Organizarea Administrativa 1918-1945 [PDF]

Zitiervorschau

Organizarea administrativă a României în perioada 1919-1945 Fragmentul de față face parte din lucrarea de licență a autorului. A fost susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” ClujNapoca – Facultatea de Geografie în iulie 2012, sub îndrumarea Șef Lucrări Dr. Ioan Fodorean

1. Evoluția organizării administrative în perioada analizată În primii ani de după Marea Unire, decupajul unităților administrativ-teritoriale românești nu a suferit modificări importante. În Vechiul Regat, județele existente în perioada antebelică au rămas neschimbate, în timp ce în Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banat au fost menținute subdiviziunile existente în perioada Imperiului Țarist și a Imperiului Austro-Ungar. După 1918, denumirea de județ a fost adoptată în provinciile reunite în locul celor de ținut (Basarabia, ru. uyezd), district (Bucovina, ger. Distrikt) și comitat (Transilvania și Banat, ma. Vármegye). În Transilvania și Banat, porțiunile de comitate cu nucleul teritoriului rămas în afara României au fost atașate unităților administrative vecine: Ugocea la Satu Mare, Cenad la Arad și Torontal la Timiș (formând județul Timiș-Torontal). În 1925 a fost realizată unificarea administrativă a teritoriului național, după ce în prealabil au fost analizate mai multe propuneri. Comisia pentru Studiul unei Noi Arondări a Județelor, înființată pe lângă Ministerul de Interne și condusă de geograful Simion Mehedinți, a venit în anul 1920 cu o propunere ce viza înființarea a nouă regiuni și a unor județe mai mari ca întindere. Proiectul comisiei de a reduce numărul județelor la 48, urmată de o alta variantă, care presupunea 62 de județe, nu a fost bine primit și a stârnit opoziția autorităților locale din unitățile ce trebuiau desființate1. În final, s-a decis păstrarea a 71 de unități administrative (față de 76 până în 1925), măsură însoțită de o serie de rectificări ale limitelor interjudețene2. Cele șase județe desființate se găseau toate în Bucovina: Zastavna și Sadagura (unite cu județul Cernăuți), Vășcăuți (unit cu județul Storojineț), Vijnița (divizat între județele Storojineț si Rădăuți), Siret (unit cu județul Rădăuți) și Gura Humorului (divizat între județele Suceava si Câmplulung). Caraș-Severinul este împărțit în județele Caraș și Severin, primul cu reședința la Oravița și al doilea cu reședința la Lugoj. Câteva județe din Moldova (Fălticeni, Neamț, Bacău, Dorohoi, Botoșani, Iași, Fălciu), Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți) sau Transilvania (Brașov) și-au extins jurisdicția asupra unor teritorii aflate dincolo de frontierele existente înainte de Primul Război Mondial. În 1925 este modificată și delimitarea plășilor pentru toate județele3, numărul acestor subdiviziuni ridicându-se la 499. De asemenea, 17 reședințe de județ mai importante sunt declarate municipii: București, Arad, Brăila, Brașov, Cetatea Albă, Cernăuți, Chișinău, Cluj, Craiova, Constanța, Galați, Iași, 1

Raularian Rusu, Organizarea spațiului geografic în Banat, Timișoara, 2007, p. 215. Anexele decretului regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 7 octombrie 1925. 3 Vezi subcapitolul 3 pentru detalii. 2

1

Oradea, Ploiești, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara. În 1929, după venirea la putere a unui guvern național-țărănist în frunte cu Iuliu Maniu, delimitarea administrativă a țării suferă noi modificări 4. Se revine la linia Prutului ca limită între județele basarabene Hotin, Bălți, Lăpușna și Cahul și județele moldovenești Dorohoi, Botoșani, Iași și Fălciu. În zona Carpaților Orientali, județele Neamț și Bacău cedează înapoi către Mureș, Ciuc și Trei Scaune comunele transilvănene anexate în 1925. Sunt transferate și alte comune de la un județ la altul. Această delimitare a județelor va rămâne, cu mici modificări, în vigoare până în 1940. Tot în 1929, numărul plășilor este redus la 322 și orașele-reședință Satu Mare, Bacău și Bălți sunt declarate municipii. Totodată, pentru prima dată după Marea Unire sunt înființate structuri administrative regionale – Directoratele Ministeriale Locale. În număr de șapte (București, Craiova, Timișoara, Cluj, Iași, Cernăuți și Chișinău), acestea vor funcționa doar până în 1931. În intervalul 1930-1938, alte patru orașe sunt declarate municipii (Giurgiu, Focșani, Lugoj și Turnu Severin), în timp ce județele Botoșani, Iași și Fălciu își extind din nou jurisdicția asupra unor comune din stânga Prutului, mai puține totuși față de perioada 1925-1929. Un alt schimb notabil de localități are loc între județele Vlașca și Teleorman, mai multe sate de la est de Alexandria fiind înglobate județului Teleorman. De asemenea, numărul plașilor crește la 429 până în 19385. Următoarea reorganizare administrativă importantă are loc în august 1938, după instaurarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea 6. Proiectul inițial din 1938 prevedea înființarea a șapte ținuturi, cu reședințele la București, Brașov, Chișinău, Cluj, Craiova, Iași și Timișoara, fiecare ținut înglobând între șase și 14 județe7. În cele din urmă, prin legea administrativă din 14 august 1938 au fost înființate zece ținuturi: Bucegi (cu reședința la București), Dunărea de Jos (cu reședința la Galați), Marea (cu reședința la Constanța), Mureș (cu reședința la Alba Iulia), Nistru (cu reședința la Chișinău), Olt (cu reședința la Craiova), Prut (cu reședința la Iași), Someș (cu reședința la Cluj), Suceava (cu reședința la Cernăuți) și Timiș (cu reședința la Timișoara). Numărul municipiilor este redus la 16 – cele zece reședințe de ținut, alături de Arad, Brașov, Brăila, Oradea, Ploiești și Sibiu. Cu această ocazie, județele își pierd personalitatea juridică, devenind simple circumscripții administrative de control. În septembrie 1940, în contextul cedărilor teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice (28 iunie 1940), Ungariei (30 august) și Bulgariei (7 septembrie), se revine la organizarea pe județe anterioară reformei din august 19388. Doar 47 de județe mai rămăseseră în cadrul României în toamna anului

4

Anexele decretului regal nr. 4036 din 7 decembrie 1929. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 9 decembrie 1929. Situația administrativă a României înainte de reforma administrativă din august 1938 este reflectată în Enciclopedia României, Vol. II Țara Românească, București, 1938. 6 Legea administrativa din august 1938. Publicata în Monitorul Oficial, partea I, 14 august 1938. 7 George D. Eftimie, Regiunea ca bază a descentralizării administrative, București, 1941, p. 65. 8 Vezi Sabin Manuilă, Recensământul General al României din 1941, 6 aprilie: date sumare provizorii, București, 1944. 5

