Metoda pentru muzicuta [PDF]

Zitiervorschau

TRAIAN NAIDIN

METODĂ

PENTRU MUZICUTE

(DIATONICE

ŞI

CROMATICE)

EDITURA DE STAT PENTRU DiPRIMATE ŞI PUBLICAŢI!

PREFATĂ

.D acă

în activitatea artiştilor amatori muzica vocală (îndeosebi corul) ocupă un spaţiu din ce în ce mai larg, dovedindu-se, datorită accesibilităţii ei, un gen foarte apreciat, trebui(J sublin.iat că în ultimul timp (LtJ. crescut considerabil preferinţele acestora şi pentru muzica instrumentală. Cînd spunem muzică instrumentală nu ne referim numai la instrumentele clasice - pianul sau vioara - ci şi la acelea considerate minore şi mai puţin apreciate înainte: mandolina, chitara, acordeonul, muzicuta, etc. Ultimele concursuri republicane ale formaţiilor instrumentale de amatori au prilejuit afirmarea posibilitătilnr artistice ale muzicuţei, fie tratată solistic, fie în q.nsamblu. Copiii şi tinerii au şi ei meritul lor prin succesele pe care le repurtează în domeniul muzicii instrumentale la palatele de pionieri, cluburile sindicale sau şcolile de artă. Această activitate bogată impunea apariţia unor lucrări de indrumare, a unor manuale cu ajutorul cărora instruirea instrumentiştilor amatori să se facă sistematic, pedagogic. O asemenea lucrare este cea de faţă. Muzicuţa este un instrument portabil, ieftin, accesibil, practic, cu timbre felurite şi, de aceea, foarte apreciat. Ţinînd seamă dp- posibilităţile instrumentului şi de faptul că pînă acum n-a apărut nici o metodă pentru muzicuţă, autorul şi-a conceput în aşa fel lucrarea încît ea poate fi folosită cu uşurinţă de i'1structorii artistici ai cluburilor, căminelor culturale, care vor să înfiinţeze cercuri şi orchestre de muzicuţe, şi de oricine doreşte să cunoască tehnica ins trumen tului. Nu este absolută nevoie de un specialist şi nici de o pregătire speciaLă preaLabilă. Pentru aceasta metoda tovarăşului Naidin este cu atU mai foLositoare. Ea este rezultatul unei stăruinţe artistice şi pedagogice îndelungate. Autorul este tn prezent

3

:,.

. '

.... '::

",'

:.

~

::;;>.':~.;dirjjf2rgk,i.iitsd.inblu[ui de muzicute şi profesor la Palatul Pionierilor din Bucureşti. El şi-a început activitatea ca solist la Radio sau pe diferite scene, încă din 1930. A dat numeroase concPrte în Capitală şi provincie, prezentînd un repertoriu variat de muzică populară şi uşoară - romînească şi străină măiestria lui artistică jiind relevafă de publicul larg şi de muzicieni de seamă de la noi. Metoda are patru părţi. Prima parte cuprinde cîteva noţiuni ele· mentare de teoria muzicii care au rolul de a-l familiariza pe elev cu scrisul şi cititul tltuzical. In partea a doua ni se vorbeşte de muzicuţa propriu-zisă (descrierea ei, poziţii, efecte, etc.). Partea a treia conţine indicaţii metodice practice pentru cunoaşterea instrument ului, cu exemplificările şi exerciţiile necesare. [11. sfîrşit, în ultima parte autorul se referă la tratarea instrumentului în ansamblul orchestral, prezentînd şi cîteva . realizări. Cele 6 piese scrise pe diverse tipuri de aranjamente pentru formaţii de muzicuţe reprezintă un minimum de repertoriu pe care acestea îl pot folosi. Cei care doresc sâ se iniţieze şi s({ cunoască cît mai mult din tehnica şi repertoriul minunatului instrument poi cere personal sau prin corespondenţă sfaturi autorulu.i care este dornic de a împărtăşi şi altora din tainele măiestriei lui. Recomandăm cu căldură tflturor amatorilor să folosească cu încredere r.ceastă metodă, să înveţe şi să preţuiască muzic:uţa care, datorită tehnicii moderne, penniie în prezent posibilităţi din ce în ce mai mari. ELlSABETA SUCJU

Sefa Sediei Artistice din Palâtul Pioriierilor - Bucureşti

NOŢIUNI DE TEORIE llUZICALl l.

NOŢIUNI

Muzică.

