Managementul Riscului in Intreprinderile [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR Școala Doctorală – Domeniul Management

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ÎNTREPRINDERILE DE TURISM REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Coordonator Științific Prof.univ.dr. Gheorghe Băileșteanu Doctorand ARMEAN Andreea

Timișoara 2015

CUPRINS

ACKNOWLEDGEMENT

5

LISTA TABELELOR

6

LISTA FIGURILOR

15

LISTA GRAFICELOR

16

LISTA ANEXELOR

17

INTRODUCERE

18

CAPITOLUL I. DEFINIREA RISCULUI ȘI IMPLICAȚII AUSPRA ÎNTREPRINDERILOR DE TURISM

29

1.1. Conceptul de risc și tipologia riscului

29

1.1.1. Etimologia și definirea conceptului

29

1.1.2. Risc versus incertitudine

33

1.1.3. Risc, predictibilitate și schimbare

35

1.1.4. Psihologia, percepția, toleranța, acceptabilitatea și controlul riscului

40

1.1.5. Ecuația riscului

49

1.1.6. Tipologia riscului

50

1.1.6.1. Criterii generale de clasificare a riscurilor

50

1.1.6.2. Riscuri subiective și riscuri obiective

59

1.1.6.3. Riscuri generale ce se regăsesc în turism

60

1.1.6.4. Riscurile specifice întreprinderilor de turism

68

1.2. Implicațiile riscului asupra întreprinderilor de turism

73

1.2.1. Riscul în definirea profitului și cultura riscului

73

1.2.2. Vulnerabilitatea întreprinderii

74

1.2.3. Factori declanșatori de riscuri în industria turistică din România

77

CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI

80

2.1. Cum a evoluat managementul riscului

80

2.2. Definirea managementului riscului

82

2.3. Etapele managementului riscului

96 2

2.3.1. Identificarea riscurilor

101

2.3.2. Evaluarea și analiza riscurilor

102

2.3.3. Tratarea și fixarea riscurilor

110

2.3.4. Monitorizarea, raportarea și implementarea managementului riscului

112

CAPITOLUL III. ADMINISTRAREA RISCULUI ÎN ÎNTREPRINDERILE DE TURISM

115

3.1. Riscul și managementul riscului în industria ospitalității. Acceptarea riscului în cadrul întreprinderilor de turism din România

115

3.2. Managementul riscului și procesul decizional. Sistemica riscurilor și a evaluării lor în întreprinderile de turism

119

3.3. Strategii de evitare a riscului. Metode de evaluare și analiză a riscului în întreprinderile de turism

127

3.4. Pilotajul riscului întreprinderilor de turism – metodă inovativă de evaluare a riscului

135

3.5. Administrarea riscului de activitate în întreprinderile de turism

141

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ȘI REZULTATELE CERCETĂRII

147

4.1. Fundamente teoretice

147

4.2. Ipotezele cercetării

148

4.3. Obiectivele cercetării

149

4.4. Metodologia de cercetare

151

4.5. Indicatori statistici și relații de calcul

151

4.6. Concluziile cercetării

153

CONCLUZII, CONTRIBUȚII, LIMITE ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

253

BIBLIOGRAFIE

258

GLOSAR TERMENI

266

ANEXE

268

3

CUVINTE CHEIE: riscul, tipologia riscului, percepția riscului, acceptabilitatea riscului, ecuația riscului, riscuri specifice întreprinderilor de turism, implicațiile riscului asupra întreprinderilor de turism, managementul riscului, identificarea riscurilor, evaluarea riscurilor,

analiza

managementului

riscurilor, riscului,

tratarea raportarea

riscurilor,

fixarea

managementului

riscurilor, riscului,

monitorizarea implementarea

managementului riscului, strategii de evitare a riscului, pilotajul riscurilor în întreprinderile de turism, administrarea riscului de activitate în întreprinderile de turism, percepția riscului în întreprinderile de turism din România.

ACKNOWLEDGEMENT: Această lucrare a fost realizată parțial în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/142115 cu titlul“Performanţă şi excelenţă în cercetarea doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”, cofinanțat din Fondul Social European prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. 4

Introducere Riscul este un fenomen omniprezent în toate domeniile, iar factorii de influență sunt tot mai puternici, deci putem afirma faptul că este vital ca o întreprindere de turism să aibă un departament de management al riscului. Doar astfel, întreprinderea poate gestiona în cele mai bune condiții riscurile ce o afectează. Considerăm că cercetările riscului în activitățile turistice pot prelua unele metode ale riscului din alte domenii, însă în mod obligatoriu trebuie construite metode specifice plecând de la determinanții pe care noi îi propunem în această lucrare. Motivația alegerii acestei teme, și anume Managementul riscului în întreprinderile de turism, derivă din existența lacunară a unei bibliografii specifice și a cercetărilor nu foarte vaste pe acest segment, ca de exemplu în cazul domeniului instituțiilor bancare. Importanța acestei lucrări rezultă din necesitatea adaptării managementului riscului la întreprinderile de turism, astfel, am dezvoltat o nouă ecuație a riscului; am identificat principalele riscuri specifice întreprinderilor de turism; am sintetizat principalii factori declanșatori de riscuri în turismul autohton; am propus o matrice a riscului în cadrul procesului de acceptare a riscului la nivelul întreprinderilor de turism în funție de impact, sursa

de

finanțare,

probabilitate

și averea

întreprinderii; am reformulat etapele

managementului riscului cu scopul de simplificare a acestui proces – identificarea riscurilor, evaluarea și analiza riscurilor, tratarea și fixarea riscurilor și monitorizarea, raportarea și implementarea managementului riscului; și am prezentat succint principalele metode de evaluare și analiză a riscului identificate în literatura de specialitate parcursă. Direcțiile de cercetare a acestei lucrări sunt: 1. Gestionarea modernă a riscurilor în turism 2. Studierea riscului din perspectiva întreprinderilor de turism 3. Rolul riscului în procesul decizional 4. Analiza cantitativă a riscului: riscurile asociate întreprinderilor din industria hotelieră; amenințările potențiale raportate la aceste riscuri; impactul riscului asupra întreprinderii; contramăsurile întreprinderii la aceste amenințări; probabilitatea de apariție a riscului; ecuația riscului.

