Mişcări Revoluţionare În Europa Între Anii 1815 Şi 1848 [PDF]

Zitiervorschau

MIŞCĂRI REVOLUŢIONARE ÎN EUROPA ÎNTRE ANII 1815 ŞI 1848

1. Congresul de la Viena şi remodelarea hărţii Europei: - în urma înfrângerii lui Napoleon Bonaparte, principalele puterii europene s-au întrunit în cadrul Congresului de pace de la Viena ( sept.1814-iun.1815 ) Obiective: - reorganizarea politico-teritoriale a Europei - asigurarea păcii şi stabilităţii pe continent - prevenirea războaielor şi a tulburărilor interne - izolarea Franţei - împiedicarea răpândirii ideilor revoluţionare franceze. Principii: 1. Principiul echilibrului european între puteri (care să garanteze pacea). 2. Principiul legitimităţii dinastice ( prin ,,Actul final” adoptat la 9 iunie de M. Britanie, Rusia, Prusia, Austria, Suedia, Portugalia, dinastiile istorice erau socotite titulare ale puterii). 3. Principiul intervenţiei ( Marile Puteri aveau dreptul să intervină în afacerile interne ale ţărilor care ar putea să afecteze echilibrul general). Echilibru de forţe european: - Franţa revenea la graniţele sale din 1792 şi a fost obligată să plătească despăgubiri de război. - Italia rămânea divizată în 10 state. - Belgia şi Olanda erau unite în Regatul Ţărilor de Jos.

- Polonia era împărţită între Rusia, Prusia.

Sfânta Alianţă (26 septembrie 1815): - scop: instaurarea politicii de echilibru între statele europene. - puteri implicate: Rusia, Prusia, Austria. - principalul animator: cancelarului Austriei, Klemens Metternich. - între conservatorismul Sf. Alianţe şi liberalismul naţional a fost o permanentă dispută. - mişcările din Europa, America Latină au contribuit la eşecul şi dispariţia Sfintei Alianţe.

2. Revoluţia din Spania:

- în 1814, Ferdinand al VII-lea au reuşit să instaureze absolutismul care s-a bazat pe puterea Inchiziţiei şi pe acţiunile de eliminare a adversarilor politici - în acest context, în 1820 s-au răsculat Coruna, Zaragosa, Barcelona, iar trupele colonelului Riego au cerut abolirea absolutismului monarhic şi convocarea Cortesurilor. - în urma presiunilor regele a cedat: se reintroduce Constituţia din 1812, se desfiinţează Inchiziţia, se confiscă domeniile mănăstireşti, se suprimă privilegiile nobilimii, se convoacă Cortesurile. - situaţia din Spania a fost prezentată la Congresului Sfintei Alianţe întrunit la Verona 1822, în care au participat Rusia, Austria, Prusia, Franţa şi Anglia. - spaniolii au arătat în intervenţiilor diplomatice că au o Constituţie şi că se ridicau împotriva oricărei intervenţii străine, mai ales din partea Franţei. - la Verona, s-a hotărât forţarea guvernului spaniol pentru ca acesta să îşi schimbe sistemul de guvernământ, în caz contrar se vor rupe relaţiile diplomatice cu Spania.

- în cele din urmă intervenţia militară s-a produs: 100.000 de soldaţi francezi au reprimat revoluţia spaniolă, iar liderul Rafael Riego a fost condamnat şi spânzurat. - în timpul intervenţiei nu s-a produs o rezistenţă a populaţiei, întrucât francezii intrau în Spania ca aliaţi nu ca invadatori. - războiul de independenţă spaniol, noua intervenţie franceză din 1823 au determinat eliminarea Spaniei din categoria marilor puteri.

3. Mişcarea revoluţionară din Grecia – 1821

- în Grecia din 1814 exista o societate secretă, Eteria care avea ca scop eliberarea creştinilor, de sub stăpânirea otomană şi întemeierea unor state creştine libere. - în cadrul mişcării s-au conturat două concepţii: una conservatoare şi alta revoluţionară. - mişcarea de independenţă elenă s-a sprijinit pe ţăranii şi muntenii din Moreea şi Tessalia, pe comercianţii şi marinarii din Pireu, Corint, Patras, şi pe elitele din Atena. - acţiunea de eliberare a fost declanşată în martie 1821. Semnalul declanşator l-a dat mitropolitul Germanos din Patras. Rebelii greci au reuşit să ocupe Poloponezul. - revolta cuprinde tot Peloponezul şi de extinde în partea centrală a Greciei continentale. La 1 ianuarie 1822 s-a proclamat independenţa ţării, în cadrul Adunării de la Epidaur. - turcii au răspuns violent, Peloponezul este recucerit de armata otomană, iar Atena capituleză în iunie 1827, după un asediu prelungit pe 7 ani. - abia în iulie 1827, prin Tratatul de la Londra, s-a ajuns la o alianţă între Anglia, Franţa şi Rusia împotriva Imperiului Otoman. - Poarta a fost învinsă şi a fost semnat Tratatul de la Adrianopol (1829) ce prevedea printre alte măsuri, naşterea Regatului independent elen.

- în Grecia s-a adoptat o Constituţie, iar Ioannis Kapodistrias a devenit primul guvernator. După asasinarea lui, Marile Puteri l-au instalat în Grecia pe prinţul bavarez, Othon I, care a fost un monarh absolutist. - în anul 1863, regele a fost înlocuit cu prinţul Wilhelm al Danemarcei, care şi-a luat numele de George I.