INTRODUCTIVE

Sunet. Zgomot

Muzica este arta de a ne exprima bucuriile şi durerile cu ajutorul sunetelor. Sunetele sînt vibraţii ale aerului produse de un corp sonor. Ele pot fi emise de organul vocal al omului, un instrument muzical, etc. Distingem două feluri de sunete: - muzicale, atunci cînd ne impr.esionează plăcut auzul; .'- nemuzicale, (zgomote) atunci cînd nu plac auzului; (lătratul cîini lor, îrnpuşcăturile, trăznetul, tunetul, etc.) .

.

Scris. Citit Pentru a învăţa muzica .trebuie să ştim să .scriem şi să citim notele (sunetele) muzicale. Citirea lor se face cîntînd fie cu glasul, fie cu un instrument muzical.

Valori.

Proprietăţi.

Registre

rn scrierea sunetelor ne servim de nişte semne numite note care diferite valori. Sunetele pot fi mai joase sau mai înalte, iar pentru precizarea înălţimii lor se scriu pe un grup de cinci linii orizontale şi paralele, egal depărtate între ele, numit portativ. Notet.e se scriu atit pe linii, cît şi pe spaţiile portativului. Ele pot fi cîntate de diferite voci sau instrumente, deosebindu-se prin timbru, grosime şi volum. Proprietăţile sunetelor sînt: durata, înălţimea, timbrul, şi intensitatea sau volumul. . Particularităţile de înălţime, timbru şi volum sînt grupate pe regiuni, numite registre. Dintre modelele de muzicuţă, despre care vorbim în acest manual, avem unul cu trei registre: unul jos (grav), cu sunete puternice şi voluminoa"se, al doilea mediu, cu sunete mai slabe, iar al treilea înalt, cu sunete mai subţiri, din ce în ce mai puţin voluminoase. exprimă

Semne. Denumiri Principalul semn pentru scrierea sunetelor muzicale este zero culcat cea mai mare unitate de durată· a sunetului - şi se numeşte notă

5

tntreagă (adică un după cum

diferite,

întreg). Suneteie sînt în număr de şapte şi au nume sînt mai joase sau mai înalte, fiecare reprezentind o

anumită înălţime.

Acestea sînt: DO __ RE - 1\'11 - FA. - SOL - LA - SI - (DO). Al optulea sunet este reproducerea primului sunet, Ia octavă. După exemplul de mai sus, reproducerea la una sau mai multe octave se face atît în su.ire, cît ~i în coborîre, în oroinea inversă a sunetelor: DO - SI - LA -- SOL - FA - i\U - RE - (DO). Orice sunet se poate reproduce la octavă. o

Portativ. Chei. linii suplimentare Teoretic, portativul este format din ! 1 linii, constituind portativul general pe care se scrie muzica, astfel:

fI~~~~~~

1-------·--------------------

i·~~~~~~~~~~~

Practic însă linia întreruptă de la mijjloc se suprimă şi se înlocuieşte numai la nevoie cu o liniuţă mică. După exemplul de mai sus, vom avea două grupuri de cîte cinci linii fiecare. . Pentru fixarea sunetelor pe portativ ne folosim de- un semn numit cheie, care se pune la începutul portativului. Fiecare registru (grav, mediu, înalt) are o cheie proprie, astfel: -- Cheia de Fa (

~J

corespunde registrului de Cheia de DO (

-

), care se fixează pe linia 4-a a portativului, fa jos (grav): !J: e

lE

), care se fixează pe linia 3-a a portativului,

corespunde registrului mediu (mijlociu) : -

Cheia de SOL (

~

Ir

1)0

)care se fixează pe linia 2-a a portativului, corespunde registrului înalt (acut).

g 6

b

Cheia de Do se foloseşte foarte puţin în muzică şi numai pentru anumite instrumente (vioIă, violoncel, etc.) care folosesc registrul mediu. i;}r în cazul muzicuţelor nu ne interesează chiar de loc. Informativ arătăm că cele trei chei se încadrează în grupul celor Il linii ale portativului teoretic:

-

Do

Cheia de sol Cheia de fa

Do

~Î: 1+I----I~N~6~: .~~e~ ~\I do

~i

Ne vom ocupa numai de două portative, folosind 2 chei (cheia SOL cheia FA). Do Re Mi Fa Sol La Si Do Re Mi Fa

i!~~~~~~~~~~~~;'~~:~~~~~~~~~~ii~l I

Fa Sol la Si Do Re Mi Fa Sol La Si Do

aţi e: Atît liniile cît şi spaţiile {Jorfativului se numără de jos în sus. Portativele pot fi întrebuinţate şi separat. Pentru notele reprezentînd sunete care depăşesc limitele portativului se întrebuinţează liniuţe suplimentare, atît sub portativ cît şi deasupra lui.

