Limba Romana Actuala O Gramatica A Greselilor Iorgu Iordan PDF [PDF]

Zitiervorschau

IORGU IORDAN PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

LIMBA ROMANA ACTUALA 0 GRAMATICA, A GRESELILOR"

E DITURA SOCEC & Co., S. A. R.

B UCURESTI

www.dacoromanica.ro

IORGU IORDAN PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

LIMBA ROMANA ACTUAL A 0 GRAMATICA A GRESELILOR"

EDITURA SOCEC & Co., S. A. R.

BUCURESTI

www.dacoromanica.ro

PREFATA LA EDITIA INTAI. Aceastcl carte urmeire$te un stop indoit. Unul, strict $tiintific: descrierea $i explicarea inovatiilor, adicei a abaterilor dela uzul traditional, pe care le prezintd limba noastrei in momentul de fates. Celeila lt, practic sau, data vreti, didactic: sei serveastei, in cazuri dificile, drept calduzei tuturor acelora care nu se pot decide singuri pentru forma gramaticalcl, expresia sau constructia socotite, de obiceiu, corecte. Mi -am dat toatei, osteneala sei conciliez, ira mod convenabil pentru... ambele parti, (ca sei nu zic tabere! ), aceste

cloud scopuri, care s'ar peirea ca mem in directii opuse. Dacei am izbutit on nu, reimine sa judece cititorii. Cred de datoria mea sa multumesc si pe aceasta tale institutiilor cu sprijinul ceirora am putut Lipari olucrare ateit de voluminoaseg: Casei $coalelor $i Faculteitii de Litere din Iasi, care au binevoit sa achite anticipat un num'Cir de exemplare (prima pentru 80.000 lei, a doua pentru 50.000 lei). Iorgu Iordan.

Iasi, 23 Aprilie 1943.

www.dacoromanica.ro

PREFATA LA EDITIA A DOUA. Prima editie a acestei ccirti s'a epuizat in mai putin dc un an. Faptul dovedeste cei nit numai specialistii, ci si, mai ales, oamenii de cultura au apreciat-o dupei caviintei. Datoritei intelegerii pe care editura Socec o manifests pentru lucreirile de interes general, indiferent de specialitate, poate apiirea scum o noun editie. N'am introdus nicio modificare esentialei, intru cat principiile si problemele de ordin teoretic roman aceleasi. As fi putut acleiuga ceva mai mult material nou, dar a trebuit set' tin seamy de greuteitile cu' care arta tipografic6 are pretutindeni de luptat.

Afars de aceasta, numai cantitativ cartea ar fi avut, poate, de castigat prin utilizarea unor fapte lingvistice inexistente in prima editie. Sper astfel ca si subt nova ei forma lucrarea mea va interesa pe toti cei ce vor sa afle un reisp-uns la numeroasele cliestii pe care le punelimba romans in momentul de fats. Bucure0,i, 27 Decemvrie 1947.

www.dacoromanica.ro

Iorgu Jordan.

L1STA A BRE VIATIILOR. A. CARTI. Act = I. Peitz, Actele vorbeste", Bucuresti (faro. an). ALR = Atlasul linguistic roman, publicat de Muzeul limbii romane din Cluj, Cluj 1938 urm. ALRM = Micul atlas linguistic roman, Cluj 1938 urrit. A1S = Alexandru Sahia, URSS azi, ed. II, Craiova 1935. AMu = Axel Munthe. 0 carte de demult, Bucuresti (f. a.).

AN = Cezar Petrescu, Aurul negru, Bucuresti (f. a.). APN = T. Arghezi, Poarta neagra, Bucuresti 1930. AS = M. Sadoveanu, Soarele in balta sau Aventurile Sahului, Bucuresti (f. a.). AV = T. Arghezi, Ce-ai cu mine, vantule?, Bucuresti 1937.

Baud = Charles Baudelaire, Flori al'se din Les fleurs du mal, trad. de A. Philippide, Bucuresti (1. a.). BCC (StB) = Stefan Baciu, Cautatorul .le comori, Bucuresti 1939.

BPed = St. Barsanescu, Istoria pedagogiei romanesti, Bucuresti 1941. BrC = Gh. Braescu, Conasii, Bucuresti (f. a.). Car = I. L. Caragiale, Opere, editia P. Zarifopol-Serb. Cioculescu, Bucuresti 1930 urm.

CCD = N. Cartojan, Ceasornicul Dornnilor" de N. Costin si originalul spaniol al lui Guevara, extras din CLi IV. CCr = G. Calinescu, Viata lui Ion Creanga, Bucuresti 1938. CF = N. D. Cocea, Fecior de sluga, ed. II, Bucuresti (f. a.). Ci = G. Ciprian, Sot on fardg, Bucuresti (f. a.). Cim = T. Arghezi, Cimitirul Buna-Vestire, Bucuresti (f. a.). CIst G. Calinescu, Istoria literaturii romane dela origini pang in prezent, Bucuresti 1941. CME = G. Calinescu, Viata lui Mihail Eminescu, Bucuresti 1932. Consp. = T. Petrescu, Conspiratia lojilor, Bucuresti 1941. COp = G. Cill;nescu, Opera lui Mihail Eminescu, vol. I-V, Bucuresti 1934 urm. Cr = Mateiu Ion Caragiale, Craii de Curtea-Veche, Bucuresti 1929. CrA = M. Sadoveanu, Creanga de aur, Bucuresti 1933. CR-M C. Radulescu-Motru, Romanismul, ed. II, Bucuresti 1939.

www.dacoromanica.ro

LISTA ABREVIATIILOR

10

CS = Cez. Petrescu, Carmen saeculare, Bucuresti (f. a). CSt Const. Stere, In preajma revolutiei, vol. I-VIII, Bucuresti (f. a). DA = Gib I. Mihaescu, Donna Alba, Bucuresti (f. a.).

DE = Dictionarul Enciclopedic Ilustrat .,Cartea Romaneascr, Bucuresti 1931.

Dic = Leon Diculescu, Atitudini traditionale si tendinte moderniste, Bucuresti 1937.

Diet Acad

Academia Romani', Dictionarul limbii romane. Bucuresti

1907 urm.

DO = Cez. Petrescu, Dumineca orbului, Bucuresti (f. a.). DP M. Sadoveanu, Divanul persian, Bucuresti 1940. Drom = Cez. Petrescu, Comoara regelui Dromichet, ed. 31, Bucu-

resti (f. a.). EL

Emil Ludwig, Wilhelm II (trad. de Ad. Byck), Bucuresti (1. a.).

E0 = G. Calinescu, Enigma Otiliei, vol. I-II, Bucuresti Eur = Jean Bart, Europolis, ed. II, Bucuresti (f. a.).

(f. a.).

FE(Fen) = Dragos Protopopescu, Fenomenul englez, Bucuresti 1996. Fig Ion Petrovici, Figuri disparute, Bucuresti 1937. FJ = M. Sadoveanu, Fratii Jderi, Bucuresti (f. a.). Flex Radu I. Paul, Flexiunea nominala interns, in limba romans,, ed. AcR., Bucuresti 1932,

FM = loan Missir, Fata moarta, ed. H, Bucuresti 1937. Foc = I. Peitz, Foc in hanul cu tei, Bucuresti (f. a.). GO = Const. Georgiade. Originile magice ale minciunii si geneza gandirii, ed. AcR., Bucuresti 1938.

Gor = Liviu Rebreanu, Gorila, Bucuresti 1938. Gr = Iorgu Jordan, Gramatica limbii romane, Bucuresti 1937. Gm = Graiul nostru, texte din toate partile locuite de Romani, publicate de I. -A. Candrea, Ov. Densusianu, Th. D. Sperantia, Bucuresti 1906. GSch = Puiu Garcineanu, Langa Schitul lui Tarata, Bucuresti (f. a.). GT = Gala Galaction, Doctorul Taifun, Bucuresti (f. a.). HM Stoian Gh. Tudor, Hotel Maiden, Bucuresti (f. a.). HYSt = Henriette Yvonne Stahl, Intro zi si noapte, ed. II, Bucuresti IA

IB I IC

Intr

1944.

M. Sadoveanu, Izvorul alb, Bucuresti (f. a.). Ioachim Botez, Insemnarile unui belfer, vol. I, Bucuresti 1935, Ilie Corfus, Mihai Viteazul si Polonii, ed. AcR., Bucuresti 1938. Iorgu Iordan, Introducere In studiul limbilor romanice, Iasi 1932.

