Lucrare de Licenta Sindromul Intestinului Iritabil [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”CAROL DAVILA” BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL 5 DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR: CANDIDAT:

BUCUREȘTI AUGUST 2018

ÎNGRIJIRE PACIENTULUI CU COLONUL IRITABIL

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………..1 CAPITOLUL 1. Anatomia şi fiziologia colonului Subcapitolul 1.1 Noţiuni de anatomie………………...…………………………………...3 1.1.1 Noţiuni introductive despre intestinul gros………………………………………….3 1.1.2 Colonul………………………………………………………………………………4 1.1.3 Straturile colonului…………………………………………………………………..6 1.1.4 Vascularizarea……………………………………………………………………….8 1.1.5 Inervatia…………………………………………………………………………….11 Subcapitolul 1.2 Noţiuni de fiziologie……………………………………………...……12 CAPITOLUL 2. Noţiuni despre sindromul de colon iritabil Subcapitolul 2.1 Definiţia bolii…………………………………………………………..19 Subcapitolul 2.2 Cauzele, etiologia………………………………………………………23 CAPITOLUL 3. Ingrijiri acordate pacientului cu colon iritabil Subcapitolul 3.1 Ingrijiri autonome………………………………………………………26 Subcapitolul 3.2 Ingrijiri delegate……………………………………………...…...……31 Subcapitolul 3.3 Educatia pentru sanatate a pacientului cu colon iritabil………………..32 CAPITOLUL 4. Studii de caz Cazul 1…………………………………………………………………………………...36 Cazul 2………………………………………………………...…………………………41 Cazul 3……………………………………………………………………………...……47 Concluzii…………………………………...……………………………………………53 Bibliografie……………………………………..……………………………………….55

ARGUMENT

Am ales această temă întrucât am considerat că este important să abordez un subiect de multe ori întâlnit în zilele noastre. Actualitatea temei este dată de necesitatea analizării afecţiunii colonului iritabil, în contextul dezvoltării tot mai accentuate a bolilor digestive în prezent. Sindromul colonului iritabil este o afecțiune care afectează colonul. Aceasta implică probleme cu motilitatea (mișcarea alimentelor digerate prin intestine) și sensibilitatea (modul în care creierul interpretează semnalele din nervii intestinali), ducând la dureri abdominale, modificări ale tiparelor intestinale și alte simptome. Deși deseori perturbatoare, dureroase și jenante, poate fi un confort a ști că aceasta afectiune nu pune viața în pericol și nici nu duce la cancer sau alte boli mai grave. Cauza exactă a colonului iritabil nu este cunoscută, însă se crede că poate fi cauzată de mai mulți factori. La unii pacienți, aceasta poate fi legată de o infecție anterioară sau de un eveniment care perturbă funcționarea normală a intestinelor. Este obișnuit ca oamenii să dezvolte colon iritabil după o infecție gastrointestinală, toxiinfectie alimentară, diaree, intervenții chirurgicale, o schimbare în dietă sau utilizarea de antibiotice sau medicamente noi. În alte cazuri, un dezechilibru al bacteriilor intestinale sau o modificare a nivelului hormonal al organismului, semnalizarea imună în peretele intestinal sau neurotransmițătorii (substanțele chimice din creier) pot, de asemenea, să conducă la dezvoltarea colonului iritabil. În prezent, există un mare interes în posibilele modificări ale numărului sau tipului de bacterii din intestin, dar rolul exact pe care îl poate juca acest lucru în sindromul colonului iritabil nu este încă cunoscut. Fiziopatologia colonului iritabil este puțin înțeleasă și se consideră că reprezintă o interacțiune complexă între microbiota intestinală, inflamația de grad scăzut, funcția de barieră mucoasă afectată, hipersensibilitatea viscerală, motilitatea intestinului și modificări ale axei intestinului-creierului. La oricare pacient individual, unul sau mai mulți dintre acești factori pot interacționa pentru a genera simptome. Deși până la 50% dintre pacienți raportează exacerbarea postprandială a simptomelor, puține studii au evaluat critic rolul dietei în colonul iritabil. În plus, deși mulți pacienți cu aceasta afectiune adoptă oricare dintre aceste modificări ale dietei în încercarea de a atenua simptomele lor, au existat până în prezent puține baze științifice pentru orice recomandare dietetică în sindromul colonului iritabil. Această revizuire analizează contribuția dietei la fiziopatologia și simptomele colonului iritabil. Înainte de a discuta rolurile potențiale ale alergiilor alimentare și intoleranței in colonul iritabil, rolul potențial al răspunsului fiziologic la alimente trebuie abordat. Toate

procesele fiziologice din intestin, inclusiv motilitatea, secreția și fluxul sanguin, răspund la aportul de alimente sau la anticiparea acestora, pentru a maximiza digestia și absorbția. Atât nervii, cât și elementele hormonale contribuie la aceste răspunsuri. Semnalele de-a lungul axei intestin-creier pot iniția, perpetua sau modula răspunsul la alimente. Alți factori, inclusiv răspunsurile imune mucoase și chiar microbiota intestinului, pot participa la această interacțiune bidirecțională. Sistemul nervos central comunică cu sistemul nervos enteric prin ramurile simpatice și parasimpatice ale sistemului nervos autonom. Anticiparea și / sau ingestia alimentelor stimulează sistemul nervos autonom, conducând la astfel de răspunsuri fiziologice bine descrise precum faza cefalică a secreției de acid gastric, relaxarea receptivă a musculaturii în tractul gastro-intestinal superior și răspunsul gastrocolonic. Având în vedere localizarea frecventă a durerii colonului la nivelul cvadrantului inferior stâng și a proeminenței postprandiului, răspunsul gastrocolonic a fost o țintă timpurie a investigației în sindromul colonului iritabil. Nu numai că pacienții cu colon iritabil au prezentat un răspuns gastrocolonic exagerat, dar și reacțiile exagerate la ingestia de alimente au fost demonstrate și în intestinul subțire și chiar în veziculele biliare. Este interesant, prin urmare, că modificările sistemului nervos autonom au fost raportate la pacienții cu colon iritabil, constatările cele mai constante fiind creșterea activității sistemului nervos simpatic. Modificările activității sistemului nervos parasimpatic au fost mai puțin consecvente și, deși răspunsurile au variat, au fost observate mai frecvent răspunsuri parasimpatice la pacienții cu colon iritabil comparativ cu persoanele sănătoase.

CAPITOLUL 1. Anatomia şi fiziologia colonului

Subcapitolul 1.1 Noţiuni de anatomie 1.1.1 Noţiuni introductive despre intestinul gros Intestinul gros se extinde de la capătul ileusului până la anus. Este de aproximativ 1,5 metri lungime, reprezentând o cincime din întreaga întindere a canalului intestinal. Calibrul său este cel mai mare la începutul său, la cec și se diminuează treptat până la nivelul rectului, unde există o dilatare de dimensiuni considerabile chiar deasupra canalului anal. Acesta diferă de intestinul subțire prin calibrul său mai mare, poziția sa mai fixă, forma saculată și posesia anumitor apendice la stratul exterior al acestuia, anexele epiploice. Mai mult, fibrele sale musculare longitudinale nu formează un strat continuu în jurul intestinului, ci sunt dispuse în trei benzi longitudinale sau tenii. În intestinul gros, în cursul său, descrie un arc care înconjoară convoluțiile intestinului subțire. Începe în regiunea iliacă dreaptă, într-o parte dilată numita cec.

Fig.1. Anatomia lui Gray, pag 311

Se înalță prin regiunile lombare și hipocondriale la suprafața ficatului; aici se face o îndoire, flexiunea colică dreaptă, spre stânga și trece transversal peste abdomen, pe limitele regiunilor epigastrice și ombilicale, în regiunea hipocondrială stângă; apoi se îndoaie din nou, flexiunea colică stângă și coboară prin regiunile lombare și iliac stângi în pelvis, unde formează o îndoire numită flexiune sigmoidală; de aici se continuă de-a lungul peretelui

posterior al bazinului până la anus. Intestinul gros este împărțit în cec, colon, rect și canalul anal. 1.1.2 Colonul Colonul este împărțit în patru părți: ascendent, transvers, descendent și sigmoid. Colonul ascendent este mai mic în calibru decât cecul, pe care îl continuă. Acesta este localizat de la începutul său la cec, vizavi de supapa colică, până la suprafața lobului drept al ficatului, pe partea dreaptă a vezicii biliare, unde se află într-o depresiune superficială, impresia colică; aici se îndoaie brusc înainte și spre stânga, formând flexia dreaptă a colicilor (hepatic). Acesta este reținut în contact cu peretele posterior al abdomenului de către peritoneu, care acoperă suprafața sa anterioară și laturile sale, suprafața posterioară fiind legată prin ţesutul cu Iliacus, Quadratus lumborum, originea aponeurotică a Transversus abdominis și cu partea inferioară și laterală a rinichiului drept. Uneori, peritoneul îl acoperă complet și formează un mezocolon distinct, dar îngust. Colonul descendent trece în jos prin regiunile hipocondriene stângi și lombare de-a lungul marginii laterale a rinichiului stâng. La capătul inferior al rinichiului se întoarce spre mediul lateral al psoasului și apoi coboară, în unghiul dintre psoas și quadratus lumborum, până la creasta iliului, unde se termină în osul iliac. Peritoneul acoperă suprafața anterioară și laturile sale, în timp ce suprafața să posterioară este legată prin țesut alveolar cu partea inferioară și laterală stânga rinichiului. Este mai mic în calibru și mai adânc plasat decât colonul ascendent și este mai frecvent acoperit cu peritoneu pe suprafața posterioară decât colonul ascendent, în fața cărora sunt niște porţiuni de intestin subțire. Colonul iliac este situat în fosa iliacă stângă și este de aproximativ 12 până la 15 cm lung. Începe la nivelul creastei iliace, unde este continuă cu colonul descendent și se termină în colonul sigmoid la deschiderea superioară a bazinului inferior. Se curbează în jos și medial în fața iliacus și psoas și, de regulă, este acoperită de peritoneu doar pe părțile laterale și pe suprafața anterioară. Colonul sigmoid formează o buclă care are o medie de aproximativ 40 cm în lungime și, în mod normal, se află în pelvis, dar datorită libertății sale de mișcare este susceptibil a fi deplasat în cavitatea abdominală. Începe la deschiderea superioară a pelvisului mic, unde se continuă cu colonul iliac și trece transversal de-a lungul frontului sacrului spre partea dreaptă a bazinului; apoi se curbează și se întoarce spre stânga pentru a ajunge la linia de mijloc la nivelul celei de-a treia părți a sacrului, unde se îndoaie în jos și se termină în rect.

Fig.2.Tranzit baritat(irigografie)evidentiind intestinul gros .

Este complet înconjurat de peritoneu, care formează un mezenter (mezocolon sigmoid), care se diminuează în lungime de la centru spre capetele buclei, unde dispare, astfel încât bucla este fixată la intersecțiile sale cu colonul și rectul iliac, dar se bucură de o gamă considerabilă de mișcare în porțiunea sa centrală. În spatele colonului sigmoid sunt vasele iliace externe, piriformisul stâng și plexul sacral al nervilor; în față, este separat de vezică la bărbat, sau uter la femei, prin niște bobine ale intestinului subțire. Rectul este continuu cu colonul sigmoid, în timp ce sub acesta se afla canalul anal. De la originea sa la nivelul celei de-a treia vertebre sacrale trece în jos, se află în curbă sacrococciculară și se extinde pentru aproximativ 2,5 cm în fața și, puțin mai jos, vârful coccisului, până la vârful prostatei. Se îndoaie brusc înapoi în canalul anal. Prin urmare, prezintă două curbe antero-posterioare: o parte superioară, cu convexitatea înapoi și una mai mică, cu convexitatea înainte. Două curbe laterale sunt de asemenea descrise, una în dreapta opusă joncțiunii celei de-a treia și a patra vertebre sacrale, iar cealaltă la stânga, opusă articulării sacro-coccigiene stângi; acestea sunt totuși de mică importanță.

