Organizarea Social-Politica A Geto-Dacilor [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “DANUBIUS “ FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE GALATI

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA A GETODACILOR INAINTE SI DUPA OCUPATIA ROMANA. ASPECTE COMPARATIVE

PROFESOR COORDONATOR: Lect. univ. dr. Gheorghe Ştefan STUDENT:

Elena Dana Burlacu

BOTOSANI 2015

Geto-dacii fac parte din grupul etnic al tracilor. Ei au patruns in teritoriul de acum al tarii noastre in Neoliticul tarziu, in cadrul procesului de indoeuropenizare a spatiului Carpato- Dunareano- Pontic. Ei au creat o stralucita civilizatie a bronzului pe un intins areal geografic limitat la N de zona pripetului, la S de M Egee, la E de gurile Bugului si la V de Dunarea Panonica. In cadrul neamului tracic s-au cristalizat geto-dacii care sunt creatorii si purtatorii epocii fierului la noi si sunt cel mai important neam tracic din punct de vedere al civilizatiei materiale si spirituale, cat si din perspectiva organizarii politice pe care ei l-au atins. Procesul de cristalizare a geto-dacilor ca grup etnic distinct s-a desfasurat pe un teritoriu limitat la N de C Paduras, la S de Mtii Enzi, la E de Nistru si la V de Tisa. Rezulta ca geto- dacii sunt autohtoni pe aceste tinuturi. Prezenta statornica pe teritoriul tarii noastre e mentinuta din sec VI i.Hr. Izvoarele latine ii denumesc daci (triburile intracarpatice), iar cele grecesti, geti (triburi extracarpatice). Denumirile nu au o conotatie etnica, ci pur teritoriala. Asa cum arata Strabon in "Geografia", getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor. Istoria antica ne-a transmis informatii importante privind modul de viata, dezvoltarea economica si sistemul de realizare a conducerii sociale. Datele se completeaza cu cele extrase din investigatiile arheologice si intregesc imaginea organizarii societatii geto-dace.

2

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA A

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA A

GETO-DACILOR INAINTE DE OCUPATIA

GETO-DACILOR DUPA OCUPATIA

ROMANA Organele centrale ale statului

ROMANA Organele centrale

Statul era condus de persoana regelui, ca Guvernatorul sef

al

aristocratiei

de

tip

sclavagist,

el

Dacia

reprezentand puterea suprema.

,

fiind

provinicie

imperiala,

subordonata direct imparatului, era condusa de

In scurta existenta a statului geto-dac s-a un reprezentant al acestuia numit Legatus manifestat tendinta de transmitere ereditara a augusti pro praetore. Acesta era din ordinul tronului, ca dovada fiind faptul ca tendinta nu s-a senatorial al Romei si de rang consular adica fost putut impune definitiv.

consul la Roma.

Ca o particularitate a succesiunii la tron Rangul sau se justifica prin faptul ca avea in observam faptul ca nu numai descendentii subordine mai multe regiuni. El avea depline regelui aveau acest drept, dar si fratii regelui, puteri administrative, jurisdictionale si militare. precum si marele preot.

Aceasta situatie s-a mentinut intre anii 106-117

Marele preot era a II-a presoana dupa cat timp provincia a fost unitara. rege, indeplinind deci functia de vice-rege,

In Dacia Superior regatul devine de rang

izvoarele mentionandu-l ca avand o putere pretorian adica fost pretor la Roma pentru ca aproape regala. In afara de atributiile religioase avea in subordine o singura legiue, a XIII-a el indeplinea si atributia de judecator suprem, Gemina, cu sediul la Apul. stiut fiind ca normele juridice in epoca veche

Capitala provinciei se mentine la Ulpia

erau foarte mult tributare religiei.

Traina Sarmizegetusa.

Pe langa rege exista si o curte, formata

In Dacia Inferior si in Dacia Porolisensis

din inalti dregatori executanti ai poruncilor conducerea era exercitata de un procurator regale.

presidial (praeses) din ordinul ecvestru investit Despre acest sistem de dregatorii nu cu ius gladii care ii dadea competente depline in

cunoastem foarte multe, cu exceptia inscriptiei domeniul civil, administrativ, judiciar si militar. de la Dionisopolis, pusa in cinstea lui Acornion,

Capitala Daciei Inferior era la Drobeta

grec fiind trimis de cetatea sa cu o solie la iar a Daciei Porolisensis la Napoca. marele rege Burebista. Regele Burebista nu numai

ca

a

acordat

protectia

sa

Dupa ultima organizare a lui Marc

cetatii Aurelius, Dacia Malvensis este condusa de un

Dionisopolis, dar l-a si oprit pe Acornion ca procurator presidial. Dacia Porolisensis este prim sfetnic si ambasator.

