Nicolae Iorga - Oameni Cari Au Fost. Volumul 1 [PDF]

Zitiervorschau

lorga

co 'entru

N.%

oameni cari au fost

*

d.

1

O

U

.0

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

frk

41.u`

]

-;

I 44,4

4-;* tiblf

19

;.

9.04o.;

10

0" '11

0,1

1

;

0

,

;.

-a&

-

.

Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

n. iorga

oameni cari au fost

*

EDITIE iNGRIJITA, PREFATA 51 NOTE DE

ION ROMAN

1907

EDITURA PENTRU LITERATURA

UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenit l jumatate de la moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolut unor magnif ice biruinte creatoare ale umanitätii, dar si al unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali-

tate ce incti jigneste specia, istoricul a avut sfir§itul teribil al lui Mihai vodti i al lui Grigorie Ghica. Feipt0i

ii cunogeau victima i giau destuld carte cit sit-0 seraneze numele de care, dac ii s-ar da Ion ?I ciinii s-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cind tes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit sä reipeaset vietii ci poporului românesc o minte genialrt, de o forret unica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenar viguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului 1940

ccideau

in Europa atitia morti, incit omenirea

ingrozitti nu mai avea timp sd-i numere. Patronii celui mai mare concern al uciderii si ndirnitii /or puneau la cale crime 'Inca purl marl si-si ctiau complicitatea in aceea comisa la liziera pildurii Strejnicul de lingti Ploietti. Asasinarea savantului roman a trebuit sá treacd, cleat, ca un fapt divers.

Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul unei biografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui Miron

Costin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orga ci-a gãsit odihna, dupla' o viatd färii odihnii, in pdmintul V

patriei. Muntele operei ha, cu crestele, prtiptistiile si pesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soare nou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1 cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealei

din imensa cantitate de material, nu lipsitá de steril, toate diamantele si aurul pur. Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om.

Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Victoriei. Foarte inalt, in, costumul de culoare inchisei 0,

de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributele

unice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti,

care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtir stiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd a nenumáratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchia rnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cind spacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servieta

mare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle 0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peisefte grtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul, fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte,

pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 dupti

o noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!"

il

sergentul de stradti, incremenind cu mina la chipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titlul i-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toate cd, intre celelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu au scautei

nevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. eine nu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu o curiozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatea

lui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginile malitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistii generatiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiesc mdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritatea oamenilor mari. VI

qi-1 revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhiplin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei, profesorul

aluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordinea zilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementd ee nu poate set nu fie rostitti. 1.7n Jupiter tonans care

vorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar un curs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poate fi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii. Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum. $i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd i plinge.

Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui, se intreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinat impotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framinta din pricina unui motiv neinsemnat profesorul intirzia.

Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruia se sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urma sä vorbeascá nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea. Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea... $t sale,

cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdrise intr-un la consiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotunde se rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste-

cau in barba raviisita. Iclealul unitatii nationale care insufletise in trecut masele popu/are i pe care el insusi ii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nou siluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa ceva era greu de suportat chiar pentru un temperament robust, calit in deceniile luptelor din for. Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succesiunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant, ci i ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, al zecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe care a scris-o, istoric i filolog, istoric /iterar si critic, poet, prozator i dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit, dupti masura timpului necesar si unei inteligente superioare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi VII

intre peretii arhivelor ji ai camerei de lucru. Forte le lui lorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoia sei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicist cu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once i in toate a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distinge desigur pasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treistitura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servit de talentul unui mare scriitor.

Integrind in cultura noastrii socialistä partea perena, intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratie Ii insusirile etice ale scrisului h fiintei lui umane. Sint acele coloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism, devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiird

reigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea intreagti, fárt nici o unlit/ de interes personal, in masa poporului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu puterile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorga feicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al unei vieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bogate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tui biografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui, Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu datele obisnuite. Altrainteri, ar trebui sá repettim ceea ce nottim acolo : niste ani gi un verb care, in fond, rezumet totul a pub/icat, a publicat, a publicat. A fost h ministru ? Vai, a fost chiar It presedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure, scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruia apostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi si i-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce decit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednice de dimensiunile intentiilor It personaliteitii omului. Ca o reizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitet

injurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc VIII

clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Fraza ne evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusi un om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator, 0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd in ministru observatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r de portrete vii, reconstituie in cuno0intil de emaá momente de rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd in ansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi de dupä primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foarte personald clesigur, dar i foarte adevdratcl In esenta ei. Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge. Sä nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd, # eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianismula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza activitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fatalei erori fundamentale. A aruncat vina in circa catora care erau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de ale lui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor. Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nici nu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmele vieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante. Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sandtoase l puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noi

si intregite, zone fertile care asteptau cuvintia ca transforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orase si sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obilizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor. Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inainte de prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cu intristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilor sale social-politice. 0 cddere tragicd # aceea apostolul", care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vorbise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios I Rotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot. Istoria unei lupte pentru ttn Ideal moral i national. Bueureti,

1832.

Ix

desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aur pentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale lui Iorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cercetare monograficil asupra acestei personalittiti atit de complexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in cele patru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste trasarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schitti sumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : seria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, se

refera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv la activitatea social-poi/tied. In sfirsit, apartinind publicisticii curente, consemneazd la zi evenimente si precizeazti ati-

tudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, in ansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie intr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despre multi oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. De aceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un criteriu din insemntitatea persoanei evocate. i cind rosteste

o apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pe sine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti. Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oameni cari au fost oferti o sursii indispensabilti.

In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh.

Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ; cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, ca

ii ilustrul

situ inaintas, scriitorul roman extrage din biografii

si

propune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipic

foarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edueativ pe care-/ urmareste pi numerotind invtittiturile. Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica, ii de muUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cari au fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor 0 $i-o exercitti, ca si in alte párl, cu mijloacele scriito-

X

rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele mat rnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori insã si negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir prescirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care cal inhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de renege*, un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilor transilvdneni un Stinnes, capitalist german, sprijinitor al baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovati

,

de cotropiri t rdzboaie.

In Oameni cari au fost, autorul a inglobat

ti pagini

despre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fast scris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volumelor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci # din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sferei de cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii. lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild, pentru cele mai diferite domenii : istoria literaturii, a tiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ronuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiar si a sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlul

articolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-un portret al unui Sturdza poate fi vorba i despre Kogdlniceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despre Hasdeu. In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele.

asa cum a fost, articolele ne oferd 0 viath de om pit oresti i interesante pasaje de amintiri personale. Iatd-1 pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corecta Umbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd al

lui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evo-

care a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocirea nuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de revelatia poeziei eminesciene : aceastà poezie minunath din

cele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spre in iubire, care mijea nelArnurith in sufletele ideal noastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile XI

noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor

(In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se situeazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se produce altd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp, idealului" i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci,

la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atit de slab, din efort intelectual i hrand putind, incit avea sii-si sperie profesorii aproape convinsi cd-1 vor vedea pierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd, sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unor protectori. Era insti un rclzvrátit, impotriva cdrula s-au rostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1 destdinuie insdit victima rigorilor disciplinei didactice a vremit niste vorbe nesocotite" i citeva din atitudinile revolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modii in Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi mai

mit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrul neconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferinte despre aceastd opera fundamentalti a socialismului si ne imagintim cu citti insuflefire S. fific, lua parte La aduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii. Curind avea sti i co/aboreze la presa miscarii muncitoresti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea articote, va purta cores ponden i dupti plecarea la studii peste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd,

similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au infeles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0 el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : un siniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5, de nespusii sete de-a sprijini dreptatea" (Alexandru Tenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acel

care scrie aid era prins pentru o clipà in miscarea generoasd care se indrepta spre poporul in suferintà" 1 Vasite Morton.: o ?mat/I-turd, in Oameni cars au fost, Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII

Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudine generoasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flu s-a apropiat de simburele revolutionar al socialismului stiintific, a refuzat sti-/ accepte $ i mai tirziu I-a $ i condamnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tinerete cu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca o doctrinti strand, fart/ conti5gente cu realittitile din Romdnia.

N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget al stdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupat de indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acumulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti de necesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat am-

bitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Din studiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al railcard sociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-un unghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirti zguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceasta l-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului

# la denuntarea contradictiilor sociale din orinduirea vremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumenta

teza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, reconstituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsd a unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim deplina intelegere gt frafie dintre boieri gi teirani. Istoricul admite c vechea societate romdneascd avea groaznice vicii de orientalism", dar adaugd numaklecit cd ea cuprindea in sine o traditie serioasil i fecundil, asezilminte care izvoriserá din adincul fiintei nationale, datini care corespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata mo-

ralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o solidaritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio/lard" (Vederile politico ale lui Eminescu ei generatia de azi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuit sd-si urmeze netulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la 1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care XIII

a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W.. zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, preluate din Occident §i inadecvate. Situindu-se astfel pe o pozifie conservatoare p1 regretind bunele vremuri de odinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind la ultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, in sens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti nu mai poate fi darimata ; in aceastil clädire trebuie Irma inceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pe care ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Acceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze, istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capitalismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, industrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de instrdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privit proletariatul cu ostilitate. Dimpotrivä, s-a referit cu compasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, de

pilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erau tratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa ca un fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condamnarea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul industrial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energii capabild st instintitoseascii viata comunitatii nationale. Istoricul, literatul i omul politic N. Iorga a nutrit o statornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-un simplu impuls afectiv ca altii, ci pentru cá o considera depozitarti a traditiilor p1 virtutilor morale ale poporuIui roman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", a facut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentru a fi distribuite vtiduve/or pi orfanilor ; in timpul refu-

giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor. Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, dar nici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privit rezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere ' Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV

economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bintuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, ci moral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in 1909, fticea observatia cti romdnii nu formau Men un popor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prin ignorantà, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Chestiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii nationale, iar calea unicä spre acest obiectiv o reprezenta difuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii, cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lucaciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieri ale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu mis-

carea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a acea perioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i mila de oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur : in loc sä profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersuna

ca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru era sti-1 facern a intelege, a sti." Prin culturd, oamenii sdraci

din lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si de vicii, transformindu-se in gospodari harnici si instdriti, asemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice de urmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat, reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de popor si de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se cornpleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitet pe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oameni cari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu. In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimea

trebuia sti joace un rot important, chiar in directia imbuntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura are menirea de a statornici impticarea socialti pi colaborarea intre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de culturd, ci pe aceea pe care poporul nostru $i-a format-o de-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi, apare din nou criteriul paseist 91 exclusivist. Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

XV

Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul, fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentd

culturald din afarti, in prima rind influenta francezd, tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha-

lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturti instrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/ (arendasii, circiumarii greci i evrei) sint factorii negativi impotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie 1906, profesorul si-a scos studentii in straciti, pentru a manifesta impotriva unui spectacol in limba francezd organizat de protipendada bucuresteand in sale Teatrutut National. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul, este semnificativii si prin consecintele ei. Pasaje din

Oarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza cá atunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pe care un eveniment imediat urintitor, i mult mai mare rascoaleie din 1907

1-a cleterniinat s ptiseascii in -arena

# sa-si puna pentru prima data candidature de deputat, apoi sá infiinteze un partid.

N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriot pi

un democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist,

prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, a pus obiectiv la indemina celor interesati teze diversioniste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt, partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatia cuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostru om de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatii deed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreapta extremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte de tales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cu camdp verzi I Orinduirea dominata de burghezie mosierime nuavea nevoie de lorga pentru a-si crea instrumentele bestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactia de a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd, I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altora sd-i dezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vioXVI

lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, pro-

fesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asista uluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationaliste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceea

a si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist"

cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobil

plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale de altddatd : traditionalism national, realism democrat". Au fost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0 timp, care s-au veizut dap la o parte si infirmati in crezul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdi atit de greu falimentul conceptillor lui gresite. -Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focare de lumina', interventiile sale merituoase in momente importante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentru anii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari au fost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, in ideal

general, luptei de eliberare nationald si de intregire a Romdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind. Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte oameni politici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de la vladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesorul universitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitatea culturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufleteste pe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e oprit la granitii de autoritätile austriace, organizeazd pelerinaje la Mandstirea Dealul i vorbeste, infldcárind, despre Mihai Viteazul cel ce nu se poate odihni". Rea/izarea

statului national Romania, in hotarele sale naturale ci istorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iar Iorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositi entuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucnirea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei.

Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al eventmentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese. XVII 2

El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin prin cuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a romanilor din armata habsburgicif gi infiereazii barbaria teutonica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuri

de singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei cu statele Antantei gi -an adversar al puterilor centrale. Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania locul firesc, dincolo de toate manevrele de culise gi rezistentele unor politicieni $ i ale regelui pe care inima i interesele ii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiu Iorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intregise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand, metoda tiinificä germana, literatura germanii si le opunea culturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismul piturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericol impotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in aprecierea poporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare, uitind violenta militarismului prusac 01 gasind accente de admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ german scria al nu e unul care s'a aibd o viatá mai armonicd, mai echilibratà, si printr-aceea cà la dinsul curentul spre bunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpánit de

iubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentru adevarul cugetarii, pentru elaborarea tLintii, pentru indeplinirea frumusetii" (Serbärile pentru Schiller). Sint oare calitatile enumerate specif ice poporului german ? S-ar putea rdspunde afirmativ, in mäsura in care apartin tuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare de apreciere, privind natiunile din unghiul de vedere al psihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpul razboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zece

tectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul Cugetare Ii

lapte: germang. i in unele din texte din Oameni cari au fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinci

acolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ i ofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti XVIII

in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantd ft cu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de

vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adus clarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolele publicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asa cum ne asteptant : slávincl eroismul celor morti pe front, de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrima de recunostintii pentru militarii francezi si englezi aflati in misiune la noi ft ramasi sti se odihneascti in pamintut romiinesc, pentru medicii ai personalul sanitar inferior contaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamului romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgere impotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritor fti ga-

zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca s se pund in solda inamicului. Temperamentut impetuos al publicistului se refuza deznddejdii at defetismului. In zilele cele mai grele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga exprimd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufletesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care a trait-o, desi pe front n-a fost ft n-a fost fancied nu mai era tintir deschide 0 in Oameni cari au fos't un capitol nou. Inainte de rdzboi, viata sociald at politica' din Romania

vddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, sena in 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numai din spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprinde

in sine toatä viata, vesnic miscata, totdeauna innoith ei pe deplin curata, a multimilor muncitoare at cinstite" (La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totusz

un ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare care trebuiau sd eliot fi aceastd consecintii : purificarea vietii politice, in general a existentet spumei de sus". Eventmentele au venit, mai teribile decit 10 putuse inchipui cineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romaniei

s-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Prim mantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un XIX 2*

vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat la indltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii. Tara a fost lásatg pradii numai ambitiilor personale si dorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrg

deosebire de rang, in haosul poftelor dezläntuite" (Bru-

silov). lorga face o deosebire neta intre politica" adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal"

ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe ori de-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindcti e pornitä din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupa

incheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe ale epigonilor".

0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire a vigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnarii se insoteste cu semnalarea pc plan intern si international a unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctirora

ci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, mult mai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, in faza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semi interesele producgtorilor industriali, cart string o natie intreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, de cotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ de fiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ omenirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim 1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgri de singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancarde

a Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga rostecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924, cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anume

Hitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea pe ortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de amenintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarzii indirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg.

Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentru rtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctul cel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg XX

ratacita prin pasiune" (Helfferich). In Germania de atunci, zugravul ratat ce se pregatea sá devind dictator

al OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale. Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania lui Ludendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numai a mi Adolf I, devenit Imparatul «Reichului al treilean".

Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurierului

sinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el

(marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Recitesti fraza, controlezi data : 1934. Data nu e gresUcl. Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fie trecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani, Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut intocmai, in alta ordine cronologicd, dar acesta e un amanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden-

burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avut insd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti. in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu al lui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunzis cu pumnale i revolvere se gasea lista ministrilor cari

trebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel,

violenta fascistd Li oripileazd. Cel ce stivirsise cindva grava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planul teoretic al conserveirii fiintei etnice" protesteazd acum impotriva exceselor antisemite" 0 atrage atentia asupra marelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sint manifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationalitate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. De aceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovinean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluia si faptul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De pe

aceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru I0

Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381. Constantin Morariu, in Oameni cart au fest, III, 1930, *

p. 233.

XXI

savantul evren Moses Gaster i punea intrebarea Cind

oare ura va fi trimisà la sanatoriu

fr

invidia la casa

de corectie ?" (Memoria doctorului Davila).

In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe stradd si lovit : I s-a spus cà aceasta se face pentru vederile sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzat

de nepatriotism", fiindcä facuse o criticti asprit sttirilor de lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ? Sa-si

fi dat riispunsul pe cane polemicii de idei. Nu stiu, spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politica

ale unui om InvAtat i de o superioafa inteligentg se «rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fi mai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, tristá, deplorabilä inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice in

diverse state ale Europei, miscarea camasilor brune a transforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumnii s-au inarmat cu revolvere. Bestia umand" si-a facut o victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu era

el un sfint, dar sedea in calea proiectatului Anschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase. Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii dà prilejul unei infierari a hitleristilor briganzii comandati de acolo nici

unde un mort mai mutt nu intereseazà" (Victima de la Viena : cancelarul Dollfuss).

Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului roman s-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilea razboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriului public teoria spatiului vital", pretinsa superioritate a rasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra in Virile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontul era sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, in

asa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adevarurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmai acum i se impune certitudinea cà adevaruri/e, chiar clacti Un otentat, a Reithotul nostru trt note ztlnice, Ramuri, Craiova, I, p. 179.

XXII

pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul an de viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurs cu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati de nadejde. *

In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanald a unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesia tutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fap-

te/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, in sfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra evenimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte, exemple de imitat", reguli de conduita politica" (In-. vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceasta din urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us in studiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatorta romantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Dar

prin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorie rdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al lui Koglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorie ,.aceastä experienta, verificata indelung, a vietii neamurilor ce se cheama istorie" (A. D. Xenopol) el cautd esenta, sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt de-

cit adevarul faptelor", il intereseeza adevarul din fapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic& Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiunilo

ca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot ca istoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilor personaliati in viata unui popor si propune un cult a/ eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiinta limpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-i are si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citeva rinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu).

Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezei idealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pildä, victoriile

lui Mihai erau ale unui neam intreg" 0

p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur XXJT1

sä poatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul).

Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sensul educativ. Asa o l valorificd autorul volumelor Oameni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd in discutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lvi Mihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea razboiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Transilvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile 22420,ot/de i pentru critica internd. Ca si Eminescu, admonesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pe cei cari infatiseaza ordinea materiara, satula i multumita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defectuoasa, a idealului" luptätorilor c/e /a 1848 1.

Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pe care a dorit-o activil, lucrind pentru folosul i mindria unel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesorta sau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu unde serioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudinea pentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoarea drepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scris despre un 07Th de gaup inventator, medic, inginer, naturalist, explorator autorul articolelor strinse in Oameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor special in respectivul domeniu de activitate. Nu avea competenta, i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii intense modu/ in care omu/ de Uinta, roman sau strain, a dat eforturilor sale un scop practic stiinta reprezentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de la sine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiintei dedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cu viata practica". Ca 0 istoricul, ca ft literatul, omut tiintelor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuie sa fie utilitara cj democraticd. Edison a fast mare, pentru 1

Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti, in Camera ear{

au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV

cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la cit pot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-o materiei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre peretii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici de stimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specialitate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostintelor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu e un inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a con-

sumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturarea ignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori ca de exemplu cutare filolog san istoric Latinist acestea nu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerile

sale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertat insti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi interesele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuie rostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferi sanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutarea adevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit niste obligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice. *

Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitle

despre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in genere) e legatti de societate prin originile si -prin inriurirea ei. Artistul creeazti ca un purtátor de cuvint a/ poporului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si originalitatea prin spirit popular si specific national. Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdminte de ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragostea fatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul se

inchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti de principiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevdrului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar adeyarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri, unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiar pind la falsificare. XXV

Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard din jurul Contemporanului i ca o preluare a traditiei Daciei

literare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asupra functiei sociale a artei. Ca atare, e un adversar al estetismului si s-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatd de junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esentialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie net distinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cu atit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, la forge, literatura si arta, cultura in general sint privite nu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in lupta pentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucerea vietii sociale si nationale pe un. fligas ideal fticindu-se prin. culturd, continutul acesteia $ i forma pe care o imbract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind de aici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel al eticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice tendinta exprimatd prin mijloace artistice cel de-al doilea e impins pe un plan secundar p1 chiar ignorat. Trecind cu vederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti de forte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazd scriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul de vedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ sä nu fie surprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutate mare pentru o mind de paie, p1 alta, neafteptat de mica, pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poem istoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o binevoitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/ dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild :

patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece. Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pe care I-a privit cu suspiciune, ca $ i alti contemporani, ca pe o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale. Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist,

cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotit aproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/ XXVI

mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi, fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar-

manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nävälit cuprinsul literaturii, culturii intregi..." (loan Scurtu). Sigur, era # nesanatate", dar din 1922 pina in 1940, literatura moderna" a inscris # in Romania succese remarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignarea tribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestat global opera celui mai mare poet contemporan, supus unui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivialitate.

Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturii are fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteticului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literatura moderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei 0-a imbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # ale sufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate,

un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insa mai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cif aceasta nu egala cu negarea specificului national, cif in poezia lui Ion Barbu $ i a lui Tudor Arghezi se distila intr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga, exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. IntoleTanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca, $ i Inca din anii Sämgniitorului. Cunt se stie, acolo # in celelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat o energicii muned de indrumare a literatilor in sensul vederilor sale : inspiratie din viata satelor, privite ca organisme curate ale Pinta etnice, netulburate de lupta de clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocarea vremurilor patriarhale in care taranii si boierii impreund apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditie etc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revista a ridicat impotriva profesorului respectat # iubit pe colaboratorii sai, altminteri supusi fi cuminti, din reclactia Siimgnatorului : losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a XXVII

trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea martorilor nu mai érau in viafti, el a reluat procesul, apdrindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd se conformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doar acestea : E bun ? E sdnatos ? Da, §i sdnkos... Fiindc5 Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1 fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu). Desi de la respingerea estetismului i condamnarea

manifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind la confuzia dintre estetic ft etic, dintre artti qi culturti, gustul

sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe-

rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celei

strdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline de adeviir $ i de prefuire dreapai despre opere Si scriitori. Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte, altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeit locul ce Ii s-ar cuverd. Insá, cu defectele respective, stit totusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn, Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale

ca

sit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile din Oarneni cari au fost dintre cei straini : Horafiu, Dante, Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelut

corespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a Weraturii romdnesti $ comentatorul profund al unor scriitori

de seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literard

ci

exegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea,

din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruie asupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e prea generos cu ei. i acolo sint incrustate informafli utile qt observatii interesante. Prevenifi asupra erori/or criticului p1 istoricului literar, parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperi

idei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fixeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul adevdrat al unui scriitor. Ne explicdm It exagerdrile deformatoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care XXVIII

ni-I putern insu0. Articolele cu care avem a face nu shit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii, tzu

ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea told carti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea unei statui. Nu le vom cere mai mult decit unui material publicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in virtutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga, cu scopul detaçarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii si calitati ale operei : realism, expresivitate etc., dar atentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seriitorului, asupra mdsurii in care acesta it-a slujit patria

poporul. Principalul merit subliniat e acela de om Mina". Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgar Ivan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a identificat cu ai sai. Orice suferintä, orice bucurie, orice sperantá a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtuai

de

risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). Bjärnstjerne Björnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul din drepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel, Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem de sugestive

autorul Anei Karenina nu s-a facut crestin

dupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru suferinta acestui iad" (Leon Tolstoi). AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilor 0, implicit, valoarea educativd a operei /or, autorul

Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite mai mari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratie fifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre

,,un suflet adinc", un om de naturä fnalt-etica", a cdrui

tintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natia eternä"

calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificarea

de mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc), Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea unei literaturi de o adeväratii valoare". Precizarea fiicurd numaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoare

literarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0 XXIX

umbra a trecut Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare", comptitimirea fate/ de cintdreti stilts/ dupá incercarea primelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cari au fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei, Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu. Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etied

il duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate,

MO de unele literaturi nationale, acele literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale, inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si cea germanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu, jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca-

dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadrele aceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun lui lorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatiei

unei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cind portretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al lui Titu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma-

iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar .

doare militantd ; Junimea" a practicat un criticism sterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiu nou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteri plasticd

fi in mod regretabil superficiald , a criticis-

tului ,Shaw irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul zimbet de ràulate si despret, acest profanator si al mor%nor (!)

pentru a face sa scapere flaciira albasträ a

satanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne surprindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva a individualismului : fiind un poet asa de mare pentru el,

1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lut Byron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor. Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuvelelor istorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasi satira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferent

fall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestare fireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta XXX

cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noi ii respectiim asttizi mai ales pentru democratismul patriotismul säu, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorga fi refuzii simpatia tocmai fiindcti nu-i recunoaste acest oficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealt un bogat i strglucit diletant". Cu sätenli lui, adaugii,

fost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, a donmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privirea ping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce a strins i prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt, A. a fi

ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult in viatà" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte-

nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice,

dupti modul sociologist si, totodatti, in contradictie cu teza patriarhalistii a frcifiei dintre boieri i ärani. Sti nu trecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti in

alte pagini memorial ltd Alecsandri totusi poetul renasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu e de uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, ca si pentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd" (Liciu i teatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se face insti nici o concesie i rtimine obiectul unei negatii totale, fOrd indoialti neintemeiatil in absolutismul ei, este Bolintineanu sentimental vorbàre i neglijent, care ajun-

sese a trece drept un inspirat cintaret al amintirilor si idealelor neamului" (In amintirea lui Erninescu). In cazut

autorului Legendelor istorice, exigenta este de naturii esteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colorati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi). Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul milltantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe care it cautii i acolo uncle nu existti nu se pierde, intotcleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau ale flamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca si Ibrdileanu, un exponent al criticismulut junimist. Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond" XXXI

si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Critica

in sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insd prima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di drama-

turgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, la

fel cu mai toti juniinitii, n-a fäcut pasul, a despretuit sil-1 feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $ micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din cele mai desiivirsite i armonioase forme ale realismului critic"

(Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere a fost

5 un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde,

admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 a iubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articol

despre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil o intelegem 5 o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu o stiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescu

a fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelor

5 credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional 5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioase din viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or, viteze

dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. In 5 prin ea s-au indltat : A§a cum vorbea el, in ritmuri de o muzied imblitatoare 5 tainick oricine dintre cei umili putea si se minglie 5 sd se indemne, sd Inv* 5 sd fie mai bun : poezia lui, cei multi s-au recunoscut

rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care s5 se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescu ri generatia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/ sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubit un cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, ea profetii vechii Iudee, biciuind 5 arzind de o parte, sf5tuind 5 revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ" lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-a lost un. schivnic intr-un turn de «fildes»", un zeu sinistru, Mot in marmurä neagra", cum le-a pkicut bdietanilor st blietoilor" s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se XXXII

fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul de durere i dispret al razei sale, nici ca sä se impietreascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toate ale pämintului, nici pentru aceastà mare glorie falsä n-ar fi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decit orice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege, iubeste i urAste si care, deci, pinà la sfirsitul zilelor ce-i sunt ingkluite, alege, propováduieste i luptà" (Cel dintii volum din operele in prozg ale lui Eminescu).

0 paralelii concludentii pentru modul in care cumpiineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentru posteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe. Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie,

pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost un piirinte" i a atins toate coardele lirei", dar impartitia ui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA pe un scaun de diamant, zeu cu stápinirea färfi de margini in loc i timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intre

poetii-läutari", aceia care zbirnlie strunele din mate de oaie pe care cintà la bucuriile i durerile oamenior". Intre zeta rece i poetul-lciutar, cel preferat e Walnut, umanitarul cu ochii umezi". In critica literard l artisticii, /orga aruncii in cumpana spada rázboinicului i o inimä ce pulseazti de dragostea pentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'd i oamenii polltici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activitate, profesorii fárá faimá, oricare om de rind meritti un cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fost

de folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manual

de eticii, in capitolele cdruia ii giisesc locul st fostii adversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte contringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, polemicile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inteXXXHI 3

Oameni earl au fost, vol. 1

reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit peste hotarul vietii : hdrnicia i cinstea, sinceritatea in credinte, consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anume iMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereu modestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea materialä (idealismul"), sint propuse tineretului, curat inca,

maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional& talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la imperative/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebire intre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-si

privilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altii se simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..." (Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atit

mai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilalti valoarea unui exemplu bun sau rtiu oricine, sà vrea sau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca 1i prin celelalte, e profesor i elev in acelasi timp" (Joan Maiorescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajat in activitatea politica este mai mare decit a politicienilor obisnuiti ; el e indatorat a nu aduce in politic5 decit ceea ce e mai adevArat si mai generos in el" . Cind cel ce-a indeplinit o functie publied oarecare 0-a tradat semenii,

st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorga nu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mort care se ingroapä : Ion Ciocan). Conjuncturile,

slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante atenuante.

Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omul

politic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numai acela care, väzind o neclintitä i luminoasd tint& merge indráznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind din loc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta cA, pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 facà

e cistigat pentru urmasii ce vor veni neapärat dupà Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

XXXIV

vitejm lui" (La mormintul lui Kogàlniceanu). lorga salutd

eroismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, in artily in expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modeste nestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen, Andrée, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatorului Bàn-

ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvinte de admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd un accident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupui

intregit de proteze. i dtiruirea unui actor ia forma eroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciu iesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei mai vrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nici cind e gratuit cum i se pare lui Iorga explorarea regiunilor polare eroismul nu poate fi minimalizat. Pi o jertfä zadarnicd" se incununeazd cu aureola subliming., chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a facut o inutilä risipti de puteri.

Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituieste energiile i spulberti elanurile e o umilintd". Imaginea

unui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru a pune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter-

vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii insäsi II repugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitáil lui spirituale nu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate", cu acea osindd stupidd i ridiculd a mortii care ne a-teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind loveste pe omul folositor : Iti pare rdu i te ridici Impotriva care uitA In hotaririi nedrepte, stupide da, stupide fundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltul strAzii i aruncd in mormint tocmai pe acesta" (Octavian Smigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat in ierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11 Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omul bun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian). IDEXV 3*

Nedreaptd i stupidd, osinda mortii s-a rostit o data pentru totdeauna, fi natura li cheamd inapoi fiintele

trecatoare, ca sä se piarda in mgretia ei". Fatalitatea

sfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tin indemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu e

declt o singura poartil : aceea a mortii. i ce e mai cuminte, e s'a astepti sü ti-o deschida puterea de la care tii viata. Ins pina atunci, fii al celorlalti, cit poti mai

i poate mult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne e aproape cind vei trtii printr-insii" (La moartea lui Tolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata In ce sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla In puterea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe care nimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A. Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nu

i-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdea intr-o viata viitoare i intr-o riisplatcl supremd. Nu insti pentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobosita a zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui cod social pentru o mintuire päminteascd in cuprinsu/ iadului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdra perpetuarea in rnemoria acoperire. Nemurirea certa oamenilor: $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cu adevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre au fost, i ele rämin de aci Inainte necontenit amestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celor ce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supravietuirii spirituale prin faptá revine adesea in panegiricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire, in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce ai

dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P. IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Dar rnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei, fapta lor, i aceste urmtiri se Intind tot mai departe In timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau XXXVI

grupuri de oameni care se sprijing pe morminte. ft cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatie proprie.

i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi in

villmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora, bine sau edu, pentru a pggubi i folosi" (Statuia lui Cuzavod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptinge decesele premature $ i £ntirnpinä, cu pareri de rtiu, insci

cu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit", fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cu sine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotal mort : inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatil fi sterilittitii. Be poate deci inregistra i moartea unul

mort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost, referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, ca a mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moartea acestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintul

unui asemenea om e unul inchis". La alte morminte nu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburat de la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge si de acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinind incAlzind inimile, indernnind i poruncind" (Ibid.). La

aceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutului nu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentru a lua viatà". Acesta este i rostul comemordrilor : a adauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta, puterea pastrata in sicrie, asezaminte i fapte a celui care se pomeneste" (0 icoanA curatà : mitropolitul Veniamin Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilor si a pticatelor se face prin exemplul unor personaliati ilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturisire a istoricului i criticului literar, in sfirsit sursti documentard, Oameni cari au fost e i o captivanta carte de XXXVII

lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de litera-

turd prin participarea afectivd, prin admiratie si prin vehement& Pe lorga nu-1 satisfácea nici in istorie inregistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif erentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvin-

tului, istoria presupune un «dar»", acela sä poti reconstitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapinitoare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-o traiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuzavoda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fi pusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/ui

inctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul, Cuza-vodei, Kogiilniceanu. Avintul, epitetul admirativ,

fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul-

atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloacele obisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni mart

dintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pe lorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi in mtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiinta umand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, se estornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipul asa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si national.

Privir ea de sinteed lumineazd toate articolele din Oameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oameni rometni si straini lorga i-a cunoscut personal si memoria lui prodigioasii era un foarte bogat album de imagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/ui i se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intotdeauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum 1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mull

este frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar" sint expresii cu repetare de refren. Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi,

in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, in fundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic,

XXXII"

subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu, de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu" (Doamna Elena Cuza). Alteori, träsiiturile desenului fi culoarea sint viguroase $ aspre. Pe Creangd, tindrul

Iorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Era

un om scurt, gros i rosu, cam burtos i imbracat ca un dascal de biserica ; pare c-a scos i o basma din cele mari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba, pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Ceva despre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifesta felul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzino insäsi intruparea integrala a puterii, voinil i intelle fixat intr-un tab/ou memorabtl : gentii omenesti" O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, din superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul Romei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a parului

care-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternic prieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate si veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia

insasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1 scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatil de aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprinten

si avea o mare redingota neagra. Asa statea i asa se ridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminte acel bust impunator i apan, iar mai mult decit bustul insusi, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa : uscate, mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede, portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijloc

de caractertzare integrald a personajului. Chipul lui Tolstoi e imaginea vtie i tulburiitoare a artistulut ciudat, iscoditor $ i iubitor de oameni : un frumos Oran batrin,

cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fata arsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitatea portretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de George Ciilinescu t generalizatä cu efecte impresionante in a sa XXXIX

Istorie a literaturii romäne, in care face 0 inaintasului sdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introduce

curent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tinerilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine de poem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoare neguri albe, ca niste aripi de Inger, i multora li se parea ca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Eminescu i indiferenta sa superioara fatii de detractori, Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncind apoi, nepasator, in urma aurul uimitor al frumusetii noua" (Eminescu i generatia de astlzi).

Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintul

dur, a indignarii. Ce scirba !" exclamd lorga scriind despre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-a gudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, cotropitorul tdrii sale. Lingusitorul a fost o canalie" ; ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesul in alegerile din Romania intregita: al unui memorandist nu poate fi trecut cu vederea : Sii ni fie rusine obrazului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbitoare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III.

Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cu valoare de maxima : Numai anii de munca tree greu. Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase ca niste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serial La moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoie sa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuia

i-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenul cel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cu toata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pe dinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama' XL

ca a tuturora, i oase mute ! Dar in el e ramasita fetei pe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi oi tristi i cari ni-au trimes in schimb raze de luminii oi ceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru, a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moaste ale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerea lor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pe care viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai mult

in urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea lui Petru Liciu).

In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul si drarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede. Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memorialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorul ii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii.

Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imn emotionant inchinat viefii. Iorga 1-a scris sub steaua optimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca moto aceste cuvinte ale profesorului i scrlitorului : o data ce soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentru a-i veden din nou ragaritul". ION ROMAN

TABEL CRONOLOGIC 1

1871

In noaptea de 5/6 iunie se naste la Botosani Nicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 al Zulniei, nascut5 Dr5ghici.

1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George. 1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu. 1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif.

1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani. Primul ski fiu este un copil precoce ; a invgtat sd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toate c5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale. 1877 Prima lecturà istoric5 a lui N. Iorga : cronicile Moldovei in editia Kogdlniceanu.

Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchian din Botosani. 1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nu

are prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva si de Esop. AdicA, el nu-si propune sl epuizeze Cu un pahar oceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl. Pentru a rAspunde exigentelor colectiel, Tabetul cronologic

inscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctind

cele sapte decenil de viatA ale savantului si scrlitorului cu

amintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII

1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei. Incepe rdzboiul de independenta. Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I.

1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istorta romdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu.

1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti drama Despot-vodd de V. Aleesandri. 1881 Incepe sa apard Ia Iasi revista Contemporanul. 1881

Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscrie la liceul din Botosani. 1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga. Apare Revista pentru istorte, arheotogie i fitologle.

1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorga

incepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasi virstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie

publicind cite o traducere din francezg prin revistele locale. Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezit de M. Eminescu. 1834

N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica' externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanul a lui Manole Arghiropol. 1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteraturei romane.

1886

Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de la Botosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceul din Iasi. Aid, irnpreung cu colegii sài, se initiaza in poezia lui Eminescu.

1887

Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazg ca pedagog la internatul particular al profesorului

Drgghici. Ii gaseste totusi timp ca sä se perfecXLIV

tioneze in latina i elinü, limbi in care citeste Mei dificultiiti orice text. Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri de Ion Ghica. 1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti. 1888

Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist din Iai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face= conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere din Revista socialü i extrase din numerele ei..."

In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceu pentru acte de independentii i rkveltire. Profesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5

la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arra a primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era un

tin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/ pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras).

Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introducare in istoria timbei si titeraturei romane. A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoria romdni/or din Dacia Traiand.

Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in litere si stiinte, in fata unci comisii sub presedintia rectorului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea de litere a Universitritii din Iasi, sectia istorico-literarit 1889 Primdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva judetc din Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat).

In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea lui M. Erninescu.

Apare prima parte a monumentalei lucrärl Le trisor de Pétrossa de Al. I. Odobescu. 1389

In pragul anului al doilea, studentul Iorga core aprobarea s1-0 dea licenta inainte de sfirsitul celor XLV

trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin starea precaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinità de

A. D. Xenopol, care va scrie : admirasem mutt intinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancile

scoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei, Aron Densusianu), cererea studentului este aprobatä

de minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorga isi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar in aceea de toamna", 16 !

In decembrie, absolventul isi a examenul de licentii

obtinind calificativul magna cum laude". La examen a participat un numeros public. A. D. Xenopol organizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori pe minunea de om ce aveam inainte". Ziarele consemneazd cu uimire aceasta särbAtorire cu totul neobisnuitg.

Proaspiitul licentiat cere postul de profesor suplinitor la liceul din Focsani, pentru limba romdruli sau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoaste franceza, spaniola si italiana, mai putin germane, cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Va mai invgta limbile englea portugheid, danezd si suedezil.

Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionati

de infillisarea tindrului istovit de efort, care e si foarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragiani sa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunerea decanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de o inteligentd si un talent gra. seaman".

In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl La inmormintarea marelui povestitor, asistä si N. Iorga, care va fi invitat sg-si dea contributia la publicarea

opera In cursul acestui an si al celui urmätor, el colaboreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studii istorice, articole si recenzii literare. XLVI

1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg in Italia. Spre sfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurile Scorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes), avind ca profesori pe Ch. Bémont, G. Monod, Ch. V. Lang lois, abatele Duchesne. La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L. Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga, printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu. Ia fiintA Liga pentru unitatea culturalä a tuturor roma-

nilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentru libertatea natlonala a romfmilor din Transilvania. /891

Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prin scrisori poezii i alte colaborgri pentru publicatiile socialiste din Iasi. V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitar Istoria romantlor. Profesorul Ion Bogdan tipäre$te volumul Vechile cronici moldovenegi pind la Ureche. Moare Mihail Kogalniceanu.

1892

In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual",

N. Iorga se aflà la Paris. In ianuarie, Gherea ii solicitä colaborarea pentru noua sa revistä de literaturg i stiintà ; articolele primite i se par criticului prea savante". De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediu de studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie. Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis-

tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinärul era casgtorit.

In Revue Historique §i in extrase apare lucrarea lui N. Iorga tine collection de lettres de Philippe Mézieres (Notices sur le ms. 499 de la bibl. de l'Arsenal).

I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notite asupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII

1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a lui Iorga : Schite din literatura ran/A/teased (2 vol., al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicate in Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta, Literaturd i arta: romdnd etc. Dupd un popas la

Berlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doc-

toratul in fata unui juriu, din care face parte i savantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas III

Marquis de Saluces. 2tude historique et littéraire avec une introduction sur ta politique de ses predecesseurs et un appendice de texte 1. Spre sfirsitul anului, doctorul in istorie e in Ntirnberg.

La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii (1890-1893). Ia flint!! Partidul-Social-Democrat al Muncitorilor din Romdnia.

184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revista Vatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale.

In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldovene Tecuci, Tutova, Fälciu, BacAu.

In mai, tribunalul din Cluj condarnnä la inchisoare pe Semnatarii Memorandulut. 1894

Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia de profesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit, si se prezintd la

concursul pentru catedra de

istorie medie i modernd de la Universitatea din Bucuresti. Juriul din Iasi ii acordä o medie putin mai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare, este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedrä. / noiembrie T§i tine lectia de deschidere Despre concepfia actuald a istoriei §i geneza ei.

I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterar cu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi 0 cu un adaus de text,

XLVIII

1895

15 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusg la Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat conferentiar a lui N. Iorga.

Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuseste intr-un mod strglucit i devine profesor universitar titular, fiind confirmat in aceastg functie de ministrul Petru Poni.

Ii sintetizeazil observatille j impresiile culese in Italia in volumul Amintiri din Italia. Giosue Carducci. Publicg primul volum din culegerea Acte to fragmente cu privire la istoria romeinilor adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului. 1896

Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorga pleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscoleste bibliotecile din Viena i copiazg documente privitoare la istoria romgnilor. In cadrul publicatillor institutului Ecole des Hautes Etudes i se tipareste ampla lucrare Philippe Mézieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&le

Tot la Paris apare in doug volume Histoire des Rournains de la Dacie Trajane de A. D. Xenopol, care obtine un premiu al Academiei Franceze. 1897

In timp ce se ggseste in Italia, la Bucuresti iese

de sub tipar prima

sa contributie in colectia Hurmuzachi (torn. X). Ping in 1936 va semna in

aceeasi colectie incg sapte volume. 1898

Academia Român ii alege membru corespondent.

1899

Tingrul invatat i literat ii manifestä spiritul critic intr-o suitg de articole cu care colaboreazg la gazeta bucuresteand L'Indépendance Roumaine Philippe Mézières 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

XLIX 4

el pe care le adund in volumul Opinions sincdres. La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1. TipAre#e lucrarea Cronicile muntene.

La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii, care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiuni disciplinare. 1900

Se desparte de prima sotie. DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901

CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului i istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate. In martie, sotii Iorga sint la Venetia. In aceea# lunA, Academia Rom Anä respinge de la

premiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorie literard a savantului. Adversarii pe care #4 Meuse la Universitate il sanctionau...

Apare Istoria Iiteraturii ronuine in secolul al XV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publicarea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre care ultimul va iesi de sub tipar in 1916 : Studii ii

documente cu privire la istoria romdnilor. Mai tipAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pentru poporul romlinesc.

Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentru colectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha. In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semimitorut, sub directia iui Vlahuta l Cosbuc. 1902

Istoricul face cercetari in legAturA cu familia Cantacuzino.

Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editie din Istoria domnilor rani Romdnefti de Constantin CApitanul Filipescu. 1 Opinii sincere. Viata intelectuald a românilor in 1899.

In iulie incepe sà aparà la Budapesta revista Luceafdrul. Intr-o scrisoare publicatä in primul nu-

mar, N. Iorga adresa romanilor transilväneni indemnul :

Sinteti in luptd i trebuie sä iptati".

Al. Davila da drama Vtaicu-voda. 1903

N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapise riivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeazä cu Grigore Tocilescu i Pompiliu Eliade. 1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarea

revistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliata

curentului non" initiat de Samdnatorut. Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printre

care romanul istoric Soimii.

1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune o intens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele, 21 cartea Istoria rui Stefan eel Mare povestitei neamulai romanesc.

Alte volume

Pe drumuri deptirtate (Note de

cOlOtorie), Drumuri i orase din Romdnia adun5 impresiile i insemnririle stiintifice ale neobositului

drumet care a colindat tam de la un capat la altul, inclusiv Transilvania.

O nouà lucrare de istorie literarg : lstoria literaturii religioase a roindni/or Anti la 1688. 1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaM noud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universitate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga. 1905

In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Itorul, la care colabora mai dinainte. La Gotha ii apare Geschichte des rumfinischen Volkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.). Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

LI 4*

In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia, Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TOmdnilor in chipuri $ i icoane (3 vol., ulthnul in 1906). In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt, de orientare samandtoristd 1906

In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotriva unui spectacol in limba francezA organizat la Teatrul National de protipendada bucuresteanA, profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Au

loc incidente. Ca urmare a mipcdrii din,

1906",

profesorul constituie Fratia bunilor romlini (transformatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderil Vasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorul transilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovici si altii. In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesc

care, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940. Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, intreprinde prin tarä un turneu de seztitori literare. In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe sii publice in Neamut romdnesc o seric de articole in care cere imbuniltAtirea situatiei täranilor.

Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icse de sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explicatile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorul se orientase &Ste transformarea revistei intr-o publicatie personalti. Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc din Ardeal pi Tara Ungureascd. 1907

In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie,

F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatie scrisul romanesc ce/ vecki". In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoale itirdne§t1.

LII

La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte la Bucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-un articol din Nearnu/ romtinese indica drept cauze ale rascoalei obifnuita expioatare feird limite ci

gird miIä, neincetata jignire a celor muritort de foame i, aldturi de aceasta, cea mai proasta admi-

nistratie din hone". Face colecte i trimite sume de bani in diverse centre insingerate de sà1batica represiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefect al judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite de la savant, unor v6duve i rnii. Atitudinea din timpul ra'scoalei ii educe lui Iorga acuzatia de instigator". Evenimentele ii determind sà actioneze mai direct

in arena politicl In rnai candideaza si este ales deputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primul discurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"-

ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme la sate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte, marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asigurà mereu prezenta in parlament. Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea culturalii a românilor. La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, din prinavarti pind-n toamnd.

N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii Prin Bulgaria la Constantinopol. La Londra Ii pare lucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti, primul volurn din Istoria literaturii rominesti in veacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:aura cu dezvoltarea culturalti a neamului (vol. In 1908-1909).

LIII

Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici, dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat. A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona,

stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inalt N. Iorga. 1908

In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi. Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar.

Ales secretar al Ligii culturale, incepe s desfasoare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei, pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti. Impovärat de cheltuielile necesitate de publicatiile sale si de nevoile zilnice ale unei familii devenite numeroase, profesorul se hotaraste sä se instaleze la Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii con-

tribuie cu sume de bani, devenind actionari ai tipografiei cooperative" care incepe sä lucreze in frurnosul orasel, unde Iorga infiinteaza vestita

Universitate populara, frecventata si de numerosi oaspeti straini.

La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam-

precht, apare prima parte a lucrarit realizate de istoricul roman : Geschichte des Osmanischen Reiches I (5 vol., incheiate in 1913).

De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte,

profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare, printre care Istoria romtinilor pentru poporul romoinesc. 1909

B. St. Delavrancea publieä Apus de soare.

N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unirea tarilor romanesti. AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transitvania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81 trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe Istorta Imperiutui otoman.

LIV

vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, Ftoarea Malta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate 01 Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti cele mai not metocle. Traclueere din limba maghiartl. 1910

N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat. Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor. Balada popuiarti româneascd, Ce e patria, Doamna lui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armatei Tomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile 'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele, printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu at InvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911

17 mai Rosteste discursul de receptie, ca membru activ al Academiei RomAne : Dotuä concepfii istorice. Rdspunsul este citit de A. D. XenopoL Public:4 intre altele, Cugetiiri, Mihai Viteazut

(Schitä de poem dramatic), Oameni cari au fost (serie pe care o va relua i completa mai lirziu), o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu.

Spre sfirsitul anului, face interventiile necesare pentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Transilvania. Guvernul habsburgic dà un rAspuns negativ.

1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si in publicatiile Acaderaiei Romane un numar de peste dour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele, scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciile

aflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Trei drame etc. Moare, la Berlin, I. L. Caragiale.

413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipol i colaborator al lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul.

Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunnrea, In Balcanl.

LV

1913

N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasat serviciului cenzurei. Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tratatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor duse sub presedintia lui Titu Maiorescu.

N. Iorga participil la Congresul de istorie de la Londra, unde ia euvintul in sedinta plenarg 91 afirma rolul activ al istorici pe care o consideril .,unica forca capabild sä intpiedice mina totalti a traditiilor, prabusirea unui echilibru social si politic abso/ut necesar omenirii".

Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,a freigan1 (Stokholm). Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an cel Mare. 1914

Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantul infiinteazti Institutul de studii sud-est europene si face sà apar6 publicatia de specialitate Bulletin de rInstitut pour l'étude dc l'Europe sud-orientale. Conferentiazil la Venetia.

Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on : Venetia in Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916), Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. Histoire des Etats balcaniques a l'époque moderne 2. Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc

i

Culegere de

artico/e de N. Iorga. 1916

Profesorul publici volumele : Cdrti reprezentative in viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Transylvanie et de Hongrie (vol. II). Ultima scriere

1 Problema aibane:a7.

Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI

documenteazg drepturile Romtniei asupra Transilvaniei, pentru care savantul, omul politic si gazetarul pledeazil neobosit, cu ardoare. 15 august Romfinia intrA in rilzboi.

In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucurestii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait

Tipografia, casa profesorului i localul Universitgtii populare din Vrilenii de Munte suferii grave deteriorrtri. 1917

In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele, publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia,

zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, cornportarea trgdgtoare a unor oameni politici i de culturl rornfmi ramasi la Bucuresti i mobilizeazg constiintele pentru un nou efort armat. In acelasi

scop tine zece lectii pe care le publicil sub titlul i faptit germand. Personalitate politicli marcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare,

Cugetare

stgruie pentru o lege a exproprierii in favoarea triranilor ; redacteazil textul unei proclarnatii in acest sens. Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parlamentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie, hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a 2 000 000 hectare.

7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin. 1918 Moare George Cosbuc. 1918

Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupg retragerea armatelor germane. 13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5 singeros in plata Tentrului National din Bucuresti. Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrma agrarA.

LVII

N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre care

1919

Istoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanie et du peuple albanais

Tine lectii la $coala de ràzboi. De altfel, paralel cu predarea cursului de istorie de Ia Universitate, va fi mereu profesor i la alte institutii de inviitdmint (Academia comercial5).

Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere, in care vor fi reprezentati cetatenii din toate provinciile romãnesti eliberate (1920). Colaboratorii i prietenii Ii ofera, prin subscriptie publicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7. Se stinge din viatii Ion Bogdan.

Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anul urmiitor confirmil intregirea Romaniei. Moare A. Vlahutd.

1920 Un an bogat in volume giintif ice importante scrieri literare : Histoire des Rournains et de leur civilisation 2 (2 vol.), tradusii curind in limbile englez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezaminte/or politice sociale ale Europei (3 vol., pin5 in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5 in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ultimul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemir bettrinul. La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fond

N. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare la Viilenii de Munte. Romanii din America trimit o contributie de 2 000 dolari.

0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romand modernd. Moare A. D. Xenopol. Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez. Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII

In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita eu

vioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte al guvernului. 1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman. 1921

N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric, Elemente de unitate ale lumii medievale, moderne si contemporane (3 vol., ping in 1922), Din opera poetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama. Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de Sextil Puscariu.

In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul implinirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni de stiintg i scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga Omagiu. 1922

In cadrul cursurilor pe care

le

tine anual la

Sorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectii Formes byzantines et réalités balcaniques.' Tot la Paris tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrie un mare capitol despre arhitectura religioasg din Moldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2,

In targ publicg Istoria presei romdnesti... pind in 1916. 1923

N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuza

ii transformä in Liga apargrii national-crestine, organizatie de tip fascist.

Incepe sg aparg anual ping in

1940

buletinul

Mélanges de l'Ecole Roumaine en France, in care

se tipgresc contributiile tinerilor din targ trimii la Scoala romang, infiintatg de profesor la Fontenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin-

telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenayaux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor a

Forme bizantiue i realitafi ba/canice. Istoria artei romdnesti vecht.

LIX

sài studenti si primeste vizita Invalatilor francezi prieteni. Pub ilea' Istoria artei medievale L moderne in le-

gdtura: cu dezvoltarea societáii, piesa Seeman),

amicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Art populare en Romanic si Etudes roumaines', cuprinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol. in 1924).

Profesorul face cunoscut un act de danie c5tre Ministerul instructiunii publice privind casa sa din

Bucuresti cu intreaga bibliotecá i toate cáriIe # obiectele istorice si de arta.' aftate intr-insa, precum si

acele ce se vor gtisi la incetarea sa din

viate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenit sediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirti apartine Institutulul de istorie, constituind, impretufa cu adausurile ulterioare, una din importantele biblioteci bucurestene. Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub patronajul Ligli culturale. G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne moderne. InLIn poefI munteni. Moare tstoricul Dimitrle °mad. 1924

N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croisades, Idées et formes littéraires frangaises dans le Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2.

Stringe piese de teatru vechi i noi in volumul Trei drame.

Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii culturale. I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane. 2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

LX

In cadrul Ligii, profesorul Ii va realiza i visul generos"

(G. M.-Zamfirescu) de a infiinta un

teatru popular, In al cdrui program inscrie spectacole pentru copii, soldati, muncitori. Partidul Comunist Roman este obligat sa treacil n ilegalitate.

1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in di-

verse capitale de pe continent cruti

i

brosuri

stiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vert roumain (Geneva), La. littérature poputaire, source de haute littérature, Les écrivains réalistes en Eoumaniel (Paris) etc. Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfului romdnesc, epoca veche i nzai nouä, editia a doua. revrzzutil, din Istoria literaturii românefti (vol. II si III, respectiv in 1928 si 1933). Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti=fief ronidne moderne, Inceputa In 1924. 1926

N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare de mare anverguril Essai de synthese de l'Histoire de l'humanité = (4 vol., ultimul in 1928). V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica.