IP Joan Petrovici, Alexandru Philippide, discurs de receptie (Ac. R.), Bucuresti 1935.

IPA = Ion Petrovici. Amintirile unui baiat de familie, Bucuresti 1938. IstA = A. Maurois, Istoria Angliei, vol. I-II (trad. de Ania Moissi), Bucuresti 1937.

ITE = I. E. Toroutiu, Pagini de istorie si critics literara, Bucuresti 1936_

www.dacoromanica.ro

LISTA ABREVIATIILOR

11

Indr = S. Puscariu si T. A. Naum, Indreptar si vocabular ortografic, Bucuresti 1932.

Laz = G. Banea, Zile de lazaret, Bucuresti 1938. Li .(ALi) = T. Arghezi, Lina, Bucuresti 1943.

LIst = E. Lovinescu, Istoria literaturii romtine contemporane (19001937), Bucuresti (f. a.).

Log = H. Papadat-Bengescu, Logodnicul, Bucuresti (f. a.). LTM = E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. I-II, Bucuresti 1940. Luc = Cezar Petrescu, Luceafarul, Bucuresti (f. a.). Mac = A. Macedonski, Opere, ed. T. Vianu, vol. I-II, Bucuresti 1939. 1VIC1 -= Ion G. Coman, Miracolul clasic, ed. AcR., Bucuresti 1940. Mel

Mélanges d'histoire litteraire et de litterature comparee offerts

A Charles Drouhet, Bucarest 1940.

Nastr = Sergiu Dan si Romulus Dianu, Nastratin si timpul sriu, Bucuresti (f. a.). Niry = Cezar Petrescu, Nirvana, Bucuresti (f. a.). NM = I. Peltz, Noptile Domnisoarei Mili, Bucuresti (f. a.).

OC = Anisoara Odeanu, Intr'un camin de domnisoare, ed. II, Bucuresti (f. a.). OM = E. Gamillscheg, Oltenische Mundarten, Wien 1919. OMD = T. Arghezi, Ochii Maicii Domnului, Bucuresti (f. a.). OP = Cez. Petrescu, Ora patriarhal, vol. I-II, Bucuresti (f. a.). OR = A. Philippide, Originea Rominilor, vol. I-II, Iasi 1925-1928. PBI =M. Sadoveanu, Pantile Blajinilor, Bucuresti 1935. PC = Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Bucuresti 1940. Petr = Dan Petrasincu, Sangele, Bucuresti (1. a).

PF = M. Celarianu, Polca pe furate, Bucuresti (f. a.). PhV = Al. Philippide, Visuri in vuetul vremii, Bucuresti 1939. PL = D. Ciurezu, PArnantul luminilor mele, Bucuresti 1940.

Pop = Aurel C. Popovici, Stat si Natiune (prefatrt de P. Pandrea.),

Bucuresti 1939.

PPG = Petre Pandrea, Germania hitleristil, Bucuresti (f.

a.).

PTA = Poetii tineri ardeleni, antologie de E. Giurgiuca, Bucuresti 1940.

Rad = H. Papadat-Bengescu, Radacini, vol. 1-II, Bucuresti (f. a.). RAzb = Mircea Gesticone, Pdizboiul micului Tristan, Bucuresti (f. a.). RB-R = Paul Daniel, Republica BarIA-Rasa, Bucuresti 1938. RIS = Liviu Rebreanu, Itic Strul dezertor, Bucuresti (f. a). RE = D. D. Rocca, Existenta tragica, Bucuresti 1938. RJ = Liviu Rebreanu, Jar, Bucuresti 1934. RR = A. Otetea, Renasterea si Reforma, Bucuresti 1941. Rus = Gib I. Mihrtescu, Rusoaica, Bucuresti (f. a.). Stinz M. Sadoveanu, Noptile de Stinziene, Bucuresti 1934. Spm = Lucian Blaga, Spatiul mioritic, Bucuresti 1037. SS = Marta D. Riidulescu, Sunt studentiH, ed. II, Bucuresti (f. a.).

www.dacoromanica.ro

LISTA ABREVIATHLOR

12

G. Pascu, Sufixele romanesti, ed. AcR., Bucuresti 1916. SVP = Mircea Streinul, 1 iata in padure, Bucuresti 1939. Synt = Kr. Sandfeld et Hedvig Olsen, Syntaxe roumaine I, Paris 1936. SAINEANU L. Saineanu, Dictionar universal al limbei romane, ed._ IX, Craiova (f. a.). ST = E. Gamillscheg, Die Mundart von Serbanesti-Titulesti, Jena una Suf

Leipzig 1936.

TAV = T. Arghezi, Versuri, editie definiti\a, Bucuresti 1936.

TBr = Immanuel Kant, -Critica puterii de judecare, trad. de Traian Braileanu, ed. AcR., Bucuresti 1940.

Thur =Panait Istrati, Casa Thuringer, Bucuresti 1933. TIKTIN = H. Tiktin, Rumiinisch-deutsches Worterbuch, Bucuresti 1895 urm.

Trag = Emeric Madach, Tragedia omului, trad. de 0. Goga, Bucu-

resti 1934.

Trf = M. Sadoveanu, Trenul fantoma, Bucuresti (f. a.). TP = Tache Papabagi, Universitate"?, Bucuresti 1940. TT = Camil Baltazar, Taram transcendent, Bucuresti 1939. TB = I. Peltz, Tara bunk Bucuresti (f. a.). TK = T. Arghezi, Tablete din Tara de Kuty, Bucuresti TN = I. Simionescu, Tara noastra, Bucuresti 1937.

(f. a.).

UCr = Gh. Ungureanu, Din vieata lui Ion Creanga, Bucuresti 1940. Val = Mihai D. Ralea, Valori, Bucuresti 1935.

Vac = I. Peltz, Calea Vacaresti, vol. I-II, Bucuresti (f. a.). VV = V. Voiculescu, lntrezariri, Bucuresti 1940. VVD = Victor Ion Popa, Velerim Si Veler, Doamne, Bucuresti (f. Vic = Al. Dima, Zacaminte folclorice in poezia noastra, contemporana, Bucuresti 1936.

ZN = Gib. I. Mihaescu, Zilele Si noptile unui student intarziat, Bucuresti (f. a.). ZSt = Zaharia Stancu, Clopotul de aur, Bucuresti 1939. Zw =St. Zweig, Fouche, trad. de E. Relgis, Bucuresti (f. a.). 1907 = Cez. Petrescu, 1907, vol. I-II, Bucuresti (f. a.).

B. PERIODICE. A = Arhiva, Iasi 1889 urm. AcRDezb = Analele Academiei Romane, Dezbateri. AAF = Anuarul Arhivei de Folklor, Cluj-Bucuresti, 1932 urm. Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Sibiu, 1938 urm. AC1 AL = Adev4u1 literar si artistic, Bucuresti. AO = Arhivele Olteniei, Craiova 1922 urm. Arh Arhiva romaneasca, vol. III urm., Bucuresti, 1939 urm. Azi, foaie saptamanala, Bucuresti.

www.dacoromanica.ro

LISTA ABREVIATIILOR

13

BL = Bulletin linguistique, Bucure*ti, 1933 urm. BP = Bilete de papagal, Bucure*ti, 1927 urm. BPh = Buletinul Institutului de Filologie Romina .Alexandru Philip pide", Iasi 1934 urm. BSG = Buletinul Societatii Regale Romane de Geografie, Bucure5ti, 1876 urm.

BSL = Bulletin de la Societe de Linguistique de Paris, 1869 urm. CL = Cuvantul liber, Bucure*ti. CLi = Cercetari literare, Bucure*ti, 1934 urm. Cony = Convorbiri literare, Ia*i-Bucure*ti, 1867 urm. Cosm = Codrul Cosminului, Cernauti, 1924 urm. D = Dimineata, Bucure*ti. DR = Dacoromania, Cluj-Sibiu, 1920 urm. F = Facia, Bucure*ti. FF = Fat-Frumos, Suceava-Cernauti, 1926 urm. Gand = Gandirea, Cluj-Bucure*ti, 1921 urm. GI = Gluma, foaie humoristica stiptamanala, Bucure*ti, 1940 urm. GS = Grai *i suflet, Bucure*ti, 1923 urm. Hr = Hrisovul, Bucure*ti, 1941 urm, Ins = Insenanari ie*ene, Ia*i, 1936 urm. JL = Jurnalul literar, Ia*i, 1939. JunL = Junimea literara, Cernauti 1903 urm. LR = Lumea romaneasca, foaie saptamanala, Bucure*ti. M(an) = Manifest, la*i, 1934 urm. MN = Medicul nostru, Bucure*ti, 1937 urm. Rcr = Revista critica, Ia*i, 1927 urm. RF =Revista filologica, Cernauti, 1927-1928. RFR = Revista fundatiilor regale, Bucure*ti, 1934 urm. RGR = Revista geografica romana., Cluj-Bucure*ti, 1938 urm. RIR = Revista istorica romana, Bucure*ti, 1931 urm. RL = Romania literara, Bucure*ti, 1932 urm. SR = Sociologie romaneasca, Bucure*ti, 1936 urm. StI = Studii italieiie, Bucure*ti, 1934 urm.