5

Capitolul I. Definirea riscului și implicații asupra întreprinderilor de turism În opinia noastră, prin risc se înțelege atât posibilitatea de pierdere, cât și o șansă de a obține rezultate favorabile atunci când riscul este asumat. Conceptul de risc include atât amenințările la adresa obiectivelor întreprinderii, cât și oportunitățile de îmbunătățire a rezultatelor acesteia. Un asemenea înțeles vom da conceptului de risc în lucrare de față. Evenimentele sau consecințele favorabile le vom numi oportunități, iar cele nefavorabile amenințări. Riscurile de la care nu se așteaptă un potențial câștig, ci pot avea doar consecințe negative, sunt riscurile pure, iar acestea necesită asigurarea lor. Toate celelalte riscuri, adică cele care au și conotații pozitive, trebuie privite din perspectiva managementului, în sensul că un eveniment sau o activitate viitoare poate produce daune, dar poate aduce și câștig, de altfel, managementul riscului are în vedere doar acest gen de riscuri. Riscul abordat atât din perspectiva pierderii, cât și a câștigului este specific proceselor manageriale și este denumit risc managerial sau speculativ. Astfel, putem afirma faptul că riscul nu trebuie asimilat doar cu pierderea, perspectiva economică implicând într-o decizie de risc atât o pierdere, cât și un câștig. Iar noi definim riscul ca fiind probabilitatea de câștig cu asumarea unor costuri. În altă ordine de idei, considerăm că este bine să se delimiteze riscul de incertitudine deoarece riscul este mai aproape de realitate decât incertitudinea, deoarece riscului i se atribuie o probabilitate, pe când incertitudinii nu. Astfel, în lucrarea de față, poziționarea stării de risc în raport cu starea de certitudine și starea de incertitudine este următoarea: certitudine există un singur rezultat pentru fiecare alternativă și există cunoștiințe complete și exacte referitoare la el; incertitudine - numărul rezultatelor, valorilor și probabilitatea nu sunt cunoscute; risc – există mai multe rezultate posibile pentru fiecare alternative și fiecăruia îi pot fi atașate o valoare și o probabilitate de realizare a rezultatelor. Pe de altă parte, riscul este un fenomen omniprezent în toate domeniile, iar schimbările sunt tot mai puternicie și frecvente, deci putem spune că este vital ca o întreprindere să coreleze cele două concepte, precum și departamentele de management al riscului și al schimbării. Schimbarea este un proces căruia i se asociază un risc deoarece presupune angajarea într-un context nou, deci implică necesitatea capacităţii asumărilor riscurilor şi capacitatea de gestionare atât a schimbării, cât şi a riscurilor aferente. Toleranța la risc poate fi definită ca fiind cantitatea de risc pe care o întreprindere este pregătită să o accepte sau la care este dispusă să se expună. Conceptul de toleranță la risc în cazul oportunităților se referă la analizarea a cât de mult întreprinderea este dispusă să riște în speranța că va beneficia de pe urma acestora. Iar în cazul amenințărilor, conceptul de risc se 6

referă la expunerea tolerabilă și justificabilă care trebuie atinsă. Stabilirea limitei de toleranță la risc este un proces de responsabilitate managerială deoarece astfel se stabilește expunerea la risc asumată, în corelare cu costurile asumate ale măsurilor de control ale riscurilor. Pe de altă parte, acceptarea unui nivel al riscului se bazează pe comparareea riscului cu beneficiile. Atunci când consecințele sunt de natură economică, stabilirea nivelului de acceptabilitate reprezintă o problemă de optim și de criteriu decizional. Din punct de vedere teoretic, se poate defini o curbă care permite diferențierea dintre riscul acceptabil și cel inacceptabil atunci când se cunosc probabilitățile și magnitudinea pierderilor potențiale. Deci, putem afirma faptul că indivizii sunt mai dispuși să își asume riscuri odată ce au conștientizat profitul pe care l-ar putea atrage. Pe parcursul cercetării, am observat că majoritatea autorilor au luat în considerare în special riscurile provenite din mediul intern al întreprinderii și prea puțin riscuri ce nu țin de întreprinderea de turism, adică din mediul extern, cum ar fi: insolvența agențiilor de turism cu care întreprinderea are contracte prestate dar neîncasate; falimentul băncilor unde are întreprinderea depozite; falimentul furnizorilor de bază și neanunțat în prealabil; nerespectarea obligațiilor contractuale de către furnizori sau clienți. Complexitatea afectează industria turismului deoarece această industrie oferă numeroase servicii care devin tot mai complexe datorită beneficiarilor care devin tot mai informați și urmează trendurile, își schimbă nevoile și dorințele de la un an la altul. În opinia noastră, din perspectiva managementului, abordarea riscurilor vizează: riscurile asumate; riscurile sustenabile; riscurile în cascadă; riscurile catastrofale; riscurile de imagine; riscurile primite de la terți și neasumate de către întreprindere/persoană și riscurile de nerealizare a importanței unui conflict de muncă minor. Astfel, putem afirma faptul că, studiul vulnerabilității întreprinderilor este important în orice domeniu, datorită influențelor mediului instabil, iar cea mai bună metodă de a identifica și analiza starea unei companii din punct de vedere al vulnerabilităților sale, din punctul nostru de vedere, este Modelul Băileșteanu-Negrilă, deoarece ia în considerare numeroși factori, atât endogeni, cât și exogeni. Și opinăm că orice întreprindere, aparținând oricărui domeniu de activitate, poate fi analizată cu ajutorul acestui model, și încadrată în una din stările prezentate, cu ajutorul caracteristicilor fiecărei stări în parte, cu scopul de a identifica cauzele si pericolele acesteia, în vederea îmbunătățirii situației cu ajutorul recomandărilor autorilor modelului.