Rectul este de aproximativ 12 cm lungime, iar la începutul acestuia calibrul său este similar cu cel al colonului sigmoid, dar în apropierea terminării acestuia este dilatat pentru a forma ampula rectală. Rectul nu are sacula comparabile cu cele ale colonului, dar atunci când partea inferioară a rectului este contractată, membrana mucoasă este aruncată într-un număr de pliuri, care sunt longitudinale în direcție și sunt șterse prin dilatarea intestinului. În afară de acestea există anumite pliuri transversale permanente, de formă semilunară, cunoscute sub denumirea de supape Houston. 1.1.3 Straturile colonului Tunica seroasă (tunica interna) este derivată din peritoneu și acoperă diferite porțiuni ale intestinului gros într-o măsură variabilă. Cecul este complet acoperit de membrana seroasă, cu excepția a aproximativ 5% din cazurile în care partea superioară a suprafeței posterioare este descoperită. Părțile ascendente, descendente și iliace ale colonului sunt de obicei acoperite numai în față și în lateral; o cantitate variabilă de suprafață posterioară este descoperită. Colonul transversal este aproape complet acoperit, părțile care corespund atașamentului mezenterului mare și mezenterului transversal fiind singurele excepții, colonul sigmoid fiind în întregime înconjurat. În cursul colonului stratul peritoneal este dispus într-un număr de pungi mici, umplute cu grăsime, numite epiploide apendice. Ele sunt cele mai numeroase pe colonul transvers. Membrana musculară (tunica muscularis) constă dintr-un strat exterior longitudinal și un strat circular intern de fibre musculare fără dungi. Fibrele longitudinale nu formează un strat continuu pe întreaga suprafață a intestinului gros. În cec și colon se colectează în special în trei benzi longitudinale plate, fiecare de aproximativ 12 mm în lățime; una, posterioara, este plasată de-a lungul marginii atașate a intestinului; cea anterioară, cea mai mare, corespunde de-a lungul arcului colonului cu atașamentul celui mai mare, dar este în față în părțile ascendente, descendente și iliace ale colonului și în colonul sigmoid; a treia sau laterală se găsește pe partea mediană a părților ascendente și descendente ale colonului și pe partea inferioară a colonului transversal.

Fig.3.Atlas de anatomie.Editura didactica si pedagogica.pag 159

Aceste benzi sunt mai scurte decât celelalte straturi ale intestinului și servesc la producerea saculelor care sunt caracteristice pentru cec și colon; în consecință, atunci când sunt disecate, tubul poate fi prelungit, iar caracterul său saculat dispare. În colonul sigmoid, fibrele longitudinale devin mai împrăștiate; și în jurul rectului se întind și formează un strat care

înconjoară complet această porțiune a intestinului, dar este mai gros pe suprafețele anterioare și posterioare, unde formează două benzi decât pe suprafețele laterale. În plus, două benzi de țesut muscular simplu apar din vertebra coccisală a doua și a treia și trec în jos și înainte pentru a se amesteca cu fibrele musculare longitudinale pe peretele posterior al canalului anal. 1.1.4 Vascularizarea Pe măsură ce aorta intră în abdomen prin hiatusul abdominal al diafragmei, aceasta se împarte în două ramuri pe suprafața anterioară - trunchiul celiac și artera mezenterică superioară. Ramurile arterei mezenterice superioare din aorta abdominală se afla la limita inferioară a vertebrei L1, la aproximativ 1 cm sub trunchiul celiac. Artera călătorește inferolateral spre fosa iliacă dreaptă. Fig. 1 Vascularizarea

Fig.4.Trunchiul celiac si artera mezenterica superioara.

Artera mezenterică superioară dă în jos artera pancreatică odododenală inferioară, colica mijlocie, arterele colice drepte și ileocolice din partea dreaptă și câteva ramificații anastomozice din partea stângă. Artera colică mijlocie este a doua care părăseşte artera

mezenterică superioară. Se deplasează prin mezocolonul transversal și se împarte într-o ramură dreaptă și stângă la limita intestinală a mezocolonului transversal. Ramurile drepte și stângi ale arterei colice mijlocii formează anastomoze cu ramura ascendentă a arterei colice dreapta și ramura ascendentă a arterei colicii stângi. Artera colică mijlocie continuă să aprovizioneze colonul din flexia dreaptă a colicii (hepatice), de-a lungul colonului transvers aproape la flexia stângă a colicii (splenice). Artera colică dreaptă apare, în mod obișnuit, independent de artera mezenterică superioară; dar poate fi eliberată și cu artera ileocolică. Aceasta este dispusă aproape orizontal spre partea dreaptă, unde în cele din urmă se împarte în ramuri ascendente și descendente. Artera colică dreaptă alimentează colonul ascendent deasupra cecului până la flexia colică dreaptă. Artera ileocolică apare și din partea dreaptă a arterei mezenterice superioare și se deplasează spre fosa iliacă dreaptă. Oferă o ramură superioară (colică) și una inferioară (ileală). Ramură ileocolică inferioară se deplasează până la joncțiunea ileocolică, unde dă o arteră cecală posterioară și posterioară și o arteră apendiculară înainte de a continua spre stânga. Fiecare ramură a ramurii ileale a arterei ileocolice vascularizează secțiunea anatomică după care este denumită. Restul colonului - de la colonul distal transvers până la joncțiunea rectosigmoidă primește aportul arterial din artera mezenterică inferioară. Aceasta apare din partea anterioară stângă a aortei abdominale, la aproximativ 4 cm deasupra bifurcației aortice și îndreptată spre vertebra L3. Artera colică stângă, arterele sigmoide și artera rectală superioară sunt toate ramurile trunchiului inferior al mezentericului. Ramurile ascendente și descendente ale arterei colice stângi apar după un curs relativ scurt lateral. În plus față de anastomoza cu ramura stângă a arterei colice mijlocii, artera colică stângă ascendentă, de asemenea, anastomozează cu artera colică stânga descendentă. Artera colică stângă descendentă se deplasează inferolateral la anastomoză cu cea mai mare arteră sigmoidă. Arterele sigmoide sunt o serie de aproximativ patru vase care se dispun în mezecolonul sigmoid care se anastomozează unul cu celălalt; ultimul dintre acestea anastomozează cu artera rectală superioară. În cele din urmă, vasele care traversează paralel colonul (ramurile arterelor menționate anterior) sunt adesea menționate că fiind artere marginale. Aceste artere marginala dau arterele rectale (artere drepte) care aprovizionează direct colonul.

Drenajul venos În mod convenabil, afluenții venelor mezenterice superioare și inferioare adaptează grupul arterelor pe care le însoțesc. Venele mezenterice superioare se află la dreapta arterei. Trunchiul relativ mare primește sânge neoxigenat de la joncțiunea ileocecală până la proximal 2/3 din colonul transvers prin colicul drept, venele colice ileocolice și mijlocii. Vena superioară rectală se deplasează spre stânga arterei sale. Deasupra nivelului marginii pelvine, numele său se schimbă în vena mezenterică inferioară. Trombocitele din venă poartă, de asemenea, numele arterelor pe care le urmează. Vena mezenterică inferioară se deplasează superior, apoi medial, pentru a se întâlni cu vena splenică posterioară pancreasului. Vena splenică continuă să intre în vena mezenterică superioară. Trebuie remarcat faptul că deasupra punctului de intrare al venei splenice, vasul este denumit vena portalului hepatic. Sângele este apoi prelucrat în ficat, apoi returnat în circulația sistemică.

Fig.5.Atlasul corpului uman. Editura Corint . pagina 169

1.1.5 Inervaţia Intestinul gros este inervat de surse intrinseci și extrinseci. Vermisul nervos intră în cavitatea abdominală prin hiatusul esofagian al diafragmei pentru a asigura inervația parasimpatică a intestinelor groase. Nervii splanchini pelvieni (S2-4) contribuie de asemenea la aprovizionarea parasimpatică a intestinelor mari. Fibrele parasimpatice sunt responsabile de creșterea activității secreto-motorii de-a lungul acestui segment al tractului digestiv. Centrul nervos își îndeplinește acest rol în intestin până în punctul colonului transvers, în timp ce nervii splanchini pelvini exercită această funcție de la flexia stângă a colicii stângi. Debitul toraco-lombar T10-L2 al fibrelor simpatice este responsabil de activitatea inhibitorie de-a lungul intestinului gros. Ele formează sinapse la nivelul mezenteric superior și inferior și la plexurile hipogastrice inferioare. Plexul mezenteric superior asigură inervația simpatică a cecului, apendicelui, colonului ascendent și transvers (aproape de flexia colică stângă), în timp ce plexul mesenteric inferior are rol în inervaţia colonului de la flexia colică stângă la rect. Plexul hipogastric inferior inervază de asemenea rectul. În plus față de aportul extrinsec al nervului la nivelul intestinului, există rețele de fibre nervoase care ocupă spațiu între straturile musculare longitudinale și circulare și în stratul submucosal (plexul submucosal al Meissner). În plus față de plexurile lui Auerbach și Meissner, există plexuri intrinseci suplimentare care formează colectiv sistemul nervos enteric. Deși aceste rețele primesc fibre excitative postganglionice inhibitive și preganglionice, ele sunt pe deplin funcționale în absența acestor contribuții.

Fig.6.Imagine electronomicroscopica a celulelor epiteliale. Tratat de histologie. Editura Medicala Callistro

Drenajul limfatic În mucoasa intestinului gros, agregatele izolate ale țesutului limfatic sunt distribuite de-a lungul lungimii lor ca o primă linie de filtrare. Aceste mucoase de țesut limfoid sunt denumite țesut limfoid asociat cu mucoasa. Agregatele limfatice sunt aranjate într-o manieră armoniosa în cadrul organului. De-a lungul colonului, ganglionii limfatici sunt aranjaţi în patru grupuri generale. Primul grup este alcătuit din nodurile epiploide care se sprijină pe suprafața exterioară a peretelui intestinal. Al doilea este nodul paracolic care se află de-a lungul marginii intestinale. În al treilea rând, există noduri intermediare care se află de-a lungul ramurilor arteriale ale arterelor mezenterice superioare și inferioare. În cele din urmă, există nodurile aortici care se găsesc la punctul de ramificație al trunchiului celiac și la arterele mezenterice superioare și inferioare.

