Metoda Experimentala [PDF]

Zitiervorschau

Facultatea de Stiinte Specializarea: Psihologie Student: Claudia Mihu-Luca An 3, grupa 2, sgr.3

ESEU METODA EXPERIMENTALA Istoric, definitie si utilizari Psihologia s-a nascut inca de pe vremea lui Socrate, Platon si Aristotel, care au inceput de la intrebari despre constiinta, rationalitate vs irationalitate sau liderul arbitru. Aceste concepte cat si multe altele constituie intrebari si astazi, dupa 2000 de ani. Psihologia cunoaste mai multe fatele, mai multe perspective, precum cea cognitive sau enviromentalista iarcel care a marcat psihologia ca si stiinta a fost Wilhelm Wundt, in secolul al XIX-lea care a infiintat primul laborator de psihologie la Universitatea din Leizig, in Germania. Wundt a pornit de la ideea ca atat comportamentul cat si mintea sau credinta pot face obiectul unei analize stiintifice, pe langa astea a adugat la studiile sale si atentia, emotia sau memoria. Astfel el a dezvoltat metoda introspectiei care se refera la “observarea si inregistrarea naturiiperceptiilor, gandurilor si sentimentelor unei persoane”.(5) Psihologia a cunoscut mai tarziumai multe subramuri: psihologia biologica, experimentala, dezvoltarii, clinica si consiliere, scolara si educationala sau psihologia organizationala si inginereasca. Fiecare ramura a psihologiei s-a concentrate pe stuierea unor factori diferiti, precum: psihologia sociala sau a personalitatii studiaza modul de interpretare si perceperiia emotiilor sau credintelor umane. Psihologia scolara se axeaza pe probleme 1

din randul copiilor, probleme care apar in institutiile scolare, unde se evalueaza problemele emotionale sau de invatare. Psihologia biologica care examineaza relatia dintre procesele biologice si comportament. (5) Psihologia experimentala studiaza modul in care reactionam noi, oamenii, in fata unui stimul. Aceasta ramura se indreapta spre cercetari dintr-o perspectiva behaviorista sau cognitiva si foloseste metode experimentale. (5) In aceasta ramura isi gasesc locul si experimentele care inca din 1930 au fost facute pentru a se putea intelege senzatiile, perceptiile, invatarea, memoria cat si alte topici. Astazi metodele experimentale sunt folosite pentru investigatii in psihologia sociala, dezvoltarii cat si in alte discipline care nu se considerau a face parte in trecut, din psihologie. Astfel metoda principala a psihologiei experimentale este metoda experimentala care constitui cadrul logic si formal de utilizare a unui experiment implicand prezenta si utilizarea unor instrumente de lucru, reguli de conduita, dispozitve tehnice si procedure, strategii, planuri experimentale, modalitati de culegere si prelucrare a datelor. Metoda experimentala este cea care stabileste o relatie intre cauza si efect. Prototipul metodei experimentale este experimentul, care reprezinta metoda de colectare de date, intr-un cadru controlat, care se bazeaza pe controlarea/modificarea unor factori cat si mentinerea acestora. Experimentul trebuie sa indeplineasca 3 cerinte pentru a-si putea demonstra cauzalitatea: 1.

Covarianta evenimentelor: daca un eveniment cauzeaza un altul, ambele

trebuie sa varieze impreuna, adica daca una se modifica atunci cealalta se modifica si ea. 2.

Relatia tip comanda: relatia in care un factor precede pe al doilea in timp

si, prin urmare, probabil ar putea fi cauzat de al doilea. Presupusa cauza trebuie sa aiba loc inaintea presupusului efect. 3.

Variabilele confundate: sunt acei factori care sunt unele dintre cauzele

posibile ale unui fenomen si care interfereaza cu masurarea exacta acelui factor causal dintr-un studiu experimental.