2

1940. Porțiunile din județele Cluj9 și Mureș10 care nu au fost cedate Ungariei au fost înglobate județului Turda, formându-se județul Cluj-Turda, iar localitățile rămase din județele Odorhei și Trei Scaune sunt atașate județelor Târnava Mare și Brașov. Județul Bihor este menținut – cu reședința la Beiuș –, în ciuda faptului că jumătate din teritoriu fusese pierdut. În Dobrogea, orașul Ostrov și comunele limitrofe, care au aparținut județului Durostor între 1925 și 1940, sunt anexate județului Constanța. După declanșarea Operațiunii Barbarossa (22 iunie 1941) sunt recuperate Bucovina, Ținutul Herța și Basarabia. În august 1941, Transnistria (regiunea dintre Nistru și Bug) este plasată sub administrație românească, fără a fi însă anexată României. Teritoriile eliberate în vara anului 1941 sunt organizate în Guvernăminte: Guvernământul Bucovinei (reședința la Cernăuți) – cu județele Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți, Storojineț și Suceava –, Guvernământul Basarabiei (reședința la Chișinău) – cu județele Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Tighina și Chilia11 – și Guvernământul Transnistriei (reședința la Tiraspol până în octombrie 1941, apoi la Odessa) – cu județele Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Moghilău, Râbnița, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Tiraspol și Tulcin12. În ianuarie 1942 sunt introduse Inspectoratele Generale Administrative, circumscripții regionale care înglobau între două și șapte județe. Cele 11 inspectorate care au funcționat între 1942 și 1944 își aveau reședințele în București, Alba Iulia, Bacău, Brașov, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Sibiu și Timișoara. În Guvernământul Basarabiei sunt organizate patru inspectorate (Bălți, Chișinău, Ismail și Tighina), în timp ce în Guvernământul Bucovinei a fost prevăzut un singur inspectorat (Cernăuți). În același an, limitele plășilor suferă modificări substanțiale și o serie de comune rurale sunt desființate13. În 1943, numărul plășilor se ridica la 366. Între 1941 și 1944, municipiile rămân cele stabilite în august 1938, fără Cluj și Oradea, aflate atunci sub administrație maghiară14. În primăvara anului 1944, datorită înaintării sovietice sunt ocupate Guvernămintele Transnistriei (integral) și Bucovinei (aproximativ două treimi). Guvernământul Basarabiei, singurul rămas în mare măsură sub administrație românească, este pierdut după ofensiva declanșată pe 20 august 1944 (Operațiunea Iași-Chișinău). Către sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Transilvania de Nord este reintegrată României (martie 1945). Limitele județelor din această regiune sunt restabilite conform situației din august 1940, neținându-se cont de schimbările 9

Cu excepția comunei Lunca Vișagului, atașată județului Bihor. Cu excepția a două comune atașate județului Târnava Mică (Cerghid și Cerghizel). 11 Acest din urmă județ basarabean este înființat în 1941. 12 Vezi harta anexă din lucrarea editată de Publikationsstelle Wien, Die Bevölkerungszählung in Rumänien 1941, Wien, 1943. 13 În principal a comunelor fără mijloace de auto-finanțare. 14 Pentru situația administrativă din perioada 1941-1943 vezi Împărțirea Administrativă a României (ediție oficială), întocmita după actele oficiale emanate până la 31 martie 1943 aflate în arhiva Direcțiunii Administrației Locale, București, 1943. 10

3

efectuate de administrația maghiară între 1940 și 1944. Delimitarea inspectoratelor administrative a suferit modificări în aprilie 1945, după ce au fost reînglobate județele din nordul Transilvaniei. Numărul acestor structuri regionale a rămas tot 11: București, Brașov, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Pitești, Sibiu, Suceava și Timișoara. În locul fostelor circumscripții Alba Iulia și Bacău, în 1945 apar cele cu reședințele la Cluj și Suceava15. 2. Modificări survenite la nivelul județelor între 1919 și 1945 În 1925: •

Schimbarea delimitării majorității județelor (cu excepția județelor Maramureș, Vâlcea, Olt, Romanați, Teleorman, Ialomița, Covurlui, Tecuci).

•

Divizarea județului Caraș-Severin în județul Caraș (reședința la Oravița) și județul Severin (reședința la Lugoj).

•

Desființarea următoarelor județe: Zastavna și Sadagura (unite cu județul Cernăuți), Vășcăuți (unit cu județul Storojineț), Vijnița (divizat între județele Storojineț si Rădăuți), Siret (unit cu județul Rădăuți), Gura Humorului (divizat între județele Suceava și Câmpulung).

•

Schimbarea denumirii următoarelor județe: Alba de Jos (devine Alba), Turda-Arieș (devine Turda), Mureș-Turda (devine Mureș), Bistrița-Năsăud (devine Năsăud), Someș-Dăbâca (devine Someș), Chișinău (devine Lăpușna).

•

Mutarea reședințelor următoarelor județe: Alba (de la Aiud la Alba Iulia), Satu Mare (de la Carei la Baia Mare), Târnava Mică (de la Diciosânmartin la Blaj) și Caliacra (de la Durostor la Balcic). Până în 1930:

•

Schimbarea delimitării majorității județelor (cu excepția județelor Maramureș, Satu Mare, Timiș-Torontal, Odorhei, Dolj, Romanați, Olt, Muscel, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Durostor, Caliacra, Constanța, Tulcea, Covurlui, Câmpulung, Storojineț).

•

Mutarea reședințelor următoarelor județe: Satu Mare (de la Baia Mare la Satu Mare) și Caliacra (de la Balcic la Bazargic).

•

Schimbarea denumirii județului Fălticeni (devine Baia). Până în 1938:

•

Schimbări ale delimitării între județele Arad și Timiș-Torontal, Vâlcea și Argeș, Vlașca și

15

Decizia nr. 3363A a Departamentului Afacerilor Interne din aprilie 1945. Publicata în Monitorul Oficial, partea I, 27 aprilie 1945.

4

Teleorman, Buzău și Râmnicu Sărat, Suceava și Dorohoi, Botoșani și Bălți, Iași și Bălți, Fălciu și Cahul, Cahul și Ismail. Până în 1943: •

Schimbări minore ale delimitării între județele Arad și Timiș-Torontal, Bihor și Cluj (ClujTurda), Suceava și Baia, Iași și Vaslui, Ismail și Cahul, Ismail și Tighina.

•

Partea rămasă României din județul Odorhei este atașată județului Târnava Mare.

•

Partea rămasă României din județul Trei Scaune este atașată județului Brașov.