SN = koala normala, Ia*i, 1916. TAR = Traditie *i actualitate romaneasca, Foc*ani, 1937-1938. VN = Vieata noun, Bucure*ti, 1905 urm. VII = Viata romaneasca, Ia*i-Bucure*ti, 19061). AcR = Academia Romani. 2

Doug. cifre arabe dupa numele *i data unei publicatii periodice arata respectiv pagina gi coloana. 0 singura cifra arab& indica pagina. cifra, romana *i una araba, trimet la anul *i volumul revistei in discutie. Pentru nespeciali*ti este, poate, necesar sa explic semnele > , care insemneazil devine" (a > e vrea sa zica Lt devine e") *i lat. mentem, paring> parentes, etc.) *i trebue, deci, preferata. Altadata cele doua variante an sensuri diferite, ceea ceinsemneaza ca, se vor 'Astra raereu amandoua: dependents `atarnare' dependingi (mai ales plur. -te) `atenansele unei case'. Poate fi amintit aici *i diriginte (subst.) alaturi de dirigent (adj., of. consiliul dirigent din Ardealul de dupa, razboiul celalalt) 2.

Alternarea formelor cu en *i in la un verb ca prezenta se datoreste jocului provocat de accentuare: prezint, prezinti, etc. prezenteim, prezenteind, etc. Subst. prezent (termer gramatical) $i adjectivul omonim se recomanda a fi intrebuintate tobdeauna subt acest aspect, chiar dace unii lingvisti (S. Puscariu, Th. Capidan, etc.) scriu prezinte. Tot aici poate fi pmnenit contemporan, pe care multi it pronunta contimporan. Varianta cu i va invinge, probabil, din cauza ca -i sustinuta de Limp.

Grupul en, fie accentuat, fie neaccentuat, apare, la alts cuvinte decat preeedentele, in eoncurenta cu an: dentist - dentist, 1 Acelasi criteriu pentru substantivele terminate In -(e)d: (unei) basmale-basmalei, basmalele; (unei) $osete-;oselei, foselele. 2 Desinator alaturi de desenator se datoreste influentei frc. dessinateur, Vom prefera forma cu -e, pentru motivul c mai that& lumea spune desen, desena (desen este, cred, absolut general).

www.dacoromanica.ro

26

PARTEA I: FONETICA

parenteza - parantezii, sentinels - sentinels, etc. De addugat (deli situatia for este intru catva diferita) amen,dci amanda (pop.), comenduire - comanda, a comanda, etc., transparent - transperant (fam.), etc. Aproape totdeauna formele duble ale acestor neolo, gisme se datoresc imprejurdrii ca in limba de origine (franceza) euvintele corespunzdtoare se scriu cu e si se pronuntd cu a, asa dar Romanii s'au condus, in redarea lor, rand dupa ortografie, cand clup% pronuntare. Interesant si curios totodata este amdnuntul ca vorbirea populard si cea familiars prefer% pe a (amandei, transperant). Cu exceptia lui parantezci, preferinta noastrd merge spre variantele cu e, chiar la comenduirel, all cdrui dublet, de altfel, sung comanduire. Cazuri izolate: grenatet

granatei, cu tendinta de a se generaliza a formei ultime (subt influenta germ. Granata); GrenadaGranada2 (alai mutt mai rdspandita, este prima varianta, gratie fro. Grenade); estampei - stamps (aproape generald este forma MI% e-, de origine italieneascd).

§ 4. Modificdrile pe care le prezinta i stau, dupd, cum am vazut, in stransd legaturd cu ale lui e si se ref era, mai toate, la pozitia lui neaceentuata. Deoarece i face impresia, justd, de altmintrelea, eel putin in majoritatea cazurilor, ca -i dialectal, deci incult, oamenii nesiguri pe pronuntarea unor neologisme inloeuese pe i prin e, acolo wade vocala origins-rd. si corect% este totusi prima, nu a doua: atitudene (si alte ev_vinte in -ine), destins,3 devinatie, clexir (Ins I, 1, 567), evenement, posibel (si alte adjective in -bil), etc. La evenement a intervenit, cu sigurantd, i (poate numai) influenta asirnilatoried a celorlalti e.' Tot ca hipernrbanism.e, part/ale insd, trebuesc socotite marelor, originele *. a., de care m'am ocupat in paragraful precedent. Altddata avem a face cu un fel de etimologie populard: degetatie (pentru digitatie), pus in legdtura de inrudire cu deget, Ma exprim asa, fiinda familia, destul de bogatil, a lui comanda ar trebui sa influenteze in favoarea lui a (adica a lui a, din varianta populara si familiars). Avem a face cu un hiperurbanism (e este simtit ca mai cult**. decft a)19

2 Numele orasului spaniol bine cunoscut. ' Nu poate fi vorba de o confuzie cu destins (part. tr. al lui destinde), pentru motivul ca acest cuvant este necunoscut oamenilor care spun destins In loc de distins. 4 Cf. qi femenin pentru feminin (varianta cu -me-, desi foarte raspandita, trebue evitata).

www.dacoromanica.ro

CAP. I: VOCALE

27

curtezan(d), in loo de curtizan(a) > fro. courtisan(e), simtit ca derivat dela carte,' etc. T.rebue precizat totusi ca, la acesta din urma, varianta necorecta" are o circulatie cu molt mai larga" decat cealalta.

Prefixul anti- se confunda cu ante- (si vioeversa): antecapitalist (si antecapitalism), etc. Mai des apare ante- pentru anti-, si din aceeasi cauza ca mai sus: e este simtit ca echivalentul cult" al lui i. V. mai ideparte, Formarea cuvintelor ", cap. II, A. La, verbul intra, formele moldovenesti de nord, cu i-, sunt tot mai rar.utilizate, cel putin in scris, unde cele cu i-, care prezinta si avantajul uiiei mai mari raspandiri chiar in limba vorbita, predoming aproape excluziv. Cazuri izolate. N. Iorga scria (probabil si pronunta) 'margeni (pentru -gini), iar Cezar Petrescu intrebuinteaza des forma isnoavd (in loc de snoavd). In ambele cazuri avem a face cu fapte

stilistice, cu produse, adica, ale vointii: autorii citati recurg la aspectele arhaice ale cuvintelor respective cu scopul de a obtinea efecte de stil.

§ 5. o accentuat are tendinta, la neologisme, sa devie oa, cand in silaba urmatoare se afla un a sau e: ipohoandrd (COp 1,38), pedagoaga S. a. Aceasta dovedeste ca cuvintele noua, pe ma,sura ce se raspanclesc, incep a fi asimilate cu cele vechi, lucru firesc, pe care-I constatam mereu de-a-lungul evolutiei limbii noastre. In starea actuala, continua a fi preferate, d'4S catre oamenii culti, formele fara diftong. Adj. major si-a diferentiat sensul dupa cele doua forme .(cu o si oa, la plur. fern.): state majoare alaturi de fete majore.2 § 6. La u, fenomenul eel mai caracteristic si mai important este tendinta de disparitie a acestei vocale in pozitie finals, cand este preoedata de un i consonant. Faptul trebue considerat drept continuarea unei modificari foarte vechi. Se tie ca -u s'a pronun-

tat, o bucata de vreme, intreg, adica sonant, ca vocals propriu zisa, apoi s'a consonantizat (u), pentru ca dupa aceea sa nu se 1 Ambele ,,etimologii" aunt, In fond juste, numai ca. deget gi curte sunt mostenite din latineste, pe and presupusele for derivate provin din frantuzeste, sunt, deci, Imprumuturi recente. 2 Ceva analog Intalnim la adjectivele neologisme cu e accentuat In pozitia d: apare, extrem de rar InsA, aspectul cu ea alaturi de cel obisnuit cu e (burleascd, groteascd, livreascd, picareascd). N'am dat Ins niciodata peste humoreascd pentru humorescd (subst.).

www.dacoromanica.ro

PARTEA I: FONETICA

28

mai pronunte de loc. Asa se explicg, iffire altele, decemasculinele (fie substantive, fie adjective, etc.) articulate diferg de aspectul lor nearticulat nu numai prin 1, ci si printr'un -u-, existent la forma articulate: omu/ al. de om. Cand s'a alipit articolul delimit la sfarsitul cuvintelor masculine, acestea se terminau in u sonant, deci omu, artic. omu/u, (cg,ci si actualul -1 euna atunci -1u). S15,birea lui -u (provocatA, de pozitia, lui finals) ne intamping foarte de timpuriu (inch' de prin see. XIII). li Ea s'a continuat si amentuat mereu, pan5, in zilele noastre, cand, la cuvintele mai molt ori

mai putin vechi, aceasta vocala se pAstreaza numai in conditii determinate: ca sonantg, dupe consoana ± 1 sau r (suflu, umplu, codru, patru) si ca element consonantic (sau semivocalic) dupe o vocal5, cu care aleAtueste un diftong descendent (au, tau, eu, rem, ou, asiduu).