7

Capitolul II. Aspecte teoretice și metodologice privind managementul riscului Managementul riscului poate fi privită ca și o artă, iar în cadrul întreprinderilor mari sau creat departamente distincte pentru managementul riscului, dar de cele mai multe ori incluse în departamentul de management aflându-se în subordinea managerului general, ori, lipsește cu desăvârșire, din păcate. Studiind literatura de specialitate observăm că nu există metode, modele, tehnici sau instrumente ale managementului riscului specifice întreprinderilor de turism. Astfel, considerăm necesară fie adaptarea celor existente, fie conceperea unor modele noi. Prin lucrarea de față, dorim să facem o încercare în acest sens. Astfel, în activitatea unei întreprinderi de turism este nevoie de un management al riscului, deoarece atât în interiorul acesteia, cât și în mediul în care acționează există incertitudini sub forma amenințărilor sau a oportunităților, iar acest tip de management permite gestionarea amenințările și valorificarea oportunităților. Importanța managementului riscului se regășește în faptul că o întreprindere, de-a lungul existenței sale, se confruntă cu diferite situații, favorabile sau nu, iar managementul este pus în situația luării unor decizii în condițiile în care nu se pot anticipa rezultatele. De aceea este recomandat să existe atât măsuri de prevenție a unor evenimente negative, în vederea evitării lor sau a gestionării mai eficiente, cât și posibilități de valorificare a celor pozitive. Considerăm că aceste caracteristici sunt pertinente, dar este necesar un departament specializat al managementului riscului, chiar dacă întregul personal își asumă rolul său în această problemă. Managementul strategic al riscului abordează în ansamblu atât riscurile pure cât și cele speculative și a modului în care acestea interacționează. Riscurile strategice privind administrarea afacerilor include în special riscuri în dezvoltarea produselor, de marketing, de vânzări și surse de finanțare. În literatura de specialitate se regăsesc mai multe opinii despre etapele managementului riscului și am îndrăzni să afirmăm că în întreprinderile de turism acesta ar trebui să fie următoarele: 1. Identificarea riscurilor: etapă în care se analizează mediul intern și extern și se identifică sursele amenințărilor ce pot genera riscuri asupra întreprinderii și se identifică amenințările, vulnerabilitățile și contramăsurile întreprinderii: Ce se poate întămpla?, Când și unde?, Cum și de ce? și implică:  identificarea amenințărilor pe care o întreprindere le poate înfrunta la un moment dat (partea obiectivă a riscului); 8

 identificarea vulnerabilităţilor pe care le poate avea o întreprindere în fața amenințărilor (parte subiectivă a riscului);  identificarea contramăsurilor proprii, adică măsurile pe care le poate lua o întreprindere pentru a face față amenințărilor (parte subiectivă a riscului); 2. Evaluarea și analiza riscurilor: în această etapă se calculează impactul și probabilitatea fiecărui risc, iar apoi riscul și implică:  estimarea probabilității de apariție a riscului;  evaluarea și analiza impactului fiecărui risc în parte, care îl poate avea asupra întreprinderii în cazul producerii sale;  stabilirea nivelului de acceptabilitate a fiecărui risc în parte;  asumarea riscurilor;  compararea riscului efectiv cu nivelul de acceptabilitate. 3. Tratarea și fixarea riscurilor în cazul în care nu s-a reușit evitarea riscurilor și s-au materializat; constă în elaborarea de soluții pentru eliminarea, diminuarea, asigurarea sau finanțarea riscurilor și include:  elaborarea matricii riscurilor prin compararea impactului cu probabilitatea de apariție;  elaborarea și analiza stărilor (scenariilor) rezultate din matrice;  elaborarea de măsuri de management al riscului: fie de contracarare prin evitare sau asigurare, fie de redresare după producerea evenimentului, fie de fortificarea întreprinderii ca în eventualitatea materializării riscului pagubele să fie minime. 4. Monitorizarea, raportarea și implementarea managementului riscului: are ca scop verificarea dacă feedback-ul este cel așteptat, adică dacă după gestionarea riscului, avem rezultatele previzionate, iar dacă nu, ce ar trebui îmbunătățit pentru situațile similare din viitor. Riscurile pot fi monitorizate cu ajutorul pragurilor de avertizare, în opinia noastră, fiind una din cele mai bune metode. Astfel, credem că orice manager din turism care dorește o identificare eficientă a riscurilor ar trebui să aibe anumite praguri de semnalizare, cum ar fi cele propuse de noi în capitolul IV: (1) praguri de semnalizare pentru gradul de ocupare, (2) praguri de avertizare a relației dintre Venitul mediu/zi turist și Cheltuielile medii/zi turist și (3) praguri de semnalizare a structurii costurilor (raportul dintre cheltuielile fixe și variabile).

