Lucru Individual DC [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE RELATII INTERNATIONALE DIN MOLDOVA FACULTATEA DREPT CATEDRA DREPT PUBLIC

Lucru individual la Drept Constitutional Tema: Alegerea in functia de sef al statului in diferite tari ale lumii

A efectuat: Tagîrş Teodor, Gr. 1DR 1Rom. A verificat: Iaţco Larisa, Lector Superior

~Chisinau – 2011~

Cuprins: 1.CONSIDERATIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA INSTITUTIA SEFULUI STATULUI...........................3 1.1 LOCUL SEFULUI STATULUI IN SISTEMUL ORGANELOR ADMINISTRATIEI

PUBLICE....................................................................4

2.ALEGEREA SEFULUI STATULUI.......................................................................................................................4 2.1 PRELIMINARII...........................................................................................................................................................5 2.2 CERINTE FATA DE CANDIDAT......................................................................................................................................7 2.3 PROCEDURA ALEGERII...............................................................................................................................................8 3.DEPUNEREA JURAMINTULUI..........................................................................................................................10 4.CONCLUZIE...........................................................................................................................................................11 5. BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................................12

2

1.Consideratiuni generale cu privire la institutia sefului statului In centrul primelor teorii politice si filozofice, intr-un fel sau altul, apare problema personalizarii puterii, a simbolizarii ei printr-un individ sau un grup de indivizi. „Statul nu este conceput fara un sef, oricit de simbolic ar fi rolul acestuia in anumite sisteme politice”.Argumentarile teoretice au fost diferite, fiind legate de teoriile cu privire la fundamentarea si natura suveranitatii. Indiferent de etapa de dezvoltare, colectivitatile umane, mai mult sau mai putin organizate, au avut un conducator (sef) recunoscut, ales sau impus, in dependenta de imprejurarile istorice. Cu atit mai mult, statele, concepute ca mari colectivitati umane, avind delimitare teritoriala, au cuprins in sistemul lor politic de organizare si institutia sefului de stat. Aceasta institutie a cunoscut o evolutie evidenta cit priveste formele, structurile, imputernicirile, etc. Institutia sefului de stat, din punct de vedere organizational, a cunoscut si cunoaste fie organizari unipersonale, fie colegiale. Cei care au ocupat, la rindul lor, aceasta inalta functie de stat au primit nume specifice in fiece stat. Astfel, in SUA, Franta, Republica Populara Chineza, Romania, Republica Moldova, Federatia Rusa, Italia, acesta este numit Presedinte; in Austria, Republica Federala Germania – Presedinte Federal; in Japonia – Imparat; in Marea Britanie, Spania, Belgia, Norvegia, Suedia – Rege(Regina); in Qatar – Emir; in Samoa – Conducator; in Monaco si Lichtenstein – Principe; in Luxemburg – Marele Duce; in Oman si Malaysia – Sultan etc. Institutia sefului de stat este tot atit de veche ca statul insusi. In evolutia etatica, seful statului are origini indepartate, care se pierd in profunzimile istoriei”. Notiunea de „sef de stat" este o reminiscenta istorica, prin care se personifica puterea in cadrul primelor formatiuni politice, a monarhiilor timpurii sau medievale. Aceasta notiune oglindea faptul ca, in monarhiile absolute, toate ramurile puterii statale erau concentrate in miinile unei singure persoane, care era, in acelasi timp, unicul legiuitor, supremul administrator si judecator al tarii, precum si comandantul armatei. Functionarii si consilierii ce ajutau monarhul in exercitarea prerogativelor lui ii erau strict subordonati, de aceea era si firesc ca monarhul sa fie considerat „seful statului". Calitatea lui de sef al statului aparea cu atit mai evidenta, cu cit, in relatiile internationale, el personifica statul, avind dreptul de a incheia tratate de alianta si vasalitate, dreptul de a declara razboi si de a incheia pace, etc. Calitatea de sef al statului era strins legata si de faptul ca, intrucit se pretindea ca monarhul isi detine puterea de la divinitate, el nu era responsabil pentru activitatea sa nici din punct de vedere politic, nici din punct de vedere penal. Cu transformarea monarhiilor absolute in monarhii constitutionale sau in republici, notiunea de „sef al stalului" s-a mentinut in limbajul politic, in primul rind, in virtutea unei inertii determinata de o traditie puternic inradacinata, dar si ca urmare a necesitatii practice de a se asigura conditiile necesare pentru ca statul sa poata fi personificat, prin intermediul unui subiect de drept unic, atit in raporturile interne, cit si in cele internationale. In noile conditii, acest subiect de drept, desi a incetat de a mai monopoliza in mina sa puterea politica, a continuat, 3