Dar, incepand cu sec. XIX, aimba noasta a imprumutat si imprumut5, necontenit cuvinte strain, printre ele multe cu u final intreg (datoriti modelului latinesc, in -ius, -iu/m, eventual italienesc, in -io, chiar daeg, izvorul acestor imprumuturi este, de obiceiu, franeeza). Oamenii culti p6streazg, adesea en vointi, formele 5`.n

-iu, si totusi chiar ei ajung cu timpul sa prefere pe, cele

fg,r5, aceastg finale. CM trebue sa precizez ca, dispare nu. numai -u, ci, in general, si i precedent, dupe ce a inmuiat consoana dinaintea lui. Astazi nu mai spune, cred, nimeni seminariu, ministerm., laboratories, etc., ci seminar, minister, laboratQr, asa dar intocmai ca la cuvintele vechi de felul lui argintar, corer, muncitor,2 etc. Nu Coate neologismele se bueura insg de o circulatie atat de large, fie pentrucg, sunt mai recente, fie pentrucg, au, din cauza notiunii pe care o exprirda, o intrebuintare restransg. La acestea, -in, se pronunt5., si, evident, se aerie. Dar numai in limba oarraenilor culti, care aunt atenti la modal cum vorbesc si scriu. Cella lti se lases asa zicand dusi de tendinfa aici in discutie, a carei forty este direct proportionala pe de o parte cu incultura, pe de alta cu raspandirea cuvaitului. 1 Cf. Ov. DENSUSIANU, Din istoria amufirii lui u final in limba remand, In Analele Academiei Romane, Mem. Sect. Liter., seria II, torn. XXVI, pag.

1 urm.; AL. BOSETTI, Limbs romance in sec. XV/, Bucureti 1932, pag. 48 urm.; IDEA, BL I, 58 urm.; IORGU IORDAN In Mélanges Charles Bally, Geneve 1936,

pag. 272 urm. (undo se citeazrt Si alte studii). 2 Deoarece am pomenit de faza inmuiata a consoanei dinaintea lui f,

pot arhta a In vorbirea popular& cuvinte ca acestea se pronunt& pant, asazi cu r muiat.

www.dacoromanica.ro

CAP. I: VOCALE

29

Tata cateva exemple din multele care apar in scrisul nostru actual: accesor (aproape general, cel putin ca adjectiv), alumin1, contrar (aproape general), Cornet (regulat aka in Ardeal), Pompil (VR, Iunie 1940, 72), prejudit 2, princip8, servio, teritor, etc. La acestea cunt de adaugat colc2 (Adamita Dandanache), contil (pop., al. de contiliti), domitil (CS 193) si domicil (Ins II, 3, 690), gimnaz (Sa facem un gimnaz": titlul unei opere literare de Valeriu

Grecu), pe care autorii respectivi le pun in gura personajelor, mai molt sau mai putin inculte, cu scopul de a le caracteriza si cu ajutorul limbii.4 Se pa'streaza bine -iu dupa un n: crania, domeniu5, geniu, etc. Sa fie din pricina consoanei precedente on gratie notiunilor, mai putin accesibile pentru oamenii fara cultural Greu de raspiins. Intervin, probabil, ambele elemente. Tot asa, and s'ar putea pro-, duce confuzii: directoriu `consiliu de directori' (ca sa se deosebe,asca de director).

Interesant este ca, cuvinte de felul celor mentionate au, de obiceiu, un plural format dela singularul cu -iu. Astfel numerosi Romani spun $i scriu seminar, dar seminarii (nu seminare), laborator - laboratorii (nu laboratoare, care-i foarte raspandit totusi), accesor - accesorii, contrar - contrarii, etc., ca sa nu mai vorbesc de prejuditii, principii, servicii, teritorii, etc., alaturi de care nu vom gasi niciodata pluralul in -e, corespunzator singula-

rului Ma -in. 0 categoric aparte aleatuesc neologismele in -agitt Si -egiu. Ultimele apar, cred, absolut totdeauna cu finala intreaga: colegiu 6, cortegin, privilegin, sacrilegiu, etc.' Celelalte prezinta aspecte duble, intre care se da o adevarata lupta: avantagiu - avantaj, drenagiu - drenaj, grilagiu - grilaj, limbagiu - limbaj, partae gin - partaj, pavagiu pavaj, penagitt - penaj, persiflagin - perTT 45 (in vers). 2 Deja la poetul Nicoleanu (cf. CIst 298). 1

Un cunoscut academician scrie regulat asa. La o elevi£ de liceu (clasa VI) am auzit si imper (pentru intperiu). 5 La Bucuresti, foasta Pieta a Domeniilor suna In gura oamenilor inculti Piata Dement, forma, de plural care presupune un singular domen, neexistent Inca de fapt. o Cu exceptia caragialescului cola, care poate fi o inventie a marelui nostru dramaturg, bazata, de altfel, pe o observatie foarte atenta a realitatii lingvistice. Se poate pune, Impreuna cu acestea, si alte substantive terminate In

-giu (avand alts, vocal& Inante): litigiv, orologiu, etc.

www.dacoromanica.ro

PARTEA I: FONETICA

30

siflaj, etc. Varianta in -aj tinde sa inlocuiascg pe cealalta, oeea ce corespunde, de altmintrelea, sistemului fonetic romanesc. Ea este preferatO si pentru motivul ca,-i mai simplO, mai comodg, dar, poate, si 'din cauza. modelului frantuzesc, mult mai la indemana Romanilor decat eel italienesc (in -wggio), care stg la baza variaaatei in -agiu. Un exemplu elocvent in acest sens este curaj, care, devenind foarte repede popular, s'a raspandit subt forma cora§.', asa dar a fost asimilat cu derivatele vechi in -a$, tocmai pentrucO finala lui a fost simtita din capul locului ca identicA sau inrudita cu sufixul acesta. Varianta in -agiu pare greoaie $i pedantO (cf., de ex., limbagiu, partagiu, pavagiu); de aceea ea este din ce in ce mai rar intrebuintafa $i, cu vremea, va dispgrea, foarte probabil, din uz, eel putin din uzul curent.2

Ne-am putea intreba cum se explicg deosebirea de tratamutat dintre -agiu 5i -egiu (-igiu, -ogiu, -ugiu 3) De ce nu spune nimeni cortej,4 litij, oroloj, etc.? Tinand seam5, de constathrile facute mai sus, ar urma sO, invocam notiunile exprimate de aceste

cuvinte: fiind vorba de lucruri putin aceesibile pentru oamenii fOra" cultura,', numele for nu s'au raspandit in cercuri mai largi, $i astfel $i-au pOstrat aspectul pe care-1 simtim ca intr'adevar 'cult', adich' 'savant'. Explicatia, aceasta se potrive$te, de sigur, pentru

un mare numar dintre cuvintele in discutie, dar nu se poate potrivi pentru toate. Gael este exclus ca absolut toate sau aproape toate neologimele in -egiu, -igiu, etc. (sit exprime notiuni inaccesibile, iar cele in -agiu s'a denirmeasca idei, etc. apte de a fi primite $i inteletse de oricine.