•

Comunele Cerghid și Cerghizel din Mureș sunt atașate județului Târnava Mică.

•

Partea rămasă României din județul Mureș (fără comunele Cerghid și Cerghizel) este atașată județului Turda (Cluj-Turda).

•

Partea rămasă României din județul Cluj (cu excepția comunei Lunca Vișagului, atașată județului Bihor în 1941) este atribuită județului Turda (Cluj-Turda).

•

Reședința județului Bihor (în limitele rămase României) este stabilită în orașul Beiuș.

•

Partea rămasă României din județul Durostor este atașată județului Constanța.

•

În 1941 este înființat județul Chilia, înglobând partea de est a fostului județ Ismail și partea de vest a fostului județ Cetatea Albă. Reședința este stabilită în orașul Chilia Nouă. Până în 1945:

•

Limitele județelor din Transilvania de Nord sunt restabilite în forma existentă la 30 august 1940, neținându-se cont de modificările efectuate de administrația maghiară între 1940 și 1944. 3. Plășile Plășile, conduse de pretori, reprezentau subdiviziuni ale județelor și grupau mai multe

localități (comune sau orașe). Numărul acestor circumscripții a variat mult în perioada 1925-1945. După reforma administrativă din 1929, mai rămân doar 322 de plăși (față de 499 în 1926). Până în 1938, numărul lor crește la 429, iar în 1943 sunt consemnate 366 de plăși pe teritoriul de atunci al României (fără Transilvania de Nord și Cadrilater, dar cu Basarabia și Bucovina de Nord). La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă plășile restabilite în Transilvania de Nord conform situației anterioare Dictatului de la Viena, noi subdiviziuni înființate după 1943 sunt semnalate în mai multe județe: plasa Comloșu în județul Timiș-Torontal, plasa Șipote în județul Iași, plasa Bârlad în județul Tutova etc.

5

TABELUL 1. Numărul plășilor din fiecare județ în 1926, 1930, 1938 și 1943. Județul Alba Arad Argeș Bacău Baia (Fălticeni) Bălți Bihor Botoșani Brăila Brașov

Nr. plăși în 1926 7 10 10 8 5 7 14 6 4 4

Nr. plăși în 1930 7 9 5 5 3 3 12 3 4 3

Nr. plăși în 1938 8 10 6 7 4 6 12 4 5 3

Nr. plăși în 1943 8 13 7 6 4 5 7 4 4 6

Buzău Cahul Caliacra Caraș Câmpulung Cernăuți Cetatea Albă Ciuc Cluj Constanța Covurlui Dâmbovița Dolj Dorohoi Durostor Făgăraș Fălciu Gorj Hotin Hunedoara Ialomița Iași Ilfov Județul Ismail

9 5 6 6 4 5 8 4 12 8 4 9 13 6 7 4 6 8 7 13 8 5 10 Nr. plăși în 1926 6

4 4 3 5 3 4 6 4 7 4 2 6 6 3 4 3 2 4 4 10 5 3 7 Nr. plăși în 1930 4

7 5 4 6 3 4 8 4 9 7 5 8 8 5 5 3 3 6 6 12 8 6 10 Nr. plăși în 1938 4

8 4 6 3 3 4 9 5 9 13 4 4 3 6 6 12 8 5 10 Nr. plăși în 1943 3

6

Lăpușna Maramureș Mehedinți Mureș Muscel Năsăud Neamț Odorhei Olt Orhei Prahova Putna Rădăuți Râmnicu Sărat Roman

6 4 9 11 6 6 6 6 4 8 10 8 4 7 4

4 3 4 7 2 4 4 4 3 4 7 3 3 3 2

5 4 8 10 3 6 5 5 4 6 10 6 3 5 3

5 10 4 5 6 4 10 6 3 5 4

Romanați Sălaj Satu Mare Severin Sibiu Someș Soroca Storojineț Suceava Târnava Mare Târnava Mică Tecuci Teleorman Tighina

6 10 9 9 6 8 7 4 4 6 6 5 7 7

3 8 8 6 4 6 4 3 3 4 4 3 5 4

5 10 8 8 6 7 8 3 3 5 5 5 8 4

6 9 6 4 3 2 6 6 5 8 5

Timiș-Torontal Trei Scaune Tulcea Turda (Cluj-Turda) Județul Tutova Vaslui Vâlcea Vlașca Chilia (1941-1944) ROMÂNIA

12 5 8 6 Nr. plăși în 1926 7 4 9 7 499

10 4 4 6 Nr. plăși în 1930 3 2 5 5 322

13 5 4 7 Nr. plăși în 1938 4 3 6 7 429

13 5 12 Nr. plăși în 1943 4 4 6 8 3 366

7

8

4. Localitățile urbane Localitățile urbane sunt împărțite în două categorii după 1925: orașe și municipii. Între 1925 și 1945 sunt înființate 27 de noi orașe și retrogradate 11. Unele comune au deținut statutul de oraș pentru o perioadă scurtă, cum a fost de pildă Lupeni, între ianuarie și octombrie 1941. Cele mai multe localități urbane se găseau în județele Prahova și Constanța – câte șapte orașe și un municipiu (conform situației din 1938-1945). TABELUL 2. Orașele nou-declarate și cele retrogradate în comune (1925-1945). Orașe declarate în 1925

Orașe

declarate

în Orașe declarate în Orașe declarate în

1926-1930

1931-1938

1939-1945

Beclean

Băile Govora

Băile Slănic

Lupeni (ian. 1941)

Comrat

Carmen-Sylva

Eforie

Sânnicolau Mare

Darabani

Huedin

Fălciu

Nădlac

Lipova

Fălești

Năsăud

Pucioasa

Fetești

Salonta

Solca

Predeal

Săveni

Ștefănești

Rezina

Techirghiol

Sulița

Tuzla Vama Orașe

retrogradate

în Orașe retrogradate în

Orașe retrogradate

1925

1926-1930

în 1939-1945

Chilia Veche

Beclean

Lupeni (oct. 1941)

Mahmudia

Cojocna

Tuzla

Nicorești

Cuzgun

Vama

Nădlac Ocna Sibiului Municipiiile, apărute în 1925, aveau un statut superior orașelor și un grad mai ridicat de urbanizare. Aceste localități dețineau un rol economic, social, politic și cultural mai însemnat în cadrul României. Populația municipiilor era în general mai mare de 30.000 locuitori până în august 1938 și mai mare de 50.000 după această dată. O excepție a fost Alba Iulia (15.489 locuitori în 194116), oraș care a devenit municipiu și reședință a Ținutului Mureș în 1938. Între 1941 și 1944, 16

Sabin Manuilă, op. cit., p. 1.