Subcapitolul 1.2 Noţiuni de fiziologie

Colonul are un rol limitat în digestie, dar este important pentru formarea și depozitarea scaunului. Funcția principală a colonului este de a absorbi zilnic aproximativ 1,5 l de apă din scaun (prin intermediul unui transportor de sodiu în schimbul potasiului), pentru a absorbi clorul în schimbul bicarbonatului și pentru a absorbi vitamina K produsă de flora colonului. Ca urmare, diareea colonică severă conduce la pierderi semnificative de potasiu și bicarbonat, ceea ce duce la hipopotasemie și acidoză metabolică. Utilizarea antibioticelor poate duce la eradicarea deficienței florei obișnuite și a deficitului de vitamina K la cei cu o nutriție necorespunzătoare. Colonul afișează două modele de motilitate: contracții de amestecare segmentate cu propulsie lentă înainte și contracții de întindere cu amplitudine ridicată care apar de până la 10 ori pe zi. Aceste contracții de întindere apar în mod obișnuit dimineața și după mese, cauzate de ceea ce este cunoscut sub numele de reflexul gastrocolic și care provoacă dorința de a defeca. Când rectul se umple cu fecale și peretele său se întinde, se activează un reflex inhibitor rectanal care duce la relaxarea sfincterului intern. Sfincterul extern rămâne contractat până când situația este adecvată pentru defecare. În acel moment, cu eforturi abdominale, rectul se contractează în timp ce sfincterul extern și relaxarea mușchilor puborectali conduc la

o îndreptare a unghiului rectoanal și o ieșire netedă a scaunului. Pe de altă parte, în cazul în care defecarea nu este dorită, se transmit semnale inhibitorii prin fibrele nervoase descendente, rezultând relaxarea rectului până când sosește următorul val de scaun și procesul de contracție este reluat. Deși digestia și absorbția au loc în primul rând în stomac și intestinul subțire, colonul joacă încă un rol major în aceste operații. Colonul procesează carbohidrații complecşi și, într-o mai mică măsură, proteinele care se dovedesc a fi rezistente la digestie și absorbție în intestinul mai apropiat. Spre deosebire de intestinul subțire, colonul salvează nutrienții din aceste produse prin fermentație. Fermentația are loc prin intermediul membrilor saccarolitic și proteolitic şi peste 400 de specii de bacterii, majoritatea cărora sunt prezente în colon. Aproximativ 10% din carbohidrații ingerați intră în cecum sub formă de material nedigerat. Printre diversele substanţe produse de fermentarea bacteriană a carbohidraților complecşi - în principal reziduurile solubile din plante (fibre) - sunt acizii grași cu lanț scurt, reprezentați în principal de butirat (15%), propionat (25%) și acetat (60%), în cazul unei diete mai bogate în carbohidrații complecşi, fasole, amidon rezistent și fibre solubile se ajunge la o producție mai mare de acizi grași cu catenă scurtă decât cea a fibrelor insolubile. Compoziția micromediului bacterian influențează, de asemenea, cantitatea de acizi grași cu catenă scurtă sintetizată. Inulina nedigestibilă a fost studiată ca un prebiotic, un aliment care modifică selectiv adaosul de floră bacteriană colonică ; deși adiția să la regimul alimentar a crescut proporția de bifidobacterii benefice în fecale în diferite studii, impactul său - dacă este sănătos sau dăunător - asupra altor specii bacteriene nu a putut fi bine măsurat. Fermentarea bacteriană a carbohidraților complecşi se manifestă în principal în regiunea transversală a colonului. Proteinele dietetice nedigerate care ajung în colon, precum și proteinele din celulele epiteliale mucoase și descompuse sunt fermentate în colonul distal, în primul rând deoarece carbohidrații - nutrientul preferat al majorității bacteriilor - au fost epuizați anterior în colonul proximal; concentrația acizilor grași cu catenă scurtă produsă în colonul distal este cu 30% mai mică decât în colonul proximal. Cu toate acestea, o dietă care include prebiotice, cum ar fi inulina, are ca rezultat un grad mai mare de fermentare sacrolitică în colonul distal, datorită disponibilității mai mări a acestor carbohidrați fermentați încet. Proteinele fermentate sunt transformate în acizi grași cu catenă scurtă, acizi grași cu lanț și amâne. În plus, fermentarea bacteriană a proteinelor nedigerate generează amoniac, fenoli, indoli și sulfuri; aceste substanțe toxice posibile sunt considerate agenți potențiali etiologici pentru astfel de boli, cum ar fi cancerul de colon și

colita ulcerativă. Unii dintre acești metaboliți proteolitici devin o sursă de azot pentru creșterea bacteriilor. Produsele reziduale ale fermentării bacteriene a carbohidraților și proteinelor complexe sunt absorbite sau, de pildă dioxidul de carbon, hidrogenul și metanul, trec în fecale. Grăsimile alimentare care ajung în colon probabil nu sunt recuperate în colon, ci sunt expulzate odată cu scaunul. Acizii grași cu catenă scurtă ocupă o poziție integrală în sănătatea colonului. Mai mult de 95% din acizii grași cu lanț scurt sunt creați și sunt imediat asimilați de colon, cu foarte puțin excretați în fecale. O medie de 400 mmol / zi, cu un interval de 150600 mmoli / zi, de acizi grași cu catenă scurtă sunt produși în colon. Această recuperare a materiei nedigerate în colon ca acizi grași cu catenă scurtă asigură 515% din necesarul caloric total al unei persoane. Aceşti acizi rămân în principal disociați în lumenul colonului până când sunt absorbiți fie în schimbul bicarbonatului prin intermediul unui canal de transport SCFA / HCO3; de către un mecanism de transport activ cum ar fi transportorul monocarboxilat cuplat cu sodiu (SMCT1) sau izoforma transportorului monocarboxilat 1 (MCT1); sau prin difuzie în forma lor solubilă în lipide. Transportorul monocarboxilat cuplat cu sodiu facilitează conservarea sodiului, a clorurii și a apei în colon. Mai mult, acizii grași cu catenă scurtă sunt încorporați ca elemente de bază pentru sinteza mucinei, în lipogeneză, gluconeogeneza și producția de proteine. În special, propionatul se combină cu alți compuși cu trei atomi de carbon din ficat pentru a participa la gluconeogeneză. Deși cel mai puțin abundent dintre acizii grași cu lanț scurt, butiratul are cel mai mare import în homeostazia colonului. Acest acid gras cu catenă scurtă acționează ca sursă primară de energie pentru colonocite, furnizând 70-90% din cerințele sale energetice; aceste celule epiteliale primesc hrană numai din substraturi luminale, nu din sânge. Din acizii graşi cu catena scurtă, butiratul promovează cel mai bine absorbţia apei, a sodiului şi a clorurii din colon, acționând ca agent antidiaric. Acest acid gras cu catenă scurtă avansează, de asemenea, proliferarea și diferențierea celulelor colonice, repararea și funcția imună. S-a demonstrat că butiratul influențează carcinogeneza colonului: studiile au arătat că mai puțini transportatori de butirat au fost prezenți în adenocarcinoamele coloniale umane, rezultând o scădere a utilizării butiratului trofic în celulele maligne. Mai mult, studiile în vitro ale liniilor de celule canceroase au identificat apoptoza, neproliferarea și diferențierea după administrarea butiratului. O metodă prin care butiratul modulează expresia genică și, astfel, creșterea cancerului apare probabil din capacitatea sa de a suprima deacetilaza histonei,

încurajând astfel unirea diverșilor factori de transcripție cu ADN nuclear; pentru a modifica semnalarea kinazei intracelulare; și de a inhiba factorul-kB nuclear. În timp ce colonul este un organ, acesta prezintă diferențe regionale. Așa cum s-a observat, colonul proximal și distal are origini embriologice diferite. În aparență, colonul proximal este mai sacral iar colonul distal, mai tubular. Acizii grași cu catenă scurtă sunt în principal sintetizați în mediul mai acid al jumătăţii proximale. Aceasta servește ca un rezervor, spre deosebire de cea distala, care se comportă în principal că o conductă. Totuși, acest truism este contrazis de studii în care markerii radiopaci au fost determinați să aibă același timp de aproximativ 11 ore în jumătatea proximala, segmentele colonice distale și medii, sugerând că colonul proximal nu funcționează, de preferință, ca recipient pentru scaun. De asemenea, caracterul conținutului luminal influențează timpul de tranzit. Volume mari de lichid trec rapid prin colonul ascendent, dar rămân în interiorul colonului transvers timp de 20-40 de ore; în schimb, o masă solidă este reținută de cecum și colonul ascendent pe perioade mai lungi decât o dietă lichidă. Salvarea apei și a electroliților este acordată în primul rând colonului proximal, deși colonul și rectul distal contribuie la această sarcină, deși într-o măsură mai mică. În cazul în care o cantitate mare de apă este administrată în colon, colonul și rectul distal pot ajuta la absorbția unui suficient lichid pentru a produce un scaun solid. Eterogenitatea regională a colonul prezintă adaptabilitate. Transportul apei și electroliților Printre rolurile sale în conservarea homeostaziei intestinale, colonul este integrat și în transportul de apă și electroliți. Colonul menține un echilibru adecvat de hidratare și electrolitică prin absorbția și secreția apei intestinale și a electroliților. Suprafața mucoasei disponibilă pentru aceste procese este de aproximativ 2.000 cm2. În timp ce celulele epiteliale de suprafață din colon sunt responsabile în primul rând pentru absorbție, celulele cripte sunt implicate în secreția fluidă; cu toate acestea, s-a demonstrat că celulele cripte contribuie într-o anumită măsură la absorbție. După ce efluentul lichid din intestinul subțire a traversat colonul, absorbția și secreția de lichide și electroliți, precum și activitatea bacteriană produc aproximativ 200 g de solid fecale pe zi. Colonul este extrem de eficient pentru conservarea apei intestinale.

Fig.7.Tratat de Histologie.Editura Medicala Callistro.Pag 310

Apa este pasiv absorbită de-a lungul unui traseu osmotic, fiind posibilă printr-o concentrație luminală de sodiu mai mică decât cea a celulelor epiteliale; ca atare, salvarea apei intestinale se bazează pe conservarea de sodiu. În mod normal, colonul este parcurs cu 1,5-2 L de apă zilnic, comparativ cu 9-10 L care trec prin intestinul subțire; din această cantitate, 1,52 L sunt ingerate, restul provenind din secrețiile salivare, biliare, pancreatice și intestinale. Aproximativ 90% din această apă este recuperată de colon, lăsând 100-150 ml în fecale. Absorbția apei urmărește în primul rând o cale paracelululară, deși o cale transcelulara implică diferite canale proteice. Retenția fluidelor este promovată de hormonul antidiuretic. Când este provocată, colonul proximal, cu contribuția suplimentară a colonului sigmoid și a rectosigmoidului, este capabil să salveze zilnic 5-6 L de apă intestinală. Totuși, această facilitate este în funcție de compoziție, viteza de curgere (mai mică de 1-2 ml / min) și cantitatea de efluent. În cazul în care capacitatea de absorbție a colonului este depășită, se produce diareea. Secreția fluidului în colon se manifestă numai în prezența unor substanţe, cum ar fi laxative, endotoxine bacteriene, hormoni și substanțe endogene (de exemplu, acizi biliari). Studiile de manometrie au demonstrat un model non-ciclic al activității colonului. Variațiile activității colonului sunt reflectate de modificările tonului colonului. Colonul uman urmează un ritm circadian în care somnul este asociat cu relaxarea să și, deci, cu o diminuare marcată a activitatea sa de presiune. Cu toate acestea, după cum s-a observat anterior, rectul și segmentul rectosigmoid au continuat activitatea fazică în timpul nopții. Imediat după trezire, apare o creștere de două până la trei ori a activității de presiune colonică - probabil datorită

contracțiilor propagate cu amplitudine ridicată - care provoacă un impuls pentru defecare în unele cazuri. Mecanismul prin care colonul răspunde rapid acestor modificări în stare de veghe nu este cunoscut. În cursul zilei, colonul transvers și descendent relevă o activitate de presiune mai mare decât colonul rectosigmoid. Mai mult, mai puțină activitate este observată la nivelul colonului transvers și descendent al femeilor, în comparație cu bărbații. De asemenea, aportul oral influențează activitatea colonului. În decursul a 1-3 minute de la porţiile inițiale ale unei mese, cu mult înainte ca mâncarea să ajungă la colon, contracțiile segmentale încep în colonul proximal și distal, persistând timp de 2-3 ore. Acest răspuns motoric colonic la mâncare sau gastro- reflex, prezintă, de asemenea, o creștere concomitentă a tonusului mușchiului neted colon, în special în colonul proximal, adesea afiliat cu contracții propagate cu amplitudine înaltă. Colonul prezintă diferențe regionale în răspunsul său la o masă. Motilitatea colonului este instigată de o masă bogată în calorii (mai mult de 500 kcal), grăsimi și, într-o măsură mai mică, de carbohidrați; în schimb, proteinele inhibă funcția motorie. Răspunsul colonului la consumul alimentar include două faze: o stimulare inițială a mecanismului și a chimioreceptorilor de perete gastro-duodenal și o activare ulterioară a receptorilor în peretele colonului. Mijloacele prin care reflexul gastrocolic apare nu este clar, dar poate implica substanţe cum ar fi colecistochinină, gastrină sau stimuli colinergici. Totuși, antagoniștii de colecistocinină nu blochează reflexul; de asemenea, infuzii de colecistokinină cu doze mari nu au niciun efect asupra activității colonului, deși secreția exocrină pancreatică și contracția vezicii biliare sunt stimulate la maxim. Interesant este că răspunsul motor la colon persistă după o gastrectomie sau leziuni spinale; totuși, colonul trebuie să fie în continuitate pentru că reflexul să aibă loc. Stresul, fizic și emoțional, influențează și funcția colonică. Un studiu a constatat că stresul psihologic a determinat o creștere semnificativă a contracțiilor de propagare, atât în frecvența, cât și în amplitudinea lor, în întregul colon, chiar și în absența unui răspuns autonom. Defecarea Procesul de defecare implică întregul colon, nu numai anusul și rectul. După cum s-a descris deja, majoritatea activității colonului - contracțiile segmentate - servesc la menținerea materialului fecal pentru a promova salvarea apei intestinale și a electroliților. Cu toate