Ar trebui, poate, sa ham in consideratie si elementul pur fonetic. Deosebirea dintre cele doua categorii de cuvinte se reduce la vocala dinaintea grupului -gin, ceea ce insemneaza ca,' pastrarea acestuia s'ar impaca mai bine cu prezenta unui e, i, o, u

precedent decat cu a lui a, care, in schimb, ar prefera tovOrasia unui i urmator. 0 asemenea ipoteza,, care nu-i atat de neverosirailO, cad exista, cu siguranta, un fel de cum pare la prima vedere, I

Cat de repede s'a Inglobat acest cuvfmt In lexicul romanesc probeaa

si faptul di a dat nastere adjectivului corasliu 'vesel, bine dispus' (coral Insusi are, In popor, sensul de 'dispozitde, veselie'). 2 Se mentine totusi foarte bine la un numar de cuvinte, precum carnagiu, naufragiu, omagiu, ravagiu, sufragiu, scare nu cunosc de loc forma In -aj. a Cf. refugiu, subterfugiu. L-am Intalnit °data% la Perpessicius, RFR, Martie 1941, 625.

www.dacoromanica.ro

CAP. I: VOCALE

31

afinitate electives" §i 'intre sunete, nu se poate dovedi, deocamdata, prin nimic. Cred ca, ne apropiem mai mult de adevar, daces invocam nurdarul mare al neologismelor in -agiu §i-1 raportam la num&-ul relativ neinsemnat al color in -egiu, -igiu, etc. Urmarea

acestei disproportii numerice este 6,- circulatia unora intrece cu mult pe a celorlalte. Astfel lui -agiu i se of era mai des deckt lui -egiu, -igiu, etc. prilejul de a se adapta la sistemul fonetic romanese. Caci, repet, -aj corespunde mai bine acestui sistem, nu numai

pentruc5 poate fi simtit ca identic sau macar inrudit cu -a$ (cf. coral, amintit mai sus), ci $i, mai ales, din cauza; ca tendinta, foarte veche, a limbii noastre este sh piard'a pe -iu final, Si -aj prezinta fates de -agiu tocmai aceasta deosebire, adica acest avantaj, ca nu se terming in -iu. Cu privire la finala aici in discutie este neoesar sh" atrag atentia asupra faptului ca unii Romani (culti) o pronunta asimiland-o astfel cu sufixul mai vechiu -iu din cuvinte ca albeistriu, capriu, geilbiu, etc. Aceasta pronuntare o socotesc gresitg, $i, iln oonsecinta, o condamn, cu atat mai mult, cu cat nu-ii vad, ca sa

zic asa, utilitatea. La fel de usor sau de greu este sa pronuntam cortegiu Si cortegiti, 9nediu §i rnediii orologiu, §i orologiiti, etc.1 Afara de asta, prima pronuntare seconformeaz5, unei tendinte f onetice latinesti populare, deci romanesti, in fond: -arium (trisila-

bic) a dovenit -arium (bisilabic), de uncle rom. -ar(iu), tot asa adjutorium (cinci silabe) s'a transformat in adjutorium (patru silabe) > rom. ajutor(iu). Deoarece -iu este diftong, trimet pe cetitor la, discutia din capitolul urmator, undo arat, intre altele, ca, astfel de grupuri fonetice par, eel putin in conditii determinate, incomode $i de aceea

sunk evitate. Poate ca si din aceasta cauzg preferam pe -aj lui -agiu.

In pozitie finales, u ofera $i alt prilej de discutie. Cand e sonant, face posibila conf uzia dintre forma nearticulata, $i cea articulatA a substantivelor de felul lui ansamblu, codru, ministru, suflu, etc. In ce priveste pronuntarea, nu exist:a' nicio deosebire intro codru Si codrul, ministru Si ministrul, etc. In scris, datorita

traditiei, dar si din nevoia, justificata de a diferentia cele doua forme, prezenta articolului este obligatorie. De aceea sa,' nu ne lasam 1 A. SCRIBAN, Dic(ionaru limbii romine0i, Iasi 1939 transcrie regulat cu -ia toate cuvintele din aceasth categorie.

www.dacoromanica.ro

32

PARTEA I: FONETICA

inselati de modul cum vorbim, si sa respectAm ortografia aceasta limbii etimologica, lucru, de altmintrelea, u$or realizabil, cac' ne spune cand avem forma nearticulatasi candpecka articulatg. Nu numai substantive ca cele mentionate dau loc la astfel de confuzii. In principiu, toate cele terminate in u sonant (deci $i eortegiu, ,domeniu, orologiu, etc.). De fapt insa, mai expuse la aceasta

primejdie suet euvintele care se bucura de o largg circulatie, fiindca, se ggsesc In indemana oricui..1 Neologismul sombru apace deseori ca sombru, de sigur subt

influents, Ire. sombre, din care derive. Dat fiind ea forma cu -u. corespunde spiritului limbii noastre (cf. umbra fats de frc. ombre), trebue s'o prefergm celeilalte. Ar mai fi de amintit conjuncture, al cgrui prim u, este inlo-

cult prin e, asa ca cuvantul sung conjeneturd (v. Ins I, 1, 640). De obiceiu lush* se intampla confuzia cu conjecture, care, clesi mai

putin intrebuintat, nu prezinta dificultati prea mari de pronuntare. Fenomenul e $i fonetic, dar si lexical, Intru cat se bazeazil pe intelegerea gresita sau numai aproximatifa a notiunilor respective.

CAP. II: DIFTONGI. § 1. In neologisrae frantuzesti, au < o: otomobil, otorizatie, etc. Fenomen popular, datorit faptului ca o e mai corned. Si nu uitam ca lat. au s'a pastrat numai in pozitie finala, pe cand la inceputul $i in interiorul cuvintelor a suferit modificarea numita diereza., transformandu-se in +Jolla silabe (aud, aur, taur, etc.). Aceasta dovedeste ca pronuntare,a, lui au a of erit totdeauna dificultati. La oamenii eulti, o pentru au arata numai o imitatie p modelului francez, imitatie neintentionarg sau intentionatA. In ultima ipotez5 ea are sea poate avea vaioare stilisticA. Cf. N. are joben si otomobil (CL, 17 Aug. 1935, 7, 7: ironic). § 2. Imperfectul verbelor de conjug. IV (in -i) se scrie foarte des cu -ia, chiar daces se pronunt5. cu -ea: auzia(m), venia(m), etc. Avem a face cu o scriere etimologica: fiindesa, finala infinitivului este i, se crede ca aceasta vocals trebue as aparA $i la alte forme I Un fenomen paralel cu acesta se produce la pluralul substantivelot mentionate: codri pentru rodrii, ministri pentru mini$trii, etc., din cauza cl -1 dela forma articulatil este absorbit de i precedent.

www.dacoromanica.ro

CAP. II: DIFTONGI

33

ale vea-belor respective, indiferent de pronuntare. Intr'o vreme Academia insgsi cerea sg scriem -ia. Norma corespunzgtoare realitatii lingvistice este aproximativ aceasta: ia dupg vocale, ea dupa consoane, afarg de ch si gh, care cer -ia. § 3. ie pierde adesea pe i, asa dar se monoftongheazg (reducandu-se la e), in tot felul de cuvinte,l, dar, de preferintg, in neologisme. Fenomenul constitue o caracteristicA a vorbirii inculte sau seraiculte. De aceea trebue evitat. leg cateva exemple: atiler (maicile dela M-rea Agapia), botonera (0-1, 23 Iunie 1940, 3, 6), obect, paseng (RAd II, 453), pests, pioner, plotoner, proyretar (DO 30), subect, etc. 2 La cuvintele terminate in -ier(a), disparities lui i

se datoreste, in parte, si confuziei dintre suf. -ier si suf. -er (v. mai departe, Formarea cuvintelor", cap. I). Cauza principal este Ins de ordin fonetic. Desi limba noastra posedg un numgr enorm de diftongi, se pare cg astAzi pronuntarea unui grup de doug, vocale care alcAtuesc o silaba oferg dificultgti, cel putin in anumite conditii. Inlgturarea dificultAtilor se face prin eliminarea elementului consonantic, in cazul de fata a lui i. Am spur cg, si cuvintele vechi sunt supuse acestei modificgri. Mai cu seamy dupg labiale intAlnim pe e pentru ie: bet, per, peril, mercuri, fer, etc. § 4. Tenclinta de care este vorba in paragraful precedent se observes si la diftongul -ii, uncle imprejurgrile stint foarte favorabile din punct de vedere fonetic, fiindcg, i poate fi usor absorbit de i precedent, atat de inrudit cu el. Fenomenul are sau poate avea consecinte morfologice, si anume: a) confuzia intre forma articulath si cea nearticulafg, la pluralul substantivelor, adjectivelor, etc_ masculine, al cgror singular se terming' in u sonant (codrii-codri, hitrii-hitri, pede$trii-pede?tri, etc.) 3, apoi, dar nuanai in scris (fiindcg pronuntarea, in orice caz diferg,), la pluralul tuturor cuvintelor de genul masculin (copii-copiii, cai-caii, oameni-oamenii,. Dintre elementele vechi pot fi citate, de pilda, pr(i)eten (foarte frec-

vent in gura Muntenilor) si m(i)ere, care, ca sa nu se confunde cu mere (plur. lui mar); primeste obisnuit adaosul de albine.

