Organizarea Productiei Individuale Si de Serie Mica [PDF]

Zitiervorschau

ARGUMENT

Producţia de bunuri materiale a cunoscut în timp o continuă evoluţie. Creşterea productivităţii muncii a determinat trecerea de la o industrie de tip artizanal, în carerolul hotărâtor îl deţine munca manuală, la una de tip manufacturier. Într-o economie modernă poate şi trebuie să coexiste întreprinderi mari, mijlociişi mici, fiecare cu avantajele şi dezavantajele lor. Organizarea unei intreprinderidepinde în mod esenţial de importanţa sa şi de tipurile de produse fabricate. Se poateconsidera că resursele unei intreprinderi sunt organizate după o structură determinată defuncţiile sale. În introducerea noilor tehnologii robotizate cea mai mare importanţã o auactivitãţile de pregãtire organizatoricã. S-a constatat cã în multe cazuri fondul de timpal tehnologiilor robotizate este folosit în proporţie de numai 50-55%. Aceastã situaţienu se datoreazã unor erori tehnologice privind construcţia sau modul de operare alcalculatorului, ci unei incorecte organizãri şi conduceri ale unitãţilor de producţie. Aceasta înseamnã cã pericolul modificãrilor tehnologice nu constã în efectulacestora asupra omului, ci mai curând în imposibilitatea acestora de a le recunoaşte şideci de a-i sesiza şi influenţa efectele. În producţia de serie mică şi mijlocie, îmbunătăţirea tehnologiilor şi creşterea performanţelor maşinilor-unelte nu pot, singure, conduce la creşterea eficienţeifuncţionării sistemului industrial. Rezerve mari de raţionalizare se află în domeniulautomatizării şi conducerii, acestea avînd rolul să asigure sincronizarea multitudinii deactivităţi diferite, specifice acestui tip de producţie. Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100 anisi constituie un mod de raspuns la modificarile aparute în mediul economic în careactiveaza. În cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de fabricatie îsi schimbamodul de a raspunde unor sarcini diverse de fabricatie în conditiile de eficienta sicompetitivitate. Introducerea robotizãrii modificã situaţia financiarã a unitãţii industriale mãrinduivolumul de mijloace fixe, îmbunãtãţind condiţiile de producţie, ceea ce va duce lacreşterea fiabilitãţii sistemelor operative, de execuţie şi de conducere.

Dezvoltarea sistemelor flexibile de fabricaţie precum şi introducerea robotizãriiconstituie direcţii noi de organizare, inducând efecte importante asupra tuturor subsistemelor de producţie. Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta un raspuns dat unor cerinte specifice dar nu constituie o solutie universala aplicabila în orice conditii.Flexibilitatea estecalitatea unui sistem tehnologic de a se adapta la sarcini de producţie diferite, atât din punctul de vedere al formei şi dimensiunilor produsului, cât şi din punctul de vedere aloperaţiilor tehnologice care trebuie efectuate pentru producerea lui. Un sistem flexibil de fabricatie este un sistem de productie capabil sa seadapteze la sarcini de productie diferite atât sub raportul formei si dimensiunilor cât sial procesului tehnologic care trebuie realizat. Existenţa în cadrul întreprinderii a unui tip de producţie sau altul determină înmod esenţial asupra metodelor de organizare a producţiei şi a muncii, amanagementului, a activităţii de pregătire a fabricaţiei noilor produse şi a metodelor deevidenţă şi control a producţiei. Astfel, pentru tipul de producţie de serie mare şi demasă, metoda de organizare a producţiei este sub forma liniilor de producţie în flux, iar pentru tipul de producţie de serie mică şi individuală organizarea producţiei se facesub forma grupelor omogene de maşini. Pentru tipul de producţie de serie mijlocie sefolosesc elemente din cele două metode prezentate anterior. Dimensiunea optimă a întreprinderii presupune cunoaşterea şi aprecierea câtmai exactă a capacităţii pieţei, ţinând seama, în primul rând, de mărimea cererii, demărimea şi volumul vânzărilor. Dimensiunile diferite ale întreprinderilor conduc laobţinerea de bunuri la costuri diferite, ceea ce prezintă interes pentru analizacomparativă a factorilor de competitivitate şi rentabilitate. Productia de serie mica si cea individuala au ca principal avantaj flexibilitatea. De aceea, acest tip de organizare a productiei a cunoscut o larga raspandire in economiamondiala si constituie inca, un sistem actual de organizare al productiei, având invedere, fluctuatiile in ceea ce priveste cerintele pietei mondiale, dar mai alesinstabilitatea ce caracterizeaza piata ţarilor aflate in perioada de tranzitie, asa cum e siRomânia. Tendinţele actuale şi de perspectiva ale întreprinderilor mici şi mijlocii în lume sunt :