totusi, sa fie considerat „sef al statului", dat fiind faptul ca, potrivit Constitutiei, el raminea investit cu anumite atributii de reprezentare a statului in interior si exterior si era declarat, in anumite limite, iresponsabil din punct de vedere politic si penal. Institutia sefului statului face parte din mecanismul prin care se exercita puterea de stat, sau altfel spus, suveranitatea nationala. Seful statului, in toate regimurile politice, este organul oficial care ocupa locul de virf in ierarhia institutiilor statale antrenate in exercitarea suveranitatii. In prezent sefii de stat in cadrul republicilor sunt numiti Presedinti ( S.U.A. a fost primul stat care a instituit functia de sef al statului sub aceasta denumire). El este definit de un sir de constitutii ca: „garant al Constitutiei, drepturilor si libertatilor cetateanului” (Federatia Rusa); „sef al statului” (Lituania); „reprezentant al statului roman, garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii” (Romania); „garant al functionarii democratice a statului” (Ungaria); „sef al statului, garant al suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii” (Republica Moldova). 1.1 Locul sefului statului in sistemul organelor administratiei publice La etapa actuala, sistemele constitutionale difera din punct de vedere a mecanismului de stat, unele avind la baza teoria unitatii puterii de stat, pe cind altele promovind principiul separarii puterilor. Daca analizam locul sefului statului in raport cu cele trei ramuri ale puterii (legislativa, executiva si judecatoreasca), prin prisma teoriei separarii puterilor, observam ca seful statului sau nu face parte din nici o ramura a puterii(Germania, Israel), sau este parte a puterii legislative si executive, sau face parte numai din puterea executiva(S.U.A.; Franta; Federatia Rusa etc.). In cazul statelor ce au la baza unitatea puterii, toate ramurile puterii sunt detinute de seful statului (Arabia Saudita). Totusi preponderent seful statului face parte din ramura executiva, fiind in unele state si seful Guvernului(S.U.A.). Examinarea locului acestuia in cadrul ramurii executive trebuie efectuata in comparatie cu locul Guvernului, deoarece in raport cu acesta seful statului poate fi pe picior de egalitate sau poate fi seful Guvernului. Raportul dintre seful statului si alte autoritati publice, componente ale ramurii executive, nu este relevant in vederea determinarii locului sau in sistemul autoritatilor publice. Generalizind, putem afirma ca locul sefului de stat in sistemul autoritatilor publice este determinat de forma de guvernamint.

