OMF Tot1 Tema 1 6 [PDF]

Zitiervorschau

OMF tema 1 Tema: Instrumentarul utilizat în chirurgia dento-alveolară și maxilofacială 1) Istoricul instrumentarului utilizat în chirurgia oro-maxilo-facială. La inceput in China, Japonia veche, si Mesopotamia se practicau exctractile dentare digital. Apoi a inceput sa se foloseasca o serie de instrumente cum ar fi “pelicanul”. Acesta producea distructi considerabile si afectarea tesuturilor. Astfel acesta a fost modificat de Ambroise Pare. Instrumentul cu forma de cioc de pelican a fost descoperit de un doctor francez, Guy de Chaulie, a fost folosit pana la sfarsitul secolului al xvIII-lea. Designul urmatoarei inventii era inspirat de cheie de unde si denumirea “cheia dintilor”. 2) Clasificarea instrumentarului utilizat în chirurgia oro-maxilo-facială. Inainte de exctractia dintilor se foloseste instrumentarul obisnuit pentru examinarea cavitati bucale: oglinda, pensa, sonda dentara, tavita. Apoi se pregateste instrumentarul pentru anestezia loco-regionala: seringa de unica utilizare si ace de marimi potrivite. In exctractia propriu-zisa se folosesc: clesti, elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor de exctras, sindesmotoamele. 3) Instrumentarul de bază utilizat pentru extracţia dentară: Constructia clestelor: Componentele de baza ale clestelui sunt: mineral, articulatia(lacatul), falca. Falcile clestelui sunt partea active reprezentata de doua ramuri scurte ,drepte sau recurbate avind fata interna concava. Clasificarea clestelor: Dupa grupe de dinti: pentru dinti frontali si laterali, pentru dinti din minte. Dupa latura: din stinga, din dreapta. Dupa maxilar: pentru maxilla si pentru mandibula. Dupa unghiul de inclinatie fata de minier: cleste in unghi optuz si drept. Dupa constructi suplimentare : cleste cu pinte, cleste cu dubla curbura intre minier si falci (forma de baioneta), cleste indoit pe lat, cleste in cioc.

Cleste pentru exctractia incisivilor si caninilor superiori: falcile sunt drepte.

Cleste pentru exctractia premolarilor superiori in forma de S: falcile nu se inchid, fac un unghi obtuz

Cleste pentru exctractia molarilor superiori forma de S: o falca rotunda/ alta pintene. Pintenele-pentru fixarea la vestib a radacinilor

Cleste pentru exctractia molarilor din minte superiori: falcile sunt rotunjite, fara sa prezinte pinteni. Ele sunt alungite sa patrunda mai usor in cavitate sis a nu raneasca unghiul buzei.

Cleste pentru exctractia radacinilor dintilor superiori cu dubla curbura “ in baioneta”: pentru resturi radiculare

Cleste pentru exctractia incisivilor inferior: falcile subtiri, apropiate, fac unghi drept cu minierul.

Cleste pentru exctractia caninilor si premolarilor inferiori: falcile sunt rotunjite, usor indepartate,

Cleste pentru exctractia molarilor inferiori indoit pe muchie: este prevazut cu 2 pinteni pentru a se insinua intre cele doua radacini.

Cleste pentru exctractia molarilor de minte inferiori: este indoit pe lat si are falcile distantate, usor rotunjite.

Cleste pentru exctractia radacinilor dintilor inferiori, indoit pe muchie: falcile sunt apropiate, pentru a permite insinuarea intre gingie si radacina

Elevatorul: Aceste instrumente sunt folosite cu scopul de a luxa dintele, introduse intre peretele alveolar si radacina dentara favorizind astfel exctractia radacini din anveola. Luxarea dintelui inainte de aplicarea clestelui poate sa transforme exctractia dificila in una simpla, prin aceasta luxare reducindu-se de obicei frecventa fracturilor radiculare. In afara de rorul inmobilizarea dintelui, elevatoarele au si rolul de a dilata osul alveolar. Acestea mai sunt folosite si pentru exctractia radacinilor cand pe aceste nu se pot aplica clesti. Exista trei component principale ale elevatorului: mineral, tija si lama.

Elevator drept “in jgheab” cu margine active, usor rotunjita, bine ascutita, folosit pentru exctractia dintilor de pe arcada superioara

Elevator drept “in flacara” : partea active este ascutita ca un virf de lance.

Elevator “in baioneta”, folosit pentru exctractia molarilor superiori: partea active este la fel cu a elevatorului drept, dar tija face o dubla curbura, pentru a permite actionarea in portiune distal a arcadei superioare.

Elevator cu cioc lateral cu lama efilata si lunga- sunt perechi, pentru a action ape fata vestibulara sau lingual.

