Lucru Individual [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucrul individual

A studentului: Boian Olga

Anul, grupa: 2017, FB1701 La disciplina: Monedă şi credit

Tema: Sistemul monetar național.

Coordonator ştiinţific: Lachi Cristina,lect.uni.

Chişinău – 2017

Cuprins Introducere ……………………………………………………………………...……….3 Capitolul I : Sistemul monetar național:definire,continul,rol………………4 1.1 Originea sistemelor monetare………………………………………………………4 1.2 Noțiunea de sistem monetar.......................................................................................5 1.3 Structura sistemului monetar ....................................................................................6 1.4 Tipuri de sisteme monetare........................................................................................10

Capitolul II : Sistemul monetar al Republicii Moldova:instituire și evoluție.................................................................................................................................17 2.1 Originea,evoluția și elementele sistemului monetar al Republicii Moldova..........17 2.2 Fundamentul sistemului bancar din Republica Moldova...........................................18 2.3 Relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI și BERD ......................................21

Concluzii și Recomandări .............................................................................................25 Bibliografie..........................................................................................................................26

Introducere

Aparitia sistemelor monetare poate fi plasata, conform aprecierilor istoricilor monetari, atat in perioada antichitatii cat si a Evului mediu. Dardac Nicolae enunța: ,,Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare și reglementare a circulației monetare dintr-o țara,pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.”Astfel putem afirma că sistemele monetare își găsesc reflectarea în lucrările diferitor diferitor autori,care redau esența acestei formații sub diferite aspect,fiind o temă foarte mediatizată în zilele noastre. Prin acest referat am ca scop sa recunosc elementele componente ale unui sistem monetar;Să înțeleg rolul aurului monetar în evoluția sistemelor monetare;Să înțeleg caracteristicile sistemului monetar actual Republicii Moldova și să mă informez cu privire la relațiile externe ale Republicii Moldova pe plan economic și financiar. Referatul are ca domeniu de certare analiza teoretica a sistemelor monetare naționale și în particular analiza Sistemului Monetar al Republicii Moldova . La elaborarea referatului ,au fost utilizate documente oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei ,legi veridice din Constituția Republicii Moldova,dar deasemenea și o serie de lucrări din literatura de specialitate a diferitor autori naționali ,dar și internaționali privind bazele teoretice și metodologie ale analizei sistemului monetar. Referatul este structurat în 2 capitole ,primul reflectă cadrul general al sistemelor monetare internaționale ,originea ,noțiunea de sistem monetar ,dar și tipurile lor,iar cel de-al 2-lea capitol reflectă cadrul național al sistemului monetar în Republica Moldova și anume apariția, evoluția ,structura și elementele sistemul monetar național al Republicii Moldova. Referatul este destinat oricărui potențial bancher, economist și simplului cititor fiindcă materialul este accesibil,interesant ,dar și refletă adevărul despre sistuația financiară ,bancară și despre relațiile Republicii Moldova cu Fondul Mnetar Internațional , cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare,dar și cu alte organizații internaționale care sunt destinate pentru a juta tările în curs de dezvolatare precum Republica Moldova.

3

CAPITOLUL I: SISTEMUL MONETAR NAȚIONAL : DEFINIRE,CONȚINUL,ROL. 1.1 Originea sistemelor monetare. Pe parcursul aparitiei si dezvoltarii societatii omenesti, de-a lungul unei indelungate perioade istorice, rolul de bani a fost indeplinit, ca echivalent general, de diferite marfuri metale si mai apoi de monedele metalice din metal si argint. Pe masura dezvoltarii vietii economice si sociale, a dezvoltarii si amplificarii productiei si schimbului de marfuri, bunuri si servicii, circulatia monetara a inceput sa fie deservita si de monede fara valoare deplina, batute din metale nepretioase. Moneda şi circulaţia monetară în majoritatea ţărilor s-a constituit istoric, având în primele cinci secole pretutindeni caracter sporadic şi haotic. În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară din Asia Mică, regele Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul sistem monetar naţional: 

stabileşte unităţile şi subunităţile monetare,



fixează pentru fiecare conţinutul de metale nobile,



determină raportul dintre aur şi argint,



bate centralizat moneda,



decide asupra regulilor de emitere şi circulaţie a banilor.

EFECTELE CONSTITUIRII SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL au fost :  centralizarea şi unificarea baterii monedelor;  aprobarea unităţii naţionale unice;  stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3. Mai tarziu, pe masura ce productia de marfuri a devansat productia de metale pretioase, si pe masura ce volumul tranzactiilor comerciale a crescut spectaculos, reclamand si un volum sporit de moneda, de bani in circulatie, au aparut si biletele de banca. Statul a recurs la emiterea biletelor de hartie, la inceput convertibile in metal pretios iar mai apoi, dupa primul razboi mondial si neconvertibile. Pe masura dezvoltarii societatii, statele au elaborat norme si au creat institutii care sa reglementeze, organizeze si supravegheze relatiile monetare. S-au constituit treptat sistemele monetare nationale care reglementau emisiunea, punerea in circulatie si retragerea din circulatie a monedei.

4

1.2 Noțiunea de sistem monetar. Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte reflectare în lucrările diferitor autori, care redau esenţa acestei formaţii sub diferite aspecte. Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume”; Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv”.; Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia naţională reprezintă sitemul monetar”; Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în ţară, consfinţită de legislaţia naţională”; Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen generic pentru ansamblul normelor legale şi instituţiilor care reglementează, organizează, respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice, sociale, financiare şi de credit urmărite de fiecare stat”; Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv; În formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie incluse toate elementele constituente ale acestuia: instrumentarul monetar; cadrul reglementar; structura instituţională. Deci ,sistemul monetar naţional reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor de natură monetară în temeiul reglementărilor juridice sub supravegherea autorităţii monetare publice . ANSAMBLU MĂSURILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR PRIVIND CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL ACTUAL: 

alegerea valutei care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii, de etalon, de echivalent general, prin care se defineşte moneda naţională;



stabilirea unităţii monetare, care, sub o anumită denumire, serveşte ca etalon al valorii; 5



alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monede principale, bani divizionari, bancnote etc.);



reglementarea tipăririi cupiurelor şi baterii monedelor divizionare metalice;



reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare, precum şi a decontărilor fără numerar;



organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului monetar;



stabilirea relaţiilor cu alte sisteme monetare.