2.Alegerea sefului statului

4

2.1 Preliminarii O persoana poate deveni sef de stat in doua moduri, reiesind din practica constitutionala a statelor lumii: pe cale ereditara (transmitere prin mostenire) si fiind ales. In ceea ce priveste transmiterea prin mostenire a puterii, literatura de specialitate cunoaste mai multe clasificari a acesteia in diferite monarhii, una din cele mai reusite fiind cea a prof. Circhin, care evidentiaza urmatoarele sisteme: • Salic - tronul se transmite ca mostenire numai pe linia masculina (Belgia, Norvegia, Japonia); • Castilian - tronul poate fi mostenit pe linie feminina in cazul in care monarhul nu are in calitate de mostenitori fii (Anglia, Danemarca, Olanda, Spania); • Austriac - tronul putea fi mostenit pe linie feminina in cazul in care in toate generatiile dinastiei regale nu existau mostenitori barbati; • Suedez - in conformitate cu legea din 1980 femeile pot pretinde in conditii egale la tron ca si barbatii din dinastie ( pina la adoptarea legii din 1980 in Suedia de trei ori tronul a apartinut reginelor- sec. XIV, XVII, XVIII); • Musulman - tronul este mostenit nu de o persoana aparte, ci de o inalta familie din dinastie, care decide de sine statator cine din membrii familiei va ocupa tronul (Qatar, Kuweit, Arabia Saudita); • Tribal - regele este considerat sef principal al tribului, iar mostenitorul este stabilit din rindul fiilor sai de catre consiliul tribului in frunte cu regina mama (Swaziland). Este necesar de mentionat ca forma de guvernamint in care puterea se mosteneste este monarhia. Respectiv, deosebim mai multe tipuri de monarhii: - Monarhia

absoluta. Franta, de exemplu, a cunoscut odata cu

centralizarea statala, un regim de monarhie absoluta exprimat in cunoscutele formule „L’etat c’est moi” si „Aprés moi le deluge”. Aceste maxime infatisau intr-o forma concentrata intreaga viziune a monarhiei absolute despre personificarea puterii statului in persoana regelui si despre paseismul conceptiei politice care calauzea monarhia franceza. In pofida luarilor de atitudine ale unor ginditori, ale unor oameni de inalta cultura, care atrageau atentia monarhiei asupra necesitatii de a se reorienta in concordanta cu noile schimbari intervenite in viata sociala, puterea absoluta monarhica venea tot mai des in conflict cu realitatile sociale, cu cele economice, promovind totodata un sistem care se caracteriza prin abuzuri si incalcarea oricaror libertati cetatenesti. Ideile revolutionare promovate de filosofii iluministi, de teoreticienii care promovau schimbari politice nu aveau sa ramina fara ecou. Jean Jacques Rousseau, exprimind un punct de vedere comun ginditorilor timpului sau, declara: „ A renunta la libertatea ta inseamna a renunta la calitatea ta de om, la 5

drepturile umane, ba chiar si la datoriile tale”. Sub influenta ideilor inaintate, poporul, dar si o parte a clerului si chiar a nobililor, vedea necesitatea unor schimbari radicale. Revolutia franceza a inspirat remarcabile documente de gindire politica si juridica, printre care cunoscuta „Declaratie a Drepturilor Omului si Cetateanului” din 1789. Regimul consular si imperial marcheaza centralizarea puterii si subordonarea rolului adunarilor. Beneficiind de un urias prestigiu, primul consul - Napoleon Bonaparte - avea sa-si intareasca puterea in stat, sfirsind prin a se proclama „imparat al tuturor francezilor”. Infringerea lui Napoleon si restabilirea monarhiei avea sa duca pentru o scurta perioada la revitalizarea practicilor „fostului regim”. Cu toate acestea, monarhia franceza restaurata prin Carta din 4 iunie 1814 avea sa pastreze, totusi, o anumita imagine a fostelor libertati, care nu mai puteau fi ignorate de poporul francez. Ca urmare a miscarilor politice in Franta, in 1830, monarhia accepta principiul „Regele domneste, dar nu guverneaza”. Este vorba de o trecere de la regimul absolutist la un regim democratic, dar bazat pe recunoasterea censului ce fusese deja stabilit ca principiu de vot in 1814. Daca in 1814 incepeau sa se intrevada prioritatile edificarii unui regim parlamentar, acesta in 1830 deja devine o realitate. - Monarhia