O b ser v

,:

Do

Re Mi

o&-

.Q.

~

.Q.

-e

't1

-&

Sol la Si

Re Do Si

:!!:

I La

U

S~·I

..

Pentru grupul sau portativul cheiei de FA, avem: Si Do Re Mi Fa Sol

2: ~ .

Se pot întrebuinţa deasupra lui.

.

4A~.Q.-"":

~~V."tT.

Fa Mi Re Do Si la pînă la şase liniuţe, atît sub portativ, cît

şi

7

Semnele de durată sau valoare ale notelor. Punctul din dreapta. I\otele sînt semne care reprezintă durata sunetelor muzicale.

r-r--------întreagă

11 1Nota 2 3

DOimea

Optlmea

5

SalsorezeCimea '

I

~ Trelzecidoimea

i pătri mea t Saizec ,

4 timpi

Are

Se 1"mpade m

d

Are

Se îpparte

J

Patr:mea

4

o

j) ); ); [~

2

timpI

Are

'1 timp

Are 11~

Sextolet

fi (4) it; I 9

8

Dublu triolet

Valorile trioletului şi sextoletului pot fi contopite, astfel:

Există şi alte grupuri neregulate (mai puţin întrebuinţate) pe care,

totuşi, le arătăm în exemplul de mai jos:

13

Măsuri incomplete. Anacruză

Măsura de la începutul unei compoziţii muzicale din care lipseşte unul sau mai mulţi timpi se numeşte măsură incompletă, anacruză sau auftad. Dacă ultima măsură este completă, prima măsură se completează cu pauze. Anacruza poate fi întîlnită şi pe parcursul unei melodii.

II Intervale care separă notele între ele se numesc intervale. Int.ervalul IŞI ia numele de la numărul treptelor ce-l formează, adică două trepte alăturate formează un interval de ton sau semiion. Scara muzicală este în total formată din cinci intervale de ton şi două intervale d·e semiton, astfel: Distanţele

'-./------

.........

~To"il'~ ~ton 1+on 1+on Hon -fkton Tonul este intervalul cel mai mare dintre două trepte naturale ale scării muzicale, iar semitonul distanţa cea maI mică. Scara muzicală formată din trepte succesive, de ton şi semiton, se numeşte scară diatonică. Cînd scara diatonică începe şi se termină cu nota DO, o numim scara diatonică a lui DO: alăturate

~._.-

=,

li

e

-&

o

00

Re Mi

s

Fa Sol

(;

e

la Si

ii

Do

Notele, (sunetele) sînt de două feluri: naturale şi accidentate (alterate). Accidenţii sînt nişte semne care modifică înălţimea notelor naturale în faţa cărora sînt aşezaţi. In muzică se folosesc cinci feluri de accidenţi muzicali, pe care îi arătăm astfel:

14

-

diezul (

-

bemolul (

-

dublu diez (

)

ridică

)

sunetul cu un semiton;

coboară

+)

ridică

sunetul cu un semiton;

sunetul cu un ton;

-

dubiu temoi (

-

becarul (

~

~~

coboară

sunetui cu un ton;

) aduce sunetul la starea lui naturală.

Deci becarul anulează efectul alteraţiei, fie al diezilor, fie al bemolilor. După cele şapte denumiri de note pe care le-am cunoscut mai înainte trebuie ştiut că diezii, bemolii şi becarii corespund exact numelor proprii ale celor şapte sunete muzicale. Astfel avem: . ordinea diezilor 0-

Cheia fa , :

f i d • ~ Fa

-

ordinea bemolilor

(inversă

Si

Cheia fa , :

Diezii

sînt situaţi

Do Sol

Mi

ft

i

La

Mi

Si

Re

Sol

Do

Fa

Re

Sol

Do

Re

diezilor)

La

,

h t,

Si

Mi la

în ordine

ascendentă,

Fa

iar bemolii în ordin~

descendentă.