1.3 Structura sistemului monetar. Fiecare tara isi stabileste unitatea monetara nationala care indeplineste, in mod suveran, rolul de mijloc legal de plata in cadrul granitelor statului emitent. Privite în evoluție sistemele monetare au avut urmatoarele componente:  unitatea monetara;  etalonul monetar;  modul de emisiune si circulatie a bancnotelor si banilor divizionari si scriptuari.  Unitatea monetara -denumirea unitatii monetare si a subdiviziunilor sale: leu - bani; dolar SUA - centi, euro – centi etc. Prin reglementari internationale (ISO) s-a convenit uniformizarea modului de simbolizare prin trei litere a unitatilor monetare ale statelor lumii, primele doua litere reprezentand denumirea prescurtata a tarii (in limba engleza) si a treia litera, prima litera din denumirea monedei (in limba nationala). De exemplu: ROL - Ro/manian L/eu; USD - U/nited S/tate D/ollar; GDP - G/reate B/ritain P/ound etc.). -structura pe cupiuri si raportul dintre bancnote si bani divizionari. In cadrul fiecarei tari se stabileste o serie valorica a bancnotelor, de exemplu bancnote/cupiuri de 5.000 u.m., 10.000 u.m., 50.000 u.m., 100.000 u.m., fiecare cupiura fiind emisa si pusa in circulatie intr-un numar prestabilit si diferentiat. Astfel, bancnotele de valori mici sunt puse in circulatie intr-un numar mai mare decat bancnotele de valori mari. Similar, intre bancnote si moneda divizionara exista un raport, spre exemplu, moneda divizionara pusa in circulatie nu poate depasi 2% din valoarea bancnotelor. 6

Definirea prin lege a unitatii monetare este un atribut al institutiilor monetare nationale. Aceasta definire s-a realizat direct in functie de etalonul care a fost adoptat ca baza a sistemului monetar, implicand analiza a trei elemente: a.

valoare paritara;

b.

paritate monetara;

c.

curs de schimb (valutar).

a. Valoarea paritara. Fiecare stat stabileste pentru moneda sa o valoare paritara, care reprezinta continutul valoric al acesteia definit prin legea monetara a tarii care emite moneda. Notiunea de valoare paritara presupune un etalon fata de care moneda se raporteaza intr-o relatie fixa sau stabila. Inca de la aparitia sa pana in 1978, valoarea monedei se stabilea in raport cu un etalon monetar. Rolul de etalon monetar a fost indeplinit predominant de metalele pretioase - aurul si/sau argintul, iar mai tarziu (dupa 1920) si de unele valute (lira sterlina, dolarul SUA, francul francez etc.) care se bucurau de o anumita pozitie pe plan international si pentru care statul emitent se angaja oricand sa le converteasca la cerere in metalul pretios in care erau definite. Dupa intrarea in vigoare a amendamentelor aduse statutului FMI, in 1978, valoarea monedelor este definita prin sistemul aranjamentelor valutare. Aranjamentele valutare constituie un ansamblu de masuri pe care fiecare stat membru al FMI il practica cu scopul asigurarii unei evolutii cat mai disciplinate a cursului valutar al monedelor lor. In timp ce definirea valorii unei monede pe baza valorilor paritare presupunea un raport fix sau stabil pe o perioada mai indelungata, in definirea valorii pe baza unui aranjament valutar, locul principal il ocupa evolutia pe piata a cursului valutar al monedelor comparate. b. Paritatea monetara exprima raportul dintre valorile paritare ale doua monede. In functie de etalonul care a stat la baza unitatilor monetare, aceasta a imbracat forma paritatii metalice, valutare si DST. c. Cursul de schimb reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale, exprimat intr-o alta moneda cu care se compara. Ca ordin de marime paritatea monetara este sinonima cu cursul oficial. In conditiile etalonului aur, valorile paritare au fost mentinute multa vreme nemodificate si pe aceasta baza paritatile erau si ele fixe, reflectandu-se in final in fixitatea cursurilor oficiale (paritare). In perioada de aplicare a etalonului aur, comparatia unitatilor monetare se realiza prin raportare la o alta moneda. In cadrul sistemelor monetare actuale cursul de schimb este dat de raportul cerere-oferta de valuta pe piata.  Etalonul monetar Functia de etalon a fost indeplinita la inceput de marfuri obisnuite, pentru ca treptat 7

aceasta pozitie sa fie cucerita de metalele pretioase (aur, argint), locul lor fiind luat apoi de valute si devize. In prezent se afirma un nou tip de etalon, cel al puterii de cumparare. Etalonul monetar a variat de la o tara la alta si de la o perioada la alta, fiind adoptat si dimensionat prin legea monetara a fiecarei tari. In functie de continutul etalonului monetar s-au consacrat mai multe tipuri de sisteme monetare: -

sisteme monetare avand drept etalon metalul monetar, existand sisteme monetare bimetaliste (aur si argint) si monometaliste (aur sau argint);

-

sisteme monetare bazate pe etalonul aur: aur-moneda; aur-lingouri; aur-devize.

-

sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumparare. Rolul de etalon in definirea valorii paritare a unei monede a fost indeplinit, de-a lungul

anilor, de: -

o cantitate de metal (aur, argint);

Sistemele monetare ale statelor aveau la baza, intr-o prima etapa, monometalismul sau bimetalismul. In cazul bimetalismului, valoarea paritara a monedei nationale era definita simultan in doua metale – aur si argint – intre care, de regula, se stabilea un raport fix. Exemplu: dolarul SUA, ca unitate monetara internationala a fost adoptat in 1785 avand la baza sistemul bimetalist aur-argint cu o valoare paritara de 1USD = 1,603 g Au si 1USD = 24,06 g Ag. Cu timpul, marea majoritate a statelor lumii au adoptat monometalismul aur, definindu-si valoarea paritara a monedelor lor in aur. Exemplu: -

evolutia definirii in aur a dolarului SUA: 1 dolar SUA = 1,5 g Au (1900); 0,88671 g Au (1934); 0,818515 g Au (1971); 0,736662 g Au (1973);

-

evolutia definirii in aur a leului: 1 leu = 0,290 g Au (1890); 0,009 g Au (1929); 0,00594 g Au (1947); 0,079346 g Au (1952); 0,148112 g Au (1954).