Elevatoare cu cioc lateral, cu lame scurte, foarte puternice, de forma triunghiulara-sunt de asemenea perechi.

Elevator “picior de ciuta- in jgheab” : partea active face un unghi obtuz cu tija

4) Instrumentarul suplimentar utilizat pentru extracția dentară (sindesmotoame, chiurete, bisturiu, decolatoare, freze chirurgicale, pense, ciupitoare de os, rașpe, ciocănașe și dăltițe, portace, foarfece, depărtătoare tip Farabeuf, deschizătoare de gură). Sindesmotoamele: sunt instrumente asemanatoare elevatoarelor, fiind formate dintr-o lama subtire, o tija si un miner. Pentru dinti aracadei superioare acestea sunt cu lama dreapta sau usor indoiata -pentru molarul din minte; pentru dinti arcadei inferioare se folosesc cele cu lama indoiata “ in unghi drept” Pensile ciupitoare de os. Se folosesc pense cu falcile mai epilate, drepte sau usor recurbate, pentru sectionarea septurilor interradiculare sau interdentare si regularizarea osului alveolar. Chiuretele sunt necesare pentru indepartarea tesuturilor patologige din anveole, pentru netezirea aspiritatilor sau inlaturarea micilor fragmenete osoase in exces. Au diverse marimi si forme-drepte sau usor indoiate in ax, pentru chiuretajul alveolar la arcada superioara, curbe pentru arcada inferioara Departatoarele de arcade sunt intrebuintate in exctractile care se fac sub anestezia generala, pentru a indeparta arcadele si a permite aplicarea instrumentelor

Elaborarea metodică Nr. 2 (anul III, semestrul V) Tema: Extracţia dentară. Indicaţii şi contraindicaţii.Pregătirile preextracționale. 1. Extracţia dentară ca intervenţie chirurgicală, definiţia. Extractia dentara este o interventie ce consta in indepartarea unui dinte bolnav, care provoaca si intretine procesele patologice locale, regionale si generale care nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

2. Istoricul extracţiei dentare. Interogarea cu referire afectiuni generale si locale, motivul prezentarii la medic, istoricul privind debutul bolii, prezenta bolilor infectioase, alergii la anestezic, spitalizari sau tratamente urmate.

3. Indicaţiile extracţiei dentare. § §

Dinti care au suferit leziuni traumatice precum fracture sau luxatii dentare complete Dinti temporari care produc tulburari ale eruptiei dintilor permanenti: dinti care produc deviatii/malpozitii ale dintilor permanenti sau impiedica eruptia acestora

§ § § § § § § § § § §

dinţi cu distrucţii corono-radiculare întinse, care nu mai pot fi restauraţi cu ajutorul unor obturaţii sau prin mijloace protetice; dinţi cu gangrene complicate cu parodontită apicală cronică (granuloame periapicale, chisturi), la care tratamentul conservator (endodontic /chirurgical al leziunilor periapicale) nu prezintă indicaţie sau au eşuat. dinţi care au determinat complicaţii supurative, la care nu sunt indicate metodele de tratament conservator; dinţi care au determinat sau/şi întreţin procese supurative sinuzale; dinţi cu parodontopatie marginală cronică profundă şi mobilitate de gradul II/III dinţi care suferit transformări chistice / tumorale benigne, precum şi dinţii vecini care sunt cuprinşi în respectiva leziune. dinţi cu fracturi corono-radiculare, dinţi incluşi ce nu mai pot erupe; dinţi incluşi sau erupţi ce provoacă dizarmonii dento-alveolare, împiedică erupţia sau redresarea ortodontică a dinţilor vecini; dinţi care nu pot fi redresaţi ortodontic; dinţi extruzaţi, egresaţi sau înclinaţi, care defavorizează sau împiedică tratamentul protetic;

4. Contraindicaţiile relative ale extracţiei dentare. • • • • • •

leziuni locale ale mucoasei orale (infecţioase, afte etc.); sinuzita maxilară rinogenă; procese supurative acute; pacienţi care urmează sau au urmat recent un tratament radioterapeutic la nivelul extremităţii cefalice; pacienţii care urmează sau au urmat un tratament cu bis-fosfonaţi tumori maligne în teritoriul oro-maxilo-facial –nu se vor practica extracţii dentare ale unor dinţi situaţi într-o masă tumorală (prezumptiv) malignă!

5. Contraindicaţiile absolute ale extracţiei dentare. • •

leucemia acută infarctul miocardic recent sau AVC (mai recent de 6 luni)

6. Pregătirea pacientului către extracţia dentară. ü Tratamentul prealabil al deficientilor organice cu tulburari ce pot fi agravate in urma extractiei ü Pregatirea psihica privind necesitatea extractiei si increderea fata de medic ü Pregatirea bucala: clatirea cu sol. slab antiseptice, indepartarea depozitelor moi de pe dinti/mucoase cu ajutorul tampoanelor imbibate in apa oxigenata, detartraj supragingival ü Pozitia: la arcada superioara – fotoliul dentar va fi ridicat sus, cu spatarul si titiera inclinata inapoi, capul pacientului in o usoara extensie La arcada inferioara – fotoliul se va cobori astefel incit capul pacientului va fi la nivel cu umarul medicului.