acestea, periodic, activitatea colonului se schimbă pentru a stimula expulzarea scaunului. Cu aproximativ o oră înainte de actul de defecare, se inițiază o fază preexpulsivă involuntară, în care contracțiile de propagare cresc constant în întregul colon. Componenta timpurie a fazei preexpulsive - primele 15-60 de minute - se caracterizează prin contracții de propagare care apar inițial din colonul proximal, dar ulterior în colonul distal; această secvență inițială transporta scaunul în colonul distal, stimulând astfel nervii aferenți colonici distali, care la rândul lor provoacă alte secvențe de propagare. În timpul fazei de final, constând din ultimele 15 minute, punctul de origine al acestor contracții se inversează de la colonul distal la cel proximal. Studiile scintigrafice arată că, întro mișcare intestinală, 20% din colonul ascendent poate fi golit; alte evaluări indică faptul că aproape întregul colon poate fi evacuat prin scaun într-o singură acțiune defecătoare. O serie de investigații au identificat contracțiile în relație temporală strânsă cu defecarea; totuși, nu toate aceste contracții preîntâmpină sau se termină cu defecarea. Cu toate acestea, cel puțin o contracție propagată cu amplitudine ridicată coincide de obicei cu nevoia de a defeca. Deși activitatea timpurie este neobservată, fază este deseori asociata cu îndemnul de a defeca, care are loc înainte de acţiunea voluntară de evacuare fecală.

CAPITOLUL 2. Noţiuni despre sindromul de colon iritabil Subcapitolul 2.1 Definiţia bolii Sindromul colonului iritabil este cea mai frecventă tulburare funcțională gastrointestinală, este foarte răspândită și un motiv pentru consultări frecvente. Se estimează că aproximativ 3% din consultările privind asistența medicală primară și 16% până la 25% din consultările gastroenterologice se datorează acestei afecţiuni. Sindromul colonului iritabil are un curs benign și se caracterizează prin prezența simptomelor gastro-intestinale recurente, cum ar fi durerea abdominală și balonarea, împreună cu modificări ale obiceiului de defecare, în absența tulburărilor metabolice sau structurale care justifică simptomele. Deși nu pare a fi o problemă serioasă de sănătate, aceasta poate duce la operații inutile, iar impactul asupra calității vieții pacienților afectați este considerabil, în special la cei cu simptome moderate sau severe. Deși baza patofiziologică a acestei tulburări nu este pe deplin stabilită, s-au propus câțiva factori: modificări ale motilității intestinale, hipersensibilitate viscerală, alterări psihologice și mecanisme inflamatorii și postinfecțioase. Sindromul colonului iritabil este o afecțiune digestivă funcțională care este definită clinic prin asocierea disconfortului abdominal sau a durerii și alterărilor în obișnuința de defecare (număr sau consistență) fără cauză organică cunoscută. În încercarea de a unifica diagnosticul clinic al sindromului colonului iritabil, au fost descrise o serie de criterii care grupează diferitele simptome și semne și intenționează să stabilească un diagnostic pozitiv al bolii. Prima încercare de a defini simptomele capabile să stabilească un diagnostic de sindrom al colonului iritabil a fost făcută în 1978 de către Manning și colab. Aceştia au stabilit 6 simptome ca criterii de diagnostic pentru sindromul colonului iritabil. În studiile ulterioare s-a constatat că, din aceste șase criterii, primele trei au o valoare predictivă mai mare de diagnostic, în timp ce ultimele trei sunt de utilitate inferioară. Ulterior, în 1989, printr-un proces de consens în rândul experților adunați în orașul Roma, au fost stabilite criterii mai precise de diagnosticare, așa-numitele criterii de la Roma, modificate mai târziu în 1992, pentru a include o perioadă de timp. În 1999, din nou, prin consens, și în același oraș, criteriile de diagnosticare aflate în prezent în vigoare, criteriul de la Roma ÎI, au fost îndeplinite. Pe lângă diagnosticul de colon iritabil, criteriile Roma ÎI definesc de asemenea subtipurile bolii prin următoarele simptome:

1. Mai puțin de 3 mișcări intestinale pe săptămână 2. Mai mult de 3 mișcări intestinale pe zi 3. Depuneri grele sau în bile 4. Depozite moi sau lichide 5. Exercițiu excesiv în timpul defecării 6. Urgența defecării 7. Senzația de evacuare incompletă 8. Prezența mucusului în timpul mișcărilor intestinale 9. Senzație de balonare. Sindromul colonului iritabil este o afecțiune intestinală funcțională recurentă definită prin criterii de diagnostic bazate pe simptome, în absența unor cauze organice detectabile. Imaginea simptomatică nu este specifică bolii, deoarece simptomele acesteia pot apărea din când în când la aproape oricare individ. Pentru a distinge sindromul colonului iritabil de alte simptome intestinale, experții au subliniat natura cronică și recidivantă a acestuia și au propus criterii de diagnostic bazate pe rata de apariție a simptomelor și durata lor. Unele caracteristici ale sindromului colonului iritabil: Nu se cunoaște că este asociat cu un risc crescut de apariție a cancerului sau a bolii inflamatorii intestinale sau cu creșterea mortalității. Aceasta generează importante costuri directe și indirecte pentru sănătate. Nu a fost demonstrat niciun substrat patologic în sindromul colonului iritabil. - Este de obicei acceptat că există o hipersensibilitate viscerală. Se poate produce sau se poate suprapune o tranziție de la sindromul colonului iritabil la alte tulburări gastrointestinale simptomatice (de exemplu, boala de reflux gastroesofagian, dispepsie și constipație funcțională). Entitatea produce, de obicei, simptome prelungite: - Pot apărea în episoade. - Simptomele variază și sunt adesea asociate cu aportul alimentar și, în mod caracteristic, cu defecarea. - Simptomele interferează cu viața de zi cu zi și funcționarea socială la mulți pacienți. - Simptomele par să apară uneori ca urmare a unei infecții intestinale sau sunt precipitate de evenimente de viață majore sau pot apărea în timpul unei perioade de stres considerabil. - Simptomele pot apărea după intervenții chirurgicale abdominale și / sau pelvine.

- Simptomele pot fi precipitate prin tratamentul cu antibiotice. În general, există o lipsă de recunoaștere a condiției; mulți pacienți cu simptome de sindrom al colonului iritabil nu-și consulta medicul și nu primesc un diagnostic formal. Conform criteriilor Roma III, sindromul colonului iritabil poate fi împărțit în subtipuri sau subclase în funcție de caracteristicile mișcărilor intestinale ale pacientului, urmând scala Bristol: sindromul colonului iritabil cu diaree: • Consistență scăzută - 25% din timp și scaune dure 25% din timp și mișcări intestinale scăzute 25% din timp - O treime la jumătate din cazuri Nu există subtip. Cu toate acestea, trebuie amintit că: Pacienții fac frecvent o tranziție între diferite subtipuri. Simptomele diareei și constipației sunt adesea interpretate greșit la pacienții cu sindromul colonului iritabil. Astfel, mulți pacienți cu sindromul colonului iritabil care se plâng de diaree se referă la defecări frecvente, iar în aceeași populație de pacienți, constipaţia se referă la oricare dintre o varietate de plângeri asociate cu încercările de defecare și nu pur și simplu la mișcări rare ale intestinului. În plus, obiceiurile intestinale trebuie evaluate fără a utiliza antidiareice sau laxative. Având în vedere clinică, putem subclasifica sindromul colonului iritabil: Pe baza simptomelor: - colon iritabil cu disfuncție predominantă a intestinului - colon iritabil cu durere predominantă - colon iritabil cu distensie predominantă Pe baza factorilor de precipitare: - Postinfecțios - Indus de alimente - Legat de stres.

Deși în prezent este descrisă ca o singură entitate coerentă, este foarte probabil ca tulburarea denumită sindromul colonului iritabil să cuprindă o serie de entități patofiziologice distincte, care urmează să fie definite. Astfel, recunoaștem acum un număr de noi procese patologice ca entități distincte (colită microscopică, intoleranță la carbohidrați și malabsorbție a acizilor biliari, de exemplu). La evaluarea pacientului cu colon iritabil, este important să se ia în considerare nu numai simptomele primare cu care se prezintă, ci și factorii de precipitare și alte simptome gastrointestinale și extragastrointestinale însoțitoare. Este, de asemenea, căutarea și solicitarea directă a prezenței simptomelor de alarmă și luarea în considerare a contextului relevant, alte explicații pentru simptomele pacientului (de exemplu, diaree, acizii biliari, intoleranța la carbohidrați, colita microscopică. Prin urmare, anamneza este fundamentală și include atât identificarea caracteristicilor văzute ca fiind tipice pentru colonul iritabil, cât și recunoașterea simptomelor sau alte caracteristici care sugerează diagnostice alternative. În consecință, pacientul ar trebui să fie întrebat despre următoarele aspecte: Modelul durerii sau disconfortului abdominal: - Durata cronică - Tipul durerii: intermitent sau discontinuu. - Episoade anterioare de durere - Localizarea durerii. La unele persoane, durerea poate fi bine localizată (de exemplu, în cvadrantul stâng al abdomenului), în timp ce în altele localizarea durerii tinde să se schimbe. - Eliminarea gazelor - Durerea de noapte este neobișnuită în sindromul colonului iritabil și este considerată un semn de avertizare. Alte simptome abdominale: - Umflătură - Distensie - Flatulență. Diagnosticul de colon iritabil este, de obicei, suspectat pe baza istoricului și a stării fizice a pacientului, fără examinare ulterioară. Confirmarea diagnosticului de colon iritabil necesită excluderea fiabilă a bolilor organice, într-un mod dictat de caracteristicile și trăsăturile de prezentare pentru fiecare pacient.

În multe cazuri (de exemplu, la pacienții tineri fără simptome), un diagnostic fiabil poate fi făcut exclusiv pe baza tabelului clinic. Există o lipsă de dovezi solide și studii prospective privind utilizarea adecvată a imaginilor radiologice la pacienții cu simptome asemănătoare sindromului colonului iritabil.