2 Pasientel, proprietar, etc. n'au, in pronuntarea cults, diftongul Ye, ci grupul ie ( d o u a silabe). ° No$tri, voftri, care nu pot fi articulate, apar totusi ca no$trii, vo$trii

printr'un fel de hiperurbanism (subt influenta lui ministrii al5turi de mini$tri): teama cg forma cu un singur i ar putea fi necorecta, ca in cazul lui

sninistri pentru mini$trii, determines pe multi BA, scrie no$trii, vo$trii... Oame-

nilor care nu stapanesc bine sistemul limbii li se pare c5, gresala de a Intrebuinta forma nearticulata in locul celei articulate (ma refer la ortografie) este mai graves decat gresala inverses, si de aceea grija for este s'o evite pe cea dintaiu chiar cu riscul de a stivarsi pe cealalt5,. 42233.

3

www.dacoromanica.ro

PARTEA I: FONETICA

34

etc.); b) confuzia intre pers. I si III sing. dela perfectul simplu al verbelor de conjug. IV (venii-veni, vorbii-vorbi, etc.), intre pers. II sing. indic. sau conjunct. prez. si infinitivul unor verbe ca a fi, a pit, etc.' Astf el de greseli sunt inlesnite si de faptul ca ortografia noas-

tra posed un singur semn (i) pentru cele doub, aspecte (sonant si consonant) ale acestui sunet. Daca am scrie, ca pe vremuri, i pentru vocala propriu zisa si i pentru semivocala, sunt convins c5, numarul cazurilor de natura celor relevate aici ar fi extrern de mic. § 5. Aceeasi cauza, adica incomoclitatea cliftongului, explica inlocuirea lui ico prin o la adjective recente ca afectuds, respectvos, etc. si la creatii romanesti, dupa modelul acestora, de ex. aspectuos. Caci uo din asemenea cuvinte nu se pronunta v-o, adica bisilabic, ci iio, deci ca un diftong, in care totusi elementul consonantic (u) este ata,1 de redus, incat deabia it percepem. Situatia seamana destul de bine cu cea constatata la ie (§ 3). Asa se explica disparitia lui u, si tot asa aparitia acestui sunet acolo uncle el nu exista in realitate, de pilda la /uxuos2 (pentru luxos). § 6. Inrudith, cu tendinta, discutata in paragrafele precedente mi se pare urmatoarea. Hiatul, adica centactul imediat dintre doug vocale propriu zise (ambele sonante), este o pozitie incomoda si de aceea supusa modificarilor. Evitarea lui se poate face fie prin consonantizarea uneia din cele doua vocale, fie prin epenteza intre ele a unei semivocale. Un cuvant ca aviatie se pronunta, conform acestci tendinte, fie aviatie, fie aviiatie. Primul mijloc a lost utilizat 'Inca din latina populara (cf. mulierem > mulierem, adjutorium > adjutorium, vinea> vinia, etc.) si continua a fi utilizat pang astazi de care Romanii mai mult sau mai putin inculti. Pronuntarea aviatie este reala, ba foarte raspandita. La f el Bulgaria (eventual -r6a), caserie, recreatie, social, ziar, etc. Pe toate le-am auzit si le and mereu la copii, scolari si oameni farh, cultura. Unele apar si in scrl, de ex. caserie (pe coperta unei carti de telefoane), apoi chestea (G1, 2 Tunic 1940, 3, 3-5).3 In gura oamenilor eulti ele suna aviiatie, Bulgariia, casiierie, recreiatie, sociial, ziiar, chestiia. I Este vorba, se intelege, de o confu. zie pur graficri: se scrie (tu) $ ti, dar vei $tii, a$ $tii, etc., tot asa eu veld, el venii, etc. 2 Ne putem gandi aici si la o influents a frc. haueus. 8 La rubrica durnalul D-lui Goe". (Faptul dovedeste din partea autorului un simt de observatie linguistics foarte dezvoltat.)

www.dacoromanica.ro

CAP. III: CONSOANE

35

Asa se explica formele duble (variabile dupe regiuni) ale unor euvinte vechi: muche - muchie, parte - peirtie, reisplinte - rds-

pantie, roche - rochie, unghe - unghie, vecerne - vecernie, etc., precum si ale unor neologisme, la care aspectul cu vocala simpia apartine limbii culte, iar celalalt, vorbirii populare: esentei - esentie, posts - postie, sigurantiz' - sigurantie, vacant - vacantie1 *. a. Interesant este ca," fenomenul acesta ne inthaping si aiurea. Astf el ital. dial. (Pitigliano- Grosseto) kreanzia pentru liter. creanza, stanzia pentru stanza (v. L'Italia dialettale XII [1936], 121).2

CAP. III: CONSOANE. § 1. N a z a 1 e. Unele fapte interesante prezinta limba actual,.

in leggtura cu n. Avem, mai intaiu, disparitia acestui sunet prin disimilafie, subt influenta altui (sau altor) n din acelasi cuvant. Pronuntari si grafii de felul lui conjurtiv pentru conjuncti/v, conjuctie p. conjunctie, indepedenta p. independents, transcedental p. transcendental, etc. se intalnesc la tot pasul. Aproape general este delicvent (p. delincvent), car. e s'a impus oarecum in limbajul juridic

(ajutat, probabil, si de delict, care n'are niciun n). Apare si fenomenul opus: din cauza unui n urmAtor se naste aceasta consoang, intr'o silabg precedents, de obiceiu in oea iniFoarte cunoscut este eazul lui indentic (p. identic), apoi, mai putin, acela al lui intinerair (p. itinerar). Aici trebue sä fi intervenit si hiperurbanismul (provocat de teama ca, se elimin5,, in mod gre.sit, un n, ca la delicvent, etc.), dar, mai ales, analogiacuvintelor compuse cu pref. in-.

In alte cazuri prezenta de prisos a unui n se explicA diferit. Astf el conrespondentei, conrupe, etc. sent simtite ca formate cu Situatia nu este perfect identicg cu aceea dela exemplele imediat precedente (acolo alternantg Intre -e si -ie, aici Intre -tt si -e). Afar& de asta, neologismele au putut suferi influenta modelelor strgine, adesea diferite unul de altul (dupg limba de origine, real, sau numai presupusg): cf. frc. lat. esentia (>rom. esen(te), etc. N ormele latiessence (>rom. esentd) nizante au fost Intrebuintate, la fnceput, de oamenii culti (M. Kogalniceanu, 1

de pildg, scria instantii, pluralul actualului instantd). In unele cazuri (ca

§. a.) este sigur cg a intervenit si (poate numai) modelul cuvintelor rusesti corespunzgtoare. V. mai departe. 2 Exploada pentru explode, atat de raspandit chiar in scrisul unor oameni de culturg, unde se datoreste adesea zetarilor, are diftong fn loc de o din cauza contamingrii cu exploata, cu care seamang ca sunete. In orice CRZ pronuntarea exploada se aude la foarte multi, fume.

vacantie

www.dacoromanica.ro

PARTEA I: FONETICA

36

pref. con- (fgra ca subiectele vorbitoare sá-si dea seama ca n al prefixalui s'a asimilat la r urniator si cg,, de aceea, in frantuzeste si italieneste, de pilda, cuvintele respective au rr: correspondance, eorrompre, etc.).

