150. În re°parentaj, Adultul îøi exercitæ de asemenea funcflia devenind suficient de activ pentru a se opune Pærintelui înlæturat, dacæ acesta reintræ în acfliune. Am menflionat cæ existæ permisiuni pozitive sau autorizaflii, prin care terapeutul sau Adultul spune: „Lasæ°l s°o facæ!“, øi permisiuni negative sau eliberæri, în care argumentul este: „Înceteazæ sæ°l mai împingi sæ facæ asta!“ Prin urmare, factorul decisiv în terapie constæ în a agæfla mai întâi Adultul pacientului. Dacæ terapeutul øi Adultul pot 149

150

Psihanaliza acceptæ ideea cæ se poate transfera energie din Se în Supraeu øi cæ Supraeul este, de fapt, o parte clivatæ a Se°ului. Ea manifestæ însæ mai puflin entuziasm faflæ de ideea cæ energia poate fi transferatæ înapoi din Supraeu în Se, dar asta e ceea ce se întâmplæ în schizofrenia activæ, aøa cæ acest fenomen trebuie studiat din perspectivæ energeticæ. Psihanaliza descurajeazæ, cel puflin în practicæ, Adultul, abuzând de termenul „intelectualizare“. Tocmai de aceea, „vindecærile prin transfer“ sunt moartea „terapiei psihanalitice“. Nu mai ræmân posibilitæfli pentru altceva. Doar în ultima fazæ a psihanalizei formale, Adultului i se permite exprimare deplinæ, øi când se petrece acest lucru, pacientul e considerat „vindecat“. Altfel spus, într°o psihanalizæ, pacientul este vindecat când analistul îi dæ în sfârøit permisiunea de a gândi singur. În analiza tranzacflionalæ, Adultul e solicitat ca aliat cât mai curând cu putinflæ øi°øi dovedeøte valoarea. Protecflia nu presupune o vindecare prin transfer, ci este pur øi simplu o modalitate de a traversa o etapæ mai dificilæ pe drumul spre încrederea în sine. Omul care învaflæ sæ cælæreascæ, sæ saræ de la trambulinæ sau sæ piloteze un avion are nevoie la început de protecflie similaræ, dar asta nu înseamnæ cæ este „dependent“ de instructorul sæu în vreun sens reprobabil. Când e pregætit, îøi dæ drumul singur (în cazul sporturilor menflionate, probabil dupæ zece sæptæmâni). Orice om care învaflæ sæ se confrunte cu o forflæ a naturii are nevoie de zece sæptæmâni de protecflie, poate mai mult în unele cazuri. Schiff, J. et al. „Reparenting in Schizophrenia“. Transactional Analysis Bulletin, 8: 45°75, Iulie 1969.

428

Eric Berne

sæ cadæ de acord øi sæ formeze o alianflæ, aceastæ alianflæ poate fi folositæ împotriva Pærintelui, pentru a°i da copilului permisiunea fie sæ facæ un lucru interzis, fie sæ nesocoteascæ o provocare Parentalæ. Dupæ ce criza ia sfârøit, Copilul lui Pat tot mai trebuie sæ se confrunte cu un Pærinte ræmas cu energia intactæ. În cazul unei permisiuni pozitive („Ai voie sæ ai orgasm cu soflul tæu dacæ vrei“), Copilul poate fi secætuit de energie øi prea slab ca sæ se împotriveascæ Pærintelui pornit sæ°l pedepseascæ. Dupæ o permisiune negativæ („Nu trebuie sæ te îmbefli ca sæ dovedeøti cæ eøti bærbat“), Copilul e încordat, irascibil øi poate plin de resentimente la adresa celui care i°a dat permisiunea sæ se împotriveascæ. În aceastæ stare de frustrare øi vulnerabilitate, nu are nici o apærare împotriva tachinærii ræutæcioase a Pærintelui. În ambele cazuri, acesta e punctul în care terapeutul trebuie sæ fie disponibil, pentru a apæra Copilul de ræzbunarea ori dispreflul Pærintelui. Acum putem vorbi cu o anumitæ siguranflæ de „cei trei P“ ai terapiei, care stabilesc eficacitatea terapeutului: puterea, permisiunea øi protecflia.151 Terapeutul trebuie sæ°i dea Copilului permisiunea de a nu se supune poruncilor øi provocærilor Parentale. Pentru a face eficient acest lucru, el trebuie sæ fie øi sæ se simtæ puternic — nu atotputernic, ci suficient de puternic pentru a se confrunta cu Pærintele pacientului. Dupæ aceea, el trebuie sæ se simtæ suficient de puternic — øi Copilul pacientului trebuie sæ creadæ acest lucru — pentru a°i oferi protecflie în fafla mâniei Parentale. (Cuvântul „putere“ este folosit aici în sensul care se aplicæ terapeuflilor de ambele sexe.) Della (capitolul 3) oferæ un exemplu ilustrativ simplu. Ea avea momente de desprindere de realitate, în care bea, øi în timpul acestor episoade o pândea pericolul de a°øi distruge viafla. — (1) Dacæ nu termin cu asta, a spus ea (Adultul), am sæ mæ distrug øi am sæ°mi distrug øi copiii. — (2) Aøa e, a ræspuns doctorul Q, agæflându°i astfel Adultul deja activ. (3) Prin urmare, ai nevoie de permisiunea de a termina cu bæutul. 151

Crossman, P. „Permission and Protection“. Transactional Analysis Bulletin, 5: 152, Iulie 1966.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

429

— (2) Sigur cæ da. (Adultul) — (6) Foarte bine! (4) Pæi atunci, terminæ cu bæutul (Pærintele adresându°se Copilului ei). — (5) Ce sæ fac când mæ simt foarte încordatæ? a întrebat ea (Copilul). — (5) Dæ°mi telefon (proceduræ Adultæ). Della a procedat întocmai, cu rezultate bune. În acest caz, tranzacfliile sunt: (1) Agaflæ Adultul sau aøteaptæ sæ devinæ activ. (2) Formeazæ o alianflæ cu Adultul. (3) Declaræ°fli planul øi vezi dacæ Adultul e de acord. (4) Dacæ totul e limpede, dæ°i Copilului permisiunea de a nu da ascultare Pærintelui. Asta trebuie fæcut clar øi folosind imperative simple, færæ „dacæ“ øi „dar“. (5) Oferæ°i Copilului protecflie în fafla urmærilor. (6) Întæreøte acest lucru spunându°i Adultului cæ totul e bine. Trebuie menflionat cæ episodul relatat a fost a doua încercare a doctorului Q de a°i acorda Dellei permisiunea. Prima datæ a ræspuns Copilul ei, nu Adultul: „Dar ce°am sæ fac dacæ mæ simt încordatæ øi vreau sæ beau?“ Imediat ce a auzit Copilul spunând „dar“, „dacæ“ øi „øi“, doctorul Q øi°a dat seama cæ permisiunea nu va fline, aøa cæ a renunflat la manevræ øi a trecut la altceva. De astæ datæ, Della a întrebat: „Ce sæ fac când mæ simt încordatæ?“ Din moment ce fraza ei nu conflinea nici un „dacæ“, „øi“ sau „dar“, doctorul Q a considerat cæ Della e pregætitæ sæ reuøeascæ. Permisiunea a fost puternicæ, fiindcæ nici el nu a folosit vreun „dacæ“, „øi“ sau „dar“. Se poate observa cæ n°a urmat paøii în ordine numericæ, ci i°a adaptat la ceea ce se petrecea. În rezumat: (1) Permisiunea înseamnæ autorizaflia de a renunfla la un comportament la care Adultul vrea sæ renunfle sau eliberarea de un comportament negativ. (2) Puterea înseamnæ capacitatea de a face faflæ confruntærii. „Dacæ“ øi „dar“ nu°i sugereazæ unui Copil putere. Orice permisiune ce confline un „dacæ“ sub forma unei condiflii sau a unei ameninflæri nu e bunæ la nimic; la fel øi dacæ e condiflionatæ, amendatæ sau micøoratæ printr°un „dar“. (3) Protecflia înseamnæ cæ pe parcursul acestei etape, pacientul poate sæ facæ apel la terapeut, la nevoie, aøa încât acesta sæ°øi exercite iaræøi

430

Eric Berne 1. Puterea S1 T (A): Eu îfli pot da permisiunea. R1 Pt (A): Am nevoie de ea.

S2 P

P

R3

 S1 A



A R1

3. Protecflia S3 Pt (C): Mi-e fricæ. R3 T (P): Eøti în siguranflæ.

 C

Terapeut

2. Permisiunea S2 T (P): fii-o dau. R2 Pt (C): O accept.

R S3 2

C

Pacient

4. Întærirea (nereprezentatæ aici) S4 Pt (A): Precis? R4 T (A): Da, precis.

Tranzacflia permisiunii Figura 18

puterea. Capacitatea sa protectoare constæ în egalæ mæsuræ în timbrul vocii øi în conflinutul spuselor sale. Figura 18 prezintæ cei trei paøi în acordarea unei permisiuni eficiente. Primul vector, AA, reprezintæ agæflarea Adultului. Al doilea vector, PC, este permisiunea propriu°zisæ, iar al treilea vector, PC, îl reprezintæ pe terapeut acordându°i protecflie Copilului pacientului în fafla unui Pærinte stârnit. Terapeutul timid e la fel de nepotrivit pentru încercarea de a îmblânzi un Pærinte furios cum e un cowboy timid care încearcæ sæ cælæreascæ un cal sælbatic. Iar dacæ terapeutul e aruncat din øa, aterizeazæ exact peste Copilul pacientului.

D. A vindeca pacienfli versus a face progrese Herbert O. Yardley152 descrie sarcina îndelungatæ øi extrem de dificilæ de a sparge un cod japonez în timpul 152

Yardley, H.O. The American Black Chamber. Bobbs°Merril Company, New York, 1931.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

431

Primului Ræzboi Mondial, færæ a cunoaøte limba japonezæ. Unul dintre asistenflii lui a avut urmætorul vis: „Mæ plimb pe o plajæ cu un sac greu cu pietriø, pe care trebuie sæ°l car øi care mæ oboseøte foarte tare. Pot sæ mæ uøurez cât de cât de povaræ astfel: ori de câte ori gæsesc pe plajæ o piatræ care se potriveøte cu una din sacul meu, pot s°o arunc pe cea din sac.“ Acest vis minunat aratæ cum a fost tradusæ în imagini sarcina laborioasæ de a descifra codul, cuvânt cu cuvânt. El este totodatæ o parabolæ a ceea ce înseamnæ pentru pacient sæ „facæ progrese“. Analiza scenariului încearcæ sæ taie curelele rucsacului, astfel încât pacientul sæ poatæ da jos din spinare întreaga încærcæturæ øi sæ se simtæ liber cât mai curând cu putinflæ. Færæ îndoialæ, sistemul terapeutic mai lent, „piatræ cu piatræ“, îi dæ terapeutului o mai mare încredere cæ øtie ce face, dar øi analiøtii de scenarii încep sæ simtæ mai multæ încredere øi descoperæ tot mai des unde sæ taie, astfel încât sæ°l elibereze pe pacient de întreaga povaræ dintr°o datæ. Prin asta nu se pierde nimic, din moment ce e întru totul posibil ca, ulterior, sæ cerceteze sacul cu pietre înlæturat øi sæ facæ acelaøi travaliu ca un psihanalist, dupæ ce pacientul se simte mai bine. Sloganul terapiei „A face progrese“ este: „Nu pofli sæ te simfli mai bine decât dupæ ce eøti complet analizat“, pe când cel al terapiei „Vindecarea pacienflilor“ este: „Întâi fæ°te bine, iar dupæ aceea analizæm, dacæ o sæ mai vrei.“ E un lucru similar cu problema nodului gordian. Mulfli oameni au încercat sæ desfacæ nodul, din moment ce profeflia spunea cæ acela care va reuøi va deveni stæpânul Asiei. Alexandru a venit øi a tæiat nodul cu sabia. Ceilalfli au protestat cu tærie cæ nu aøa trebuia sæ procedeze, cæ a ales calea cea mai uøoaræ, suprasimplificând problema. Dar el a rezolvat sarcina øi øi°a primit într°adevær ræsplata. Altfel spus, terapeutul poate fi sau botanist, sau inginer. Botanistul intræ pe un teren acoperit cu ierburi, tufiøuri øi arbuøti øi cerceteazæ fiecare frunzæ, fiecare floare øi fiecare fir de iarbæ, ca sæ afle ce se petrece acolo. Între timp, fermierul

432

Eric Berne

flæmând spune: „Dar avem nevoie de pæmântul æsta ca sæ°l cultivæm!“ „Asta cere mult timp, replicæ botanistul. Nu pofli sæ græbeøti un asemenea proiect.“ Inginerul zice: „De ce creøte aici toatæ vegetaflia asta? Hai sæ schimbæm modul de irigare, øi atunci pæmântul se va curæfla. E suficient sæ gæseøti pârâul øi sæ construieøti digul care trebuie, øi în scurt timp necazurile tale vor lua sfârøit. E uøor!“ Dar dacæ „fermierul flæmând“ e un pacient înfometat de afecfliune, el replicæ: „O, dar mi°e dragæ toatæ vegetaflia asta, aøa cæ prefer sæ rabd de foame pânæ când cercetæm fiecare frunzæ, fiecare floare øi fiecare fir de iarbæ.“ Botanistul face progrese, iar inginerul rezolvæ problema — dacæ°l lasæ pacientul. Asta, pentru cæ botanica e o øtiinflæ, iar ingineria, o metodæ de a schimba lucruri.

Capitolul 20 TREI PREZENTÆRI DE CAZ A. Clooney Clooney e o femeie casnicæ în vârstæ de treizeci øi unu de ani, pe care doctorul Q o cunoøtea de când ea avea optsprezece ani, cu mult timp înainte ca el sæ øtie mare lucru despre analiza scenariilor. Când a venit prima oaræ în cabinetul lui, Clooney era speriatæ, însinguratæ, stângace øi roøea foarte mult. Dædea impresia cæ un spirit angelic a coborât din Rai cæutând un corp pe care sæ°l foloseascæ drept vehicul, iar dupæ ce s°a instalat în corpul lui Clooney, a ajuns la concluzia cæ a comis o micæ eroare. Tânæra avea foarte puflini cunoscufli øi nici un prieten. Faflæ de bæieflii de la øcoalæ reacfliona cu aroganflæ øi sarcasm, reuøind astfel sæ°i alunge foarte eficient. În plus, era supraponderalæ. Prima ei perioadæ de terapie s°a bazat în principal pe analiza structuralæ, conflinând doar câteva idei rudimentare despre jocuri øi scenarii, dar s°a dovedit suficient de eficientæ încât Clooney sæ se cæsætoreascæ øi sæ aibæ doi copii. Dupæ aproximativ cinci ani s°a întors, fiindcæ avea dificultæfli în privinfla vieflii sociale exterioare øi considera cæ astfel îøi nedreptæfleøte soflul. Unul dintre lucrurile care o deranjau consta în faptul cæ la petreceri bea foarte mult, ca sæ obflinæ o stare degajatæ, iar dupæ aceea fæcea lucruri nebuneøti, ca de pildæ sæ se dezbrace complet în urma unei provocæri. A doua perioadæ de terapie a ajutat°o suficient încât sæ poatæ merge la petreceri færæ sæ facæ exces de bæuturæ. Deøi astfel de prilejuri îi displæceau în continuare, reuøea sæ stea de vorbæ cu oamenii øi considera cæ e un lucru mulflumitor.

434

Eric Berne

Dupæ încæ vreo cinci ani, Clooney s°a întors iaræøi, de astæ datæ hotærâtæ sæ se facæ bine în loc sæ facæ doar progrese. Dupæ cinci øedinfle de terapie cu grupul øi altele douæ individuale, a cerut încæ o øedinflæ individualæ. Cu ocazia respectivæ, s°a strecurat în cabinet, a dat sæ închidæ uøa în urma ei færæ prea multæ tragere de inimæ øi s°a aøezat. Doctorul Q a închis uøa øi s°a aøezat øi el. Apoi a avut loc urmætoarea discuflie: C: M°am gândit la ceea ce mi°afli spus sæptæmâna trecutæ — afli spus cæ ar trebui sæ mæ maturizez. Mi°afli mai spus asta øi înainte, dar n°am putut sæ ascult cu adeværat. Øi soflul meu mi°a dat permisiunea sæ mæ maturizez. Q: N°am spus sæ te maturizezi. Nu cred sæ fi spus aøa ceva nimænui. fii°am spus cæ ai permisiunea sæ fii femeie, ceea ce este cu totul altceva. A te maturiza înseamnæ sæ faci progrese, dar a fi femeie înseamnæ cæ Adultul tæu preia conducerea øi te faci bine. C: Soflul meu mi°a spus cæ la început, când ne°am cæsætorit, avea nevoie ca eu sæ fiu dependentæ de el, dar acum nu mai are nevoie de asta, aøa cæ am permisiunea lui sæ devin femeie. Q: Cum de a devenit soflul tæu aøa de deøtept? C: A fost øi el aici, cel puflin cu spiritul. Discutæm ce se întâmplæ aici øi a învæflat foarte multe, aøa cæ înflelege. Q: Mama ta era la fel ca soflul tæu. Øi ea avea nevoie de tine. C: Exact. Avea nevoie sæ fiu dependentæ de ea. Acest lucru îl nedumereøte pe doctorul Q, fiindcæ Pærintele mamei era cel care°i dædea directive lui Clooney, cerându°i sæ fie dependentæ de ea, directivæ pe care Clooney a perpetuat°o în cæsnicie. Dar dacæ teoria scenariului era corectæ, pærea cæ ar trebui sæ existe de asemenea o comandæ importantæ de scenariu venind de la Copilul mamei. În timp ce doctorul Q se gândea la acest lucru, Clooney a schimbat subiectul.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

435

C: Øi apoi, vorbifli mereu despre fundul meu, øi øtim cæ în baie s°a întâmplat ceva ce eu n°am reuøit sæ°mi amintesc. Q: Pæi scena la care mæ gândesc e una foarte des întâlnitæ. Fetifla intræ în sufragerie, unde stæ mama cu prietenele ei, øi°i cade scutecul, øi toatæ lumea spune: „Ce drægælaø!“ C: Da, aøa mi s°a întâmplat. Q: Øi fetifla e foarte ruøinatæ øi roøeøte, ba poate°i roøeøte øi fundul, øi asta înræutæfleøte situaflia, fiindcæ acum tofli sunt foarte interesafli de cele ce se întâmplæ øi spun: „Ia te uitæ! E drægælaøæ foc, ho°ho°ho!“ C: Chiar aøa mæ simfleam. Q: Asta are ceva de a face cu faptul cæ te°ai dezbræcat complet la o petrecere. E una dintre cæile de a stabili contactul cu oamenii pe care le cunoøti. Ajuns aici, doctorul Q a desenat pe tablæ diagrama din figura 19A. (Analiøtii tranzacflionali au de obicei pe peretele cabinetului o tablæ, ca sæ deseneze astfel de scheme când situaflia o cere.) Q: Diagrama asta aratæ relaflia dintre Copilul tæu øi Pærintele soflului. La fel stæteau lucrurile øi cât erai copil. Pærintele mamei tale avea nevoie sæ depinzi de ea, iar Copilul tæu s°a conformat. Aøa cæ, vezi, în ce priveøte partea asta a cæsniciei voastre, soflul tæu îndeplineøte la drept vorbind rolul mamei tale. C: Aøa e. M°am mæritat cu el fiindcæ e la fel ca mama. Q: Da, dar øi Copilul mamei tale trebuie sæ intervinæ aici într°un fel sau altul. C: O, da! Mama zâmbea întotdeauna când se întâmpla ceva stânjenitor sau când una dintre noi, fetele, fæcea ceva ce ea considera obræznicie. Pe urmæ spunea: „Nu e groaznic?“ Q: E foarte important de øtiut dacæ râdea sau zâmbea mai întâi øi apoi spunea „Nu e groaznic?“, sau spunea „Nu e groaznic?“ øi zâmbea dupæ aceea. C: A, vrefli sæ spunefli dacæ îøi læsa mai întâi Copilul sæ se exprime øi apoi îi cerea iertare Pærintelui sau, invers, întâi vorbea Pærintele ei øi apoi se exprima Copilul.