constitutionala (limitata). Acest tip de

monarhie se caracterizeaza prin limitarea puterii monarhului prin legea fundamentala a statului, adica prin constitutie, pe care monarhul nu o poate modifica. Monarhia constitutionala imbraca doua forme: monarhie dualista si monarhie parlamentara. Monarhia dualista inseamna ca monarhul imparte cu parlamentul functia legislativa, ceea ce inseamna ca parlamentul si monarhul, din punct de vedere legal, stau pe o pozitie egala. Cu aparitia acestei forme de guvernare apare partial si aplicarea teoriei separatiilor puterilor in stat, deoarece puterea legislativa se imparte cu monarhul. Desi se considera monarhie limitata, totusi, monarhul poate organiza noi alegeri, poate aplica vetoul absolut asupra legilor votate de Parlament, detine dreptul de a dizolva Parlamentul. De exemplu, in Iordania, dupa dizolvarea de catre rege a Parlamentului in 1975 urmatoarele alegeri parlamentare au avut loc tocmai in 1989. in monarhiile limitate Guvernul poarta raspundere politica nu in fata parlamentului, ci in fata monarhului. Acesta este un instrument serios in mina monarhului, deoarece in cazul in care parlamentul va intra iin conflict cu guvernul, monarhul il poate dizolva, demonstrind astfel, de fapt, superioritatea sa vis-a-vis de parlament. o

Monarhia parlamentara contemporana este forma de guvernare caracterizata printr-o autoritate redusa a monarhului, deoarece parlamentul formeaza guvernul pe baza majoritatii parlamentare. Aici deja principiul separarii puterilor in stat se utilizeaza din plin, toate cele trei puteri (legislativa, executiva si judecatoreasca) fiind separate, iar puterea legislativa se afla chiar pe o treapta superioara decit executivul sau monarhul. Pentru monarhiile parlamentare este caracteristica fraza „monarhul domneste, dar nu guverneaza”. Mai mult o

6

decat atit, actele monarhului trebuie contrasemnate de unii membri ai guvernului, ceea ce inseamna ca responsabilitatea o poarta nu cel care a semnat actul, ci cel care l-a contrasemnat. De aici a aparut si renumita fraza a englezilor precum ca: „regele intotdeauna are dreptate”. Caracteristic pentru aceasta forma de guvernare este faptul ca guvernul poarta responsabilitate politica (demisie) in fata parlamentului. Monarhia parlamentara exista in prezent in Anglia, Belgia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Japonia, Canada, Australia. Unii autori se limiteaza doar la doua forme de monarhii, cum ar fi cea constitutionala si cea absoluta.

- Republica este forma de guvernamint in care seful statului se alege. Republica este acea forma de guvernamant in care organul care indeplineste functia de sef al statului este ales, de regula, pentru o anumita perioada. Republicile pot fi prezidentiale, semiprezidentiale sau parlamentare. In republicile prezidentiale (S.U.A.), presedintele este ales prin vot universal direct si secret; in republicile parlamentare(Germania, Republica Moldova), presedintele este ales de catre parlament. Republica semi-prezidentiala(Franta, Romania) se caracterizeaza in principal prin alegerea Presedintelui prin vot universal direct si prin raspundere politica a guvernului fata de parlament. 2.2 Cerinte fata de candidat In continuare vom examina cerintele fata de candidat in diferite sisteme constitutionale (in cadrul republicilor). Pentru functia de Presedinte al Romaniei, candidatii, pe langa varsta de cel putin 35 de ani, trebuia sa aiba numai cetatenia romana si domiciliul in Romania in ultimii 5 ani. In Rusia, de exemplu, candidatul la functia prezidentiala trebuie sa fi implinit “35 de ani si sa aiba resedinta permanenta in Federatia Rusa de cel putin 10 ani” 1 In Bulgaria, poate fi ales Presedinte “orice cetatean bulgar prin nastere, care are 40 de ani impliniti si a trait in tara in cursul ultimilor 5 ani”2. Mai nuantat este privita problema in Macedonia: “candidatul la functia prezidentiala trebuie sa fi implinit varsta de cel putin 40 de ani si sa aiba, in ultimii 15 ani, resedinta in Macedonia cel putin 10 ani”3. Constitutia Republicii Moldova contine urmatoarea prevedere: "Pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova pot candida cetatenii Republicii 1

Art 81-1, Constitutia Rusiei.