Potrivit scării muzicale tratate mai înainte, distanţele dintre sunete intervale), sînt: - cînd se repetă un sunet se numeşte primă (adică repetarea aceleeaşi trepte de către mai multe voci sau instrumente); - intervalul dintre două trepte (1-2) se numeşte secundă; - dintre trei trepte (1-3) se numeşte terţă; - dintre patru trepte (1-4) se numeşte cvartă; -- dintre cinci trepte (1-5) se numeşte cvintă; - dintre şase trepte (1-6) se numeşte sextă; (adică

15

dintre şapte trepte (1-7) se numeşte septlma; ointre opt trepte (1-8) se numeşte ociavă; dintre nouă trepte (1-9) se numeşte nonâ; dintre zece trepte (1-10) se numeşte decimă. inten'a!ul care urcă se numeşte ascendent sau superior, iar inter\'Rlul care coboară se numeste descendent sau inferior. Intervalele gamei pot fi : 'perfecte, maiore, minore, mărite şi micşorate, eLI ajutorul diezilor şi bemolilor. Tonul se împarte În două semitonuri: unul cromatic şi altul diatonic~ astfel: ..- semiton diatonic este oistanţa între două trepte diferite;

, J iJ I st 4 ~

--.-- sellliionuJ cromatic se obţine prin alterarea ajutorul diezului sau bemolului.

aceleeaşi

trepte cu

r Semitonul se împarte de asemenea în diviziuni foarte miCI, care se numesc come, astfel: sel1litol1ul cromatic are cinci come, iar cel diatonic patru carne. In felul acesta tonul este format din nouă carne (coma este a 9-a parte dintr-un ton), astfel: Semiton diatonic

Sem; :-on cromatic

I -iT

!1 !

li

~

~ 2 I 3 I 4 I 5 ii 6 I 1 I 8 I 9 I

Carne Intervalul de lon se numeşte secundă mare. iar intervalul de semiton Intervalele Îşi iau li1l1l1ele de la numărul treptelor din care sînt formate. Ele sînt QTlnonice şi rnelodice. Cînd e vorba de o execuţie succesivă a treptelor, atunci îl lllimlm melodic, secundă mică.

iar cînd notele intervalului se astfel:

16

execută

simultan, avem intervalul armonie,

Intervalele armonice se împart în consonante şi disonante. - consonante sînt acelea care fac o impresie satisfăcătoare auzului nostru, astfel: terţa mare şi mică, sexta mare şi mică, c\'inta perfectă şi octava perfectă; - Disonante sînt intervalele care nu plac auzului: secundele şi septimele, precum şi toate intervalele măritl:, micşorate, supramărite sau supramicşorate. evarta p€rfedă este interval mixt şi face parte din intervalul consonantelor şi disonantelor. Intervalele sînt simple şi compuse. Intervalele din interiorul unei odaye se numesc intervale simple:

J Intervalele care

depăşesc

r

octava se numesc intervale compuse:

Intervalele se pot răsturna. Prin răsturnare se înţelege schimbar(,3 notelor care formează un inten'al, nota de jos trecînd sus sali nota de sus trecînd jos:

poziţiei

J Intervalul d€ sus se numeste octavă. Intervalele, prin răsturnar~, îşi schimbă felul şi numele .. In felul acesta, intervalele rilici devin mari, intervalele mari devin mici, cele micşorate devin mărite, cele mărite devin micşorate, iar inter\'alele perfecte rămîn tot perfecte, astfel: _.- secunda mică deyine septimă mare:

-

secunda mare de\'ine septimă mică prin:

_. secllnda mărită devine septimă micşorată:

!l -

c. 757

11

Tabloul general de răsturnare al intervalelor simple şi compuse estE' infinit. dar' el nu ne interesează în întregime în cadrul lucrării de faţă, urmînd să se facă practic, în lumina celor redate pînă aici. Tonalitatea unei game muzicale se determină prin înscrierea Ia cheie a diezilor şi bemolilor care urmează să altereze notele naturale. Atît diezii cît şi bemclii alterează nota naturală pe tot cuprinsul melodiei; nota alterată poate fi adusă la sunetul natural numai cu ajutorul becarului. În muzică se folosesc treizeci de tonalităţi majore şi minore, dintre care cincisprezece majore şi cincisprezece minore. Intotdeauna o tonalitate majoră se înrudeşte cu o tonalitate minoră. Oiezii se succed din cvintă În cvintă superioară (Fa - Do - Sol - Re - La - 1\·1i - Si), iar bemolii din cvintă în cvintă inferioară (Si - lv\i - La - Re .- Sol -- Do - FA).

Baterea Pentru

exe.::utarea unei

măsurii.

piese

Dirijare

muzicale.

măsurile

se bat în felul

următor: ')

Măsura

de =-este formată din doi timpi, timpul 1 (tare) se execută 4 accentuat, iar timpul 2 (slab) se execută neaccentuat. 2-

41 F r lit I Măsura

de 3 este -1 accentuat, iar timpii 2

formată şi

din trei timpi: timpul 1 (tare) se

execută

3 (slabi) neaccentllat.

fi Fr F111>2 I 123

S

1

Măsura

de 4 este

formată

din 4 timpi: timpul 1 este tare

şi

se

execută

4" accentuat, timpul 3 este semi tare şi se execută mai putjn accentuat, iar timpii 2 şi 4 sînt timpi slabi şi se execută ca atare.