D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta-

turii romane contemporanc. 8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligli culturale.

1927

Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoate volumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legenda dramatica rata babei ai fate mosneagului. Se stinge din viata V. Parvan.

1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard, lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania. Incercare de sintezd asupra istoriel umanitdtii.

LXI

Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cuget clar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Este o revistel de culturli i literaturti, pentru scat st tineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoa-

1928

lelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr-

tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintului ramânesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare cartea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste, intreprinde o calatorie in America, unde ii parvin vecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale unei tinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegere Weald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd conducere monad fi gird autoritate adeveiratd". Profesorul se arata mereu mai ingrijorat de transfor-

1929

marea studentimii din Romania intr-o masa de agitatie politicianista. Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineri de la Lupeni.

N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro-

ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e plain, basmul dramatic Frumoasa fdrd trup. 7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale. Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie, mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte de inchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un ban cdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ci

1930

Zilrich. Istoria ronadralor L a civilizatici lor.

LXII

Faima lui internationalä primeste o nou'a confirmare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul de

doctor honoris causa". El este mernbru al mai multor Academii strdine si al multor societati stiintifice din diferite tdri. Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $ romdnii din America. 1931

In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu,

in care cel dintii are si portofoliul instructiunii publice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejul

implinirii a 60 de ani. La Teatrul National din Bucuresti se organizeala un ciclu de conferinte j ubili are.

Apar cdrtile ; Privelisti elvetiene, 1930, Vederi din

Grecia de azi. Cinci conferinte despre viata greceased actuald, primul volum din Memorii (al VII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra. In decembrie are We Congresul al V-lea al Particiului Comunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organul partidului.

1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o serie de miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli. Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acuma patruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd. In iunie, macinat de contradictii interne si asaltat de partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianu este obligat sd se retragd. 1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilor de la atelierele Grivita. In Germania se instaleazã regimul hitlerist. 1933

N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de LXIII

o monstruoasa brutalitate a fascismului german pe care-I va condamna cit timp va tine pana in mina.

Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istorice de la Varsovia. CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul liberal, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul garii Sinaia. 1934

N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fier oa unealtà a telurilor expansioniste ale Germaniei hitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc, in conferinte, la catedra. Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Partea intii Crearea formei i Partea a doua In cautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in 4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografia

Orizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost (3 vol.), drama Moartea lui Asur. 1935

Istoricul roman publica La place des Roumains dans l'histoire universelle t (3 vol., ultimul in anul urmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.). Italia fascista dezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotriva Ablsiniel.

1936

N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitale Istoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939),

urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limba franceza.

Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care le va publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933.

Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan, 1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

LXI17

subintitulatá Noul Seim :dilator literard, artistica' i culturald".

revistii de direetie

Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portrete l cornemordri, comedia Zbor cuib. 1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictatura regalA. Germania anexeaza Austria.

In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete. 1938

Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munte un teatru in aer liber. Participd la Congresul international de istorie de la Zurich. Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului.

1939 Din operele anului : Istoria Bucurestilor, dramele Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poeToate poeziile lui tied completg (2 vol., al II-lea, in 1940). Germania ocupA Cehoslovacia. 1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia.

Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial. 1940

In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia,

Danemarca, Olanda, Belgia.

In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei. La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatul

de la Viena, prin care se dislocA din teritoriul national o parte ce-i apartine organic. La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze, aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A doua zi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statul

national-legionar", ultimele resturi ale libertatilor democratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroarea el j aful.

1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directorului ziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care LXV 5

Oameni cad au lost, vol. 1

11

anutitd cä a hotärit sä suspende aparitia gazetei,

deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in /taloned sa-0 exprime pdrerea lor intreagd". La 11 octombrie apare ultimul numar din Neamul romdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu un protest impotriva anullrii oricarei independente a cuvintului scris.

In noaptea de 10 noiembrie se produce marele cufremur. Casa de la Välenii de Munte a profesorului este gray avariatä. Familia Iorga se rnutd la Sinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuia

sä-i incununeze activitatea de o viata : Istoriologia umand, proiectatä in zece volume. Publicä drama Vagabondul.

La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' de un grup de legionari i pornit spre Bucuresti. /n

apropiere de Ploiesti, la marginea pädurii Strejnicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanje e paräsit acolo. a 1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA-

nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA implinirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large personaUtate de frunte a #iintet l cutturti romdnesti, savant de

renurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cuvintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, vicepresedinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorga

istoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul Institutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; Nicolae Iorga $ istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu, director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj al Academiei ; Nicoicie lorga scriitorul ei istorieul itterar de prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Academiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge de prof. Alexandru Ellan. /n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inauguratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga" I s-a dezveht nn bust al savantului roman.

LXVI

tiara al reviste au publicat articole comemorative st studii despre biografia ai cilversele sectoare ale operel lul N. Iorga. Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga Toate periodiceIe

(2 vol.).

Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a reprezentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga.

I. R.

s*

NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" pun la dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adu-

nate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-o Addenda, reproduc articole extrase din periodice si din alte carti ale profesorului.

N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articolele despre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a publicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa din Valenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac, mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cu unele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmat

celelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru literatura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantul a insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a periothcelor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat fara

suficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat ca unele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriul cronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IV pare, in parte, o completare a lacunelor din cele anterioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioadele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obligatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea croI

To cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproduce

textul ultim.

LXIX

nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor §i ir cuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesare pentru motivul cà ordinea cronologicl e foarte important5

in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretul unui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei. Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitiei in pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o, am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oameni cari au fost. Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea arti-

colelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de a le preda editurii. Confruntarea cu textul din periodice indica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consecyenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceasta confruntare a ing5duit si editorului indreptarea unor erori.

In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilite de uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat a trata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt si supt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut. Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5, folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat la ea in volume, inlocuind pe e prin a. rn cele doug-trei locuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmat indicatia. Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului),

ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborarea culeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioal

obisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, am redat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu-

rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitate numele proprii, romitnesti sau sträine.

LXX

PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicut urmatoarele precizriri :

1. Pentru personalitátile (sau numai persoanele) mai putin

cunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituit mite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obicei la sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10 propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostru pie vedere actual.

2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul articolelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL

3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele mai putin obisnuite i traduse expresiile strgine.

4. Notele autorului se diferentiazä de ale editorului prin mentiunea : n.a.

5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indice alfabetic de persoane-tema. T. R.

OAMENI CARI AU FOST

DOUA RINDURI INAINTE

Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerut sic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 alte cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupa credinte nol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti, juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintre dingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopul ce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurile

nu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar once ostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelor care impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsified simtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotita nu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie de energie nobild. Nu reneg din tot ce am scris

niciodata pentru a scrie,

ci pentru a da un adeveir ori pentru a inlätura o mindecit ce se rezema de o informatie insuficientd. N-am jertfit dugmtiniei adeviirul, ci adevdrului i-am jertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicere ciund

paginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oameni can nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea. gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in ei

a rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiam s-o trezesc. 3

In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboi

cultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie, aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutt timp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprinde amintirea unor oameni pe cari i-am cunoscut i cu cari adesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, sau alteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume stau pe cele dintff pagini ale culturii i politicei noastre mo-

derne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate,

si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare si necomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a publicului, cure le-a primit odatti simpatic. Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda,

in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnuri vechi i nouti ctitre acea viatti de culturä nalionald si moralti care mi se va prima totdeauna singura putere ademiratii a unui neam, pentru e/ nsu

n/re.'

1

N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

i

pentru ome-

TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu. S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toatä puterea virstei, a fost ziarist si. functionar la ministerul nostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui de apetenie perrtru recunostinta noasträ, frumoasa-i carte despre românii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbicosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismul

rabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii neamurilor dunärene, aceia cari fugirä de robie prin portile largi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cu alt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1 dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in stráinätate, la Graz, odihna pl'acutà a vacantelor : cetitorii isi vor fi adu-

cind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui au izbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul depgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direi

autori nu mai sunt astázi nici unul vii, e una din cele mai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astäzi cu privire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care ne batem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem-

nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora sä-I cunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti au scris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum 5

nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul, din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumul de instrainare al traiului. Ei, moth, i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uita nimic. Carturarii ce se ivesc intre dinli i trebuie sa-i parilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa, spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spre gospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare...

Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, can i ei au pornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoarele supuse i s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiul cerului curat i rece, de un albastru ca al ochilor, cind pasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatuti de licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc pi

astazi pe acolo.

Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-a deprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucaturile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nu prea alege oamenii i lucrurile, de multumire cu placerea din fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe suflet

ca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasite care alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatul

roman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cind vorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaga numai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti, scaparau ra'utacios, i fata-i capata o infiltisare cruda.

Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om de isprava, care crede in legea lui nationala, alta lumina-1 venea In priviri i, in graiul lui apasat, statea bucuros

de vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealul pentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au incruntat de singele jertfei si al razbunarii. Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5 (1862-1889), T. Frincu a mai publicat

cu George Candrea

Rotacismul la moft $ la istrient (1886). 6

Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zece zile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei hotelului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 o zi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de nerecunoscut ; figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 in ochii plini odatà de atita putere se oglindea duiosia nespusä a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus de suferintele lui, de slàbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiata lui plecare acasä. De aceasta plecare vorbea mai bucuros ca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul : pämintul pärintilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmintul neasemanat de scump prin doug mil de ani de luptà II de munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce ingheta

acum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o, o casuta pe care a pastrat-o, i unde locuia fratele lui, care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise

0 el nevoia neinduplecatà de a se Intoarce la acea mosioarà 0 la casuta aceea. Va sta acolo, dacii-i va fi s5 mai tralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-i lipseasc5 nimic, multumit, fericit... i, ridicindu-se glu-

met in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai bine decit un profesor de Universitate in Bucuresti..." Iar, dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui smith Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atita timp o incunjurase de departe cu dorul lui motul instrainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tuturor sträinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineri Ca dinsul, cu sufletul curat i drept, cu inima neinduplecat5, cu ochii scapárátori de minie in fata nedreptkii sau a usurintei, si scäldati in lacrkni de bucurie inaintea mijirii indepartate a idealului rornanesc... 25 mai 1903 (1)

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva profesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire si dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat sá aminteasca i copiilor din scoala vecina, i putinilor tre-

catori din acel unghi al Bucurestilor numele i faptele lui August Treboniu Laurian. August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste treeutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume, curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie,

ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele de dincolo cheama in memorie carti care nu se cetesc de mult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnici sau de straini. Tentamen criticum, un indraznet tentamen, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop sä puie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei curatiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la 1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied a limbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. Apoi Istoria români/or, trei volume indesate de nume, de date,

de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca s

se

opreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in secolul al dougzeci i saptelea ab urbe condita 2, a principelui strain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca prelungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in al nostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din acele decrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei biserid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigur al caruia un biet cioplitor, taranesc i barbar, de cruci de

morminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufletului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu1

Incercare criticä despre origtnea, clertvarea fi forma Umbit

române dezvoltatti fon ambete Dacii. 1 De la funclarea orasulut (Romel) (lat.). 8

crata pentru scolile Daciei nouä, libera intre hotarele cu riuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o la mijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, ca si a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pomenesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite : Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatii celor näscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta,

care era menit sä fie indreptariul limbii noug, dictionarul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreodata, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictionarul de contrafaceri romane ca medalii entice false, ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate pe lined cele doua monumentale volume ale caruia se ascunde sfios, in umbra, vistieria totusi purificata temeinic 0 ea a vorbelor proaste, vulgare, avind pe ele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tina fara nici o cinste a barbariei Glosariul I. Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de mult

sau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti

deed

ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa,

minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fi fost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-se invins de neintelegerea timpului sau.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura din cind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dada bustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate 1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioasä a lui iulie, ce 1-a cuprins deodatä in aureola, daca de pretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu mai multa sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro1 Dictionarul limbit ronnine (1871-1876) 6i Glosarlul

(1871)

au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I. C. Massim. 9

mane, creatorul de Iimbá nebung i iluzii zadarnice n-a fost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins. Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e greseala ce a facut, in care si-a inchis, §i-a zidit viata, sufletul aceasta mare i sfintg greseala. $titi legenda : o mare cladire se inalig ; este tot ce s-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si marmura ; sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului si priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inalia ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material, nici plan mgiestrit : trebuie jertfa unui suflet, care se

furii aici sau se jertfeste aici, i prin care se incheaga pietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori ei

steaguri virful sgvirsit.

Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si lalinist, istoric, geograf i arheolog din Viena, biet prooroc ratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar pe atunci, la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model si numere pentru case, fintini, gràdini, coli, biblioteci, sub cirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrora

se adunau puterile din Ora ca functionari munteni sau moldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairna tisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari putrezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o constiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auziserg i vazuserg.

Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulgg aceasta societate i s-o arunce mai departe. Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crearea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-I credea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prin amintiri era sa se facg aceasta minune. i, spre a imprima

miscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de plecare solid pentru o asemenea faptg : scoala. Incepu cu

cele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata in mina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir10

ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care trebuia sfi fie Academia Romând. Si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu era siiminta moartd culeasä in urne antice, prinse. 0 mindrie, capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trainice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citiva ani in urmä, se indltase fumul de tdmiie recunosedtor cdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrdteased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult decit

eram ne scdpà de o singurd pieire. Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletul

prins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfa lui. Limba rämäsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar, Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul se lovi de aceastà realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimatä pe realitate trainic5, trdieste clädirea ; lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliile i, in margine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesc i astearitg... I 13 iulie 1903 (I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorul Anghel Demetriescu. 1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl,

In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat

I

condus

Magazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte la

revolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenind

profesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii de documente i lucrgri istorice.

6*

Celor mai multi le va r5minea amintirea unui urias cu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate, a unui convorbitor puternic, variat, adinc adéseori si de cele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintele ce intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiul elocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu, de la seminar, de la scoala particulara pe care o intemeiase si a condus-o pira la urmá un profesor invatat indestul pentru a nu fi läuddros, pretentios, truf ; un profesor in stare s5 inteleag5 sufletele i destul de bun pentru a incerca aceasta cu toatà seriozitatea si dragostea fata de sufletele nelámurite, sovàitoare Inca, ale scolarilor säi ; un profesor hotgrit, spre care se putea privi numai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cineva ca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracterizind pe acest adevárat invatator. Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cu o largd i solidá culturd clasieä, un intelegator de latineste i greceste cum nu se intimping adesea, un degustator fin al vechii literaturi de cumpAtare, masura i inalt mestesug in forma', un apreciator ealduros al unor literaturi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de

morale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura englez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot ce se scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versuri sau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilor torttati ; un amator de carti care se gasea mindru i multämit,

ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitare i fgra moarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizeci de ani, bucatic5 de buciltica.

Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel Demetriescu trebuia sä raspunda prin scris propriu la scrisul Profesor de istorie i geografie, Anghet Demetriescu (11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe", unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale. 12

altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletul lui primitor de cunostinte i frumusete. A fäcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, care incepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceri din clasici, ii ciao:1u sarcina de a talmaci pe un istorie grec al Romei imperiale, care nu e, fàrà indoialä, tocmai usor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorul Dio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparut in 1878 : e i o adevarata icoana a originalului, i o povestire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinut searna, spre lauda lui Demetriescu, i numarul mic, caracterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunci era obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumea cu citaii potrivite i. nepotrivite, cu reprodueeri de texte in multe limbi, i, facind altfel, tinarul scriitor dovedea cit de bine se folosise de studiile i cetirile sale in strainatate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era pe atunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabe scumpe si ieftine !

Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-i de a vorbi rdspicat i lapidar, cu gustul sdu literar, Anghel

Demetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de filologie sau de istoria antica la Universitate, unde era nevoie, pentru invatätura i educatia studentilor, de astfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria antica se deschise peste putin i, pentru a-1 ocupa, alergd in strainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducind ca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn, tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Dacia inainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltie alcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doiI Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc. ceianus (cea. 155eca. 235) si pAstratfi fragmentar ne-au parvenit stiri despre riizboaiele romano-dace. 13

lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. El se mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul, cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticismul, sub conducerea supremä a d-lui Hasdeu. Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme-

triescu, ca sa vada adevaratul pre

l lucrarii din care

concurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faima i lean. In octomvrie 1881, aparea in Romdnia liberã un foileton

despre Dacia inainte de roinani, intitulat

titlul era

cum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd, Ii iscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nu ascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urma unul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupa modelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, fira putinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase, i plagias stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii drege 41 descoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine.

Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusi profesorul l sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, pri-

mise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in public nu se produse o miscare care sa poati invinge aspectul invitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de nomani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramutate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi mem-

bru al Academiei si director al Muzeului de antichitati,

Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al trecutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa un luptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cirpeasca

i spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1

Hasdeu, bunul prieten i camaradul de lupta al omului pe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un Istoricul Grigore Tocilescu

(1850-1909)

a publicat marea

eolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900).

2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, alta magistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.). 14

cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamci de ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dupà rugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2,

pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare, bogata in perthade, atit de clasic i atit de moderna, a caruia avea un adevarat cult ; publica id t coth stiidii asupra antichitatii, fiirli mare valoare, precum i pagini, acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-i vazuse lucrind i, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatea lui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Literaturd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt o recenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi-

rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, influentat si de relatiile sale personale ; apreciind fals a vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei modome 3 ! scriind cind intr-un sens, cind intr-altul, gi aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta inviersunata intre curente de pieire si de inviere.

Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un om atit de capabil i de inteligent, vina e, fara indoiala, si a

celor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate, Academie i Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarile exterioare nu hotaräsc in activitatea unui scriitor, mai ales a unui invatat, i acesta se preocupa foarte putin de citi cetesc i intrebuinteaza acum adevarul pe care 1-a fixat, poate i intr-o forma frumoasil, pentru a riispunde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentru a rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile intelectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in 6ef al partidului consert Barbu Catargiu (1807-1862) vator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru. om politic englez, * Thomas B. lord Macaulay (1800-1859)

fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia.