1. Creşterea spectaculoasă a ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în majoritateaţărilor depăşind 90% din totalul întreprinderilor existente, astfel:Japonia 99,3% - Franţa 96% - Canada 98% - Germania 94% - Italia 97% - Austria 97,5% 2. Imaginea potenţialului economic este dată de aportul întreprinderilor mici şi mijlociiîn realizarea unor indicatori, cum ar fi efectivele de salariaţi, volumul de investiţii,valoarea adăugată, cifra de afaceri, exportul. Având in vedere cele de mai sus, am considerat ca „Organizarea productieide serie mica si unicate in intreprinderile industriale”este o tema interesanta si deactualitate. CAPITOLUL I. PROCESUL DE PRODUCTIE SI ORGANIZAREA LUI 1. 1. Definirea conceptului de proces de productie Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunurimateriale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie. Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atâtactivităţi de fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilareîn fabricaţie a noilor produse etc. Producţia este activitatea sociala in care oamenii exploateaza si modificaelemente din natura cu ajutorul mijloacelor de productie, in vederea realizarii de bunurimateriale destinate necesitatilor de consum. Fabricaţia este o activitate de producţie care transformă materiile prime în produse finite de un nivel calitativ cât mai ridicat şi cu costuri cât mai reduse.Procesul de producţie este format din: • procesul tehnologic ; • procesul de muncă. Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care serealizează un produs sau repere componente ale acestuia.

Procesul tehnologic modificăatât forma şi structura cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează. Procesele de producţie sunt: • elementare; • complexe. Procesele de producţie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se obţine printr-o singură operaţie tehnologică.Procesele de producţie complexe există atunci când asupra obiectelor muncii se executămai multe operaţii tehnologice. Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupraobiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă. Pe lângă procesele de muncă şi tehnologice în unele ramuri industriale există şi Procesenaturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice subacţiunea unor factori naturali (industria alimentară – procese de fermentaţie, industriamobilei - procese de uscare a lemnului etc.) 1. 2. Tipologia proceselor de producţie Datorită marii diversităţi a proceselor de producţie acestea trebuie grupate îngrupe de procese care au caracteristici comune în funcţie de anumite criterii de grupare. Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de producţie sunt: a) după modul de participare la obţinerea produsului finit; b) după gradul de continuitate; c) după modul de obţinere a produsului finit; d) după gradul de periodicitate; e) după natura tehnologică. a) În funcţie de modul cum participă la realizarea produsului finit procesele de producţie sunt: • procese de producţie de bază; • procese de producţie auxiliare; • procese de producţie de servire; • procese de producţie anexă.

Procesele de producţie de bază transformă materiile prime şi materiale în produse finitecare constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii: procese de prelucraremecanică şi montaj în construcţii de maşini, ţesătorie în industria textilă etc. Procesele de producţie de bază pot fi la rândul lor: • procese de bază pregătitoare; • procese de bază prelucrătoare; • procese de montaj-finisaj. Procesele de bază pregătitoare pregătesc materiile prime şi materialele pentru prelucrarea propriu-zisă - procesele de turnare şi forjare în industria construcţiilor demaşini, procesele de vopsire şi filatura din industria textilă, procesele de croit înindustria confecţiilor sau de încălţăminte. Procesele de bază prelucrătore efectuează operaţii de prelucrare propriuzisă amateriilor prime şi a materialelor în vederea transformării lor în prodúcele finiteprocese de prelucrări mecanice în construcţii de maşini, procesele de ţesătorie înindustria textilă, procesele de coasere în confecţii etc. Procesele de bază de montaj-finisaj sunt acele procese care asigură obţinere formeifinale a produsului înainte de livrarea la consumator. Procesele de producţie auxiliare asigură obţinere unor produse sau lucrări care nuconstituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar care asigura buna funcţionarea proceselor de producţie de bază - procesele de reparare a utilajelor şiechipamentelor, de obţinere a SDV-urilor necesare în procesele de producţie de bază,de obţinere a diferitelor feluri de energie etc. Procesele de producţie de servire asigură obţinerea unor servicii care un constituieobiectul activităţii de bază al întreprinderii, dar ajută la buna desfăşurare a proceselor de producţie de bază şi auxiliare-procesele de transport intern, de depozitare sau detransport a diferitelor feluri de energie pe cabluri sau conducte. b)După gradul de continuitateprocesele de producţie sunt: • procese de producţie continue; • procese de producţie periodice. Procesele de producţie continue se caracterizează prin aceea că asigură otransformare continuă a materiilor prime în produse finite în instalaţii de aparatură, pe tot parcursul fluxului de producţie parametrii tehnologici având aceleaşi valori.

Procesele de producţie periodice se caracterizează prin aceea că produselesunt elaborate sub formă de şarje la distanţe de timp egale cu timpul necesar pentruelaborarea unei şarje. c)După modul de obţinere a produselor finite din materia primă procesele de producţie sunt: • procese de producţie directe; • procese de producţie sintetice; • procese de producţie analitice. Procesele de producţie directe se caracterizează prin aceea că produsulfinit se obţine ca urmare a executării unor operaţii succesive asupra aceleiaşimaterii prime - procese de obţinere a produselor lactate, de obţinere a zahărului etc. Procesele de producţie sintetice conduc la obţinerea produsului finit după prelucrarea succesivă a mai multor materii prime - procese de producţie din construcţiide maşini, confecţii, industria alimentară etc. Procesele de producţie analitice conduc la obţinerea a mai multor produsefinite în urma unor prelucrări succesive a unei singure materii prime - procesele de producţie din petrochimie, rafinării etc. d)După gradul de periodicitate procesele de producţie sunt: • ciclice; • neciclice. Procesele de producţie ciclice au caracter repetitiv şi sunt specifice tipului de producţiede serie mare sau de masă. În cadrul acestor procese prelucrarea produselor se face peloturi de fabricaţie sau sub formă de şarje. Procesele de producţie neciclice se repetă la perioade mari de timp şi sunt specifice pentru tipul de producţie de serie mica sau unicate. e)În funcţie de natura tehnologică a operaţiilor, procesele de producţie sunt: • procese chimice; • procese de schimbare a configuraţiei; • procese de asamblare; • procese de transport. Procesele chimice se efectuează în instalaţii capsulate în cadrul cărora materiile primese transformă în urma unor reacţii chimice sau termochimice - procese din industriaaluminiului, a maselor plastice, a petrolului etc.