18

Oricare ar fi măsura timpul 1 se bate în jos. }\'1ăsurile sînt de trei feluri: simple, compuse şi mixte. a) ,\lăsurile simple sînt acelea care se formează din timpi cu valoare simplă (fără punct) şi timpii sînt binari pentru că se pot Împărţi cu doi. Exemplele date de noi pentru măsurile 2, 3__şi 4 sînt simple şi au timpi 4 4 4 binari. b) Măsurile compuse sînt acelea care se formează din timpi cu valoare compusă (cu punct), numiţi timpi ternari, pentru că se pot împărţi în trei. Măsurile compuse se formează din măsurile simple de 2 şi 3 timpi, prin adăugarea unui punct la fiecare timp. In felul acesta timpii binari sînt transformaţi în timpi ternari. Astfel, din măsurile simple cu 3 timpi binari 3 ~i 3 se formează

.

măsurile

b.

.

InarI

9

9

'±

(j

4~

8

compuse cu 3 timpi tem ari 7 ş: -;::;- , iar din măsurile cu 4 timpi

4 si 4 se

"4' '4

formează

masurile compuse cu 4 timpi tern ari 12 si 12.

.

4' . 8'

c) Măsurile mixte sînt acelea care au 5 sau 7 timpi şi se formează din combinarea a două măsuri simple diferite. Execuţia .unei piese muzicale de către un ansamblu muzical cade în sarcina unui dirijor sau conducător, care, odată cu baterea măsurii, are grija tuturor indicaţiilor necesare unei peifec:te redări a muzicii executate. Sincop~L

Contratimp

Reamintim că timpii unei măsuri sînt tari şi slabi. se numeşte trecerea accentului de pe timpul tare pe timpul slab precedent. Sincopa poate să aibă loc Î1l interiorul unei măsuri, Între două măsuri alăturate, pe părţile de timpi ai aceleeaşi IŢ1ăsuri sau ai unor măsuri alăturate, astfel: Sincopă

r

t

F

Ef11) r

J

II

Inlocuirea timpilor tari dintr-o măsură cu pauze dă naştere conttatimpului. Contratimpul poate fi pe timpi sau pe părţi de timpi.

II

Tempo. Expresie. Nuanţe. Accent. Anticipaţie. Broderie O melodie poate fi executată .înt~-~ mi~care m~~. repede ~au mai rară . . a) Mişcarea sau tempoul se i~dlca pn~ ..anumlţl termeni care se pun la începutul sau pe parcursul unei compozlţll.

19

,.- presto - i'oarte repede, - allegro, moderato - repede, potrivit andantino - rărisor. -- andante - destui' de rar. - largo, lento .- rar. Termenii de mai sus pot suferi modificări, astiel: molto - care înseamnă mult assai - foarte poca, un paca - puţin non troppo, ma no"n troppo - nu prea, dar nu prea b) Se folosesc în scrierea muzicii şi alţi termeni care completează mişcarea sau precizează sentimentul cu care trebuie executată melodia respectivă. Aceşti termeni arată expresia sau caracterul în care melodia va fi executată. De exemplu: - vivo, vivace - viu, foarte viu -- agitato, furiasa - zbuciumat; năvalnic -- giacosa - jucăuş - cantabile - cîntînd -- con sentimente - sentimental - can doI ore - dureros - doke - dulce - patetico - cu patimă - appasionato - cu pasiune. Pe parcursul unei melodii mai putem întîlni termeni ca: accelerando (grăbind) ; riHenuto (reţinut) ; rallentando (rărind). etc. c) De asemenea melodia poate fi prevăzută cu nuanţe. Nuanţele alternează de Ia cele mai tari pînă Ia cele mai slabe. Indicăm dintre cele mai frecvente pe următoarele: - fortissimo (ff) - foarte puternic - forte (f) - puternic - mezzoforte (mf) - nu prea puternic --- piano - (p) -- slab - pianissimo (pp) - foarte slab Creşterea treptată a intensităţii se arată prin crescendo (prescurtat cresc), iar scăderea treptată a intensităţii prin decrescendo (prescurtat decresc). d) Accentul are de asemenea indicaţiile lui:

-

sforzando (siz.)

indică un accent tare, apoi retragere

4~m şfr.

