Modele Fam - Alternativ [PDF]

Zitiervorschau

Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară :1: Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere Domeniul major de intervenţie DMI 1.1- „Acces la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate” Titlul proiectului: „Dezvoltarea competentelor cheie pentru un parcurs şcolar performant - Comperform” Cod Contract: POSDRU/153/1.1/S/137881 Beneficiar: Inspectoratul Scolar Judetean Timiş

Modele familiale alternative Din punct de vedere sociologic familia reprezintă “exemplul tipic de grup primar” (Mendras, 1987), caracterizat prin relaţii puternice de tipul “faţă în faţă”, prin asocierea şi colaborarea intimă a tuturor membrilor săi. Ca urmare a modificărilor sociale din ultimul timp, familia capătă noi dimensiuni, cu modificări importante asupra valorilor acesteia. Referitor la tendinţele familiei moderne, I.Mitrofan şi C. Ciupercă (1998) stabilesc şapte tipuri de constitutive ale familiei restructurate. Primul din aceste tipuri este celibatul. Celibatul ca model de menaj a crescut foarte mult în ultimul timp, bazandu-se pe afirmarea individualităţii. Cauzele care ar gera acest fenomen sunt două tipuri: obiective şi subiective. Printre cauzele de natură obiectivă întâlnim cauze de ordin sexual precum impotenţa, vaginism sau altele, cauze de ordin psiho-relaţional precum anumite complexe sau depresii şi cauze de ordin material. La cauzele de natură subiectivă întâlnim existenţa unor imagini deformate asupra familiei şi a sarcinilor ei, lipsa curajului în asumarea responsabilităţilor familiale şi parentale sau psihotraume, datorită conflictelor conjugale în familia de origine. Pe lângă aceste aspecte negative, celibatul poate oferi o serie de avantaje, precum: independenţă economică şi libertatea personală, varietate şi schimbare, accentul pus pe realizarea profesională. Cuplul fără descendenţi cunoaşte, de asemenea o creştere din punct de vedere statistic, în special în mediul urban, în care soţia urmează o carieră profesională. În acest tip de familie copiii nu mai reprexintă axul central al vieţii familiei(cum se întâmplă în familiile tradiţionale), ci cuplul soţ-soţie devine, astfel, centrul de greutate. Ca urmare, are loc o trecere de la familia axată pe copii la familia axată pe adulţi. Una din cauzele identificate ar fi dorinţa de independenţă şi lipsa de responsabilităţi a cuplului. Altă cauză identificată ar fi emanciparea femeii, dorinţa acesteia de a se axa pe carieră. Nu pot fi ignorate nici dificultăţile economice ale cuplului. Concubinajul sau uniunea liberă reprezintă un mod de asociere în afara contractului căsătoriei. Nu există o mare deosebire faţă de familia nucleară, întrucât sunt îndeplinite toate funcţiile acesteia. Cauzalitatea se bazeaza fie pe conştintizarea faptului că uniunea liberă este un mod mai economic şi confortabil de convieţuire, fie pe dorinţa unei relaţii intim emoţionale, nesubordonate unui contrat legal. Astfel, opţiunea pentru concubinaj satisface nevoia de dependenţă şi identificare, precum şi cea de autonomie, cuplul optând pentru calitatea relaţiei, în defavoarea durabilităţii acesteia. Printrea avantajele concubinajului avem satisfacţie sexuală crescută, o posibilitate mai mare de a se întelege pe ei înşişi, dar şi posibilitate crescută de realizare a compatibilităţii şi o mai bună familiarizare cu partenerul. Ca dezavantaje , în concepţia lui Colleman (1988), ar fi limitarea prematura a experienţei „întâlnirilor”, deoarece o mare parte a tinerilor intră în concubinaj în urma unui număr restrâns de contacte interpersonalecu persoane de sex opus. De asemenea se perpetuează rolul tradiţional al femeii, constând în realizarea sarcinilor domestice, care se pot realiza în dauna carierei profesionale. Alt dezavantaj constă în investirea emoţională inegală, întrcât

un partener poate investi mai mult în relaţie, decât celălalt. Se mai poate menţiona şi schimbarea din viaţa socială a partenerilor, prin reducerea numărului de priteni. De asemenea se evită complicaţiile legale. Unii prezintă dezinteres faţă de funcţia reproductivă. Familiile monoparentale, se referă la familia formată dintr-un singur părinte şi copiii acestuia, situaţie care poate apărea în urma divorţului sau abandonului familial, în urma decesului unui părinte, în urma adopţiei sau cresşerii copiilor în afara căsătoriei. Lipsa unui părinte are repercursiuni în realizarea funcţiilor familiei, dar cercetarile demonstrează ca este mai benefic o familie monoparentală, decât o familie cu un climat conflictual. Căsătoria deschisă este un model aflat între concubinaj şi familia nucleară. Este oficializată, dar împrumută valorile şi stilul de viaţă specific concubinajului, punând accent mai mare pe calitatea relaţiei decât pe stabilitatea acesteia.Dragostea sexuală constituie nucleul şi raţiunea de-a fi a acestei căsătorii, accentul fiind pus pe libertatea şi responsabilitatea optiunilor, a deciziilor, comportamentelor ca soţi, dar şi ca părinţi. Familiile reconstituite reprezintă un model în care partenerii au mai fost căsătoriţi şi au descendenţi din mariajele anterioare. Cuplul reuneşte copii din mai multe uniuni familiale, la care se pot adaugă şi proprii copii. Principalele probleme sunt generate de specificul relaţiei din sistemul familial apărut dupa recăsătorire, de relaţiile cu ex-consorţii, de comportament inadecvat faţă de copii vitregi, sau de dificultăţile acestora de a se adapta noului sistem familial. Familiile reorganizate se deosebesc de cele reconstituite prin faptul că cel puţin un partener nu are copii din mariaje anterioare. Familiile reorganizate rezultă din configuraţiile alcătuite din doi parteneri divorţaţi sau văduvi, fără copii, fie din acelea în care unul dintre parteneri are descendenţi din mariajele anterioare, fie din acelea în care doar unul dintre parteneri a mai cunoscut experienţa unei relaţii legal constituite. Din punct de vedere statistic, familiile reorganizate sunt mult mai numeroase decât cele reconstituite. Disfuncţiile care apar la nivelul cuplului conjugal influenţează în mod semnificativ întregul sistem familial, de aceea cunoaşterea stilului şi climatului familial facilitează înţelegerea cauzalităţii disfuncţiilor familiale.