Metode de Evaluare Specifice Matematicii Si Stiintelor [PDF]

Zitiervorschau

METODE DE EVALUARE SPECIFICE MATEMATICII ȘI ȘTIINȚELOR

Prof.DINU ANCA Școala Gimnazială Nr. 1 Bucșani Știința care studiază metodologia verificării și evaluării rezultatelor școlare, sistemul de notare, comportamentul examinatorilor și al examinaților poartă numele de docimologie. În învățămant, sistemul de evaluare urmarește: • evaluarea obiectivelor curriculare și a strategiilor educaționale utilizăte în scopul rezolvării acestora; • evaluarea activității de predare-învatare, a strategiilor didactice și a metodelor de învățămant; • evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor (cognitive, operaționale, psihomotrice, atitudinalvalorice); • evaluarea performanțelor profesionale; • evaluarea întregului sistem de învățămant; • informarea elevilor, parinților și a societății cu privire la rezultatele obținute și asupra cauzelor nerealizării obiectivelor curriculare propuse; • diversificarea metodelor și a tehnicilor de evaluare. A evalua rezultatele școlare înseamna a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum și eficienta metodelor de predare-învatare folosite. Din perspectiva curriculară, tehnicile de evaluare au valoarea unor procedee didactice integrabile în cadrul oricărei metode/strategii de evaluare (Exemplu: tehnici de evaluare prin chestionare, lucrări scrise, lucrări practice, teste de cunoștințe, examene etc). Tehnicile de evaluare sunt concepute în sens tehnic, subordonându-se unor algoritmi de organizăre și utilizăre a unor instrumente și procedee de evaluare. Experiența pedagogică a dus la conturarea unor metode și tehnici de verificare. Ele se pot clasifica în: • metode tradiționale: probe orale, scrise, practice; • metode complementare: observarea sistematică a elevilor, investigația, proiectul, portofoliul, tema pentru acasă, tema de lucru în clasă, autoevaluarea. 

Dintre metodele tradiționale de evaluare specifice matematicii și știintelor fac parte: probele orale, probele scrise și probele practice, probe desemnând orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de profesor. Probele orale sunt des utilizăte în clasele I-VIII; pot fi realizăte în diferite momente ale desfășurării lecției și permit aprecierea participării elevilor la actul de predare-învatare. Elevii sunt puși astfel, în situația de a reproduce definiții, proprietăți, reguli de a efectua exerciții cu diferite grade de dificultate, de a rezolva și compune probleme verbalizând, exprimând într-un limbaj matematic corect și coerent judecățile facute. Este bine ca profesorul să poată păstra o evidență a rezultatelor examinării orale zilnice ale elevilor, rezultate care pot fi transformate o data sau de doua ori pe semestru în calificative ce arată nivelul de pregătire atins de fiecare elev. Avantajele utilizării probelor orale sunt: -este stimulată participarea elevilor la lecție, dorința de a răspunde solicitărilor cadrului didactic pe parcursul activității; -înlătură teama elevului că va obține un calificativ slab; -se micșorează acțiunea factorilor aleatori ce pot să apară într-o lecție, perturbând o corectă evaluare finală; -se evidențiază dinamica evoluției fiecărui elev, reliefând progresele realizăte;

-se diminuează acțiunea factorului personal al examinatorului, precum și apariția tipurilor de efecte negative cunoscute. Chestionarea orală are și unele limite, cum ar fi: întrebarile nu pot avea același grad de dificultate, unii elevi sunt mai emotivi, timpul nu permite o verificare completă a conținutului predat, comportamentul profesorului (nerăbdare, indulgentă, exigență exagerată) poate conduce la o notare subiectivă. Exemplu: 1) Calculează oral: 12x6=; 4x61=; 19+25=; 2x2x90= 2) Aflați nr: a) b) c) d)

de 5 ori mai mari decât 3, 8; cu 6 mai mari decât 3, 18; cu 11 mai mici decât 21, 45; de 7 ori mai mici decât 21, 42.