7. -

Pregătirea medicului către extracţia dentară. Echipamentul necesar steril: boneta, masca, manusi. Dezinfectarea corecta a mainilor Pregatirea instrumentariului necesar: Pt examen: pensa, oglinda, sonda dentara Pt anestezie: seringa si ace de marimi potrivite Pt extractie: clesti si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor ce vor urma sa fie extrase - Alegerea anesteziei



Elaborarea metodica nr 3
 Tehnica si etapele extractiei dentare cu clestii si elevatoarele.Tehnici de exctractii minimal invazive

(1).Principii generale de tehnica in exctractia dentara:
 1. Extractia numai dupa un examen local si general minutios, care ofera date precise asupra modului in care va fi efectuat actul operator.
 2. Atitudine cit mai conservatoire atit fata de osul alveolar, cit si de mucoasa care o acopera. 3. Respectarea stricta a asepsiei si antisepsiei in timpul extractiilor dentare.
 4. Efectuarea extractiei dentare sub anestezie.
 5. Pozitia corecta a medicului cit si a pacientului in fotoliu.
 6. Pregatirea bolnavului, avind in vedere starea psihica, bolnavii cu deficient organice, combatereea temii de interventie, premedicatiea sedative.


7. O data stabilita indicatia de extractive dentara, se vor analiza conditiile morfologice si morfopatologice locale pentru a alege o tehnica operatorie cit mai putin traumatizanta si a evitta accidentele si complicatiile ulterioare.
 8. O largire buna a alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din lacasul sau anatomic, cu cit osul este mai spongios cu atit mai usor va fi largirea alveolei.
 9. Evaluarea cit mai corecta si minutioasa a dintelui necesar extractiei, dupa urmatorii factori: • Acceslu la dinte • Mobiliatea dentara • Situatia coronara • Relatiile cu structurile din vecinatate • Examenul radiologic • Configuratia radacinilor si a coroanei.
 10. Situatia vitala a dintelui, un dinte devitalizat cu diminuarea rezistentei ligamentului alveolar si peretilor alveolari se extrage cu mai multa usurinta decit unul vital
 11. Clestii si elevatoarele sunt astfel confectionate, incit partea lor active, sa se adapteze perfect la gitul dintelui si de portiunea cervical a radacinii, actionind pe axul longitudinal de implantare a acestuia.
 12. Dintii cu coronae conice, care nu permit o adaptare corecta a falcilor clestelui, precum si radacinile situate sub limita margenii procesului alveolar se extrag cu elevatoarele.
 13. Pentru indepartarea dintelui din procesul alveolar se folosesc mai multe principia mecanice si anume: pirghia, pana, roata si axul.
1 4. Evaluare etapelor corecte necesare extractiei: • Sindemotomia • Aplicarea clestelui • Luxarea dintelui • Extractia propriuzisa. (2).Indicatii pentru utilizarea clestilor.
- dinti cu portiunea coronara integra sau partial distrusa, permit-ind aplicarea corecta a instrumentului la colet
- Radacinile dentare care prezinta o portiune extraalveolara suficient de proeminenta si rezistenta pentru a fi prinsa cu clestele
- Radacinile dentare care se gasesc la limitele peretelui alveolar, Osul permitind crearea cu elevatorul sau freza, a unui sant periradicular unde sa poata fi insinuate falcile clestelui asigurind o priza eficienta pe radacina.

(3).Indicatii pentru utilizarea elevatorului: Dinti cu coroanele conice, care nu permit o adaptare corecta a falcilor clestelui - Redacinile sub limita marginii procesului alveolar se extrag cu elevatoarele
- In caz de esuare a tentativelor de extractie cu clestii si elevatoarele- extractia se efectueaza prin alveolotomie
- Tehnici si instrumentar al extractiilor trebuie sa vizeze o vindecare rapida a plagii cu conformarea unei creste alveolare care sa permita o protezare ulterioara 
(4). Etapele de baza in exctractia dentara cu ajutorul clestilor.
Etapele de bază în extracţia dentară cu ajutorul cleștilor:

- Sindesmotomia- sectionarea ligamentului circular a dintelui -.--. Aplicarea clestelui- pe axul de inplantare a dintelui - coroana va fi inconjurata - mai intii falca orala apoi falca vestibulara
Luxatia dintelui- o largire progresiva a alveolei - ruperea fibrelor ligamentare dento-alveolare si mobilitatea acestuia miscari de basculare
Extractia propriu-zisa- dupa mobilizarea prin luxatie cind dintele capata un joc liber in alveola - miscarile de basculare si rotatiile li se adauga o tractiune in ax pina cind dintele este scos din alveola - miscarea de tractiune va fi lenta in directia in care aplitudinea mobilitatii dintelui este mai mare in sensul in care osul cedeaza mai usor (5). Etapele de baza in exctractia dentara cu ajutorul elevatoarelor.
 - elevatorul drept trebuie tinut in mina dreapta cu degetul aratator aplicat de-a lungul partii active lasind liber capatul activ care se foloseste pentru luxarea dintelui
- Mereu se aplica vestibular, niciodata lingual sau palatinal
Suprafata concava a partii active trebuie sa fie in contact cu dintele ce

urmeaza a fi extras
- Aplicarea elevatorului la dintii superiori si posteriori trebuie sa fie virful pe axul dintelui , la ceilalti poate fi aplicat si virful orizontal sau in anumite unghiuri
- In timpul luxatiei nu trebuie sa folosim ca sprijin dintii adiacenti cu riscul de a nu-i leza
- Elevatorul drept nu trebuie folosit pentru extractia dintilor pluri radiculari, deoarece exista pericol ul de fracturare a radacinilor daca anterior acestea nu au fost separate (6).Etapele auxiliare in exctractia dentara. - Chiuretajul
- Suturare postextractionala (7).Tehnici de exctractii minimal invasive cu ajutorul periotomului, piezotomului si sistemului “Benex Root Control”
Periotomul: - chit pentru extractia atraumatica a dintilor cu leziuniminimale ale osului alveolar inconjurator - Datorita lamelor ascutite si delicate, gingia marginala si logamentul paradontal pot fi detasate cu grija Piezotom: - Aparat pentru chirurgie piezoelectric, datorita vibratiilor cu ultrasunet si controlului electric, ofera precizie si siguranta fara a afecta tesutusile moi, fara a necroza si fara a provoca un exces de temperatura asupra tesutului

Elaborarea 4

Extractia dintilor arcadei superioare Pregatiri preextractionale Pregatirea pacientului: La pacientii care prezinta deficiente organice, cu tulburari ce pot fi agravate de extractia dentara, se impune tratamentul in prealabil al acestor afectiuni. Pacientii trebuie pregatiti si din punct de vedere psihic, explicandu-le in acest scop necesitatea exctractiei dentare, precum increderea pe care trebuie sa o aiba in manevrele efectuate de medical stomatolog. Pregatirea cavitatii bucale: Se va clati cavitatea orala cu ajutorul unei solutii slab antiseptice, se va efectua indepartarea depozitelor moi de pe dinti si de pe mucoase cu ajutorul tampoanelor imbibate in apa oxigenata, precum si efectuarea tehnicii de detartraj supragingival, fie prin metoda manuala, fie ultrasonica sau sonica. Pozitia pacientului: Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei superioare, atunci fotoliul dentar va fi ridicat cat mai sus, cu spatarul si tetiera inclinata inapoi, astfel capul pacientului va fi intr-o usoara extensie. Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei dentare inferioare, fotoliul se va cobori, astfel capul pacientului ajungand la nivelul umarului operatorului. Pregatirea si pozitia operatorului: Avand in vedere ca operatiunea este una sangeranda, mainile medicului stomatolog vor trebui spalate foarte minutios. Protectia operatorului se va efectua prin purtarea halatului, mastii si manusilor sterile. Pozitia medicului va fi una care sa se apropie cat mai mult de natural, trupul fiind intr-o pozitie cat mai dreapta, greutatea corpului fiind distribuita in mod egal pe ambele picioare. Operatorul va ocupa intotdeauna o pozitie in fata si dreapta pacientului.

Pregatirea instrumentarului necesar - Instrumentar destinat examenului cavitatii orale: pensa, oglinda, sonda dentara; - Instrumentar utilizat pentru anestezie: seriga si ace de marimi potrivite; - Instrumentar pentru extractie: clesti si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor ce vor urma sa fie extrase. Alegerea anesteziei: Cea mai frecventa este folosita anestezia locoregionala. Aceasta are avantajul ca se poate folosi fara riscuri si aparatura speciala in conditiile de ambulator ale cabinetului stomatologic. Extractia incisivilor centrali superiori Radacina incisivului central superior este dreapta si are forma conica rotunjita. Se realizeaza anestezie plexala prin infiltratie submucoasa. Ca si instrumente vor fi folosite sindemotoame sau elevatoare drepte „in jgheab” sau „in flacara”. Pentru etapa de extractie propriu-zisa se va utiliza un cleste drept cu falci de dimensiuni convenabile, care se vor adapta perfect axial si circular la coletul dintelui. Cu ajutorul indexului de la mana stanga, se va indeparta buza superioara, fixand totodata vestibular, creasta alveolara la nivelul dintelui ce urmeaza a fi extras. Se realizeaza decolarea gingiei si sectionarea ligamentului circular cu ajutorul sindesmotomului sau elevatorului. Are loc adaptarea clestelui. Extractia lui se realizeaza dupa ce s-au efectuat miscari de basculare vestibulopalatinale si miscarea de tractiune finala.