-

20

portamento (note tîrîte) , astfel:

nule

-

întretă iate

(sta cea to), astfel:

ciocănite,

de asemenea note

~

astiel'

cr, , fj

1

-- note Urîte mai sCllfl

şi

mai Întîlnim

-

întîlnim

şi

note accentuate:

note stac\=ato legat. ca în exemplul următor:

e) Anticipaţie se cheamă o notei reale. De exemplu:

notă auzită

scurt, mai înainte de

apariţia

Nota care porneşte de la o notă alăturată şi se întoarce la ea II numim broderie (exemplu a), iar dacă îşi continuă drumul la nota alăturată următoare devine notă de pasaj (exemplul b) :

t

,l,

,l,

r r r r r a

Broderia poate fi

superioară

~.r.i.~l

b

sau

inferioară:

t,n.iJ}

Prescurtări.

Triluri. Grupete. Apogiaturi. Semne de

repetiţie

Scrierea muzicală se poate prescurta astfel;

,

II

Barele -::are tRie cozile de note ne arată valoarea notelor repetate, lor În cuprinsul valorii barate. (rJ'J ) se numeşte grupet, Tril se scrie prescurtat ir., iar semnul astfel :

deci

şi numărul

Se scrie &- execut;; -

Apogiatură lungă Apogiatură scurtă

~t

A

(exemplul a) (exemplul b)

tr âpot]. /vntJi

8

II

~r

I

apog. "curta

Apogiaturile se execută legat de notele lor de sprijin, unite printr-un legato de expresie. Trilul este întotdeauna precedat de o apogiatură scurtă, superioar;i sau inferioară, executată Însă chiar pe timpul pe care este plasat trirul şi poate avea o terminaţie -executată în interiorul valorii notei triolate, astfel:

Se scrie

SI? exect/fJ

Repetarea unui grup de optimi în interiorul unei măsuri se însemnează cu o linie scurtă oblkă. Pentru repetarea unei măsuri întregi tragem o linie oblică prevăzută de o parte şi de alta cu cîte un punct. Pentru a repeta un număr de măsuri ne folosim de semnul reprizei Oi: sau: i:). Cifra I înseamnă volta I-a şi arată că melodia se reia de la

22

repriză şi. se execută pînă la cifra!, fără du-se direct la voIta Il-a. D'a capo al fine (D.C. al fine) arata pfnă la cuvîntul fine.

să

se mai cinte volta I-a.

că

melodia se reia de la început

41 ar:I Q'!lf.1 cE & I .. I

'2 irU !tin1 ijllllfU ~c

ae

I

1-

I

_ii

VO/td l-a

tr~CÎn­

I f.~ie

It Voita 11·8 .

Il] J :/1 J

1

Da I

D.C.aJ

ţINE

Semnul de înapoiere arată că În cuprinsul unei melodij, după un grup motiv, se repetă grupul de măsuri. sau motivul care se semn, astfel:

măsuri sau un indică între acest

s8'

I

J

rn concluzie, toate noţiunile prezentate pînă aci au înglobat un prim capitol mare din teoria muzicii, capitol ce pentru noi nu reprezintă altceva decît acomodarea CLi cele mai elementare noţiuni de teorie şi ortografie muzicală.

IL SIS TE." l L DIA T O !\: 1 C.

SIS T E;\\

TO \ AL

Treaptă. Scară

Prin înălţimea lor, notele muzicale dau impresia unor trepte. Aceste tr€pte formează scara muzicală care curr'inde 7 trepte (în suire şi în coborîre), astfel :

4

JDo ReJ

J J J FV

W Mi Fa Sol La Si

r ,J

Do Si

J

j

La Sol Fa

W

j

Mi

Re Do

J

Treptele muzicale pornesc de la 1 pînă la 7, adică treapta 1 DO, treapta II-a RE, etc., pînă la treapta VlI-a SI (ca în exemplul de mai sus) care este ultima treaptă a scării muzicale. A VIII-a treaptă a scării (nota DO) este' repetar'ea primei trepte DO (tonica) şi se numeşte octavă, adică (de la "oda" grecesc) cu opt sunete (ca de altfel toate notele scării) poate mai înalte. Nota DO - tonic:a fi repetată la octavă astfel:

24

Octava a treia

Sub influenta o2ravei (8 ,·a ... ), noleie muzicale \"or a\"ea pe portati\'

următorul aspect:

.