3) Ma gandesc la un nr. Dacă il înmultesc cu 6 obțin 54. La ce nr. m-am gandit? 4) O culegere de matematică are pretul de 20 lei. Peste o săptămana aceasta se scumpește cu 50%. Care este noul pret al culegerii? Lucrarile scrise reprezintă metoda fundamentală de evaluare al nivelului de pregatire al elevilor. Dintre acestea fac parte: -

testele sumative, de la sfarșitul unei unități mai mari de învățare. Aceste teste sunt anunțate din timp și se întind pe durata unei ore, avand subliniate inițial obiectivele propuse; probele de evaluare curentă –sunt axate, de regula, pe exerciții din lecția curentă și durează 10-15 minute; lucrari efectuate ca activitate independentă în clasă.

Lucrarile scrise fac posibila verificarea tuturor elevilor referitor la însușirea unui anumit conținut. Un alt avantaj al acestui tip de evaluare constă în faptul că elevii timizi sau cei care elaboreză mai greu un raspuns spontan, au posibilitatea de a-și expune cunoștințele asimilate. Acest tip de evaluare are, însă și dezăvantajul că nu permite ca unele erori, greșelile de exprimare ale elevului, unele confuzii ale elevilor să fie lamurite corectate pe loc de către cadrul didactic. Exemplu: Anexa 1 Probele practice sunt utilizăte în vederea evaluarii capacității elevilor de a aplica anumite cunoștințe teoretice . În prezent accentul se pune pe trecerea progresiva de la „ a ști”, la „ a ști să faci”. Se evaluează atăt procesul ( acțiunea realizată), cât și produsul (rezultatul). Această metodă oferă posibilitatea elevilor de a-și verifica competentele generale ( comunicare, analiză, întelegere, sinteză, evaluare), cât și pe cele specifice, aplicative ( capacitatea de a utiliza informații, instrumente de lucru, capacitatea de a înregistra și interpreta rezultatele). Exemplu: 1) Desenați desfasuratele tuturor figurilor geometrice studiate în clasa a VIII-a, colorați-le, apoi decupați-le. Ce denumire are fiecare dintre aceste figuri? 2) Construiți din scobitori diferite forme geometrice. Ce figuri ați obținut?



Metodele alternative de evaluare cauta sa ofere elevilor, alaturi de metodele tradiționale, suficiente și variate posibilităti de a demonstra ceea ce știu (cunoștințele), dar mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilități).Principalele metode complementare de evaluare, al căror potențial formativ sprijina individualizărea actului educațional sunt: observarea sistematică a activității și a comportamentului elevilor, investigația, proiectul, portofoliul și autoevaluarea. Observarea sistematică a comportamentului elevilor se realizează în cadrul activității de predare la clasă și prin relațiile cu elevii: contribuțiile spontane ale acestora, modul de realizăre a temei, calitatea prestațiilor în munca independentă și la fixarea cunoștintelor, manifestări de neatenție, dificultăți și greșeli semnificative. Toate acestea nu fac explicit obiectul notării, dar sunt folosite în a realiză aprecieri corespunzătoare fiecărui elev. Această metoda constă în investigarea sistematică, pe bază unui plan stabilit în prealabil și cu ajutorul unor instrumente adecvate, a acțiunilor și interacțiunilor, a evenimentelor, a relațiilor și a proceselor într-un câmp social dat. Profesorul are la dispoziție trei instrumente pentru a înregistra și sistematiză constatările facute: fișa de evaluare (calitativa), scara de clasificare și lista de control. Gradul de obiectivitate a acestui tip de observație va crește doar dacă atenția se focalizează pe modul de elaborare și utilizăre a instrumentelor. Costurile implicate în această metoda sunt mici, dar metoda este o mare consumatoare de timp. Instrumente de evaluare pe care observarea sistematică se bazează: 1. Fișa de evaluare care cuprinde: - date generale despre elev (nume, prenume, varsta, climatul educative din mediul care provine); - particularități ale proceselor intelectuale (gandire, limbaj, imaginație, memorie, atenție, spirit de observație); - aptitudini și interese; - trasături de afectivitate; - trasături de temperament; - atitudini față de sine, colegi, disciplină și obligațiile școlare; - evoluția aptitudinilor, atitudinilor, intereselor, nivelului de integrare. Fișele se elaborează în general pentru elevii care au nevoie de îndrumare și observarea se limitează la câteva comportamente relevante. 2. Scara de clasificare care indică profesorului frecvența cu căre apare un anumit comportament. Se raspunde la întrebari de tipul „în ce măsura elevul participa la discuții?” prin „niciodată, rar, ocazional, frecvent sau întotdeauna”. 3. Lista de control/verificăre utilizătă numai în cazul elevilor cu dificultăți de învatăre și care poate avea urmatoarea forma:

Investigația explorează situațiile noi sau foarte puțin asemanatoare cu experiența anterioara, derulandu-se pe durata unei lecții (sau mai multe). Elevul sau grupul de elevi primesc o temă cu sarcini precise care se poate formula și sub forma unei teme pentru acasă, dar care se definitivează în clasă, prin comentarea concluziilor. Această forma de evaluare oferă elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite, în situații noi și variate, de a se implica activ în procesul de învățare. Etapele unei investigații sunt: primirea sarcinii de lucru, prezentarea instrucțiunilor de lucru și aplicarea unor cunoștințe sau capacități în mod creativ de către elev, în situații de învățare similare cu cele anterioare sau în situații noi.

Evaluarea investigației se face pe bază unei scheme de notare care va cuprinde măsurarea separată a: strategiei de rezolvare, aplicării cunoștințelor, acuratetei înregistrarii și prelucrarii datelor, clarității argumentării și forma prezentării, inventarierea produselor realizăte, atitudinii elevilor în fata cerintelor. Exemplu: 1. Măsoară cu ajutorul unei rigle lungimea și lațimea caietului de matematică. Calculează perimetrul acestuia. Ce ai observat? Argumentează! 2. Măsoară utilizând raportorul unghiurile desenate pe fișa. Compară valorile tale cu cele ale altor colegi de clasă. Proiectul este o metoda complexa de evaluare, individuala sau de grup, folosită de profesor în evaluarea sumativa. Subiectul este stabilit de profesor la început, elevii putând propune ei înșiși teme de studiu dupa ce s-au obisnuit cu acest tip de activitate. El poate avea o conotație teoretică, practică, creativă. Proiectul se poate derula pe o perioada mai mare de timp, pe secvente structurate dinainte sau circumstanțial. Acesta începe în clasă prin, definirea și întelegerea sarcinii de lucru, eventual chiar începerea rezolvarii acesteia, și se continua acasă pe parcursul mai multor zile/săptămani, timp în care elevul se consultă în permanență cu profesorul, și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute, și a procesului realizat. În demersul de realizăre a unui proiect urmatorii pași sunt foarte importanți de urmarit: stabilirea domeniului de interes, stabilirea premiselor inițiale-cadrul conceptual, metodologic, datele generale ale investigației, identificarea și selectarea materialelor, precizărea elementelor de conținut. Elementele de conținut ale proiectului se pot organiză dupa urmatoarea schema: pagina de titlu, cuprinsul, introducerea, dezvoltarea elementelor de conținut. Strategia de evaluare a proiectului, care este una de tip holistic, trebuie, la randul ei, să fie clar definită prin criterii negociate sau nu cu elevii, astfel încât să valorizeze eforul exclusiv al elevului în realizărea proiectului. Exemplu: Analizăți figurile geometrice plane studiate în semestrul I și descoperiți asemănari și deosebiri ale acestora, din punct de vedere al proprietăților, teoremelor și aplicațiilor corespunzătoare fiecăreia. Portofoliul de evaluare este o metoda de evaluare longitudinala, proiectată pe o perioada mai lunga de timp, care se poate încadra într-o evaluare sumativa. Portofoliul este complex, format din elemente diferite, ca forma de transmitere a mesajului și a informației: fișe de informare și documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje. Alegerea elementelor de portofoliu obligatorii sunt subordonate obiectivelor de referintă prevazute în programa modulului și obiectivelor de referință suplimentare, stabilite de profesor. Profesorul va prezenta elevilor un model de portofoliu compatibil cu varsta acestora, conținând elemente asemănătoare cu cele propuse ca temă, criterii de apreciere clare și caracteristica valorică a diferitelor elemente. Tematica și sursele de informare recomandate trebuie să stimuleze interesul pentru domeniul abordat și să-i creeze elevului posibilitatea ca în final să poată emite o judecată de valoare. Portofoliul nu-și atinge scopul dacă tematica are un grad ridicat de generalitate, iar elevul este înlocuit de familie pentru realizărea activităților. La matematică se poate realiză un portofoliu care să cuprindă: rezultate obținute de elevi în urma aplicării unor evaluari (teste, probe, practice), învestigații individuale său de grup, biografii matematice, soluții la probleme deosebite, ghicitori matematice, probleme propuse de elevi, jocuri matematice etc. Autoevaluarea este o metoda de evaluare cu mari valente formative. Ea permite aprecierea propriilor performanțe în raport cu obiectivele lecțiilor și cu criteriile de apreciere. Ca metode și tehnici de autoevaluare se pot folosi: • autocorectarea sau corectarea reciprocă, elevul fiind solicitat să-și depisteze unele erori, lipsuri, în momentul realizării unei sarcini de învațare proprii sau când corectează lucrarile colegilor. Depistarea