Extractia incisivilor laterali superiori In acest caz este indicata anestezia plexala sau tronculara periferica, efectuata la gaura infraorbitara sau incisiva. Sunt utilizate elevatoarele drepte sau sindesmotoamele, dar nu trebuie uitat si clestele drept cu falcile mai subtiri, care permite o adaptare perfecta la coletul dintelui. Cu ajutorul elevatorului sau al sindesmotomului se va realiza decolarea gingiei, iar apoi prin aplicarea clestelui pe suprafata dintelui, acesta se va luxa prin miscari de basculare vestibulo- palatinale. Extractia caninilor superiori Acest dinte prezinta cea mai lunga radacina si are o pozitie verticala, apexul avand frecvent o curbura orientata distal sau vestibular. Gingia este decolata cat mai profund cu ajutorul sindesmotomului sau elevatorului, iar apoi se aplica falcile clestelui, urmarindu-se in acelasi timp o insinuare cat mai profunda a acestuia. Luxatia se realizeaza prin efectuarea unor miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal, urmata apoi de extractia dintelui printr-o miscare de tractiune. Extractia primilor premolarilor superiori Acest dinte prezinta doua radacini in mod frecvent, orientate una spre vestibular, iar cealalta spre palatinal, avand o directie divergenta spre apex. Se realizeaza decolarea gingiei cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui si efectuarea de miscari de basculare in sens vestibulo- palatinal. Extractia premolarilor doi superiori Acest dinte prezinta o singura radacina. Decolarea gingiei trebuie sa se efectueze cat mai profund, ca

mai apoi falcile clestilor sa fie aplicate pe suprafata dintelui in vederea luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-palatinal. Extractia molarilor unu si doi superiori Acest dinte se numara printre cei mai voluminosi si prezinta trei radacini dintre care una este palatinala si doua vestibulare. Anestezia se realizeaza la nivelul tuberozitatii, completata apoi de o infiltratie vestibulara. Instrumentele utilizate sunt reprezentate de elevatoare drepte „in jgheab”, „in baioneta”, si sindesmotoame, precum si clesti pentru molari care sunt indoiti pe lat, avand falcile foarte voluminoase. Clestii sunt pereche, se pozitioneaza cu pintenul prezent la varful falcii pe fata vestibulara a dintelui intre cele doua radacini vestibulare. Decolarea gingiei este realizata cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomului drept. Creasta alveolara se fixeaza intre index si police, iar decolarea gingiei se realizeaza cu ajutorul elevatoarelor sau sindesmotoamelor drepte. Luxatia dintelui se face prin miscari de basculare vestibulo- palatinale, crescand progresiv amplitudinea miscarilor. Extractia molarilor de minte superiori Acest dinte prezinta o mare varietate de forme atat in ceea ce priveste forma coroanei cat si numarul de radacini. Instrumentarul utilizat in extractia acestui dinte este reprezentat de elevatoare „in baioneta” si cleste cu dubla curbura si falci rotunjite. Cu ajutorul elevatorului se va decola gingia de pe suprafata dintelui, iar apoi cleste se va aplica in axul dintelui realizand luxatia lui prin miscari de basculare in sens vestibulo- palatinal. Extractia este insotita de miscari de tractiune lente evitand astfel fracturarea varfurilor efilate ale radacinilor.

Extractia incisivilor centrali si laterali inferiori Acestia reprezinta dintii cei mai mici din cavitatea orala. Instrumentele utilizate sunt elevatoarele curbe cu cioc lateral sau sindesmotoame curbe si clesti pentru incisivii inferiori. Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, urmata apoi de aplicarea falcilor clestelui pe suprafata dintelui in scopul realizarii luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-lingual. Extractia caninilor inferiori Caninul inferior este un dinte foarte puternic si prezinta o radacina robusta si lunga. Pacientul trebuie sa ocupe o pozitie care sa-i favorizeze operatorului accesul facil la acest dinte: cu capul drept si gura larg deschisa. Anestezia este realizata troncular periferic la spina lui Spix. Instrumentele utilizate sunt elevatoarele cu cioc lung pentru mandibula, cleste indoit pe muchie. Gingia este decolata cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor apoi falcile clestilor se vor insinua cat mai profund adaptandu-se perfect la coletul dintelui. Urmeaza apoi luxarea dintelui prin efectuarea miscarilor de basculare in sens vestibulo-lingual. Extractia premolarilor inferiori Acesti dinti au o singura radacina ce este puternica si foarte lunga. Instrumentarul utilizat este acelasi ca si in cazul caninilor, anestezia realizandu-se tot la spina Spix. Tehnica de extractie este intocmai ca si la canini, urmand aceeasi pasi.