Ca rezultat al crizei valutar-financiare declansate la inceputul deceniului opt al secolului XX si al modificarii in acest context in anul 1978 a statutului FMI, sistemul definirii valorilor paritare ale monedelor statelor membre ale FMI in aur a fost abandonat. Incepand cu anii ’80, practic toate statele lumii – membre sau nemembre ale FMI – au optat pentru definirea cursului monedelor lor (convertibile sau neconvertibile) pe baza unor metodologii care, in esenta, reflecta fluctuarea generalizata a cursurilor valutare pe plan mondial. -

o valuta (dolar SUA, franc francez, lira sterlina etc.); Schimbarile intervenite in evolutia economiei mondiale, care au avut efecte si asupra 8

sistemelor monetare ale statelor lumii, le-au determinat pe acestea sa-si defineasca valoarea paritara a monedelor lor intr-o valuta apreciata ca stabila (care era definita, de regula, in aur). Principalele valute care au indeplinit acest rol au fost: lira sterlina, francul francez, dolarul american si peseta spaniola. Initial, sistemul a fost practicat de tarile aflate sub dominatie coloniala sau apartinand unor blocuri si zone monetare. Dupa anul 1971, sistemul raportarii la o valuta a imbracat doua forme: -

monedele tarilor apartinand asa-numitei zone a francului francez, care isi au valoarea definita printr-un raport fix fata de acesta si, ulterior, fata de euro;

-

monedele unor tari membre ale FMI, in baza unor aranjamente valutare stabilite in cadrul FMI dupa 1978, care sunt legate in definirea valorii lor de o anumita valuta printr-un raport fix.

-

DST Odata cu crearea DST, unele tari si-au definit valoarea monedei lor in raport cu aceasta

unitate monetara de cont internationala (Birmania: 8,5084 Kyat Birmanez = 1 DST; Vietnam: 2,6636 Dong Vietnamez = 1 DST). Legarea monedelor de DST constituie o practica si in cadrul aranjamentelor valutare ale FMI  Emisiunea si circulatia bancnotelor si banilor divizionari Initial, la emisiunea banilor de hartie, bancile asigurau convertibilitatea acestora in aur, prin preschimbarea la cerere a bancnotelor cu monede-aur, publicul manifestand incredere in mecanismul monetar. Treptat, functionarea mecanismului a cunoscut contradictii intre cantitatea de metal monetar din rezerva bancii de emisiune si cantitatea de moneda de hartie emisa si pusa in circulatie, ceruta de tranzactiile comerciale aflate in ascensiune. Ca urmare, convertibilitatea bancnotelor a fost limitata si lichidata. In actualele conditii, sistemele monetare nu mai cuprind norme si proportii specifice pentru acoperirea metalica a emisiunii de bancnote, dar cuprind reglementari privind relatiile create pe linie de emisiune, norme privind legaturile dintre bancile centrale si cele comerciale. Aceste reglementari prolifereaza si tind sa fie folosite drept instrument de combatere a emisiunii cu caracter excesiv. Absenta mecanismelor de autoreglare a masei monetare in circulatie si deosebita acuitate a proceselor inflationiste in anii 70, au determinat intensificarea si diversificarea formelor de interventie in sfera monetara, atat din partea bancilor centrale, cat si a autoritatilor guvernamentale. De regula, institutia autorizata in acest sens este banca centrala a tarii. Tiparirea 9

bancnotelor se realizeaza de institutii ale statului specializate, in conditii de securitate ridicata. Ea se poate face si in alte tari pentru a se asigura securitatea deplina, un grad tehnic superior de securizare a fiecarei bancnote in parte sau in cazul in care tara respectiva nu are astfel de institutii specializate. Punerea in circulatie cade in sarcina bancii centrale, in functie de nevoile circulatiei monetare determinate in baza indicatorilor economici, financiari, bugetari etc. ai tarii. In acest proces, un rol important il detin bancile comerciale sau alte institutii de credit care se constituie ca verigi importante in punerea in circulatie efectiva a bancnotelor. Retragerea bancnotelor din circulatie se face in mod curent in cazul celor uzate, distruse etc., ca obligatie a bancilor comerciale de a le identifica in procesul platilor cu numerar si de a le transmite bancii centrale. Retragerea din circulatie a bancnotelor poate avea loc si in alte situatii: reforma monetara, schimbarea sistemului de securizare a bancnotelor si inlocuirea lor cu altele noi, modificarea reprezentarii grafice sau valorice etc. Sistemele monetare clasice au cuprins reglementari privind baterea si circulatia monedelor cu sau fara valoare deplina. Cele cu valoare deplina erau batute din aur si argint iar cele fara valoare deplina din zinc, aluminiu ca si din diverse aliaje cu metale nepretioase. Monedele cu valoare intrinseca (deplina) aveau o valoare care corespundea cu valoarea metalului din care erau confectionate. Exemplu daca un dolar SUA avea un continut de 1,5 g aur, moneda de 10 $ cantarea 15 g aur, era o moneda cu valoare integrala. Pentru monedele cu valoare integrala era specifica baterea libera, ceea ce insemna dreptul oricarei persoane de a prezenta la monetaria statului metalul sub forma de lingouri pentru a-l trasforma in aur moneda contra unui comision, stabilit procentual din valoarea aurului monetar. Monetizarea libera, ca si libera tezaurizare, asigurau adaptarea spontana a cantitatii de bani in circulatie la necesitatile economiei. Cheltuielile de monetizare, ca si pierderile de metal pretios prin uzura in timpul circulatiei erau mari, facand ca acest model al organizarii monetare sa nu reprezinte idealul. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cantitatile de metal pretios extras au ramas mult in urma fata de amplificarea schimburilor. Baterea monedelor fara valoare integrala a fost determinata de ratiuni tehnice, de nevoile schimbului. Circulatia monetara are nevoie si de monede de valoare redusa, de monede divizionare. Daca acestea ar fi fost batute din metal pretios, ele ar fi avut dimensiuni foarte mici si ar fi generat costuri mari. Monedele fara valoare integrala nu pot face obiectul baterii libere, ci constituie monopol de stat, aparat cu strictete. Cantitatea de astfel de monede fara valoare deplina, puse in circulatie, trebuia mentinuta la nivel redus. Valoarea acestor monede nu era reprezentata de valoarea metalului din care erau confectionate ci de valoarea aurului pe care-l 10

reprezentau in circulatie. Prin limitarea baterii monedei fara valoare intrinseca se urmarea evitarea scoaterii din circulatie a monedei cu valoare integrala ( de aur si argint ) si a tezaurizarii acestora. Monedele cu valoare deplina au disparut din circulatie odata cu primul razboi mondial. Sistemele banesti contemporane nu mai cuprind ca regula generala reglementari privind monetizarea metalelor pretioase.