9

cele două mari orașe transnistrene, Tiraspol și Odessa, au deținut statutul de municipiu. TABELUL 3. Municipiile României în 1926, 1930, 1937, 1938 și 1943. Municipii în 1926 Municipii în 1930 Municipii în 1937 Municipii în 1938 Municipii în 1943 București

București

București

București

București

Arad

Arad

Arad

Alba Iulia

Alba Iulia

Brăila

Bacău

Bacău

Arad

Arad

Brașov

Bălți

Bălți

Brăila

Brăila

Cetatea Albă

Brăila

Brăila

Brașov

Brașov

Cernăuți

Brașov

Brașov

Cernăuți

Cernăuți

Chișinău

Cetatea Albă

Cetatea Albă

Chișinău

Chișinău

Cluj

Cernăuți

Cernăuți

Cluj

Craiova

Craiova

Chișinău

Chișinău

Craiova

Constanța

Constanța

Cluj

Cluj

Constanța

Galați

Galați

Craiova

Craiova

Galați

Iași

Iași

Constanța

Constanța

Iași

Ploiești

Oradea

Galați

Focșani

Oradea

Sibiu

Ploiești

Iași

Galați

Ploiești

Timișoara

Sibiu

Oradea

Giurgiu

Sibiu

Târgu Mureș

Ploiești

Iași

Timișoara

Timișoara

Satu Mare

Lugoj

Sibiu

Oradea

Târgu Mureș

Ploiești

Timișoara

Satu Mare

Odessa* Tiraspol*

Sibiu Târgu Mureș Timișoara Turnu Severin * în Transnistria 5. Structuri administrative regionale Directoratele Ministeriale Locale au apărut după decizia de a introduce un nivel regional al organizării teritoriului în anul 1929. Între 1929 și 1931 au funcționat șapte directorate ca 10

organisme ale autorității centrale. Acestea erau conduse de un director ministerial local și înglobau o serie de servicii ministeriale locale ca organe executive ale Guvernului17. TABELUL 4. Directoratele Ministeriale Locale cu județele incluse (1929-1931). Directorat Ministerial Local (1929-1931)

Județe incluse

București

Argeș Brăila Buzău Caliacra Constanța Covurlui Dâmbovița Durostor Ialomița Ilfov Muscel Prahova Putna Râmnicu Sărat Teleorman Tulcea Vlașca

Cernăuți

Baia Câmpulung Cernăuți Dorohoi Rădăuți Storojineț

Cernăuți (continuare)

Suceava

Cluj

Alba Brașov Ciuc Cluj Făgăraș

17

Raularian Rusu, op. cit., p. 226.

11

Hunedoara Maramureș Mureș Năsăud Odorhei Sălaj Satu Mare Sibiu Someș Târnava Mare Târnava Mică Trei Scaune Turda Chișinău

Bălți Cahul Cetatea Albă Hotin Ismail Lăpușna Orhei Soroca Tighina

Craiova

Dolj Gorj Mehedinți Olt Romanați Vâlcea

Iași

Bacău Botoșani Iași Fălciu Neamț Putna Roman 12

Tecuci Tutova Vaslui Timișoara

Arad Bihor Caraș Severin Timiș-Torontal

În 1938 au fost organizate Ținuturile ca parte a reformei administrative efectuate de regimul carlist (14 august). Spre deosebire de Directoratele Ministeriale Locale din 1929-1931, ținuturile aveau la bază o puternică centralizare și restrângerea considerabilă a autonomiei locale18. Erau conduse de un rezident regal, numit direct de către regele Carol al II-lea. Au fost desființate ca urmare a pierderilor teritoriale din august-septembrie 1940. TABELUL 5. Ținuturile înființate în august 1938 cu județele incluse. Nume ținut

Reședință

Județe incluse

Bucegi

București

Argeș Brașov Buzău Dâmbovița Ilfov Muscel Prahova Teleorman

Bucegi (continuare)

Trei Scaune Vlașca

Dunărea de Jos

Galați

Brăila Cahul Covurlui Fălciu Ismail Putna Râmnicu Sărat

18

Ibid., p. 231.

13

Tecuci Tutova Marea

Constanța

Caliacra Constanța Durostor Ialomița

Mureș

Alba Iulia

Alba Ciuc Făgăraș Mureș Odorhei Sibiu Târnava Mare Târnava Mică Turda

Nistru

Chișinău

Cetatea Albă Lăpușna Orhei Tighina

Olt

Craiova

Dolj Gorj Mehedinți Olt Romanați

Olt (continuare) Prut

Vâlcea Iași

Baia Bacău Bălți Botoșani Iași Neamț Roman Soroca Vaslui

Someș

Cluj

Bihor 14

Cluj Maramureș Năsăud Sălaj Satu Mare Someș Suceava

Cernăuți

Câmpulung Cernăuți Dorohoi Hotin Rădăuți Storojineț Suceava

Timiș

Timișoara

Arad Caraș Hunedoara Severin Timiș-Torontal

În ianuarie 1942 au fost înființate Inspectoratele Generale Administrative, circumscripții suprajudețeane de deconcentrare a administrației centrale. Inspectoratele administrative aveau rolul de a controla serviciile administrației locale și de a efectua anchete, inspecții și însărcinări speciale19. TABELUL 6. Inspectoratele Generale Administrative în 1943 și 1945 cu județele incluse. Inspectorat

General Județe incluse

Administrativ în 1943 Alba Iulia

Inspectorat

General Județe incluse

Administrativ în 1945 Alba

Brașov

Brașov

Bihor

Ciuc

Cluj-Turda

Dâmbovița

Hunedoara

Muscel Prahova Trei Scaune

19

Viorel Stănică, Administrarea teritoriului României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în „Transylvanian Review of Administrative Sciences”, Cluj-Napoca, nr. 19, 2007, p. 112.