9

Capitolul III. Evaluarea și analiza riscurilor în întreprinderile de turism Din perspectiva teoriei deciziei vom focusa cercetarea noastră pe parametrii enunțați în lucrarea de față (probabilitate, amenințare, impact, contramăsuri) la care mai adăugăm parametrul miză. Dacă propunere noastră de a adăuga parametrul mizei va fi acceptat, și noi credem că da, atunci formulele statistice de măsurare a riscului se vor modifica. Considerăm că în cadrul întreprinderilor de turism, analiza riscului unei decizii nu este doar una economică, ci și una socială. Analiza socială a riscului referindu-se la evaluarea posibilelor prejudicii aduse de membrii unei colectivităţi datorită insatisfacţiei oferită de locul de muncă, aceştia obţinând performanţe mai slabe, risc care va contribui la definitivarea dimensiunii riscului agregat, deoarece componenta socială o influenţează pe cea economică. Opinăm că acceptarea unui nivel al riscului se bazează pe compararea riscului cu beneficiile, dar si cu averea (capitalul) întreprinderii. Din punctul nostru de vedere, în acest context al riscului, termenul de „acceptabilitate” reflectă cantitatea de risc pe care o întreprindere este de acord să o asume, după ce a perceput riscurile. Pornind de la ecuația riscului și faptul că în decizii au o importanță deosebită averea investitorului/întreprinderii și sursa de finanțare, considerăm că toleranța la risc ar trebui să fie reprezentată prin următoarele 4 coordonate: riscul (R), averea întreprinderii (Av), sursa de finanțare (Sf) și timpul (T). O altă problematică privind riscurile în întreprinderile de turism este viziunea sistemicii riscurilor (VSR). Aceasta are ca scop creșterea abilității sistemului, atât de a furniza informații și evaluări decidenților, cât și de a genera cele mai potrivite și optime acțiuni. Există 3 tipuri de VSR: 1. pro-activă – identificarea amenințărilor și vulnerabilităților cu accent pe puterea informațională; trecerea de la mecanisme de management al crizelor a proceduri de avertizare timpurie bazate pe produse inteligente strategice; 2. reactivă – creearea unui sistem de management cu o viteză crescută de reacție și cu un mod eficient de acțiune; capabilitatea de a colecta informații și a le disemina; abilitatea de a influența și a reacționa; 3. anticipativă – anticiparea viitorului prin asumarea inteligentă a riscurilor; elaborarea și analiza de scenarii ținând seama de provocăriile viitorului. Sistemica riscurilor (SR) întreprinderilor de turism cuprinde 3 categorii de riscuri. Motivația alegerii acestora este importanța pe care o acordăm fiecăruia dintre ele, și anume: (1) riscurile financiare ocupă un rol important într-o întreprindere deoarece orice amenințare sau oprtunitate care se produce are efecte asupra situației financiare ale întreprinderii; (2) 10

riscurile informaționale deoarece întreprinderile își desfășoară activitatea într-o eră a tehnologiei în care informațiile se disipează foarte repede; (3) riscurile naturale deoarece în domeniul turismului, impactul amenințărilor din zona naturală sunt foarte vizibile, activitățile turistice depinzând foarte mult de climat. Iar în funcție de natura lor, aceste riscuri pot fi:  asumabile, riscuri pe care întreprinderea este decisă să și le asume deoarece beneficiile sunt mai mari decât costul în cazul producerii riscului; sau catastrofice, riscuri foarte mari, cu o probabilitate de apariție aproape certă și un impact foarte mare asupra întreprinderii;  în cascadă, riscuri determinate de alte riscuri și/sau determină alte riscuri; sau localizabile, acele riscuri pe care întreprinderea le poate identifica;  probabile, riscuri cărora li se poate atribui o probabilitate; sau potențiale, riscuri cărora nu li se poate atribui o probabilitate (denumite în general incertitudini). Eșecul este din ce în ce mai prezent în întreprinderile de azi datorită crizei mondiale. Astfel, este nevoie ca în cadrul acestora să se formuleze anumite strategii de evitare a acestuia. Aceste strategii de evitare a eșecului din cadrul unei întreprinderi de turism trebuie să fie cunoscute de către cei care iau deciziile strategice din cadrul acesteia. Pentru un bun management al riscului este nevoie de înțelegerea surselor riscului și identificarea metodelor de diminuare. Astfel, întreprinderea va deveni profitabilă pe termen lung. În acest context, propunem un model de pilotaj care ar putea fi folosit în întreprinderile de turism. Acest model de administrare a riscurilor unei întreprinderi de turism este conceput pe baza informaților dobândite pe parcursul cercetării și pe bibliografia de specialitate. Acest model pornește de la pilotajul riscului îndatorării – A. Riscul îndatorării este dependent de: 1. Riscul operațional – B: a. Cifra de afaceri – CA, b. Raportul costurilor fixe/costuri variabile – Cf/Cv; 2. Riscul creditului client – C: a. Puterea de negociere a clienților (dependența de clienți) – dc, b. Managementul creanțelor – Mc; 3. Riscul creditului furnizor – D: a. Puterea de negociere a furnizorilor (dependența de furnizori) – df, b. Managementul creditului furnizor – Mf; 4. Riscul mediului de afaceri – E: a. Riscul de țară – Rț, b. Riscul domeniului de activitate – Rd. 11