436

Eric Berne

Q: Exact. C: Înfleleg. Pæi, întâi zâmbea. Q: A, atunci înseamnæ cæ voia ca tu sæ faci lucrurile pe care ea nu putea sæ le facæ, øi asta°i încânta Copilul, dar pe urmæ trebuia sæ°i cearæ iertare Pærintelui ei. Exact asta faci øi tu: îi ceri de fiecare datæ iertare Pærintelui tæu. Faci obræzniciile în locul mamei tale, færæ sæ te abflii, iar pe urmæ spui mereu: „Ce sæ fac cu sentimentul de vinovæflie?“ Aøa cum, dupæ ce Copilul mamei tale te încurajeazæ sæ faci un lucru, Pærintele ei intervine øi°fli impune un control øi mai strict. C: Da, øtiu. Dar ce sæ fac cu sentimentul de vinovæflie? Q: Divorflezi de mama ta. Îfli vezi de treburile tale. Te ocupi de problemele tale, în loc sæ fii complicele ei. O laøi sæ facæ singuræ obræznicii, iar dacæ asta o tulburæ, e problema ei. C: Mætuøa mea procedeazæ la fel. Q: Acum punem în diagramæ o sægeatæ care aratæ cum Copilul mamei tale încurajeazæ Copilul tæu sæ facæ næzbâtii (figura 19B). Atunci Copilul ei e mulflumit øi zâmbeøte, iar pe urmæ intervine Pærintele ei, cu „Nu°i groaznic?“ Dar tot mai lipseøte ceva, fiindcæ ar trebui sæ intervinæ øi tatæl tæu. C: Øtiu cum intervenea el. Spunea mereu cæ sunt o laøæ øi cæ nu pot face una sau alta. Spunea cæ øi el e laø. Când era bolnav øi avea dureri, gemea øi spunea: „Sunt un laø, nu pot suporta!“ Q: Ah! Atunci putem completa aøa diagrama scenariului tæu (figura 19C). Deasupra, mi°l închipul pe Pærintele lui spunându°fli sæ fii curajoasæ, dar dedesubt, Copilul lui îi spunea Copilului tæu cæ pânæ la urmæ amândoi vefli fi laøi. Ce°fli spunea mama deasupra? C: Fii fatæ cuminte, ca sæ te placæ oamenii. Principala problemæ de care se plânge Clooney e faptul cæ se teme de oameni. Întrucât nu øtie cum sæ vorbeascæ cu necunoscuflii, preferæ sæ stea acasæ cu copiii în loc sæ meargæ la petreceri. Ambii ei pærinfli sunt, la rândul lor, anxioøi øi stângaci în societate. Matricea scenariului (figura 19C) ia în calcul tofli aceøti factori:

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

437

1 PP: Pærintele mamei spune „Fii fatæ cuminte“ (precept). 2 CC: Copilul mamei spune „Fæ obræznicii ruøinoase“ (provocare). 3 AA: Adultul mamei îi aratæ cum sæ fie o persoanæ laøæ øi stângace în societate (model). 4 PC: Pærintele mamei o mustræ pentru obræznicie (interdicflie). 5 PP: Pærintele tatælui spune „Fii curajoasæ“ (precept). 6 CC: Copilul tatælui spune „Vom fi amândoi niøte laøi“ (seducflie). 7 AA: Adultul tatælui îi aratæ cum sæ fie laøæ (model). 8 PC: Pærintele tatælui o mustræ pentru cæ e laøæ (interdicflie). Aici, directivele scenariului par a fi distribuite egal de cætre ambii pærinfli. Amândoi îi aratæ lui Clooney cum sæ fie laøæ øi amândoi o fac sæ se simtæ vinovatæ. Aøa cæ n°are nimeni care s°o sprijine când se teme øi nimeni la care sæ apeleze când are remuøcæri. De asta se simte singuræ. Dar Copilul mamei e îndræznefl, aøa cæ Clooney are permisiunea sæ facæ lucruri îndræznefle, impulsive, ca de pildæ sæ se dezbrace complet, din moment ce mama ei consideræ cu adeværat (sau considera cândva) cæ e un lucru drægælaø. Apoi, când amândoi Pærinflii îi cer socotealæ, ea trage ponoasele. C: Øtifli, asta e prima oaræ când væd cu adeværat ce rol avea tatæl meu în tabloul æsta, deøi am mai discutat øi înainte. Dar acum înfleleg cu adeværat. Q: E foarte mult aici pentru o singuræ øedinflæ. C: Da, înfleleg o parte, dar la restul va trebui sæ mæ gândesc. Q: Da, se poate sæ nu înflelegi totul pânæ sæptæmâna viitoare, dar nu te tulbura, vom relua totul. Mai e un lucru pe care vreau sæ°l spun. Putem vedea aici cum Copilul tæu face næzbâtii øi Pærintele tæu te face sæ te simfli vinovatæ. Øi vezi cæ, de fapt, mama ta te°a menflinut în poziflia de Copil, la fel ca soflul tæu, fiindcæ amândoi aveau nevoie ca tu sæ fii aøa. În privinfla asta ai fost o simplæ mari-

438

Eric Berne 19A

19B

P

P

P

P

A

A

A

A

C

C

C

C

Clooney „Am nevoie de tine“

Mama øi soflul “Fii dependentæ de mine“

Clooney C: „Uau!“ C: „Nu-i groaznic?“

Mama øi mætuøa C: „Ce amuzant!“ P: „Nu-i groaznic?“

19C

5

P

1

P

4

8 7

A

6

C

Tatæl

P

A

C

Clooney

3

A

2

C

Mama

Matricea scenariului lui Clooney (pentru explicaflii vezi textul) Figura 19

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

439

onetæ în scenariul lor. Dar cred cæ fli°ai adus partea ta egalæ de contribuflie la continuarea genului æstuia de relaflie. Întrebarea e, unde se aflæ Adultul tæu în toate astea? Unul dintre lucrurile care s°au întâmplat azi e acela cæ, intrând, ai închis uøa pe jumætate. Nici n°ai læsat°o deschisæ, ca s°o închid eu, nici n°ai închis°o cu mâna ta. C: Dar e uøa dumneavoastræ. Q: Dar e øedinfla ta. De ce am uøæ? C: Pentru ca persoana care s°ar putea afla în sala de aøteptare sæ nu audæ întâmplætor ce vorbesc. Q: Øi vrei ca persoana sæ audæ întâmplætor ce vorbeøti? C: He°he°he! Poate cæ vreau. Q: Ei bine, e øedinfla ta, aøa cæ, din punctul æsta de vedere, e uøa ta. C: Da, dar n°aø îndræzni sæ preiau controlul asupra unui asemenea lucru. La asta, doctorul Q n°a ræspuns. Se gândea. Dacæ Clooney ar fi fost încrezætoare în sine øi cinstitæ, fie ar intra øi l°ar læsa pe el sæ închidæ uøa, fie ar închide°o ea însæøi. Cum însæ avea doar jumætate de Adult, închidea uøa doar pe jumætate. La nivel social nu se simflea suficient de doamnæ ca sæ lase povestea cu uøa pe seama lui, dar se temea sau îi era ruøine s°o închidæ ea însæøi, aøa cæ fæcea un compromis. În calitate de fetiflæ cuminte fæcea gestul, iar ca aproape°femeie, îl læsa pe el sæ finalizeze treaba. La nivel psihologic, lucrurile stæteau altfel. Clooney era timidæ când se punea problema sæ vorbeascæ în grup, dar Copilul ei accepta posibilitatea sau chiar îøi dorea sæ fie „auzit întâmplætor“ printr°o uøæ pe jumætate deschisæ, mai ales când, la drept vorbind, în camera alæturatæ nu se afla nimeni care sæ audæ. Toate acestea intrau în categoria „autoexpunerii“, dar aceste jocuri trebuiau abordate mai târziu. Clooney muncise destul pentru o singuræ zi. În cele din urmæ, i°a spus: Q: Oricum, aici intræ în scenæ Adultul tæu: când hotæræøti ce sæ faci, de exemplu sæ închizi uøa sau s°o laøi deschisæ. Ne vedem sæptæmâna viitoare, la aceeaøi oræ.

440

Eric Berne

Acest interviu a reprezentat punctul culminant al multor ani de muncæ. Prima oaræ când Clooney a venit la el, doctorul øtia foarte pufline lucruri despre scenarii. Acum øtia mult mai multe øi subiectul îl interesa foarte tare. Clooney øtia øi ea mult mai multe øi era pregætitæ sæ se facæ bine, cu oarecare ajutor din partea soflului, care ajunsese un analist de scenarii cu pregætire indirectæ, amator, dar iscusit. În general, øedinflele cu Clooney erau dificile øi neproductive. Avea de obicei o atitudine pleoøtitæ øi plângæreaflæ; îi cerea doctorului s°o îmbærbæteze, îi punea întrebæri færæ ræspuns, se enerva când el nu°i dædea ræspunsul corect, iar dacæ el încerca, recurgea la jocul „Da, dar“. De astæ datæ a fost însufleflitæ, receptivæ øi atentæ. Se apleca în faflæ în timpul discufliei în loc sæ stea pleoøtitæ, øi el proceda la fel. Amândoi au vorbit într°o manieræ rapidæ, însufleflitæ. Copilul ei a renunflat sæ geamæ øi sæ facæ progrese, preferând sæ se facæ bine, astfel cæ Adultul ei a fost liber sæ asculte øi sæ gândeascæ. Era dispusæ sæ se gândeascæ realist la tatæl ei, în loc sæ°l vadæ pe doctorul Q ca pe un tatæ. Acest lucru i°a dat libertatea de a asculta ce spune Adultul lui, în loc sæ°l audæ ca pe un Pærinte critic. S°a transformat dintr°o pacientæ cu „Creier de lemn“ într°o persoanæ realæ cu niøte probleme (cum ar fi „autoexprimarea“) de rezolvat. Dupæ o viaflæ de reacflii impulsive, în sæptæmâna aceea a fæcut „întorsætura. Acum se afla într°o poziflie propice pentru a lua în discuflie obiectiv aspectele corporale ale scenariului ei, în care fesele jucau un rol important. Prin intermediul Copilului ei care roøea întruna, ele controlau felul cum øedea Clooney, cum mergea, lucrurile de care se temea, ceea ce voia sæ facæ øi cum reacfliona faflæ de ea Copilul altor persoane. Acest nivel reprezenta Copilul din Copilul ei, cam acelaøi lucru cu ceea ce psihanaliza numeøte „inconøtient“. Prin urmare, ræmânea sæ se scoatæ la ivealæ tranzacfliile de mult uitate cu pærinflii, în urma cærora fricile, dorinflele øi atenflia ei s°au concentrat asupra acestei pærfli a corpului. Iar acest lucru trebuia fæcut sub un control Adult øi terapeutic atent, astfel încât Clooney sæ se

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

441

poatæ confrunta cu simflæmintele confuzionante øi primejdioase legate de obicei de fesele care roøesc.

B. Victor Când a venit la terapie, Victor era intens implicat în jocuri cu øeful sæu ierarhic, un elefant bætrân care juca „Acum te°am prins!“. Victor ræspundea cu „Uite, am încercat cât am putut!“, „Iar am pæflit°o!“ øi „Loveøte°mæ!“. Când Victor se pregætea sæ°øi schimbe serviciul, soflia lui i°a spus unui prieten: — O sæ încerce øi o sæ vadæ cum merge. — N°am sæ încerc, a ræspuns Victor. Am s°o fac. — Deci ai renunflat în sfârøit la povestea cu încercatul! a replicat prietenul. Când Victor i°a relatat întâmplarea, doctorul Q a remarcat: — Aøadar, acum ai permisiunea de a reuøi. — Nu e vorba cæ am permisiunea de a reuøi. Mie îmi trebuie permisiunea sæ termin cu „încercatul“. — Asta cum vine? — Mama îmi spunea mereu: „Încearcæ øi tot încearcæ, iar dacæ nu merge, tot e bine.“ Acum, cæ øtiu marfliana, îmi dau seama cæ pentru Copilul meu, asta a însemnat: „Nu reuøi, e mai bine sæ mergi acasæ la mama.“ Aøa cæ am nevoie sæ fiu eliberat de „încercat“, ca sæ pot face pur øi simplu. Acum sunt bæiat mare. Îmi putefli da numele unor oameni din New York? Ceva l°a fæcut pe doctorul Q sæ ezite, dar din moment ce era un lucru obiønuit ca, atunci când pacienflii se mutau în alt oraø, sæ li se dea numele unor terapeufli cærora sæ li se poatæ adresa, øi°a consultat agenda øi i°a dat lui Victor numele øi adresa a doi medici de pe coasta de est. — Le vefli trimite fiøa mea sau ce alte documente avefli despre mine? De astæ datæ, doctorul Q øi°a ascultat intuiflia øi a ræspuns:

442

Eric Berne

— Numai dacæ mi le cer. — De ce? — Pæi, acum, cæ te°ai fæcut bine, se presupune cæ ai læsat toate lucrurile astea în urmæ. Dacæ ceva merge prost, pofli sæ le vorbeøti chiar tu despre ele. Acum, doctorul øtia ce e în neregulæ. Victor se eliberase de elefant øi de doctorul Q, dar în mintea Copilului sæu, se afla deja sub protecflia celor doi psihiatri din est øi, astfel, renunflase la o parte din autonomia sa câøtigatæ recent øi cu multæ muncæ. — Uite ce°fli propun: arde hârtia aceea cu cele douæ nume. — Dar am sæ le flin minte oricum, aøa cæ aø putea la fel de bine s°o flin în portmoneu. — Arde°o. — Un ritual, a remarcat Victor. — Exact. Prin asta, Adultul tæu îi spune Copilului cæ pofli sæ sacrifici acele douæ nume øi sæ reuøeøti singur. Victor l°a privit, øi doctorul Q øtia ce se gândeøte. („Am sæ încerc.“) — Arde°o, a repetat el. Victor a zâmbit. Øedinfla s°a încheiat. Cei doi s°au ridicat øi au dat noroc, øi astfel s°a terminat terapia lui Victor.

C. Jan øi Bill Jan øi Bill au venit la doctorul Q solicitând terapie de grup. Fæcuseræ parte din grupuri de analizæ tranzacflionalæ (sau grupuri „AT“, cum le numeau ei) timp de aproximativ un an, cu mai mulfli terapeufli care lucrau împreunæ, øi de asemenea participaseræ la patru sau cinci „maratonuri“. Amândoi se simfleau recunoscætori pentru aceste experienfle, care°i apropiaseræ mai mult øi avuseseræ totodatæ øi alte rezultate benefice. Se vedea clar cæ se iubeau foarte mult

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

443

dupæ trei ani de cæsnicie øi cæ°øi iubeau foarte mult cei doi copii mici. — Cât timp a trecut de când n°afli mai participat la grup? a întrebat doctorul Q. Bill s°a uitat la Jan; ea i°a zâmbit øi a ræspuns: — Am renunflat acum un an. — Øi de ce vrefli sæ reluafli lucrul? — Sunt o mulflime de lucruri care s°ar putea îmbunætæfli, a spus Bill. Mæ simt bine majoritatea timpului, dar aø vrea sæ mæ simt bine tot timpul. — O sarcinæ destul de dificilæ, a remarcat doctorul Q. — Pæi pot fi mai concret, a continuat Bill. Serviciul meu, vânzarea de cærfli rare, e de fapt o chestiune de interacfliune bunæ cu oamenii. Înainte sæ recurg la AT, nu m°aø fi gândit cæ pot fi vânzætor, øi totuøi acum asta sunt, øi îmi fac bine meseria. Dar m°aø descurca øi mai bine dacæ Adultul meu ar pæstra controlul asupra situafliei chiar øi în condiflii de stres. De pildæ, consider cæ merit o mærire de salariu. Acum câøtig vreo opt sute de dolari pe lunæ, mai mult decât am câøtigat toatæ viafla mea, øi pentru prima oaræ putem sæ ne permitem lucrurile pe care le vrem, în loc sæ træim mereu pe muchie de cuflit. Numai într°o firmæ micæ, cu doar doi°trei angajafli, nu e aøa uøor sæ ceri o mærire de salariu øi cred cæ øeful meu ar prefera sæ nu mi°o acorde. Dar øtiu destul de bine cum merge afacerea øi sunt destul de eficient ca sæ merit mærirea. Acum doi ani n°aø fi putut spune aøa ceva, dar acum chiar cred cæ aøa stau lucrurile. Problema e sæ°mi menflin Adultul la cârmæ øi sæ nu°mi las Copilul sæ preia controlul în momentul critic øi sæ înceapæ vreun joc. Mai trebuie sæ øtiu øi ce pune la cale øeful meu, fiindcæ are øi el jocurile lui. Aøa cæ pot ori s°o dau îm baræ, cerând mærirea de salariu în aøa fel încât sæ n°o obflin, dupæ care sæ mæ înfurii, lucru care ar fi periculos øi inutil, ori sæ trec dincolo de jocurile lui øi sæ°l conving sæ ne aøezæm amândoi øi sæ calculæm cât merit. Aøa cæ°n momentul æsta am nevoie de puflin ajutor ca sæ fac treaba asta. Øi cred cæ, de fapt, vreau øi am nevoie sæ mai lucrez cu scenariul meu.

444

Eric Berne

Tatæl meu era alcoolic, iar mama accepta situaflia ca atare, aøa cæ undeva, în fundal mæ pândeøte tot timpul un scenariu de învins. De asta o mai dau în baræ când øi când, øi vreau sæ încetez. Prin urmare, am nevoie sæ°mi înfleleg mai bine scenariul øi am nevoie de niøte permisiuni bune. Fac toate astea un contract bun pe baza cæruia sæ lucræm împreunæ? — Încæ nu sunt sigur, a ræspuns doctorul Q. Existæ ceva mai concret? — Beau øi acum mai mult decât cred cæ e indicat ca sæ meargæ treaba strunæ, a spus Bill. — Ce°ai zice sæ începem cu un contract „anti°Alcoolic“? a propus doctorul Q. Asta ne va ajuta sæ ne ocupæm de scenariul tæu øi°fli va întæri totodatæ Adultul. — Pare un punct de pornire foarte bun, a ræspuns Bill. — Tu ce vrei sæ obflii, Jan? — Vreau ca, în primul rând, Copilul meu sæ fie mai liber øi mai creativ. Eu sunt asistentæ de laborator øi fac øi acum meseria asta, cu jumætate de normæ, dar dupæ ce am intrat în grupul doctorului X, m°am apucat de scris øi mæ descurc bine. Vreau sæ mæ descurc øi mai bine. Am o mulflime de instrucfliuni vræjitoreøti de la mama mea, øi Copilul meu se teme în continuare de ele, iar asta are o influenflæ negativæ. În plus, am nevoie sæ primesc mângâieri cu regularitate øi aø putea sæ°mi îmbunætæflesc modalitæflile de a le obfline. — Povesteøte°mi un vis, a cerut doctorul Q. — Înainte aveam niøte coømaruri îngrozitoare. Øtifli, mi°am petrecut doi ani din copilærie în Londra, sub bombardament, alergând mereu în adæposturi, øi în perioada aceea mi°am væzut tatæl doar o datæ, când a avut permisie. Dar acum am vise minunate, în care plutesc øi zbor øi væd culori dintre cele mai frumoase. — Se pare cæ doctorul X a fæcut treabæ foarte bunæ cu voi amândoi, a remarcat doctorul Q. De ce vrefli sæ intrafli într°unul din grupurile mele? — Într°adevær, el ne°a ajutat foarte mult, a spus Bill. Dar spre final pærea cæ am ajuns la un fel de platou, øi ne°am gân-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

445

dit cæ poate avefli niøte idei noi care sæ ne fie de folos. Suntem încæ departe de a fi perfecfli. La început eram amândoi broaøte, dar acum Jan e cu siguranflæ prinflesæ, iar eu cred cæ pot învæfla sæ fiu prinfl. Când soflul ei a rostit aceste cuvinte, Jan a zâmbit — un zâmbet frumos, care se potrivea færæ doar øi poate pe fafla unei prinflese. Dar mai existau ræmæøifle ale nevrozei ei din perioada ræzboiului. Zgomotele puternice nu°i mai stârneau panicæ, dar tot îi tulburau øirul gândurilor. Aøa cæ în privinfla ei, au convenit asupra unui contract de a°i vindeca ultimele ræmæøifle ale neliniøtilor; acest lucru avea sæ°i confere Copilului ei creativ øi mai multæ libertate, lucru care reprezenta principalul ei obiectiv, øi totodatæ avea s°o facæ sæ se simtæ mai confortabil în prezenfla copiilor øi sæ°i facæ øi pe aceøtia sæ se simtæ mai confortabil în prezenfla ei. Doctorul Q nu se îndoia cæ doctorul X ar fi fost de acord cu aceste demersuri, aøa cæ le°a fæcut celor doi anamneza psihiatricæ øi medicalæ, ca pregætire pentru intrarea într°unul din grupurile sale. Acest caz ilustreazæ comoditatea analizei tranzacflionale. Jan, Bill øi terapeuflii lor vorbeau aceeaøi limbæ, øi astfel cuplul a putut sæ treacæ de la un terapeut la altul, indiferent de punctul în care se aflau pe traseul evolufliei lor, færæ ca ea sæ sufere astfel vreo întârziere observabilæ. Cu toate cæ doctorul Q le era stræin amândurora, nu le°a fost deloc greu sæ°i explice ce rezultate obflinuseræ pânæ în acel moment øi ce sperau sæ facæ în continuare. De asemenea, øtiau în ce constau dificultæflile øi puteau sæ le explice în limbajul simplu pe care°l înflelegeau tofli trei. Dupæ ce au intrat în grup, cei doi au putut sæ le explice exact celorlalfli pacienfli unde se aflæ, iar aceøtia au înfleles despre ce e vorba. Øi ascultându°i pe ceilalfli, Jan øi Bill au putut sæ°øi dea seama, în scurt timp, în ce punct al evolufliei se afla fiecare øi încotro se îndrepta. Asta s°a întâmplat în prima øedinflæ. Ulterior, cei doi au fost pregætifli sæ se angajeze în tranzacflii mai personale cu ceilalfli pacienfli, care au reuøit în scurtæ vreme sæ gæseascæ urme ale Pærintelui Tatæ alcoolic

446

Eric Berne

al lui Bill, ale mamei°vræjitoare a lui Jan øi alte elemente semnificative. Aceste lucruri au fost posibile fiindcæ toatæ lumea folosea acelaøi limbaj simplu øi se referea la acelaøi lucru când folosea un anumit cuvânt. Iar cuvintele cele mai utile flineau de fondul lexical de bazæ, putând fi înflelese de un copil de grædiniflæ pe baza experienflei lui: pærinte, adult, copil, jocuri, permisiune øi scenariu. (Copiii care nu înfleleg cuvântul „scenariu“ înfleleg în schimb „ce vei face cu viafla ta“.)