2

Pentru a putea intelege cum cercetatorii sunt capabili sa controleze influentele unui factor si sa demonstreze ca A cauzeaza B, trebuie mai intai sa intelegem cum este structurat un experiment. Asadar experimental exploreaza relatia dintre doua variabile: una independent si alta dependenta. Variabila independenta este acel factor dintr-o cercetare care poate fi manipulate de catre experimentator pentru a-i putea determina efectele. Se numeste “independenta” caci modificarile acestei variabile nu depend de ceea ce subiectul face in cercetare. Variabila dependenta este factorul care se asteapta sa se modifice atunci cand variabila independenta se modifica. Se numeste asa caci depinde de ceea ce se intampla subiectului. In scopul efectuarii unui test just a unei ipoteze prin utilizarea metodei experimentale, cercetatorii au nevoie sa se asigure ca variabila independenta este singura cauza a rezultatelor pe care le vor obtine. Pot face acest lucru prin 3 tehnici de control: controlul variabilei independente astfel incat aceasta sa difere in mod semnificativ pentru fiecare grup de subiecti; controlul celorlalte conditii ale experimentului pentru a se asigura ca sunt constant pentru toti subiectii; si controlul atribuirii subiectilor la grup astfel incat fiecare grup primeste aproximativ acelasi “amestec” de oameni. Incepem de la oparationalizarea ipotezei, adica retratarea unei ipoteze astfel incat sa poata sugera modalitatea de testare. Dupa operationalizarea ipotezei se porneste design-ul experimental, astfel pentru a putea porni la drum trebuie creata conditia experimentala, adica conditia experimentului in care variabila independenta este manipulata in vederea testarii efectului. Fiecare experiment are un grup experimental cat si un grup de control. Grupul experimental este acel grup care este supus la conditiile special ale tratamentului (variabila independenta) iar grupul de control este expus la toti factorii experimentali, la fel ca si cei din grupul experimental, exceptie facand conditia experimetala. Acest lucru este cunoscut ca si conditia de control. Conditia de control este acea conditie din experiment care ramane neschimbata, nu este manipulata si serveste ca un punct de comparatie pentru conditia experimentala.

3

Pasul urmator este eliminarea variabilei confundate. Acest lucru se face prin similitudinea dintre grupul de control si grupul experimental, adica desi doar conditia este schimbata, tot restul ramane la fel, ca de expemlu la un examen toti subiectii primesc acelasi subiect, temperatura, lumina si nivelul galagiei sunt la fel, doar camera de examen este alta decat cea la care s-au asteptat subiectii din grupul experimental. Astfel camera : variabila independent, influenteaza rezultatele la examen. In acest caz se utilizeaza procedura numita contrabalansare. Ea este procedura de eliminare a efectului variabilei confundate prin asigurarea ca ele sunt distribuite in mod egal conditilor experimentale si celor de control. Aici apare si judecata experimentala, adica acei factori care pot indrepta experimenatorul spre o concluzie eronata despre efectul pe care variabila independenta o are asupra valorii dependente. Metoda experimentala se utilizeaza in experimente. Aceste sunt impartite in experimente de teren, de laborator sau cvasiexperimente. Fiecare experiment urmareste mai multe planuri experimentale. Un plan experimental reda practica structura experimeului cu variabilele sale si conditiile experimentale. Planurile experimentale pot fi calsificate pe mai multe nivele in functie de numarul variabilelor independente, nivelele acestora sau cate grupuri sunt utilizate in experiment. 1.

Planurile pre-experimentale: acestea nu permit o relatie de cauzalitate intre variabila independenta si cea dependenta. Este alcatuit din doua categorii: planurile posttest si cele pretest-posttest. Planurile posttest sunt simple de aplicat cai cuprinde o singura masurare, se intervine pe un plan iar la sfarsit se masoara rezultatele. Planurile pretest-posttest au o masuratoare inainte de interventia experimentala pentru a stii care este nivelul inainte de interventie, iar dup ace se intervine mai are loc o posttestare care are menirea de a concluziona eezultatele obtinute interventiei prin compararea posttestului cu pretestul.