Capitolul IV Metodologia și rezultatele cercetării Noi propunem un model ce utilizeaza ca variabilă percepția riscului. Astfel, avem în vedere următoarele 4 variabile - amenințare (A), impact (I), contramăsuri (C) și probabilitatea de apariție a riscului (P). Iar riscurile specifice întreprinderilor de turism utilizate în această cercetare sunt: dependența de segmentul de piață (Rd); excedentul de capacitate turistică (Re); asigurarea cu personal calificat (Rps); ocuparea personalului în extrasezon (Ro); financiar (Rf). Ipoteza 1: O administrare eficientă a riscurilor poate fi realizată doar dacă riscurile sunt percepute corect. Atunci când se cunosc amenințările ce pot afecta întreprinderea se pot întreprinde măsurile de prevenire și contracarare necesare. Ipoteza 2: Decizia de asumare sau transfer a unui risc trebuie luată în funcție de impactul riscului. Ipoteza 3: În cazul producerii unui risc managementul ar trebui să dețină un plan de contramăsuri. Ipoteza 4: Estimarea probabilității apariției riscului permite managementului asumarea sau transferul riscului. Metoda de cercetare a fost analiza pe bază de chestionar. Iar obiectivele cercetării prin chestionarea managerilor întreprinderilor de turism sunt următoarele: O1. Identificarea amenințărilor posibile pentru întreprinderile de turism; O2. Aprecierea impactului amenințărilor asupra întreprinderilor de turism; O3. Evidențierea posibilităților de intervenție ale managementului (contramăsuri) în cazul în care riscul se va produce; O4. Estimarea probabilităților de apariție pe categorii de riscuri; O5. Ierarhizarea riscurilor percepute de cei implicați în activitatea turistică; O6. Evaluarea percepției riscului global și al riscurilor specifice pentru întreprinderile investigate; O7. Evaluarea comparativă a riscurilor la capacitățile turistice din stațiuni și cele din alte locații; O8. Evaluarea comparativă a riscurilor la capacitățile turistice de diferite categorii de clasificare; O9. Evaluarea comparativă la pensiuni și hoteluri; O10. Percepția riscului de managementul care este și proprietar comparativ cu cei care sunt doar administratori. 12

Concluzii În primul rând, am dorit să cuantificăm nivelul percepției riscurilor specifice de către managerii întreprinderilor de turism din România. Astfel, am ajuns la concluzia că la nivelul eșantionului, întreprinderile se confruntă cu un risc moderat spre mare. În al doilea rând, prin această cercetare am dorit să identificăm percepția managerilor întreprinderilor de turism din România cu privire la riscurile specifice domeniului. Astfel, percepția cea mai mare s-a înregistrat cu privire la riscul financiar cu un scoring de 0,61. În al treilea rând am dorit să identificăm percepția cea mai mare a amenințării, a impactului, a contramăsurilor și a probabilității ale acestor riscuri. Astfel, percepția cea mai mare a amenințării se regăsește la riscul financiar. Dar, în cazul percepției contramăsurilor s-a înregistrat o percepție mare atât la riscul financiar, cât și la riscurile cu privire la personal. Situație surprinzătoare este și în cazul percepției probabilității, unde cea mai mare s-a înregistrat la riscul dependenței de segmentul de piață. Iar în al patrulea rând am dorit să identificăm cum ierarhizează acești manageri cele 5 riscuri specifice ale riscului, rezultând următoarele: cel mai mare coeficient de importanță a fost atribuit la nivel de eșantion riscului financiar, urmat de riscul dependenței de segmentul de piață și riscul asigurării cu personal calificat, iar pe ultimele locuri situându -se riscul ocupării personalului în extrasezon și riscul excedentului de capacitate. Principalele contribuții personale ale acestei lucrări sunt reprezentate de: (1) identificarea la nivelul întreprinderilor de turism din România a riscurilor esențiale ale întreprinderii de turism, a atitudinii managerilor români din turism față de risc, a metodelor de administrare a acestora și a legăturii dintre performanța întreprinderilor și orientarea către risc; (2) sublinierea faptului că riscul nu este un element strict negativ, reprezentând un eveniment ale cărui consecințe nu le cunoaștem și esențial pentru progres, parte a procesului de inovare; (3) definirea riscurilor specifice turismului, și anume: dependența de segmentul de piață (Rd), excedentul de capacitate turistică (Re), asigurarea cu personal calificat (Rps), ocuparea personalului în extrasezon (Ro) și financiar (Rf); (4) realizarea unui model ce utilizează ca variabilă percepția riscului. Astfel, avem în vedere următoarele 4 variabile: amenințare (A), impact (I), contramăsuri (C) și probabilitatea de apariție a riscului (P). Limitele cercetării s-au constituit în reticența respondenților cu privire la anumite răspunsuri și rata de răspuns relativ mică. Iar principala direcție viitoare de cercetare legată de această temă poate fi extinderea cercetării la nivelul întreprinderilor de turism din Uniunea Europeană. 13

BIBLIOGRAFIE Cărți 1.

Asandului, L. (2001), Conducerea și organizarea întreprinderilor românești interbelice, Editura Economică, București

2.

