Logica [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea „Dunărea de Jos”- Galați Facultatea de Științe Juridice, Sociale și PoliticeAdministrație Publică

PRINCIPIILE LOGICII

Student: Nicoleta-Mihaela Cojocaru Grupa: I Lector: Andreea Matic

CUPRINS

Importanța logicii………………………………..…………..3 Principiile logicii………………………………………….…5 Principiul identității……………………………………….…6 Principiul non-contradicției……………………………….....7 Principiul terțului-exclus…………………………………….8 Principiul rațiunii suficiente…………………………………9 Bibliografie/Siteografie………………………………….....10

2

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA LOGICII

Logica este, ca şi geometria, o ştiintă foarte veche, poate cea mai veche, dacă ne orientăm după treapta superioară a elaborării ştiintifice. Cel dintâi tratat de logică, uimitor şi astăzi prin consistenţă(1), profunzime şi complexitate, precedă cu aproximativ jumătate de veac Elementele lui Euclid(2) şi poartă pecetea geniului enciclopedic al antichităţii, Aristotel (384-322 ). Paradoxal, Aristotel nu a fost interesat să-şi denumească disciplina ale cărei baze ştiinţifice le contura. Ceea ce noi numim "logic" el numea "analitic", termenul "logic" având pentru el sensul de "abstract", "probabil". Referitor la partea principală a logicii, care este teoria raţionamentului, Aristotel a denumit Analitică partea care se ocupă cu raţionamentul demonstrativ, cel care conchide din premise adevărate, Dialectică, partea care se ocupă cu raţionamentul probabil, şi Eristică, partea care se ocupă cu raţionamentul care foloseşte premise aparent probabile. Corpul scrierilor de logică ale lui Aristotel, aşa cum ni s-a transmis prin tradiţie de la finele antichităţii, este alcătuit din şase cărţi: 1.Categoriile, consacrată unei teme speciale din teoria noţiunilor, şi anume predicatelor celor mai generale, numite "categorii" . 2.Despre interpretare, care tratează unele teme speciale din teoria propoziţiilor şi, în primul rând, opoziţia propoziţiilor. 3.Analitica primă, dedicată teoriei formale a silogismului. 4.Analitica secundă, destinată teoriei demonstraţiei. 5.Topica, înfăţişând argumentarea dialectică (raţionamentele probabile). 3

6.Respingerile silogistice, de fapt ultimul capitol al Topicii, rezervat argumentării eristice (incorecte). Acest ansamblu de tratate a primit ulterior numele de Organon(3), adică "instrument". Dar nici titlurile şi nici ordinea acestor opere nu aparţin lui Aristotel însuşi. I se recunoaşte lui Andronicos din Rhodos (al unsprezecelea succesor al lui Aristotel), meritul de a fi ordonat tematic şi de a fi editat operele maestrului. Denumirea "logică" pentru ştiinţa logicii s-a născut în şcolile logice de după Aristotel - dar în concurenţă cu alte nume : " canonică" (la Epicur), " dialectică" (Zenon Stoicul opune " logică" la " dialectică"). Pe vremea lui Cicero, termenul "logică" era folosit in mod curent, dar abia comentatorul Alexandru din Aphrodisias îi fixează înțelesul de astăzi.

(1) (2) (3)

Consistenţă: necontradictoriu Elementele lui Euclid: primul tratat cunoscut de geometrie. Organon: datorăm lui Mircea Florian (1888- 1 960) o excelentă traducere în limba română a Organon-ului, în patru volume (1957, 1958, 1961 , 1963), Însoțită de un studiu introductiv, Introduceri la cele şase căni şi note, Editura Ştiintifică, Bucureşti . De asemenea, au fost traduse în limba română de Constantin Noica Comentarii la Categoriile lui Aristotel ale lui Porfir, Dexip şi Ammonius, Editura Academiei, Bucureşti, 1968 , şi Comentarii la tratatul Despre interpretare al lui Aristotel al lui Ammonius şi Stephanus, Editura Academiei, Bucureşti, 1971 4

CAPITOLUL II PRINCIPIILE LOGICII Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numite PRINCIPII LOGICE sau LEGI DE RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE. Acestea sunt condiţii generale ale raţionamentelor – indiferent de tipul de propoziţii cu ajutorul cărora formulăm inferenţa. PRINCIPUL LOGIC REPREZINTĂ O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ DE RAŢIONALITATE, UN CRITERIU FUNDAMENTAL PRIN CARE DISTINGEM ÎNTRE CORECT ŞI INCORECT, UN REPER PENTRU ALTE CONDIŢII DE RAŢIONALITATE. Principiile logice au fost formulate pentru prima dată de Parmenide (cca. 515 – 450 î.Hr.), deşi nu într-o formă exactă. Orice raţionament trebuie să respecte simultan următoarele principii logice: 1. 2. 3. 4.