Partea a V-a ABORDÆRI ØTIINfiIFICE ALE TEORIEI SCENARIULUI DE VIAfiÆ

Capitolul 21 OBIECfiII LA ADRESA TEORIEI SCENARIULUI DE VIAfiÆ Mulfli oameni aduc obiecflii la teoria scenariilor de viaflæ, fiecare din propriul punct de vedere. Cu cât se poate ræspunde mai satisfæcætor la aceste obiecflii, cu atât se deduce mai ferm cæ teoria scenariului de viaflæ este validæ.

A. Obiecflii spirituale Unii simt intuitiv cæ teoria scenariilor nu poate fi validæ pentru cæ e contraræ destinului omului ca fiinflæ a liberului arbitru. Ideea trezeøte în ei un fel de dezgust, din moment ce pare sæ reducæ omenirea la un mecanism færæ vitalitate proprie, aøa cum face teoria condiflionærii, în forma ei extremæ. Pe aceøti oameni îi neliniøteøte, din aceleaøi motive umanitare, øi teoria psihanaliticæ, aceasta reducând omul, într°o formæ a ei, la un sistem energetic cibernetic închis, cu doar câteva canale limitate de intrare øi ieøire, færæ a mai ræmâne loc pentru divinitate. Ei sunt descendenflii morali ai oamenilor care au avut aceeaøi pærere despre teoria darwinistæ a selecfliei naturale, care, în mintea lor, reducea procesele vieflii la mecanicæ øi nu mai læsa loc pentru creativitatea Mamei°Naturæ. La rândul lor, aceøtia sunt descendenflii celor care l°au considerat pe Galilei intolerabil de impertinent. Totuøi, astfel de obiecflii, næscute dintr°un respect filantropic faflæ de demnitatea omeneascæ, trebuie tratate cu consideraflia de rigoare. Ræspunsul, sau scuzele dacæ vrefli, constæ în urmætoarele:

450

Eric Berne

1. Analiza structuralæ nu are pretenflia de a ræspunde la toate întrebærile privind comportamentul uman. Ea face anumite afirmaflii cu privire la comportamentul social observabil øi la experienflele læuntrice, iar aceste afirmaflii sunt valide. Nu se ocupæ, cel puflin oficial, cu esenfla fiinflei, cu Sinele. Oferæ în mod deliberat un concept ce°i depæøeøte teritoriul, constructul investirii libere, în care rezidæ Sinele, øi astfel lasæ un întreg domeniu — cel mai important în multe privinfle — pe seama filosofilor, metafizicienilor, teologilor øi poeflilor, care sæ se ocupe de el dupæ cum consideræ de cuviinflæ. Ea nu încearcæ în nici un fel sæ pætrundæ în aceastæ zonæ bine definitæ øi aøteaptæ aceeaøi politefle din partea celor care se ocupæ de problema esenflei umane læuntrice, Sinele. Nu are dorinfla de a intra nepoftitæ nici în turnul de fildeø, nici în catedralæ, nici în manuscrisul poetului øi nici în tribunal, dar pe de altæ parte, nu se aøteaptæ nici sæ fie târâtæ în vreunul din aceste locuri împotriva voinflei sale. 2. Teoria scenariului nu afirmæ cæ toate comportamentele umane sunt conduse de scenariu. Ea lasæ cât de mult loc posibil pentru autonomie, ba mai mult, autonomia este idealul ei. Afirmæ doar cæ relativ puflini oameni o obflin pe deplin øi numai în ocazii speciale. Întregul ei scop constæ în a amplifica distribuirea acestui bun neprefluit øi oferæ o metodæ de a face acest lucru. Dar prima cerinflæ constæ în a separa falsul de autentic, øi în asta constæ toatæ misiunea ei. E adeværat însæ cæ numeøte lanflul pe faflæ „lanfl“, lucru care n°ar trebui luat drept insultæ de cætre cei care°øi iubesc lanflurile sau preferæ sæ øi le ignore.

B. Obiecflii filosofice Acestea sunt deopotrivæ transcendentale øi existenfliale. Analiza scenariului consideræ imperativele ca fiind directive primite de la pærinfli, scopul existenflei fiind pentru cei mai mulfli îndeplinirea acestor directive. Dacæ filosoful spune: „Gândesc, deci exist“, analistul de scenarii întreabæ: „Da, dar de unde øtii ce sæ gândeøti?“ Filosoful ræspunde: „Da, dar nu

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

451

la asta mæ refer.“ Cum amândoi spun „da, dar“, se pare cæ nu vor ajunge nicæieri. Însæ aceastæ neînflelegere poate fi clarificatæ foarte uøor. 1. Analistul de scenarii se ocupæ doar de fenomene øi nu pætrunde pe teritoriul transcendentalului. El spune: „Dacæ încetezi sæ mai gândeøti aøa cum fli°au poruncit pærinflii øi începi sæ gândeøti cu capul tæu, vei gândi mai bine.“ Dacæ filosoful obiecteazæ cæ gândeøte deja cu capul lui, analistul de scenarii ar putea fi nevoit sæ°i spunæ cæ asta e o iluzie într°o anumitæ mæsuræ øi, în plus, cæ e singura iluzie pe care nu øi°o poate permite. Se poate ca filosofului sæ nu°i placæ asta, dar analistul de scenarii trebuie sæ susflinæ ceea ce øtie. Aøadar, conflictul, la fel ca în cazul celor cu obiecflii spirituale, existæ între ceva ce nu°i place filosofului øi ceva ce analistul de scenariu øtie, aøa cæ problema trebuie læsatæ la o parte pânæ când filosoful e dispus sæ se ia pe sine mai în serios. 2. Când analistul de scenarii spune: „Scopul existenflei majoritæflii oamenilor constæ în a îndeplini directivele parentale“, existenflialistul obiecteazæ: „Dar æsta nu e cu adeværat un scop, în sensul în care folosesc eu cuvântul.“ Analistul de scenarii ræspunde: „Dacæ gæseøti unul mai bun, anunflæ°mæ.“ Prin asta vrea sæ spunæ cæ individul nu poate nici mæcar sæ se gândeascæ sæ gæseascæ un scop mai bun, câtæ vreme se mulflumeøte sæ urmæreascæ directivele parentale. Ceea ce oferæ el este autonomia. Existenflialistul întreabæ atunci: „Da, dar problema mea este ce faci cu autonomia dupæ ce o obflii?“ Analistul ræspunde: „Despre asta nu øtiu mai multe decât tine. Øtiu doar cæ unii oameni sunt mai puflin nefericifli decât alflii fiindcæ au mai multe opfliuni în viaflæ.“

C. Obiecflii raflionale Obiecflia raflionalæ este: „Ai spus chiar tu cæ rolul Adultului constæ în a lua hotærâri raflionale øi cæ tofli oamenii au un Adult care sæ se ocupe de treaba asta. Øi atunci cum pofli spune totodatæ cæ hotærârile au fost deja luate de Copil?“

452

Eric Berne

O observaflie bunæ. Dar existæ o ierarhie a deciziilor, øi la nivelul cel mai înalt se aflæ hotærârea de a urma sau a nu urma un scenariu, øi pânæ când se ia acea hotærâre, toate celelalte vor fi lipsite de o putere în a schimba destinul final al individului. Ierarhia este urmætoarea: (1) De a urma sau de a nu urma un scenariu. (2) Dacæ urmezi un scenariu, pe care anume? Dacæ nu urmezi un scenariu, ce faci în schimb? (3) Hotærâri „permanente“: sæ te cæsætoreøti sau nu, sæ ai copii sau nu, sæ te sinucizi, sæ omori pe cineva, sæ înnebuneøti, sæ demisionezi ori sæ fii concediat sau sæ reuøeøti. (4) Hotærâri „instrumentale“: cu care fatæ sæ te însori, câfli copii sæ ai, cum sæ te sinucizi etc. (5) Hotærâri „temporale“: când sæ te cæsætoreøti, când sæ ai copii, când sæ te sinucizi etc. (6) Hotærâri „recomandabile“: câfli bani sæ°i dai sofliei, la ce øcoalæ sæ°fli înscrii copiii etc. (7) Hotærâri „presante“: sæ mergi la petrecere ori sæ stai acasæ øi sæ faci sex, sæ°fli bafli fiul sau sæ°l cerfli, sæ vizitezi mina astæzi sau mâine etc. Fiecare nivel din aceastæ ierarhie se subordoneazæ tuturor celor superioare øi fiecare nivel inferior este neînsemnat în comparaflie cu cele de deasupra. Însæ toate nivelurile contribuie la rezultatul final øi sunt menite sæ°l producæ pe cât mai eficient cu putinflæ, indiferent dacæ rezultatul este determinat de scenariu sau ales autonom. Prin urmare, înainte sæ se ia prima hotærâre, nici o alta nu este „raflionalæ“ în sensul existenflial ultim, ci e o hotærâre „regizatæ“, raflionalizatæ pe temeiuri false. „Dar nu existæ scenariu“, spune cel care avanseazæ obiecflia raflionalæ. Din moment ce face obiecflii raflionale øi nu spune acest lucru doar pentru cæ teoria scenariului de viaflæ îl neliniøteøte, facem efortul de a°i ræspunde. Asta e ocazia noastræ de a face o inferenflæ foarte puternicæ. Mai întâi îl întrebæm dacæ a citit cartea cu atenflie, iar apoi îi oferim câteva dintre cele mai puternice argumente ale noastre, care pot sæ°l convingæ sau nu. Sæ presupunem cæ nu existæ scenariu. În acest caz: (a) Oamenii nu aud în minte voci care le spun ce sæ facæ sau, dacæ le aud totuøi, acflioneazæ întotdeauna independent (adicæ nici nu se supun, nici nu se revoltæ); (b) Oamenii cu mai multe voci care le spun ce sæ facæ (de exemplu, cei crescufli

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

453

într°o serie de cæmine adoptive) sunt la fel de siguri pe ei înøiøi ca aceia crescufli într°un singur cæmin stabil; (c) Oamenii care iau droguri ori beau în exces ori se uøureazæ pe podea (hippy de un anumit tip) nu simt de obicei cæ sunt împinøi de forfle læuntrice mai presus de controlul lor, spre un destin bine definit, ci consideræ fiecare astfel de acfliune ca fiind rezultatul unei decizii izolate, autonome. Sau, alternativ, „forflele læuntrice“ sunt ireversibile øi nu pot fi schimbate prin metode psihologice. Dacæ toate aceste ipoteze sunt adeværate, sau poate chiar øi numai una dintre ele, atunci probabil cæ nu existæ scenariu. Dar dovezile clinice aratæ cæ ele sunt false øi, prin urmare, existæ scenariu.

D. Obiecflii doctrinare Obiecfliile doctrinare intræ în douæ categorii principale: religioase øi psihanalitice. Dintr°un punct de vedere religios, problema scenariului este cea a predestinærii sau a ceva similar versus liberul arbitru: presbiterieni versus evrei, romano°catolici versus scientiøti etc. Asemenea diferenfle de puncte de vedere, cum sunt ele prezentate de obicei, ies de pe teritoriul investigafliei øtiinflifice. Obiecfliile psihanalitice sunt iezuite. Ca doctrinæ, analiza scenariului nu este independentæ de psihanalizæ øi nici irelevantæ pentru aceasta, ci reprezintæ o extensie a ei øi, în consecinflæ, unii o consideræ antianaliticæ, nu pægânism propriu°zis, ci erezie în contextul doctrinei propriu°zise. Astfel, erezia monofizitæ a fost doar o extensie a doctrinei romano°catolice øi a provocat Bisericii mult mai multæ neliniøte decât pægânismul, pentru care pedeapsa era doar convertirea, nu decapitarea. Ca sæ discutæm obiecfliile ridicate de anumifli psihanaliøti (de obicei când se confruntæ cu un membru activ al institufliei care vrea sæ facæ analizæ de scenariu într°o clinicæ sau într°un spital de orientare psihanaliticæ), e nevoie sæ gæsim semnificaflia termenului „antianalitic“.

454

Eric Berne

Analiøtii de scenarii subscriu la doctrinele lui Freud în întregime øi vor doar sæ adauge ceva, în lumina experienflei ulterioare. Diferenfla dintre concepflia ortodoxæ øi cea a analizei scenariului este una de accent. De fapt, analiøtii de scenariu sunt „freudieni mai buni“ decât analiøtii ortodocøi. Autorul cærflii de faflæ, spre exemplu, pe lângæ faptul cæ a repetat øi a confirmat observafliile convenflionale fæcute de Freud, îi împærtæøeøte de asemenea întru totul pærerile cu privire la pulsiunile de moarte øi la larga ræspândire a compulsiei la repetiflie. Pentru aceasta, a fost numit „antifreudian“. El consideræ totodatæ cæ prin cuvintele scurte se poate exprima ceea ce øtim despre psihicul omenesc în mod mai concis, mai mai relevant øi mai inteligibil decât prin cuvintele lungi øi cæ terminologia freudianæ a fost folositæ într°un mod eronat cu un scop pe care Freud personal l°ar deplânge: mascarea realitæflii. Pentru asta, autorul a fost numit „antianalitic“ — nu fiindcæ a luat vreo mæsuræ în privinfla asta, ci doar pentru cæ a exprimat ideea.153 Analiøtii de scenarii cred în inconøtient, dar pun accentul pe conøtient când au de°a face cu pacienfli pentru care psihanaliza ortodoxæ este mai mult sau mai puflin nepotrivitæ, conform declarafliilor lui Freud însuøi.154 În plus, analiøtii de scenarii nu afirmæ cæ ceea ce fac ei este psihanalizæ, fiindcæ nu este. (Majoritatea terapeuflilor care practicæ psihoterapia psihanaliticæ — iar asta nu e psihanalizæ — încearcæ sæ urmeze regulile prescrise pentru psihanalizæ, care sunt neadecvate, fireøte, øi obstrucflioneazæ tratamentul.) Prin urmare, analiza de scenarii poate fi numitæ „parafreudianæ“ (de cætre cei cu motive proprii de a face caz de acest lucru), dar nu poate fi numitæ pe bunæ dreptate antianaliticæ øi în nici un caz antifreudianæ. O altæ obiecflie doctrinaræ la adresa teoriei scenariilor de viaflæ este aceea cæ nu aduce nimic nou, cæ e pur øi simplu concepflia lui Adler despre stilul de viaflæ în haine moderne 153

154

Giovacchini, P.L. „Characterological Aspects of Marital Interaction“. Psychoanalytic Forum 2: 7°29, Primævaræ, 1967, cu comentarii de E. Berne øi ræspuns din partea lui Giovacchini. Freud, S. New Introductory Lectures on Psycho°Analysis. W.W. Norton & Company, New York, 1933, p. 212.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

455

sau o versiune a arhetipurilor jungiene etc. Adeværul este cæ faptele existæ dintotdeauna øi au fost remarcate de mulfli observatori inteligenfli, øi e irelevant a stabili dacæ teoria scenariului de viaflæ confirmæ afirmafliile altora sau acestea confirmæ teoria scenariului. Freud foloseøte øaptezeci øi nouæ de pagini (în ediflia mea) pentru a prezenta în rezumat observafliile precursorilor sæi cu privire la teoria viselor, mulfli dintre aceøtia fæcând afirmaflii „psihanalitice“. Darwin foloseøte doar nouæ, dar citeazæ multe afirmaflii „evoluflioniste“ fæcute de alflii înaintea lui. Dar afirmafliile, oricât de juste øi de numeroase, nu alcætuiesc o teorie. Esenfla teoriei scenariului de viaflæ constæ în analiza structuralæ. Færæ teoria stærilor Eului, mai exact a stærilor de Pærinte, Adult øi Copil ale Eului, poate sæ existe un numær infinit de observaflii øi afirmaflii pertinente, dar nu øi o teorie asupra scenariului de viaflæ. Ca sæ°øi merite numele, orice teorie, în orice domeniu al øtiinflei, trebuie sæ se bazeze pe elemente structurale; færæ ele se va præbuøi ca un castel din cærfli de joc, care poate fi plæcut privirii, dar nu are nimic sæ°l susflinæ în fafla celor mai mici adversitæfli øi nici nu poate susfline nimic în afara propriei sale greutæfli. Teoria scenariului de viaflæ are faflæ de predecesoarele sale acelaøi avantaj ca sistemul cifrelor arabe faflæ de sistemul roman, øi din acelaøi motiv: se lucreazæ mai uøor cu elementele sale. Sæ ne închipuim sarcina unui constructor roman, care trebuie sæ°fli calculeze costul a cincizeci de articole, începând cu MCMLXVIII cæræmizi, la preflul de LXXXVIII oboli bucata. Un antreprenor modern poate sæ rezolve întreaga sarcinæ în mai puflin de jumætate de oræ, folosind elemente numerice mai bune, øi sæ foloseascæ timpul economisit astfel pentru a se gândi la arhitecturæ, færæ sæ fie deranjat de cætre factorii perturbatori irelevanfli impuøi asupra colegului sæu roman. În practicæ, majoritatea obiecfliilor doctrinare rezultæ din ceea ce Freud numeøte „aversiunea caracteristicæ oamenilor de øtiinflæ faflæ de a învæfla ceva nou“. Ea nu mai e la fel de prevalentæ ca în vremea sa, când Freud remarca reacfliile faflæ de teoria sa asupra viselor: „fireøte, cea mai puflinæ atenflie i°au acordat°o aøa°numiflii «cercetætori ai viselor» […] singu-

456

Eric Berne

rul meu ræspuns posibil pentru cei care mæ criticæ ar fi sæ mai citeascæ încæ o datæ aceastæ carte. Poate cerinfla ar trebui sæ fie, de asemenea, aceea de a o citi ca pe un întreg.“ O îmbunætæflire adusæ psihanalizei e tot atât de antipsihanaliticæ pe cât o îmbunætæflire a avioanelor ar fi o insultæ la adresa fraflilor Wright.