3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealul de intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei. prezintüri dare si precise, dar nu §i calde (1934) (n.a.). 15

petreceri sau in reverii singuratice i dispretuitoare. Varga de otel, puterea neinvinsg e alta : increderea in scopul

cgruia ti-ai inchinat viata, i ce e mai rar la oamenii alesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moral din adincul tainic al sufletului, in care lumineazd scliplrile idealului. Dacg nestimata se aflà acolo, ce-ti pasg, in

largul avint al aripilor "deschise pentru un drum lung eIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci, tot mai sus si mai departe !

aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurg

insusire hotgritoare : avintul spre o tintä in care sä i se incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste puteri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite spre binele tuturorg. 3 august 1903 (1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alor sgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul, II se potriveste ori nu se potristampileazg indatg ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu paveste triot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, murind totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce asteaptA afarg se zice din toate pgrtile, cu o duioasg unanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, a dusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simt oarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adverI Mci, ca i In alte articole, cuvIntul nationalist" este intre buinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16

sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreau sä tacá la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bun patriot I"

Acest gind imi trecea prin minte cind comparam la moartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margärit, strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildtoriile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti la Bucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina in cap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoasä si grosolana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor, si, acum, inaintea celui ce nu mai poate jigni i impiedeca pe nimeni, complimentul funerar de bun patriot", arun-

cat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lost aruncat, desigur, si de atitia, in judecäti spuse prin grai. Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e cea adevärat5 ? Se spune deseori cà In focul luptei" scapa osinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5

pareri de rau. Si se spune iarái cd la moartea cuiva trebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacd

ea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 descoperi acea insusire sau faptd bunä in inchipuirea ta mike* de crestin. Amindoufi indreptatirile n-au old un temei adevarat. Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vred-

nici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sa nedreptateascä in Inc sä distrugg nedreptatea. I nici un

om cinstit nu-si

palate schimba judecata asupra unei personalitäti indatä ce aceasta nu mai cade sub simturi,

cu toate cà inriurirea ei nu porneste din ceea ce se poate ingropa.

De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pentru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmurà pentru statuia lui. Ciici el n-a fost pästrind umilele proportii nici Iuda i nici Hristosul miscarii nationale din Macedonia (citä a fost, i end este). 17

Inainte de dinsul, fuseserá dascalii, studentli, negustorii iubitori de neam din Pesta si Viena : oamenii Imbiitati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului",

mecenati, tipAritori de carti inainte de toate fard gind Irish' la izvorirea unui curent de culturd romaneascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmii un al doilea rind de frati macedoneni" : negustori si alugdri veniti in Bucurestii ce se sträduiau cdtre civilizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putine

la numdrv se läsarA in cdutarea sau necautarea cui se gAsea la fata locului. A treia perioadä o deschide Apostol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el.

Era un om ager i hotdrit, cum se gdsesc in Orient mai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplina si organizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' se poate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc in Balcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indatà drumul i ajutoarele. Asa, card carte multà, farA crestere aleasà, fárd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa se impuie respectului, sd destepte incredere, sfi incAlzeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si destoinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba lui avea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilor turcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi buni silintile lui latine" un cunoscator ca cl7l Weigand a socotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul. E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri, au rasdrit coli1e noastre. g

Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate inchipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sit ii seamA de cloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un oriental, lucrind intre orientali, i apoi cA §i-a inceput i ur-

mat lupta sub influenta normelor de propagandd grecesti. 18

La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusi frantuzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui Apostol Margarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evident

ca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al scolilor romanesti din Macedonia, reprezentantul politic neoficial si omul de incredere al guvernului roman sa fi avut toate virtutile unui apostol : i blindeta, i iubirea de saracie, i castitatea unui apostol. Dar el nu era un apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Calitate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzul unei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorul unei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul unei rascoale. El garanteaza de succes : caravana va ajunge

la tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului, dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linistea

sau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile pe seama lui, i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa i se impuie un cod de maniere sau un catehism de moralitate privatk sä i se porunceasca sfintenie sau cuviinta. Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo, in pirile, in prigonirile, in cheltuielile i chefurile lui sa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga stapinire asupra unui fond secret al Macedonia In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca-

rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestia voiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atunci alt popor decit al ler, alte drepturi nationale i istorice decit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Constantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru ceasul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedonia lui Filip i Alexandru cel Mare. Apostol Margarit stia geografia i vedea bine cà de la el pina la Dunare mai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprin-

dea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa se dea invins, sa se feed de batjocurk cerind i sfatuind 19

nitnicuri ca Foil primare in dialect si indemnul spre mjgratia economicii in Romania. Se juca i eI cu sutele de

mii de oameni, nascoci cifre i arunca banii poetic", pentru forme-1i inchipuiri.

Se gasira !ma altii, printre fostii lui ucenici, cari gasirà Ca banii nostri se pot imparti altfel i, dupa mult zgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa, si fu uitat. Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regie pretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici din iad. Asa se incepu a patra faza a chestiei romane din Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii.

Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc de bursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile polltice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idealism. Acesta e meritul lui. 19 octomvrie 1903 (.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dar dositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuie generalului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cuvintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, mai mare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea 1 Profesorul Apostot Märgdrit (1834-1903) a publicat i unele Iucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApinire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'Empire Ottoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895). 20

necontenit cum se desfacea si la discursurile de la 1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani o nota de sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie,

de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga bätrinii de astäzi

ai invätamintului medical de la noi, a venit de peste Dunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimente de recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirile

lui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoana binefacatoare a doctorului Davila.

Davila a fost i profesor la facultatea inaintea careia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar fara indoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stralucill, carora insa nici un om cu masura nu se va gindi vreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuri de holera, in razboaie ce se desfasurau i pe pamintul nostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas in spiteria romana, dar adevarata holera trece lesne, in mersul ei ucigator, peste acest dusman, i altii, cari nu sunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu descoperiri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice staruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bung teza de doctorat despre anumite boale, insä activitatea lui de invatat s-a oprit aici, i marele doctor Davila n-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbielsugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o posteritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz vargi

sat. Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificarea

ce i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de medicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farinadish, aziluri pentru copiii schilozi i fetele fara parintl, am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicale i o gradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoie de asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor ei mai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ; gi nol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da21

vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice,

economice mai tari decit voia oamenilor conducatori, spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara tiva indräzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentul de a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-i incalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor, frä priceperea-i, adevarat franceza, de a face multe pi trainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii medicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii

toate aceste stabilimente-model ale rnilei de aproapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se viideste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare, a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i, in graba navalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra, in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva sa fi cistigat un pas mai inainte decit altii. i, iari, filed el toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindrib astelzi,

nationala n-ar fi fost astfei.

Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vechea Europa muncitoare si rasplatitä pentru munca ei, se descopar repede doua marl avinturi, despartite printr-o perioada de preocupari aproape numai politice. La ultimul avint au fost de fata j tinerii de astazi : am auzit i noi

vijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate, ploaie cäzind pe tarini roditoare ca i pe stinca goala a trufiel si a interesului particular, si am vazut rasarind oastea in stare sa apere patria i sa-i cinsteasca numele, colile elementare ale oraselor i satelor, drumurile de fier care ne leaga cu lumea i pe care se pot misca in voie bogatiile noastre, podurile i porturile, in acelasi timp cu palate babilonice, urite i nepractice, pentru lticruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu mai putin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos sau a celui mai folositor in lupta politicä. In aceasta vreme, . cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primi ceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia 22

ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude de organizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macstinti, nici pricepere.

Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urnilintii, sitrciei i nepriceperii, cind putini intelegeau, cind nimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fi anexati din zi in zi !) i banii se dránfaluiau de o mie de ori pink sà iasä la luming, chiar pentru cea mai vajnick nevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru glo-

ria sa, orice omulet de rind care avea una din cheile vistieriei de imprumut.

Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milttar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citiva medici sasi, nemti, greci, cari tämaduiau cu arginti pentru folosul lor propriu ; scoala pentru felceri", pentru of iteri sanitari-ajutätori a meritosului dr. Kretzulescu' trebuise sk se inchida, satele trfiiau i mureau in voia lui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare in Buletin legea pentru organizarea sanitark, care instituie medici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iunie gazeta oficialk d'a lista celor numiti : români sunt numai

printre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor, Davila interneiazd la Mihai V,odä o mink bunk pentru orice un muzeu de anatomie l hirurgie", pentru studenti, i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult,

cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajuns o scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davila calktoreste in Franta i capktri de la guvernul impärktesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facultdtii franceze. Restul a venit de la sine. I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900) medic si om politic, pärtas la revolupa din 1848 ; a fost unul dintre ctitorii inviipimintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaborat

cu doctorul Carol Davila. 23

Acestea i altele s-au facut intr-o vreme cind nu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asigurau

pensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erau ziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai. *i nu meritä sa fie amintit nici un lucru care nu porneste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut in Angers, un strain care n-a avut vreme sa invete roma-

neste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-a spus nici o singura data di ne iubegte.

Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au venit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul romanesc

numai buze lacome i braze deschise

filo-

romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, caci bratele aveau gheare i buzele acopereau flilci harnice.

El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit isprava pentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit pe urma, pentru binele pe care ni-1 facuse i, mai ales, n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel mai mic. A fost un invatator ceea ce e mai mult decit un invätat un sfatuitor pentru exemplu si un calauz. Nu prin discursuri i prin cArti, nu atita chiar prin. lectii. Thutul i nevazutul sunt deopotrivA si se amestecá necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi indeplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi. Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe lined orice faptà materialä a lor, se mai adauga ceva, o ema-

natie necontenità a sufletului lor mare si bun, care 24

inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, de aur curat, cade adinc in inima, i alcatuieste aid o statuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urma cind se ridica i dacd se ridica statuile de piatra sau de bronz. 26 octomvrie 1903 (I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osificate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala a marii Germanii sufletul de intelegere deplina, de calda simpatie, de neobosita luptä pentru adevar al minunatului mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pe c'are altul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul de stinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarck recunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintre mai math sal, va fi silt sa se coboare mult pentru a

gasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasa

coroana de intii german". Si, pe cind adevarul batut in moneta universald cu efigia lui ideile, constatarile, lamuririle lui vor circula mai departe imbogatind, intre sufletele admirgorilor i sufletul lui se va intinde de-acum inainte tragica perdea prin care nu poate strabate Jumina noastra.

Intre un nou minister unguresc, o intrevedere imparateasca i un raspuns al sultanului din Constantinopol la cererile de reforme ale Europei milostive lucruri 25 7

Oameni earl au fost, vol. r

marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic ori mi tdiate patriarhul gindului, care in viata lui n-a cunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o au aventurierii i aceia dintre oamenii politici can seamdna cu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsen

se incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in SchleswigHolstein, in acele tinuturi aproape scandinave in care cresc oameni cu oasele tan i singele bogat, pregiititi la munca inddrätnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau ii asazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o frumoasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum de indrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orintesc un räsunet de glorie, a invdtat dreptul la Universitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, in locul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provincii

dorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctorat in latineste despre un subiect de antichitati. Peste un an, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiu despre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-I cucerise intii i pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectul oscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris mai tirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor italiene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacára de liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 a strdlucit i pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca sä lumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite : in imnurile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiird triiinicie i s-a pdrut cà aude i o chemare catre viitorul national, german, al micii sale patrii incdtusate. &

&

Canaan

Fratil

in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".

T. Mommsen, Tycho

41 August in fi1o1ogia clasicd. populatie pelasgica din vechea Italie. 1(11

(1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1 Osci

26

(1819-1900)

La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si el inath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o practied lucrare de fier i ciment, ci un stealucit monument de marmurà, in armonioasa desfasurare a cáruia se v5cli un mare artist. Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urmä-

ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziastä a intregii lumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare, gi invietorul vechii Rome nu-si gási in acest triumf Capua 1 j mai mult : i se Om c5, mergind inainte, el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajul superior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosului ce-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistria mesterului i lug iarài, cu jertfire de sine, sapa muncitorului ce cauth marmura.

De atunci pinà in clipa neprevilzuth a mortii, grijile, bucuriile i r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cu

prisos meritate i r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, care ingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toatà roada pe

care pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseldtoare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cAror tairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 a unor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi la un loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercetätor al Romei antice nu se poate desp5rti : Istoria monedei romane i a instituttilor romane. De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lungile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inainte de 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimul

vietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentru cele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL Ora§ italian: considerat in antichitate ca siila§ al deslatirilor. 27 7*

Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-un Corpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa insemne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni vesel

pentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se putea prevede. A si indeplinit-o. Aceasta e viata lui Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile i se destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, dar el isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie de jertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1 vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, de a caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca de

descoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pe linga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai mult sau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga.

A fost un cugetator, in acel sens ca, in principala sa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deosebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilor sale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranise cu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricep si spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, el a primit organic si a reprodus organic subiectul sau, in toata ramificatia delicata si puternica pe care subiectul o avuse, end fusese.

A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseori dintre coloanele templului sail de marmura antica pentru

a spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa la glasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte, cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era prea mult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur popor al omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nu s-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-au Infratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco28

nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au paräsit tendintile lor de unire cu imperiul german. *

Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrece pe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatii

grecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a murit in timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, deci mai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricine prin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prin formidabila sa munca de invatat. B1, astfel, cind atletul binefaciitor ajunse la acea

virstd care ridica pe un om mare mai presus de rindurile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei, il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui, deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare a zeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de munca nouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-.

cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusirile sale : sthruinta orinduitk indaratnicia metodica. Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inaintea viitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingroparea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturor inimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii, filolog german, specialist in I Georg curuus (1820-1885) limbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativIstoricA.

istoric sl oat politic a Johann Gustav Droysen (1808--1884) german de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrare asupra lui Alexandru cal Mare. 3 Leopold Ranke (1795-1886)

istoric german, exponent al intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat determinArile social-economice ale proceselor istorice si a restrins obiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41 romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditie sl printr-un stil strAlucitor. 29

un imn catre Insuirile, ditre munca

i

natiunii intregi.1

catre viitorul

2 noiemvrie 1903 (1)

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil ! Suntern, ce e dreptul, in epoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au pinii acum precum i citiva oameni mai mici. Va veni rindul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-ai doilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lor

dupd moarte vor prevedea in testament suma trebuitoare pentru cumpharea locului, pentru plata sculptorului francez la care se va face comanda, pentru trenul delegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru fotografi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate, pentru ziaristi i pentru paznicii nemuririlor in bronz

sau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domni induiosati cari vor saluta cu respect, mergind la afacerile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor. Iar strainul care va steabate stradele noastre intre stapoate ca locul nu va tuile din dreapta si din stinga Pentru lucrgrile fundamentale Istoria Romei i Corpus-ul inscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume, Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel.

De notat

CS,

in interpretarea evenimentelor, marele istoric

german aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazet nemotivat epoci din istoria Imperiului roman.

Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intre

Mommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezentant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrulul prusian. 39

mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pe cinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacator al patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei strainul

acela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoric romanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un popor care nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si,

uneori, ucide pe mai marii sai, dar fie ca la urmä aceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumente

de expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunostinta !"

SU fie asa ? Suntem noi, românii, adica aceia cari au ragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un popor care sa regrete loviturile crude date in mijlocul luptei

si sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelor rascumparätoare ?

E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, sub unghiul interesului personal, si e astfel foarte mare sau foarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providentei sau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primitivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt diametral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea, singurele in adevar trainice, ale interesului, numele, amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care ascunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti. Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste,

prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intind tot mai departe in timpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijina pe morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o masura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morti cari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face, pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi si folosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul roman, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici... 31.

Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuii lui Cuza vodd.

La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterile intemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd, dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea' aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun-

tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg, trebuia un am nou, Med trecut i fgrg leggturi, dar ager, energic i avind o putere in ming. Alexandru Cuza, din boierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult si Inca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoi colonel din creatiunea fulgerator de repede a catinacamului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dar dernisionat cu zgomot ca 6 protestare impotriva ingerintelor cgimgcgmesti, loctiitor al ministrului de rgzboi, pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere. Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitatea aleggtorilor.

$i el ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupg datina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numele lor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc, impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; un excelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglucitoare i incisivg, causticg i crudg, un prieten sigur Nth pretentil, indatonito i plin de iertare ca in zilele de sal-Ade i obscuritate, un frate bun cu cei mai umili din neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut, gi vgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc al dreptgtii i facerii de bine ; uia inteleggtor al celor mai

inane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptul inaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgrei demnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se pot uita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitii i patria, carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul siva situatii i onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile 32

si o constiintii de mindrie pe care n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire si crutare, cam lene i terfelindu-se in vicii 1, de la care icrfangstire§ti, o armata

pornea exemplul rat' pentru altii, iar pentru dinsul neorinduiala, nemultamire i batrineta precoce. Intr-un cuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile si pacatele tipului cu o loialitate simpl, insa i o marinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui.

Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata Inca In incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care a primit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 daduse cu primejdia tronului sau. Partidelor i individualitatilor nu le convenea : fiindca era prea original, prea stapin

pe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si prea jenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, toti oamenii marcanti ai tärii, cari nu puteau sa incapa de dinsul, 1-au rästurnat, pe o cale ce a patat un numar de ofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare.

El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. A pornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsita iertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignit de ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertat pe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate de dor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara,

la Ruginoasa, unde sta

i

acuma, mi se pare, un

arendas [...L Apoi 1-au uitat.

Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsul lacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znorIlion Deunazi un batrin istoric, d-1 Xenopol, i-a consacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locul laudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ce ai scris astitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chip

care nu se poate da incA publicitAtii t acea legAturA neingAduitii pe care cu atita fariseism au exploatat-o i Impotriva memoriei lui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.). 33

ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes, i un comitet

s-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza. Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el,

ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pe singuratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de orice profanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncle

el a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentru dinsul, i sunt i oameni cari voiesc ca marea statuie impungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentru

setea lor de cirmuire, pentru sperantele lor i pentru amenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde asemenea zgomote nu pgtrund. Si atitätorii de turburgri n-au nemerit la mormintul

care le trebuie. Omul care, cu desgvirsità resignare, a inteles sg clädeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiul

viitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prin urite farmece, ca sg facg rgu.1 9 noiemvrie 1903 (I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZI

Cu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecare

rind de oameni", cum se zicea odatg si in scris, i se , Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal $i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimilor politice : el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumanii lui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ; el vede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$i plata unei vechi datorii de recunostintA $1. un lndemn cAtre viitorul de energle t demnitate pe care 11 doregte (n.a.). , loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten, Leipzig, 1903 ; 158 pp. In 80. E cea dintii build biografie a unui

scriitor roman (n.a.). 34

zice astdzi nurnai in graiul neprefäcut al t5rdnimii, vede altfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie ca

si in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, o simtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in orice proces de culturd si felul particular in care generatiile se preggtesc pentru viata cer aceasth necontenità prefacere.