Subcapitolul 2.2 Cauzele, etiologia

Nu se știe exact ce cauzează sindromul de colon iritabil, dar o serie de factori joacă un rol important. Pereții intestinelor sunt căptuşiţi cu straturi de mușchi care se contractă și se relaxează într-un ritm coordonat, în timp ce mișcă alimentele de la stomac prin tractul intestinal până la rect. Dacă este prezent sindromul de colon iritabil, contracțiile pot fi mai puternice și pot dura mai mult decât în mod obișnuit, cauzând gaze, balonare și diaree. Sau se poate întâmpla contrariul, contracțiile intestinale slabe încetinind trecerea alimentelor și ducând la scaune dure și uscate. Anomaliile din sistemul nervos gastro-intestinal pot juca un rol important, determinând pacientul să simtă disconfort mai mare decât cel normal când abdomenul se întinde de la gaz său scaun. Semnalele slab coordonate între creier și intestine pot face corpul să reacționeze excesiv la schimbările care apar în mod normal în procesul digestiv. Această reacție excesivă poate provoca durere, diaree sau constipație. Stimulări care nu deranjează alte persoane pot declanșa simptome la persoanele cu colon iritabil - dar nu toți oamenii cu afecțiune reacționează la aceiași stimuli. Declanșatoarele comune includ: • Alimente. Rolul alergiilor alimentare sau al intolerantei la sindromul colonul iritabil nu este încă clar înţeles, dar mulţi oameni au simptome mai severe atunci când mănâncă anumite lucruri. O gamă largă de alimente a fost implicată - ciocolată, condimente, grăsimi, fructe, fasole, varză, conopidă, broccoli, lapte, băuturi carbogazoase și alcool, pentru a numi câteva. • Stresul. Majoritatea persoanelor care au colon iritabil descoperă că semnele și simptomele lor sunt mai grave sau mai frecvente în perioadele de stres crescut, cum ar fi săptămâna dinaintea examenelor sau primele săptămâni la un loc de muncă nou. Dar, în timp ce stresul poate agrava simptomele, nu le provoacă.

• Hormonii. Deoarece femeile sunt de două ori mai susceptibile de a avea colon iritabil, cercetătorii cred că modificările hormonale joacă un rol în această condiţie. Multe femei afirmă că semnele și simptomele sunt mai grave în timpul său în jurul perioadelor menstruale. • Alte boli. Uneori, o altă boală, cum ar fi un episod acut de diaree infecțioasă (gastroenterită) sau prea multe bacterii în intestine (supraaglomerare bacteriană), poate declanșa colonel iritabil. Deși mecanismul ultim al colonului iritabil nu este clar din prezent, sunt recunoscute unele cauze ale colonului iritabil: Factori genetici: Rudele de gradul întâi ale pacienților cu această tulburare au fost găsite în unele activități de cercetare, atribuind astfel o agregare familială Sindromului Colonului Iritabil. Modificările motilității gastrointestinale: contracțiile colonului și intestinului subțire la persoanele cu sindrom de intestin iritabil s-au dovedit a fi diferite cantitativ (foarte rapid sau lent) decât persoanele sănătoase prezente. Pacienții la care diareea predomină ca simptom prezintă un tranzit accelerat în intestinul subțire sau în colon; la alți pacienți în care predomină constipația, se observă un tranzit lent. La majoritatea pacienților există o creștere a contracțiilor ca răspuns la stimulii de mediu, cum ar fi stresul psihologic sau anumite alimente. Senzația de distensie abdominală se datorează unui traseu anormal al aerului de-a lungul tractului digestiv sau alterării proceselor de fermentație bacteriană intestinală care conduc la creșterea producției de gaze. Hipersensibilitate viscerală: acești indivizi prezintă un răspuns exagerat la stimulii chimici sau fizici la nivelul intestinului, în comparație cu indivizii sănătoși. De asemenea, există un paralelism cu stimuli non-digestivi la alte niveluri, de exemplu, ei ar exprima mai multe dureri cutanate la stimuli, nu neapărat dureroase. Inflamații sau infecții: la unii pacienți apare după un episod de diaree infecțioasă (gastroenterită). Unele microorganisme precum Shigella sau Campylobacter conferă un risc crescut de colon iritabil după o colită de către unul dintre ei. Cauzele psihologice: Se pare că există o incidență mai mare a colonului iritabil la persoanele cu tulburări cum ar fi anxietatea și depresia, cei cu tendință de somatizare și persoanele care se tem de cancer. De asemenea, unele studii au asociat acest sindrom cu o istorie a traumelor psiho-afective anterioare, cum ar fi abuzul sexual.

Modificări ale microbiotei intestinale sau supraaglomerării bacteriene: acest fapt este susținut din ce în ce mai mult de unele cercetări și de beneficiile terapeutice ale unor antibiotice.

CAPITOLUL 3. Ingrijiri acordate pacientului cu colon iritabil

Subcapitolul 3.1 Ingrijiri autonome În cadrul evaluarii pacientului cu sindromul colonului iritabil, asistentul medical trebuie sa respecte toate etapele traditionale ale procesului de nursing vizand: - determinarea istoricului afectiunii; - stabilirea semnelor şi simptomelor caracteristice; - analiza rezultatelor investigaţiilor clinice şi paraclinice. Prin intermediul studiului şi sintezei datelor adunate, asistentul medical o sa identifice problemele

prezente

ori

posibile

ale

pacientului,

determinand

diagnosticele

de

nursing conform cărora o sa intocmeasca planul de îngrijire. Prin intermediul discutiei cu pacientul, asistentul o sa urmareasca stabilirea datei şi modalitatii de debut a afectiunii actuale, cu identificarea simptomelor digestive şi a evoluţiei lor pe

parcursul

timpului.

O

multitudine

dintre

simptomele

digestive reprezinta manifestări de tip secundar ale anumitor afectiuni extradigestive, precum: afectiuni cardiovasculare, renale, endocrine, ori pot sa fie rezultatul unui regim de viaţă şi muncă daunator. Anamneza se va utiliza şi cu scopul de a colecta informaţii referitoare la: - obiceiurile alimentare (regimul alimentar vegetarian, regimul restrictiv autoimpus), - consumul excesiv al anumitor substanţe toxice (alcoolul), - stilul de viaţă inadecvat (sedentarismul, stresul, suprasolicitarea nervoasă). Explorările de tip paraclinic ale tubului digestiv cuprind metode ample radiologice şi ecografice, endoscopice, care pot necesita utilizarea unor substanţe de contrast. În mod normal, asistentul medical detine un scop educativ şi suportiv deosebit de semnificativ pentru pacienti. Pacienţii care necesită astfel de teste sunt de obicei anxioşi, in varsta şi au un nivel semnificativ de dependenţă. Pregătirea in vederea explorarilor paraclinice ale tubului digestiv implica anumite restricţii alimentare, administrarea de laxative, antiemetice, acestea fiind cateodata greu de tolerat de către unii pacienti, determinând de obicei perturbări ale statusului volemic şi echilibrului hidroelectrolitic, cu efecte nefaste pentru starea generala a pacientului. Asistentul medical necesita să stie aceste detalii cu scopul de a le putea stabili, preveni şi corecta în mod eficace.

Mai mult, o multime dintre astfel de explorări necesita faze indelungate de aşteptare pentru pacienti, ori pentru inceperea testului, terminarea lui ori cunoasterea rezultatelor. Din acest motiv, asistentul medical detine datoria de a explica pacientilor algoritmul şi insemnatatea tehnicii în identificarea diagnosticului, a schemei terapeutice şi a planului de îngrijire. Inca de la început asistentul medical o sa explice pacientilor că boala actuala reprezinta o problemă medicală care poate sa fie ţinută sub control, insa ar putea sa se astepte la remisiuni şi recurenţe Asistentul medical o sa explice pacientului că un scop semnificativ în cadrul tratamentului colonului iritabil îl reprezinta schimbarea stilului de viaţă: - o sa recomande renunţarea la fumat precizand pacientului că in acest fel se favorizeaza vindecarea, scaderea numărului de recidive şi complicaţii; - scaderea consumului de alcool şi in mod special a băuturilor care pot provoca hiperaciditate:vin alb, bere; - interzicerea utilizării aspirinei şi antiinflamatoriilor nesteroidiene - dieta o sa fie normală, excluzand intoleranţele individuale şi alimentele care pot sa provoace dureri (piperul, ardeiul, muştarul, murăturile, castraveţii, merele) - activitatea asistentului medical se va organiza conform diagnosticelor de nursing determinate. Schimbarea lenjeriei de pat in absenta pacientului Scop - sa se asigure igiena şi confortul pacientului; - sa se indeparteze lenjeria murdara /folosita ori pătată cu sânge, secreţii, dejecţii. Materialul necesar - lenjerie curată; - saci in vederea colectarii lenjeriei murdare; - mănuşile de cauciuc (pentru lenjeria murdara). Realizarea procedurii - va strange lenjeria murdară în sacul de colectare; - isi spală mâinile, isi pune mănuşi; - este intins cearceaful de pat foarte bine in vederea evitarii formarii cutelor şi este fixat la colţurile saltelei în formă de plic; in cazul in care cearceaful nu prezinta dimensiuni adecvate, fixarea este facuta la partea dinspre picioarele pacientului;

- este schimbata faţa de pernă şi cearceaful plic. Finalizarea procedurii - este indepartata lenjeria murdară si depozitata în saci speciali; - sunt indepartate mănuşile de cauciuc; - se spală mâinile. Schimbarea lenjeriei de corp a pacientilor imobilizati la pat Scop - pastrarea unei stari de igienă şi confort; - menţinerea/maximizarea demnităţii pacientului; - prevenirea escarelor de decubit. Procedura ţine cont de tipul de haine (pijamale, cămaşă de noapte) şi de starea pacientilor. Sunt obtinute informaţii referitoare la posibilităţile de imobilizare. Schimbarea pijamalei - se explică pacientilor cum poate sa colaboreze şi se apreciază concomitent resursele acestuia; - se spală mâinile, se îmbracă mănuşile. Dezbrăcarea bluzei murdare şi îmbracarea uneia curate - sunt descheiati nasturii; - se ridică pacientul în poziţia şezând şi este indepartata bluza murdară; - se rulează pe rând cate o mânecă a bluzei curate şi se îmbracă cate un membru superior; - pacientul se aseaza în decubit, este intinsa bluza si sunt incheiati nasturii; - in cazul in care pacientul nu poate sa se ridice, va fi intors în decubit lateral, se dezbracă şi se îmbracă partea accesibilă iar apoi pacientul este intors pe partea cealaltă şi se procedează in mod similar rulând pe rând mânecile bluzei; - la final, pacientul va fi adus în decubit dorsal, este intinsa bluza şi sunt incheiati nasturii. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pantalonilor - se va menaja pudoarea pacientului; - se ridică regiunea lombosacrală, sunt trasi pantalonii jos; - se ridică picioarele şi este continuata dezbrăcarea;

- sunt rulati pantalonii curaţi şi se îmbracă pe rând fiecare picior, iar apoi se ridică regiunea fesieră şi sunt trasi în sus spre mijloc. Toaleta pacientului imobilizat la pat Se fac intervenţii in vederea asigurarii igienei zilnice şi in functie de situatie baia pe regiunile corpului. Scop - pastrarea igienei tegumentelor; - pastrarea unei stari de confort a pacientului; - prevenirea de leziuni cutanate; - activarea circulaţiei. Principii de baza - se apreciază prin intermediul culegerii de date, starea pacientului pentru evaluarea resurselor, de ce/cât/ce fel de ajutor necesita, limitele în care poate sa fie mobilizat; - este asigurata intimitatea, se menajeaza pudoarea pacientului; - este asigurata temperatura adecvata mediului ambiant pentru a nu crea disconfort; - materialele sunt pregatite şi sunt alese tinand cont de procedură şi se aseaza în apropiere; - este respectata o anume ordine a spălării regiunilor in asa fel încât să asigure descoperirea, spălarea şi acoperirea regiunii fără a se crea disconfort; - ulterior efectuarii îngrijilor igienice corporale şi schimbarea lenjeriei, pacientul se va aseza într-o poziţie cât mai confortabila; - fiecare regiune este umezita, sapunita, clatita si stearsa, după care se va inveli; - se va lucra cu blândeţe şi atenţie in cazul in care pacientul prezinta constrângeri fizice (aparat gipsat, pansament, perfuzie). Materialele necesare Materialele sunt pregatite tinand cont de scopul de tipul ingrijirii: baia la pat, toaleta şi îngrijirea unei regiuni. Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat, adinamic Scop - asigurarea confortului pacientului; - prevenirea de complicatii favorizate de imobilizare (escare, tromboze, încetinirea tranzitului). Materialele necesare - perne;