PRINCIPIUL IDENTITĂŢII PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE

5

CAPITOLUL III PRINCIPIUL IDENTITĂŢII Presupune că orice obiect este identic numai cu sine însuşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Fiecare obiect posedă un set de trăsături care-l fac să fie ceea ce este realmente. De exemplu, dacă ne gândim la om, acesta are însuşiri (precum capacitatea de a gândi abstract şi de a vorbi, de a produce unelte şi de a le folosi într-un anumit scop), însuşiri prin care un om, indiferent de numele lui, se aseamănă cu ceilalţi, altfel spus face parte din clasa tuturor oamenilor. În acelaşi timp, fiecărui om îi aparţin anumite trăsături/însuşiri care-l disting de ceilalţi (o anumită înălţime, culoare a ochilor, ocupaţie, dată şi loc al naşterii etc.). Împreună, aceste însuşiri fac din fiecare individ un anumit om, şi nu un om în genere, adică ceea ce el este de fapt. La nivelul gândirii logice, această particularitate elementară se exprimă sub forma PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII, conform căruia ORICE FORMĂ LOGICĂ ESTE CEEA CE ESTE, altfel spus, ARE O INDIVIDUALITATE APARTE PRIN CARE EA ESTE O ANUMITĂ FORMĂ LOGICĂ (noţiune, propoziţie etc.). Importanţa principiului identităţii: Când operăm cu termeni sau cu propoziţii cărora nu le cunoaştem suficient înţelesul sau valoarea de adevăr, principiul identităţii ne cere fie să ne completăm în prealabil cunoştinţele, fie să precizăm în ce sens/cu ce valoare folosim termenii şi propoziţiile respective. RESPECTAREA PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII ASIGURĂ CLARITATEA ŞI PRECIZIA GÂNDIRII.

6

CAPITOLUL IV PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI Acest principiu presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport un obiect nu poate fi în acelaşi timp şi sub acelaşi raport şi A, şi non-A. Există însuşiri ale obiectelor care coexistă, de exemplu greutatea şi întinderea şi însuşiri care sunt incompatibile, se exclud reciproc, nu pot aparţine deodată aceluiaşi obiect: nici un copac nu poate fi şi fag şi stejar, nici un număr nu poate fi şi par şi impar. Incompatibilitatea obiectivă a coexistenţei însuşirilor incompatibile se reflectă la nivel logic prin PRINCIPIUL NONCONTRADICŢIEI: DOUĂ PROPOZIŢII, DIN CARE UNA ESTE DE FORMA P, IAR CEALALTĂ DE FORMA P’, NU POT FI ADEVĂRATE DAR POT FI AMBELE FALSE ÎN ACELAŞI TIMP ŞI SUB ACELAŞI RAPORT. Nerespectarea acestui principiu poate genera contradicţii logice, şi deci imposibilitatea de a deosebi adevărul de fals. Respectarea acestui principiu conferă gândirii COERENŢĂ.

7

CAPITOLUL V PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport este acceptată o propoziţie A, sau este respinsă dintr-un sistem de propoziţii, a treia posibilitate fiind exclusă. Realitatea este un ansamblu ordonat de obiecte şi fenomene. Aşa cum obiectele şi fenomenele se ordonează, după specificul lor în anumite clase, tot astfel, la nivelul gândirii, propoziţiile se ordonează în sisteme de propoziţii. Într-un sistem de propoziţii poate fi acceptată o propoziţie sau negaţia ei, a treia posibilitate fiind exclusă. Principiul terţului exclus nu trebuie confundat cu PRINCIPIUL BIVALENŢEI, după care ORICE PROPOZIŢIE ESTE ADEVĂRATĂ SAU FALSĂ, A TREIA POSIBILITATE FIIND EXCLUSĂ– acesta fiind un principiu de selecţie: din totalitatea propoziţiilor doar pe cele care nu pot avea altă valoare de adevăr decât una din cele menţionate. Cu referire la valoarea de adevăr a propoziţiilor cognitive, terţul exclus se formulează: ORICARE AR FI PROPOZIŢIA, EA ARE SAU NU ARE O ANUMITĂ VALOARE DE ADEVĂR. Respectarea principiului terţului exclus conferă gândirii CONSECVENŢĂ, capacitate de decizie riguroasă. ÎMPREUNĂ, PRINCIPIILE NONCONTRADICŢIEI ŞI TERŢULUI EXCLUS FUNDAMENTEAZĂ DEMONSTRAŢIA PRIN REDUCERE LA ABSURD – PROCEDEU LARG UTILIZATMAI ALES ÎN MATEMATICĂ.

8

CAPITOLUL VI PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE Presupune că pentru a accepta sau pentru a respinge o propoziţie trebuie să dispunem de o raţiune suficientă sau, altfel spus, de un temei satisfăcător. ORICE PROPOZIŢIE ARE UN TEMEI– reprezintă reflectarea în plan logic a relaţiei de cauzalitate proprie realităţii obiective: aşa cum în realitate nu există nici un obiect sau fenomen fără o cauză, tot aşa, la nivel raţional, admiterea sau respingerea unei propoziţii are la bază un temei. RAŢIUNE SUFICIENTĂ = TEMEI SATISFĂCĂTOR. Fără să aibă cunoştinţe de logică, oamenii caută să evite, în gândirea lor, confuziile, contrazicerile, afirmaţiile nedovedite. Procedând astfel, ei se conformează instinctiv principiilor logice.

Cunoscând aceste principii avem mai mult de câştigat. Astfel, principiul identităţii ne obligă să evităm confuziile, principiul contradicţiei şi al terţiului exclus ne interzic să ne contrazicem, iar principiul raţiunii suficiente ne recomandă să nu facem afirmaţii neîntemeiate.

9

BIBLIOGRAFIE - Petre Botezatu: “ Introducere în logică ” - Marilena Sauer: “Sprint către BAC ” - Elena Lupsa: “Logică și argumentare ”

SITEOGRAFIE - https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2011/09/17/principiile-logice/ - https://facultateadrept.wordpress.com/logica-juridica/curs-2-principiile-logicii/ - https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/logica-juridica/principiile-logice/

Poate că odată, cine ştie când, propozițiile vor fi înlănțuite, nu de conectori logici, ci de "afinități elective" (P. Botezatu, Fals tratat de logică)

10