lacunelor proprii sau pe cele ale colegilor, chiar dacă nu sunt sancționate prin note, constituie un prim pas pe calea conștientizării competențelor în mod independent; • autonotarea controlată presupune ca elevul sa fie solicitat a-și acorda o notă care apoi este negociată cu profesorul sau colegii pe bază de argumente; • notarea reciprocă constă în faptul că elevilor li se cere să dea note colegilor la lucrari scrise sau la ascultări orale, fara a se concretiza cu notare efectiva. Concluzii:  Nici un instrument de masurare nu poate fi considerat universal valabil pentru toate obiectivele și conținuturile și nu poate furniză un tablou cuprinzător al schimbarilor și rezultatelor elevilor;  În educație trebuie să se țina mereu seama de tot ce are și de tot ce-i trebuie copilului ca să se manifeste și să se dezvolte cât mai armonios cu putința. Această idee trebuie să se constituie întrun adevarat principiu de educație pe care orice cadru didactic trebuie să și-l însuseasca și să-l respecte;  Ca efect al îmbinarii în evaluare a celor doua tipuri de metode elevii devin mai deschiși la ceea ce este inedit, sunt mai încrezători în fortele proprii, mai motivați, manifestând o atitudine creativă;  Se constată astfel importanța noilor direcții pe care reforma evaluarii le impune în procesul de învățămant: utilizărea tuturor formelor de evaluare, îmbinarea metodelor traditionale cu cele alternative, implicarea testelor docimologice în combinatie cu evaluarea prin investigatie, eseuri, referate, realizărea portofoliilor, evaluarea prin calificative pe bază descriptorilor de performanța, toate acestea venind în sprijinul elevilor, ajutând la formarea lor ca personalități active, creatoare, capabile să se integreze noii societăți.

Bibliografie: 1. Bocos, M., Chis, V., Ferenczi, I., Ionescu, M., Lascus, V., Preda, V., 2004.-Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2. Branzei, D., Branzei, R., 2000 - Metodica predarii matematicii, Editura Paralela 45. 3. Radu, T.I, 2005-Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, București 4. Petrovici, C, Neagu, M, 2002- Elemente de didactica matematicii în grădiniță și învățămantul primar, Editura Pim, Iași

ANEXA 1.

TESTE DE EVALUARE CURENTĂ -NUMERE NATURALE

1) 176+4958; 2) 432-185; 3) 167·28;

4) 782:17; 5) 14·{8·[31-(18·7-108):9]-227}.

6) Câte numere naturale sunt cuprinse între 28 și 141. 7) Aflati suma numerelor 1+2+3+…+77. 8) Aflati deîmpartitul dacă împartitorul este 26, câtul 17 și restul 13. 9) Calculati: 279·23+279·48+279·29.