- suluri din patură, din alte materiale textile; - sprijinitor pentru picioare, saci de nisip. Pregătirea pacientului - este informat pacientul; - sunt evaluate resursele pacientului şi capacitatea lui de participare la procedură. ALIMENTAREA PACIENTULUI Aspecte generale Sunt culese date referitoare la regim, programul meselor, repartizarea pe mese, posibilitățile de mobilizare, posibilitatea pacientului de a se folosi de maini; sunt colectate informații referitoare la restrictiile legate de realizarea anumitor examene, administrarea de medicamente tinand cont de orarul meselor;

sunt colectate informații referitoare la

preferințele alimentare ale pacientului. Alimentare activă Masa se poate servi in sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în poziție șezând, ori în decubit lateral. Dacă situatia o impune, se va proteja lenjeria cu un prosop. Alimentele se servesc în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă, acoperite. Pacientul va si ajutat să își dozeze alimentele. Se va observa consumul alimentelor de către pacient, respingerea anumitor alimente. În decubit lateral: - este ridicat ușor capul pacientului, se va proteja patul; - alimentele sunt asezate lângă pacient; - pacientul se aseaza cu partea sănătoasă accesibilă; - este asigurata administrarea de lichide cu paiul ori din căni cu cioc. Alimentarea pasivă Aceasta este practicata in cazul pacientilor ce nu pot sa se alimenteze in mod individual. Tinand cont de starea generala, pacientul se aseaza în poziție șezând, ori cu capul ridicat;  se va proteja lenjeria de pat și cea de corp;  se va plasa tava lângă pacient astfel încât să poata vedea alimentele;  este verificata temperatura alimentelor;



se vor administra cantități reduse, verificându-se dacă a înghițit cantitatea de

alimente luata anterior; alimentele sunt taiate in bucăți mici, nu se vor atinge cu mâna;  resturile de alimente vor fi indepartate din salon. mirosul ori vederea acestora putand declanșa reflexul de vomă;

Subcapitolul 3.2 Ingrijiri delegate In cazul constipatiei, sunt indicate medicamentele care au drept efect accelerara tranzitului intestinal  (laxative). Daca sindromul colonului iritabil se manifesta indeosebi prin diaree, medicamentele prescrise vor avea ca efect incetinirea tranzitului intestinal – antidiareice si antispastice. Necesitatea prescrierii de medicamente antidepresive (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei si antidepresive triciclice) pentru reducerea anxietatii si pentru relaxarea muschilor intestinali – este evaluata dupa caz. In caz de diaree si colici abdominale, medicul poate prescrie antidepresive triciclice (imipramina sau amitriptilina). Printre

efectele

secundare

ale

acestor

medicamente

se

numara somnolenta si constipatia. Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (fluoxetina sau paroxetina) pot fi prescrisi in cazurile de depresie asociata cu dureri abdominale si constipatie. Deoarece cauzele sunt insuficient precizate, deocamdată colonul iritabil nu beneficiază de tratament etiologic, în schimb se cunosc numeroase medicamente care se adresează diverselor verigi patogenice (Tab. I). Tratamentul patogenic permite totodată ameliorarea sau chiar dispariţia simptomelor bolnavului.

Tabel 1 Principalele medicamente

Sursa: www.gastroenterologia.ro Subcapitolul 3.3 Educatia pentru sanatate a pacientului cu colon iritabil Educația în domeniul sănătății indică necesitatea modificării stilului de viață. Acesta include recomandări nutriționale sau recomandări dietetice, eliminarea factorilor de risc care pot provoca exacerbarea bolii, cum ar fi fumatul, anumite alimente, stresul, unele medicamente și prevenirea infecțiilor. Regularitatea tratamentului indicat pentru sindromul colonului iritabil este foarte importantă. În timp ce unii pacienți se auto-trateaza permanent cu medicamente din farmacii, alții le folosesc doar intermitent și punctual în fața agravării și, cu o frecvență, unii pacienți evită să ia orice tratament cu conceptul eronat că medicamentele produc dependență sau pot fi periculoase. În cele din urmă, trebuie amintit faptul că asistentele medicale pot juca un rol foarte eficient în educația pentru sănătate și în monitorizarea evoluției acestor pacienți.

În orice caz, este inutil să se incerce să se evalueze eficacitatea planului terapeutic fără a asigura respectarea optimă de către pacient. Lipsa eficacității sale nu va fi îmbunătățită prin modificări izolate sau globale ale prescripției, dacă nu este posibil să se garanteze cea mai bună disponibilitate a pacientului de a se angaja în planul terapeutic menționat. De obicei, este recomandat să se efectueze empiric exerciții fizice pentru a îmbunătăți procesul digestiv. Exercițiul fizic aerobic este util pentru a menține o funcție intestinală adecvată și pentru a reduce stresul. Un program regulat de activitate fizică aerobică (mersul pe jos, ciclism) poate fi eficient în afectiunile digestive, deoarece s-a observat o îmbunătățire a numărului total de TTC. Efectul său benefic asupra distensiei abdominale și retenției de gaz a fost de asemenea raportat, deși într-o măsură mai mică decât la subiecții sănătoși. În alte două studii s-a demonstrat o îmbunătățire generală a simptomelor în sindromul colonului iritabil și în consistența fecalelor. În plus, s-au îmbunătățit și alte aspecte care pot influența colonul iritabil, cum ar fi anxietatea și depresia. Practica moderată și regulată a exercițiilor fizice aerobice ajustate la condițiile fizice ale fiecărui individ nu are mari limitări clinice, cu excepția pacienților cu mobilitate redusă. Cu toate acestea, intensitatea și durata optimă a acestora nu au fost încă determinate. Exercițiul aerobic regulat poate fi util în ameliorarea constipației, favorizează evacuarea gazului intestinal și îmbunătățește distensia, deci este recomandabil să se consulte practicarea acestora la pacienții cu sindrom de colon iritabil cu constipatie (predominantă) și constipație (cronică) funcțională. Majoritatea recomandărilor clinice recomandă modificări ale stilului de viață, cum ar fi aportul adecvat de lichide și o dietă bogată în fibre. În mod obișnuit, se recomandă să beți 1,5-2 L de lichid pe zi conform unor recomandări. Într-un studiu randomizat, aportul de 2 L de apă pe zi la pacienții cu afectiuni digestive, care consumau deja o dietă bogată în fibre, a îmbunătățit frecvența defecanței și a necesității laxativelor. Utilitatea diferitelor diete în sindromul colonului iritabil cu constipație și constipație funcțională imbunatateste revenirea in cazul in care pacientul prezinta: a) constipația, b) durerea abdominală, c) distensia Aproximativ două treimi dintre pacienții cu colon iritabil consideră că simptomele lor sunt declanșate de anumite alimente.

La pacienții cu colon iritabil, existența sensibilității la grâu a fost demonstrată în absența bolii celiace. Într-un studiu clinic, au fost investigati 920 de pacienți cu simptome aferente colonului iritabil și s-a constatat că o treime din subiecți si-au înrăutățit simptomele (dureri abdominale crescute și balonare) atunci când au mancat grâu, dar nu și placebo. Cu toate acestea, rolul sensibilității la glutenul non-celiac nu a fost încă determinat, deoarece întrun studiu efectuat la pacienții diagnosticați cu această entitate care îndeplineau criteriile sindromului colonului iritabil, s-a constatat că administrarea glutenului în diferite concentrații într-un mod aleatoriu și orb comparativ cu placebo nu a fost identificată de către pacienți. Deși malabsorbția la lactoză nu are un rol în constipație, ea a fost legată de durerea și distensia abdominală la pacienții cu colon iritabil. Asistenta medicala va recomanda pacientului, la externare, urmatoarele: - sa ia mesele la ore regulate, in pozitie stand pe scaun, mancand lent, intr-o atmosfera calma, mestecand bine si consumand apa plata; - sa prefere gatitul in vapori, cuptor ori pe gratar; - sa se foloseasca uleiuri comestibile ori untul adaugat la finalul gatitului; - sa fie evitate mesele extrem de copioase, prajelile, mancarurile cu sos, cele extrem de picante (piperul, mustarul, ceapa, usturoiul, s.a), afumate ori fezandate; - sa fie evitat alcoolul, cafeaua, tutunul; - sa fie evitate alimentele cu digestia dificila: grasimi animale, fripturi in sange; - sa se evite oboseala, stresul, practicandu-se un sport; In cazul in care durerea si balonarea constituie problema principala: Pacientul va fi sfatuit sa evite: - vanatul, organele (creier, rinichi etc), mezelurile, pestele gras (somn, ton); - legume verzi crude (varza, ridichi, castravete, ardei iute, telina etc) sau legume gatite (conopida, varza de Bruxelles, brocolli etc); - legumele uscate (fasolea, lintea); - branzeturile grase, fermentate, vechi; - fructe cum ar fi: pepene, banane, prune, stafide, mere; - nucile, alunele, fisticul, migdale; - sufleuri, inghetata, produse de patiserie, croissant; - bauturile acidulate; Pacientul va fi sfatuit sa consume alimente bine tolerate de organism: - carnea de vita la gratar, peste si jambon slab; - legumele verzi, usor gatite, cojite (ardei gras, rosii, salata verde, andive, dovlecei);

- orez, tapioca, cartofi piure; - oua gatite fara grasime; - branzeturi cu continut redus de grasime; - fructe ce nu provoaca aciditate, decojite (pere, piersici, caise); - biscuiti, paine prajita; In cazul in care constipatia constituie problema principala: Pacientului i se va recomanda o hidratare adecvata (1,5-2 litri apa/zi) si un regim bogat in fibre: - cereale la micul dejun; - legume verzi, crude sau gatite ca: fasole verde, spanac, dovlecei, salata; - fructe crude sau gatite: mere, pere, piersici, caise, prune; - lapte, lactate, branzeturi; - paine integrala, paine cu tarate; - sucuri de fructe proaspete (portocale, lamai) dimineata pe stomacul gol. In cazul in care diareea constituie principala problema: Pacientul va fi sfatuit sa consume: - orez, aluaturi, gris, porumb, tapioca; - carne de vitel slaba, carne de pasare, jambon degresat; - peste ce nu a fost conservat in ulei, crustacee ; - oua bine fierte, negatite in ulei, tari; - bulion de legume; - branzeturi uscate; - unt si ulei crud; - paine prajita. Pacientului i se va recomanda un regim din care sa elimine: - cereale; - legume verzi, crude sau gatite; - cartofi; - lactate; - paine; - produse de patiserie, biscuit.