Procesele de schimbare a configuraţiei au la bază operaţii de prelucrare mecanică amateriilor prime cu ajutorul unor maşini sau agregate tehnologice procese de strunjire,rectificare, frezare etc. Procesele de asamblare asigură sudura , lipirea sau montajul unor subansamble învederea obţinerii produsului finit. Procesele de transport asigură deplasarea materiilor şi materialelor de la un loc demuncă la altul în interiorul întreprinderii 1. 3 . Factorii care influenţează asupra modului deorganizare a proceselor de producţie Modul de organizare a procesului de producţie este influenţat de o serie de factori,dintre care cei mai importanţi sunt • felul materiilor prime folosite; • caracterul produsului finit; • felul procesului tehnologic utilizat; • volumul producţiei fabricate etc. a )Felul materiilor prime folosite determină gruparea proceselor de producţie îndouă mari grupe: • grupa proceselor de producţie extractive; • grupa proceselor de producţie prelucrătoare. Procesele de producţie extractive se caracterizează prin aceea că factorul uman cuajutorul mijloacelor de muncă acţionează în vederea extragerii din natură a unor minereuri, ţiţei, cărbune, lemn etc. fapt ce contribuie la adăugarea de valoare şi valoarede întrebuinţare transformându-le în materii prime. Procesele de producţie prelucrătoare au ca obiect prelucrarea materiilor primeextractive şi a celor din agricultură.În funcţie de felul materiilor prime utilizate există diferenţieri foarte mari din punctul devedere al organizării proceselor de producţie atât a celor de bază cât şi a celor auxiliaresau de servire. b)Felul produsului finit prin particularităţile de ordin constructiv sau prin forma şi proprietăţile sale determină o anumită organizare a procesului de producţie. Produsele finite pot fi grupate în două mari grupe:

• produse omogene, care au caracteristici identice în toată masa produsului; • produse eterogene, cu proprietăţi diferite în masa produsului. Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continuă în cadrul unor reţele de conducte,sau cu livrare discontinuă - livrare în butelii sau ambalate sub formă de pudră în cutiisau saci; produsele omogene pot fi şi sub formă solidă cu una, două sau trei dimensiunişi în acest caz livrarea lor se face sub formă solidă. Produsele eterogene sunt de uz curent sau de uz excepţional. c)Felul procesului tehnologic utilizat determină un anumit fel de operaţiitehnologice executate într-o anumită succesiune, anumite utilaje şi forţa de muncă de un anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi realizat prin două saumai multe variante de proces tehnologic, se pune problema alegerii acelei variante de proces tehnologic, care să conducă la obţinerea unor produse de calitatesuperioară şi cu cheltuieli cât mai reduse. În mod similar se pune problema influenţării procesului de producţie şi de către ceilalţifactori de influenţă ai acestuia. 1. 4 . Structura de producţie şi concepţie Structura de producţie şi concepţie a unei întreprinderi de producţie industrialase referă la numărul şi componenta unităţilor de producţie, de control şi cercetare,mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii, modul de organizare internă aacestora şi legăturile funcţionale care se stabilesc între ele în cadrul procesului de producţie şi cercetare. Structura de producţie şi concepţie este formata dintr-un număr stabilit de verigiorganizatorice de producţie dintre care cele mai des întâlnite sunt următoarele: • secţii de producţie, montaj sau "service"; • ateliere de producţie, montaj, proiectare; • laboratoare de control şi cercetare; • sectoare de producţie; • locuri de munca Secţia de producţie este o verigă de producţie, distinctă din punct devedere administrativ, în cadrul căreia se execută un produs, o parte a acestuia sau ofază