Barton, L. Thomas, Shenkir G. William și Walker L.Paul (2002) Making enterprise risk management pay off – how leading companies implement risk management, Editura Prentice Hall, New Jersey

3.

Băileșteanu, Gheorghe (1998), Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Editura Mirton, Timișoara

4.

Băileșteanu, Gheorghe (2010a), Dialog cu și despre lideri, Editura Mirton, Timișoara

5.

Băileșteanu, Gh. (2010b) Teoria economică – limite și perspective, Editura Mirton, Timișoara

6.

Băileșteanu (2015), Teorii macroeconomice și teoriile întreprinderii în secolul XXI (în curs de publicare)

7.

Bărbulescu, Constantin (2010a), Pilotajul performant al întreprinderii, Editura Economică, București

8.

Bărbulescu, Constantin (2010b), Sistemele strategice ale întreprinderii, Editura Economică, București

9.

Bărbulescu, Constantin (2010c), Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică – Strategii și politici de redresare și dinamizare a activității, Editura Economică, București

10. Bârsan-Pipu, Nicolae și Popescu, Ion (2003) Managementul riscului – concepte,metode, aplicații, Editura Universității „Transilvania”, Brașov 11. Bibu, A. Nicolae și Foltean, Florin (2002) Managementul organizațiilor publice, Editura Cecma Partner, Timișoara 12. Bibu, A. Nicolae, Predișcan, Mariana și Sala, C.Diana (2007) Management – baze teoretice, Editura Universității de Vest, Timișoara 13. Bibu, A. Nicolae, Predișcan, Mariana și Sala, C.Diana (2008) Managementul organizațiilor, Editura Mirton, Timișoara 14. Borodzicz, P. Edward (2006) Risk, crisis and security management, Editura John Wiley and sons, Anglia 15. Buglea, Al. și Bălan, Giana (2010) Analiza economico-financiară a activității hoteliere, Editura Mirton, Timișoara 14

16. Ceocea, Costel (2010) Riscul în activitatea de management, Editura Economică, București 17. Chatterjee, Sayan (2009) Strategii de evitare a eșecului, Editura All, București 18. Ciocoiu, Carmen Nadia (2008) Managementul riscului – Volumul 1. Teorii, practici, metodologii, Editura ASE, București 19. Cleary, Sean și Malleret, Thierry (2007) Global risk- business success in turbulent times, Editura Palgrave Macmillan, New York 20. Coyle, Brian (2002) Risk awareness and corporate governance, Editura Institute of financial services, UK 21. Cristureanu Cristiana (2006) Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura C.H.Beck, București 22. Culp, L.Christopher (2002) The art of risk management – Alternative risk transfer, capital structure, and the convergence of insurance and capital markets, Editura Wiley, USA 23. Desroches, Alain, Leroy, Alain şi Valée, Frédérique (2007) La gestion des risques principes et pratiques, editura Lavoisier, Paris 24. Desroches, Alain, Baudrin, Dominique și Dadaoun, Michel (2009) L’analyse préliminaire des risques – principes et practiques, editura Lavoisier, Paris 25. Dorfman, S.Dorfman (2008) Introduction to risk management and insurance, ediția a 9a, Editura Pearson Education, International 26. Greene, R.Mark și Trieschmann, S.James (1984) Risk and Insurance, ediția a 6-a, Editura South-Western F54, Cincinnati, Ohaio 27. Isaic-Maniu, Irina (2006) Caracterizarea statistică a riscului – concepte, tehnici, aplicații, editura ASE, București 28. Ivaș, Dumitru, Voinea, Eugenia, Munteanu, Florin și Rotariu, Mugurel (2001) Managementul riscului – Risc industrial și ecologic, Editura Agir, București 29. Jivan, Al. (2004) Economia serviciilor de turism, Editura Mirton, Timișoara 30. Knight,

Frank

H.,

Risk,

Uncertainty,

and

Profit

http://www.econlib.org/library/Knight/knRUP.html 31. Lala-Popa,I. și Miculeac, Melania E. (2009) Analiza economico-financiară – elemente teoretice și studii de caz, Editura Mirton, Timișoara 32. Louisot, Jean-Paul şi Gaultier-Gaillard, Sophie (2007) Diagnostic des risques – Identifier, analyser et cartographier les vulnérabilités, editura Afnor, La Plaine-SaintDenis 15

33. Maders, Henri-Pierre şi Masselin, Jean-Luc (2004) Contrȏle interne des risques, editura Editions d'Organisation, Paris 34. Marmuse, Christian și Montaigne, Xavier (1989) Management des risques, editura Vuibert, Paris 35. Negoescu, Gheorghe (1995) Risc şi incertitudine în economia contemporană, Editura Alter Ego Cristian, Galaţi 36. Poitras, Geoffrey (2002) Risk management, speculation and derivate securities, Editura Academic Press, Orlando 37. Pop, Cornelia (2003) Managementul riscului – note de curs, Universitatea „BabeșBolyai”, Facultatea de Business, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 38. Rejda, E.George (2008) Principles of risk management and insurance, ediția a 10-a, Editura Pearson Education, International 39. Stănciulescu, Gabriela (2013) Managementul agenției de turism, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura ASE, București 40. Stevenson, H.Howard (2003) A mânca sau a fi mâncat – Riscul deciziei strategice în managementul modern, Editura Economică, București 41. Szathmary-Miclea, Camelia (2003) Evaluarea și gestionarea riscului în întreprinderi mici și mijlocii, Editura Universității de Vest, Timișoara 42. Șerbu, Traiean (2002) Managementul riscului – Elemente de teorie și calcul, Ministerul de interne, București 43. Vaughan, J. Emmett și Vaughan, Therese (2008) Fundamentals of risk and insurance, ediția a 10-a, Editura Wiley, USA 44. Williams Jr., C.Arthur, Smith, L.Michael și Young, C.Peter (1995) Risk management and insurance, ediția a 7-a, Editura McGraw-Hill, Internațional 45. Zamfir, C. (2005) Incertitudinea – O perspectivă psihosociologică, Edituras Economică, București

Articole 1.