CAPITOLUL 4. STUDIUL DE CAZ CAZUL nr. 1 I. CULEGERE DE DATE 1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT Nume pacient: D. V. Vârsta: 55 de ani Sexul: M Starea civilă: Căsătorit Nr. copii: 2 Religia: Ortodoxă Profesia: Strungar Condiţii la locul de muncă: relativ grele Mediul de locuit: urban, apartament cu 2 camere, locuieşte cu soţia 2. STIL DE VIAŢĂ Obiceiuri: - pacientul are o dietă bogată în carne şi săracă în legume şi fructe; - pacientul nu ţine dieta - pacientul doare aproape zilnic aproximativ o oră şi nu face vreun sport sau exerciţii fizice regulate - pacientul consuma alcool ocazional şi fumează zilnic aproximativ 10 ţigări. 3. ANTECEDENTE PATOLOGICE Afecţiuni cardiace: hipertensiune arterială Antecedentele hetero-colaterale: fără importanţă Antecedentele personale patologice: apendictomie la 12 ani Proteză: da Ochelari: nu Tratament urmat în prezent: aspacardin

4. MOTIVUL INTERNĂRII Pacientul s-a prezentat la medic în data de 12.04.2018 cu următoarele simptome: - dureri abdominale - greţuri - senzaţie de balonare - paloare 5. ISTORICUL BOLII ACTUALE Pacient de 55 de ani, care în urmă cu câteva zile a suferit de dureri abdominale persistente până în prezent, greţuri, distensie abdominală şi paloare, fără antecedente patologice. 6. PARAMETRII ACTUALI AI STĂRII DE SĂNĂTATE Greutate: 78 kg Înălţime: 177 cm Talie: 85 cm Respiraţia: 19 r/min T.A: 140/95 mmHg Aspectul tegumentelor şi mucoaselor: - tegumentele şi mucoasele: palide, umede, tegumentele integre, reci; - sistemul ganglionar limfatic neglijabil; - sistemul osteo - articular: integru, articulaţii mobile. - sistemul musculo - adipos: bine reprezentat. Diagnostic medical: sindromul colonului iritabil Tratament recomandat: - Loperamid 2 capsule,la inceput ,si dupa cate o capsula dupa scaun. - furalizandon concentratie de 100mg, un conprimat la 6 ore

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR CULESE Nr. crt. Nevoie fundamentală 0 1

Manifestările de

Manifestările de

Sursele de

Independenţa

dependenţa

dificultate

1

2

3

Nevoia de a- frecvenţa respiratorie respira şi a avea otipică vârstei 19 r/min, bună circulaţie respiraţiile ritmice, în absenţa zgomotelor patologice;

4

-

-

-miscarile respiratorii de tip liber; -aplitudinea egală,     de hemitorace. 2 Nevoia de a bea şi de a mânca

-

3 Nevoia elimina

-

de

a

normală, ambele - greaţă;bulimie

-colon iritabil

-dureri abdominale; -scaunele multiple;

apoase

şi-colon iritabil

-transpiratie; -riscul de deshidratare 4

5

Nevoia de mişcare şi de a avea o bună postura

-

Nevoia de somn şi odihnă

-adinamia; -dureri abdominale;

-disconfort abdominal

crampa -narcolepsia

-

-oboseala,stare de epuizare musculara si nervoasa, pe care bolnavul o acuza. -inactivitate, stare permanenta de som n, pe care pacientul o resimte

6

Nevoia de a se-pacientul se poate îmbrăca îmbrăca şisingur, îşi alege dezbraca vestimentaţia în funcţie de anotimp şi stare psihică

-

-

7

Nevoia de menţinere a tempreaturii corpului în limitele normale

8

Nevoia de a fi-parul curat, îngrijit; curat, spălat, de-urechile de conformitate protejare aobişnuită, curate; tegumentelor şi -cavitatea bucala, nasul cu mucoaselor mucoasa umedă şi roz, gingiile aderente dinţilor şi roz; -unghiile îngrijite;

-

-hipotermie

tăiate

scurt,

-pacientul prezintă deprinderi igienice normale, are un aspect curat, îngrijit

-

-colon iritabil

-

Plan de îngrijire Nevoia afectată Ex. 1. Nevoia de a bea şi a mânca

2. Nevoia de a elimina

Diagnostic de nursing (PES) - refuzul de a se alimenta si a se hidrata.

OBIECTIVE

INTERVENŢII AUTONOME

INTERVENŢII DELEGATE

EVALUARE

ora 1400 .13.04.2018 - pacientul să nu mai aibă dureri abdominale, greaţă sau vărsături.

-voi recolta probe de  sânge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze, bilirubinemie; -efectuez un examen coprocultura şi coproparazitologic

Ora 2000 13.04.2018 pacientul nu mai prezintă greaţă şi vărsături, iar durerile abdominale s-au ameliorat considerabil.

; -riscul de deshidratare manifestat prin

ora 1700 14.04.2018 - pacientul să aiba scaun regulat

-amplasez pacientul în salon luminat, în linişte, fără factori ce îi pot perturba liniştea; - pe cât posibil de izolat, cel puţin cu un paravan; -acopar patul pacientului  cu muşama şi aleza; -o să liniştesc pacientul, prin comunicarea permanentă cu acesta; -voi asigura mediul  securizant şi condiţiile de microclimat; -supraveghez scaunele, frecvenţă, consistentă; -voi supraveghea durerile abdominale -voi asigura repausul fizic şi psihic al pacientului; -voi menţine igiena tegumentelor, a lenjeriei; -voi administra un tratament antispastic -voi recolta probe pentru examenul bacteriologic (coprocultura); -mentin continuu legătura cu

-

- 14.04.2018 -scaune diareice multiple 15.04.2018

- scaunele apoase şi normal multiple; -transpiratie

aparţinătorii acestuia; -încurajez continuu pacientul; -educ membrii din familie în ceea ce priveşte dieta;

-voi supraveghea durerile abdominale -voi asigura repausul fizic şi psihic al pacientului; -voi menţine igiena tegumentelor, a lenjeriei; -voi administra un tratament antispastic 00 ora 17 -voi măsura temperatura -voi administra tratamentul 16.04.2018 corpului şi voi nota în cadrul foii antiinfecţios solicitat de medic - pacientul să aibă o de temperatură; temperatură în -tin sub supraveghere limite normale; manifestările privind deshidratarea, aspectul tegumentelor, diureza, pulsul, temperatura arterială, conduita pacientului

-frecventa scaunelor a fost semnificativ redusă;

3. Dificultate in a se ora 1700 Nevoia misca 15.04.2018 de a se - pacientul să nu misca si mai prezinte dureri a avea o abdominale; buna postura

16.04.2018 - pacientul se simte mai bine şi poate efectua mişcări normale;

4. Hipotermie. Nevoia de menţine re a tempera turii corpului în limitele normale

16.04.2018 - temperatura corpului în limitele normale;

CAZUL nr. 2 I. CULEGERE DE DATE 1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT Nume pacient: G.L Vârsta: 50 de ani Sexul: F Starea civilă: Căsătorită Nr. copii: 3 Religia: Ortodoxă Profesia: Croitoreasa Condiţii la locul de muncă: relativ uşoare Mediul de locuit: urban, apartament cu 3 camere, locuieşte cu soţul 2. STIL DE VIAŢĂ Obiceiuri: - pacienta are o dietă variată; - pacienta nu ţine dieta - pacienta doarme ocazional aproximativ o oră şi nu face vreun sport sau exerciţii fizice regulate - pacienta consuma foarte puţin alcool ocazional şi nu fumează. 3. ANTECEDENTE PATOLOGICE Afecţiuni cardiace: hipertensiune arterială Antecedentele hetero-colaterale: fără importanţă Antecedentele personale patologice: Proteză: nu Ochelari: da Tratament urmat în prezent: 4. MOTIVUL INTERNĂRII

Pacienta s-a prezentat la medic în data de 20.04.2018 cu simptomele următoare: - dureri abdominale - distensie abdominală - balonare - paloare 5. ISTORICUL BOLII ACTUALE Pacienta de 50 de ani, care în urmă cu o zi a suferit de dureri abdominale persistente până în prezent, greţuri, distensie abdominală şi paloare, fără antecedente patologice. 6. PARAMETRII ACTUALI AI STĂRII DE SĂNĂTATE Greutate: 80 kg Înălţime: 164 cm Talie: 78 cm Respiraţia: 21 r/min T.A: 140/85 mmHg Aspectul tegumentelor şi mucoaselor: - tegumentele şi mucoasele: palide, umede, tegumentele integre, reci; - sistemul ganglionar limfatic neglijabil; - sistemul osteo - articular: integru, articulaţii mobile. - sistemul musculo - adipos: bine reprezentat. Diagnostic medical: colon iritabil Tratament recomandat: - Lulcolax 2 drajeuri seara, inainte de culcare - Espumisan administrare orală, 40 mg, de 3 ori pe zi

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR CULESE Nr. crt. Nevoie fundamentală 0 1

Manifestările de

Manifestările de

Sursele de

Independenţa

dependenţa

dificultate

1

2

3

4

Nevoia de a- frecvenţa respiratorie-Modificarea amplitudinii respira şi a avea otipică vârstei 21 r/min, r respiratiei superficiale sau bună circulaţie profunde,

-

-tahipnee, Nevoia de a bea şi de a mânca

-

-bulimie,

-colon iritabil

-ingestia alimente

2

Ce nu satisfac organismului.

nevoile

-dificultatea de a digera. Nevoia elimina

de

a

-

Absenta scaunului

-colon iritabil

De mai multe zile,

3

-balonare, -tenesme, -crampe abdominale.

4

Nevoia de mişcare şi de a avea o bună postura

-

Dificultatea de a ramane in-disconfort pozitie functionala, abdominal -alinierea membrelor,

gresita

a

-a sta jos timp indelungar.

5

6

7

Nevoia de somn şi-pacientul doarme o odihnă perioadă suficientă (6-8 ore) şi prezintă un somn calm, fără vise, reuşeşte să adoarmă cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit

-

-

Nevoia de a se-pacientul se poate îmbrăca îmbrăca şisingur, îşi alege dezbraca vestimentaţia în funcţie de anotimp şi stare psihică

-

-

Nevoia de-pacientul menţinere atemperatura tempreaturii normale. corpului în limitele normale

in

prezinta limite

-colon iritabil

8

Nevoia de a fi-parul curat, îngrijit; curat, spălat, de-urechile de conformitate protejare aobişnuită, curate; tegumentelor şi -cavitatea bucala, nasul cu mucoaselor mucoasa umedă şi roz, gingiile aderente dinţilor şi roz; -unghiile îngrijite;

tăiate

scurt,

-pacientul prezintă deprinderi igienice normale, are un aspect curat, îngrijit

-

-

Plan de îngrijire Nevoia afectată

Diagnostic de nursing (PES) Ex. - alimentatie 1. N. de neeadecvata,surplu a bea şi s a mânca -hidratare excesiva cantitativ si calitativ;

OBIECTIVE

INTERVENŢII AUTONOME

INTERVENŢII DELEGATE

EVALUARE

ora 1600 – 21.04.2018 - pacientul să nu mai aibă dureri abdominale, -sa diminueze cantitatea de ml, in termen de 3 .zile. -

-voi recolta probe de  sânge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze, bilirubinemie; -efectuez un examen coprocultura şi coproparazitologic

Ora 2000 23.04.2018 pacientul nu mai prezintă greaţă şi vărsături, iar durerile abdominale s-au ameliorat considerabil.

2. Nevoia de a elimina

ora 1700 21.04.2018 - pacientul să aiba scaun regulat normal

-voi amplasa pacientul într-un salon luminat, în linişte, fără factori ce îi pot perturba liniştea; - pe cât posibil de izolat, cel puţin cu un paravan; -acopar patul pacientului  cu muşama şi aleza; -o să liniştesc pacientul, prin comunicarea permanentă cu acesta; -voi asigura mediul  securizant şi condiţiile de microclimat; -supraveghez scaunele, frecvenţă, consistentă; -voi supraveghea durerile abdominale -voi asigura repausul fizic şi psihic al pacientului; -voi menţine igiena tegumentelor, a lenjeriei; -voi administra un tratament antispastic -voi recolta probe pentru examenul bacteriologic (coprocultura); -mentin continuu legătura cu aparţinătorii acestuia;

-

22.04.2018 -frecventa scaunelor a fost semnificativ redusă;

- Constipatia

-încurajez continuu pacientul; -educ membrii din familie în ceea ce priveşte dieta; 00 3. -Dificultate/ ora 17 -voi supraveghea durerile Nevoia incapacitate in a se 22.04.2018 abdominale de a se misca - pacientul sa stea -voi asigura repausul fizic şi misca si asezat fara psihic al pacientului; a avea o ajutor..minute… -voi menţine igiena buna ore,sa merga singur tegumentelor, a lenjeriei; postura cu ajutorul unui -voi administra un tratament baston, carje, cadru antispastic 4. Hipertermie – ora 1700 -voi măsura temperatura corpului -voi administra tratamentul Nevoia 38.0 0 C 23.04.2018 şi voi nota în cadrul foii de antiinfecţios prescris de medic de - pacientul să aibă temperatură; menţine o temperatură în -tin sub supraveghere re a limite normale; manifestările privind tempera deshidratarea, aspectul turii tegumentelor, diureza, pulsul, corpului temperatura arterială, conduita în pacientului limitele normale