2

Art. 93.2, Constitutia Bulgariei

3

Art. 80, Constitutia Macedoniei.

7

Moldova care au implinit varsta de 40 de ani, au locuit sau locuiesc pe teritoriul ei nu mai putin de 10 ani si poseda limba de stat”4. Constitutia lituaniana (art.78) prevede urmatoarele cerinte pentru candidat: a) candidatul trebuie sa fie cetatean de origine lituaniana; b) sa fi domiciliat in Lituania nu mai putin de ultimii 3 ani; c) sa aiba 40 de ani impliniti, inclusiv in ziua alegerilor; d)sa poata fi ales in Seimas-ul Lituanian. Art. 10, capitolul „Statul” din Constitutia Ungara stipuleaza ca poate fi ales in functia de presedinte al Ungariei orice cetatean nu mai tinar de 35 ani. Articolul 54 (1) din Constitutia federala germana ca poate fi candidat la functia de presedinte federal orice german cu drept de vot, ce poate participa la alegerile Bundestag-ului, ce a atins virsta de 40 de ani. De asemenea trebuie de mentionat ca exista state in care institutia sefului statului nici nu exista. Drept exemplu in acest sens este Elvetia, forma de guvernamint a careia este regimul de adunare.

2.3 Procedura alegerii Institutia sefului statului in Constitutia germana este reglementata in art.54, care stipuleaza ca Presedintele este ales pe un termen de 5 ani de catre o Adunare Federala care este compusa din membrii Bundestagului si de un numar egal de membri, alesi in baza reprezentarii proportionale de adunarile landurilor. Astfel, institutia presedintelui s-a debransat de caracterul plebiscitar, pe care il atribuia Constitutia din 1919. Presedintele poate fi reales numai o singura data in mod succesiv. in scopul alegerii presedintelui, Adunarea Federala se reuneste cu cel putin 30 de zile inaintea expirarii mandatului presedintelui Republicii, iar in cazul expirarii premature - cel tirziu la 30 de zile dupa data expirarii. Convocarea adunarii Federale se face de catre presedintele Bundestagului. Alegerea presedintelui se face pe baza scrutinului uninominal majoritar cu 3 tururi de scrutin. Este ales candidatul care a intrunit majoritatea absoluta a membrilor Adunarii. Dupa modificarea constitutionala din 1962, desemnarea presedintelui republicii franceze se face prin sufragiu universal, direct de catre intreaga populatie. Reforma din 1962 a dat un surplus de autoritate institutiei prezidentiale, stabilind ca presedintele republicii este ales pe o perioada de 7 ani prin sufragiu universal direct. Presedintele este ales cu majoritatea absoluta din 4