Emisiunea si circulatia monedei scripturale se realizeaza in principal prin sistemul bancar. Creatia de moneda scripturala se face sub impulsul agentilor economici non-bancari (firme, populatie si stat) care solicita imprumuturi bancilor sau din initiativa bancilor in sine, prin politica lor de credite. Poate avea ca suport scontarea cambiilor si a biletelor la ordin, achizitia de devize etc. In economiile de azi, multiplicarea masei monetare se datoreaza in principal cresterii monedei scripturale, prin mecanismul acordarii creditelor (loans make deposits). Multiplicarea masei monetare prin credit este franata de obligativitatea constituirii rezervelor minime obligatorii de catre bancile comerciale. Rezervele minime obligatorii reprezinta suma constituita de catre bancile din sistem, sub forma de depozit la Banca Nationala si se calculeaza prin aplicarea unor cote procentuale (Yr) asupra depozitelor in lei si in valuta atrase de bancile comerciale. Ea are rolul de a asigura o lichiditate minima bancilor comerciale pentru acoperirea situatiilor neprevazute. Funcționarea normală a sistemului monetar în condițiile actuale este posibilă grație respectării regulilor cu referință la păstrarea banilor în numerar în casele subiecților economici, inclusiv băncilor comerciale, la formele documentelor de evidență și dare de seamă privind circulația numerarului în cadrul unităților economice, la responsabilitatea persoanelor de răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea monetară centrală pune în acțiune un ansamblu de instrumente și norme, menite să asigure comportamentul regulamentar al tuturor operatorilor cu moneda și instrumentele de plată. Componenta instituţională a sistemelor monetare include următoarele elemente: constituentul;

-

legiuitorul;

-

organizatorul;

-

emitentul;

-

reglementatorul;

11

-

Supraveghetorul

1.4 Tipuri de sisteme monetare. Etalonul monetar reprezintă modalitatea de concretizare a unităţii monetare. În funcţie de etalonul monetar, distingem mai multe tipuri de sisteme monetare, în evoluţia lor: 1. sisteme monetare metaliste, sunt cele care au ca etalon monetar metalul (aur, argint) şi care la rândul lor se împart în: -

sisteme monetare monometaliste, în cazul cărora moneda se defineşte printr-un singur metal, fie aur, fie argint;

-

sisteme monetare bimetaliste, în cazul cărora moneda se defineşte atât în aur cât şi în argint;

2. sisteme monetare bazate pe etalonul combinat aur-devize; 3. sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare.

I. Sistemul monetar bazat pe etalonul argint (silver standard) a fost utilizat de un număr restrâns de ţări, în general ţări mai slab dezvoltate, şi a fost abandonat cel mai târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu două excepţii: Indochina, care l-a menţinut până în 1930 şi China până în 1935. În 1828, Rusia a introdus platina ca etalon monetar, dar a abandonat acest sistem după câţiva ani din cauza rarităţii şi valorii foarte ridicate a metalului.

II. Sistemul monetar bimetalist, sistem introdus în secolul XIX, având ca scop asigurarea unei stabilităţi mai bune a monedei; a fost adoptat de Anglia în 1716, S.U.A. în 1792 şi apoi celelalte ţări europene, Franţa, Belgia, Italia, Grecia, chiar şi România în 1867. Unitatea monetară se defineşte atât în aur cât şi în argint, de exemplu în România (1867) leul era definit ca 0,3226 grame aur cu titlu de 900‰ şi 5 grame argint cu titlu de 835‰.Pe piaţă circulau simultan monede de aur şi monede de argint iar emisiunea lor era liberă. După modul de stabilire a raportului de valoare între cele două monede de aur şi de argint deosebim 2 tipuri de bimetalism: a)

bimetalism integral;

b)

bimetalism paralel;

c)

bimetalism parţial.

12

a). În varianta bimetalismului integral, raportul de valoare între cele două monede era fix, stabilit de stat prin lege. De exemplu, în România raportul de valoare între cele două monede era de 1 la 14,38. Acest tip de bimetalism avea dezavantajul că odată cu schimbarea raportului de valoare (comercial) între cele două metale pe piaţă, moneda de aur era tezaurizată şi ieşea din circulaţie; de exemplu, dacă în România raportul între cele două metale pe piaţă devenea 1 la 20, deţinătorii de monede de aur schimbau aceste monede pe lingouri de aur, lingourile de aur pe lingouri de argint (la un raport de 1 la 20), iar lingourile de argint erau transformate pe monede de argint şi se obţinea o cantitate mai mare de monedă decât dacă s-ar fi schimbat monedele de aur direct pe monedele de argint. Acest fenomen are caracter legic, lege care a fost formulată astfel: „moneda rea alungă pe cea bună” de către T. Gresham, întemeietorul Băncii Angliei. Dezavantajul manifestat prin dispariţia monedelor de aur din circulaţie a determinat renunţarea la bimetalismul în varianta monedei duble spre sfârşitul secolului XIX. b) În varianta bimetalismului paralel, raportul de valoare între cele două monede de aur şi argint se stabilea liber pe piaţă fără intervenţia statului în funcţie de raportul de valoare dintre cele două metale. Una din ţările care au aplicat cu succes acest sistem a fost Germania. c) În varianta bimetalismului parţial, moneda de aur era considerată moneda etalon, conform raportului de valoare aur-argint stabilit de stat prin lege. Moneda de aur era emisă nelimitat având putere circulatorie deplină, în timp ce moneda de argint era doar monedă divizionară, emisă limitat, cu valoare şi putere de cumpărare mai mică. III. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur cunoaşte două forme: a)

etalonul aur-monedă (gold specie standard);

b)

etalonul aur-lingouri (gold bullion standard).

a). Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă (gold specie standard)reprezintă forma clasică a monometalismului; a fost adoptat de Anglia în 1816, apoi de celelalte ţări europene spre sfârşitul secolului XIX şi S.U.A. în 1900. Are următoarele caracteristici: - unitatea monetară era definită printr-o cantitate de aur precis determinată; - baterea monedelor era liberă, adică deţinătorii de metal se puteau prezenta la monetăria statului putând cere preschimbarea nelimitată a metalului în monedă; - în circulaţie se găseau monede de aur şi bancnote convertibile nelimitat în aur; - aurul era mijlocul de plată internaţional, astfel încât masa monetară în fiecare stat era 13

direct influenţată de mişcările internaţionale ale metalului, iar reglementarea unui eventual deficit se realiza prin transferul aurului de pe o piaţă pe alta. Funcţiile aurului erau de: confecţionare a monedei, acoperire a monedei, convertibilitatea bancnotei, bani universali. Acest tip de sistem a fost abandonat de majoritatea ţărilor în jurul anului 1914, cu excepţia S.U.A. care l-a menţinut până în 1933, din cauză că acestea nu mai deţineau cantităţile de aur prin care să asigure convertibilitatea bancnotei. Avantajele incontestabile ale acestui tip de sistem sunt: stabilitatea preţurilor şi stabilitatea cursurilor de schimb (determinate de reglarea spontană a cantităţii de bani în circulaţie), avantaje recunoscute chiar şi de adversarii monometalismului cum a fost Keynes. Aceste avantaje au făcut ca şi în secolul XX să apară adepţi ai definirii metalice a monedei, între care şi profesorul american de origine română Anghel Rugină.

b). Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri ( gold bullion standard)a reprezentat o încercare de salvare a monometalismului aur, reprezentând de fapt o limitare a acestuia. A fost utilizat o perioadă scurtă de timp după primul război mondial, a fost puternic afectat şi s-a destrămat din cauza crizei din `29 -`33.

Caracteristicile acestui tip de sistem erau: - unitatea monetară era legal definită printr-o anumită cantitate de aur; - convertibilitatea bancnotei era limitată la suma necesară procurării unui întreg lingou de aur, care avea 400 de uncii sau 12,414 kg aur. Datorită acestei convertibilităţi limitate, etalonul aur lingouri a primit numele de „etalon aristocratic”; doar deţinătorii de sume importante puteau transforma bancnotele în aur (un lingou de aur valora aproximativ 1.557 lire sterline în Anglia, aproximativ 215.000 franci francezi în Franţa); - în circulaţie nu se mai găseau monede de aur, ci doar bancnote convertibile în aur; acoperirea bancnotelor în aur monetar era maxim 40%; - aurul servea ca mijloc de plată internaţional atunci când transferul său era mai avantajos decât transferul devizelor. Funcţiile aurului erau: acoperirea bancnotei, convertibilitate limitată a bancnotei, bani universali. Acest tip de sistem a funcţionat o perioadă relativ scurtă, a fost puternic afectat şi s-a destrămat din cauza crizei din `29-`33. 14

IV. Sistemul monetar bazat pe etalonul combinat aur-devize (gold exchange standard) a fost adoptat pentru prima dată ca sistem naţional în urma Conferinţei Monetare din 1922 de la Geneva şi ca sistem monetar internaţional în urma Conferinţei Monetare şi Financiare din 1944 de la Bretton-Woods. Acest sistem este caracterizat prin: - definirea unităţii monetare printr-o anumită cantitate de aur însă, în paralel cu această definire, ţările îşi defineau moneda şi într-o altă valută mai puternică (dolar); - în circulaţie se găseau bancnote convertibile în valută sau bancnote neconvertibile în valută; dolarul rămâne singura monedă convertibilă în aur; - convertibilitatea în aur a monedelor principalelor puteri economice ale vremii a permis acestora sa-şi impună monedele naţionale ca monede de rezervă (devize). Este vorba de S.U.A., Anglia etc; de exemplu, în anul 1913, rezervele de lire sterline ale Băncii Angliei erau de trei ori mai mari decât stocurile de aur. Aurul mai asigura doar acoperirea bancnotei şi convertibilitatea în aur pentru câteva monede naţionale (până în 1944) iar după această dată doar dolarul rămâne convertibil în aur. Acest tip de sistem a funcţionat până în `71-`76 când toate ţările au trecut la sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumpărare. V. Sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumpărare sau sistem monetar fără etalon a luat fiinţă în urma Conferinţei Monetare de la Kingston (Jamaica) şi prezintă următoarele caracteristici: - unitatea monetară nu mai este definită în aur, fiind definită doar faţă de altă valută sau faţă de o monedă coş (DST); - în circulaţie se găsesc bancnote convertibile în valută sau bancnote neconvertibile în valută; - moneda în circulaţie, pe plan naţional şi internaţional, nu are o valoare fixată de drept, ci are drept corespondent un etalon format prin contribuţia bunurilor şi serviciilor create în cadrul fiecărei ţări; din acest motiv, etalonul a devenit o noţiune abstractă, imposibil de vizualizat, iar metodele de determinare a cursurilor de schimb se bazează pe indicii de preţ[1]. Puterea de cumpărare exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată cu o unitate monetară. Cuantificarea etalonului putere de cumpărare se realizează prin calculul indicelui preţurilor de consum. La rândul său, indicele de preţ exprimă valoarea unui coş de bunuri şi servicii, reprezentativ pentru populaţie, mai exact, raportul între valoarea coşului exprimat în preţurile anului curent şi valoarea coşului exprimat în preţurile anului precedent (de bază). 15

Compararea indicilor preţurilor de consum pentru două ţări diferite conduce la determinarea parităţii puterii de cumpărare, care la rândul său indică nivelul orientativ al cursului de schimb dintre monedele celor două ţări. Cursul de schimb, reprezentând puterea de cumpărare pe plan extern a unei monede este însă influenţat şi de alţi factori: politica monetară, politica bugetară, balanţa de plăţi concretizată în cererea şi oferta de valută pe piaţă etc.