4. Anul 1830 în Franţa: - dominat de ultraregalişti, regele Ludovic al XVIII-lea, i-a lăsat pe aceşti să guveneze: a luat naştere ,,Teroarea albă” care urmărea arestarea foştilor revoluţionari sau pe cei consideraţi ostili regimului. - începutul tulburărilor sociale se produce la 13 februarie 1820, când ducele de Berry, nepotul regelui a fost asasinat. - după moartea regelui Ludovic al XVIII-lea, pe tronul ţării urcă fratele său, devenit Carol X. Sunt adoptate: 1.

legea asupra sacrilegiului (se aplicau sancţiuni aspre pentru toţi cei vinovaţi de orice act considerat ca lipsă de cuviinţă faţă de credinţă). 2. legea votului dublu (cei ce plăteau un impozit mare puteau vota de 2 ori). 3. legea ,,miliardului emigranţilor” (i-a despăgubit pe toţi cei care fost deposedaţi de bunuri în timpul Revoluţiei). - în Franţa se organizează societăţi secrete, după celebra ,,Carbonaria” italiană. S-au organizat mai multe comploturi împotriva regimului ( de ex: ,,complotul celor 4 segenţi din La Rochelle”), dar toate au eşuat. - regele încearcă să ducă o politică de compromis între ultraregalişti şi liberali. Opoziţia se dezlănţuie sub conducerea lui La Fayette şi a ducelui d Orleans. - în 1830, deputaţii semnează aşa-numita ,,Adresa a celor 221”. În urma acesteia, Camera Deputaţilor este dizolvată. - în iulie 1830 sunt promulgate 4 ordonanţe care încălcau principiile Chartei: 1. noua Cameră este dizolvată 2. libertatea presei este suprimată

3. dreptul la vot este modificat 4. se renunţă la organizarea unor alegeri - la data de 27 iulie 1830 în Paris se ridică baricadele. Armata guvernamentală condusă de Marmont încearcă să înăbuşe avântul populaţiei, dar nu a reuşit. - peste doar 2 zile palatele Luvru şi Tuileries cad în mâna răsculaţilor. La finalul celor ,,3 zile glorioase” populaţia era stăpâna capitalei, urmând ca regele să abdice. - Rusia, parte componentă a ,,Sfintei Alianţe”, ar fi dorit să intervină pentru înăbuşirea revoluţiei, dar insurecţia poloneză a stopat iniţiativa ţarului. - în cele din urmă după ce ducele d Orleans merge călare spre centrul capitalei, şi în întâmpinarea sa iese La Fayette şi îl îmbrăţisează, revoluţia a încetat, iar ducele este proclamat rege al Franţei, sub numele de Ludovic Filip de Orleans. - noul regim, numit Monarhia din Iulie, s-a întemeiat pe Charta constituţională din 1830, ce a înscris drepturile şi libertăţile individuale şi a reafirmat principiul suveranităţii naţionale.

5. Belgia. Revoluţia din 1830 şi independenţa: - Belgia s-a desprins de Olanda, în vara anului 1830. La 25 august, locuitorii Bruxelles-ului au

ridicat baracade după modelul Parisului. - a fost constituit un guvern provizoriu şi a fost convocat un Congres Naţional, care a elaborat o constituţie democratică între noiembrie 1830 şi februarie 1831 (cea mai liberală la acea vreme din Europa).

6. Insurecţia poloneză din 1830: - după Congresul de la Viena, s-a constituit Regatul Poloniei, inclus în Rusia. -împărţirea Poloniei între puterile imperiale vecine a avut importante consecinţe în plan social: nobilimea a fost deposedată de propiul stat, a pierdut o mare parte din avere.

oarecare autonomie, de un buget propriu, de o armată proprie şi de o dietă. - în 1819 a luat fiinţă conjuraţia denumită ,,Francmasoneria naţională”, iar în anul 1821 a apărut prima organizaţie secretă ,,Societatea Patriotică Naţională”. - începutul revoltei polone a avut loc în Varşovia, la 21 noiembrie 1830, când ţarul Nicolae I a încercat să ridice o armată din Polonia pentru înăbuşirea insurecţiei belgiene. Trupele se revoltă. Varşovia a fost a fost eliberată, iar la 3 decembrie s-a constituit un guvern provizoriu. Dieta a proclamat în ianuarie 1831 independenţa ţării. - răscoala a fost înfrântă în cele din urmă în noiembrie de către armats rusă. - are loc Marea Emigrare post revoluţionară: mii de polonezi, membrii ai guvernului, oameni de elită, intelectuali au fost nevoiţi să părăsească ţara.

7. Statele italiene şi renaşterea sentimentului revoluţionar pentru o Italie unificată: - cele mai multe oraşe italiene erau conduse în mod absolutist. Nobilimea şi clerul controlau viaţa politică. Poliţia secretă folosea cenzura din ce în ce mai aspru. - primul oraş care s-a răsculat a fost Bologna, puterea a fost preluată de o comisie provizoriu. - revoluţionarii italieni îşi puneau mari speranţe în Franţa. La Paris, exilaţii italieni au creat o gintă eliberatoare a Italiei. Regele Ludovic Filip şi membrii guvernului său nu au fost de acord să-i sprijine militar pe revoluţionari din peninsulă. - în aceste condiţii, cancelarul Metternich intervine şi restabileşte ordinea în statele italiene. - în ciuda acestui fapt, revoluţionarul Giuseppe Mazzini, în noiembrie 1831 a lansat documentul care anunţa formares organizaţiei Tânăra Italie.