::i;e,~@;,"~--r~'.~~.'~'r~'r~'. '~i~'t~'.·~t·~:1

~rfffffff

Afun.1~6~~~~ Cum am văzut mai sus scara muzicală este o succesiune treptată a sunetelor muzicale, de la sunetul cel mai gra\' la sunetul cel mai acut, formată din cele şapte trepte muzicale. Ea se numeşte gamă. Cînd scara muzicală se cîntă în urcare, îi mai zicem şi ascendentă, iar în coborîre descendentă. Tonica este centrul coordonator de stabilitate şi de gravitate tonală, adică punctul de pornire al gamei. Treapta V-a este dominanta, ClI tendinţă spre expansiune, dar încă puternic legată de tonică. Treapta I\-'-a subdominanta, cu atracţie puternică în depresiune, exercitată asupra tonicei. Ţ onica, dominanta şi subdominanta sînt trepte principale ale gamei, iar celelalte trepte ([ [, 1[[, V[ ~i \' [r) sînt secundare sau bune înlocuitoare ale treptelor !, IV şi V.

Tonalitatea. Game diatonice (majore

şi

minore)

Prin tonalitate se înţelege sistemul de unire a sunetelor de diferitt sfabilitate. din cadrul unei compoziţii muzicale. Cum tonalitatea se determină prin prima treaptă a scării muzicale, de unde pornesc următoarele trepte. Treptele I, IV, V se numesc trepte ionale, fiindcă formează baza scării . muzicale. Intotdeauna trepta I-a se numeşte tonică sau fundamentală. Sîntem datori să explicăm cele treizeci de tonalităţi majore şi minore Tonalităţile pot fi naturale, armonice sau melodice. a) Tonalităţi diatonice majore: - DO MAJOR (fără accidenţi la cheie) - cu un diez la cheie, SOL lvL\JOR - cu doi diezi la cheie, RE MAJOR - cu trei diezi la cheie, LA MAJOR - cu patru diezi la cheie, MI l\-1AJOR -- cu cinci diezi la cheie, SI MAJOR - cu şase diezi la cheie, FA DIEZ MAJOR înălţimi, cu şi fără s-a văzut mai sus,

-cu şapte diezi la cheie, DO DIEZ j\lAJOR -cu un bemol la cheie. FA MAJOR - cu doi bemoli la cheie, SI BEMOL }v\AJOR -cu trei bemoli la cheie, NU BEMOL !.,.lAJOR - cu patru bemoli la cheie, LA BEMOL lviAJOR -- cu cinci bemoli la cheie, RE BEMOL ~\\AJOR . -- cu şase bemoli la cheie, SOL BEi/i.OL i\-lAJOR - cu şapte bemoli la cheie, DO BEM.OL lviAJOR b) Tona1ităţi diatonice minore (respectiv relativele tonalităţilor majore de mai sus): - LA MINOR (fără accidenţi la cheie) este relath-a lui DO MAJOR - cu un diez la cheie, J..-H MINOR, relati\-a lui SOL MAJOR - cu doi diezi Ia cheie, SI MINOR, relativa lui RE MAJOR - cu trei die7..i Ia cheie, FA DIEZ MINOR, relativa lui LA MAJOR - cu patru diezi la cheie, DO DIEZ ~iI:\"OR, relativa lui MI MAJOR - cu cinci diezi la cheie, SOL DIEZ MINOR, relativa lui SI MAJOR - ~u şase diezi la cheie, RE DIEZ M.INOR, relativa lui FA DIEZ

MAJOR

-- cu şapte diezi la cheie, LA DIEZ MINOR, relativa lui DO DIEZ

MAJOR -

cu un bemol la cheie, RE MINOR, relativa lui FA MAJOR cu doi bemoli la cheie, SOL !vHNOR, relativa lui SI BEMOL

MAJOR -

cu trei bemoli la cheie, DO MINOR, relativa lui MI BEMOL

l'vlAJOR

-

·cu patru bemoli la I:heie, FA AU:\OR, relativa lui LA BEMOL

MAJOR -

cu cinci bemoli la cheie, SI BEMOL MINOR, relativa lui RE

-

-cu şase bemoli la cheie, l\-l[ BEMOL MINOR, relativa lui SOL

-

cu şapte bemoli la cheie, LA BEMOL MINOR, relativa lui DO

BEMOL ,1'viAJOR

BEMOL MAJOR BEMOL MAJOR

Tonalităţile

diatonice de mai sus, majore şi minore, le astfel: - majore cu diezi la cheie şi relativele lor minofp. :

26

prezentăm

-

majore cu bemoli la cheie

Majcrţt

Minore

-ti-

-Fa

Si!1

-R~ - -

{.,

şi

la ~ Fa

Mio

Sol

Do

I

ţ

I

Re~

Sol Il

____ Do ~ ...i

S;b

Mi~

I

----- ----- - - - -

1----- - - - -

!

i

relativele lor minore:

I

r

-

f

t

__A&I_

Du r. F B r- _ls_~ .... Moii ----0---- ----.C G

--

~

I

!

r I

Des \ _ 2e..§ _ -----

B

F

la

Es

_c~~I_ As

Gamele Do m

B

4

®

5

9

78

J..