condusa 3

de

comandantul

legiunii

a

V-a

Acornion s-a bucurat de aceasta cinste ani Macedonica, transferata de Marc Aurelius din indelungati, de unde rezulta ca dregatoriile aveau Dobrogea in N provinciei iar Dacia Apuleius un caracter de stabilitate si continuitate.

este condusa de un guvernator numit Legatus augusti pro praetore daciarum trium (Regatul celor 3 Dacii) care revine la rangul sau consular deoarece ii sunt subordonate mai multe regiuni. Concilium provinciae Tot la nivel central functiona consilium provinciae sau concilium Daciarum trium, care era format din reprezentanti ai oraselor alesi din ordinul decurionilor si ordinul ecvestru si care se intrunea o data pe an la Sarmizegetusa. Atributiile adunarii erau pur consultative. Ea putea inregistra plangeri ale provincialilor impotriva administratiei romane si le putea inainta imparatului. O atributie importanta era si intretinerea cultului imparatului si al Romei in tanara provincie.

Organele locale

Organele locale in Dacia

In ceea ce priveste organizarea locala Suidas ne In localitatile urbane: arata ca unii erau pusi mai mari peste triburile

Civilizatia romana a adus cu sine o

agricole,iar altii,din jurul regelui erau pusi la inflorire a oraselor fara precedent in Dacia. baza cetatilor a.i. observam ponderea pe care o Orasele erau de 2 categorii: colonii si municipii. avea agricultura in statul sclavagist geto-dac, dar

Coloniile

erau

locuite

de

cetatenii

si organizarea sistemului de aparare, in centrul romani. Ele beneficiuau de ius italicum, o careia se gaseau cetatile intarite.

fictiune care asimila pamantul provinciei solului italic a.i. asupra pamantului coloniei investita cu ius italicum se putea exercita dreptul de proprietate quiritara. Municipiile erau locuite de latini si peregrini avand la conducere insa tot cetateni 4

romani. Atat coloniile cat si municipiile erau organizate dupa modelul Romei a.i. scriitorul Aulus Gelius le-a numit mici efigii le poporului raman. Conducerea oraselor Era exercitata de un consiliu municipal asemanator senatului Romei format din cetateni romani, ingenui, cu o varsta de peste 25 de ani si cu o avere mai mare de 100000 de sesterti.. Numarul lor varia intre 30-50, fiind fixat prin actul de intemeiere al orasului. Ei formau ordinul decurionilor si erau alesi de magistrati numiti quinquenalis. Intre atributiile lor

se

numarau acordarea de proprietati, solutionarea problemelor edilitare, organizarea de jocuri si spectacole,

intretinerea

cultului

Romei

si

numirea magistratilor municipali. Cei mai importanti magistrati municipali se numeau in colonii duumviris iure dicundo si in municipii quattuorviri

iure dicundo si aveau

atributii judiciare. In orase mai functionau si edilii care aveau atributii: intretinerea drumurilor si a cladirilor publice si aprovizionarea pietelor, si questorii care se ocupau cu administrarea finantelor si a bunurilor oraselor. Mai existau si magistratii sacerdotali dupa modelul colegiilor romane si anume pontifii, laminii, augurii. In esalonul II in conducerea oraselor regasim

ordinul

augustalilor

formate

din

persoane care nu aveau acces la ordinul 5

decurionilor fiind latini sau peregrini dar care trebuiau sa dispuna de o avere considerabila intrucat cinstea de a face parte din acest ordin ii obliga la donatii

banesti catre oras pentru

sustinerea lucrarilor si activitatilor publice. In randul al III-lea erau colegiile, asociatii constituite pe diferite criterii (etnic, professional,

religios),

tot

dupa

modelul

colegiilor romane. Asociatiile profesionale aveau o structura similara cu cea a armatei organizate in centurii si decurii, conduse de un prefectum sau magister, care se puneau sub protectia unuui inalt personaj numit patronus sau defensor. Localitatiile rurale Erau de doua tipuri, fie dupa modelul autohton, al obstilor satesti geto-dace, fie dupa modelul administratiei romane. Dupa modelul roman satele se clasificau in pagus si vicus. Pagile sunt sate existente pe teritoriul coloniilor, de

multe

ori

conduse

de

un

reprezentant al orasului, membru al ordinului decurionilor. Viciile sunt sate mai mici situate la mai mare departare de orase si conduse de un prefectus sau magister. Stationes sunt punctele vamale, fiscale, postale, de paza si de control al drumurilor si granitelor. Canavele sunt asezari care au luat nastere pe langa castre fiind populate de familiile 6