Foima ca i felul de intelegere ale unui scriitor cresc sau descresc si se preschimbd in aceastä frdmintare de idei i sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite. M5runtele articole de modd intelectuald pierd orice cdutare,

i

fabricantii lor ii ineack intr-un faliment

definitiv, reputatia. Operele mari i trainice pot sa aibd o eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5 sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar lumina lor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si se dezvolth la aceastä lumin5, dar intr-un timp se deosebesc unele linii in focarul binefáciitor i i se thu unele explic5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pare ca nu poate fi cuprinsä deodath, si se desfac p5rti pentru

a fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentru m5rimile dominante : soarele a r5sdrit, iar veghetorul

intirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampii se simte indemnat a cobori perdelele ca sä impiedice intrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citeva clipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostinta astrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei i th1m5cirii lui Erninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atunci

o foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie de limb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului si prezentului literar, tipäreau din cind in cind, in pagi-

nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un nume simplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, se poate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice pi toata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor,

toata intelepciunea unei minti cu experienta larga nenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasta i felurita cultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprins a strabate pina la capat, neinriurit i neinfricosat. Asa

cum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoare tainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si sä se indemne, sà invete l sa fie mai bun : rostul armonios

al lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care sä se invedereze, intru cit e ingaduit aceasta.

$i in ce stätea multamita fata de acela care n-o cerea, care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspinge chiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ?

afara de unul Cei de aproape, membrii Junimii" gaseau cä tinarul sarac, care parea strain in mijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legatä mai mult prin paharul cu vin i prin glu.ma rustied, are ceva talent, dar cà nu e Inca stapin pe un scris limpede si ea* pacatuieste in privinta limbii i a gustului ; ca idei singur

ii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentru i pentru literatura romaneasca, acesti prieteni de o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-I

dinsul

pieptana stilul, i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca, in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziile apareau, i se raspundea de la Bucuresti unde until din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentru Eminescu prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omul trecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncind

apol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetii noua. 36

Intr-o zi, nebuni de nebunia unei boale urite, de nebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilor unei munci de gazetar facutà cu prea multà sinceritate, cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg de sine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maiorescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese ale

lui Mihail Eminescu. In toatä tara spiritele romantice ale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentru poetul nebun : bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor-

bird gros, se uitard crunt, impártgsird cu scumpgtate ginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CA au halucinatii si porniri bolngvicioase ; iar, pe de altg parte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg se numere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri le declamau cu atita admiratie pentru... sine insisi. Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimente noutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia lui Eminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor. Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsg odatà de acest mare intuneric. Unii o spuserg prosteste

si cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nu uitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laude care nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativul injurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei. Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi.

Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii se ivirg in zodia lui Eminescu si cglcard intrucitva pe urmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insg cu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind in viata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul de

productie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg pe Eminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgrtise de lume, pe care artistul" termin importat, cu noted teorii estetice, din Franta are dreptul si datorqa

de a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti, 37

I insela. Tease cu toata demnitatea schivnicului intr-un turn de tildes", nepasator i rece", cum

exploata

singur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremi

de tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraci incolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe care o merita. Scrisese putin i greu, amestecind blestemul

pentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeu sinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceasta conceptie

nu se poate spune indeajuns.

Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la lumina articolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentru pine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpana prea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voia sa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafenea ti berarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamului intreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Se destainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunica

o suma de caiete, in care se cuprinde poezia i proza pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad el stia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numai

ceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s, vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un mare comunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca el nu s-a näscut beteag in aripile vointii sale de a produce, ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai ales prin acea prietenie neintelegatoare care le distruge mai sigur.

Un nou Eminescu apiiru : minte setoasa de a sti, suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsindu-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenit idealul.

Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelor mizantropice i individualiste, simtind, o data cu puterile unei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbinda

unei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea 38

bun5. La lupta lor ei au mai gäsit un indemn in icoana, curatita astazi de ceat5, a celui mai strálucit reprezintant al mintii românesti creatoare, in timpurile moderne. 16 noiemvrie 1903 (1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti, unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecut in strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric. Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fi

intrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni, dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg iubesc stiinta cinstitä, daca viata lui ar fi fost mai lungã si mai putin retrasà, asa incit mai multi sä fi avut prilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viu si inima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduri care, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii lui superioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioase si ma inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele, as fi indeplinit i dorinta nemarturisit5 a prietenului care s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelor sale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace si liniste.

Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini i prin mari greutäti i suferinte, cei ce 1-au cunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul, inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai generatiei lui, n-au dreptul sà tac5. Daca mortii nu mai cer nimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun si inguste

cuviincios al lucrurilor de aici. 39

Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta unei scoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii de talent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare se afla doted din poeziile lui, iscalite cu pseudonimul Z. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fi

trecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smuls de pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui strabatatori, in locul minunii frumosului, severa culme a adevarului.

Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei, si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al Fundatiei Carol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luara licenta, se risipirà in strainatate si se intoarsera de acolo pentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanu

ar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de a cunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupra intrebärilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impartäsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl si alesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca el

isi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sa invete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pe cari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefacerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impotriva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici o silinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarea lui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnunca

materiala pentru altii, de lecturi personale intrerupte prin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami-

neau pentru studii linistite decit serile, a caror introbuintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strins el totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin organizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina, asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisor de specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pregatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie care

invata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de 40

cercetgri, i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indoialä adevgrul. Ii dädea seamg cu totul de puterile sale, ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, de judecata si de gust ale altora dar nu scria. Intre altele, si fiindcg se simtea foarte strain.

Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetul intim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg, pentru a face buna alegere intre falsele pgreri l intre lucrurile care sunt i rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu o cercetare care sä parg venite din dorinta lur de a I se recunoaste i atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decit

dani de seama. Revolta contra insuficientii sub toate formele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucuros sg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringind note, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glumind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inima

sa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea de seamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicg implacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggseste la altul, toed confuzia i toatg minciuna, nu se incheia niciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, el

amesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate, si rgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreaga

la capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cum

n-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA. Logicianul farg greg, rationalistul puternic era in insusire care aminteste pe ruda lui, poleacelasi timp mistul politic Nicolae Orgsanu un desgvirsit om de spirit, un sarcastic corosiv. $i aid insä farg violentg, cu constiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauza urmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui, nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocraticä, aceeasi 41

nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricare din sentirnentele i oricare din faptele lui. Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele lui studii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame, lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarea lui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necunoscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impun respectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nrideste oricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi, eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii,

intimplätoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai &Ile Inca.

Pentru cA niciodatà in literatura noastrg o boal5 grozava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult. OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care de

multa vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5 intindã mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptämini

la Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtia stiintii sale ; o bursä in Germania-i dilduse mijlocul de a cunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-avea sä mai ia decit orientari i indemnuri. Nu vedeam nimic prea greu i prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui,

grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ce aveam pentru cel mai bun si sigur prieten, ci si din frica de a pierde un astfel de tovarOs de studii.

El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuie sii vorbeasCA de teribila sa tainä, care-I privea numai 1 George Bengesce (1848-1922)

memorialist si bibliograf ;

a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe carterei mete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o bibliografie in patru volume a operei lui Voltaire si alte lueràri despre

marele

scrlitor

francez,

Bibliografia

franco-romeend

(Paris, 1907).

3 Octavian G. Lecca (n. 1881) istoric, autor al unof lucrarl cle genealogie, printre care : Familia Lecca, FarniUite boleresti rometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un Dictionar istOric, arheologic l geografic at Romcintei. 42

pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glumeat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletul

lui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, mai senin. Pina ce, intr-o dimineatä de odihnd, dui:4 lungi zile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care o dorea de mult.

Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunere cu atita din trecutul nostru, din fericirea si din sufletul nostru simteam ea inmormintäm si o largd parte din viitorul stiintific al neamului a soarelui blind de toamnA

nostru.1

23 noieravrie 1903 (I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos sä se stie di Eminescu a scris pe care altii aveau insii sasezeci de poezii perfecte" toat'd voia s'a le ggseasca mai putin perfecte". Despre poetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cind mai mult sau mai putin serios studentimea se inchina in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6rea din nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat in mina eleganta cárticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutii arnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasi bueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furia multumita a celui ce distruge un päcat. Inainte de nenoro-

,

I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl de seamA, semnate cu pseudonimul Polit, In Romania literard, Literatorut, Revista poporutut. Dintre volumele sale citAm : Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea (1899), Botarrica poputard. Note critice (1900). 43

8*

cirea lui, el avea, fara indoialä, cu constiinta neobisnui-

telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu mult literatura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ce era, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura, umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de a le intrupa in cuvinte. i in cele sasezcci de bucati per-

fecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate si inlaturat rclu.

Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri binefacatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Cu stralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina, cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu deznadejdea si supunerea ei, aceasta opera superioara s-a inaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a putut s-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-a fost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilaresc care sa fi vinat tablouri, raminind oricit voiti de mare senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri sigure

si linistite, la popoare cu o cultura orientata si armonioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator, un luptator, un profet da, un profet, ea profetii vechei Iudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind,

de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii.

Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fost tragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scäldate

in aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si cal cind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii, ci zadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindava si robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutiona

inafarä, zavorite inauntru prin indiferenta mediului de plumb, au distrus.

Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estet at Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul, fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale antologii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucati rimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic. 44

a trebuit sit' se riispindeascel. i orice a rezultat din necontenita activitate a aeestui suflet ales meritA sa fie cunoscut pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba, ei

pentru lumina ce arunca asupra unor lucrari mai

desavirsite ale aceluiasi maestru.

E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pe care Eminescu 11 scria intre nouasprezece i dou57-Pci de ani, ca student la Viena. Sä n-aiba grija nimeni : nici un iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rnisca de indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca nesigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea statornica i adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii, se schimba ceva intre cei ce sunt i cei ce zu lost, eel mai mare cintaret al neamului nostru va primi aceasta

ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si incearcd aripile pentru a pluti intiasi data. Iata ce e romanul.

Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-o cafenea cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decit spre marginea Capitalei noastre el intilneste un emigrant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre-

vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimba ginduri, care zboara departe de fate pamintului, si de aceea i sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorinduite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic al vietii, de cirmuitorul sigur prin legi neapärate. Un avint de pribegie romantica duce pe Toma Nour numele se

potriveste

tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, si ca mai totdeauna pe

de aid, unde eroul se afla

pragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, primeste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii. Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mers la Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in 45

legea romantick oricärui tinär de virsta sa : sufletulIrate al prietenului. Prietenul se cheamA loan, i iubeste neapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialk dup5 aceleasi legi. Pentru desävirsirea armoniei, ea are o sofa' Eminescu ii zice Poesis, i aceasta 1nseamn5 : nu credeti : sunt visuri ; luati-le ca visuri, i yeti vedea ea sunt frumoase" i Toma iubeste pe acea sorä. Ea are un tatà b6trin, care e muzicant i sarac ; el cade bolnav si, dupà normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banul de jertfd al viciului. loan, desi bolnav ati inteles : ftizic plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contra ungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma aflà tfadarea iubitei sale, si aleargä si el sub steaguri, unde intimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu, cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie, care i-a fost povestità lui Eminescu in astfel de episoade de colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare, i Toma, intors la Cluj, aflà final de impkare i armonie scrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moartä.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu e cea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura impleticitá a ideilor. Judecatà astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescu

e vrednicä de poezia pe care o cunoastem, i cu anume pkti din care e i contemporand. Ce limbd frumoas5, ce putere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jigneste aici, motivul e numai cä ritmul prozei nu libereazg de leaturile vietii cu aceeasi desävirsire ca farmecul de cristal al versului.

Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabile pe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e aceeasi convingere cã numai din viata celor multi si curati, a taranilor, se poate desface si vitejia, i frumusetea, el partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5 46

de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870 dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai bine despre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca : ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, francezi in inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostri

avantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult cu totii" ? Si adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu ! 11 ianuarie 1904 (I)

ALEXANDRU ODOBESCU

Cu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit Alexandru Odobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei in literatura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocratic spirit printre scriitorii nostri si, in acelasi timp, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai graiului românesc, al graiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legatura lor vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivit pentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincurilor intelepte.

Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus in mina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu o zgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de ani

de librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelist istoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust si putea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitd si colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii o fantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date. Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si 47

discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stravezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea ce se intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inaltä din gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decit dou'd nuvele.--

Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumusetii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentru ca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupra corpului de curatá si vesnica marmurd al artei grecesti. El ajunsese arheolog pentru el cuvintul sunk oarecum

pedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el avea o catedrá de arheologie prin iubire, si astfel raingsese totdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admira mai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein-

trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'surii celei mai maternatic exacte, al cumpAtárii celei mai aspre

cu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii universitare, care sunt mai degrab5 decit Istoria arheoo convorbire spiritualA, stralucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsului domeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douil mil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, de saga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, de trecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape din vedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezaurului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiintä obiectivä, ci o lucrare cu totul personal:à, cu mult mai mult a autologiei, cum se intituleazA

rului decit a_ subiectului. Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletul

decit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinA la induiosare, al idealului artei crestine, care urmAreste

tinta imposibilk de a gäsi o frumusete nond, numai sufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastre

conducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornise din ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poate zice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala, 48

care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5 atunci numai venituri i pisanii. El a cercetat toate lacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admirat sau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologie mai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie, sa simta i s poath scrie intr-un chip vrednic de stiinta

simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietii noastre de demult. Dar rapoartele sale catre minister n-au vazut lumina decit intr-o mica parte i, cind a stat sa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusese publicat.

Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar, acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiul cel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incit oricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevärat, mai Ihtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primeste o dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. a gasit un tovaras de päreri in acest priceput convorbitor care, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui, de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decit putind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80, apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica,

de care a fost acoperit de ocari in anii din urma ai

vietii lui.

Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sthruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indemina care e din darurile ce se capata oricui la cliscip1in5 ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentru

a crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios, si mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia insä sa stapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, era mai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentru frumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul trecalor al admiiatiei, i n-avea nevoie de scris. Prin societatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecut doar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci 49

el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziast al vietii prin tot ce are ea mai frumos, pinä in clipa cind a sfarimat insusi päharul golit al vietii, fail nici o parere de rat'. si el, nu din Scriitorul murise mai de mult Inca

ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si din multele lucruri hetiparite ce au mai ramas de la el, xievoie,

mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.'

Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestui corn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa se

Ina placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnata scriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a lui care infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa si de a fi fost facula la... paisprezece ani.

Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile de famine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848, spun asa :

1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la 6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti. 1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru."

Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoara noi dam, fireste, o traducere si totusi Alexandru Odobescu numele pare a-i fi fost dat dupa al domnului din 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau, caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesise

Inca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa o

scrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in i Le insemn aici : amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete la londra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri, o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-na Odobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerele lui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp. Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuar al FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.). 50

litere inaintea unei comisiuni prezidate de vestitul St.-Marc Girardin.1

Mama lui Odobescu, dare care era adresatà serisoarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2, si una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_ ,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ; miercuri, 8 iulie 1847 Dragd mamd,

Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Albä, unde suntem de o stiptdmind aproape : din fericire, suntem foarte bine cu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd. scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd. : Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am stat acolo o parte din zi $i, se poate zice, o parte din noapte,

cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri. dimineafa, i tii cá, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuie

sd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foarte lung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, unde am prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou, am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem mat departe : nu era lund, i noaptea era intunecoasd. Deci ne-am dus Za d. Niculescu (le maitre de graces 3), la. critic literar si proI Saint-Marc Girardin (1801-1873) f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ; fn. 1830, a vizitat tarile românesti.

3 Doctorul Constantin Caracas (1773-1828) a jucat un rol insemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca.

A publicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numit mai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poem

medical in limba greaca.

3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astazi (Ma,l.

Lucrurile se pot lamuri totusi, datoritä lui Ion Ghica, Ta scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca pe clucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestra

organizata de celebrul maestru de gratii

Cocoratu". Acest

,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate 51

care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos, ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cari era o jumiltate de posta,, de alta, un ses intins i roclitor. Am trecut i multe riuri, dar cele mai multe erau secate. Tin minte l trei sate foarte frumusele. In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul de lungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lac

un sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, moldoveni, ori evrei st nemti. Pe linçj casele 0/rani/or, s-au cltidit barace de lemn, care seamtind de departe a grajduri ; comparatie care poate sssot gait mutt pe locuitorii Ion. Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtiposturi trainice, asa incit bolnavii pi cei siintitosi (cari sunt mai multi decit ceilalti) au fost sHili sa-pi inalte pe mat

ctisute de scinduri, ori sa-pi intindti corturi. E foarte ciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tip de hazliu aiccituite.

Vezi acum. in ele prilvàlii de mode, cofetari i aIti negustori, cari yin sd-gi vindti vechiturile la oamenii din tirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice Podul Mogosoaii al BdIrii Albe. In aceastic insirare de colibe, fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o parte decit munteni, in alta decit moldoveni t asa mai departe. Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte /impede in fatii. Se afld i multe buruieni de apd, asa

incit nu pofi inota pinti la mijlocul bálii, unde e foarte adinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori de mini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii. Am uitat sti spun cä in satul Balta Albd este de cloud ori pe stipttiminti bal mascat pi o reprezentafie de circ. Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adecti sá povestim ce am ft/cut i unde am lost simbátd. Asifel dar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case de

lemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Vale sau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit 52

acolo : el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std.

Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pind la prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddii prirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), care sta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind. la 6 am dormit, am inn-I-tat i rn-am plimbat. Apoi la 6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintii baie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutit prin aclincimea ei mica, prin miros i prim gust. Dux): o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Iasä sá stai mai mult), am iesit si am fácut o plimbare prin asa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat rn-am dus sit ma culc ; tata p. colonelul Engel au mai camas.

Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd : a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi,

de la care ne-am intors pe jos, si, fiind foarte obosit, m-am culcat indatd.

Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Bräila, unde ?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi-nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ; pi colonelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucid

in fiecare zi vriibii; pun sit le frigid t le rnfncàin cu multd poftd. Af fi vrut salt trimit pi tie, dar mica ca nu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractie foarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cu cite cineva.

Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cu el seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb& Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata forma de cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestea

se dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri acoperitd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, se diintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la petrecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecam eu : erau ctcum 11 ceasuri. 53

A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit la Balta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sd ai o strasnica rabdare ca sá estop. felurile. Pe cind stateam la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nu ne facá un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri, ceea ce nu e asa de mirare, cáci acoperisul e de pinzil; dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-a riizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricina ploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Sara era bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea .aceasta era minunate : de aceea am i facut o descriere foarte romanticti :"

Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura farrnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ; stelele erau putine, i acele pe care le vedeai chiar aveau stralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razele de aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le facea set se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se mai zeireau focuri marunte, care pdreau cd-i fac o cunund de stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfile i pareau niste vulcani deptirtati in miscare.

Dar pardsim malul Li, in curind, printr-un ses sterp, sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru care e asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romantic sub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vremea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-am lasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit cä, deed

Micul s-ar mbolnävi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din fericire, nu mi-a scris inch' i doresc ca nici sd nu-mi scrie, adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii de ori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, vá rog, stiri despre voi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri1

Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotia

cunoscutului scriitor (n.a.).

5i

mete rdspuns Marie/ sd-i aducii ceva de 1a Paris si sa nu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat : ALEXANDRU" 7 martie 1904 (1)

TIRBEI VODA Cu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentru dusmani i pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desi

scurt5, dar interesant5 din istoria noastrà contemporan5.

Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim special, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman, al tiraniei celor douà suzeranit5ti b5nuitoare. Domni numiti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pentru luarea socotelilor sau pentru imprejuräri neobisnuite. Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai mult decit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron"

de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistig din apropierea lui.

Apoi in acesti ani cade ratácirea pribegilor de la 1848 in lumea largä a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor,

cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar totdeauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriu pentru a preggti viitorul cartile, articolele de revistà, coloanele de gazetà care au räspindit in Europa cunoa§terea numelui românesc, a trecutului si a idealelor romdnesti, si au facut astfel mult bine. ' FormeazA prefata la : borespondenta Lui $tirbet voda. I. Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.). 55

Tot in aceasta perioada se face in tara o excelenta politica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotropitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa dar nu umilità dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupa domnii, ceva mai putin nenorociti, ai Regulamentului organic, cauta gospodareste de trebile märunte si de problemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de graniceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si de primejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingrijesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altele

de la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Foli mici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invatatura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de cal ferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% de poduri, de flotilä si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, el au curajul trebuitor ca sä se apropie, asa subrezi cum se simteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara,

care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilor greci si a manastirilor inchinate catre locurile sfinte sl chestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupg

plecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adica Romania una i nedespartitä, s-au folosit fara indoiald de pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingherita i supravegheata, prea marginita Ca sa poata indräzni ceva stralucitor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoare pentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatii in cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupa mabuirea revolutiei de la 1848, sabia muscalului si a turcului.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire i o frumoasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri nemeritate i-au pus mai tirziu pistolul la timplä, de Grigore 56

Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lor de a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, posteritatea ii-a adus aminte, i cununa laudelor nu se usucti

niciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncat insusi in clipa desperarii.

Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazuse necontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocura aruncata de Eliad, care avea sg-pi razbune prabusirea sa din Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar.

El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind din mila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatire

si la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun : un om al fiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departate pi cu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta, indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nu i-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atunci cind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se acopereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bibescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbei nici guvernul lui prieeput i activ, gospoddria buna a ràului gospodar".

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, e nedreapta. Suntem destul de departe ca s o spunern. Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seama cel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminati oameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harnicie deosebita i avea o constiinta a datoriei sale cum numai foarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spiritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toate imprejurtirile, facindu-I sä inceapa numai lucruri pe care le putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprima fara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenia lui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timp cind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca o dibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite 57 9

Oameni cari au fost, vol. I

ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lor

ei.

se putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insemnate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii domnesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt haina ba stropita cu decoratii. Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul, i. el cerea

sü i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn el platea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poate si fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai bine decit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime, dar aceasta venea din nemladierea principiilor din care porneau. In societatea internationalii a marilor centre el se simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfel de aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energia eind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman ei in mijlocul culturii române, care lipseau deopotriva la 1840-50 ?

El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici, ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica indeajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silu pentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala neelintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o avea

RIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era, desigur, mai putin patriot decit altii miicar pentru rnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale dar se temea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decit limba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvintul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei.

Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Ia rascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna,

dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale : a sIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. Deosebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertat mciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnica intemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu 58

strilinul, pe cind ceilalti intelegeau sà inceapri intii cu aceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise. Ei au fost cu toatä tineretea lor cei cu dreptatea, dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programul de muncii modestä in interior pe care-I desf5surase it incepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnul de la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate, la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale. Dar, cind pc tronul românesc statu principele Carol, el se intoarse in tarä i sprijini din toate puterile sale, prin el si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta si nu s-a inselat implinirea idoalului sriu : stabitatea I. 14 ntartie 1904 (I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intii dintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om, eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.

A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e Anton Pann un poet pentru baietii de bacanie, un cintaret de glume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelor si tejghelelor, al stranelor, in care tircovnicul cintà lui

Dumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase din fapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai simandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele ' Caiol 1 a realizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceasta stabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil, cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politica reactionara.

59 9*

trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfele pi ucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neologisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfel de cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-a incheiat rostul i acolo. Publicul sau de odinioari a trecut la istoria haiducilor, i s-a inaltat de. acolo la foiletoanele

fioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremea lui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 public dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca sa

ceteasca o data pe saptamina ziarul ilustrat

Veselia.

Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatorii de literatura veche i istoricii literari vor gasi doar la Academie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecare farmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor. Altii, cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind aminte

de inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar al bietului Pann :

(Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb, vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una din intruparile cele mai bogate si mai depline ale literaturii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriul de paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croita nemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina de folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, ca 01

sii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cu-

vinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar zice ca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseascii din Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurile

de tara

i

bilciurile muntene, ca de aceea a fugit la

Brasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea,

in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu. Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa, Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica, de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-o in 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multe privinte, raposatul G. Dem. Teodorescu ! 60

Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici alta sau, daca voiti, a fost i una, i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman,

fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria, la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duit

insà s

ne indoim de romanitatea caldararilor de la

Slivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana, caci se stie di in unele l,üri balcanice, ca in Bosnia,

caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton, avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a trait ping tirziu in Bucurestt linga fiul ei Antonachi. Iar sufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nici grecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului ro-

man de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar a venit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise din Turcia, dupd rzboi abia in 1812, cind avea 18 ani, apoi trcbuie sä recunoastem ca rareori s-a vilzut un om care sa se prefac5 mai desüvirsit, sa se identifice mai deplin cu aceia in mijlocul cárora soarta 1-a fiicut sa traiasca. El, care face haz de felul de vorba al grecului si al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilor nu nail sa* spuie ca e strain" : dar se poate zice ca nici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile lui mlain proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil dioasa, limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoage de psalt ca dinsul ; pe lingti el, atitia marl scriitori din acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod, tirindu-se in cirje frantuzesti !

Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici din Bucuresti, profesor de muzica

musichie !

la semi-.

narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicant psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de 61

toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind Anton Pann era cintgret de strand inainte de toute.

Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale de literaturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca treacg

scriind cite ceva, mi se pare ca-mi petree i ca sg ci.sidge i bani albi pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cu prietenii i pentru modele rgsiiritene sau apusene ale vremea

veemea foarte clulce"

nevestelor i litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare, dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen-

dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau, de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" : ii ciddea asa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine, ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit, publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeauna supt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA, pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,.

sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilele lui a aruncat in lume cintecul de dragoste.

Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturile de autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu note bisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel i niei

n-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodii inchipuite de altul ! Marea lui dragoste i marea lui mindrie au fost intotdeauna rnuzica. Intii cea bisericeascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patruzeci i patru de ani, cintind condace i irmoase din copilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale, si cgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice, lucrate ai prelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine. antologii, gra/mad i principii. El a inceput a trill intr-o vreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea alte lucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitnbare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatg 1

indatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara Condace i irmoase 62

cintari bisericW1.

Româneascii de mitropolitul Dionisie Lupu S-au trirnes tiner1 in strilinätate ca sa' invete noua musichie, si, dupà istoricul Dionisie Fotino care a fost, cel putin in aceeasi masurk i muzicant vestitul Macarie 3 a tiparit

luxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagul fecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cercetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4à noul mestesug al cintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino). 0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5 ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numele càrtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5 dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu".

Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scrierea mai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimea cumparritorilor, dintr-un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachl

stiind bine greceste, se gindi fireste a le tiilmäci

si,

dup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atitea tratate de muzicd, i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiu in cinci volume la 1837.

Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5 simtd nevoia de a da lumii i cuvintele : de aid micile lui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la 1822 si se incheie cu Spitalul amorului.

Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur, trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate 1

Dionisie Lupu (1769-1831)

nest Intre

1819 91

1823 ;

mitropolit al TAM Roma-

inembru al Eteriel

91

sprijinitor al

rdscoalei lui Tudor Vladimirescu. 2 Dionisie Fotino (1769-1821)

istoric i compozitor de muzia bisericeascd grec ; stabilit In Tara Romdneased, a serfs

Istorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit.

3 Ieromonahul Macarle a tradus Intre 1818 si 1820 toate eIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-le in eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorul muzicil eelesiastice romdne9t1", 63

tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfel

si-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastre Vasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor. El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupd originalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cu o mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm, se stringeau pe atunci si de marele boier Iordache Golescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (e vremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apologuri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele care au format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pus in versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastre ai rgsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezdtoare la tard (1851-52).

In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spre misiunea de moralist, si-1 vedem traducind o data o Hristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povestea vorbei 0 in alte lucrgri de acest fel, el intelegea al aceea ca sà invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgra vicii, fard superstitii, primitori, darnici, foarte supusi oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fie a revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg

Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori, De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori ! De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmim Stdpinirii cei inatte, cärii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui Anton Pann ?

Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritul viol, naivitatea atrggatoare, versul corect. Insg unele

bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe se mintuie stingaci ; dar sunt citeva care intrec cu mull toate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng 64

de un Speranta sau un Dulfu ; ele sunt adevärate mici capodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii. Sunt i versuri carturdresti care ne mirà, asa sunt de bune Zgudta indatá toatd frunza vintul, Cit de groazd multd jos se scuturarii : Peisarile-n aer de prin craci zburarii. Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare, si

lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneatà ca sa dea

chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor i fructelor ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care : de pe lume Se-mbriicti indatti iute cu minie, Dousprezece haine puse, de dimie,

61=1i atitea, albe, suptirele, Imbratind binisul rosu peste ele, Pieptiinind si barba alba it beitrinti, Scuturind-o bine de pcimint,

Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui si care se pare noua pind astki e ezritoarea : aici povestirea drumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insirà.

formeaza un tot armonic

i

una din cele mai bune

scrieri romdnesti.

El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar, dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton. Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri vesel,

Seara, pe lunci, de mind..., Cu vorbd dulce i lind,

sunt mai toate plicticoase, false, fiird putere i cu totul f5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd ? Povestirile J : pentru popor lui, acelea vor rarninea dar nu numai pentru popor ! 25 aprilie 1904 (I) 65

GHEORGHE BARITIU

Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit Gheorghe

Baritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate terenurile i conducatorul romanilor din Ardeal, i totusi se pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multa vreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca, la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite din foarte multe parti, daca nu din toate partile românesti (caci neintelegerea i nerecunoasterea intre sine a fost totdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; eu citva timp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de rege Academiei Romane, care implinea doulizeci i cinci de ani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilor din Ardeal pentru paginile pe care le-a dat i literaturii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini,

Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta, ochii vioi i nasul in vint, un nas de gluma si de istetime. Dar, de cite ori se aude numele lui, i se pare oricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai departat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in prezentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentru care putini aveau intelegere.

Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau in mina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorie n-a dat pina in anii din urma decit putine memorii de

eruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe cetitor. Pentru publicul eel mare, si chiar pentru acea parte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numai prin frumusetà, n-a ramas nimic de la dinsul. Numele lui singur pluteste deasupra operei care pare inecata, dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la suprafata. 66

totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat operele complete, a fost un foarte harnic om de condei,

care a scris frä intrerupere, zi de zi aproape, de la i ase ping la optzeci i unu de ani. Enorme volume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa se euprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe incetul, din cunostintile, parerile i simirile lui, romanilor

douazeci

de dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masurii si mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, bineinteles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci un gazetar al constiintii si al idealelor sale i, pe linga aceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de un spirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pentru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardeal unei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP. Foaia pentra minte, inima i titeraturti, apol Gazeta de Transilvania, care traieste i astazi in Brasov, sub

un nume putin schimbat, si la sfirsit, Observatoriul In aceste foi s-a cules invatatura in forma usoara ei placuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumari de calauz incercat in nesigurantele i primejdiile unui popor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la o vreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, au

aratat alte ci i au inteles altfel tinta lungii calatorii de munca i ostenell, dar, pina in apropierea anului de desteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhovnic al poporului sett

Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fost practic i trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru-

rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riun vesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifea verde i de aur palid hrana miilor de oameni, cari adesea

uita s multumeasca. Sunt oameni a caror chemare c 67

de a fi

ziaristi : oameni cari inteleg repede, se infra.cdreazd o clipd, vorbesc cu convingere i usurintd, dar nu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreau ea-4 stripinesc i sentimentele de care se aratau zgucluiti.

Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat romdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in-

driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina consec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenriaza caracterele puternice i vrednice de respect. Avea in adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multa paza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind sü rniste

msa foarte mull. atunci cind un sentiment de revolta sau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul cel tare. In chestii culturale foarte inalte i gingase, el avea de mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot, in zilele noastre : incli din 1865 el striga, in Calendarul pentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si era in stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine critica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nemteste si ungureste, care impestritau vocabularul si corupeau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice teren cu onoare i, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, septuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind in acelasi timp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a dovedit c5 poate descoperi i stringe toat5 informatia, cii o poate preface intr-o povestire neteciii si ca se poate

feri de mice patimd in expunerea lucrurilor in care fusese acea magna pars ' de care vorbeste vechiul cintdret.

Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctul unde trebuia dusa lupta pentru neamul ski si sr'. se infiitiseze acolo cu steagul in rnin5, jertfind odihna sa, interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta reParta$ul principal (lat.). 68

putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eel mare.

Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni se stinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici, din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ; cele mari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentru cei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa, pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiau sa stie i lucruri care nu se predau acolo, erau colilc straine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmãrile lor. 4co1i sant de lipsti, coli", proclamd in 1835 tinarul profesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoie a timpului. Unit, el primi sa fie dascal la neunitii din Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, ci pcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasov si pentru foloasele ce trebuiau sá izvoreasca pentru neam din aducerea la crezul national a acestui vechi cuib de negustori interesati si de dreptcredinciosi inainte de toate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost de nevoie,

i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuia

locul unde prezenta lui nu mai era neaparata.

0 alta necesitate a timpului era presa de literatura ward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : un fel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancile ucenicilor i erau raspinditi in tot cuprinsul românimii. Foaia lui, mai populara, mai putin personalä decit publicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asachi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspindit gustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale ale literaturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminind singura, a cistigat i cetitori din Principate. La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica ve-

nea pe planul intii pentru românii din Ardeal. El se supuse i veni si la acest asalt, in rindul intii. i, iape cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lor muscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza Cali,

69

dictator rcvo1u.iona

i

semizeu in nurnele Libertatii,

I3aritiu fu ornul poporului.

Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnu-

lui siu, o personalitate binefác5toare care n-a crezut niciodatil cii are drepturi i asupra sa insi, acesta a

fost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusit pentru cci ce cautii in el onua i atit de lesne de respectat pentru acei cari-i va'd munca. 1 9 mai 1904 (1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandri

a aparut sub ingrijirea d-lui

IL

Chendi si a d-rei

E. Carcalechi. Patriot si democrat, George Baritiu (1812-1893), a Lost secretar p presedinte al ASTREI", a participat ta revolutia

de la 1848 din Transilvania, a devenit membru al

Societiitil

Acadernice Romane in anul infimt,Srii ei (1866). A publicat numeroase articole i, intre altele, lucrarea Part' aiese din istoria Transitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (1889

1891). Ca istorie, are meritul de a fi relevat rolul maselor in istorie.

= Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foarte

91 ingripta se afth inaintea volumului. Al dodca trebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, ale poetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-a

complecta

facut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con-

vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit de

multa obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iranceze, el o scria slab si ffird coloare ; dna s-ar face altfel, aline cedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezA cu traducere ar costa prea mult i n-ar rascumpara cheltuiala 70

Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asupra

chemarii sale literare, ideile sale asupra marior intrebari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporanilor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazute de dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarte usoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un trai din care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirea lui era de tot restrinsä ; vara intreaga si-o petrecea privind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, totdeauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mlle si august. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramas inchise pentru dinsul, i din literaturile contemporane el cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5, incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat, dupa puteri, sa-i hallo. Cartile erau pentru dinsul un mijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au stors

un striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sa cugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata din ele invatilminte i indreptari. Veselul ciripitor n-avea privirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile acestuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiu si raze. N

oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de un

mic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-i

chema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo-

cuinta de Ora. Politica a facut putina i fara multi tragere de inima

hi incalzea doar cutare chestie spe-

ciala [...].

N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai oraselc unde se duc de obicei boierii nostri i care-i erau

asa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele. printr-un mare foios. Decigur ca la sfirsit vom avea tndice de nume.

Astlkl pentru intlia

()aril

i

un

se va 1nfSisa ntr-im chip cu

total vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

71

Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd-

tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui. Ii placea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur sã ga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu le putea da tara. Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce priveste legaturile sale cu trecutul 1i cu acea parte a prezentului

care e viata tdranimii. Scrierile istorice le privca ca, Mcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii lui va fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a domnului de oameni nu 1-a lasat sA-si piece privirea pind la smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strins si a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se pe-

trece in inima celor de care a fost incunjurat mai mult in viata.