Armean, Andreea (2012), Particularitățile riscului în turism în Volum articole Sesiunea doctoranzilor, Oradea pag.143-152

2.

Armean Andreea (2013a), Vulnerability of companies în Annals of the „Constantin Brâncuși”, University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3/2013, pag.6 -10 http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2013-03/1_Armean%20Andreea.pdf

16

3.

Armean Andreea (2013b), The risk and the change în Managerial challenges of the contemporany society, Vol.5, Cluj-Napoca, pag.5-10

4.

Armean Andreea (2013c), Delimitări conceptuale dintre controlul, gestionarea, analiza și managementul riscului în Management Intercultural Volumul XV, Nr. 1 (27), pag.1520, http://www.mi.bxb.ro/Articol/mi_27_2.pdf

5.

Armean Andreea (2014a), Preliminary concepts of risk assessment in tourism enterprises în Analele universității „Eftimie Murgu” Reșița, Fascicola II. Studii economice,

anul

XXI,

pag.8-15,

http://www.analefseauem.ro/upload/arhiva-

revista/2014/Volum_2014.pdf 6.

Armean Andreea (2014b), Risk assessment at enterprises level în Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 6/2014, pag.107109, http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2014-06/18_Armean%20Andreea.pdf

7.

Armean Andreea (2014c), Specific method of risk assessment in tourism enterprises în Management

Intercultural

Volumul

XVI,

Nr.

3

(32),

pag.5-12,

http://www.mi.bxb.ro/Articol/MI_32_1.pdf 8.

Armean Andreea (b), Risk Administration in Tourism Enterprises (în curs de publicare, trimisă la RSMS International Conference 2014, Delta Dunării)

9.

Armean Andreea (a), How tourism managers perceive risk? (în curs de publicare, prezentat în cadrul TIMTED 2015, Timișoara)

10. Armean Andreea (c), Risk asessment in tourism enterprises (în curs de publicare, prezentată în cadrul EMTIME 2015, Gdansk, Polonia) 11. Borde, Stephen and Atkinson Stanley (2002) Risks to Hospitality Firms in the International Arena in Hospitality Review, Vol.18 12. Dafikpaku Ezeosa (2011) The Strategic Implications of Enterprise Risk Management: A Framework at Enterprise Risk Management Symposium la ERM Symposium, http://www.ermsymposium.org/2011/pdf/dafikpaku.pdf 13. Damghani, K. Khalili, M. T. Taghavifard și R. Tavakkoli Moghaddam (2009) Decision Making

Under

Uncertain

and

Risky

Situations,

la

ERM

Symposium,

http://www.ermsymposium.org/2009/pdf/2009-damghani-decision.pdf 14. Frigo L. Mark and Anderson J. Richard (2011) What is strategic risk management? în Strategic finance, pag 21-22 și 61 15. Frigo L. Mark

(2009) Strategic risk management: the new core competency în

Balanced scorecard report, pag 7-10

17

16. Gorvett, Rick (2011) Behavioral Economics: Implications for Enterprise Risk Management, file:///C:/Users/User/Downloads/arch-2012-iss1-gorvett-paper%20(1).pdf 17. Ivănuș Liliana (2002) Handling risks – Risk management process, in Annals of the University of Petroșani – Economics, vol.II, Universitas Publishing House, Petroșani 18. Lupu, F.A. (2009) Managementul riscurilor în organizaţiile intreprenoriale din România în contextul dominoului crizei economice în Economia, seria Management, Vol.12 19. Marin, Dumitru şi Aldea, Anamaria (2005) Yaari Approach of Risk Aversion – Application in Insurance în Revista Informatica Economică, nr. 4 (36)/2005, http://revistaie.ase.ro/content/36/marinDumitru.pdf 20. Matei, Daniela et al. (2011) Risk Management in the Age of Turbulence: Failures and Challenges la International Conference “Risk in Contemporary Economy” , XIIth Edition, Galati, pag 289-293 21. Mândru (2009) Optimizarea deciziilor în condiții de risc și incertitudine http://www.utm.md/meridian/2009/MI_2_2009/15.%20Mindru%20L.%20Optimizarea. pdf 22. Mândru I. şi Mândru E.C. (2010) Corelaţia calitate-risc în procesele economicoindustriale, pag.47-49, http://www.utm.md/meridian/2010/MI_1_2010/10.Mandru%20L.%20Corelatia%20cali tate-risc.pdf 23. Queiroz, 2002 Risk Management Strategies for the Hospitality Industry în Hospitality Review, Volume 20, Issue 1, Article 3, http://digitalcommons.fiu.edu/hospitalityreview/vol20/iss1/3/?utm_source=digitalcomm ons.fiu.edu%2Fhospitalityreview%2Fvol20%2Fiss1%2F3&utm_medium=PDF&utm_c ampaign=PDFCoverPages 24. Ribaric, R. (2010) Impementation of new risk management. Opportunities in crisis management, Tourism and hospitality management 2010, Conference Proceedings 25. Șerban, Cernat C. (2014) Making a decision in risk and uncertainty conditions, în Globalization and Intercultural Dialogue. Multidispciplinary Perspectives, Section – Law, pag 53.60 http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/GIDNI%2001%20-%20Law.pdf 26. Zaharia, Marian, Utilizarea tehnologiilor informației în fundamentarea deciziilor privind proiectele complexe din domeniul turismului în condiții de risc în Revista de turism Nr.1, pag.24-29

18

Surse electronice 1. Bolboacă

Sorana,

Corelația

și

regresia

liniară

http://sorana.academicdirect.ro/pages/doc/MV2012/MVRom06.pdf 2.