E. Obiecflii empirice Ne vom ocupa aici doar de cea mai frecvent întâlnitæ dintre obiecfliile empirice la adresa teoriei scenariului de viaflæ, întrucât ea poate fi abordatæ cu concizie maximæ: „Dacæ destinul oamenilor se stabileøte prin programare parentalæ, cum se face cæ într°o familie cu mai mulfli copiii, aceøtia ajung sæ fie atât de diferifli?“ Primul comentariu este acela cæ nu întotdeauna copiii din aceeaøi familie ajung sæ fie diferifli. În unele familii se întâmplæ aøa, în altele, nu. Existæ multe cazuri în care tofli fraflii sunt în mod uniform plini de succes, alcoolici, suicidari sau schizofrenici. De multe ori, astfel de rezultate sunt atribuite ereditæflii, punând geneticienii într°o poziflie complicatæ când fraflii ajung sæ fie diferifli: în acest caz, ei pot sæ aducæ argumente, întrucâtva neconvingætoare, din perspectiva unui mendelianism modificat, care nu înseamnæ mult mai mult decât o mormæialæ færæ noimæ. Susflinætorii autodeterminismului se aflæ în poziflia inversæ: argumenteazæ cu vigoare în cazurile în care fraflii ajung sæ fie diferifli, dar sunt reduøi la mormæialæ færæ noimæ când se confruntæ cu uniformitatea. Teoria scenariilor de viaflæ poate cuprinde ambele situaflii. Scenariul adus în discuflie aici este cel al pærintelui, din care derivæ scenariul copilului. Copiii ajung sæ fie diferifli din acelaøi motiv pentru care Cenuøæreasa a ajuns diferitæ faflæ de surorile ei vitrege. Scenariul mamei cerea sæ aibæ niøte fiice învinse øi o fiicæ vitregæ învingætoare. În celælalt motiv binecunoscut de basm, cei doi frafli mai mari istefli se dovedesc ulterior a fi proøti, pe când fratele cel mic, prost, se dovedeøte a fi cel mai istefl (dupæ cum øtia în tainæ mama lor încæ de la

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

457

început, din moment ce ea însæøi aranjase lucrurile astfel). Pe de altæ parte, ambii frafli Grahi erau la fel de talentafli øi la fel de devotafli faflæ de interesele populafliei, øi amândoi au avut acelaøi sfârøit, fiind asasinafli; cei cinci sau zece sau cincisprezece sau douæzeci de copii ai Niobei (în funcflie de cel care i°a numærat) au avut cu toflii acelaøi sfârøit, prevæzut în scenariul ei (al Niobei), „Mândrie øi præbuøire“. Scenariul mamei poate sæ cearæ ca ea sæ creascæ zece polifliøti (Læudafli sæ fie!) sau zece tâlhari (Punefli mâna pe ei, bæiefli!) sau cinci polifliøti øi cinci tâlhari (Sæ væ væd cum væ batefli!), iar o femeie iscusitæ va duce la îndeplinire færæ greutate oricare dintre aceste proiecte, dacæ are zece bæiefli de crescut.

F. Obiecflii privind dezvoltarea psihicæ Obiecfliile privind dezvoltarea psihicæ la adresa teoriei scenariului de viaflæ se centreazæ pe crizele psihosexuale infantile øi pe crizele de identitate din perioada adolescenflei. 1. În privinfla primelor, scenariul de viaflæ nu neagæ luptele pulsionale øi nici nu prevaleazæ asupra ideii de traume timpurii; dimpotrivæ, merge alæturi de ele. El oferæ o matrice socialæ curentæ pentru traducerea în act a fantasmelor sexuale, oricare ar fi originea acestora. El afirmæ cæ luptelor pulsionale øi fantasmelor sexuale li se poate da frâu liber sau pot ajunge reprimate, distorsionate ori sublimate, dar cæ, pe termen lung, ele se aflæ în slujba unui principiu superior, care regizeazæ momentul, forfla øi modul exprimærii lor, în concordanflæ cu cerinflele scenariului sau cu ceea ce Freud ar numi compulsia destinului. La acest nivel, directiva scenariului spune: „Fæ ce vrei, cu condiflia ca între timp sæ aduni suficiente cupoane pentru a justifica deznodæmântul.“ Aøadar, teoria scenariului de viaflæ nu este behaviorism. Ea nu postuleazæ cæ toate acfliunile oamenilor (nici mæcar cea mai mare parte a lor) sunt rezultatul „condiflionærii“. Ea presupune doar ca individul sæ urmeze ordinele în anumite momente critice; în rest, e liber sæ meargæ oriunde øi sæ facæ orice°i dicteazæ bunul plac.

458

Eric Berne

2. E adeværat cæ unii adolescenfli se scuturæ complet de scenariul lor øi devin autonomi. Alflii însæ nu fac decât sæ se revolte (urmând directiva parentalæ de a se revolta), îndeplinindu°øi astfel scenariul într°un fel de tragedie gen Întâlnire în Samarra: cu cât îøi închipuie cæ fug mai repede de programarea pærinflilor, cu atât mai îndeaproape o urmeazæ. Alflii se elibereazæ temporar de scenariu, dupæ care se afundæ într°o disperare suburbanæ. „Difuzia de identitate“ din aceastæ perioadæ nu e decât un scenariu prost. În concepflia lui Erikson, ea e o luptæ cu mama, în care aceasta este învinsæ. Dar analiøtii de scenarii adoptæ poziflia opusæ: este o luptæ cu mama, în care aceasta învinge. Fiul devine un vagabond nu în ciuda dorinflei mamei, ci din cauza ei, pentru cæ nu poate obfline permisiunea de a reuøi împotriva ordinelor date de mamæ. Øi atunci terapia nu urmæreøte sæ°l aducæ înapoi la ea, ca sæ poatæ fi bæiat cuminte, ci sæ°l divorfleze de ea, ca sæ aibæ permisiunea de a face lucrurile cum trebuie.

G. Obiecflii clinice Cea mai frecventæ obiecflie clinicæ la adresa teoriei scenariului este aceea cæ pacientul nu poate fi vindecat, în sens psihanalitic, lucrând doar cu material conøtient. Aøa este. Dar: 1. Inconøtientul a ajuns la modæ øi, în consecinflæ, e mult supraestimat. Vreau sæ spun prin aceasta cæ un mare procent din materialul numit astæzi inconøtient nu e inconøtient, ci preconøtient. Pacientul i se va supune însæ terapeutului care cautæ material „inconøtient“ øi°i va oferi material preconøtient cu etichetæ contrafæcutæ. Acest lucru se poate verifica foarte simplu întrebând pacientul: „Asta era cu adeværat inconøtient sau doar vag conøtient?“ Materialul inconøtient autentic (spre exemplu, angoasa originaræ de castrare øi furia oedipianæ originaræ) e cu adeværat inconøtient, nu vag conøtient. Prin urmare, analistul de scenariu care se ocupæ de material conøtient are de a face cu o zonæ mult mai vastæ a psihismului decât ar presupune mulfli oameni. În orice caz, analistul de

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

459

scenarii nu are nici o interdicflie de a se ocupa de material inconøtient (adicæ de unele derivate de importanflæ majoræ ale angoasei de castrare øi ale furiei oedipiene originare) dacæ dispune instrumentele necesare pentru aceasta. Øi va face acest lucru, pentru cæ, fireøte, tocmai aceste experienfle alcætuiesc protocolul de bazæ al scenariului. 2. Se presupune adesea cæ existæ un fel de legislaflie care le conferæ psihanaliøtilor dreptul irevocabil de a defini vindecarea. Lucrurile nu stau aøa. Chiar dacæ ar exista o asemenea legislaflie, psihanaliøtii s°ar afla într°o poziflie dificilæ, fiindcæ definifliile lor (care sunt aproape sinonime cu încheierea terapiei) nu sunt clar formulate øi unanim acceptate în rândul lor. Criteriile lor pot fi reduse de obicei la o afirmaflie pragmaticæ, ce se aplicæ la fel de bine acelor terapii care nu sunt psihanalizæ: de exemplu, „Pacientul este vindecat când a scæpat de simptome øi poate sæ munceascæ øi sæ iubeascæ eficient“. Analiza scenariului de viaflæ poate sæ realizeze acest lucru cel puflin tot atât de frecvent ca psihanaliza.155 În concluzie, ar trebui menflionat cæ existæ douæ tipuri de oameni cu obiecflii la adresa teoriei scenariului de viaflæ. Primul îl reprezintæ teoreticienii øi clinicienii, cu care se poate discuta politicos pe terenul lor de disputæ, oricare ar fi acela, øi care le vor aræta analiøtilor de scenariu aceeaøi consideraflie pe care analiøtii le°o aratæ lor, consideraflia constând în principal în a°øi citi reciproc literatura de specialitate cu o atenflie øi o obiectivitate rezonabile. Al doilea tip sunt cei care ocupæ posturi administrative øi care pot bloca, øi uneori chiar blocheazæ dezvoltarea intelectualæ øi profesionalæ a clinicienilor mai tineri, îndeosebi a rezidenflilor de psihiatrie, interzicându°le de°a dreptul, pe faflæ, sæ foloseascæ analiza scena155

Cf. Hamburg, D.A. et al., loc. cit., 1976. Aproximativ jumætate dintre pacienflii participanfli la acel studiu „øi°au încheiat tratamentul“ øi terapeuflii lor considerau cæ „funcflionarea lor totalæ“ s°a îmbunætæflit. Cifrele declarate de analiøtii tranzacflionali la øedinfle (ca øi rapoartele de caz individuale) sunt mult mai bune. (Trebuie spus cæ pânæ în prezent nu existæ cifre publicate privind analiza tranzacflionalæ, deøi existæ unele pentru populaflii speciale, cum ar fi în cazul utilizærii analizei tranzacflionale în închisori.)

460

Eric Berne

riului în activitatea lor. Unii dintre ei sunt pur øi simplu oameni cu insuficientæ educaflie, iritabili sau cu prejudecæfli iraflionale, øi lor nu avem ce sæ le spunem. Dar existæ de asemenea øi unii administratori øi supervizori cu mai multæ educaflie, mai binevoitori øi cu orizont mai larg, care au fæcut acest lucru. Aceøtia sunt psihanaliøtii cei mai bine instruifli. Spre binele lor, putem sublinia faptul cæ Freud însuøi a fost o persoanæ condusæ de scenariu, fapt pe care el l°a recunoscut fæfliø. Øi°a ales eroii dintre personalitæflile militare øi°l admira cu pasiune pe Bonaparte. Metaforele sale fæceau deseori trimitere la câmpul de luptæ, la fel øi o parte a vocabularului sæu. Sloganul lui apare în epigraful la cartea despre vise øi, în ediflia mea, spune: „Flectere si nequeo Superos, Acheronta movebo“, ceea ce se poate traduce aproximativ prin: „Dacæ nu pot sæ înduplec raiul, am sæ deschid porflile iadului“ — ceea ce a øi fæcut. Ideea sa „misterioasæ“ øi „obsesivæ“ cæ va muri exact la vârsta de cincizeci øi unu de ani este o profeflie de scenariu tipicæ. Motto°ul tatælui lui Freud era „Se va întâmpla ceva“, precept în care Freud credea cu convingere, dupæ cum aratæ scrisorile lui. Eroul sæu, Napoleon, ale cærui cuvinte le cita referindu°se la „curtea“ sa proprie (Abraham, Ferenczi, Rank øi Sachs, „Un parterre des rois“), a murit la vârsta de cincizeci øi unu de ani.156

156

Robert, M. The Psychoanalytic Revolution. Harcourt, Brace & World, New York, 1964, p. 94. Pentru o scenæ øi mai conformæ cu scenariul, vezi p. 215, n.s. Jones, E. The Life and Work of Sigmund Freud. Loc. cit., volumul 1, p. 342, reproduce citatul din Napoleon.

Capitolul 22 PROBLEME METODOLOGICE

A. Harta øi terenul Dacæ spunem cæ scenariul de viaflæ urmeazæ un basm sau cæ îøi gæseøte perechea într°un basm, existæ pericolul de tip „patul lui Procust“. Terapeutul alege prea devreme un basm, dupæ care lungeøte pacientul sau îl scurteazæ ca sæ se potriveascæ în el. Patul lui Procust e foarte des întâlnit în toate øtiinflele comportamentale. Savantul are o teorie øi lungeøte, scurteazæ sau îngreuneazæ datele ca sæ se potriveascæ, uneori trecând cu vederea variabile ascunse, alteori ignorând elementele care nu se potrivesc sau chiar, câteodatæ, manipulând datele, sub pretexte øubrede, aøa încât sæ se potriveascæ mai bine. Procust e cel mai activ la øedinflele de lucru ale terapeuflilor, unde nu existæ nici un fel de grup de control, astfel cæ situaflia permite din plin speculaflii, idei inspirate, ortodoxie øi declaraflii autoritare ex cathedra. Pentru a reduce sofisticæria øi excesul de subtilitæfli ale unor astfel de øedinfle, fiecare ar trebui sæ cuprindæ douæ cazuri cu antecedente similare, preferabil unul færæ simptome vizibile, alæturi de cel al pacientului. E uimitor cât de bine poate sæ semene „istoria personalæ“ a multor persoane productive, care funcflioneazæ bine, cu „istoria personalæ“ a unui pacient de psihiatrie. Altfel spus, pentru fiecare schizofrenic cu un anumit gen de trecut pare sæ existe un neschizofrenic cu acelaøi gen de trecut. Trebuie

462

Eric Berne

remarcat cæ majoritatea øedinflelor de lucru ale terapeuflilor se bazeazæ pe o premisæ nedeclaratæ, dar omniprezentæ: „Pacientul e bolnav, iar noi avem misiunea de a dovedi acest lucru øi apoi de a afla de ce e bolnav.“ Øedinflele pot deveni mult mai interesante dacæ inversæm premisa astfel: „Pacientul nu e bolnav, iar noi avem misiunea de a dovedi acest lucru øi apoi de a afla de ce nu e bolnav.“ În cazul patului lui Procust, informafliile sunt întinse sau scurtate pentru a se potrivi cu ipoteza sau cu diagnosticul. În cazul Unicornului157, se întinde sau se scurteazæ ipoteza ori diagnosticul, pentru a se potrivi cu datele recalcitrante. Astfel, în experimentele de percepflie extrasenzorialæ, dacæ procentul de rezultate corecte al subiectului este nesatisfæcætor, ræspunsurile lui din încercarea curentæ pot fi comparate cu felul cum au ieøit cærflile în încercarea anterioaræ ori cu douæ, cinci sau zece încercæri mai înainte sau cu încercarea ulterioaræ sau se gæseøte un context care se potriveøte cu ræspunsurile lui din încercarea curentæ. Apoi se poate avansa — corect sau incorect, dar cu siguranflæ insuficient întemeiat — pretenflia de telepatie întârziatæ sau clarviziune prematuræ. Acelaøi plan îl urmeazæ ghicitorul care prezice cæ în anul 1969 va avea loc unul dintre cele mai mari cutremure din istorie. Când anul trece færæ sæ se fi produs cutremurul anticipat, el spune cæ se poate sæ fi inversat douæ cifre, aøa cæ de fapt cutremurul va avea loc în 1996, sau poate a fost un reziduu de amintire dintr°o viaflæ anterioaræ, despre marele cutremur din 1699. Care mare cutremur din 1699? Cel din Rabaul, fireøte. Ei bine, în Rabaul se produc cutremure aproape zilnic, øi în fiecare an trebuie sæ fie unul mai puternic decât celelalte. Sau sæ fi retræit, oare, marele cutremur din Italia, din 1693? Aøadar, s°a întors în timp 300 de ani øi a greøit doar cu øase, øi cine ar putea sæ protesteze pe motivul unei greøeli de doar douæ procente? 157

Cole, L.C. „Biological Clock of the Unicorn“. Science, 125: 874, 3 mai 1957.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

463

Pentru a aborda subiectul cu mai multæ sau mai puflinæ obiectivitate øtiinflificæ øi curiozitate autenticæ, analiøtii de scenariu trebuie sæ evite atât patul lui Procust, cât øi Unicornul, øi asta e greu. De fapt, nu existæ îndoialæ cæ s°au strecurat ambele în aceastæ carte, deøi am fæcut tot ce mi°a stat în putinflæ ca sæ împiedic acest lucru. Cu o concepflie atât de complexæ, aflatæ încæ în faza timpurie a dezvoltærii sale, e greu sæ fie evitate complet. În teoria psihanaliticæ tot mai apar frecvent, la aproape un secol dupæ ce Bertha Pappenheim (Anna O.) a descoperit metoda catharticæ.158 Procust e øi acum sfântul protector al sociologiei, dupæ cum Unicornul este sfântul protector al psihologiei. Øi atunci, cum e cel mai bine de procedat? Soluflia a descris°o doctorul Rodney Pain159, un stomatolog cu interes clinic faflæ de analiza tranzacflionalæ, care este øi aviator. El a comparat problema validærii teoriei scenariului cu problema hartæ°teren. Un pilot se uitæ pe hartæ øi vede un stâlp de telefon øi un siloz. Se uitæ afaræ, la teren øi vede un stâlp de telefon øi un siloz. Spune: „Acum øtiu unde ne aflæm“, dar de fapt s°a rætæcit. Prietenul lui zice: „Stai o clipæ! Pe teren sunt un stâlp de telefon, un siloz øi o sondæ de fliflei. Gæseøte°le pe astea pe hartæ.“ „Pæi stâlpul øi silozul sunt aici, dar sonda, nu, ræspunde pilotul. Poate au omis s°o treacæ.“ Prietenul lui spune: „Dæ°mi puflin harta.“ Cerceteazæ întreaga hartæ, inclusiv porfliunile pe care pilotul le°a omis, crezând cæ øtie unde se aflæ, øi gæseøte, la treizeci de kilometri distanflæ faflæ de cursul pe care ar fi trebuit sæ se afle ei, un stâlp, un siloz øi o sondæ. „Nu suntem aici, unde ai fæcut tu semn, spune el, ci uite, tocmai aici.“ „Ah! Îmi pare ræu“, zice pilotul. Morala: uitæ°te mai întâi la teren øi apoi la hartæ, nu invers. Cu alte cuvinte, terapeutul îl ascultæ pe pacient øi aflæ narafliunea scenariului sæu, øi pe urmæ cautæ în Andrew Lang sau Stith Thompson, nu invers. Astfel va obfline o potrivire bine întemeiatæ, nu doar o idee sclipitoare. Pe urmæ poate sæ 158 159

Jones, E. The Life and Work of Sigmund Freud. Loc. cit. Vol. 1, p. 223. Pain, R. „A Parable“. Transactional Analysis Bulletin, 7: 69, Iulie 1968.

464

Eric Berne

foloseascæ basmul ca sæ prezicæ încotro se îndreaptæ pacientul, obflinând la fiecare pas confirmarea din partea acestuia (nu din carte).

B. Grila conceptualæ Analiza tranzacflionalæ e o flesæturæ atât de bogatæ de concepte împletite între ele, toate concordante unele cu altele, încât e posibil sæ hoinæreøti în orice direcflie øi sæ descoperi ceva interesant øi util. Dar asta se deosebeøte foarte mult de abordarea logicæ a unei teorii. Sæ luæm un extras scurt dintr°un caz prezentat la Seminarul de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco drept element central pentru o discuflie pe marginea teoriei scenariului. O femeie care a venit la terapie pentru frigiditate i°a propus terapeutului sæ aibæ contact sexual cu ea. Mama ei o învæflase sæ se îmbrace øi sæ se poarte sexi, iar tatæl încurajase aceste lucruri. Scopul discufliei consta în a încerca sæ se demonstreze cæ matricea scenariului, aøa cum este ea construitæ în prezent, e corectæ. Conform figurii 7, care aratæ structura de rangul doi a Copilului, Pærintele din Copil (PC) funcflioneazæ ca un electrod implantat, în timp ce Adultul din Copil este Profesorul intuitiv, expert în a°i judeca pe alflii. Doctorul Z, care a prezentat pacienta, a afirmat cæ în cazul ei, PC funcfliona ca un Copil adaptat, iar AC funcfliona ca un electrod. El a adus în sprijinul acestei afirmaflii informaflii de dezvoltare din copilæria pacientei. Alfli participanfli la seminar au intervenit cu argumente logice, pro øi contra, bazate pe experienfla lor clinicæ. S°au referit la jocuri, scenarii øi Copilul spontan al pacientei. Va rezista matricea standard a scenariului în fafla acestui atac deliberat? Sægeflile desenate de doctorul Z între pacientæ, tatæl ei øi mama ei aveau un traseu diferit faflæ de cele prezentate în figura 7. Se pærea cæ existæ motive înte-

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

465

meiate pentru a demola matricea. Dar la o cercetare mai atentæ, s°a dovedit cæ argumentele aveau defecte grave. În primul rând, când doctorul Z a încercat, cu ajutorul publicului, sæ defineascæ la ce se referæ prin PC, AC, Copil adaptat øi electrod, el øi publicul vorbeau la un moment dat din punctul de vedere al dezvoltærii, apoi din punct de vedere comportamental, folosind uneori logica, iar alteori empirismul. Unii interlocutori introduceau în discuflie tranzacflii, iar alflii, jocuri øi scenarii. S°a dovedit cæ se foloseau patru sisteme de referinflæ diferite, fiecare cu propriul limbaj øi propria abordare, iar definifliile hoinæreau nesistematic de la unul la altul. Primul sistem de referinflæ era cel structural øi tranzacflional, cu patru termeni°cheie privind Eul: stæri, tranzacflii, jocuri øi scenarii. Al doilea era validant, iaræøi cu patru termeni°cheie. Se putea discuta despre comportamentul pacientei, care oferea criterii operaflionale; despre procesele ei psihice, ce cuprindeau vocile din minte care°i dædeau directive; despre istoria dezvoltærii pacientei, care aræta originea modelelor ei comportamentale, øi despre genul de reacflii sociale pe care le determina purtarea ei. Al treilea limbaj viza denumirea stærilor Eului pacientei. Ele puteau fi denumite conform principiilor psihobiologice: Pærintele din Copil, Adultul din Copil etc., sau descrise funcflional prin adjective: Copil adaptat, Copil spontan etc. Argumentele propriu°zise puteau fi numite logice, pe de o parte, sau empirice, pe de altæ parte. Dacæ introducem într°un tabel toate aceste sisteme de referinflæ, rezultæ o grilæ terminologicæ, dupæ cum se vede la pagina urmætoare, împærflitæ în termeni tranzacflionali, termeni validanfli, termeni modificatori øi termeni metodologici. Dacæ trasæm linii în interiorul grilei, astfel încât sæ includem câte un termen din fiecare coloanæ, se observæ cæ vor exista 4x4x2x2=64 cæi de discuflie posibile. (Nu numæræm cuvintele din paranteze). Cu excepflia situafliei în care toatæ lumea urmeazæ aceeaøi cale, diferitele discuflii nu pot fi corelate færæ un efort imens øi foarte multæ muncæ de definire:

466

Eric Berne GRILÆ TERMINOLOGICÆ

TERMENI TERMENI TRANZACfiIONALI VALIDANfiI

TERMENI MODIFICATORI

METODOLOGIE

Stærile Eului

Operaflional

Logicæ

Tranzacflii

Fenomenologic

Structural (Biologic) Funcflional (Descriptiv)

Jocuri Scenarii

Istoric Social

Empiricæ

o sarcinæ practic imposibilæ într°o perioadæ de timp limitatæ (cum ar fi o searæ lungæ), dacæ douæzeci de interlocutori urmeazæ fiecare altæ cale. Dacæ unul merge pe drumul Stærile Eului — Istoric — Descriptiv — Empiric, iar altul, Jocuri — Social — Biologic — Logic, se poate ca discursul fiecæruia sæ corect, dar cum urmeazæ linii de raflionament atât de diferite, nu pot ajunge la o înflelegere comunæ a faptelor discutate. În cel mai simplu exemplu, dacæ un argument abordeazæ starea de Copil a Eului din perspectivæ structuralæ sau biologicæ, iar altul o abordeazæ din perspectiva funcflionalæ sau descriptivæ, cele douæ sunt imposibil de conciliat. Figura 20 demonstreazæ acest lucru. În figura 20A, împærflirea structuralæ a Copilului în principalele sale aspecte este reprezentatæ prin linii orizontale care separæ componentele de rangul doi — Pærinte, Adult øi Copil. În figura 20B, se folosesc linii verticale pentru a indica aspectele sale funcflionale — în acest caz, Copilul adaptat, rebel øi spontan. Oricare dintre scheme ar fi folositæ, liniile trebuie sæ meargæ în direcflii diferite pentru a aræta cæ abordærile sunt diferite. Una foloseøte substantive structurale, iar cealaltæ, adjective funcflionale ca modificatori, iar substantivele øi adjectivele nu aparflin aceluiaøi sistem de referinflæ øi nici nu provin din acelaøi punct de vedere. Singura cale de a obfline un argument bine formulat, decisiv constæ în a alege un anumit traseu în grilæ øi de a nu te abate de la el. Doctorului Z i s°a oferit aceastæ opfliune, iar el a ales Stærile Eului — Social — Descriptiv — Empiric: o cale nu

467

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“? Pærinte

Adult

Adaptat

Rebel

Spontan

Copil Structura psihobiologicæ

Funcflii descriptive

Figura 20A

Figura 20B

Starea de Copil a Eului din douæ puncte de vedere Figura 20

foarte promiflætoare pentru sarcina de rezolvat, dar era prezentarea lui øi, în consecinflæ, avea privilegiul de a alege. Cu aceastæ restricflie, s°a vædit cæ argumentele sale nu erau nici pe departe la fel de convingætoare cum pæreau la început, când era liber sæ saræ de la o cale la alta. Acelaøi lucru s°a întâmplat øi cu susflinætorii lui, când au încercat sæ°l urmeze pe traseul ales de el. Cu alte cuvinte, ceea ce pærea plauzibil øi bine organizat când erau permise tot felul de salturi øi devieri începea sæ se clatine când se impunea o raflionare mai strictæ. Pe acest temei, matricea iniflialæ a scenariului øi°a pæstrat supremaflia, cel puflin pânæ când putea fi îndreptat asupra ei un atac mai bine pregætit. Aøadar, în orice argument privind analiza tranzacflionalæ, inclusiv analiza scenariului, trebuie declaratæ alegerea privind termenii din grila de mai sus pentru ca argumentul sæ poatæ fi considerat valid. Dacæ se abate de la calea aleasæ, devine nevalid din motive de laxitate, sofism sau lipsæ de claritate. De aceea, cel care°øi propune sæ se angajeze într°un asemenea argument trebuie sæ aleagæ un termen din fiecare coloanæ, drept cadru de referinflæ al definifliilor sale, øi sæ°l respecte cu rigurozitate. Altfel, argumentul ræmâne discutabil din perspectivæ metodologicæ øi nu va rezista criticilor obiective, oricât de convingætor ar pærea din punct de vedere retoric.

468

Eric Berne

C. Date slabe øi date tari Datele din analiza scenariului sunt în cea mai mare parte „slabe“. Cum scenariul reprezintæ un angajament existenflial, el nu poate fi investigat experimental, în situaflii artificiale. Ræsplata trebuie sæ aibæ o semnificaflie copleøitoare pentru protagonist. Nu existæ, de exemplu, partidæ de pocher experimentalæ demnæ de încredere. Jucætorul joacæ într°un fel când miza e neînsemnatæ øi altfel când miza e semnificativæ. Un jucætor bun în partidele cu mizæ mare poate sæ piardæ într°o partidæ cu mize simbolice øi invers, un jucætor bun în partidele cu mizæ simbolicæ poate intra în panicæ într°un joc cu mize mari. Scenariile pot fi testate doar în situaflii cu mizæ mare, iar acestea nu sunt disponibile în condiflii civile obiønuite. Existæ o singuræ cale de a afla ræspunsul la întrebarea: „Te°ai arunca într°un câmp minat ca sæ salvezi viafla camarazilor tæi?“ Ea poate fi testatæ doar existenflial, pe un câmp de luptæ, øi orice simulare e trivialæ. Datele din analiza scenariului pot fi împærflite aproximativ, în ordinea crescætoare a tæriei, dupæ cum urmeazæ: istorice, culturale, clinice, logice, intuitive, de dezvoltare, statistice, introspective, experimentale øi confirmarea în orb. Acest grupaj ar putea sæ le paræ ciudat oamenilor de øtiinflæ obiønuifli sæ studieze elementele banale din comportamentul uman, cum sunt acelea testate cel mai frecvent în cadrul øtiinflelor psihologice øi sociale. Psihoterapeuflilor li se va pærea mai puflin ciudat, iar psihanaliøtilor, cel mai puflin ciudat, pentru cæ øi unii, øi ceilalfli au de°a face cu jocuri øi ræsplæfli tari, cum ar fi divorflul, sinuciderea øi crima. Într°o societate decentæ nu pot exista lucruri ca sinuciderea sau crima experimentalæ. 1. Datele istorice. Încæ de la începuturile omenirii, omul a bænuit cæ destinul lui nu e stabilit autonom, ci controlat de o forflæ exterioaræ. Însæøi universalitatea acestei credinfle cere ca ea sæ fie examinatæ critic, nu datæ la o parte în grabæ cu eticheta „metafizic“.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

469

2. Date culturale. Aceeaøi credinflæ constituie temelia celor mai multe dintre culturile umane, lucru care cere de asemenea sæ fie luatæ în serios, la fel cum motivele economice sunt luate în serios din acelaøi motiv. 3. Date clinice. Acestea nu sunt riguroase, pentru cæ pot fi supuse la diferite interpretæri. Dar investigatorul care vrea sæ minimalizeze sau sæ nege influenfla scenariului de viaflæ asupra fenomenelor clinice trebuie sæ aibæ o formare adecvatæ în analiza scenariului øi sæ o testeze adecvat în practicæ, înainte de fi competent sæ judece. Exact aceeaøi afirmaflie poate fi fæcutæ øi a fost fæcutæ cu privire la psihanalizæ. La fel, omul care se uitæ printr°un microscop sau un telescop øi spune „Nu væd nimic“ nu e câtuøi de puflin un bacteriolog sau un astronom competent, decât dacæ a învæflat temeinic sæ foloseascæ instrumentul cu pricina. 4. Date logice. Am remarcat anterior cæ oamenilor li se poate spune ce sæ facæ øi ce sæ nu facæ. Pot fi încurajafli eficient, cu ajutorul cuvintelor, sæ bea sau sæ se sinucidæ øi tot cu ajutorul cuvintelor pot fi împiedicafli eficient sæ facæ aceste lucruri, cu condiflia de a se folosi cuvintele potrivite. Aøadar, rezultæ cæ e foarte posibil sæ educi un copil sæ facæ unul dintre aceste lucruri când creøte. Afirmaflia se verificæ prin urmætoarea întrebare: „Cum ai creøte un copil în aøa fel încât sæ ajungæ ca tine?“ Oamenii cu scenariu „bun“ sunt întru totul dispuøi sæ ræspundæ la aceastæ întrebare øi, deseori, dau ræspunsuri credibile. Oamenii cu scenarii „proaste“ ezitæ sæ încerce sæ ræspundæ, dar, dacæ totuøi o fac, ræspunsurile lor sunt la fel de credibile. 5. Date intuitive. Un analist de scenarii cu experienflæ va face judecæfli intuitive care vor putea fi testate ulterior. De exemplu: „Din moment ce încerci adesea sæ faci douæ lucruri în acelaøi timp øi nu°l faci bine pe nici unul dintre ele, deduc de aici cæ pærinflii tæi aveau fiecare alt obiectiv în privinfla ta øi n°au reuøit sæ se punæ de acord cum le°ai putea atinge pe amândouæ. Adicæ pærinflii tæi nu øi°au læmurit divergenflele.“ „Exact aøa a fost!“ Dacæ ræspunsul este negativ, acest lucru

470

Eric Berne

înseamnæ, din experienfla mea, cæ diagnosticianul nu e competent sau cæ în acel caz anume, unele considerente personale i°au influenflat negativ intuiflia.160 6. Date de dezvoltare. Una dintre cele mai convingætoare dovezi constæ în a°i auzi pe copii cum îøi afirmæ scenariul, mai ales dacæ pot fi urmærifli pe o perioadæ suficient de îndelungatæ pentru a vedea dacæ øi°l îndeplinesc sau nu. Nu ne referim la alegerea carierei („Vreau sæ fiu pompier“), ci la tranzacfliile legate de ræsplata finalæ („Aø vrea sæ fiu mort.“) 7. Date statistice. Cea mai relevantæ prelucrare statisticæ este studiul efectelor basmelor asupra carierei alese ulterior øi asupra cauzei morflii, citat anterior din lucrarea lui Rudin.161 8. Datele introspective. Acesta este cel mai convingætor dintre toate criteriile. Imediat ce persoana se obiønuieøte sæ audæ vocile din mintea sa, pe care le°a înæbuøit sau reprimat din copilæria micæ, øi confirmæ cæ aceste voci rostesc cuvintele reale pronunflate de pærinflii sæi în timpul acelei perioade, îøi dæ seama în ce mæsuræ sunt programate comportamentele sale cele mai semnificative. 9. Date experimentale. Din motivele prezentate mai sus, validarea experimentalæ a teoriei scenariului de viaflæ nu este posibilæ pe fiinfle umane, deøi anumite elemente pot fi examinate în acest fel. Însæ experimentele pe animale pot fi extrapolate în cadrul de referinflæ al teoriei scenariului de viaflæ, cum s°a procedat cu experimentele pe øoareci citate în capitolul 3. 10. Confirmarea în orb. În câteva cazuri, în care supervizorul a dedus scenariul unui student, dar nu a discutat cu el subiectul, iar apoi studentul a intrat în terapie, atât supervizorul, cât øi terapeutul au dedus acelaøi scenariu øi, când i°a fost comunicat studentului, acesta a fost de acord cu ei. În aceste cazuri, cei doi analiøti de scenariu cunoøteau subiectul de o perioadæ îndelungatæ øi aveau la dispoziflie o gamæ largæ de comportamente de studiat. Acestea pot fi considerate date tari. Aplicatæ sistematic, procedura ar presupune ca mai 160 161

Berne, E. „Intuition VI“. Loc. cit. Rudin, S.A. op. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

471

mulfli analiøti de scenariu sæ asculte un interviu înregistrat pe casetæ audio øi de aici sæ deducæ scenariul subiectului. Deducfliile lor ar putea fi apoi comparate cu cursul vieflii subiectului, cu o revenire de control dupæ cinci ani. Un studiu°pilot ar testa în primæ instanflæ trei tipuri de interviu înregistrat pe bandæ — autobiografic, prin asociere liberæ øi pe baza listei operaflionale a scenariului —, pentru a vedea care tip a oferit datele cele mai solide cu privire la scenariu. Aceastæ proceduræ oferæ cea mai bunæ ocazie de a obfline date tari. Indiciile din prezent aratæ cæ teoria scenariului de viaflæ este mai slabæ decât teoria învæflærii, mai tare decât teoria socialæ øi cea economicæ øi se apropie de tæria diagnosticului psihiatric, în ceea ce priveøte anticiparea comportamentului uman.

Capitolul 23 INVENTARUL OPERAfiIONAL AL SCENARIULUI A. Definiflia unui scenariu Pentru a ne da seama dacæ un anumit set de tranzacflii reprezintæ sau nu un joc, cæutæm anumite træsæturi specifice. Dacæ existæ o pæcælealæ, o chichiflæ, o comutare øi o recompensæ, am identificat un joc. Dacæ, în plus, putem efectua o analizæ structuralæ care sæ arate ce stæri ale Eului sunt active în timpul fiecærei tranzacflii, øi o analizæ clinicæ, prin care se clarificæ avantajele obflinute în urma jocului øi de unde au pornit ele, putem spune nu doar cæ am identificat jocul, ci øi cæ îl înflelegem. Elementele necesare pentru o astfel de înflelegere pot fi notate sub forma unei „liste operaflionale“, iar analiza formalæ a unui joc se bazeazæ pe o astfel de listæ. Inventarul operaflional descrie anatomia unui joc, care reprezintæ un mic segment al vieflii. Anatomia unui scenariu, care priveøte nu doar un segment mic, ci întreg cursul unei existenfle umane, de la naøtere sau mai devreme pânæ la moarte øi mai târziu, este, fireøte, mai complicatæ. Jocul poate fi comparat cu ræsucirea încheieturii mâinii, care confline opt oase øi implicæ altele patru; scenariul poate fi comparat cu o expediflie de alpinism, care implicæ întregul schelet uman, cu toate cele 206 oase ale sale. Astfel, „inventarul operaflional“ al unui scenariu confline mult mai multe elemente decât cea a unui joc, dar ea reprezintæ calea cea mai uøoaræ de a înflelege cum se alcætuieøte un scenariu.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

473

Prima problemæ constæ în a defini scenariul, astfel încât el sæ poatæ fi identificat când apare. Orice definiflie va fi supusæ modificærilor cerute de noile cunoøtinfle ce se dobândesc treptat în domeniu. Teoria jocurilor este acum ca o bicicletæ bine construitæ, ce poate fi folositæ cu încredere øi færæ ezitare pe distanfle scurte, dar teoria scenariului de viaflæ e ca un automobil cu motor cu un cilindru, fabricat în 1900, care poate sæ funcflioneze sau sæ nu funcflioneze când e cea mai mare nevoie de el, aøa cæ scepticii tot mai pot sæ strige: „Ia°fli un cal!“ (sau cel puflin o canapea) øi, poate, sæ cearæ ca un terapeut mai convenflional sæ meargæ cu un steag roøu în fafla analistului de scenarii øi sæ°i avertizeze pe oamenii timizi sæ se dea la o parte. Definiflia ce urmeazæ, bazatæ pe nivelul actual de cunoaøtere, va servi deocamdatæ la a diferenflia ceea ce este un scenariu de ceea ce este un „ne°scenariu“. Scenariul este un program în desfæøurare, elaborat în copilæria micæ sub influenfla pærinflilor, care direcflioneazæ comportamentul individului în cele mai importante aspecte ale vieflii sale. Termenii utilizafli în aceastæ definiflie pot fi la rândul lor definifli, folosind dicflionare standard øi cu unele explicaflii suplimentare, dupæ cum urmeazæ: Program: plan sau proiect de urmat. Aceasta înseamnæ cæ existæ un plan, care reprezintæ schema unei acfliuni sau a unui proiect; existæ modul în care se propune sæ se efectueze un demers øi, de asemenea, existæ niøte repere temporale. Embrionul sau scheletul planului poate fi gæsit într°un anumit basm. În desfæøurare: în permanentæ deplasare înainte. Asta presupune ireversibilitate, o stradæ cu sens unic. Fiecare miøcare duce mai aproape de punctul terminus. Influenfla pærinflilor: tranzacflii propriu°zise cu pærinflii sau cu înlocuitorii lor. Asta înseamnæ cæ influenfla s°a exercitat într°un mod specific, observabil, într°un anumit moment din timp.

474

Eric Berne

Direcflioneazæ: persoana trebuie sæ urmeze directive, dar poate sæ aleagæ liber în privinfla chestiunilor la care nu se aplicæ directivele. În unele cazuri existæ o directivæ specialæ, care spune: „Întoarce cartea invers“, adicæ „În privinfla asta fæ invers decât spun eu“. Astfel, „revolta“, când apare, face parte de fapt din scenariu øi nu e totuna cu „aruncatul cærflii“, care este autonomia. Aspecte importante: cel puflin cæsætoria, creøterea copiilor, divorflul øi modul de a muri, dacæ se alege acest lucru. Putem testa definiflia væzând cât de bine defineøte „ne°scenariul“. Astfel, „ne°scenariul“ ar însemna comportamente reversibile, færæ respectarea anumitor repere temporale, elaborate mai târziu în viaflæ øi nu sub influenfla pærinflilor. Aceasta este o bunæ descriere a autonomiei, care reprezintæ, de fapt, opusul scenariului. Spre exemplu, persoana autonomæ poate sæ°øi anuleze vinovæfliile, fricile, furiile, durerile øi neadecværile øi s°o ia de la capæt færæ a se græbi sæ ducæ lucrurile în punctul critic, în loc sæ urmeze directiva pærinflilor de a aduna cupoane øi de a le folosi cu o vitezæ rezonabilæ, ca sæ°øi justifice comportamentul privind cæsætoria, creøterea copiilor, divorflul øi moartea. Aøadar, definiflia este exclusivæ, adicæ definind scenariul, defineøte totodatæ øi „ne°scenariul“ øi, ca atare, meritæ pæstratæ. Aøadar, dacæ observæm cæ purtarea unui individ în cele mai importante aspecte ale vieflii sale este direcflionatæ de un program în desfæøurare, elaborat în copilæria micæ sub influenfla pærinflilor, putem spune cæ am identificat un scenariu. Aceasta se poate reduce la o formulæ, ca în cazul jocurilor; formula scenariului este: IPT → Pr → S → CI → Recompensæ (Formula S), unde IPT = Influenflæ parentalæ timpurie, Pr = Program, S = Supunere, iar CI = Comportament important. Orice comportament care se potriveøte cu aceastæ formulæ face parte din scenariu øi orice comportament care nu se potriveøte cu

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

475

ea nu face parte din scenariu. Orice scenariu se va potrivi cu aceastæ formulæ øi nici un alt comportament nu se va potrivi cu ea. Spre exemplu, un reflex simplu este programat de sistemul nervos øi nu de influenfla parentalæ timpurie (nu existæ IPT); individul se va supune unei lovituri aplicate peste tendonul de sub genunchi, dar æsta nu e un comportament important (nu existæ CI). Dacæ individul învaflæ sæ bea în contextele mondene la un moment dat pe parcursul vieflii sale, asta poate fi supunere socialæ, dar dacæ programul lui nu prevede cæ va deveni alcoolic (nu existæ Pr), bæutul nu va fi un comportament important (nu existæ CI) øi nu va exercita o influenflæ însemnatæ asupra recompensei sale — cæsætoria, creøterea copiilor sau modul în care va muri. Dacæ un bæiat e programat puternic de pærinflii sæi sæ devinæ un trântor profitor când creøte, dar nu se supune (nu existæ C), comportamentul sæu important nu este „în ton cu scenariul“. Dacæ un copil e mutat dintr°un cæmin adoptiv în altul, IPT în cazul sæu va fi neregulatæ, iar programul lui va fi prost organizat (nu existæ Pr); se va supune cât de bine va putea, dar nu se va cæsætori niciodatæ, nu va avea copii, nu°øi va risca viafla pentru nimic øi nu va lua alte decizii importante (nu existæ CI). Aceste exemple ilustreazæ cum se aplicæ propriu°zis în practicæ fiecare element al formulei. Reflexul osteotendinos nu se bazeazæ pe IPT, bæutul în ocazii mondene nu face parte din Pr, ne°trântorul are IPT øi Pr, dar nu øi S, iar orfanul evitæ CI. Aøadar, formula S serveøte la identificarea unui scenariu de viaflæ, tot aøa cum formula J (capitolul 2) serveøte la identificarea unui joc. Trebuie observat cæ formula se aplicæ doar la oamenii „conformi cu scenariul“; comportamentul unei persoane autonome nu poate fi redus la o formulæ, fiindcæ o asemenea persoanæ ia decizii proprii, din motive proprii, de la un moment la altul. În acelaøi fel, øoarecii de laborator consangvini pot fi programafli prin reflexe condiflionate, iar comportamentul lor poate fi direcflionat de experimentator. Prin urmare, ei acflioneazæ ca niøte maøini conduse de un operator

476

Eric Berne

specializat, la fel cum oamenii „conformi cu scenariul“ acflioneazæ ca niøte maøini conduse de pærinflii lor. Dar øoarecii sælbatici nu reacflioneazæ în acelaøi fel; ei acflioneazæ ca niøte persoane „reale“ øi iau hotærâri singuri. Când sunt aduøi în laborator, refuzæ sæ accepte programul experimentatorului162; nu se revoltæ, ci pur øi simplu acflioneazæ independent øi autonom.