Art. 78, al. 2, Constitutia Republicii Moldova

8

sufragiile exprimate. Daca o asemenea majoritate nu este obtinuta la primul tur de scrutin, se trece la al doilea, in urmatoarea duminica, la care se pot prezenta numai cei doi candidati care au obtinut cel mai mare numar de voturi dupa primul tur de scrutin. Scrutinul este deschis la convocarea Guvernului, iar alegerea noului presedinte are loc la cel putin 20 si cel mult 30 de zile inainte de expirarea mandatului presedintelui in exercitiu. Art.81 din Constitutia Romaniei stipuleaza ca presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale. In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decit pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive. In Lituania, conform art. 78, 79, 80 din Constitutie, presedintele se alege de catre intreg poporul prin vot universal, egal, direct si secret pe un termen de 5 ani, nu mai mult de 2 mandate consecutive. Candidatul trebuie sa colecteze nu mai putin de 20000 de semnaturi pentru a putea fi inregistrat. Numarul de candidati este nelimitat. Scrutinul electoral se are loc in ultima duminica cu 2 luni inainte de expirarea mandatului presedintelui in exercitiu. In Ungaria, care este o republica parlamentara, seful statului se alege de catre Parlament, prin vot secret, pe o perioada de 5 ani (art. 10 din Constitutia Ungariei). Al (3) al articoluui mentionat mai sus stipuleaza ca Presedintele poate fi reales doar o singura data. Art. 11 din legea suprema a Ungariei stipuleaza ca Presedintele trebuie ales cu cel putin 30 si cel mult cu 60 de zile inaintea expirarii mandatului Presedintelui in exercitiu. Data alegerilor este stabilita de Speaker-ul parlamentului. Acelasi articol stipuleaza la al. (3) ca candidatul ce a fost votat de cel putin doua treimi din deputatii alesi, este ales Presedinte al Ungariei. Daca din primul tur nu se alege seful statului, are loc al doilea tur, precedat de inaintarea candidatilor. In turul doi de scrutin, de asemenea este nevoie de votul a doua treimi din deputati. In caz ca esueaza tentative alegerii sefului statului si a doua oara, are loc si al treilea tur. In turul trei ramin primii doi candidati din turul doi care au acumulat mai multe voturi. In acest ultim tur prevazut de Constitutia ungara, este ales presedinte candidatul care a intrunit maforitatea voturilor deputatilor, indiferent de numarul deputatilor care voteaza. Procedura alegerii sefului statului trebuie sa fie efectuata maximu in decurs de trei zile consecutive (art. 29/B Constitutie). Prezinta interes si modelul elvetian, in care Presedintele Consiliului federal indeplineste functiile unui sef de stat, iar atributiile sale sunt doar protocolare. In raport cu ceilalti membri ai Consiliului, presedintele nu are drepturi suplimentare, intrucit unul dintre principiile conducerii colegiale este 9

egalitatea membrilor care constituie organismul colegial. Presedintele desemnat nu exercită asupra celorlalti membri ai Consiliului o autoritate speciala, deciziile fiind luate prin acordul tuturor membrilor. Art. 176 din Constitutia elvetiana stipuleaza ca Presedintele Consiliului este ales de catre Adunarea federala (Parlament) pe un termen de un an din rindul membrilor Consiliului federal. Realegerea pentru un nou mandat este interzisa. In Federatia Rusa, Presedintele se alege pe un termen de sase ani de cetatenii Federatiei Ruse prin vot universal, direct, secret si liber exprimat (Art. 81 din Constitutia Federatiei Ruse). In Republica Moldova, Presedintele se alege de catre Parlament, prin vot secret, pe un termen de 4 ani. Este ales candidatul care a obtinut votul a trei cincimi din numarul deputatilor alesi. Daca nici un candidat nu a intrunit numarul necesar de voturi, se organizeaza al doilea tur de scrutin intre primii doi candidate stability in ordinea numarului descrescatori de voturi obtinute in primul tur. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi, se organizeaza alegeri repetate. Daca si dupa alegerile repetaet Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament (Art. 78). La fel, Constitutia Republicii Moldova stipuleaza ca mandatul Presedintelui dureaza 4 ani si nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Republicii Moldova decat pentru cel mult doua mandate consecutive (Art. 80).