2. Planuri cvasi-experimentale. La aceste planuri se utilizeaza mai multe grupuri de

participanti pentru a se putea obtine o comparatie si aceste planuri se ramifica in alte 4 planuri: a) Planurile posttest cu grupuri nonechivalente- grupul experimental este comparat cu grupul de control dupa ce unul a fost supus interventiei experimentale. 4

b) Planul pretest-posttest cu grupuri nonechivalente- ambele grupuri sunt supuse aceluiasi tratament ca si la planul anterior exceptia fiind ca un grup este evaluat si inainte de interventia experimentala iar celealat grupa dupa interventie. c) Planuri cu serii temporale simple - un grup sau un individ este masurat de minim3 ori inainte de interventia experimentala iar dupa interventie se mai masoara de inca minim3 ori, iar la sfarsit se compara masuratorile. d) Planuri cu serii temporale multiple - apar doua grupuri care vor fi evaluate dupa modelul planului cu serii temporale simple (grupurile experimentale intre ele si grupurile de control intre ele). 3.

Planuri experimentale veritabile

Experimentatorul randomizeaza subiectii astfel incat sa fie echivalenti. Pot fi clasificate astfel: I.

Planuri experimentale cu o singura variabila independent care se imparte in: planuri posttest cu grupuri de control, planuri cu masurari repetate, planuri pretest-posttest cu grupuri de control si planul lui Solomon cu o singura variabila independenta (o combinatie a planurilor precedente).

II.

Planuri cu doua sau mai multe variabile independente numite si planuri factoriale. Acestea se impart in 3 categorii: a) Planuri cu grupuri independente (intergrup) In acest plan se pot prelucra mai multe variabile independente cu diferite nivele. De exemplu daca avem doua variavile inependente fiecare cu doua nivele diferite atunci avem modelul 2X2. b) Planuri cu masuratori repetate (intragrup) In acest plan se utilizeaza un singur grup care este supus mai multor condtii experimentale care sunt repetate. c) Planuri mixte. In acest plan se utilizeaza variabile atat intragrupuri cat si

intergrupuri, fiind astfel un plan factorial combinat. Se necesita cel putin o variabila inependenta intragrup si cel putin una independenta intergrup.

5

Limitari si controverse Prime controverse care au aparut au fost legate de metoda introspectiei, deoarece se punea la indoiala apartinerea ei in randul metodelor. Totul a inceput de la disputa dintre doi profesori X si Y care au replicat despre bazele naturii culorilo, si care nu au putut ajunge la un consens. Si Charles Darvin a pus la indoiala introspectia ca metda prin teoria sa care explica care sunt caracteristicile mentale si fizice aleanimalelor si de ce le detin. El spune ca totul evolueaza asa incat noi toti suntem niste descendenti ai caracterisicilor animale de atunci. Astfel se ajunge la concluzia ca mintea umana s-a dezvoltat si ea. De la studiile lui Darvin au inceput si altii sa studieze minta, printer care Thorndike, Descartes sau William James. Odata cu William James, Carl Lange a studiat si el emotiile astfel nascandu-se teoria emotiei James-Lange, care spune ca emotia este cea care ne indeamna la actiune. Astfel, dupa multe cercetari, multi psihologi au trecut de la studierea cognitiei, a mintii spre studierea comportamentelor. Psiologia experimentala permite cercetari din toate ramurile psihologice, pornind de la surse diferite precum experienta, evenimente preluate si prelucrate de la stiri, de la scrieri literare si filosofice sau chiar experienta altora. Controversele au aparut in urma ramificarii psihologiei deoarece fiecare ramura aborda din alt punct de vedere psihologic precum: behavioristii considerau ca doar comportamentul este cel care poate fi cunoscut si observat, gestaltistii spuneau ca fiinta trebuie tratata ca un intreg si prin urmare trebuie analizata ca atare, iar cognitivistii spuneau ca mintea este cea care trebuie studiata.