B. Cum poate fi confirmat un scenariu Dacæ scenariul este diagnosticat corect, ar trebui sæ se gæseascæ elemente care sæ poatæ fi abordate cantitativ. Spre exemplu, ce procent din toatæ populaflia femininæ poartæ o jachetæ roøie? Câte Rapunzel au într°adevær pærul lung øi blond? Aceste chestiuni flin în principal de studii privind natura incidenflei øi prevalenflei, iar valoarea lor realæ constæ în evidenflierea elementelor esenfliale ale scenariilor, pentru ca diagnosticarea lor sæ se facæ mai riguros. În cazul SR, criteriile de diagnostic aøa cum sunt înflelese ele la ora actualæ sunt urmætoarele: 1. Trebuie ca mama ei s°o fi trimis cu treburi la bunica în copilærie. 2. Trebuie ca bunicul ei sæ se fi jucat cu ea într°o manieræ sexualæ în timpul acelor vizite. 3. Trebuie ca mai târziu, în viaflæ, ea sæ fie persoana cel mai probabil aleasæ pentru a fi trimisæ cu diferite comisioane. 3. Trebuie sæ manifeste disprefl faflæ de bærbaflii de vârsta ei øi curiozitate în privinfla celor mai vârstnici. 3. Trebuie sæ aibæ un fel de curaj naiv, convinsæ cæ, dacæ dæ de necaz, va exista întotdeauna cineva care s°o salveze. Dacæ øi numai dacæ sunt prezente toate aceste cinci criterii, diagnosticul de scenariu SR se justificæ. În acest caz, se 162

Kavanau, J.L. „Behavior of Captive White°Footed Mice“. Science, 155: 1623°1639, 31 martie 1967.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

477

poate face predicflia cæ pacienta va proceda în aøa fel încât sæ aparæ în calea bærbaflilor mai vârstnici, se va plânge cæ aceøtia („moønegi libidinoøi“) îi fac avansuri, va cæuta pe cineva care s°o salveze de ei øi va râde când salvatorul va ræmâne cu buza umflatæ. Dar apar în minte multe întrebæri. Toate femeile care îndeplinesc aceste criterii petrec cu adeværat timp în pædure culegând flori? Øi au toate o hainæ roøie? Câte alte elemente ar putea fi adæugate pe listæ? Câte dintre elemente sunt redundante — câte ar putea fi eliminate færæ ca astfel sæ fie afectatæ acurateflea predicfliei, øi care e numærul cel mai mic de elemente esenfliale care permit predicflia tuturor celorlalte, ca øi predicflia deznodæmântului scenariului? Care e corelaflia dintre elemente? Tuturor femeilor pe care le°a sedus bunicul în copilærie le place sæ culeagæ flori în pædure? Existæ femei care petrec timp culegând flori în pædure øi care, totodatæ, e cel mai probabil sæ fie alese pentru a fi trimise dupæ treburi? Toate femeile care îndeplinesc cele cinci criterii îøi sfârøesc viafla ca fete bætrâne sau ca divorflate, dupæ o cæsnicie scurtæ? Acest gen de analizæ factorialæ ar contribui mult la testarea validitæflii øi utilitæflii analizei scenariului de viaflæ. Criteriile SR sunt în mare mæsuræ „subiective“, dar pe de altæ parte existæ øi alte variabile, care sunt obiective. Unul dintre ele este constelaflia familialæ. Calea cea mai de încredere de a studia acest lucru din perspectiva scenariului de viaflæ constæ în gæsirea de familii „conforme cu scenariul“. Un indiciu în aceastæ privinflæ constæ în botezarea copiilor cu prenumele pærinflilor sau al altor membri în viaflæ ai familiei, din moment ce asta aratæ clar clar cæ pærinflii se aøteaptæ ca odrasla sæ semene cu tizul ei øi, de asemenea, sugereazæ: „Te cresc (te programez) ca sæ fii ca tizul tæu.“ Dacæ persoana care satisface cerinfla legatæ de tiz vine la psihiatru, faptul întæreøte presupunerea cæ ea poartæ în cârcæ un scenariu, din moment ce acest lucru se adevereøte cu regularitate la pacienflii psihiatrici; de asemenea, faptul oferæ ocazia de a cerceta dacæ scenariul are legæturæ cu numele. În caz afirmativ, pacientul este un subiect de studiu potrivit în aceastæ privinflæ. În conti-

478

Eric Berne

nuare urmeazæ exemplul unei asemenea familii „conforme cu scenariul“. Familia Baker avea trei fiice: Dona, Mona øi Rona. În familia mamei existau douæ fete: Dona øi Mona. Astfel, Dona a fost botezatæ dupæ mamæ, iar sora ei mai micæ a fost botezatæ dupæ sora mai micæ a mamei. La naøterea Ronei, nu mai existau nume de scenariu pe partea mamei, aøa cæ pe ea au botezat°o dupæ sora mai micæ a tatælui. Cele douæ Dona, mamæ øi fiicæ, au fost arestate în repetate rânduri împreunæ, pentru aceleaøi infracfliuni, øi au împærflit aceeaøi celulæ de închisoare. Cele douæ Mona, mætuøæ øi nepoatæ, s°au cæsætorit amândouæ cu bærbafli care le°au pæræsit øi au ræmas sæ°øi creascæ copiii singure, færæ sprijin din partea taflilor. Cele douæ Rona urau amândouæ bærbaflii, îi ademeneau øi pe urmæ se retrægeau. Astfel, Donele jucau împreunæ „Hoflii øi vardiøtii“, Monele jucau „Cine are nevoie de el?“, iar Ronele jucau „Viola“. Când Mona øi Rona (fiicele) au venit la terapie, era evident cæ se îndreptau spre acelaøi sfârøit ca øi mætuøile lor, øi nici una dintre ele nu agrea perspectiva, dar se simfleau neputincioase sæ°øi sfærâme singure scenariul. O altæ evoluflie „conformæ cu scenariul“ este aceea cu cæsætorii øi divorfluri repetate, care pot fi nu numai verificate obiectiv, ci øi numærate cu acuratefle. Unul sau douæ divorfluri pot fi considerate independent de scenariul mamei, dar cu cât creøte numærul divorflurilor, clinicianul nu poate sæ nu fie izbit de fapul cæ pe cât e mai mare numærul divorflurilor mamei, pe atât e mai mare probabilitatea ca fiicele sæ°i calce pe urme. O relaflie similaræ se constatæ frecvent în privinfla arestærilor sau a internærilor în spital pentru alcoolism ale mamei. Sociologii afirmæ cæ astfel de evenimente pot sæ depindæ de factori sociali øi economici, dar dacæ luæm în calcul arestærile øi spitalizærile separat, ipoteza e mai greu de susflinut; adicæ se poate ca arestærile øi spitalizærile pentru alcoolism, luate laolaltæ, sæ fie afectate de „factori sociali øi economici“ în mod independent, dar e important faptul cæ

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

479

acolo unde existæ opfliuni, unele familii aleg una, altele aleg cealaltæ. Nu ne intereseazæ aici dacæ pacientul încalcæ legea sau bea, din moment ce e posibil ca astfel de acfliuni sæ nu fie neapærat esenfliale în scenariul lui. Noi vrem sæ øtim dacæ furtul sau bæutul sunt „conforme cu scenariul“ în cazul lui øi dacæ joacæ un joc cu ajutorul lor: „Hoflii øi vardiøtii“ sau „Alcoolicul“. Întrebarea este dacæ furæ sau bea într°atât încât sæ fie arestat ori spitalizat sau cu acest scop. Un hofl profesionist sau un amator de alcool poate sæ joace jocurile pe care le preferæ, sæ fie învingætor øi sæ se pensioneze bogat, respectat øi fericit; æsta e un fel de scenariu. Altul poate sæ fie un învins øi sæ sfârøeascæ într°o instituflie; æsta e cu totul alt fel de scenariu. În analiza scenariului conteazæ nu acfliunea, ci reacflia øi ræsplata finalæ pe care o aduce, din moment ce ele sunt importante pentru individ øi pentru cei din jurul lui. O altæ zonæ „conformæ cu scenariul“ este moartea. Indicatorul de scenariu cel mai frecvent întâlnit aici este faptul cæ persoana se aøteaptæ (sau simte cæ e de aøteaptat din partea ei) sæ moaræ la aceeaøi vârstæ ca øi pærintele de acelaøi sex. Se pare cæ moartea tatælui la o anumitæ vârstæ îl condamnæ pe fiu (în mintea lui) sæ moaræ înainte sau la aceeaøi vârstæ, acelaøi lucru fiind valabil pentru mame øi fiice. Deøi este un aspect subiectiv, el implicæ totuøi cifre øi are avantajul suplimentar de a putea fi verificat cu uøurinflæ. Mai obiectivæ este vârsta la care se încearcæ sau se comite suicidul sau crima øi relaflia dintre aceasta øi moartea unor stræmoøi sau a unor rude apropiate. În ce priveøte cauza morflii, dupæ cum am arætat deja, Rudin a studiat relaflia dintre poveøtile spuse copiilor (poveøti de „împlinire“ sau de „putere“) øi acele cauze ale morflii pe care aici le°am numi „conforme cu scenariul“, øi a gæsit numeroase corelaflii interesante, în øaptesprezece flæri, între tipul de poveøti citite în copilærie øi cauza morflii.163 Toate relafliile menflionate mai sus între pærinfli øi copiii lor pot fi punctate categoric. Persoana botezatæ cu numele unui 163

Rudin, S.A., op. cit.

480

Eric Berne

membru al familiei fie urmeazæ scenariul tizului ei, fie nu°l urmeazæ; pacientul fie dæ curs, fie nu dæ curs scenariului parental în ceea ce priveøte cæsætoria, divorflul, închisoarea sau spitalizarea, øi ori se aøteaptæ, ori nu se aøteaptæ sæ moaræ la aceeaøi vârstæ ca pærintele sæu decedat. Problema scenariului este una decisivæ pentru existenfla omeneascæ; toatæ semnificaflia vieflii depinde de validitatea teoriei scenariului. Dacæ avem liber arbitru e una; dacæ ne petrecem cea mai mare parte a timpului øi cele mai importante momente urmând instrucfliuni primite în fragedæ copilærie, cu iluzia jalnicæ a alegerii libere, e cu totul altæ poveste. Într°o chestiune fundamentalæ ca aceasta, va fi nevoie de cel puflin zece mii de cazuri pentru a simfli convingere într°o direcflie sau în cealaltæ. Încrederea acordatæ unui studiu asupra unui numær de oameni mai mic de atât ar fi, în fapt, politefle øtiinflificæ, nu convingere validæ. Ca taxonomist, Kinsey a lucrat cu seturi de pânæ la 100 000 de viespi; cærflile sale pe tema comportamentului sexual se bazeazæ pe 12 000 de cazuri øi încæ mai lasæ loc pentru numeroase controverse.164 Cum mulfli clinicieni væd aproximativ o sutæ de pacienfli pe an, zece mii de cazuri nu reprezintæ un obiectiv de neatins, øi meritæ fæcut efortul. În ultimii zece ani, eu am væzut peste zece mii de jocuri (cinci sute de sæptæmâni, aproximativ cincizeci de pacienfli væzufli sæptæmânal), øi o serie de asemenea proporflii îmi dæ sentimentul unei încrederi de nezdruncinat în teoria tranzacflionalæ a jocurilor. Pentru teoria scenariului de viaflæ e nevoie de o serie similaræ. Cu privire la întrebærile de mai sus, corelafliile vor fi sau concordante, øi astfel vor întæri teoria scenariului, fie neconcordante, øi astfel o vor slæbi. Va fi nevoie sæ se gæseascæ aceste corelaflii în diferite pærfli ale flærii øi în diferite flæri ale lumii øi, de asemenea, sæ se efectueze studii istorice, pentru a stabili dacæ teoria scenariului de viaflæ este cu adeværat „o realitate privind natura umanæ“ sau o simplæ impresie regionalæ obflinutæ pe o anumitæ populaflie (pacienfli de psihi164

Kinsey, A.C. et al. Sexual Behavior in the Human Male. W.B. Saunders Company, Philadelphia.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

481

atrie) øi limitatæ la ea, sau mai ræu, o simplæ idee inspiratæ færæ susflinere solidæ în realitate. Este nevoie de ceea ce Platt165 numeøte „inferenflæ tare“. Într°un timp finit este imposibil sæ se testeze universalitatea teoriei scenariului de viaflæ intervievând toate fiinflele omeneøti, dar dacæ ea este eronatæ, poate fi infirmatæ simplu cu ajutorul unui eøantion relativ mic (sæ spunem zece mii de cazuri). Pentru ca analistul de scenarii sæ°øi menflinæ poziflia potrivit cæreia programarea scenariului de cætre pærinfli este o directivæ universalæ pentru toate fiinflele umane de pretutindeni øi, astfel, „o realitate privind natura umanæ“, ar trebui, pentru cea mai tare inferenflæ posibilæ, ca toate corelafliile de mai sus sæ iasæ puternic pozitive în orice serie de proporflii. Ca sprijin pentru clinician, oriunde s°ar afla el, vom prezenta în continuare o „listæ operaflionalæ a scenariului“, alcætuit din întrebæri menite sæ obflinæ maximum de informaflie pentru fiecare dintre numeroasele elemente necesare pentru înflelegerea claræ a unui scenariu.

C. Introducere la inventarul operaflional al scenariului Pentru a înflelege clar un scenariu, ar trebui sæ înflelegem fiecare aspect, istoria lui øi articularea sa cu toate celelalte aspecte. Acest lucru poate fi realizat cel mai convenabil luând elementele în ordine cronologicæ. Pentru fiecare element se dæ o singuræ întrebare, care are cea mai mare probabilitate de a scoate la ivealæ cantitatea maximæ de informaflii relevante. Sunt incluse øi alte întrebæri, care vor fi de folos dacæ se doresc completæri cu privire la anumite elemente. Acolo unde se constatæ deseori cæ întrebarea principalæ nu poate fi pusæ sau nu se poate ræspunde la ea, sunt date întrebæri alternative. 165

Platt, J.R. „A Strong Inference“. Science, 146: 347°353, 16 octombrie 1964.

482

Eric Berne

În forma sa actualæ, analiza scenariului de viaflæ a fost elaboratæ în principal la Seminarul de Analizæ Tranzacflionalæ din San Francisco în perioada 1966°1970, øi este aproape imposibil de evidenfliat inifliatorul majoritæflii ideilor, din moment ce în aceastæ perioadæ, la discufliile sæptæmânale au luat parte peste o sutæ de clinicieni. Contribuflii specifice au fost publicate în Transactional Analysis Bulletin de cætre Pat Crossman, Mary Edwards, Stephen Karpman, David Kupfer, I.L. Maizlish, Ray Poindexter øi Claude Steiner. Imboldul iniflial a venit de la autorul cærflii de faflæ, într°un capitol al lucrærii Transactional Analysis and Psychotherapy,166 dezvoltat ulterior în alte cærfli øi la Seminar. Ideea unui inventar operaflional a fost propusæ iniflial de Claude Steiner (Berkeley) øi de Martin Groder øi Stephen Karpman (ambii din San Francisco). Inventarul a fost conceput pentru a fi folosit ca scurtæturæ în terapie, oferind o cale rapidæ de a gæsi elementele active din scenariul pacientului, astfel încât evoluflia lui tragicæ sæ poatæ fi stopatæ cât mai rapid øi mai eficient cu putinflæ. Inventarul lor includea øaptesprezece dintre cele mai importante elemente.167 Inventarul comprehensiv redat în cele ce urmeazæ include acele elemente, împreunæ cu multe altele, derivate din materialul prezentat în partea a II°a, a III°a øi a IV°a a cærflii de faflæ. Ea este conceputæ pentru activitatea de predare, cea de cercetare øi pentru alte scopuri specializate øi confline aproximativ 220 de itemi. Este însoflitæ de o versiune condensatæ, mai uøor de folosit, pentru uzul cotidian.

D. Un inventar operaflional al scenariului Întrebærile sunt prezentate în ordine cronologicæ, atât cât acest lucru este convenabil, observafliile clinice fiind puse la 166 167

Berne, E. Transactional Analysis in Psychotherapy. Loc. cit. Steiner, C.M. „A Script Checklist“. Loc. cit.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

483

urmæ, astfel cæ în cea mai mare parte ele urmeazæ ordinea din text. Fiecare etapæ de dezvoltare este numerotatæ succesiv, iar numærul etapei este dat la fiecare dintre întrebærile referitoare la ea. Numærul capitolului care se ocupæ cu etapa respectivæ apare în paranteze. Litera se referæ la secfliunea din capitolul corespunzætor. Spre exemplu, Etapa 1, Perioada prenatalæ, este prezentatæ în capitolul 4. Drept urmare, titlul corespunzætor este: 1. Influenfle prenatale (capitolul 4). Întrebarea numærul 1F.4 aratæ cæ este vorba despre o chestiune legatæ de etapa întâi, sau „prenatalæ“, care este discutatæ în secfliunea F a capitolului 4, øi cæ este a patra întrebare referitoare la respectiva secfliune. 2A.3 înseamnæ etapa a doua (capitolul 5), a treia întrebare referitoare la secfliunea A a acelui capitol. Un „P“ dupæ numærul°cheie înseamnæ cæ întrebarea trebuie adresatæ pærinflilor pacientului. Astfel, 2A.3P trimite în acelaøi loc ca øi 2A.3, dar înseamnæ cæ de astæ datæ întrebarea e destinatæ pærinflilor, nu pacientului. Sistemul acesta clarificæ structura textului, astfel cæ întrebærile propriu°zise apar numerotate în ordine øi pot fi folosite separat de text.

1. Influenfle prenatale (Capitolul 4) 1B.1 1C.1

1C.1P

1D.1 1D.1P

Ce fel de viaflæ au dus bunicii tæi? Care este poziflia ta în familie? a. Care e data naøterii tale? b. Care e data naøterii fratelui dinaintea ta? c. Care e data naøterii fratelui de dupæ tine? d. Te intereseazæ în mod special datele? Câfli frafli øi surori ai? a. Câfli copii vrei/te aøtepfli (vrea/se aøteaptæ Pærintele, Adultul, Copilul tæu) sæ ai? b. Câfli copii au dorit pærinflii tæi sæ aibæ? c. Te intereseazæ în mod special datele? Ai fost dorit? L°ai dorit?

484

1E.1 1E.2 1F.1. 1F.2 1F.3 1F.4 1F.5 1F.6 1F.7

Eric Berne

a. A fost o sarcinæ planificatæ? b. Unde øi când a fost conceput? c. A existat vreo încercare de avort provocat? d. Ce pærere ai despre sex? Ce a simflit mama ta cu privire la naøterea ta? Cine s°a aflat de faflæ la naøterea ta? a. A fost o naøtere prin cezarianæ sau cu ajutorul forcepsului? fii°ai citit vreodatæ cu adeværat certificatul de naøtere? Cine fli°a ales numele? Dupæ cine ai fost botezat? De unde vine numele tæu de familie? Cum fli se spunea în copilærie? a. Cum îl cheamæ pe Copilul tæu? b. Aveai o poreclæ în copilærie? Cum îfli spuneau colegii în liceu? Cum îfli spun prietenii acum? a. Cum îfli spune acum mama, tatæl tæu?