La infinge (Ins I, 2, 525) avem a face cu o pronuntare popularA, datorita epentezei unui n subt influenta lui n din silaba initialg, a arui nazalitate se prelungeste oarecum dincolo de limitele silabei, dand nastere astfel unui sunet identic. Tot asa Dominte (dintr'un vechiu Domitie a dupe t se intalneste mai pretutindeni. La Moldoveni ($i la o bung parte dintre Ardeleni), aceasta modificare se produce $i dupe $, j, etc., asa ca pluralul articulat inn -i (pentru -ii) apare eu mult mai des: evre$1, Frantuji, etc. Raportate la singular, precum $i la aspectele for literare, astfel de forme se prezinta ca o noutate, $i de aceea am orezut eh trebuesc mentionate, fie $i macar din fuga. 3 Un numar de substantive apar la plural, impotriva uzului, 616 exprima notiuni care nu pot fi imaginate ca o pluralitate sau, DupA cum la feminine va invinge 2 Pentru alte substantive (ambigene si feminine) deck cele discutate, v. DR IX, 415 urm. (material luat din ALR I, 1). 3 Bine inteles, nu numai substantive, ci 5i altfel de cuvinte prezinta, finala i (pentru if) in conclitii fonetice identice: WO, inaf(f s. a.

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

75

In ipoteza ca poseda un plural, capata aceasta forma acolo undo ea nu se justifica. Iata-le: activitate (principiului care azi impregneaza toate activitatile germane, Ins I, 1, 395); apropiere (comori au fost aseunse prin apropieri, HYSt 9); argint (in zorii de arg-nti, BP, nr. 486, 171) 1; atmosferia (mare creator de atmosfere, CL, 4 Ian. 1936, 6, 6-7) 2;

auditor(iu) (aproape regulat, poate si din cauza Ire. Ines chers auditeurs, etc., dar si pentruca substantivul nu mai este simtit ca colectiv, deci oarecum abstract, ci ca nume al fieca'ruia din cei care alcatuesc publicul salii unde se tine couferinta, asa dar sinonim cu ascultdtor); bibrotecci (incapere larga, cu mai multe biblioteci, AL, 8 Nov. 1935, 3, 1) 3;

consideratie (eu multe considefatii, cu alese consideratii, etc., formula de dedicatie foarte raspindita) 4: cotropire (setea de cotrophi a altor popoare, VR, Sept-Nov. 1936, 94);

distinctie (nu fac distinctii de rasa, Ins, III, 7, 530) 5; farmec (plutirea plina de farmece si primejdii, VII, Aug. 1934, 7; tot asa farmecele D-nei N., etc.) 6;

fonduri (o carte care nu e lipsita nici de fonduri de umanitate, VR, Martie-Apr. 1935, 77) 7; grisa (grisi fierti in apa, AL, 26 Dec. 1937, 15, 2) 8;

inutilitate (experienta inutilitatilor faptelor, HYSt 252); 1 In vers (rirneazti, cu a/b)(1). Pluralul are lnteles concret, ca nume al unei monezi determinate (cf. cei treizeci de arginti ai lui Iuda Iscariotul). 2 Pluralul ne trimete excluziv la termenul din stiintele fizice (unitate de m5surg. a presiunii atmosferice). 3 Cu sensul popular si semicult de "dulap cu carte. $i frc. bibliotheque

se Intrebuinteaza cu aceastri, acceptie. Si aici pluralul se Intrebuinteaza numai cu intelesul concret ('modul cum consideram o problemk un lucru, etc'.). '5 Are plural atunci cand InsemneazA `decoratie, premiu, etc.' (mijloc

concret de a distinge pe cineva pentru meritele lui). ° Farmece apare numai In formula a face farmece (asa dar cu sens folcloristic).

' Pluralul insemneazg `mijloace financiare, bane.

Acest substantiv are pumai singular. Daca s'a putut ajunge totusi la un plural, aceasta se datoreste formei lui duble: mold. grisel, munt. grip. Ultima a fost considerata ca plural de cAtre autorul respectiv (Moldovean °

de origine).

www.dacoromanica.ro

PARTEA II: MORFOLOGIA

76

omagiu: singularul se bitrebuinteaza in dedicatii (`lui N. omagiu cordial, amical, etc.), iar pluralul ca forma de salut (omagii respectuoase D-lui sau D-nei N.); plat (si-1 praeticau dupg placurile lui Casanova, VR, Nov. Dec. 1934, 78) 1);

preajmil (in prejmele Botosanilor, ibid., Nov. 1938, 52) 2; principiu (Franta. nu are obiectiuni de prinoipii, ibid., Aug. Sept. 1937, 78) 3;

proza (culegere de proze, RFR, Julie 1937, 157) 4; putinta- ( aceasta le da nista putinti de intelegere, AL, 1 Nov. 1935, 8, 4) 5;

zgaiba (cu zgatibele in sus, ibid., 10 Iu lie 1938, 4, 5) 6. Intalnim, dar mult mai rar, i fenomenui opus, adieu sin-

gularul pentru plural, aceasta la substantive pluraliatantum. De pik16:

Digestul lui Iustinian (Ins II, 3, 460) 7; intr'o namiaza (Niry 120) 8; in fiecarre zori (CL, 31 Aug. 1935, 4, 6-7)5. § 3. Cazu 1. Prilej de discutie of era, mai cu seams, g en e-

tiv-dativ u 1 singular al substantivelor feminine. De obioeiu acest caz are, sand este nearticulat, aceeasi forma ca pluralul (tot (unei) nearticulat): easel (unei) case (niste) case; vulpe N'are plural. Au influentat gust si alte sinonime (aproxirnative, bine Inteles)? Sau numai Imprejurarea ca. actiunea se repet5.?

2 De fapt, acest cuvant nu-i un substantiv propriu zis In limba romana actualg, ci membru al locutiunii adverbiale (sau al prepozitiei, el/ formA substantivala) in preajma (la fel cu impotriva). Trebue singularul, fiinda de principiu are exact acelasi sens ca adj. principial. A lucrat atractia plur. obiectiuni. 4 Subt influenta lui poezie-poezii? Asa dar, proze ar Insemna 'opera. (literara.) fn proza'.

6 Autorul a confundat, adica a considerat sinonim, acest cuvant cu

putere.

o Zgaibd are, In formula cu zgaiba 'n sus, Inteles obscen. Este evident ca autorul, necunosand valoarea semantics, a acestui substantiv, 1 -a identificat cu picior (= picioarele 'n sus). ' E vorba de celebra °per& juridicA din vremea Imparatului Iustinian, care tontine sentinte, avize, etc. de-ale jurisconsultilor romani (lat. Digesta, rom. Digeste). A influentat frc. le Digeste. 8 Autorul, Moldovean, nu stie ca formula (specific munteneasa) suna la nandezi si de aceea a modificat-o, contaminemd-o cu //deo arniazti (dealtfel nici acest de pe urm5, substantiv nu puate primi Inaintea lui pe in, din pricinA ca. nu exprima un interval de timp, ci un singur moment din zi). 9 Desi formal la plural (datoritti lui -i), prezenta lui fie care arata clar ca autorul simte asa zicand pe zori ca singular.

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

77

vulpi (niste) map). Urmeaza ca femininele cu forme duble la plural (v. paragraful precedent) pose,da forme duble *i la genetivdativ singular. Deoarece constatarea corespunde normelor morfologice romanesti, astf el de substantive nu prezinta un interes deo-

sebit, mai ales dupe ce am aratat care este situatia pluralului. In consecinta ma limitez numai sa enunt faptul. Interesante suet, ca tctdeauna de-a-lungul acestei lucrari, abaterile sau ceea ce ni se pare a fi abateri dela sistamul limbii noastre. 0 prima graph', cea mai nuraeroasa,cred, Si, de sigur, cea mai remarcabila o constitue substantivele in -e, a earor tema eontine un oa, accentuat. La plural acest dif tong se monoftongheaza in o, din cauza dezinentei i i. Ne-am a*tepta sa avem acelasi aspect fonetic si la genetiv-dativ singular. Asa se *i intampla, dar numai la forma nearticulata a acestui caz: eroare (unei) erori (niste) erori. Ch.'nd sub,stantivul se articulea4 foarte multi Romani pastreadiftongul. Aceasta insemneaza ca. pornesc n u dela genetiv-dativul nearticulat, ci dela nominativul nearticulat, caruia-i adauga yin -i, fat% nioio alta modificare: eroare (a) eroarei. Asa dar se lase influentati de aspeotul nominativului. De cel Acest caz este, foarte probabil, mai des intrebuintat deeat genetiv-dativul, *i in general (sa nu uitam ca, are aceeasi forma ca acuzativul *i vooativul, prin

urmare capata *i dela acestea un sprijin pentru a-si afirma predominarea morfologica), dar *i in bpecial, tend avem a face cu substantive care, din cauza sensului, functioneaza mai frecvent ca subject, object direct, complement circumstantial decal ca atribut si object indirect. La abstracte intervine $i altceva: lipsa sau raritatea pluralului, care, fiind identic cu genetiv-dativul nearticulat, poate ajuta, forma acestuia in lupta cu nominativul (sustinut de acuzativ si vocativ). Limba actuala nu face deosebire intre neologibme *i cuvinte vechi. Le trateaza pe toate la fel. Se observa totusi ca fenomenul in discutie caraeterizeaza mai ales imprurauturile relativ recente, lucru firesc, infra cat la substantivele celelalte uzul s'a fixat de vreme indelungata, cel putin in verbirea populara, care, oricum ar fi, serve*te adesea drept norma chiar oamenilor de culture. Iata exemplele ggsite de mine in scrisul romanesc actual.