6

Experimente clasice 1.Paul Broca si centrul vorbirii Paul Broca absolvent de Medicina la numai 20 de ani a fost cel care si-a pus intrebarea daca este creierul constituit din parti si prin urmare daca mintea este la fel. Broca a studiat timp de 6 zile un pacient care nu putea sa vorbeasca dar putea sa isi miste buzele, limba si maxilarul, mai mult decat atat putea sa inteleaga tot ce I se spune, ceea ce indica o inteligenta neperturbata si nici o paralizie a muschilor vorbiri. Astfel, Broca i-a adresat mai multe intrebari pacientului si variate ale raspunsurilor cerute pacientului. Prin acel experiment Broca a dovedit ca exista o leziune a creierului, localizata pe aria creierului specializata in producerea vorbirii. Astazi aceste leziuni se numesc afazii expressive care sunt localizate in aria lui Broca. Descoperind asta, Paul Broca si-a rapsuns la intrebare afirmativ. 2.Solomon Ash- despre conformism In experimentele sale, Ash a explorat realitatea fizica in comparatie cu influentle sociale, rezultatele aratand cat de mare poate fi aceasta. A inceput seria de experimente despre influenta sociala invitand 9-10 persoane la o masa rotunda, acestia au fost toti complicii sai iar doar unul era un participant real al experimentului. Au fost prezentate 7 serii de cartonase cu cate3 linii de lungimi diferite si 7 cartonase cu cate o linie. Acea linie de pe cartonasul separate coincidea cu una din cele 3 linii de pe celalalt cartonas. La primele serii de cartonase subiectii complici au dat raspunsuri corecte, alegand linia corecta iar dupa au dat raspunsuri incorecte.subiectul real care era mereu ultimul, nu a fost capabil sa isi exprime propria judecata in public, spunand care este linia corecta, astfel incat a adoptat parerea grupului. Astfel a ajuns la concuzia ca grupul poate influenta foarte mult judecata uni singur membru, conditia fiind ceaca raspunsul sa fie unul unanim. 3.Ivan Pavlov si conditionarea clasica Ivan Petrovici Pavlov a fost interesat de modul in care functioneaza sistemul nervos, totusi acesta fiind un subiect atat de vast s-a limitat la studierea salivatiei ca raspuns la hrana din gura.

7

Astfel a luat un caine caruia i-a montat un tub la gura incare sa se adune saliva in momentul in care mananca. Un asistent al sau ii oferea hrana cainelui iar cand manca acesta studia salivatia. Dupa incercari repetate Pavlov a observat ca animalul saliva inca dinaine sa ii fie servita hrana.acesta a fost un nou subiect de studiat pentru el si a concluzionat ca la vederea asistentului, cainele saliva caci invatase ca urma sa primeasca hrana. Pentru a vedea daca asistenul era stimulul care producea salivatia sau daca orice alt lucru poate produce acest lucru, Pavlov a inlocuit asistentul sau cu diferite: cu aprinderea unei luminite atunci cand soseste hrana sau cu zgomotul unui clopotel. Prin urmare a vazut ca orice semnal care aparea in mod repetat inaintea hranei, cainele saliva.

8

BIBLIOGRAFIE 1. Barry,H. Kantowitz, Henry, L. Roediger, David, G. Elmes, (2009,2005). Experimental Psychology, Ninth Edition, Wadrworth, Cengage Learning. 2. Bootzin, R., Bower, G.H, Crocker, J., Hall, E., (1991). Psychology Today, an introduction, Editia a VII-a, Editura McGaw-Hill, New York. 3. Mook, D., (2004). Experimente clasice in psihologie, Editura Trei, Bucuresti. 4. Feldman, R., (1990). Understanding Psychology, second Edition, Editura McGaw-Hill, New York. 5. Smith, E., Federikson, B.L., Nolen-Hoeksema, S., Loftus, G.R., (2005). Introducere in psihologie, Editia a XVI-a, Editura Tehnica 55, Bucuresti.

9