de proces tehnologic. Constituirea unei secţii de producţie îşi propuneorganizarea şi coordonarea unitară a activităţilor corelate din punct de vederetehnologic. În funcţie de felul proceselor tehnologice care se desfăşoară în cadrul secţiilor de producţie există: • secţii de bază; • secţii auxiliare; • secţii de servire; • secţii anexă. Secţiile de producţie de bază ale unei întreprinderi de producţie industrială se pot grupaîn mai multe categorii de secţii în funcţie de principiul care a stat la baza organizăriisecţiei: • secţii de bază organizate după principiul tehnologic; • secţii de bază organizate după principiul pe obiect; • secţii de bază organizate după principiul mixt. Secţiile de bază organizate după principiul tehnologic presupun amplasarea utilajelor şi a locurilor de muncă astfel încât să asigure executarea unui stadiu sau a unei faze de proces tehnologic. Conform acestui principiu există secţii de producţie de turnătorie,forja, prelucrări mecanice sau de montaj în industria construcţiilor de maşini, de filaturăşi ţesătorie în industria textilă etc. Secţiile de bază organizate după principiul tehnologic, în funcţie de operaţiiletehnologice care se execută în cadrul acestora se grupează în: secţii de bază pregătitoare; secţii de bază prelucrătoare; secţii de bază de montaj - finisaj. Atelierul de producţie este o verigă organizatorică care îşi poate desfăşuraactivitatea ca subunitate de producţie a unei secţii de producţie sau în modindependent şi atunci se deosebeşte de secţia de producţie doar prin volumul deactivitate care se desfăşoară în cadrul acestuia. Atelierul de proiectare este veriga structurală a cărei activitate este orientată înexecutarea acelor lucrări de proiectare de dimensiuni mai reduse şi care nu au fostexecutate de institutele de specialitate. De altfel existenţa acestui atelier, împreună cucea a laboratorului de control şi cercetare este impusă de situaţiile

în care trebuiescgăsite soluţii rapide în urma numeroaselor modificări ce pot surveni la cerereaconsumatorilor. Laboratorul de control şi cercetare este veriga organizatorică în cadrulcăreia se execută diferite analize şi măsurători a calităţii produselor şi a materiilor şi materialelor. Sectoarele de producţie sunt subunităţi ale atelierului, delimitate territorial unde se execută o anumită fază de proces tehnologic sau anumite componente ale unui produs.Într-un atelier de prelucrări mecanice poate exista sectorul de strunguri, de freze etc. Locurile de muncă sunt verigile organizatorice de bază ale întreprinderii industriale.Acestea ocupă o anumită suprafaţă de producţie dotată cu utilaj şi echipament tehnologic corespunzător destinat executării unor operaţii tehnologice sau servicii productive.Locurile de muncă pot fi specializate în realizarea unei operaţii, sau universale, cândexecută o varietate mare de operaţii. Tipuri de structuri de producţie şi concepţie : În funcţie de particularităţile fiecărei întreprinderi industriale, acesteia îi corespunde unanumit tip de structură de producţie şi concepţie. Activitatea de proiectare şi organizarea întreprinderilor industriale evidenţiază trei tipuri de structuri, şi anume: a) structura de producţie şi concepţie de tip tehnologic ;b) structura de producţie şi concepţie de tip pe obiect ;c) structura de producţie şi concepţie de tip mixt.

CAPITOLUL II. TIPURI SI MODURI DE PRODUCTIE 2. 1. Tipuri de producţie Organizarea producţiei în secţiile de bază este influenţată într-o măsură foartemare de tipul de producţe existent la un moment dat în cadrul întreprinderii. Tipul de producţie este o stare organizaţională determinată de nomenclatorul de produse ce urmează a fi prelucrat, volumul producţiei fabricate, gradul despecializare al întreprinderii şi modul de deplasare a produselor de la un loc demuncă la altul. În întreprinderile de producţie în funcţie de ansamblul acestor factoriexistă trei tipuri de producţie şi anume: • producţia unitară (sau de unicate) sau individuala; • producţia de serie (mică, mijlocie, mare); • producţia de masă. Existenţa în cadrul întreprinderii a unui tip de producţie sau altul determină înmod esenţial asupra metodelor de organizare a producţiei şi a muncii, amanagementului, a activităţii de pregătire a fabricaţiei noilor produse şi a metodelor deevidenţă şi control a producţiei. Astfel, pentru tipul de producţie de serie mare şi demasă, metoda de organizare a producţiei este sub forma liniilor de producţie în flux, iar pentru tipul de producţie de serie mică şi individualăorganizarea producţiei se face sub forma grupelor omogene de maşini. Pentru Ticul de producţie de serie mijlocie se folosesc elemente din cele două metode prezentateanterior. In producţia unitară, produsul este fabricat ca unicat sau in câteva exemplare,inconformitate cu necesităţile specifice. Realizarea unor astfel de produse necesită, ingeneral,multă manoperă şi implică un ciclu de producţie relativ lung. Acest tip de producţie estespecific mai ales construcţiilor navale şi aeronautice. In producţia de serie, aceeaşi dotare in mijloace de producţie este utilizată pentru a fabrica o mare varietate de produse analoage, dar nu identice. Producţia este lansată peloturi,a caror mărime poate varia de la câteva, la sute de bucăţi. Orice schimbare a lotului defabricaţie necesită un nou reglaj, care poate merge până la reconfigurarea completă a postuluide lucru. Aceasta antrenează o creştere a costului produselor fabricate. Cu toate acesteinconveniente, producţia