Extractia molarilor 1 si 2 inferiori Sunt dinti pluriradiculari, prezentad o radacina situata mezial si una distal. Pacientul va avea o pozitie ce ii confera operatorului un acces cat mai facil la dinte: capul va fi sprijinit in tetiera, iar in functie de hemiarcada la care se lucreaza, capul va fi rotat spre dreapta sau spre stanga. Anestezia se va realize la spina lui Spix a nervului lingual si al nervului alveolar inferior. Instrumentarul utilizat va fi reprezentat de: sindesmotoame curbe, elevatoare curbe mandibulare cu cioc lateral, cleste cu falcile indoite pe muchie. Se initiaza decolarea gingiei cu ajutorul elevatoarelor, apoi falcile clestelui se vor insinua cat mai profund, mai intai cea linguala urmata apoi de cea vestibulara. Se luxeaza dintele efectuandu-se miscari de basculare in sens vestibulo- lingual. Estractia molarilor 3 inferiori (de minte) Acest dinte poate prezenta o varietate de forme atat coronare car si radiculare, astfel ca poate prezenta una, doua, trei sau chiar patru radacini. Pentru extractia acestui dinte, pacientul va ocupa o pozitie relaxata, cu capul usor in extensie si gura larg deschisa. Instrumentarul necesar acestei manopere este: elevator Lecluse, „limba de crap”, cleste indoit pe lat, a carui falci pot prezenta sau nu pinteni. Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, apoi se insera falcile clestelui cat mai profund, fiind in contact strans cu suprafata dintelui. Se luxeaza apoi prin efectuarea de miscari in sens vestibulo-lingual. Extractia trebuie sa se realizeze prin tractiune in ax insotita de o usoara inclinatie in ax.

Elaborarea nr 5 1) Pregatirea instrumentarului necesar - Instrumentar destinat examenului cavitatii orale: pensa, oglinda, sonda dentara; - Instrumentar utilizat pentru anestezie: seriga si ace de marimi potrivite; - Instrumentar pentru extractie: clesti si elevatoare adecvate dintilor sau radacinilor ce vor urma sa fie extrase. 2) Alegerea anesteziei: Cea mai frecventa este folosita anestezia loco-regionala. Aceasta are avantajul ca se poate folosi fara riscuri si aparatura speciala in conditiile de ambulator ale cabinetului stomatologic 3) Extractia

incisivilor centrali si laterali inferiori

Acestia reprezinta dintii cei mai mici din cavitatea orala. Instrumentele utilizate sunt elevatoarele curbe cu cioc lateral sau sindesmotoame curbe si clesti pentru incisivii inferiori. Se decoleaza gingia cu ajutorul elevatorului, urmata apoi de aplicarea falcilor clestelui pe suprafata dintelui in scopul realizarii luxatiei dintelui prin miscari de basculare in sens vestibulo-lingual. 4)

Extractia caninilor inferiori

Caninul inferior este un dinte foarte puternic si prezinta o radacina robusta si lunga. Pacientul trebuie sa ocupe o pozitie care sa-i favorizeze operatorului accesul facil la acest dinte: cu capul drept si gura larg deschisa. Anestezia este realizata troncular periferic la spina lui Spix. Instrumentele utilizate sunt elevatoarele cu cioc lung pentru mandibula, cleste indoit pe muchie. Gingia este decolata cu ajutorul sindesmotoamelor sau elevatoarelor apoi falcile clestilor se vor insinua cat mai profund adaptandu-se perfect la coletul dintelui. Urmeaza apoi luxarea dintelui prin efectuarea miscarilor de basculare in sens vestibulo-lingual. 5) Extractia

premolarilor inferiori

Acesti dinti au o singura radacina ce este puternica si foarte lunga. Instrumentarul utilizat este acelasi ca si in cazul caninilor, anestezia realizandu-se tot la spina Spix. Tehnica de extractie este intocmai ca si la canini, urmand aceeasi pasi. 6) Extractia

molarilor 1 si 2 inferiori

Sunt dinti pluriradiculari, prezentad o radacina situata mezial si una distal. Pacientul va avea o pozitie ce ii confera operatorului un acces cat mai facil la dinte: capul va fi sprijinit in tetiera, iar in functie de hemiarcada la care se lucreaza, capul va fi rotat spre dreapta sau spre stanga. Anestezia se va realize la spina lui Spix a nervului lingual si al nervului alveolar inferior. Instrumentarul utilizat va fi reprezentat de: sindesmotoame curbe, elevatoare curbe mandibulare cu cioc lateral, cleste cu falcile indoite pe muchie. Se initiaza decolarea gingiei cu ajutorul elevatoarelor, apoi falcile clestelui se vor insinua cat mai profund, mai intai cea linguala urmata apoi de cea vestibulara. Se luxeaza dintele efectuandu-se miscari de basculare in sens vestibulolingual.