22.04.2018 - pacientul se simte mai bine şi poate efectua mişcări normale;

24.04.2018 - temperatura corpului în limitele normale;

CAZUL nr.3 I. CULEGERE DE DATE 1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT Nume pacient: G.V Vârsta: 27 de ani Sexul: F Starea civilă: Necăsătorit Nr. copii: 0 Religia: Ortodoxă Profesia: Programator Condiţii la locul de muncă: relativ uşoare Mediul de locuit: urban, apartament cu 2 camere 2. STIL DE VIAŢĂ Obiceiuri: - pacientul are o dietă bogată în carne şi legume şi fructe, precum şi în dulciuri şi sucuri carbogazoase; - pacientul nu ţine dieta - pacientul doarme mult, şi nu face vreun sport sau exerciţii fizice regulate - pacientul consuma alcool o dată pe săptămână şi fumează zilnic aproximativ un pachet de ţigări. 3. ANTECEDENTE PATOLOGICE Afecţiuni cardiace: nu Antecedentele hetero-colaterale: fără importanţă Antecedentele personale patologice: nu Proteză: nu Ochelari: da Tratament urmat în prezent: nu

4. MOTIVUL INTERNĂRII Pacientul s-a prezentat la medic în data de 01.05.2018 cu următoarele simptome: - dureri abdominale - senzaţie de balonare - paloare - diaree 5. ISTORICUL BOLII ACTUALE Pacient de 27 de ani, care în urmă cu câteva zile a suferit de dureri abdominale persistente până în prezent, diaree, balonare şi paloare. 6. PARAMETRII ACTUALI AI STĂRII DE SĂNĂTATE Greutate: 65 kg Înălţime: 165 cm Talie: 87 cm Respiraţia: 18 r/min T.A: 120/85 mmHg Aspectul tegumentelor şi mucoaselor: - tegumentele şi mucoasele: palide, umede, tegumentele integre, reci; - sistemul ganglionar limfatic neglijabil; - sistemul osteo - articular: integru, articulaţii mobile. - sistemul musculo - adipos: bine reprezentat. Diagnostic medical: colon iritabil Tratament recomandat: - Saprosan ,2 pastile seara ,2 dimineata - Paracetamol,3 pastile pe zi.

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR CULESE Nr. crt.Nevoie

Manifestările de

fundamentală independenţa 0 1

1

Manifestările de

Sursele de

dependenţa

dificultate

2

3

Nevoia de a- frecvenţa respiratorie tipică respira şi avârstei 18 r/min, respiraţiile avea o bunăritmice, în absenţa circulaţie zgomotelor patologice;

-

4 -

-miscarile respiratorii de tip liber; -aplitudinea egală,     de hemitorace. 2

3

Nevoia de a bea şi de a mânca

-

Nevoia de elimina

-

a

normală, ambele - greaţă;

-colon iritabil

-dureri abdominale; -polifagie,nevoia exagerata de a manca si absenta sentimentului de satietate. -scaunele apoase şi multiple; -colon iritabil -transpiratie; -riscul de deshidratare

4

5

6 7

Nevoia de mişcare şi de a avea o bună postura

-

-adinamia; -dureri abdominale;

-disconfort abdominal

-varsaturi

Nevoia de-pacientul doarme o perioadă somn şi odihnă suficientă (6-8 ore) şi prezintă un somn calm, fără vise, reuşeşte să adoarmă cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit

-

-

Nevoia de a se-pacientul se poate îmbrăca îmbrăca şisingur, îşi alege dezbraca vestimentaţia în funcţie de anotimp şi stare psihică

-

-

Nevoia de menţinere a tempreaturii

-

– 38.1 0 C – febra moderata -colon iritabil

corpului limitele normale

8

în

Nevoia de a fi-parul curat, îngrijit; curat, spălat, de-urechile de conformitate protejare aobişnuită, curate; tegumentelor şi -cavitatea bucala, nasul cu mucoaselor mucoasa umedă şi roz, gingiile aderente dinţilor şi roz; -unghiile îngrijite;

tăiate

scurt,

-pacientul prezintă deprinderi igienice normale, are un aspect curat, îngrijit

-

-

Plan de ingrijire Nevoia afectată

Diagnostic de nursing (PES) Ex. -Alimentatie 1. N. de neeadecvata, a bea şi deficit; a mânca -anxietate -durere -stare depresiva.

OBIECTIVE

INTERVENŢII AUTONOME

INTERVENŢII DELEGATE

EVALUARE

ora 1600 -2.05.2018 - pacientul să nu mai prezinte dureri abdominale, -sa ia trei mese echilibrate in termen de 3 zile.

-voi recolta probe de  sânge pentru hemoleucograma, ionograma, transaminaze, bilirubinemie; -efectuez un examen coprocultura şi coproparazitologic

Ora 1800 3.05.2018 pacientul nu mai rpezinta greaţă şi vărsături, iar durerile abdominale s-au ameliorat considerabil.

2. Nevoia de a

ora 1600 03.05.2018 - pacientul să

-amplasez pacientul în cadrul unui salon luminat, în linişte, în absenţa factorilor perturbatori - pe cât posibil de izolat, cel puţin cu un paravan; -voi acoperi patul pacientului  cu muşama şi aleza; -voi linişti pacientul, prin comunicarea permanentă cu acesta; -voi asigura mediul  securizant şi condiţiile de microclimat; -supraveghez scaunele, frecvenţă, consistentă; -voi supraveghea durerile abdominale -voi asigura repausul fizic şi psihic al pacientului; -voi menţine igiena tegumentelor, a lenjeriei; -voi administra un tratament antispastic -voi recolta probe pentru examenul bacteriologic (coprocultura);

-

- 03.05.2018 -scaune diareice multiple

-diareea.

elimina

elimine un scaun de consistenta normala in termen de 24 ore

3. -refuzul de a face Nevoia activitati fizice de a se misca si a avea o buna postura

ora 1600 04.05.2018 - durere -lipsa interesului

-mentin continuu legătura cu aparţinătorii acestuia; -încurajez continuu pacientul; -educ membrii din familie în ceea ce priveşte dieta; -sa-si exprime acceptul de a indeplini anumite activitati in termen de 3zile -sa se ridice cu ajutor in 72 ore. -sa mearga singur

04.05.2018 -frecventa scaunelor a fost semnificativ redusă; 06.05.2018 - pacientul se simte mai bine şi poate efectua mişcări normale;

4. -hipertermie Nevoia - proces infectios, de inflamator menţine re a tempera turii corpului în limitele normale

ora 1600 -05.05.2018 sa prezinte o temperatura in limita normale.

-voi măsura temperatura -voi administra tratamentul corpului şi voi nota în antiinfecţios solicitat de medic cadrul foii de temperatură; -tin sub supraveghere manifestările privind deshidratarea, aspectul tegumentelor, diureza, pulsul, temperatura arterială, conduita pacientului

05.05.2018 - temperatura corpului în limitele normale;

Concluzii

În concluzie, pot spune că lucrarea şi-a atins scopul, prezentând totalitatea aspectelor teoretice şi practice privitoare la subiectul analizat. De asemenea, sunt de părere că am reuşit să îmi îmbogăţesc câmpul de cunoştinţe referitoare la sidromul colonului iritabil şi că am reuşit să aduc o contribuţie semnificativă prin realizarea unor planuri de îngrijire şi prin formularea unor opinii şi concluzii personale. Mulți pacienți cu colon iritabil asociază unul sau mai multe alimente cu debutul simptomelor, iar două treimi dintre pacienți declară că își restricționează dieta, de cele mai multe ori instigând modificările dietetice sau transformându-se în surse alternative de consiliere dietetică. Alimentele cele mai des implicate sunt grâu, lapte, fructoză, cofeină, anumite tipuri de carne, alimente grase, alcool, mirodenii, produse lactate și cereale. Cu toate acestea, datele publicate sunt insuficiente privind practicile dietetice ale pacienților cu colon iritabil; studiile care examinează relațiile dintre anumite alimente și simptomele colonului iritabil lipsesc în mod special. Deși există dovezi că pacienții cu colon iritabil își restricționează regimul alimentar, amploarea evitării grupurilor de alimente importante din punct de vedere nutrițional este greu de identificat pe baza datelor disponibile. Mulți factori externi și interni pot contribui la etiologia colonului iritabil. Rolul alimentelor în patogeneza colonului iritabil rămâne insuficient definit, iar efectele ingerării alimentelor asupra axei intestin-creier, a sistemului imunitar, a microbiotei intestinale și a procesului digestiv sunt încă în curs de investigare. Din ce în ce mai mult, manipularea dietelor este recomandată în managementul colonului iritabil, adesea pe baza unor dovezi sau a unor științe false. Unele abordări, cum ar fi dieta low-carb, restricția glutenului și suplimentele probiotice, au fost supuse unei evaluări mai riguroase și arată o promisiune considerabilă. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii fundamentale privind efectul dietelor asupra patogenezei colonului iritabil, precum și încercările de a selecta pacienții care vor răspunde cel mai bine la o anumită intervenție dietetică.

Din fericire, pacienții cu colon iritabil prezintă în mod obișnuit o serie de simptome specifice. S-a sugerat că utilizarea acestor criterii de diagnosticare împreună cu “caracteristicile de alarmă” permite medicilor să minimizeze amploarea testelor de diagnostic necesare pentru a diagnostica colonul iritabil. Criteriile Roma ÎI pentru diagnosticarea colonului iritabil includ prezența durerii sau disconfortului abdominal timp de 12 săptămâni nu neapărat consecutive - în ultimele 12 luni și cel puțin două. Simptomele suplimentare pot include trecerea mucusului și balonarea sau distensia.

BIBLIOGRAFIE

1.M.Grigorescu, Tratat de Gastroenterologie, Ed Medicala Nationala, 2001, p 114 2. R. Voiosu, Gastroenterologie Clinica, Ed. Universitara C. Davila, 1999, p.78 3. Papilian V., Anatomia omului vol. I, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1982, p.90 4. L. Gherasim, Medicina Interna, Vol III, Ed. Medicala, 1999, p. 54 5. M. Grigorescu, O. Pascu, Tratat de Gastroenterologie Clinica, vol. I, Ed. Tehnica, 1996, p.72 6. Sporea Ioan, Ghid Practic de Gastroenterologie si Hepatologie, Editura Mirton Timisoara, 2010, p.93 7. Borundel C, Medicina interna pentru cadre medii, Ed. Medicala, 2000, p.85 8. Alexa I, Medicina Interna. Notiuni de baza, Ed. Junimea, 2004, p.125 9. Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicalii, p 79 10. Urgente medicale, p. 126 11. Urgentele medico- chirurgicale, p 95 12. I.Pana, M. Vladareanu- Radiologia stomacului si duodenului- Ed. Medicala, Bucuresti, 1975 13. Al. Priscu, M. Barbulescu, S. Neagu, R. Palade-Stomacul si duodenul in „Chirurgie” – vol.II, sub redactia lui Al. Priscu, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994 14. E. Tarcoveanu- Complicatiile ulcerului gastroduodenal in „Patologie chirurgicala pentru admitere in rezidentiat” – vol. I, Ed. Calsius, Bucuresti, 1997 15. Sub redactia I. Brunkner- Medicina interna, Ed. Medicala, Bucuresti, 1980 16. C. Radu, I. Vereanu , P. Andronescu, A. Popovici- Patologia chirurgicala a stomacului si duodenului in „Chirurgie generala” sub redactia lui N. Angelescu si P.D Andronescu, ed Medicala, Bucuresti, 2000

17. Sub redactia A.T. Ispas- Anatomia si fiziologia omului cu aplicatii practice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti , 2000 18. Tratat de Histologie- Ed. Medicala Callisto 19. Atlas de Anatomie Umana- Ed. Didactica si Pedagogica RA