®

6

7

ti 5

10

(j)7

8

@) g

61

GAME CU DIEZl LA OHEIE

h) Lecţia lINa Gama sol major (G şi relativa ei Mi, minor (E - moll) "

f"" ,.", (,,,. . :50!!:';0 i ,o'd

rLa.l Si

c a

-i i

I I

J

jFa.;

'Sol !Do Mi (Soi I ! La Si Re

a. b

c ci·1

I

~

3

~

4

a

e

I

, 'iJrrErrrl

J

1

Fa~

1

I

7

I

I

8

9

1 t

3

ţf- J J J J rElE} !

p~

Fa#

d

4

5

a

~®e®®1~S

--

618 Mi So!

b

a@@D@6@7

~

La Si

c.

--

1

Mi Sol Do,Mi

b

9

ro

Do

Mi

ti ~

"- J J J J r rlm

La Si

c ci

Fd Exerciţiu

Cromr Crom n. 62

Soi

JRe

I I I

I

Re#

6

în Sol major:

jf i

6

@

6

®

J J IJ J

mf7

dur)

-

@

7

0

-

@

(])

·1

tii

&

7

® ( • ®

®®

G>

I

9

-®

®

& ®r

10

,- r

®

8

9

rtF

I"

10

®

10

11

Q)

® (f)

8

,.

J Ir

ta

I

® 0

®

Sol major cu

eremn

®

®

9

®

s

®

7

CV

e

® a

10

~

~~r

w ,J

®

~\

Exerciţiu

:::4 7

CV

...~

@

:

7

1

7

®

!. ®

F

IJ

9

Ci)

r

t -

®

E Ir

1 ®

7

I

t

9

(2)

\2/

2..

0)

I

10

!-;'\

6

.,

8

-i J I

."7\

\.V

@

CV ® ®

®

?

~ 0

~J I r

I

7

®.....

J-- I r

7

I

7

®

9

~ ..- ®

-®

5

G

t I

-


~I

, 1

\

r

11=153

..

Partea l-a NOŢILNI

DE TEORIE .\WZICAL....

Prefaţă [o. o Noţiuni ,\'\uzică.

. . . . introductive - Sunet. - Zgomot .' Scris. - Citit . . . . . Valori. Proprietăţi. Registre Semne., Denumiri, . . . . . Portativ. Chei. Linii suplimentare . Semnele de durată a notelor. Punctul din dreapta Pauze Ritm Solfegiu Măsuri. Accente • " . Divizarea timpilor. Contopirea lor Triolet. Sextolef. Grupuri neregulate Măsuri incomplete. Anacruză Intervale ..... . Baterea masurii. Dirijare Sincopă. Contratimp . . . . . . Tempo. Expresie. Nuanţe. Accent. Anticipaţie. Broderie Prescurtări. Triluri. Grupete. Apogiaturi. Semne de repetiţie

il. Sistemul diatonic. Sistem tonal oTreaptă. Scară . . . . . . . Tonalitatea, Game diatonice (majore şi minore) Game cromatice (majore şi minore) (iame asemănătoare (enarmonice) . Tonalităţi vecine ...... . ,\1onodie. Omofonie. Polifonie. AnsamblUii Despre acorduri ,

~;

_. 1·J

:l

5 5 5 5 5 6 8

fi

9 10 10 12 13 14 14 18

19 19 22 24

24 25 2H 30 30 31 32

Partea lI-a Muzicuţa. Consideraţii generale simplă (diatonică). .

Muzicuta

Muzicuţa cromatică.

. . . , acompaniament . . . , . . ?\'\ecanismul muzicutei cromatice Indicaţii generale . . . . . Muzicuţao pentru Muzicuţelebas

.1.54

3i ;19

42 46 4(;

48 51

PozIjia muzicu(ei şi a corpului în timpul cîntatuluI Efectele caracteristice ale muzicuţei. . Cîntatul şi acompaniamentul

.'il

52 .~3

Partea !!I-a Indicaţii generale Lectii practice .

55 .55

Partea /V-a

Realizarea formatiilor de

muzicuţe

pentru amato,!

116

rr.-

IJ

RespOnsabil de carle: Costică Andrei Tehno redactor: Marinescu Costică Corect