2. Copilæria micæ (Capitolul 5) 2A.1 2A.1P 2A.2 2A.3 2A.3P 2A.4 2B.1

Cum te°au învæflat mama øi tatæl tæu sæ mænânci frumos? a. Ce spune mama ta când hræneøte un bebeluø? Ce se întâmpla în timpul alæptærii lui? a. Ce obiønuiai sæ°i spui în acele momente? Cine te°a învæflat sæ foloseøti toaleta? Cum te°a învæflat øi ce°fli spunea? a. Ce spun pærinflii tæi cu privire la învæflarea folosirii toaletei? Cum øi când l°ai învæflat sæ foloseascæ toaleta? a. Ce obiønuiai sæ°i spui în acele momente? Ai avut parte de multe clisme sau laxative în copilærie? Cum te fæceau pærinflii sæ te simfli când erai mic? a. Ce pærere aveai despre tine când erai mic?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

2B.2 2C.1 2C.2

2C.3 2C.4 2D.1

2E.1 2E.2 2F.1

485

Ce ai hotærât cu privire la viafla ta când erai mic? Cum îfli pærea lumea când erai mic? a. Ce pærere aveai despre alfli oameni? Îfli aminteøti ca, în copilærie, sæ fi hotærât vreodatæ cæ nu vei mai face niciodatæ un anumit lucru sau nu vei mai aræta un anumit sentiment? a. Ai hotærât sæ faci întotdeauna un anumit lucru, cu orice prefl? Eøti un învingætor sau un învins? Când ai hotærât asta? Cum interpretai ceea ce se petrecea între pærinflii tæi când erai mic? a. Ce ai fi vrut sæ faci în privinfla asta? Ce fel de oameni disprefluiau pærinflii tæi? a. Ce fel de oameni îfli displac cel mai mult? Ce fel de oameni admirau pærinflii tæi? a. Ce fel de oameni îfli plac cel mai mult? Ce se întâmplæ cu oamenii ca tine?

3. Mijlocul copilæriei (Capitolele 6 øi 7) 3A.1 3A.2 3A.3 3A.4 3A.5

Ce°fli spuneau pærinflii sæ faci când erai mic? a. Ce°fli spuneau când erai foarte mic? Care era sloganul preferat al pærinflilor tæi? Ce te°au învæflat pærinflii tæi sæ faci? Ce fli°au interzis sæ faci? Dacæ familia ta ar fi pusæ pe scenæ, ce fel de piesæ de teatru ar fi?

4. Copilæria târzie (Capitolul 7) 4A.1

4A. 2

Care era basmul tæu preferat în copilærie? a. Care era poezioara ta preferatæ în copilærie? b. Care era povestirea ta preferatæ în copilærie? Cine fli°a citit°o sau fli°a povestit°o?

486

4A.3

4A.4 4B.1 4B.2 4C.1 4C.2 4C.3 4C.4 4D.1 4D.2 4D.3 4D.4 4E.1 4E.1P 4E.2 4E.3 4F.1 4F.2

Eric Berne

a. Unde, când? Ce fli°a spus cititorul despre acel text? a. Cum a reacflionat la poveste? b. Ce exprima chipul sæu? c. Îl interesa povestea sau o citea doar de dragul tæu? Care era personajul tæu preferat în copilærie? a. Care era eroul tæu? b. Care era personajul negativ pe care°l preferai? Cum reacfliona mama ta când lucrurile mergeau prost? Cum reacfliona tatæl tæu când lucrurile mergeau prost? Ce fel de simflæminte te deranjeazæ cel mai mult? Ce fel de simflæminte îfli plac cel mai mult? Care e cea mai frecventæ reacflie a ta când lucrurile merg prost? Când un vânzætor îfli dæ cupoane, ce faci cu ele? Ce aøtepfli de la viaflæ? Care e afirmaflia cu „o, dacæ“ pe care o rosteøti cel mai des? Cum aratæ pentru tine Moø Cræciun? a. Cine sau ce e pentru tine Moø Cræciun? Crezi în nemurire? a. Care erau jocurile preferate ale pærinflilor tæi? În ce fel de dispute intrau pærinflii tæi? Ce jocuri l°ai învæflat pe pacient când era mic? a. Ce jocuri jucai cu pærinflii tæi când erai mic? Cum se înflelegeau cu tine profesorii la øcoalæ? Cum se înflelegeau colegii cu tine la øcoalæ? Despre ce discutau pærinflii tæi la masæ? Aveau pærinflii tæi vreo fixaflie?

5. Adolescenfla (Capitolul 8) 5A.1 5B.1

Despre ce discufli cu prietenii tæi? Cine e actualmente eroul tæu?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

5B.2 5C.1 5C.2 5D.1 5E.1 5E.2 5F.1 5F.2 5F.3 5F.4 5G.1 5G.2 5G.3 5G.4 5H.1 5I.1

487

Care e cea mai groaznicæ persoanæ din lume? Ce pærere ai despre oamenii care se masturbeazæ? Cum te°ai simfli dacæ te°ai masturba? Ce se întâmplæ cu corpul tæu când devii agitat? Cum se comportæ pærinflii tæi când e lume în preajmæ? Despre ce vorbesc ei când sunt singuri sau cu prietenii lor? Ai avut vreodatæ un coømar? a. Ce fel de lume vezi în vise? Povesteøte°mi un vis pe care l°ai avut, indiferent care. Ai avut vreodatæ idei delirante? Cum te privesc oamenii? Care e cel mai bun lucru pe care°l pofli face cu viafla ta? Care e cel mai groaznic lucru pe care°l pofli face cu viafla ta? Ce vrei sæ faci cu viafla ta? Ce te aøtepfli cæ vei face peste cinci ani? a. Unde te aøtepfli sæ fii peste zece ani? Care e animalul tæu preferat? a. Ce animal fli°ar plæcea sæ fii? Care e sloganul vieflii tale? a. Ce ai scrie pe tricoul tæu, aøa încât oamenii sæ øtie cæ e vorba despre tine? b. Ce ai scrie pe spatele tricoului?

6. Maturitatea (Capitolul 9) 6A.1

Câfli copii te aøtepfli sæ ai? a. Câfli copii vreau (Pærintele, Adultul, Copilul tæu) sæ ai? (Aceastæ întrebare ar trebui corelatæ cu 1C.1 øi cu 1C.1P)

488 6A.2 6A.3 6A.4 6A.5 6A.6

6A.7 6A.8 6B.1

Eric Berne

De câte ori ai fost cæsætorit? De câte ori a fost cæsætorit fiecare dintre pærinflii tæi? a. Au avut amanfli? Ai fost arestat vreodatæ? a. A fost vreodatæ arestat unul dintre pærinflii tæi? Ai comis vreodatæ o infracfliune? a. A fæcut vreunul dintre pærinflii tæi acelaøi lucru? Ai fost vreodatæ internat într°un spital de psihiatrie? a. Dar vreunul dintre pærinflii tæi? Ai fost vreodatæ internat pentru alcoolism? a. Dar vreunul dintre pærinflii tæi? Ai încercat vreodatæ sæ te sinucizi? a. Dar vreunul dintre pærinflii tæi? Ce vei face la bætrânefle?

7. Moartea (Capitolul 10) 7B.1 7B.2 7B.3

7B.4 7B.5 7C. 1 7D.1 7D.2

Cât vei træi? Cum ai ales vârsta asta? a. Cine a murit la vârsta asta? Ce vârstæ avea tatæl tæu/mama ta (dacæ nu mai træieøte) când a murit? a. Câfli ani avea bunicul tæu din partea mamei când a murit? (Pentru bærbafli.) b. Câfli ani aveau bunicile tale când au murit? (Pentru femei.) Cine se va afla lângæ patul tæu de moarte? Care vor fi ultimele tale cuvinte? a. Care vor fi ultimele lor cuvinte? Ce vei læsa în urmæ? Ce vor scrie ceilalfli pe piatra ta de mormânt? a. Ce va scrie pe fafla pietrei tale de mormânt? Ce vei scrie tu pe piatra ta de mormânt? b. Ce va scrie pe spate?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

7E.1 7F.1 7G.1

489

Ce surprize se vor descoperi dupæ moartea ta? Eøti un învingætor sau un învins? Preferi structurarea în funcflie de timp sau în funcflie de evenimente? (Explicæ termenii.)

8. Factori biologici (Capitolul 13) 8A.1 8A.2 8B.1

8B.2 8B.3 8C.1 8C.2 8D.1 8E.1 8E.2

8F.1 8G.1 8G.2 8G.3

8H.1

Øtii cum aratæ fafla ta când reacflionezi la ceva? Øtii cum reacflioneazæ alflii la reacfliile tale faciale? Pofli face diferenfla dintre Pærintele, Adultul øi Copilul tæu? a. Pot alfli oameni sæ facæ diferenfla în ceea ce te priveøte? b. Tu pofli face diferenfla în ce°i priveøte pe ceilalfli? Ce simte adeværatul tæu eu? Eul tæu real îfli controleazæ întotdeauna acfliunile? Ai vreo fixaflie sexualæ? Se întâmplæ sæ fli se învârtæ vreun lucru în minte la nesfârøit? Eøti conøtient de mirosuri? Cu cât timp înainte sæ se întâmple un lucru începi sæ te fræmânfli? Cât timp dupæ ce s°a întâmplat un lucru te fræmânfli din cauza lui? a. fii se întâmplæ sæ stai treaz noaptea plænuind o ræzbunare? b. Sentimentele îfli influenfleazæ negativ munca? Îfli place sæ aræfli cæ pofli sæ suferi? a. Preferi sæ fii fericit decât sæ te pui la încercare? Ce°fli spun vocile din mintea ta? Vorbeøti vreodatæ cu tine însufli când eøti singur? a. Când nu eøti singur? Faci întotdeauna ce°fli spun vocile din minte? a. Se întâmplæ vreodatæ ca Adultul sau Copilul tæu sæ se certe cu Pærintele? Cum eøti când eøti o persoanæ realæ?

490

Eric Berne

9. Alegerea terapeutului (Capitolul 9) 9B.1

9B.2 9B.3

9B.4 9B.5 9C.1 9C.2 9C.3 9C.4 9C.5 9C.6 9C.7 9C.8

9C.9

De ce ai ales profesia mea? a. Ce pærere ai despre faptul cæ ai fost trimis la cineva cu profesia mea? b. Ce profesie ai prefera? Cum m°ai ales? De ce m°ai ales? a. Ce pærere ai despre faptul cæ ai fost trimis la mine? Cine era magicianul în copilæria ta? Ce fel de magie caufli? Ai avut experienfle psihiatrice anterioare? Cum fli°ai ales terapeutul anterior? a. De ce ai mers la el? Ce ai învæflat de la el? De ce ai plecat? În ce condiflii ai plecat? Cum alegi un loc de muncæ? Cum abandonezi un loc de muncæ? Ai fost internat vreodatæ într°un spital sau într°o secflie de psihiatrie? a. Ce a trebuit sæ faci pentru a ajunge acolo? b. Ce a trebuit sæ faci ca sæ ieøi? Pofli sæ°mi povesteøti un vis pe care l°ai avut cândva?

10. Semnele scenariului (Capitolul 16) (Întrebæri pe care øi le pune terapeutul) 10A.1 10A.2 10B.1 10B.2 10C.2

Care este semnalul scenariului? Are halucinaflii? Care este componenta fiziologicæ? Care e cea mai frecventæ expresie respiratorie a sa? Ce provoacæ schimbærile de voce?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

10C.3 10C.4 10C.5 10C.6 10C.7 10C.8 10C.9 10C.10 10D.1 10D.2 10E.1 10F.1 10F.2

491

Câte vocabulare existæ? Care e partea de vorbire preferatæ? Când e folosit subjonctivul? De unde vin cuvintele OK? Care sunt frazele de scenariu? Care e peisajul metaforic? Cum sunt construite propozifliile? Care sunt frazele de siguranflæ? Când apare râsul de sub øtreang? Care e tranzacflia de sub øtreang? Îøi consultæ bunica? Care e povesea vieflii sale? Care e comutarea sa preferatæ în triunghiul dramei?

11. Scenariul în terapie (Capitolul 18) 11A.1 11B.1 11B.2 11B.3 11B.4 11B.5 11B.6 11C.1 11D.1

Cum crezi cæ se va încheia terapia? Crezi cæ sunt mai deøtept ca tine? Cine îfli face probleme? Cât de bine vrei sæ te faci? Ce ai vrea sæ se întâmple aici? Eøti pregætit acum sæ te faci bine? a. Ce trebuie sæ se întâmple înainte sæ te faci bine? Ce te împiedicæ sæ te faci bine? Crezi cæ aø putea sæ mæ descurc cu pærinflii tæi? a. Pærinflii tæi erau foarte puternici? Preferi sæ te faci bine sau sæ fii analizat complet? a. Preferi sæ te faci bine sau sæ ieøi din spital? b. Preferi sæ te faci bine sau sæ ræmâi în spital?

E. Un inventar operaflional condensat Inventarul de mai jos include doar acele elemente legate în mod specific de analiza scenariului øi e menitæ ca o anexæ a

492

Eric Berne

anamnezei psihiatrice, nu ca un înlocuitor al ei. Cele cincizeci øi una de întrebæri alese sunt mai „fireøti“ øi mai puflin invazive øi, în majoritatea cazurilor, vor contribui la crearea unei bune relaflii în loc s°o împiedice. 1B.1 1C.1 1E.2 1F.3 1F.4 1F.5 1F.6

Ce fel de viaflæ au dus bunicii tæi? Care e poziflia ta în familie? Cine se afla în preajmæ când te°ai næscut? Dupæ cine ai fost botezat? De unde vine numele tæu de familie? Cum fli se spunea în copilærie? Ai vreo poreclæ?

2A.4 2F.1

Erai constipat în copilærie? Ce se întâmplæ cu oamenii ca tine?

3A.1

Ce°fli spuneau pærinflii când erai mic?

4A.1 4A.3 4B.1

Care era basmul tæu preferat în copilærie? Ce spunea despre basm persoana care fli°l citea? Cum reacflionau pærinflii tæi când apæreau probleme? Ce fel de sentimente te deranjeazæ cel mai mult? Despre ce discutau pærinflii tæi la masæ? Pærinflii tæi aveau vreo fixaflie?

4C.1 4F.1 4F.2 5F.2 5F.3 5G.4 5I.1

Povesteøte°mi un vis pe care l°ai avut cândva. Ai avut vreodatæ idei delirante? Ce te aøtepfli cæ vei face peste cinci ani? Ce ai scrie pe tricoul tæu, aøa încât oamenii sæ øtie cæ e vorba despre tine?

6A.8 6B.1

Ai încercat vreodatæ sæ te sinucizi? Ce vei face la bætrânefle?

7B.1 7B.2

Cât vei træi? Cum ai ales vârsta asta?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

493

7D.1 7D.2 7F.1

Ce vor scrie ceilalfli pe piatra ta de mormânt? Ce vei scrie tu pe piatra ta de mormânt? Eøti un învingætor sau un învins?

8A.1 8B.3

8F.1 8G.1

Øtii cum aratæ fafla ta când reacflionezi la ceva? Eul tæu adeværat îfli controleazæ întotdeauna acfliunile? Ai vreo fixaflie sexualæ? Eøti conøtient de mirosuri? Cu cât timp înainte sæ se întâmple un lucru începi sæ te fræmânfli? Îfli place sæ aræfli cæ pofli sæ suferi? Ce°fli spun vocile din mintea ta?

9B.1 9C.3 9C.4 9C.9

Cum m°ai ales pe mine? Ce ai învæflat de la terapeutul tæu dinainte? De ce ai renunflat la el? Îmi pofli povesti un vis pe care l°ai avut cândva?

8C.1 8D.1 8E.1

(Întrebæri pe care øi le pune terapeutul) 10A.1 10A.2 10C.1 10C.6 10C.8 10C.10 10D.1 10E.1 10F.1

Care este semnalul scenariului? Are halucinaflii? Care e cea mai frecventæ expresie respiratorie? De unde vin cuvintele OK? Care este peisajul metaforic? Care sunt expresiile de siguranflæ? Care este tranzacflia de sub øtreang? Îøi consultæ bunica? Care e povestea vieflii sale?

11A.1 11B.5 11D.1

Cum crezi cæ se va încheia terapia ta? Ce trebuie sæ se întâmple înainte sæ te faci bine? a. Preferi sæ te faci bine sau sæ fii analizat complet? b. Preferi sæ te faci bine sau sæ ieøi din spital?

494

Eric Berne

F. Un inventar operaflional al terapiei În continuare urmeazæ o listæ cu patruzeci de întrebæri care aratæ dacæ pacientul øi°a depæøit scenariul. El poate fi considerat complet vindecat când ræspunsul la toate întrebærile este afirmativ. E o modalitate cantitativæ de a estima cât de eficientæ a fost terapia pânæ la un moment oarecare. Pânæ acum nu existæ nici o cale convingætoare de a cântæri întrebærile, aøa cæ pentru moment li se poate acorda greutate egalæ. Inventarul are menirea de a testa teoria potrivit cæreia vindecarea scenariului øi vindecarea clinicæ sunt identice. Este conceputæ în principal spre a fi folositæ când pacientul încheie terapia. Cel mai bine se foloseøte în terapia de grup, iar ræspunsurile pacientului sunt considerate valide dacæ terapeutul øi ceilalfli membri ai grupului sunt de aceeaøi pærere ca øi el, øi supuse îndoielii dacæ ei nu sunt de aceeaøi pærere, læsând locul cuvenit pentru posibilele motive ascunse ale oricæruia dintre cei implicafli. Întrebærile au aceeaøi cheie ca øi cele din inventarul operaflional al scenariului. 1F.7 2B.1 2C.1 2C.2 2C.3 3A.1 3A.4 4A.4 4C.1 4C.3 4D.1 4D.2

Prietenii fli se adreseazæ acum cu numele care°fli place? Eøti o persoanæ OK? Lumea îfli pare altfel acum? Te°ai eliberat de iluzii? fii°ai schimbat hotærârea din copilærie? Ai încetat sæ mai faci lucrurile distructive pe care fli°au poruncit pærinflii sæ le faci? Pofli acum sæ faci lucrurile constructive pe care pærinflii fli°au interzis sæ le faci? Ai acum alt erou sau îl vezi altfel pe cel dinainte? Ai încetat sæ mai colecflionezi cupoane? Reacflionezi altfel decât reacflionau pærinflii tæi? Træieøti cum trebuie acum? Ai renunflat sæ mai spui „o, dacæ“ øi „cel puflin“?

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

4E.1 4I.1 5F.1 6A.6 7B.1 7B.5 7D.5 8A.1 8B.1 8B.3 8C.1 8D.1 8E.1 8F.1 9B.5

10A.1 10A.2 10B.1 10C.1 10C.4 10C.8 10C.9 10C.10 10D.1

495

Ai renunflat la jocurile pe care le jucau pærinflii tæi? fii°ai dat jos tricoul inscripflionat? S°a schimbat lumea viselor tale? Ai renunflat la ræsplata scenariului tæu: închisoare, spital, sinucidere? Vei træi mai mult decât credeai înainte? fii°ai schimbat ultimele cuvinte? fii°ai schimbat epitaful? Eøti conøtient cum îi afecteazæ pe ceilalfli reacfliile tale faciale? Øtii care stare a Eului defline controlul la un moment dat? Adultul tæu poate sæ discute cinstit cu Pærintele øi cu Copilul tæu? Te pofli simfli excitat sexual færæ stimulare artificialæ? Eøti conøtient în ce fel te influenfleazæ mirosurile? Cum fli°ai redus presiunea anticipatæ øi presiunea ulterioaræ, în aøa fel încât sæ nu se suprapunæ? Eøti fericit în loc sæ fii doar curajos? a. fii°ai schimbat motivul pentru care ai venit la terapie? b. Ai încetat sæ mai faci ceea ce înainte te ducea la spital? A dispærut semnalul scenariului tæu? Te°ai eliberat de halucinaflii? fii°au dispærut simptomele fizice? Ai încetat sæ mai tuøeøti, sæ oftezi øi sæ caøti færæ motiv aparent? Foloseøti verbe, în loc de adjective øi substantive abstracte, când vorbeøti despre oameni? Foloseøti o gamæ mai largæ de metafore? Sunt propozifliile tale mai ferme? Ai încetat sæ te exprimi ezitant? Ai încetat sæ zâmbeøti øi sæ râzi când îfli descrii propriile greøeli?

496 11A.1 11B.1 11C.1 11D.1

Eric Berne

Îfli vezi altfel terapeutul? Ai încetat sæ mai joci jocuri cu el? Reuøeøti sæ te abflii de la jocuri înainte ca ele sæ înceapæ? Crezi cæ te°ai vindecat, în loc sæ faci simple progrese?