15

Bacău

Brașov

București

Constanța

Craiova

Galați

Bacău

București

Ilfov

Neamț

Buzău

Roman

Râmnicu Sărat

Putna

Vlașca

Brașov

Cluj

Cluj

Dâmbovița

Bihor

Făgăraș

Maramureș

Prahova

Mureș

Ilfov

Satu Mare

Buzău

Sălaj

Râmnicu Sărat

Someș

Vlașca

Turda

Constanța

Constanța

Constanța

Brăila

Brăila

Ialomița

Ialomița

Tulcea

Tulcea

Dolj

Craiova

Dolj

Gorj

Gorj

Mehedinți

Mehedinți

Romanați

Romanați

Covurlui

Galați

Covurlui

Fălciu

Fălciu

Tecuci

Putna

Tutova

Tecuci Tutova

Iași

Baia

Iași

Bacău

Botoșani

Iași

Iași

Neamț

Vaslui

Roman Vaslui

Pitești

Sibiu

Argeș

Pitești

Argeș

Muscel

Olt

Olt

Teleorman

Teleorman

Vâlcea

Sibiu

Sibiu 16

Alba

Târnava Mare

Făgăraș

Târnava Mică

Odorhei

Vâlcea

Sibiu Târnava Mare Târnava Mică

Cernăuți*

Câmpulung

Suceava

Baia

Cernăuți

Botoșani

Dorohoi

Dorohoi

Hotin

Câmpulung

Rădăuți

Rădăuți

Storojineț

Suceava

Suceava Bălți**

Bălți Soroca

Chișinău**

Lăpușna Orhei

Ismail**

Cahul

Ismail** (continuare)

Chilia Ismail

Tighina**

Cetatea Albă Tighina

* în Guvernământul Bucovinei ** în Guvernământul Basarabiei Guvernămintele Basarabiei și Bucovinei au funcționat în perioada 1941-1944. Acestea au constituit provincii administrative cu personalitate juridică și bugete proprii. Erau conduse de un guvernator, care avea calitatea de administrator general al provinciei și de reprezentant direct al conducătorului statului, Ion Antonescu20. Guvernatori ai Bucovinei:

20

•

Locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu (iulie-august 1941).

•

Generalul Corneliu Calotescu (septembrie 1941-aprilie 1943).

•

Generalul Corneliu Dragalina (aprilie 1943-aprilie 1944).

Ibid., p. 111.

17

Guvernatori ai Basarabiei: •

Generalul Constantin Voiculescu (august 1941-aprilie 1943).

•

Generalul Olimpiu Stavrat (aprilie 1943-august 1944). 6. Organizarea Transnistriei în 1941-1944 În septembrie 1941 este reglementată organizarea Guvernământului Transnistriei

(Imaginea 1) ca provincie cu personalitate juridică, condusă de un guvernator, la fel ca provinciile Basarabia și Bucovina. În ciuda faptului că s-a aflat sub administrație românească, Transnistria nu a fost anexată României, soarta teritoriului urmând să fie decisă după încheierea războiului. Transnistria a fost organizată în 13 județe, fiecare județ grupând mai multe raioane dintre Nistru și Bug ale fostelor R.A.S.S.M. (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească – parte a Ucrainei sovietice) și R.S.S. Ucraineană 21. Restul teritoriului ucrainean a fost administrat de Germania, în acest scop fiind înființat Reichskommissariatul Ucrainei (ger. Reichskommissariat Ukraine) cu reședința la Rivne (ger. Rowno). Singura schimbare a delimitării în cazul județelor Guvernământului Transnistriei a fost efectuată în 1942, atunci când este rectificată limita dintre județele Berezovca (raionul Landau) și Oceacov (raionul Varvarovca). La nivelul subdiviziunilor județelor, în 1942 este înființat un nou raion în cadrul județului Ovidiopol – raionul Vigoda. Între 1942 și 1944 au funcționat 64 de raioane în cadrul guvernământului. Localitățile urbane din Transnistria erau în număr de 17, dintre care două municipii reședință de județ (Odessa, Tiraspol), 11 orașe reședință de județ (Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Iampol, Moghilău, Oceacov, Ovidiopol, Râbnița, Tulcin) și patru orașe (Bârzula, Berșad, Grigoriopol, Șmerinca). Reședința Guvernământului a fost Tiraspol până pe 17 octombrie 1941 și Odessa după această dată. În martie și aprilie 1944, Transnistria a fost recucerită de armata sovietică și guvernământul și-a încetat activitatea. Guvernatori ai Transnistriei: •

Gheorghe Alexianu (august 1941-februarie 1944).

21

Pentru detalii legate de organizarea administrativă a Guvernământului Transnistriei, vezi Arhivele de stat ale Regiunii Odessa, Colecția 2361, opis 1, delo 47, p. 1-30.

18

•

Generalul Gheorghe Potopeanu (februarie-aprilie 1944).

Harta etnică a Transnistriei conform datelor recensământului din toamna lui 1941. Autor: Călin Pantea

19

2. Realizarea hărților 2.1 Materiale cartografice de referință

•

Harta etnică a României în 1930 (Volksturmkarte von Rumänien) Între 1938-1941, oficiul german pentru “Rasă și transferuri de populație” (Rasse- und

Siedlungshauptamt) a realizat o serie de hărți etnice a statelor central și sud-est europene. Harta României din această serie prezintă situația conform datelor recensământului din decembrie 1930. Suportul cartografic este preluat după hărțile topografice austriece din 1910 (scara 1:200.000), având doar câteva actualizări minore (în cazul liniei țărmului în zona Deltei Dunării de pildă). Pe aceste hărți sunt trasate cu exactitate limitele administrative conform situației din 1930: limitele județelor, plășilor, municipiilor, orașelor, chiar și a comunelor și satelor în cazul Transilvaniei, Banatului și Bucovinei. Hărțile pot fi descărcate de pe enciclopedia liberă Wikipedia (http://commons.wikimedia.org/wiki/Category:1930_Romanian_census).

Imaginea 2. Aspect din timpul georeferențierii unei foi de hartă din seria „Volksturmkarte von Rumänien” în aplicația Global Mapper v. 13

Utilizare: acest set de hărți a fost georeferențiat în întregime cu ajutorul hărților topografice austriece din 1910 disponibile pe site-ul geo-spatial.org (Imaginea 2). Limitele administrative din 1930 au servit ca referință pentru realizarea fișierelor cu limitele administrative din ceilalți ani (1919-1925, 1938, 1943 etc), atât la nivel de județe, cât și la nivel de plăși și municipii. 20

•

Planurile directoare de tragere Înaintea Primului Război Mondial, România nu dispunea de un sistem cartografic unitar.

Începând cu anul 1916, s-a încercat uniformizarea sistemelor de proiecție anterioare și a nomenclaturilor utilizate. În acest sens s-au realizat hărțile în proiecție conformă conică LambertCholensky. În scurt timp au fost editate foile la scara 1:20.000 în această proiecție, cunoscute ca planuri directoare de tragere. Aceste foi au fost în permanență actualizate până în 1959, când s-a impus proiecția Gauss-Kruger. Planurile pot fi descărcate ca mozaic de pe site-ul geo-spatial.org (http://earth.unibuc.ro/download/planurile-directoare-de-tragere ). Utilizare: aceste hărți au fost folosite pentru a rectifica limitele administrative acolo unde hărțile etnice aveau neclarități și pentru a identifica unele localități cu numele schimbat.