soldatilor, de mestesugari si negustori. La acestea puteam adauga si stiatiunile balneare. Organizarea financiara Era condusa de un procurator financiar care-si avea sediul in capitala unde erau centralizate

toate

veniturile

si

impozitele

provinciei. In Dacia Inferior, in Dacia Porolisensis si in

Dacia

reveneau

Malvensis

atributiile

procuratorilor

financiare

presidiali

care

conduceau provinciile respective. Dupa mutarea legiunii a V-a in Dacia Porolisensis competenta financiara i-a revenit unui

procurator

financiar

subordonat

comandantului legiunii. Impozitele erau stabilite in urma unor recesaminte efectuate din 5 in 5 ani de magistrati speciali numiti duumviri quinquenalis.

.

Impozitele erau de 2 tipuri: - directe (tributa) - indirecte (vectigalia) Impozitele directe purtau asupra solului, tributum soli, si aspupra persoanelor, tributum capitis. Impozitele indirecte erau de 5% pe mosteniri si eliberari de sclavi, 4% pe vanzarile de sclavi, 1 % pe vanzarile de marfuri si 2.5% pe circulatia marfurilor si a persoanelor. Au fost organizate oficii vamale cu functionari specializati care colectau aceste impozite. Organizarea armatei 7

In Dacia au mai ramas cativa ani dupa cucerire leguinile care au participat la razboaiele de cucerire, dupa care ele au fost tarnsformate in alte provincii. Legiunea care a stationat in Dacia de la cucerire si pana la retragerea aureliana este legiunea a XIII-a Germina. Ulterior a fost deplasata in Dacia Porolosensis legiunea a V-a Macedonica. In afara de legini in Dacia au mai stationat si trupe auxiliare, cohorte si ale, precum si detasamente militare numite numeri, si trupe neregulate. Sistemul de aparare era format din valuri de pamant, castre si castele.

Institutia proprietatii

Institutia proprietatii Cunoaste mai multe forme:

In ceea ce priveste institutia proprietatii,aceasta

1.Proprietatea quiritara. Putea fi exercitata doar

era de 2 tipuri  

de cetatenii romani si doar asupra pamanturilor

proprietatea individuala proprietatea colectiva Obiectul

proprietatii

care beneficiau de ius italicum. private

il 2.Proprietatea provinciala. Se exercita in mare

constituiau:   

parte

pamantul sclavii vitele,

de

provinciali

(peregrini)

asupra

pamanturilor provinciei. Jurisconsulti romani au incercat sa defineasca folosind conceptele timpului si au desemnat-o prin possessio et

iar titularii ei erau tarabostes (pileati)

uzusfructus. Romanistii moderni au ajuns la

La celalalt pol al societatii se aflau

concluzia ca provincialii geto-daci exercitau un

comati (copileati), taranii liberi si mestesugari,

veritabil drept real asupra pamantului pe care l-

organizati in obsti satesti.

au numit dreptul de proprietate provinciala. 8

Pamanturile obstilor erau

Titularii lui puteau transmite pamantul prin acte

nehotarnicite cultivarea lor facandu-se

intre vii si mortis causa, il puteau greva cu

dupa regula asolamentului, si anume, in

sarcini si servitutii.

fiecare an pamantul era impartit in loturi atribuite fiecarei familii, prin tragere la sort, in folosinta individuala. Dupa strangerea recoltei care intra tot in proprietate comuna, pamantul reintra in folosinta obsteasca, iar anul urmator se atribuia printr-o noua tragere la sorti.

Institutia casatoriei

Institutia casatoriei

Herodot arata ca in neamurile tracice exista În materia căsătoriei peregrinii puteau încheia obiceiul ca sotia sa fie cumparata de la parinti de căsătorii între ei,era cunoscută de asemenea catre sotul sau, de unde rezulta situatia inferioara instituţia tutelei şi cea a adopţiunii fraterne,care a a femeii in cadrul casatoriei, situatie sustinuta si stat la baza instituţiei înfrăţirii din dreptul feudal. de Ovidiu care in poeziile sale relateaza muncile Erau cunoscute şi căsătoriile dintre cetăţenii grele la care era supusa femeia geto-daca.

romani şi peregrini.însă acestea nefiind valabile

Horatiu in “Odele” sale arata ca femeia conform dreptului civil roman,care cerea ca contribuia la casatorie cu o zestre, cuvant de ambii soţi sa aibă cetăţenie romana, tatăl nu origine geto-daca, insa tot el subliniaza ca cea dobândea puterea părintească (patria potestas) mai imoprtanta zestre a femeii era virtutea ei.

asupra copiilor şi nu se produceau efectele în materia succesiunii.

9