Deci corcspondenta lui trebuie s aibd mai mult un interes biografic, decit unul literar. i asa si este.

Ea se imparte in acest dintii volum, astfel : scrisori dare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre (1-1 Iacob Negruz* scrisori cdtre Papadopol-Calimah i scrisori catre d-na Paulina Alecsandri.

Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliat la miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legäturi personale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-lui Maiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumite mdsuri i hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica roil/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir-

cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite ale colectiei Chendi-Carcalechi. Dimpotriva, poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi,

ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard a lui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scrisele

in general intr-un chip foarte usor, dar mai totdeauna prietenos pe cit se putea, chiar iertátor cind era vorba de cineva care-1 jignise aceste scrisori au altora

72

o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pregatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiect si felului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alecsandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatate punea el pe uncle semne de recunoastere din partea lumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : cornplirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d. I s-a parut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Frantei, cari fari a discuta seriozitatea lor aclamau pe

un latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta premiare e o mare izbincla i un mare noroc, nu numai pentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tresari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luarea Plevnei i incoronarea lui la Montpellier.

Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim, fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe *Uri despre viata zi de zi a poetului. Multe aprecieri cam exagerate ale insemnatatii literare a corespondenai,

tului. Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentru

moartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentru neplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina, al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimi straine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prinzurilor de gali, in care el, rninistrul unui stat mic privit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind era deprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al regelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca pe un rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici, staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnah sa-i dovedeasca in public presupusa i cu totul neadevarata obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei. Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata un sot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile cele mai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia. din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti 73

10

al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios, de izbindele pe care el le cistiga.

Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nu vor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe noutati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufletul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii literaturii noastre vechi. 1 august 1904 (r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI

Cu prilejul pornenirii sale Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltul

lor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai lumina sdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurile mari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de pomenire, inaintea atitora caH pind atunci sau nu tiau nimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul intreg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mortul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in adevdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, ruedciunilor i cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd atunci, in ceasul de recunostintd, puterea, plistratil in serise, asezilminte i fapte, a celui care se pomeneste.

De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefan cel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre Veniamin Costachi, arhipdstor al Moldaviei i Sucevei", a cdrui 74

scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-al sutalea an nou". El n-a Lost, ca unii episcopi i mitropoliti ardeleni, o intrupare a neamului nostru, in nevoile i sperantele lui

i n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntea

lor pentru invierea i neatirnarea tarii i poporului sau. N-a fost Un orn al razboiului care cucereste i mintuie, 51 dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunul lui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tronuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca asprirnea soldatului au fost straine de dinsul. Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri dintre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parinteltii Atanasie, episcopul Rimnicului nici aceste carti si

sau prefetele la cutare lucrari prefete ce s-au stens iarài cu acest prilej n-au insemniitate literara. Oricit ai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara, nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat, pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numele ca pe soclul unei statui. Ca i purtarea i firea lui intreaga, scrisul harnicului talmacitor era smerit i sfios. Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el.

Insa, dacii ai fi intrebat acum saizeci-saptezeci de ani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiau insa, pe linga multi tembeli i zvapaiati, i atitia oameni cu frumos caracter I cu multh rivna pentru cele bune, atitia batrini cuminti i atitia tineri gata de multe jertfe, daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche ca I pe studentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pc evrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el ar fi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai fi

cercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel mai harnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o intrebuintare folositoare altora, s-ar Li aratat in casuta saraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugar de aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela 75

10*

vegherilor pentru a cistiga si a impdrtdsi invdtAtura scripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurd pe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii care e cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de dator dintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului bine pe care nu-1 stie nimeni, %i s-ar fi soptit acelasi nume venerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume amestecatd i impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, era

intelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cd avea o alta pdrere sau poate tocmai pentru cd irnpdrdesteptul, dar egoistul si latasea pilrerea tuturora cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scaunul lui i, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ie§enii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumul

muntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a lui Alexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in care sufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele lacasuri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cernincl aici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scria cu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastd mdrturisire, smulsd din cea mai deplind i curatit constiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii am fácut, si cu sfatut i cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste materialiceste, inflorirea sfintei biserici

i patriei".

Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au asezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ai lui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfirsit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vede si acum simpla piated cu initidlele numelui i dregiltoriei lui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de peste munti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericii moldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbiltorilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint '76

boieresc din Ro0e0i, in tinutul Fälciului. Tatdl pruncului Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare, coboritor, prin strilbuni indrdzneti il lacomi dé putere, de rno0i i averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul era sd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria, al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni : in acest neam

de impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor man i aplecarea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd, *I strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiica din care, astfel, se cobora Velui Radu vodd Sorban niamin

se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd.

Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarile rraboiului, cdci turcii i ru0i se urmau in Ia0, aruncind pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi, cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rdmase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati, care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, el fugise spre mdnästirea Neamtului, unde staretul Paisie Meuse o harnicd scoalit nthndstireascd : voia sa fie dilvgar. Iacov nu se indurd sii-i impiedece chernarea si, astfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copilandru cu pdrul balan i ochii alba0ri lud la Husi, din minile epitropului sau, rasa cillugdrilor, 0 cu dinsa numelc, potrivit cu virsta i faptura lui, dulcele nume de Veniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spiridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov. Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pentru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei. Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd,

pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor bisericesti. Paisie o incepuse, i nemtcnii, can aveau i o tia doua fiind la Iasi lucrau necurmat penpografic tru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, ca patron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupd modelele din Ardeal i Rusia, el aicea, la 1804. seminar in mandstirea Socolei. 77

Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliu decit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeni ea o mustrare i un Indemn. Atunci intii el sfarima peretii ingusti ai cugetarii calugaresti i rasuflii aerul lim-

pede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parintele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil la sfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui, si traiesc Inca bãtrini cari I-au vazut in copilaria lor. De la dinsul a pornit o puternica miscare de morala i carturarie religioasa, care a trecut i peste Milcov. Un mitropolit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnic ai, mai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, un sfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin toti de la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiii cei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la seminar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurd al batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de puten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pe care-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatate intelegere, biserica vesnica i ideile de astazi ale poporului nostrul 1 17 octomvrie 1904 (I)

Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848), mltropolit al Moldovei la 180a-1808 si 1812-1842, se justificA

mai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturale

nationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dus la infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea a numeroase peon. cu limba de predare romAnA.

DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Academiei Române se pot imparti in patru categorii : cei can, nefiind in Bucuresti, nu vin decit intimpliitor sau la sesiunea generalà din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucuresti, s-au deprins a nu veni niciodatà ; cei cari vin regulat, incaseazu diurne i, dup5 ce au stat o clip5, merg acas5 sau pe la afaceri ; i, in sfirsit, acei can ii fac datoria pin5 la sfirsitul sedintilor.

Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintile de vineri. Puling ascultiitori din tribune nu vor mai re-

cunoaste pe bàtririul foarte alb, curat i ingrijit, cu favoritele blajine i strülucitorii ochi buni, care venea sprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic, din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeau

si se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos in vreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, de multä vreme, bätrinul academician constiincios nu auzea decit cu och-ii, pe cari Ii indrepta multamiti, bucurosi, indemnätori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spune lucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectia stiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mai rau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pe dinsul i I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse to-

tusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Ei vor eduta t de acum inainte senina frunte lucie aplecatà cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5.

Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, sunt mai multe categorii de membri ai Academiei Române.

Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di aceast5 biblioteca tot mai existü, ba chiar se imbog5%este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multe carti, pe care le folosesc sau ba. 79

Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare, lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii si fztudentele, preocupati de lucrarile seminariilor si de examene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicar vinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acesti lucratori obisnuiti, Vera titluri i situatii, pe dr. Felix. De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalogului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tinea in mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si tineri din Universitatea unde fusese profesor pina daunazi i, la aceastalalta masa, incepea iarasi riisfoirea energica, i rindurilor.

fruntea plina de atentie se pleca asupra

Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pretutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e inca

destul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cuvine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o du-

ioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In viala si in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimente inalte si curate, pa. care le-a exprirnat cu toatii sfiala deschis, pe fata. In cuce era in fundul naturii sale getarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, care miirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele mai mari rele de care sufere societatea romaneasca, statea un grilunte de eroism.

D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract din Boemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 : e timp de-atunci ! Tingrul doctor, invatat, muncitor, cinstit i amabil, avea frumoase perspective de viitor: Ele s-au i indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, pro-

fesor la Universitate, director al Serviciului sanitar

di

membru al Academiei Romane.

Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in ziva de astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea nemultarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat la noi o clientela buna, desigur ceva avere i s-a imparta80

si de functii oficiale, dr. Fischer, a scris diatinazi, riiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartile cele mai pline de ura fala de noi care s.'ri fi iesit in ultimele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilar rãmine Inca neatins : exploatezi pe valah, faci bani din increderea si din prostia lui, ii batjocuresti intre ai tai gi-I dai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAci doar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bisit

i milostivei civilizatii europene... Ca si Davila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorul Felix nu a fost printre acesti conquistadores asupra barbarilor '. El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pentru scopurile sale, ci sà primeascd in sine, pentru scopurile ei, aceastä Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu dureroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctorii timpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zäriifie, ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta gi scrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni,

nefucatoarei

care e muza inspirdtoare a artei sale.

Cind vrista i infirmitatile ei 1-au scos din slujba statului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri in trinddvie. 0 noug activitate tiintifica, cea mai buna poate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor de igienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar, si el se gindi astfel sà cerceteze acum in toaili istoria noastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a dat pe vremuri siinàt4ii tuturora. Astfel apiirura in An,alele Academiei Romdae un sir de studii care formeazd la un loc o mare carte bogatä i aproape definitiva', care ii indrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania.

Acest medic biltrin, fdrá atingeri cu eruditia istoricii, s-a priceput totusi, cu vechea i buna sa metodd gcrmana, sà giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajuns astfel ad le cunoascd i s'A le pretuiasciA, mai tot ce-i era de nevoie. Cartea e bine informatii i scrisa. curgiltor. Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai 81

bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nu numai luarii-aminte a invatatului, ci si a oricatui om de bine.

Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte ale lui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind oi iubind in acelasi timp tara noastrii i neamul ei, el vedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pe saniitatea, bogatia i bucuria de viata si de lucru a tarenului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si neindreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a atitor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice uneori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase, risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitat mai mult e prezenta in Romania a poste patru milioane de tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si amenintati de toate bolile trupului si ale sufletului. pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbiiIe usuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Horschitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta a acelor patruzeci de sute de mil nenorocite.

Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica de medicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careia doctorul Felix, care nu era scump la sfaturi i la scris, tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cu citeva saptarnini inaintea mortii sale ; Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; oricit de diferita sa fie pozitiunea lor culturala i economica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soarta acelora can muncesc cu bratele inriureste i asupra traiului prezent j viitor al acelora cari nu lucreaza si traiesc din averile mostenite.

A trecut timpul cind acest principiu economic a putut sa fie ignorat ; astrizi stratul cult al societatii a inceput

a se interesa mai mult de soarta celei mai numeroase fapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa, a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate 82

mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toate silintile cercurilor cirmuitoare vor fi zadarnicite, daca conditiile muncii nu vor fi irnbunatatite."

In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul din patina sizi prieteni adeviirati, i lacrima pe care, in nesUinta lui de oameni i lucruri, nu poate s o verse el

o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindim

0 seriem pentru dinsul si in numele lui. 30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAE IONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbite astazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, seful liberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul.

E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eiteva luni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el nu mai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru un om de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaia rau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucurestean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multe staruinti umilite i Lira ca alesul sa se fi putut misca pina la alegatori, sii fi putut dezmorti, o clipa coardele de aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constd In aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintre lucrerile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facultatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratat etc igierui Fi politic sanitara (1870-1880 i Profilaxia pelagrei (1883).

83

fara ginduri i Fara simtire in marea viata roditoare a cimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la o riizasie paraginita din Roman si, iarãi, fintuirea intr-un scaun la Academie era asa de batrin, de .scortos, de pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totul nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica din sala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar fi

cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate sä se fi filcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca oraa lost profesor de tor parlarnentar, nici ci profesor nici ca om istorie universala la Universitatea din Iasi in societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arnintea

numai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip de pustnic pardsit, innodat in articulatii l cu graiul mort, acea fata de o galbenealä de ceara, foarte linistita, acei ochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti in came si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorinduiala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si o iluzie de tinereta zglobie.

Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decit

de via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburat de la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urina trupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea, cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani i zeci de ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind i tineri de 4i poruncind. Asa, in acest inteles, mor dou5zeci de ani, i batrini cari au ajuns cele din urmA hotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari au

avut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit capetele multimilor admiratoare, i pe cad moartea-i gaseste morti si-i ia, nu numai Para lupta, dar filra barb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie,

ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma, imbracind formele de cugetare si de simtire ale unei epoci cu totul stinse, pentru ca s poti intelege intrucitva i spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat 84

numele, faima i admiratia celor ce-1 asteaptg, in cea mai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ; e un nume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgovetilor. Insearnng Neculai fiul lui Ion. A fost deci, in Roman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul din

feciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiil sari, si, pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-a zis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupg multe rlitàciri economice si politice prin lunva large, cunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad. Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae,

fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere in ceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821, boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vorbind de constitutie, cerind senate parlamentare i invinuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism).

Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzeci si opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum le vestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 : ei vorbeau de indreptätirea tuturor oamenilor la stilpinirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerul

tingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, ca niste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de rapt

ingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze. Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european ca norme, al Regulamentlaui organic. Cu multà pazg. si sfialg se invgtau si lucruri bune in ele. Feciori de tgrani, de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-insele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduita de multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mers Si in straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazele

sungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la 1848 pe Romania" regeneratg, se auzi i graiul lui Ion 85

Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cuminte

si de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati al cimpului, incit nu poate

cread5 nimeni pinii nu 1-a

cetit.

Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac. tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii in gitlejul sau e o muzica rar5, puternica i feluritil, care poate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pe

cind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5 administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica,

Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru cariera unui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunci Franta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant a unui Lamartine. El a scris i in ziare, ba a intemeiat ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau parea slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult, dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinse

gestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca de dictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: ale oratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si le admira. Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizeci de ani si deplin5tatea insusirilor i puterii sale, noi

n-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-ar

fi

trebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica, se incunjurase de tineri din popor" : un Codrescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intrebuinta la gazetarie i corespondentit Ghica filnd capetenia miscarii pentru reforma situatiei românesti cu aju-

torul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intrebarea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" : in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celei dintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu se arata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentru frumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatirnarii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate, 86

egalitate i fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauza invinse : Romania se facu, i mindrul Alexandru loan I rasari din figura de om sters i stors a colonelului Cuza

Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia. i se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic si inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilor de urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana de papagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterile

pina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th acel timp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca. i, neintelegind ca,

fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e o mare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasi cintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesuferit pe urmii, iar, la sfirsit. ridicol., Cind intelese si el aceasta, tacu. i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea, stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedra lui, acestea nu-1 puteau stapini niciodata. Asa a trait Nicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut, cind ne facca trei lectii pe an, pina acum, in 1905.

Pentru tinerii de astrai este tin invatamint in trista carier5 a acestui mester al cuvintului al cuvintului sterp .1

6 fevrttarie 1905 (I)

I

Oratoria gaiunoasil a lul Nicolae Ioneseu (1820-1905) a

ot supus5 unel critic! nimleitoare de care Titu Maioreseu, In articolul °retort, retort gi timbuft (1902).

UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POP-RETEGANUL

In satul Reteg, din tinutul Bistritei ardelene sat in care acum aproape sase sute de ani au cirmuit dregatorii lui Petru Rares, domn al Moldovei, i asupra caruia s-au intins drepturile cetgtii Ciceiului, pe care Stefan cel Mare a capiitat-o de la Matias Corvinul, rege al Ungariei a murit, sunt citeva zile, Ioan Pop-Rcteganul, adeca loan

fiul lui Pop din Reteg. Pe la noi nu s-a prea auzit de dinsul, cu toate ea Noua revistä romeinii a tiparit in vremuri cite o sehitg din ale lui. 0 data chiar numele lui, care se parea ciudat intr-o Ord unde poreclele grecesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocratic, a

fost luat in batjocurd de un scriitor al ciirui spirit se arata, din fericire, de cele mai multe ori altfel. In Ardeal, insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si mai iubiti. Sg nu se creadg pentru aceasta cd Ion Reteganul a avut

o viaü literara", ca dadea interviuri la gazetii, cä avea teorii artistice, cà incerca sü creeze o scoalg, ca rivnea la

demnitati academice si la venituri potrivite cu talentul ce avea, ca se uita cu urd la aceia cari lucrau in ogorul de linga al lui, ca-i acoperea cu batjocuri ca sa-i srnomeasca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, venit pe lume Ia patru ani dupe/ qtergerea iobagiei", cum scrie insusi, ca usurat de o grea povarg, el n-a cglgtorit in copilgrie la scoli mai inalte decit cea din Ngsgud, centrul cel mare romgnesc al acelor locuri, i preparandiile pentru invätgtori din Gherla si Deva. S-a intors ea sa invete

copiii satului sgu de nastere, ceea ce a facut ping la yirsta de patruzeci de ani. Apoi iei la pensie, ea biet dascal thaw, care treiie0e din mica pensie de 26 coroane Lunar, cu, qapte rnembri", spunea el intr-o scrisoare. A mai trait zece ani acolo, trecind abia de virsta de cinci-

zeci de ani. 0 viata mai tricutd si mai srneritä decit aceasta, nu se putca inchipui. 88

Scriitor n(.1 1-a facut ambitia

cad, zice el, in mine

fudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult mai ocupat decit sà ma gindesc la fudulii" nici lacomia de bani, caci a trait toate zilele sale in acea saracie grea pe care ne-a aratat-o rnai sus, tot el, in acelasi grai moale si supus ca al poporului sau intreg ; 1-a facut scriitor destainuirea ce a primit Inca din cea mai frageda copilarie despre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza in

sufletele lor intunecate cei multi si umiliti din acest neam. Scoala de gindit, simtit i scris, facultate de litere

cerc literar" i-au fost lui pe rind casutele Retegului, unde mesterii spuneau povesti. Cind eram Inca mic, si ping' ma instrainai de acasa, veneau la noi in serile de iarna vecini, prieteni de ai tatei, i stau in