de serie este specifică unui mare număr de intreprinderi, eaoferind supleţe de reacţie faţă de cererile clienţilor. In producţia de masă,produsele sunt fabricate in cantităţi foarte mari.Acestea sunt produse standardizate sau similare, care necesită utilizarea mijloacelor de producţiespecializate, constituite din maşini-transfer. Acest tip de producţie este specific produselor detip "bun de larg consum" şi "bun de echipament": electromenajere, autoturisme... Practica arata însă, ca în cadrul întreprinderilor de producţie industrială unexistă un tip sau altul de producţie în formele prezentate, ci în cele mai multe cazuri pot să coexiste elemente comune din cele trei tipuri de producţie. În acest caz, metodade organizare a producţiei va fi adecvată tipului de producţie care are cea mai mare pondere în întreprindere, precum şi în funcţie de condiţiile concrete existente. 2.2. Modul de productie Modul de productie al unui produs se caracterizeaza, in principal, princombinatia dintre cantitatea de produs de fabricat lansata la un moment dat si fluxul de productie.Deosebim urmatoarele moduri de productie: Producţia continuă (flow-shop)- procesul de prelucrare a materiilor prime şimaterialelor nu se întrerupe între două locuri de muncă consecutive, necesitând stocajeintermediare între posturi. La acest mod de producţie, numit şi producţie liniară, produsele suferă o aceeaşisecvenţă de operaţie, având eventual timpi operativi diferiţi. Producţia continuă priveşte, în general, produsele al căror proces de transformare a materiilor prime nutrebuie să se întrerupă între două posturi de lucru consecutive, adică fără stocăriintermediare între posturi. Procedeele de transformare folosite la acest mod de producţie impun investiţiiconsiderabile şi o puternică automatizare. Posturile de încărcare sunt dispuse în linie,ceea ce necesită o bună echilibrare, viteză regulată de transformare şi de transfer, sistemde aprovizionare eficient.La acest mod de producţie se recurge atunci când volumul producţiei este important şiexistă o bună stabilitate a cererii. Producţia continuă este specifică industrieisiderurgice, petrochimice etc.

Producţia discontinuă (job-shop)-produsele se obţin prin prelucrări succesive ladiferite locuri de muncă, grupate în ateliere sau secţii de producţie. Poate fi producţiefabricată pe loturi, producţie executată pe unicate şi producţie de masă. La acest mod de producţie, numit şi producţie neliniară sau discretă, elaborarea produsului antrenează o utilizare a posturilor de încărcare într-o ordine variabilă, înfuncţie de procesul său tehnologic. Un produs este realizat în ateliere formate din unităţi de transformare distincte. Procesulsău poate fi fracţionat, pentru a permite reluarea produselor semifabricate. Producţiadiscontinuă este specifică industriei mecanice. 2. 3. Tipuri de fabricatie Tipul de fabricaţie al unui produs permite a defini relaţiile întreprindereclient. Elcaracterizează totodată tipul de disponibilitate şi de specificaţii ale produselor fabricate.Se disting trei tipuri de fabricaţii: Fabricaţia la comandă. Aceasta priveşte produsele costisitoare, speciale sau prototipurile. In cadrul acestui tip de fabricaţie produsul nu este disponibil în momentulcomenzii şi necesită un termen de realizare. Nici preţul nu este fixat, negociindu-se înacelaşi timp cu termenul, la încheierea comenzii. Exemple: imobile, construcţii navaleetc. Fabricaţia pentru stocare. Aceasta priveşte produsele puţin costisitoare sau de uzgeneral, fabricate în cantitate mare. Produsul este disponibil imediat vânzării, la un preţ fixat prin catalog. Producţia este adesea de masă sau pe loturi economice. Exemple:electro-casnice, aparatură audio-video etc. Fabricaţia mixtă. Acest tip de fabricaţie derivă din fabricaţia la comandă, scopulurmărit fiind însă acela de reducere a termenelor de realizare. Produsele sunt conceputeastfel încât personalizarea acestora să fie realizată în momentul comenzii, prinasamblarea unor subansambluri modulate fabricate anterior, după politica pentrustocare. Toate întreprinderile care doresc să-şi amelioreze performanţele faţă de clienţiilor tind să aleagă, din ce în ce mai mult, acest tip de fabricaţie. Exemple: utilaje degrădinărit, de agrement.

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA PRODUCTIEIDE SERIE MICA SI INDIVIDUALA 3. 1. Productia de serie Managementul funciunii de producie este influenat într-o mare masura de tipurile de producţie existente în cadrul întreprinderii. Tipul de producţie se stabileşte atât pe ansamblul întreprinderii, cât şi pe fiecare verigădin componenţa ei, până la nivelul locurilor de muncă. Caracterizarea generala a fiecărui tip de producţie se face pe baza condiţiei deexistenţă şi a trăsăturilor acestuia. Producţia de serie = producţia la care fabricarea produselor de un anumit tip se faceîntr-un număr relativ mare de exemplare, executarea acestora se repetă după intervalede timp determinate, iar sortimentul fabricaţiei din întreprindere este mai restrâns.Productia este organizata pe loturi. Lotul de fabricaţie reprezintă cantitatea de produse identice (semifabricate, piese,subansamble, ansamble etc.) lansate simultan în fabricaţie, care se prelucrează peaceleaşi locuri de muncă şi care consumă un singur timp de pregătire – încheiere.Un loc esenţial în desemnarea categoriei de lot de fabricaţie îl ocupă timpul de pregătire – încheiere, al cărui conţinut constă în: • timpul pentru emiterea documentaţiei de lansare; • timpul pentru aprovizionarea executanţilor cu cele necesare producţiei ( piese,semifabricate, S.D.V. – uri ); • timpul pentru instruirea muncitorilor sau pentru studierea de către aceştia adocumentaţiei tehnice; • timpul necesar pentru reglarea utilajelor şi montarea pe acestea a unor noidispozitive; • timpul pentru executarea uneia sau mai multor piese de probă; • timpul pentru predarea lucrărilor executate şi pentru aducerea locului de muncă lastarea iniţială a fabricaţiei. Această categorie de timp generează o serie de cheltuieli de pregătire – încheiere a fabricaţiei, a căror cuantificare este strict necesară pentru determinarea lotului de fabricaţie. În cadrul acestora se includ: cheltuielile cu salariile reglorilor, caredeţin

ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor de pregătire – încheiere afabricaţiei, cheltuielile aferente lansatorilor, considerate convenţional - constante înraport cu mărimea lotului, şi cheltuielile generate de emiterea şi multiplicareadocumentaţiei de lansare, determinate prin observări instantanee. Importanţa şi locul determinării mărimii loturilor de fabricaţie rezidă, în principal, din următoarele aspecte: - în funcţie de mărimea lotului de fabricaţie se stabilesc toţi ceilalţi parametri aimanagementului activităţii de producţie, cum sunt: durata ciclului de fabricaţie,mărimea medie a stocurilor de producţie neterminată din cadrul secţiilor şiintersecţii, mărimea perioadei de repetare a loturilor de fabricaţie; - mărimea loturilor condiţionează gradul de folosire a capacităţilor de producţie,viteza de rotaţie a mijloacelor circulante şi eficienţa folosirii lor; -lucrul pe bază de loturi reprezintă o necesitate obiectivă pentru producţia de serie,determinată de devansarea ritmului de consum sau de livrare de către timpul defabricaţie, de respectarea principiului paralelismului în execuţie şi cerinţeleeficienţei economice. Lotizarea permite, de asemenea, asigurarea beneficiarilor înmod ritmic şi continuu cu produsele cerute;lotizarea fabricaţiei este posibilă în condiţiile celor trei tipuri de producţie. Astfel, încazul producţiei individuale, lotizarea apare ţinând cont de faptul că un singur produscuprinde mai multe repere identice sau repere identice ce se folosesc la produse diferite,iar în cazul producţiei de serie mare lotizarea este determinată de numărul relativ marede sortimente care se fabrică în cantităţi mari. Existenţa producţiei în serie este condiţionată de respectarea la fincare tip de loc demuncă din componenţa întreprinderii sau verigii de producţie analizate a inegalităţii: Q * t < Td , în care elementele au semnificaţiile: Q – cantitatea de producţie pentru un anumit fel de produs executată în perioadaconsiderată; t – timpul necesar pentru executarea unei unităţi din produsul respectiv la fiecare loc demuncă; Td – fondul de timp disponibil de funcţionare a unui loc de muncă în perioada considerată; Conform acesteia, cheltuielile de muncă necesare executării volumului de producţie pentru un anumit fel de produs sunt insuficiente pentru

a asigura ocupareacompletă a fondului de timp disponibil al fiecărui loc de muncă de-a lungul întregii perioade considerate. Ca urmare, pentru folosirea integrală a acestuia, este necesar ca la fiecare loc de muncăsă se execute operaţii tehnologice la mai multe feluri de produse.Relaţia care caracterizează tipul de producţie în serie mai poate fi prezentată şi subforma: Npo > Nlm, în care: Npo– numărul de produse – operaţii executate în perioada considerată; Nlm– numărul locurilor de muncă din întreprinderea sau veriga de producţierespectivă. În aceste condiţii, este necesar ca la fiecare loc de muncă să se grupeze operaţii care fac parte din procesele tehnologice ale mai multor feluri de produse. În funcţie de diferenţa dintre termenii inegalităţilor prezentate, numărul felurilor de produse care trebuie executate este variabil, determinând existenţa celor trei variante aletipului de producţie în serie: mare, mijlocie şi mică. Deci tipul de producţie în serie este şi el de mai multe feluri, în funcţie de mărimealotului de fabricaţie, şi anume: • tipul de producţie de serie mare; • tipul de producţie de serie mijlocie; • tipul de producţie de serie mică. Trăsăturile producţiei în serie diferă semnificativ de la o variantă la alta. Din acest punct de vedere, tipul de producţie în serie mare se apropie de producţia înmasă, în timp ce tipul de producţie în serie mică se aseamănă cu producţiaindividuală. Cu toate acestea, pot fi sintetizate următoarele trăsături ale tipului de producţie înserie: - Comparativ cu producţia în masă, nomenclatura produselor este mai mare. Ea prezintăo creştere însemnată de la seria mare spre cea mică. Conform experienţei practice, în producţia de serie mare nomenclatorul poate să cuprindă 2 – 6 produse, în cea în seriamijlocie, 6 – 10 produse, iar în producţia în serie mică, 10 -20 produse. - Volumul producţiei pe fiecare poziţie a nomenclatorului este mai mic decât cel din producţia de masă. El scade de la seria mare spre cea mică. - Gradul de stabilitate în timp a nomenclaturii, volumului şi structurii producţiei esterelativ redus. Modificările acestora de la un an la altul, precum şi între diferite