Casualty Actuarial Society (2005) Enterprise Risk Management Specialty Guide http://riskisopportunity.net/docs/2005-erm-guide.pdf

3.

Club de la securite de l’information Francais (CLUSIF) (2008-2009) Risk management –

concept

and

methods,

Paris,

(accesat

la

data

30

ianuarie

2013)

http://www.clusif.asso.fr/fr/production/ouvrages/pdf/CLUSIF-risk-management.pdf 4.

Druică,

Elena

(2008)

Economia

Riscului

–

suport

de

curs,

http://www.unibuc.ro/prof/druica_e_n/docs/res/2011aprEconomia_riscului__suport_de_curs.pdf 5.

Gilbert, J.B. (2007), Enterprise Risk Management – The New Imperative http://www.lexicon-systems.com/pubs/whitepapers/EnterpriseRiskManagementNewImperative.pdf

6.

Head, G.L. (2009) Risk management – why and how (an illustrative introduction to risk management for business executives) pe www.irmi.com

7.

IRM (The Institute of Risk Management), AIRMIC (The Association of Insurance and Risk Managers) și ALARM (The National Forum for Risk Management in the Public Sector)

(2002)

A

Risk

Management

Standard,

UK,

http://www.theirm.org/publications/documents/Risk_Management_Standard_030820.pdf 8.

Isaic-Maniu,

Irina,

Masurarea

si

analiza

statistica

a

riscului în

Romania

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=206&idb= 9.

Lagji, Genti (2010) Excess return Estimate and Risk Factors in Hospitality Firms, Masters

Theses

at

University

of

Massachusetts,

http://scholarworks.umass.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1485&context=theses 10. Madill, K. (2003) AS/NZS 4360:1999 Risk management http://rogaine.asn.au/aradocs/file_download/14/AS%20NZS%2043601999%20Risk%20management.pdf 11. Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar și control (2007) Metodologie de implementare a standardului de control

intern

"Managementul

riscurilor",

http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/metodologie_risc.pdf 12. Nisipeanu, Steluța, Managementul riscului, parte integrantă a unui management performant 19

13. Novac, L. Elly și Brezeanu, Petre, Tehnici calitative de estimare a impactului riscului asupra

organizațiilor,

Academia

de

Studii

Economice

din

Bucureşti,

http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/55.pdf 14. Opran, C. Managementul riscului http://www.scribd.com/doc/152637764/Managementul-Riscului-C-opran 15. Shortreed, J., Hicks, J., et Craig, L. (2003) Basic Framework for Risk Management – Final Report for The Ontario Ministry of the Environment http://www.sobanebrasil.org/adm/fotos/6bad672342f38b0776512b211433a994.pdf 16. Șușu

Ș.,

–

Riscul

componentă

firească

în

lumea

afacerilor,

http://www.academia.edu/9589416/Riscul_component%C4%83_fireasc%C4%83_%C3 %AEn_lumea_afacerilor 17. Șuteu,

S.,

Modele

de

fundamnetare

a

deciziilor

–

suport

de

curs,

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:quy0Ri5ZhyEJ:www.mim.utcl uj.ro/uploads/pages/SC_Modele%2520de%2520fundam%2520a%2520deciziilor.doc+ &cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=us 18. Tarhoaca C. et.al., Economia riscului și incertitudinii, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=126&idb= 19. Zevallos,

C.G.

(2007)

AS/NZS

4360

SET

Risk

Management

Set,

file:///C:/Users/User/Downloads/Risk%20Management%20Guidelines%20Companion %20to%20AS%20NZS%204360%202004%20(1).pdf 20. http://www.businessriskmanagement.org/Enterprise-Risk-Management.html 21. http://www.indicatorideperformanta.ro/blog/2011/05/31/performanta-in-marketingmodelul-celor-cinci-forte-al-lui-michael-porter/ 22. www.plandeafacere.ro 23. http://www.ttonline.ro/sectiuni/management-calitate/articole/309-gestionarea-riscurilorintr-un-sistem-de-management, 24. http://facultate.regielive.ro/cursuri/turism/risc-si-incertitudine-comert-economie 124733.html 25. http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_numerelor_mari 26. wwww.easyspps.wordpress.com

20

Alte surse 1.

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (2009), Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revpzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, București

2.

Băileșteanu, Gheorghe (2015) Note de curs

3.

Enescu, Marian (2015) Evaluarea și managementul riscurilor în IMA – teză de doctorat, Timișoara

4.

Lungu, Anda (2015) Hermeneutica economică în managementul crizelor – teză de doctorat, Timișoara

5.

Szathmary-Miclea, Camelia (2012) Managementul riscului - suport de curs

6.

Szathmary-Miclea, Camelia (2015) Note de curs

21