•

Harta României la scara 1:1.500.000 din Atlasul Lumii T.C.I. (Touring Club Italiano, 1929, p. 79-80) Pe harta României din Atlasul Lumii T.C.I., limitele administrative sunt cele din perioada

1919-1925, nefiind actualizate conform situației de după unificarea administrativă din 1925 (Imaginea 3). Harta a fost descărcată de pe site-ul Colecției de Hărți David Rumsey (David Rumsey Map Collection): http://www.davidrumsey.com/luna/servlet/view/all?sort=Pub_List_No_InitialSort % 2CPub_Date%2CPub_List_No%2CSeries_No Utilizare: harta a servit ca sursă pentru digitizarea limitelor județelor din perioada 19191925.

21

Imaginea 3. Detaliu din harta României. Atlasul Lumii TCI, 1929

•

Hărțile județelor României din Enciclopedia României (vol 2: Țara Românească, 1938) Hărțile anexe la monografiile județelor din Enciclopedia României a lui Dimitrie Gusti

prezintă situația administrativ-teritorială a județelor la nivel de plăși imediat înainte de reforma administrativă din august 1938 (Imaginea 4). Aceste hărți sunt disponibile și pe site-ul: romaniainterbelica.memoria.ro/

Imaginea 4. Harta județului Arad din Enciclopedia României

Utilizare: limitele județelor și plășilor pentru anul 1938 au fost redate conform acestor hărți. 22

•

Hărți topografice germane la scara 1:300.000 din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Europa 1:300.000) Seria de hărți la scara 1:300.000 a fost realizată de serviciul topografic al Comandamentului

Suprem și al Statului Major al Armatei Germane (ger. Chef des Kriegskarten- und Vermeßungsgewesens) în perioada războiului și acoperă cea mai mare parte a Europei. Proiecția utilizată este Gauss-Kruger, iar hărțile au apărut în 3 ediții (ger. Ausgaben) între 1941-1945. Hărțile care acoperă jumătatea de nord a României pot fi descărcate de pe site-ul WIG Map Archive (Polonia): http://english.mapywig.org/viewpage.php?page_id=42 Utilizare: După aceste hărți a fost digitizată frontiera dintre România și Ungaria în Transilvania (1940-1945) rezultată după Dictatul de la Viena (Imaginea 5).

Imaginea 5. Fragment din foaia de hartă cu nomenclatura T46 Kronstadt (Brașov) din seria Europa 1:300.000 (februarie 1944). Spre nord-est se poate observa frontiera României cu Ungaria.

•

Hărțile topografice sovietice la scara 1:500.000 În timpul Războiului Rece, serviciul de cartografie al armatei sovietice a întocmit hărți

pentru întreaga suprafață a globului la scările 1:1.000.000, 1:500.000 și 1:200.000. Pentru Asia, Europa, America de Nord și Nordul Africii au fost elaborate hărți la scara 1:100.000. URSS și Europa au fost cartate și la scara 1:50.000, iar URSS și țările din Europa de Est la scara 1:25.000. 23

Pentru porțiuni din URSS există și hărți la scara 1:10.000. O serie de câteva mii de orașe din întreaga lume au fost cartografiate la scările 1:25.000 și 1:10.000. După 1991, hărțile au început să circule liber, nefiind protejate de drepturi de autor (din cauza nesemnării Convenției de la Berna de către URSS). Hărțile la scara 1:500.000 utilizate în cazul de față au fost descărcate de pe site-ul www.maps.vlasenko.net. Utilizare: Hărțile sovietice (scara 1:500.000) au fost folosite pentru realizarea bazei cartografice a hărților administrative: hidrografia, lacurile, țărmul Mării Negre (cu excepția zonei Deltei Dunării, unde s-a păstrat linia țărmului conform seriei de hărți „Volksturmkarte von Rumänien”).

•

Hărți topografice ucrainiene ale regiunilor Odessa, Nikolaev și Vinnitsa (2007). Harta administrativă a Republicii Moldova (2008) Seria de hărți topografice actuale ale regiunilor Ucrainei a fost realizată de către Serviciul

ucrainean de Stat de Geodezie, Cartografie și Cadastru la scara 1:250.000, în proiecție GaussKruger. Harta administrativă a Republicii Moldova la scara 1:400.000, în proiecție UTM, a fost realizată de către Institutul de Geodezie, Prospecțiuni Tehnice si Cadastru INGEOCAD Chișinău. Aceste hărți includ limitele comunelor din Ucraina, respectiv Republica Moldova. Utilizare: După hărțile topografice ucrainene și harta Republicii Moldova au fost digitizate limitele administrative ale Guvernământului Transnistriei între 1942-1944 (județe, raioane, municipii). Au fost folosite hărți actuale deoarece o hartă detaliată cu limitele raioanelor și comunelor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial nu a fost identificată în timpul cercetării.

•

Hărțile administrative referitoare la perioada analizată din Atlasul României (Enciclopedia RAO, 2002; autori: Violette Rey, Octavian Groza, Ioan Ianoș, Maria Pătroescu) Din această lucrare extrem de cuprinzătoare au fost consultate cinci hărți:

1. Diviziunile administrative 1925-1937 2. Diviziunile administrative 1938-1940 24

3. Fragmentarea teritorială 1940 4. Dinamica teritorială 1941-1944 5. Dinamica teritorială 1944-1947 Hărțile

din

Atlasul

României

pot

fi

vizualizate

on-line

pe

site-ul

www.mdrl.ro/_documente/atlas/index.htm. Utilizare: Hărțile au fost utilizate pentru verificare. Primele două harți au servit și ca surse pentru trasarea limitelor Directoratelor Ministeriale Locale din 1929-1931 și a Ținuturilor din 19381940.

25

2.2 Realizarea fișierelor vectoriale (KMZ) în Google Earth Pentru realizarea bazei de date s-a pornit de la limitele administrative din seria de hărți „Volksturmkarte von Rumänien” care au fost digitizate în programul Google Earth (Imaginea 6). A fost folosit acest procedeu datorită posibilității de a încărca mozaicuri raster KMZ/KML de mari dimensiuni, în acest caz hărțile etnice germane, planurile directoare de tragere și hărțile topografice germane la scara 1:300.000 din 1941-1944. Totodată în Google Earth rezultatul digitizării poate fi comparat cu imaginile satelitare. În baza informațiilor din Monitorul Oficial (Partea I, 7 octombrie 1925; Decretul Regal nr. 2465) au fost reconstituite (pornind de la situația din 1930) și limitele administrative stabilite după unificarea administrativă din 1925. Pentru redarea situației administrative din perioada 1919-1925 a fost folosită harta României din atlasul TCI.