3.Depunerea juramintului Depunerea juramintului sefului statului este momentul solemn care inzestreaza noul presedinte cu capacitate de exercitiu. Juramintul conform Constitutiei Romaniei din 1965, modificate in anul 1974, era urmatorul: “Jur sa slujesc cu credinta patria, sa actionez cu fermitate pentru apararea independentei, suveranitatii si integritatii tarii, pentru bunastarea si fericirea intregului popor, pentru edificarea socialismului si comunismului in Republica Socialista Romania! Jur sa respect si sa apar Constitutia si legile tarii, sa fac totul pentru aplicarea consecventa a principiilor democratiei socialiste, pentru afirmarea in viata societatii a normelor eticii si echitatii socialiste! Jur sa promovez neabatut politica externa de prietenie si alianta cu toate tarile socialiste, de colaborare cu toate natiunile lumii, fara deosebire de orinduire sociala, pe baza deplinei egalitati in drepturi, de solidaritate cu fortele revolutionare, progresiste, de pretutindeni, de pace si prietenie intre popoare! Jur ca imi voi face intotdeauna datoria cu cinste si devotament pentru stralucirea si maretia natiunii noastre socialiste, a Republicii Socialiste Romania!”

10

Actualmente, textul juramintului prevazut de Constitutia in vigoare este acesta: “Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!” Juramintul se depune in fata celor doua camere ale Parlamentului, reunite in sedinta comuna. De la acest moment, incepe exercitarea mandatului prezidential. In Republica Moldova, conform art. 14 din Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM, candidatul a carui alegere a fost validata de Curtea Constitutionala depune in fata Parlamentului si a Curtii Constitutionale, in termenul prevazut la art.79 alin.(2) din Constitutie, urmatorul juramint: "Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea propasirii Republicii Moldova, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Moldovei." In Federatia Rusa, la investirea in functie Presedintele aduce poporului urmatorul juramint: “Jur, in exercitarea mandatului de Presedinte al Federatiei Ruse, sa respect si apar drepturile si libertatile omului si cetateanului, Constitutia Federatiei Ruse, severanitatea si independenta, securitatea si integritatea tarii, cu credinta sa servesc poporul” In marea lor majoritate textele juramintelor sunt asemenea.

4.Concluzie In concluzie putem mentiona ca la momentul actual, din circa 205 de tari membre ale ONU, mai mult de 130 din ele includ in structura sa de stat postul de Presedinte. Pe de o parte, aceasta cifra reflecta proportiile de raspindire a institutiei prezidentiale in lumea moderna, iar pe de alta parte, este important de mentionat ca in diferite tari presedintii au un volum variat de imputerniciri, ce depind atit de regimul constitutional stabilit, cit si de conditiile social-politice concrete, la momentul instituirii functiei. Institutia sefului de stat in persoana Presedintelui ales de catre intreg poporul, Parlament sau un colegiu electoral reprezentativ pentru un 11

termen stabilit este considerata o dovada a democratismului in procesul de realizare a puterii publice. Cu toate ca in unele state (republici parlamentare) seful statului are o importanta pur formala, totusi institutia respective isi pastreaza un loc deosebit, atit in regimurile democratice avansata, cit si cadrul monarhiilor absolute. Cert este faptul ca seful statului, fiind garant al Constitutiei si suveranitatii, ar trebui sa fie ales direct de catre intreg poporul. Numai asa se poate pastra reprezentativitatea sefului statului.

5. Bibliografie I. Acte normative: 1. Constitutia Republicii Moldova 2. Constitutia Lituaniei 3. Constitutia Romaniei 4. Constitutia Federala a Germaniei 5. Constitutia Frantei 12

6. Constitutia Federatiei Ruse 7. Constitutia Ungariei 8. Constitutia Bulgariei 9. Constitutia Macedoniei

II.Tratate, Monografii, Manuale: 10. TEODOR CARNAT – “Drept Constitutional”, Editia a II-a(revazuta si adaugita), Chisinau 2010. 11. SLIPENSKI BORIS – “Influenta formei de guvernare asupra dezvoltarii institutiei Sefului statului” (Teza de doctor in drept) 12. SILVIA GORIUC – “Locul si rolul Presedintelui Republicii Moldova in sistemul autoritatilor publice si in asigurarea echilibrului in societate” (teza de doctor in drept)

13