Tema nr.6 Extracţia molarilor 3 superiori. OMF 1. Idicatii catre extractia molarilor III superiori Ø M3 simptomatic, dacă a existat unul sau mai multe episoade de periocoronarită, celulită, abces, procese patologice pulpare și periapicale netratabile. Ø Carii în M3 și risc crescut de nereușită a acestui tratament Ø Boală parodontală caunzata de M3 Ø Prezența chisturilor dentigere, a ameloblastom Ø Rezorbția externă a M3 sau a M2 cauzat de M3 Ø În ortodonție pentru a preveni,limita sau vindeca anomaliile dinților anteriori mandibulari. Ø Când se află în linia de fractură și încurcă la imobilizare.

2. Contraindicatii in extragerea molarilor III superiori Ø Nu au erupt sau sunt incluși, dar există posibilități de erupție cu succes și vor avea un rol funcțional în dentiție Ø Pacienții cu diverse patologii locale și sistemice decompensate Când indicția către extracție are mai puține beneficii pentru sănătate și mai multe riscuri pentru starea generală a pacientului Ø Există un risc crescut de complicatii semnificative, de exemplu leziuni permanente ale nervilor alveolar inferior sau fractura de mandibulei.

3. Clasificarea molarilor 3 superiori (după poziție în plan sagital și transversal, după raportul cu molarul 2, după raportul cu sinusul maxilar, după natura țesutului acoperitor). Clasificarea Pell şi Gregory folosită pentru adâncimea incluziei molarului 3 inferior este utilizată şi pentru molarul de minte superior, fiind sistematizată astfel: • clasa A - suprafaţa ocluzală a molarului de minte superior este aproximativ la acelaşi nivel cu faţa ocluzală a molarului de 12 ani superior; clasa B - suprafaţa ocluzală a molarului de minte superior este între planul ocluzal şi linia cervicală a molarului de 12 ani superior; • clasa C - molarul de minte superior este inclus sub nivelul liniei cervicale a molarului de 12 ani superior.

4. Tehnici de efectuare a lambourilor mucoperiostale. - Decolarealambouluimuco-periostalse realizează cu decolatorul sau cu ajutorul unei comprese îmbibate În ser fiziologic, expunându-se astfel tabla osoasă vestibulară. Lamboul trebuie să aibă o bază largă, şi va fi tracţionat cu un depărtător.

- Trepanarea tablei osoase se realizează cu instrumentar rotativ (freză de os), îndepărtându-se apoi o porţiune osoasă pentru evidenţierea coroanei molarului inclus, permiţând insinuarea elevatoruluL În cazul molarului de minte superior, rareori este necesară secţionarea dintelui, datorită faptului că osul este subţire şi relativ elastic

5. Tipuri de lambouri. De desenat. • Operatie cu lambou mucoperiostal reflectat in totalitate. Se da la o parte intreg tesutul moale, inclusiv periostul, expunand osul. aceasta tehnica asigura accesul la os, pentru a-l putea recontura si regenera. Incizarea are loc de obicei langa sulcusul gingival, la 0, 5 - 1, 5 mm de marginea gingivala libera si se continua apical, spre creasta osului. • Operatie cu lambou mucoperiostal reflectat partial. Aceasta tehnica este mai dificila, necesitand mai multe incizii, insa ofera o traumatizare redusa a tesuturilor si un aspect postoperator mai bun. Prima incizie se face la 0, 5 mm de creasta gingivala libera pe partea vestibulara si la 1, 5 - 2 mm de aceasta pe partea orala. A doua incizie este verticala, in santul gingival, iar a treia incizie este orizontala si decoleaza tesuturile epitelial si conjunctiv dintre cele doua suprafete incizate initial. • Operatie cu lambou mucozal. Incizia are loc de langa marginea gingivala libera si continua apical, prin tesuturile conectoare si dincolo de creasta alveolara, astfel incat se lasa o parte a tesutului conector intacta. • Operatie cu lambou repozitionat apical. Tehnica este indicata pentru pungi parodontale supraosoase sau pentru alungiri coronare si poate fi aplicata pentru maxim 4 - 6 dinti in cadrul unei sedinte. Se utilizeaza o incizie cu bizou intern, iar daca tesutul gingival este subtire se va realiza si o incizie intrasulculara. • Operatie cu lambou repozitionat coronar. Aceasta tehnica a fost creata pentru a asigura inchiderea perfecta a plagii si stabilizarea cheagului. Este indicata pentru leziunile interradiculare ale molarilor inferiori si intre radacinile vestibulare ale celor superiori. Operatia cu lambou repozitionat coronar implica fixarea pe dinte a unui tub de plastic pozitionat orizontal sau a unui bracket ortodontic, iar la sfarsitul procedurii se suspenda firul de sutura de aceste dispozitive.