Anexæ CHIAR AØA, CE SPUI DUPÆ „BUNÆ ZIUA“? În privinfla asta, regula e simplæ: cu cât e mai dur scenariul, cu atât e mai uøor sæ øtii ce sæ spui. L°am amintit deja pe Oedip, care se descurca doar cu douæ replici sumare: „Vrei sæ te bafli?“ în cazul bærbaflilor øi „Vrei s°o faci cu un puøti de douæ ori mai tânær ca tine?“ în cazul femeilor. Infractorii folosesc øi ei replici sumare: „Unde°i mælaiu’?“ în cazul tâlharilor øi „Tacæ°fli gura!“ în cazul violatorilor. La fel øi dependenflii de substanfle: „Bea un pahar!“ sau „Ai o dozæ?“ Unii infractori øi schizofrenici nici mæcar nu se obosesc sæ spunæ bunæ ziua. Pentru ceilalfli existæ øase situaflii posibile. (1) Când discuflia este obligatorie øi situaflia e puternic structuratæ, ca la tribunal sau în cabinetul medicului. E o situaflie uøoaræ, datoritæ structurii profesionale. (2) Când discuflia e obligatorie øi structura e socialæ. Aici, posibilitæflie variazæ de la banalul „fii°e destul de cald?“ pânæ la „Colierul pe care°l porfli e etiopian?“ (3) Când discuflia este obligatorie øi situaflia e nestructuratæ, ca în anumite tipuri de grupuri „de întâlnire“. Asta e mai mult sau mai puflin o invenflie a speciei umane øi, pentru anumifli oameni, prezintæ dificultæfli. Cea mai impersonalæ remarcæ „personalæ“ posibilæ în astfel de situaflii este „Ai niøte pantofi frumoøi.“ (4) Când discuflia este permisæ, dar nu obligatorie. Asta se întâmplæ adesea la concerte în aer liber, marøuri, etc. Aici, „Grozav!“ e o a doua replicæ universalæ, iar a treia replicæ ar trebui sæ fie un punct de start, de exemplu: „Bunæ.“ „Bunæ.“ „Grozav!“ „Mda.“ „Mæ refer la lumini.“ „A, da? Credeam cæ te referi la muzicæ.“ Iar de°aici încolo, totul e peltea. (5) Când discuflia nu e un lucru obiønuit øi cere oare-

498

Eric Berne

care curaj. E situaflia cea mai dificilæ, din moment ce respingerea este legitimæ øi vorbitorul lucreazæ tot timpul cu probabilitæfli. Ovidiu, Arta iubirii, Cartea I e sursa de consultat în aceastæ privinflæ. Sugestiile lui sunt la fel de potrivite în New York, San Francisco, Londra sau Paris în zilele noastre cum erau în Roma cu douæ mii de ani în urmæ. Dacæ reuøeøti cu Cartea I, vei fi pregætit sæ treci la stadiile mai avansate din Cartea a II°a, iar dacæ merge øi asta, vei fi pregætit sæ marchezi, cu Cartea a III°a. (6) Când discuflia e interzisæ, ca în metroul din New York. Cu excepflia celor mai neobiønuite circumstanfle, doar oamenii cu scenariu foarte dur încearcæ. Gluma clasicæ în privinfla asta e cea despre bærbatul a cærui conversaflie cu femeile decurgea astfel: „Bunæ.“ „Bunæ.“ „Vrei sæ te culci cu mine?“ Un prieten l°a sfætuit cæ ar fi mai indicat sæ facæ puflinæ conversaflie înainte de a pune întrebarea. Aøa cæ data urmætoare când a fæcut cunoøtinflæ cu o fatæ, i°a spus: „Bunæ. Ai fost vreodatæ în Etiopia?“ „Nu.“ „Atunci hai sæ ne culcæm împreunæ.“ La drept vorbind, replica nu e chiar aøa de proastæ. Iatæ câteva posibilitæfli: Meditativ: — Bunæ. — Bunæ. — Ai fost vreodatæ în Etiopia? — Nu. — Nici eu, dar zæu cæ mi°ar plæcea sæ cælætoresc. Tu ai cælætorit mult? Naiv: — Bunæ. — Bunæ. — Ai fost vreodatæ în Etiopia? — Nu. — E o flaræ frumoasæ. O datæ am væzut acolo un om care mânca un leu. — Un om sæ mænânce un leu? — Fripturæ. Ai luat masa? Îfli place friptura? Øtiu eu un local simpatic… etc.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

499

Am oferit aceste câteva sugestii din politefle, pentru a îndeplini promisiunea indirectæ fæcutæ de titlul cærflii, øi au doar menirea de a stimula ingeniozitatea cititorului.

GLOSAR Antiscenariu (Antiscript) Inversul scenariului. Opusul sfidætor a ceea ce cere fiecare directivæ. Adult (Adult) Stare a Eului orientatæ spre prelucrarea obiectivæ, autonomæ a datelor øi spre estimarea probabilitæflilor. Presiune ulterioaræ (After°Burn) Perioada de timp necesaræ pentru a asimila un eveniment din trecut. Buton (Button) Un stimul intern sau extern care declanøeazæ comportamentul în ton cu scenariul sau cu jocul. Copil (Child) Stare arhaicæ a Eului. Copilul adaptat urmeazæ directivele parentale. Copilul spontan este autonom. Timp°cronometru (Clock°Time) Perioadæ mæsuratæ cu ajutorul ceasului sau a calendarului. Ispitæ (Come°on) O provocare sau seducere în direcflia unui comportament neadaptativ. Angajament (Commitment) O hotærâre, ratificatæ operaflional, de a urma anumite principii de acfliune pentru a atinge un anumit obiectiv. Contract (Contract) Un acord explicit între pacient øi terapeut, care afirmæ obiectivul terapiei în fiecare fazæ a ei. Convingere (Conviction) Pærerea fermæ cu privire la poziflia OK sau ne°OK a propriei persoane, pe de o parte, øi a restului lumii, pe de altæ parte. Contrascenariu (Counterscript) Un posibil plan de viaflæ bazat pe precepte parentale. Blestem (Curse) Porunca parentalæ. Interceptare (Cut°off) Eliberarea de scenariu venitæ din exterior. Øtergere (Cut°out) Eliberarea de scenariu venitæ din interior. Condamnare la moarte (Death Decree) Ræsplata fatalæ prevæzutæ în scenariu. Hotærâre (Decision) Un angajament luat în copilærie faflæ de o anumitæ formæ de comportament, care formeazæ ulterior baza caracterului.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

501

Demon (Demon) (a) Porniri øi impulsuri ale copilului care, în aparenflæ, se împotrivesc instrumentarului scenariului, dar în realitate, de multe ori, îl întæresc. (b) Vocea øoptitæ a Pærintelui care°l îndeamnæ pe Copil la comportamente neadaptative, impulsive. De obicei, scopurile celor douæ coincid. Depresie (Depression) Eøecul dialogului între Copil øi Pærinte. Triunghiul dramei (Drama Triangle) O diagramæ simplæ care aratæ posibilele comutæri de roluri într°un joc sau scenariu. Cele trei roluri principale sunt Persecutorul, Victima øi Salvatorul. Pæmântean (Earthian) Persoanæ ale cærei raflionamente se bazeazæ pe preconcepflii, nu pe ceea ce se întâmplæ în realitate. Demodatæ, conservatoare. Punct de vedere pæmântean (Earthian Viewpoint) Perspectivæ încefloøatæ de preconcepflii învæflate de la alfli oameni, de obicei în copilæria micæ. Stare a Eului (Ego State) Un tipar consecvent de simflæminte øi experienfle legat direct de un tipar corespondent, la fel de consecvent, al comportamentului. Electrod (Electrod) Pærintele din Copil. Când este activat, declanøeazæ o reacflie aproape automatæ. Cultura familialæ (Family Culture) Principalele interese ale familiei, îndeosebi legate de funcfliile organice. Drama familialæ (Family Drama) O serie dramaticæ de evenimente ce are loc în mod repetat în fiecare familie øi care alcætuieøte protocolul scenariului. Râsul de sub øtreang (Gallows Laugh) Râsul sau zâmbetul ce însofleøte o tranzacflie sub øtreang øi la care, de obicei, participæ øi ceilalfli oameni prezenfli. Tranzacflie sub øtreang (Gallows Transaction) O tranzacflie ce duce direct la recompensa scenariului. Joc (Game) O serie de tranzacflii în care existæ o pæcælealæ, o chichiflæ, o comutare øi o încurcæturæ, ducând la o ræsplatæ. Formula jocului (Game Formula) Succesiunea evenimentelor ce au loc într°un joc, exprimate ca formulæ prin litere: P+S=R→C→X→Rp (Formula J) Comportament conform jocului (Gamy Behavior) Comportament ce pare calculat mai mult pentru a se obfline prin el o eventualæ recompensæ gen cupon decât pentru a se atinge scopul lui declarat.

502

Eric Berne

Chichiflæ (Gimmick) O atitudine sau slæbiciune aparte ce face persoana sæ fie vulnerabilæ la jocuri sau la comportamente conforme cu scenariul. Timp°obiectiv (Goal Time) O perioadæ încheiatæ prin atingerea unui obiectiv. Iluzie (Illusion) O speranflæ improbabilæ de care se agaflæ Copilul øi care°i influenfleazæ toate comportamentele decisive. Poruncæ (Injunction) O interdicflie sau un ordin negativ din partea unui pærinte. Intimitate (Intimacy) Schimb de expresii afective neinfluenflat de jocuri, lipsit de exploatare. Cursul vieflii (Life Course) Ceea ce se întâmplæ propriu°zis. Planul de viaflæ (Life Plan) Ceea ce ar trebui sæ se întâmple, în conformitate cu scenariul. Sentinflæ pe viaflæ (Life Sentence) O ræsplatæ negativæ, dar nu fatalæ prevæzutæ în scenariu. Învins (Loser) Cel care nu°øi atinge scopul declarat. Marflian (Martian) Persoanæ care observæ ce se întâmplæ pe Pæmânt færæ idei preconcepute. Punct de vedere marflian (Martian Viewpoint) Cea mai naivæ atitudine posibilæ din perspectiva cæreia se observæ cele ce se întâmplæ pe Pæmânt. Ipotecæ (Mortgage) O obligaflie opflionalæ, asumatæ pentru a structura perioade îndelungate de timp. Neînvingætor (Nonwinner) Persoanæ care munceøte din greu ca sæ se menflinæ pe linia de plutire. Tatæ°monstru (Ogre Father) Starea de Copil a Eului tatælui, care formeazæ Pærintele stærii de Copil a Eului fiicei sale øi coordoneazæ scenariul tragic. Într°un scenariu productiv se numeøte Uriaøul vesel. Cuvinte OK (OK words) Cuvinte ræsplætite prin aprobarea parentalæ. Suprapunere (Overlap) Când presiunea anticipatæ începe înainte sæ se fi potolit presiunea ulterioaræ. Palimpsest (Palimpsest) O versiune ulterioaræ a scenariului, næscutæ din noile posibilitæfli ce apar pe mæsuræ ce copilul se dezvoltæ. Pærinte (Parent) Stare a Eului împrumutatæ de la o figuræ parentalæ. Poate sæ funcflioneze ca influenflæ cælæuzitoare (Pærintele influenflator) sau se poate manifesta direct sub forma comportamentului parental (Pærintele activ). Poate fi grijuliu sau critic.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

503

Model (Pattern) Stil de viaflæ bazat pe instrucfliunile sau pe exemplul pærinflilor. Permisiune (Permission) (1) Autorizaflie parentalæ în privinfla comportamentului autonom. (2) O intervenflie care°i dæ individului autorizaflia de a nu se supune unei porunci parentale dacæ este pregætit, dornic øi capabil de acest lucru, sau îl elibereazæ de provocærile parentale. Persona (Persona) O prezentare mascatæ a propriei persoane. De obicei se aflæ la nivelul vârstei de opt°doisprezece ani. Poziflie (Position) Concepflie privind starea OK sau ne°OK care justificæ o decizie; poziflia de pe care se joacæ jocurile. Prescripflie (Prescription) Set de precepte oferite de un pærinte grijuliu. Program (Program) Stilul de viaflæ ce rezultæ din toate elementele instrumentarului scenariului puse laolaltæ. Protocol (Protocol) Experienflele dramatice originare pe care se bazeazæ scenariul. Provocare (Provocation) Comportament neadaptativ încurajat sau cerut de pærinte. Concesiune (Racket) Sexualizarea, cæutarea øi exploatarea tranzacflionalæ a simflæmintelor neplæcute. Presiune anticipatæ (Reach Back) Perioada de timp în care un eveniment ce se va produce în viitor influenfleazæ comportamentul. Eliberare externæ (Release, External ) Intervenflie din afaræ care elibereazæ individul de cerinflele scenariului sæu. O interceptare. Eliberare internæ (Release, Internal) Condiflie încorporatæ în scenariu prin care individul este eliberat de scenariu. O øtergere. Re°parentaj (Re°Parenting) Întreruperea programærii parentale timpurii øi înlocuirea ei cu un program nou, mai adaptativ, prin regresie, în special la schizofrenici. Rol (Role) Set de tranzacflii desfæøurate în oricare dintre cele trei stæri ale Eului, în conformitate cu cerinflele scenariului. Moø Cræciun (Santa Claus) Sursa iluzorie a cadoului iluzoriu în aøteptarea cæruia îøi petrece viafla Copilul. Scenariu de viaflæ (Script) Un plan de viaflæ bazat pe o decizie luatæ în copilærie, întærit de pærinfli, justificat de evenimentele ulterioare øi care culmineazæ printr°o alternativæ aleasæ. Antitezæ (Antithesis) Comandæ care contrazice direct porunca parentalæ; o intervenflie terapeuticæ ce determinæ eliberarea temporaræ sau permanentæ de cerinflele scenariului. O eliberare externæ.

504

Eric Berne

Instrumentar (Apparatus) Cele øapte elemente care alcætuiesc un scenariu. Scenariu de tip „Ai voie“ (Can Script) Scenariu exprimat în termeni pozitivi. Scenariul de tip „N°ai voie“ (Can’t Script) Scenariu exprimat în termeni negativi. Inventar operaflional (Check List) O listæ de întrebæri atent alese øi formulate astfel încât sæ se obflinæ prin ele cea mai mare cantitate de informaflie privind scenariul, cu cât mai puflinæ ambiguitate. Comenzi (Controls) Ræsplata, poruncile øi provocærile care controleazæ comportamentul în ton cu scenariul individului. Valutæ (Currency) Mijlocul prin care se ajunge la ræsplata prevæzutæ în scenariu: de exemplu, cuvinte, bani sau flesuturi vii. Directive (Directive) Comenzi, modele øi alte unelte ale scenariului. Condus (Driven) Despre persoana care trebuie sæ îndeplineascæ, cu orice prefl, ceea ce cere scenariul sæu, dar pe lângæ asta poate sæ se øi distreze. Episcenariu (Episcript) Un exces de programare parentalæ. Vezi Suprascenariu. Echipament (Equipment) Stimulii øi reacfliile parentale din care individul îøi construieøte instrumentarul scenariului. Eøec (Failure) Dacæ scenariul nu poate fi dus la îndeplinire, conduce la disperare. Formulæ (Formula) Succesiunea de evenimente esenfliale pentru progresul unui scenariu, exprimatæ într°o formulæ folosind litere: PTI → Pr → S → CI. Hamartic (Hamartic) Scenariu cu un final autodistructiv, tragic. Matrice (Matrix) O diagramæ care înfæfliøeazæ directivele parentale ce alcætuiesc baza scenariului. Ræbufnire (Outbreak) (sau Ræbufnire a scenariului) Trecerea de la un comportament controlat mai mult sau mai puflin raflional la o scenæ conformæ cu scenariul. Suprascenariu (Overscript) Un exces de programare parentalæ transmis de la o persoanæ la alta, cum ar fi de la pærinte la copil. Persoana care defline la un moment dat acest „cartof fierbinte“, oricare ar fi ea, are un suprascenariu. Episcenariu. Ræsplatæ (Payoff) Destinul final sau etalarea finalæ care marcheazæ sfârøitul unui plan de viaflæ. Primitiv (Primal) Cea mai timpurie versiune a scenariului, bazat pe felul cum interpreteazæ sugarul drama familialæ.

Ce spui dupæ „Bunæ ziua“?

505

Dominat (Ridden) Despre persoana care trebuie sæ se concentreze asupra scenariului ei, ignorând orice altceva. Decor (Set) Contextul ca de vis în care Copilul interpreteazæ scenariul. Semn (Sign) Un element comportamental deosebit care oferæ un indiciu privind scenariul pacientului. Semnal (Signal) O miøcare sau un tic care marcheazæ comportamentele conforme cu scenariul. Spafliu (Space) Spafliul în care au loc tranzacfliile decisive ale unui scenariu. Temæ (Theme) Cele mai frecvente sunt iubirea, ura, ræzbunarea øi gelozia. Vitezæ (Velocity) Numærul de comutæri de rol care survin într°un scenariu într°o unitate de timp datæ. Lume (World) Lumea distorsionatæ în care se desfæøoaræ scenariul. În ton cu scenariul (Scripty) Comportament ce pare motivat mai mult de un scenariu decât de considerente raflionale. Antidotul blestemului (Spellbreaker) O eliberare internæ, încorporatæ în scenariu. Breøæ (Slot) Un loc din scenariu ce urmeazæ a fi ocupat de orice persoanæ care reacflioneazæ corespunzætor cu cerinflele respective. Piedicæ (Stopper) O poruncæ sau interdicflie din scenariu Mângâiere (Stroke) O unitate de confirmare, cum ar fi „Bunæ ziua“. Analizæ structuralæ (Structural Analysis) Analiza personalitæflii sau a unei serii de tranzacflii, din perspectiva stærilor de Pærinte, Adult øi Copil ale Eului. Tricou inscripflionat (Sweatshirt) Un motto al vieflii ce se poate deduce din conduita persoanei. Comutare (Switch) 1. Trecerea de la un rol la altul într°un joc sau într°un scenariu. 2. Manevræ prin care altæ persoanæ este forflatæ sau determinatæ sæ schimbe rolurile. Comutator (Switch) Stimul intern sau extern care opreøte comportamentul adaptativ. Ipotezæ terapeuticæ (Therapeutical Hypothesis) Ipotezæ privind valoarea unei operafliuni terapeutice planificate. Totem (Totem) Animal care°l fascineazæ pe individ øi°i influenfleazæ comportamentul. Cupon (Trading Stamp) O træire afectivæ „colecflionatæ“ ca recompensæ în joc.

506

Eric Berne

Tranzacflie (Tranzaction) Un stimul tranzacflional de la o anumitæ stare a Eului agentului, plus o reacflie tranzacflionalæ de la o anumitæ stare a Eului respondentului. Tranzacflia este unitatea de bazæ a acfliunii sociale. Analizæ tranzacflionalæ (Transactional Analysis) (1) Sistem de psihoterapie bazat pe analiza tranzacfliilor øi a lanflurilor de tranzacflii care au loc în timpul øedinflelor de terapie. (2) Teorie a personalitæflii bazatæ pe studiul anumitor stæri ale Eului. (3) Teorie a acfliunilor sociale bazatæ pe analiza riguroasæ a tranzacfliilor, într°un numær exhaustiv øi finit de clase, pe baza stærii specifice a Eului implicatæ. (4) Analiza tranzacfliilor izolate, cu ajutorul diagramelor tranzacflionale; aceasta este analiza tranzacflionalæ propriu°zisæ. Învingætor (Winner) Cel care°øi atinge scopul declarat. Mamæ°vræjitoare (Witch Mother) Starea de Copil a Eului mamei, care formeazæ Pærintele stærii de Copil a fiului ei øi°i ghideazæ scenariul tragic. Într°un scenariu productiv, se numeøte Zâna°naøæ. Imaginea despre lume (World View) Imaginea distorsionatæ a Copilului cu privire la lume øi la oamenii din jurul sæu, pe care i se întemeiazæ scenariul.

LISTA FIGURILOR 1A Diagrama structuralæ a personalitæflii 1B O diagramæ structuralæ informalæ 1C Diagramæ structuralæ de gradul doi 1D Aspecte descriptive ale personalitæflii 2A O tranzacflie complementaræ 2B O diagramæ relaflionalæ 3A Tranzacflia încruciøatæ de tipul I 3B Tranzacflia încruciøatæ de tipul II 4A O tranzacflie unghiularæ reuøitæ 4B O tranzacflie duplex 5 Un arbore genealogic în ton cu scenariul 6 Un tânær alcoolic 7 Originea poruncilor din scenariu øi punctul lor de inserflie 8 O doamnæ frumoasæ 9 Un învingætor muncitor 10 Autonomia iluzorie 11 Autonomie adeværatæ 12 Triunghiul dramei 13 O cælætorie PAC prin psihism 14 O matrice de scenariu goalæ 15 O paradæ a familiei 16 Transmiterea culturalæ 17 Transmiterea de la bunici 18 Tranzacflia permisiunii 19 Matricea scenariului lui Clooney 20A Structura psihobiologicæ a Copilului 20B Funcfliile descriptive ale Copilului