16

CAPITOLUL II : SISTEMUL MONETAR AL REPUBLICII MOLDOV:INSTITUIRE ȘI EVOLUȚIE. 2.1 Originea și evoluția sistemului monetar al Republicii Moldova. Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului monetar naţional s-au conturat după obţinerea de către R. Moldova a independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această Lege a fost stabilită unitatea monetară naţională a R. Moldova - leul moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu moldovenesc este egal cu 100 bani. Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În această zi cursul valutar a fost stabilit de 3,8 lei pentru $1. Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi banii din conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru un leu. La 11 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională de stat a Moldovei, iar la 12 iunie 1991 Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară. Sistemul monetar contemporan al Republicii Moldova a apărut în noiembrie 1993, odată cu introducerea în rotaţie aunităţii monetare naţionale. Cadrul instituţional al acestui sistem a apărut în 1991, odată cu aprobarea de către Parlament alegilor “ Cu privire la Banca Naţională de Stat a Republicii Moldova” şi “Cu privire la bănci şi activitate bancară”. În baza acestor legi în 1991, în a doua jumătate a anului, a fost creat un sistem bancar din două niveluri: 

Banca Naţională a Republicii Moldova;



Bănci Comerciale.

La sfârşitul anului 1995 – începutul anului 1996 Parlamentul a aprobat două legi noi, care au înlocuit legile bancaredin 1991: “Legea cu privire la Banca Naţională a Republicii Moldova” şi “Legea cu privire la instituţiile financiare”. Aceste legi au determinat bazele juridice ale sistemului monetar, precum şi funcţiile BNM în organizarea circulaţieimonetare şi a sistemului monetar. Totodată aceste legi reglementează într-o măsură mai mare, faţă de legile precedente,organizarea şi efectuarea rotaţiei monetare.Scara preţurilor în Republica Moldova s-a stabilit stihiinic (spontan, neorganizat, ne controlat), mijloacele băneşti seemit în rotaţie de Banca Naţională în baza operaţiilor de credit ale acesteia.Politica monetară, valutară şi creditară se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul.

17

Sistemul monetar al R.M are următoare elemente : 1.unitatea monetară – leul – este singura unitate monetară legală pe teritoriu RM 2.mecanismul de emisiune – dreptul de emisiune a monedei efective, organizarea circulaţiei monetare şiretragerea monedei este un atribut al BNM . 3.modul de asigurare – leul este asigurat cu toate activele BNM, inclusiv cu aur, HVS; rezervelebăncilor comerciale . 4.structura masei monetare – în circuit sunt bancnote şi monede metalice, care au o putere legală 5.mecanismul reglementării monetar-creditare . 6.modul de stabilire a cursului valutar – raportul dintre şeu şi moneda străină se detrmină zilniccursul valutar official.

2.2 Fundmentul sistemului bancar al Republicii Moldova. Banca Naţională a Moldovei (BNM) a fost înfiinţată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova la 4 iunie 1991, cu desemnarea guvernatorului - Leonid Talmaci. Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Moldovei este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. BNM are următoarele atribuţii de bază: 

stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;



activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;



licenţierea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;



supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare;



emisiunea monedei naţionale;



stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al monedei naţionale;



păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare ale statului;



întocmirea balanţei de plăţi a statului;



reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a. Banca Naţională a Moldovei are un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova. Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste. Astfel s-a reuşit stoparea inflaţiei galopante de la începutul anilor 90. 18

În anul 1995, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi Legea instituţiilor financiare. Conform primei legi, BNM este independentă în exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege are drept scop crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest sistem şi protejarea intereselor deponenţilor. Începând cu anul 1998, Banca Naţională a renunţat la practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa valutară şi a procedat la determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate a cursurilor de cumparare şi vînzare a dolarului SUA contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi intrabancară. Acest fapt a permis descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu practicile ţărilor dezvoltate. Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare pentru menţinerea stabilităţii financiare a acestora, în iulie 2004, a fost înfiinţat sistemul de garantare a depozitelor, prin lansarea activităţii Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Statutul legal al acestui Fond îi asigură independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă. La sistemul de garantare a depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile licenţiate de Banca Naţională a Moldovei. Mijloacele destinate pentru garantarea depozitelor se acumulează din contribuţiile băncilor. De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006, Banca Naţională a Moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăţi interbancare (SAPI). Acesta este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real destinat procesării plăţilor urgente şi de mare valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăţilor de mică valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăţi, care a creat premise importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără numerar în ţară. Începând cu 6 noiembrie 2009, Banca Naţională a Moldovei îşi desfăşoară activitatea sub conducerea guvernatorului Dorin Drăguţanu, numit în funcţie la data respectivă prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 56-XIII. La sfârşitul anului 2009, Consiliul de administraţie al BNM a adoptat Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 2010-2012. Pe parcursul anilor 20102012, BNM a creat premise pentru consolidarea cadrului de politică monetară specific regimului de ţintire directă a inflaţiei din perspectiva diminuării treptate a ratei anuale a inflaţiei. Flexibilitatea cursului de schimb al monedei naţionale a permis adaptarea mai uşoară a economiei naţionale la şocurile interne şi externe. Conduita consecventă, previzibilă şi transparentă a politicii monetare a sporit credibilitatea Băncii Naţionale. 19

