Noţiunea, Principiile Şi Izvoarele Dreptului Mării [PDF]

Zitiervorschau

Dreptul internaţional maritim poate fi definit ca un ansamblu de norme de natură cutumiară sau convenţională care reglementează regimul juridic al zonelor maritime, cooperarea statelor in domeniul utilizării acestor zone şi protecţiei mediului marin. Dreptul internaţional maritim este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului internaţional public. Aceasta se explică prin interesul timpuriu manifestat de state pentru reglementarea relaţiilor dintre ele cu privire la utilizarea spaţiilor maritime, spaţii care cuprind cca 70% din suprafaţa globului pămantesc. dezvoltarea noilor tehnologii de explorare şi exploatare a solului şi subsolului marin, precum şi presiunile tot mai accentuate ale puterilor maritime – toate constituiau un indice cert că spaţiul maritim urma să se convertească intr-o veritabilă zonă de conflict şi instabilitate. In asemenea conjunctură se impunea o necesitate de codificare a instituţiilor dreptului internaţional maritim. Convenţia de la Montego-Bay pe langă meritul de lege lata, prin faptul că in sfarşit a codificat o serie de instituţii de drept internaţional maritim cutumiare cum ar fi marea teritorială, pasajul inofensiv, zona contiguă, platoul continental, marea liberă, stramtorile internaţionale, apele arhipelagice, mai are şi funcţia de lege ferenda prin codificarea noilor instituţii ale dreptului internaţional maritim: zona economică exclusivă, zona internaţională a spaţiilor submarine, cercetarea ştiinţifică marină, protecţia mediului marin, soluţionarea diferendelor maritime. In principiu, prin complexitatea sa, Convenţia din 1982 a absorbit cele patru convenţii din 1958 de la Geneva. NOŢIUNEA DE DREPT AL MĂRII Ca ramură distinctă a dreptului internaţional contemporan, dreptul mării este format din ansamblul normelor de drept internaţional (convenţionale şi cutumiare) care reglementează regimul juridic al spaţiilor maritime, activitatea statelor în cadrul acestora precum şi raporturile de colaborare dintre state în folosirea acestor spaţii şi a resurselor lor. El a apărut şi s-a dezvoltat ca o consecinţă a creşterii interesului omenirii şi al statelor pentru folosirea oceanului planetar şi a bogăţiilor sale. Din dreptul mării fac parte nu numai reglementările de drept internaţional public, ci şi unele norme de drept intern al statelor referitoare la drepturile lor suverane exercitate în anumite spaţii maritime (de exemplu: in zona contiguă sau platoul continental),

precum şi celelalte reglementări interne privind activitatea maritimă a statelor.