Imaginea 6. Digitizarea limitelor administrative în programul Google Earth

Pentru anul 1938 au fost utilizate hărțile județelor din Enciclopedia României. De asemenea, rezultatul a fost verificat cu ajutorul listelor de localități (grupate pe plăși) de la finalul monografiilor de județe publicate în aceeași lucrare. În cazul situației din perioada 1940-1941, informațiile au fost preluate după datele Recensământului din aprilie 1941. Pentru anul 1943 au fost consultate lucrările „Împărțirea Administrativă a României” (martie 1943) și „Indicatorul localităților din România” (1943). 26

Organizarea Transnistriei a fost refăcută conform documentelor referitoare la perioada administrației românești păstrate în Arhivele de Stat ale regiunii Odessa.

2.3 Prelucrarea datelor în Open Jump Open Jump GIS (http://www.openjump.org/) este o aplicație open-source pentru vizualizarea și editarea datelor geo-spațiale dezvoltată în Java. Acronimul de JUMP al proiectului vine de la Java-Unified Mapping Platform. Versiunea stabilă cea mai nouă a programului este 1.5.2. Open Jump este utilizat de o serie de universități și instituții guvernamentale din întreaga lume: Universitatea din Zurich, Universitatea „Hafen-City” Hamburg, Universitatea din Calgary (Canada), „Institute Geographique National” (Franța), Ministerul Resurselor Naturale din provincia Ontario (Canada), Divizia de Cercetare a „Ordnance Survey” (Marea Britanie) etc. Open Jump este compatibil cu următoarele formate de fișiere geo-spațiale: ESRI Shapefile (SHP), Jump GML, GML 2.0, FME GML, Pirol-CSV, WKT, DXF, KML(point). Suport pentru fișiere raster este oferit pentru o varietate de tipuri de formate: ECW, TIFF, GeoTIFF, TFW, PNG, GIF, JPG, JPEG 2000 etc. Interfața aplicației este intuitivă și extrem de ușor de folosit (Imaginea 7). Funcționalitatea acesteia poate fi extinsă prin intermediul sistemului de plugin-uri sau prin instalarea variantei Open Jump PLUS, care conține o mare parte din extensiile disponibile în momentul de față. Printre instrumentele cele mai utilizate se numără cele de editare avansată a geometriilor (de pildă conversiile între fișiere de tip linie și poligon), generalizare, corectare a topologiei, smoothing sau clasificare și extragere a elementelor în funcție de atribute. O caracteristică unică a Open Jump este posibilitatea de a desena și edita linii, poligoane și puncte în același strat vectorial (care poate fi salvat ca Jump GML). Acest lucru este deosebit de util în cazul în care un poligon trebuie tăiat în funcție de o linie preluată din alt strat vectorial.

27

Imaginea 7. Exemplu de interfață Open Jump GIS (versiunea PLUS)

Pornind de la fișierele KMZ digitizate în Google Earth și convertite în Shapefile în Global Mapper, în Open Jump au fost realizate 21 de fișiere vectoriale (SHP) cu limitele administrative ale României în perioada 1919-1945:

1. Limitele județelor în 1919-1925 2. Limitele județelor conform propunerii Comisiei Simion Mehedinți (1920) 3. Limitele regiunilor conform propunerii Comisiei Simion Mehedinți (1920) 4. Limitele județelor în 1925-1929 5. Limitele județelor în 1930 6. Limitele plășilor și municipiilor în 1930 7. Limitele Directoratelor Ministeriale Locale în 1929-1931 8. Limitele provinciilor istorice conform situației administrative din 1930 9. Limitele județelor în 1938 10. Limitele plășilor și municipiilor în 1938 (înainte de 14 august) 11. Limitele Ținuturilor în proiectul inițial din 1938 12. Limitele Ținuturilor în 1938-1940 13. Limitele județelor în 1940-1941 14. Limitele județelor în 1941-1944 28

15. Limitele plășilor și municipiilor în 1943 16. Limitele circumscripțiilor administrative (Inspectorate Generale Administrative) în 1943 17. Limitele Guvernămintelor în 1941-1944 18. Limitele județelor din Transnistria în 1942-1944 19. Limitele raioanelor și muncipiilor din Transnistria în 1942-1944 20. Limitele județelor în 1945 21. Limitele circumscripțiilor administrative (Inspectorate Generale Administrative) în 1945

Imaginea 8. Convertirea fișierului de tip linie (în cazul de față limitele județelor în 1930) în fișier de tip poligon

Fișierele de tip linie cu situația pentru anul 1930 au fost convertite în fișiere de tip poligon cu ajutorul uneltei polygonize (Imaginea 8). În continuare s-a trecut la tăierea și ajustarea poligoanelor pentru a se obține situația administrativă din ceilalți ani (Imaginea 9). Pentru crearea fișierelor cu structurile administrative regionale (Ținuturi, Directorate Ministeriale etc.) și pentru frontiera României au fost unite poligoane cu mai multe județe (merge polygons).

29

Imaginea 9. Ajustarea limitelor plășilor din 1930 la situația din 1938

Adițional, în urma digitizării hărților sovietice la scara 1:500.000 în Open Jump, au fost create alte 4 fișiere SHP: cele care conțin rețeaua hidrografică, lacurile și Marea Neagră, frontierele internaționale, respectiv localitățile urbane (Imaginea 10). Relieful utilizat pentru cele 4 hărți administrative mai detaliate a fost derivat din datele SRTM 90 și prelucrat grafic în programul 30

open-source GIMP (Imaginea 11).

Imaginea 11. Prelucrarea reliefului în programul de editare a imaginilor raster GIMP v.2

În final, s-a trecut la întocmirea hărților individuale. Scara utilizată pentru hărțile administrative detaliate ale României este 1:1.500.000, iar pentru majoritatea celorlalte hărți, 1:3.000.000. La harta administrativă a României în perioada 1942-1944 a fost utilizată o scară mai mică, 1:3.200.000, datorită necesității de a include și Transnistria. Pentru harta administrativă detaliată a Guvernământului Transnistriei în 1942-1944 scara aleasă a fost 1:1.750.000. Proiecția utilizată pentru 13 din cele 14 hărți este Transversală Mercator cu meridianul central de 25°E (Open Jump afișează corect date în proiecție Stereo70, însă nu pot fi efectuate conversii între Stereo70 și alte proiecții). Pentru harta Transnistriei, tot în proiecție Transversală Mercator, a fost ales meridianul de 30°E ca meridian central. Datumul folosit în toate cazurile este WGS84. După definitivarea elementelor de grafică (ordonare straturi, culori, grosime linii), hărțile au fost exportate ca fișiere SVG. Din cauza transformării etichetelor în obiecte grafice care nu mai pot fi editate ca text după exportul din Open Jump, operațiunea de adăugare a etichetelor a fost efectuată în Inkscape.