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, în cadrul şedinţei din 27 decembrie 2012, a aprobat Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pe termen mediu. Acest document reprezintă o continuare a Strategiei politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 2010-2012 şi cuprinde direcţiile strategice de activitate ale autorităţii monetare pe termen mediu, orientate spre atingerea obiectivului fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor. Noua Strategie a Politicii Monetare a BNM pe termen mediu prevede menţinerea obiectivului cantitativ al inflaţiei la nivelul de 5.0 la sută cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale, fiind considerat nivelul optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova pe termen mediu. Pe termen lung se anticipează configurarea unor condiţii macroeconomice şi monetare propice pentru scăderea nivelului durabil al ritmului creşterii preţurilor, astfel încât BNM va diminua treptat ţinta inflaţiei pentru o mai bună ancorare a aşteptărilor inflaţioniste. Atingerea ţintei de 5.0 la sută anual va fi realizată prin utilizarea instrumentului principal de politică monetară - operaţiunile de piaţă deschisă. În acelaşi timp, BNM va utiliza şi instrumentele auxiliare de politică monetară, facilităţile permanente, norma rezervelor obligatorii, precum şi în anumite condiţii intervenţiile pe piaţa valutară. Aceste instrumente au un impact direct asupra nivelului ratelor dobânzilor nominale pe termen scurt pe piaţa monetară. Banca Naţională va menţine regimul de flotare gestionată a cursului de schimb fără a avea o ţintă prestabilită a cursului de schimb valutar al leului moldovenesc. În scopul atingerii ţintei inflaţiei, condiţiile pe piaţa monetară vor continua a fi dirijate de BNM prin stabilirea de către Consiliul de administraţie al BNM a indicatorului principal pentru piaţa monetară interbancară pe termen scurt – rata de bază. În anul 2010, a fost îmbunătăţit substanţial cadrul legal ce reglementează activitatea băncilor. Au fost aprobate modificări şi completări la Legea instituţiilor financiare nr.550 din 21.07.1995 şi Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575 din 26.12.2003. În principal, modificările în cauză au ca scop fortificarea posibilităţilor de rezolvare a problemelor băncilor aflate în dificultate prin instituirea unui nou instrument de supraveghere a băncilor - administrarea specială. Aceasta reprezintă un regim provizoriu ce constă în realizarede către o persoană desemnată de Banca Naţională a unor măsuri administrative, financiare,juridice şi organizatorice menite să determine condiţiile optime pentru conservarea valoriiactivelor, eliminarea deficienţelor în administrarea băncii şi a patrimoniului ei, încasarea creanţelor, stabilirea posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare 20

sau de lichidare a băncii. Suplimentar, modificările operate creează condiţii legale pentru sporirea eficienţei procesului de lichidare a băncilor insolvabile şi onorarea creanţelor deponenţilor. În acest scop, se prevede reducerea termenelor de stabilire a datoriilor băncii insolvabile faţă de persoanele fizice, aferente depozitelor, şi de începere a plaţii de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a compensaţiilor pentru depozitele garantate indisponibile. În vederea minimizării riscurilor aferente activităţii sistemului financiar ca urmare a impactului crizei financiare globale din anul 2008, precum şi în scopul realizării unor acţiuni prompte în caz de şocuri financiare extraordinare, la 2 iunie 2010, Guvernul Republicii Moldova a aprobat crearea Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară. În componenţa acestuia au intrat reprezentanţi cu putere de decizie ai autorităţilor publice implicate în gestionarea situaţiilor de criză, inclusiv Guvernatorul BNM. Atribuţiile acestui Comitet sunt axate pe gestionarea crizelor financiare, elaborarea propunerilor referitor la politicile şi măsurile destinate protejării depozitelor, capitalizarea şi recapitalizarea băncilor, restabilirea încrederii în securitatea sistemului bancar ş.a. Obligaţiile şi responsabilităţile autorităţilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză sunt prevăzute înMemorandumul de înţelegere privind menţinerea stabilităţii financiare, semnat de către membrii Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară la 28 februarie 2011.

2.3 Relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI și BERD . Relația Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional (FMI): Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o organizaţie internaţională care are obiectivul de a promova cooperarea monetară internaţională, de a înlesni expansiunea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, precum şi de a promova stabilitatea valutară. Republica Moldova a acceptat Statutul FMI prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1107 din 28 iulie 1992, iar la 12 august 1992 a devenit membru al FMI. BNM, în calitatea sa de agenţie fiscală a Republicii Moldova în cadrul FMI, este împuternicită să efectueze, în numele Republicii Moldova, toate operaţiunile şi tranzacţiile autorizate conform Statutului FMI. În cadrul FMI, Republica Moldova face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croația, Georgia, Israel, Luxemburg, Republica Macedonia, Muntenegru, Olanda, România şi Ucraina. Poziția de guvernator al Republicii Moldova în cadrul Consiliului de Guvernatori al FMI este deținută de către dl Sergiu Cioclea, Guvernatorul BNM, iar cea de guvernator supleant – de către 21

dl Vladimir Munteanu, prim-viceguvernator al BNM. Cota actuală a Republicii Moldova la FMI constituie 172.5 milioane Drepturi Speciale de Tragere (DST), ceea ce reprezintă 0.04 la sută din capitalul FMI. Această cotă a intrat în vigoare la 17 februarie 2016 după ce Republica Moldova și-a majorat cota sa anterioară de 123.2 milioane DST. Majorarea respectivă s-a produs în contextul a 2 reforme importante inițiate de FMI în anul 2010 – Cea de-a Paisprezecea Revizuire Generală a Cotelor și Reforma Consiliului Executiv al FMI. În rezultatul implementării reformelor menționate, capitalul FMI a fost dublat (de la 238.5 miliarde DST la 477 miliarde DST), cotele țărilor membre au fost ajustate pentru a reflecta mai exact poziția acestora în economia globală, iar Consiliul Executiv al FMI a devenit mai reprezentativ. Țara noastră și-a exprimat susținerea pentru aceste reforme prin adoptarea Legii nr. 109 din 11 mai 2012 cu privire la majorarea sumei de subscripție a Republicii Moldova la Fondul Monetar International și a Legii nr. 118 din 24 mai 2012 pentru acceptarea Amendamentului la Statutul Fondului Monetar International privind reforma Consiliului Executiv. Pe 30 iunie 1995 Moldova a acceptat prevederile Articolului VIII al Statutului FMI. Prin aceasta, Republica Moldova se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea / consultarea FMI. Din momentul aderării la FMI, Republica Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor şi anume: Mecanismul de finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale (STF), Acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare extinsă (EFF) şi Mecanismele de reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) - din 2009 numite Mecanisme de creditare lărgită (ECF). Anual FMI acordă Republicii Moldova consultări în domeniul politicii economice şi financiare, conform prevederilor Articolului IV al Statutului FMI, care reglementează relaţiile de cooperare dintre ţările membre şi FMI. BNM este un participant activ în cadrul Standardului Special de Diseminare a Datelor (SDDS), la care a aderat în luna mai 2006 şi prin intermediul căruia, în mod periodic, sînt puse la dispoziţia publicului date privind indicatorii economici, financiari şi socio-demografici în scopul asigurării transparenţei politicilor şi performanţelor macroeconomice ale ţării. Urmare consecinţelor crizei financiare, FMI a extins proiectul cu privire la indicatorii financiari 22

de stabilitate Financial Soundness Indicators (FSI), lansînd invitaţia de participare la proiectul nominalizat mai multor ţări, printre care şi Republicii Moldova. Astfel, BNM a fost desemnată instituţia responsabilă de compilarea informaţiei aferente FSI şi transmiterea acesteia FMI. Obiectivul de bază al FSI este de a promova analiza macroprudenţială şi de a evalua punctele forte şi vulnerabilităţile sistemelor financiare. În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile relevante pentru activitatea FMI, Republica Moldova a participat la diverse programe, inclusiv: 

Programul FMI şi al Băncii Mondiale (din 2004) de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program - FSAP), fiind actualizat în 2007 și în 2014.



ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii FMI au realizat în iulie 2005 o evaluare a calităţii statisticilor macroeconomice elaborate în Republica Moldova. FMI a acordat Republicii Moldova asistenţă tehnică într-un şir de sectoare, inclusiv în cel al politicii monetare/organizării băncii centrale, sistemului de raportare monetară, supravegherii bancare etc. Relaţia Republicii Moldova cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) este o organizație internațională, care activează în baza Acordului de constituire întocmit la 29 mai 1990 la Paris, intrat în vigoare la 28 martie 1991. Obiectivul BERD este de a susține dezvoltarea economică a țărilor din centrul și estul Europei, sudul și estul Mării Mediterane și Asia Centrală, precum și extinderea principiilor economiei de piață, promovarea inițiativei private și antreprenoriale și aplicarea principiilor democrației pluraliste. Republica Moldova a devenit membră a BERD la 5 mai 1992. În prezent, capitalul subscris de Republica Moldova constituie 30,01 milioane euro. Organul de conducere al BERD este Consiliul Guvernatorilor, care este alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre. Guvernator din partea Republicii Moldova este ministrul economiei, iar poziția de guvernator supleant este deținută de Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei. Republica Moldova face parte din aceeași constituență cu Elveția, Liechtenstein, Muntenegru, Serbia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan. Republica Moldova a beneficiat și continuă să beneficieze de sprijin financiar din partea BERD, acordat în cadrul diverselor proiecte derulate cu țara noastră. Cea mai mare parte a acestor proiecte este direcționată către sectorul privat. 23

Ultima strategie de țară pentru Republica Moldova, aprobată de Consiliul Directorilor BERD la 30 aprilie 2014, stabilește câteva priorități strategice, printre care este și crearea condițiilor necesare pentru a sprijini dezvoltarea sectorului privat. Pentru realizarea acestei priorități, BERD acordă o atenție sporită procesului de îmbunătățire a guvernanței corporative și a transparenței în sectorul bancar și, în acest sens, menține o cooperare activă cu autoritățile relevante ale Republicii Moldova. Banca Națională a Moldovei și Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Centrală şi de Est (BSCE) Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Centrală şi de Est este o organizaţie regională, fără personalitate juridică, care promovează cooperarea dintre instituţiile de supraveghere bancară ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Banca Naţională a Moldovei a devenit membră a BSCEE din luna iunie 1996, în urma semnării Acordului privind regulile de organizare şi dirijare ale Grupului BSCEE (cu modificările şi completările ulterioare). Calitatea de membră a Grupului BSCEE permite Băncii Naţionale a Moldovei să participe la schimbul de experienţă între membrii grupului, la procesul de perfecţionare profesională continuă a personalului său, la elaborarea noilor standarde, precum şi să beneficieze de asistenţă metodologică în domeniul reglementării prudenţiale a băncilor. Colaborarea în cadrul BSCEE facilitează creşterea competitivităţii sectorului bancar autohton, capacitatea acestuia de a atrage investiţii, inclusiv străine şi ca urmare sporirea capacităţii băncilor de a satisface cerinţele diferitelor ramuri ale economiei în servicii bancare.

24

Concluzii și Recomandări Caracterul complex al monedei a făcut necesară instituirea ,încă de la apariția acesteia ,a unor organisme abilitate cu atribuții în domeniul reglementării emisiunii și al circulației lor.Astfel statele au elaborate norme si au creat instituți prin care să reglementeze ,să organizeze și să supravegheze relațiile monetare,in prezent acest mod de organizare și reglementare a emisiunii și circulației monedei în cadul unui spațiu național ,regional sau mondial poartă denumirea de sistem monetar. În baza investigațiilor efectuate referitor la sistemul monetar național al Republicii Moldova am ajuns la formularea următoarelor concluzii: 1. Complexitatea fenomenului monetar ,precum și efectele pe care le induce acestea în viața economic și social a țărilor lumii a constituit și constituie și în prezent subiectul multor controverse și dispute. 2. Politica monetară a fiecărui stat ,determinată de condițiile generale de dezvoltare ale acestuia,necesită existența unui sistem monetar unic,cu scopul de a asigura stabilitatea și elasticitatea sistemelor monetare. 3. Principala instituţie responsabilă în organizarea şi reglementarea Sistemului Monetar al Republicii Moldova este Banca Naţională a Moldovei. În cadrul Sistemului Monetar Naţional, Banca Naţională a Moldovei anual elaborează şi implementează politica monetară şi valutară orientată spre asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un sistem monetar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului. 4. Din 1991 şi pînă în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste. În corespondență cu relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI,BERD și BSCE aș avea următoarele recomandări : 1. Moldova este un stat care nu stă tocmai bine după gradul de îndatorare, presiunea de plată pentru generațiile viitoare fiind destul de semnificativă,astfel atît Guvernul cît și cei care irosesc grandurile de peste hotare ar trebui să fie extreme de precauți pentru că întrun final toate aceste datorii vor trebui reîntoarse . 25

Bibliografie I.Acte normative şi reglementorii. 1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1995. – Nr. 56-57/624. 2. 2.Legea Republicii Moldova cu privire la instituţiile financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1996. - Nr. ½

3. Legea Republicii Moldova cu privire la bani nr.1232-XII din 15.12.1992. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3/51 din 30.03.1993. II.Lucrări științifice. 1. Mihai Gîrlea . Monedă și Credit . 2. Lupu Constantin ,Mantaluță Aliona , Monedă și Credit ,suport de curs ,USEM ,2015 3. Oleg Stratulat ,Monedă și Credit ,Editura ASEM.

III.Surse online.

1. www.bnm.md 2. www.imf.md 3. http://www.ebrd.com/moldova.html

26