6. Tehnici de extracţie a molarilor 3 superiori. Instrumentarul utilizat. Procesul alveolar se fixeaza intre indexul si policele maini stangi. Totodata, partile moi ladiogeniene, se indeparteaza. • Cu elevatorul “in baioneta” se sectioneaza ligamentul circular, cu atentie sporita mai ales pe fata meziala, pentru a nu fractura osul spongios moale sau buderozitatea maxilara in totalitate. • Se aplica clestele, initial falca palatinala, ulterior cea vestibulara. • Luxatia: miscari de basculare mai ample spre vestibular. Pe masura ce dintele se mobilizeaza, amplitudinea bascularii spre vestibular creste. • Extractia propriu-zisa: tractiune in ax cand dintele a fost suficient mobilizat. • Nu sunt permise miscarile de rotatie.

7. Tipuri de sutură. De desenat. Sutura cu fir întrerupt : Cel mai frecvent utilizată. Introdusă individual prin partea laterală a plăgii și legat cu un nod chirurgical. Avantaje Ø Firele sunt plasat la distanță de 4-8 mm, deci este posibilitatea de a închide plăgi mari, reducând tensiunea Ø Fiecare fir este independent și slăbirea unuia nu va produce slăbirea din altă parte Ø În infecție sau hematom se pot îndepărta câteva suturi Ø Ușor de curățat

Sutura cu fir continuu : o Firele sunt plasate și reintroduse într-un mod continuu, astfel încât sutura trece perpendicular pe mai jos de linia de incizie și oblic în sus. Sutura se încheie prin trecerea unui nod pe la sfârșitul nestrâns al firului. o Tehnică rapidă și distribuie uniform tensiunea o Sunt necesare numai 2 noduri o O altă formă a suturii cu fir continuu presupune retragerea firului prin propria buclă. Avantaje Ø Va evita multe noduri Ø Distribuie uniform tensiunea Ø Previne strângerea excesivă.

Sutura „în saltea” Special concepută pentru a fi utilizată pe tegumente. Se suturează la 2 nivele, primul – adânc, pentru a oferi sprijin și aducțiune a suprafețelor plăgilor și al doilea nivel – superficial, pentru a trage marginile împreuna

Sutura in „8” o Folosită pentru închiderea alveolei postextracționale și de adaptare a papilei gingivale din jurul dintelui. Suturarea începe de pe mucoasa vestibulară, cu 3-4mm de la vârful papilei, astfel încât să prevină ruperea de papilei. o Acul se introduce mai întâi în mucoasa vestibulară, apoi în cea orală. Apoi, acul se introduce din nou în același mod, la o distanță orizontală și apoi ambele capete se leagă printr-un nod.

8. Accidentele intraoperatorii în timpul extracției molarului 3 superior. Profilaxia. Fractura se poate produce prin alegerea necorespunzătoare a instrumentarului, erori de tehnică, accesul dificil la locul extracţiei sau poziţia ferită a dintelui. Uneori, molarul inclus profund osos este un factor de stabilizare a mandibulei. Uneori, când acesta ocupă un volum considerabil din masivul osos mandibular, prin extracţie, osul se poate fragiliza şi chiar fractura. Dacă în momentul extracţiei pacientul menţine gura deschisă timp îndelungat, articulaţia temporo-mandibulară poate să sufere o luxaţie. Durerea şi inflamaţia Sunt reacţii normale care apar după extracţia molarilor de minte, mai ales dacă manopera a fost una dificilă. Pacientul trebuie să îşi administreze antialgice şi să aplice comprese cu apă rece, până la ameliorarea durerii. Infecţia alveolei restante Aceasta se poate produce în momentul în care locul ocupat anterior de dinte a fost contaminat bacterian. Această infecţie poartă denumirea de alveolită şi în funcţie de forma sa, uscată sau umedă, prezintă durere de intensităţi diferite. Pacientul se va prezenta la medicul stomatolog din nou, pentru dezinfectarea alveolei. Trismusul Reprezintă imposibilitatea deschiderii gurii în limitele sale fiziologice. Trismusul poate să apară datorită inflamaţiei posoperatorii. Pe de altă parte, datorită menţinerii gurii deschise pentru mai mult timp, sistemul muscular are de suferit, fibrele se inflamează şi se reduce amplitudinea mişcărilor de închidere şi închidere.