Ovidiu Metamorfoze Cartea 10 [PDF]

Zitiervorschau

METAMORFOZE.

CARTEA X

CARTEA X 1Coborîrea lui Orpheus în infern — 2Metamorfoza lui Athis în pin şi a lui Cyparissus în chiparos — 3Ganymede este ridicat în Olimp — 4Metamorfoza lui Hyacinthus în floare — 5Metamorfoza Ceraştilor în tauri, a Propoetidelor în pietre — 6Schimbarea statuii lui Pygmalion în femeie — 7Schimbarea Myrrhei în arbore — 8Schimbarea lui Adonis în dediţel, a Atalantei în leoaică şi a lui Hippomene în leu

1.Coborîrea lui Orpheus in infern De aici Hymeneu îmbrăcat în intr-o haină galbenă strălucitoare, strabatand văzduhul nemăsurat,se îndreaptă spre ţinuturile ciconilor 1 şi zadarnic îl cheamă cu glasul său Orpheus. El a răspuns într-adevăr chemării, dar n-a adus nici cuvinte solemne, nici faţă veselă, nici semne fericite; chiar făclia pe care a ţinut-o a sfîrîit mereu cu un fum lăcrămos şi, oricît a fost mişcată, n-a produs flacără. Urmarea a fost mai nefericită decît se bănuia, căci, pe cînd se plimba prin iarbă însoţită de o ceată de naiade, noua soţie2, cu care se căsătorise de curînd, a murit fiind rănită la călcîi de dintele unui şarpe. După ce a plîns-o destul în faţa cerului, cîntăreţul din Rhodope, hotărît să înduplece cu rugăminţi chiar împărăţia umbrelor, a îndrăznit să se coboare pe poarta Taenarului 3 pînă la Styx4. Trecînd printre mulţimile uşoare şi printre chipurile celor ce au avut parte de morminte, a mers la Persephona5 şi la stăpînul care deţinea domniile triste ale umbrelor, unde, strunind coardele pentru cîntec, astfel a grăit: „O, zeităţi ale lumii subpămîntene în care venim toţi cei ce sîntem născuţi muritori, îngăduiţi, de se poate, să vorbesc adevărul, lăsînd la o parte ocolişurile unei vorbiri meşteşugite. N-am venit aici ca să văd Tartarul cel întunecat, nici să leg monstrul cel cu trei capete şi cu şerpi ca ai Meduzei în jurul gîtului6. Soţia mea e pre-cina acestui drum. O viperă călcată i-a trimis veninul în corp şi i-a răpit anii tinereţii. Am voit să pot suporta şi nu voi nega că am încercat. Amor a învins. Acest zeu e bine cunoscut în lumea celor de sus. Nu ştiu dacă e şi aici, totuşi cred că se găseşte şi aci la locul său şi, dacă nu e mincinoasă vechea poveste cu răpirea7, şi pe voi tot dragostea v-a unit. Vă conjur pe aceste locuri pline de groază, pe acest haos imens şi pe tăcerile marii împărăţii, desfaceţi destinele prea repede terminate ale Eurydicei. Toţi vă sîntem datornici vouă şi, dacă zăbovim puţin în viaţă, mai curînd sau mai tîrziu spre acelaşi locaş pornim. Aci tindem toţi, aceasta este cea din urmă casă şi sub puterea voastră sînt cele mai îndelungate împărăţii ale neamului omenesc. Şi ea, după ce va ajunge la anii bătrîneţii, se va supune legilor voastre. Vă cer să-i daţi să se folosească de dreptul ei. Iar dacă destinele refuză această îngăduinţă pentru soţia mea, eu în nici un chip nu vreau să mă mai întorc. Bucuraţi-vă de moartea amîndurora!" Pe cînd el spunea aceste cuvinte şi mişca cu degetele coardele lirei după vorbe, sufletele palide îl plîngeau. Tantal nu mai încercă să prindă unde înşelătoare. Roata lui Ixion se opri înmărmurită. Vulturii nu mai sfîşiară ficatul lui Tityos. Urmaşele lui Belus statură lingă vasele lor şi tu, Sisif 8, ai şezut pe piatra ta. Se spune că atunci, pentru, prima dată, genele Eumeni-delor 9 s-au umezit de lacrimi, învinse de cîntec. Nici regeasca soţie, nici regele infernului nu pot 'respinge rugăminţile. O cheamă pe Eurydice. Ea era între umbrele de curînd venite şi mergea cu pas anevoios din cauza ranei. 1

Ciconil, populaţie pe coastele Traciei, între Hebru şt Lissus. Eurydice. 3 Taenarus, promontoriu cu un oraş cu acelaşi nume la extremitatea