perioade parţiale ale anului se amplifică semnificativ de la seria mare spre cea mică. - Lipsa unei specializări depline a locurilor de muncă, ca urmare a faptului că fiecare poziţie din nomenclatorul de produse ocupă numai o parte – mai mare sau mai mică, înfuncţie de mărimea seriilor de producţie – din fondul de timp disponibil al locurilor demuncă. În aceste condiţii, utilajele din dotarea locurilor de muncă şi muncitorii carelucrează la acestea au un grad redus de specializare pe produs, în cazul seriilor mari şiun caracter universal, în cazul seriilor mijlocii şi mici. - Circulaţia produselor între locurile de muncă se face, de regulă, pe loturi de producţiesau de transport cu mărimi variabile, folosinduse executarea succesivă sau parţial paralelă a operaţiilor tehnologice ale diferitelor produse. Ca excepţie, în producţia deserie mare se poate folosi şi circulaţia individuală a produselor, cuexecutarea în paralel a operaţiilor tehnologice ale diferitelor produse. Tabelul din anexa 1, prezintă comparativ principalele caracteristici pentru producţia deserie mică şi mijlocie, în raport cu producţia de serie mare. - în funcţie de mărimea şi volumul producţiei, există tip de producţie de serie mare,mijlocie şi mică; - locurile de muncă pot fi specializate (cazul producţiei de serie mare) sau universale(cazul producţiei de serie mijlocie şi mică); - deplasarea produselor se face bucată cu bucată sau în loturi mici de produse; - amplasarea locurilor de muncă se face în funcţie de succesiunea executării operaţiilor sau în funcţie de grupele omogene de maşini; - mijloacele de transport intern pot fi cu flux continuu sau cele cu flux discontinuu(cărucioare, electrocare, motostivuitoare, etc.). 3. 2. Productia de serie mica Producţia în serie mică se caracterizează printr-un nivel tehnic şi organizatoricscăzut. Sistemele de organizare a producţiei, dotările tehnice şi resursele umanespecifice acestui tip de producţie determină un grad de eficienţă economică şi de rentabilitate a activităţii întreprinderii nesatisfăcător, diminuat evident faţă de celîntâlnit în producţia de masă şi în serie mare. Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace detransport cu deplasare discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) -

carucioare,electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare continua, pentru seriile mari de fabricatie; Locurile de munca sunt amplasate dupa criteriul grupelor omogene de masini În cazul tipului de productie de serie, de fapt, se întîlnesc caracteristici comuneatât tipului de productie de masa, cât si tipului de productie individual (unicate). 3. 3. Productia de unicat sau individuala Tipul de producţie individuală - se execută o varietate mare de produse; - cantităţile obţinute sunt mici, foarte mici sau unicate; - locurile de muncă sunt universale, deservite de o forţă de muncă policalificată învederea realizării unei diversităţi mari de operaţii tehnologice; - produsele se deplasează de la un loc la altul în loturi mici de produse; - mijloacele de transport utilizate sunt cele cu flux discontinuu. 3. 4. Organizarea fabricării produselor după metoda producţieiindiv iduale şi de serie mică În cadrul agenţilor economici există o serie de unităţi economice care execută ogamă largă de produse, în loturi foarte mici sau unicate. Această situaţie impune adoptarea unui sistem şi a unor metode de organizare a producţiei de bază care să corespundă cel mai bine realizării de produse unicat sau înserii mici. Principalele caracteristici ale acestui mod de organizare sunt: 1) Sistemul flexibil de fabricatie – modalitatea specifica de organizare a productiei deserie mica si unicate 2) Metoda tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de fabricatie. Caracteristici: Organizarea sectiilor de productie de baza se face dupa principiul tehnologic, inca drul acestora executandu-se faze ale procesului tehnologic, iar utilajele Sunt amplasate dupa criteriul grupelor omogene de masini. · In cazul unor produse de gabarit mare, organizarea procesului de productie sere alizeaza dupa principiul pozitiei fixe, conform caruia produsul este asezat pe

unamplasament fix, iar prelucrarea acestuia se face prin deplasarea echipelor de muncitoride la un produs la altul si in ordinea impusa de fluxul tehnologic. · Specializarea masinilor si utilajelor este redusa (utilaje universale), acestea fiind capabile sa se adapteze la schimbarea nomenclatorului de fabricatie, intr-un numar mic de reglaje · Trecerea produselor de la un loc de munca la altul se realizeaza bucata cu bucata sau in loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasarediscontinua de tipul carucioarelor manuale, electrocarelor sau motostivuitoarelor · Pentru fabricarea produselor se utilizeaza o tehnologie sumara valabila pentruin treaga gama de produse executate, urmand ca detaliile tehnologice ale fiecarui produssa fie definitivate in cadrul fiecarui loc de munca 1) Sistemul flexibil de fabricatie – modalitate specifica de organizare a productieide serie mica si unicate: Tipuri de sisteme flexibile de fabricatie: · Sisteme cu flexibilitate naturala · Sisteme cu flexibilitate artificial · Sisteme cu flexibilitate artificiala si comanda automata Sistemul de fabricatie cu flexibilitate naturala: · Forta de munca are rolul de determinant la a conferi gradul de flexibilitate alsiste mului (sunt sisteme de fabricatie manuale, specializate pe realizarea unor gamelargi de produse, executate in serii mici sau unicate) · Forta de munca are o calificare inalta · Unitatile de productie nu depasesc marimea unui atelier de productie. Sistemul de fabricatie cu flexibilitate artificiala: · Forta de munca influenteaza partial gradul de flexibilitate al sistemului, acestafii nd determinat de tipul echipamentului tehnologic cu care este dotat utilajul · Pentru tipul de productie in serie sunt posibile forme de organizare a productiei i nflux · Formele de organizare a productiei sunt celule de fabricatie, sistemele de masini si centrele de prelucrare asistate de operatorul uman. Sistemul de fabricatie cu flexibilitate artificiala si comanda automata: · Are o flexibilitate ridicata, fiind destinat executarii loturilor mici de fabricatie