2.4 Finalizarea hărților în Inkscape Hărțile SVG au fost prelucrate și finalizate în aplicația de grafică vectorială open-source 31

Inkscape (http://inkscape.org). În primul rând au fost adăugate manual etichetele într-un strat (layer) separat și au fost ajustate astfel încât să nu existe suprapuneri (Imaginea 13). Deoarece Open Jump este deocamdată destul de limitat în ceea ce privește design-ul legendei din layout-ul hărții, acestea au fost elaborate în întregime în Inskcape. Folosind două tipare de legendă, unul pentru hărțile detaliate și altul pentru hărțile generale, au fost modificate doar unele culori, textul și au fost adăugate alte elemente în funcție de harta la care s-a lucrat. După adăugarea titlului, hărțile au fost salvate și exportate în format PDF și PNG (Imaginea 13).

Imaginea 13. Hartă cu legenda și titlul adăugate, salvată ca PDF

3. Concluzii Tema abordată în această lucrare este una insuficient acoperită de materiale cartografice dedicate. Cu toate că există o serie de atlase și hărți care prezintă situația administrativ-teritorială a 32

României în perioda interbelică și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, nu sunt destul de cunoscute toate schimbările care au avut loc de-a lungul acestor ani. Foarte multe hărți ale României interbelice (harta din alasul istorico-geografic al Academiei Române, ediția 2007 de exemplu) redau împărțirea din 1925-1929 ca fiind valabilă până în 1940. Deasemenea, din 1989 până în prezent nu au apărut hărți istorice cu delimitarea plășilor la nivelul întregii țări, nici măcar pentru anul 1930, când a avut loc singurul recensământ al populației și locuințelor din intervalul 1919-1940. Perioada 1940-1945 este probabil și mai puțin cunoscută, mai ales situația administrativă a provinciilor Bucovina, Basarabia și Transnistria în 1941-1944. În al doilea rând, delimitarea istorică a subdiviziulior administrative, mai ales a structurilor microregionale (plășile) și a celor regionale (Directoratele Ministeriale Locale, Ținuturile, Inspectoratele administrative) poate servi ca punct de plecare și ca sursă de inspirație în cazul unei noi reîmpărțiri administrative a României. Nomenclatorul statistic al unităților teritoriale al Uniunii Europene (NUTS/LAU) prevede 5 niveluri de subdiviziuni pentru statele membre. România în momentul de față are subdiviziuni doar de nivelul V (comune, orașe, municipii), III (județe) și II (regiuni de dezvoltare). Regiunile de dezvoltare au fost stabilite în 1998 ca unități statistice de coordonare a dezvoltării regionale, neavând niciun fel de atribuții administrative. Totodată, delimitarea lor nu este considerată suficient de viabilă pentru absorbția fondurilor europene22. În plus, introducerea unei subdiviziuni de nivelul IV (LAU 1) asemănătoare ca întindere cu plășile din 1925-1950, care să grupeze mai multe comune (și/sau orașe) în jurul unui centru polarizator, unificând bugetele acestor localități reprezintă o necesitate în contextul precarității financiare a multor comune și orașe mici din România.23 Nu în ultimul rând, o provocare în realizarea acestei lucrări a fost utilizarea aproape exclusivă a programelor de tip open-source (Google Earth, Open Jump GIS și Inkscape) pentru realizarea bazei de date și întocmirea hărților. Dezvoltarea unor programe GIS open-source în ultimii ani, precum Open Jump, QuantumGIS, GRASS GIS sau GvSIG permit astăzi vizualizarea, editarea și analiza datelor geospațiale la un nivel apropiat de softurile comerciale consacrate. În final aș dori să mulțumesc îndrumătorului meu, Șef Lucrări Dr. Ioan Fodorean, pentru sprijinul acordat în elaborarea lucrării.

Andrei Nacu 22

Reorganizarea teritorială ar putea asigura coerenţa gestionarii fondurilor comunitare, Leonard Orban, 16 martie 2012: http://eufinantare.info/stiri/reorganizare-teritoriala.html 23

Ziarul Financiar, 10 octombrie 2011: http://www.zf.ro/politica/dezastrul-din-administratia-locala-o-mie-de-comune- siorase-mici-din-romania-sunt-in-faliment-cu-conturi-blocate-si-fara-bani-de-salarii-8852681

33

4. Bibliografie •

V. Meruțiu, „Județele din Ardeal: și din Maramureș Până în Banat”, editura A. G. Ardealul, Cluj, 1929.

•

Anexele decretului regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 7 octombrie 1925.

34

•

Anexele decretului regal nr. 4036 din decembrie 1929. Publicate în Monitorul Oficial, partea I, 9 decembrie 1929

•

„Enciclopedia României. Volumul 2: Țara Românească”, editura Imprimeria Națională, București 1938, autori: Dimitrie Gusti, Constantin Orghidan, Mircea Vulcănescu, Virgiliu Leonte

•

Legea administrativă din august 1938. Publicată în Monitorul Oficial, partea I, 14 august 1938

•

George D. Eftimie, „Regiunea ca bază a descentralizarii administrative”, editura Tiparul Românesc, București 1941

•

„Indicatorul localităților din România: datele recesământului general din 6 aprilie 1941”, editura Institutului de Statistică, București 1943

•

„Împărțirea Administrativă a României” (ediție oficială), întocmită după actele oficiale emenate până la 31 martie 1943 aflate în arhiva Direcțiunii Administrației Locale, editura Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București 1943

•

Sabin Manuilă, „Recensământul General al României din 1941, 6 aprilie: date sumare provizorii”, editura Institutului Central de Statistică, București 1944

•

Arhivele de stat ale Regiunii Odessa, Colectia 2361, opis 1, delo 47, pag 1-30

•

Harta Transnistriei din ziarul „Volk auf dem Weg”, articolul „Landsmannschaft der Deutschen aus Russland”, Stuttgart, Germania, aprilie 1994, pag. 5-7

•

Decizia nr. 3363A a Departamentului Afacerilor Interne din aprilie 1945. Publicată în Monitorul Oficial, partea I, 27 aprilie 1945

•

Atlasul României, Enciclopedia RAO 2002. Autori: Violette Rey, Octavian Groza, Ioan Ianoș, Maria Pătroescu

•

Raularian Rusu, „Organizarea spațiului geografic în Banat”, editura Mirton, Timișoara 2007 35

•

Viorel Stănică, Teza de doctorat: „Impactul codurilor administrativ-teritoriale și politice în organizarea spațiului geografic și amenajarea teritoriului, în epoca modernă și contemporană”, Cluj-Napoca 2006

•

www.geo-spatial.org. „Planurile Directoare de Tragere”, „Hărțile sovietice 1: 100 000 reproiectate în Stereo70”. Materiale scrise de Vasile Crăciunescu: http://earth.unibuc.ro/articole/eHarta-work-planurile-de-tragere, http://earth.unibuc.ro/download/hartile-sovietice-1-100-000-reproiectate-in-stereo70

36