· Prezinta o structura modulara, usor adaptabila la modificarea sortimentala a pro ductiei · Conducerea procesului tehnologic are loc sub comanda calculatorului, fapt care determina o pondere mare a timpului de prelucrare in totalul timpului de lucru · Forta de munca are rol de supraveghere si intretinere a instalatilor tehnologice Atribute ale unui sistem flexibil de productie: · Integrabilitatea – capacitatea sistemului de a se integra intrun sistem de productie si de a se cupla din punct de vedere functional cu alte sisteme · Adaptabilitatea generata de viteza de adaptare la schimbarea volumului si agam ei sortimentale a productiei · Dinamism structural determinat de posibilitatea de modificare a structurisistemu lui flexibil de fabricatie in functie de cerintele concrete ale productiei. In literatura de specilitate sunt identificate trei stadii ale sistemelor flexibile defabricatie, care difera prin compatibilitate si aria de cuprindere: 1. unitatea flexibila de prelucrare reprezinta o masina complexa, cunoscuta si subt itulatura de centru de prelucrare, cu o magazie de SDV-uri complexe si cu unmanipulator sau robot automat de scule, care pot functiona in sistem automat 2. celula flexibila de fabricatie reuneste mai multe unitati flexibile de prelucrare,c are au in componenta masini si utilaje direct controlate de calculator 3. sistemul flexibil de fabricatie constituit din mai multe celule de fabricatieconect ate prin sisteme automate de transport, cu ajutorul carora se deplaseaza produselesi echipamentul tehnologic intre masini; se afla sub controlul direct al unui calculator central sau local, care dirijeaza si sistemele 4. de depozitare, echipamentele de masura si control etc; isi indeplineste rolul pen trucare a fost creat numai in situatia in care cuprinde toate cele patru subsistemecomponente (prelucrare, logistica, control si comanda); integrarea totala a celor patrusubsisteme, presupune utilizarea masinilor cu comanda numerica, a transporturilor automate si a robotilor industriali, precum si o retea de comunicatii care sa concentrezetoate fluxurile informationale ce strabat sistemul flexibil de fabricatie 2) Metoda tehnologica de grup pentru marirea loturilor de fabricatie: O cerinta de baza a organizarii moderne a productiei o constituie trecerea la loturi maride fabricate si, utilizarea, pe aceasta baza a metodelor superioare de productie ce au la baza principiile organizarii productiei de flux.

Elemente definitorii: · este utilizata de intreprinderile care utilizeaza o gamp larga de produse si care au caobiectiv trecerea de la loturi mici la loturi mari de fabricatie · produsele care se fabrica in loturi mici se incadreaza in anumite grupe de fabricatie, pe baza unor caracteristici constructive sau tehnologice commune · din cadrul fiecarei grupe se alege un produs sau o piesa care intruneste cele maimulte dintre caracteristicile produselor sau pieselor din grupa respective · in functie de acest produs se elaboreaza tehnologia de fabricatie pentru intreaga grupa, se alege utilajul necesar si se proiecteaza echipamentul tehnologic · in cazul in care in cadrul grupei de produse nu exista un asemenea produs, se proiecteaza un produs care sa intruneasca toate caracteristicile constructive sitehnologice ale produselor dintr-o asemenea grupa Avantaje: · folosirea unor masini si echipamente specializate, de mare randament si trecerea lafabricarea produselor pe baza metodelor de organizare a productiei in flux · posibilitatea utilizarii unor echipamente tehnologice specifice unei clase de produsesau piese, in locul unor echipamente specifice fiecarui produs in parte, fapt caremicsoreaza volumul de munca necesar pentru proiectarea si executarea lor · scurtarea ciclului de fabricatie al produselor · cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie · sporirea productivitatii muncii · reducerea substantiala a costurilor de productie

BIBLIOGRAFIE 1. Manual: “Sisteme şi tehnologii de fabricaţie” - Maria Gheorghe, Manuela Buşe,Camelia- Carmen Gheţu- Coordonator:Gabriela Lichiardopol 2. Auxiliar curricular, Modulul: Sisteme şi tehnologii de fabricaţie - Spiridon Daniela 3. Auxiliar curricular, Modulul: Planificarea si organizarea productiei- M. Dobre 4. Surse internet