' Se $tie crt. od este conditionat de prezenta unui e sau a (eventual #i a) In silaba urrnatoare.

www.dacoromanica.ro

PARTEA II: MORFOLOGIA

78

eroarei; o conjuratie a favoarei (EO II, 23) 1; stigmatul floarei de crin (CL, 10 Aug. 1935, 6, 1), conturul floarei (Razb 351); (paginile) Foaei seite0i2; grozava tortura a foanteis; Monitorul Oastei4; oroarei; ploaiei (Rid II, 375; VR, Ian. 1938, 113; RFR, Main 1938, 292; PhV 58); (lipsa) pudoarei; (eu prilejul sarbciloarei; (in voia) soartei 5; teroarei 6; al valoarei istorice (DA 103); chmpia vanatoarei (AL, 17 Iunie 1934, 1, 2), mestesugul vanatoarei (Ins II, 3, 711) 7; plausul vioarei (Ins, Oct. 1940, 41), al vioarei (CS 421). Daca substantivele de felul celor insirate mai sus alcatuese o grupa relativ numeroasa si, in orice caz, interesanta prin n.efunctionarea normei f onetiee oeie> Oi, ele nu sunt totusi singurele al caror genetiv-dativ erticulat are ca punct de plecare nominativul. Cele care urmeaza acum prezinta un aspect foarte variat in ce priveste sunetele. 7, 3)

cireadei 8; aventura Ileanei, fatal Ileanei (Azi, 25 Aug. 1940, in fats oglindei (ZN 326) 10; ogradei (AV 15) 11; tribuna

9;

Plural rar (si sunk mai des, favoruri decit favori). Titlul unei publicatii periodice. De ad/iugat: (autorul) Scrisoarei pierdute"; (directorul) Moarei Dacia", care se explicg si se justifick poate, prin faptul cs sunt titluri de opere, firm g, etc., aclic6 formule oarecum fine si consecrate ca atare. Cf. (epoca) Ecaterinei cea Mare (In loc de... ce/ei. Mari).

3 N'are plural. Cf. n. top. Campul Fomii (RIR VII, 194). " Asa se chema o publicatie periodic& a Ministerului Ap&r&rii Nationale. Pluralul octi circula mult mai putin cleat sing. oaste. 5 Acest substantiv sun& la nominativ soartd si soarte. Genetivul citat mai sus are la bay& de sigur, prima dintre aceste doll& forme (genetivul celeilalte face at sortii). " N'are plural. 7 Forma corectit (cu -o-) poate evoca, o clips, pe vdndtori, pluralul lui vdndtor. De aceea (sau si de aceea) este ea evitat&? 8 Gresa15, propriu zisA de limbk cum aratil si piistrarea lui ed inaintea lui e din silaba urm&toare (cf. ceartd-certei, etc.). Influentat de genetiv-dativul n. pers. Leana, care face, probabil, totdeauna Leanei (Lenei s'ar confunda cu /enii, dela lene)? " TIKTIN inregistreaz& un plural vechiu oglinde (care se intillneste si la Odobescu). Dad. aceasta form& circul& Inc& oglindei se explica si totodat& se, justific6. II intrebuinteaz6, de altfel, un scriitor de talent (Gib. I. Mihaescu).

" Situatia ar putea fi asem&n6toare cu cea descris& in nota preceTIKTIN nu exista, ins& un plural ograde.

dent& La

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

79

orgai sale (AL, 6 Martie 1938, 15, 4); otravei; pielei1; sistemul plechsca.i"2; eroul povestei (DA 250); imboldit de gandul rcisplatei (AL, 15 Apr. 1934, 1, 7); infgtisarea imensei sale de receptie (Ins, 15 Aug. 1936, 125) 3; unei ?leahte (ibid. II, 3, 404); vestei 4. 0 situatie specialg, din diverse puncte de vedere, an urnagtoarele: d1 agoste (celei mai exuberante dragoste, AL, 14 Febr. 1937; 5, 3) 5; melopee (monotonia unei melopee, JL, 12 Febr.

1939, 3, 3) 8; plebe (voiosia unei plebe u_rlgtoare) 7, etc. cat des-

pre o constructie ea: meritul celei de-a treia dimen,siune (Ins, Iunie 1939, 579), dacg n'avem a face cu o gresalg de tipar, trebue s'o consideram ca un exemplu de absen% a acordului, datoritg faptului ea leggtura sintacticg dintre cele doug substantive este slab simtitg 8,

Astfel de forme trebuesc evitate, pentru motivul cg nu corespund normelor flexiunii nominale romanesti. Faptul eg eau o structure fonetic deosebitg, ajutat, la uncle, de o eirculatie redusg nu justificg identitatea formalg dintre genetiv-dativ si nominativacuzativ. De asemenea sa se fereascg Muntenii de -chii si -ghii la substantive, mai ales proprii, care so terming in -cd, resp. -gd: Catinchii, Olghii, etc.9 Caei genetiv-dativul (nearticulat) este egal, la feminine, cu pluralul, si, deoarece niciun cuvant de acest fel nu sung la plural in -chi sau glti, pentru ce ar avea ele numai la genetiv-dativ singular aceastg fina1I1 In paragraful precedent am constatat ca, dezinenta -I tinde sg inlocuiasea pe -e la pluralul unui mare numgr de substantive ° Cred c5, toti Rom'anii spun asa. Pieii pare a fi o forma de-a verbului pieri. 2 IstA II, 267. 8 Cf. cele spuse In nota 11, pag. 78. 4 Foarte rAspandit (mai raspandit decal povestei). 5 Acest substantiv ramane, de obiceiu, neschimbat si la plural, fiindcit,

In calitate de cuvant abstract, se IntrObuinteaza extrem de rar subt forma

pluralului (cf. totusi dragostile, AL, 9 Main 1937 8, 4 si AV 127, apoi dragosti Intr'o poezie popular, ardeleneasca, AL, 16 Maiu 1937, 9, 1 si la Mac I, 202).

Si elementul fonetic va fi intervenind in sensul pAstrarii lui -e la genetivdativ: accentul pe antepenultima si grupul consonatic st din silaba final (datorit5, accentului, dragostf sau dragogi d un ritm, ciudat, iar st are nevoie de un sprijin, care nu-i poate veni dela ti consonant Cf. pacoste, pentru care TIBTIN nu Inregistreazg un plural. " alte neologisme In -ee, de ex. onomatopee, tranoe, etc. pastreazA, obisnuit, pe -e la genetiv-dativ. La E. Relgis, care nu staphneste perfect limba noastra. 8 V. sintaxe, capitolul despre acord. 9 Radu D. Rosetti scrie undeva trdsurichii.

www.dacoromanica.ro

80

PARTEA II: MORFOLOGIA

feminine. Data find identitatea dintre plural *i genetiv-dativ singular, ne nteptara sg gaSim mai des pe decat pe -e *i la aceasta ultima form& Asa. *i este. Am notat aeolo cateva nume topice ardelene*ti (Cenclzii, Orazii). Aid voiu adauga Carupia Turzii (a-.a spun Romanii de petite munti, pe cand cei de dincoace prefera

varianta Turdei), apoi aura Sdrafii *i Podgoria Saratii (jud. Buzau), al carer -ti are, de sigur, rostul sa evite o intelegere gre*ita: Siiratei ne-ar trimete la 'o (ape) arata oarecare', nu la toponimicul (uric sau, eel putin, foarte cunoscut de toti locuitorii de primprejur) Scirata Exemple de mane apelative nu secotese neoesar sa mai clau. Toate cele care fac pluralul in (sau *i in) -i (v. lista la local citat) au *i la genetiv-dativ singular aeeeasi finals,. In*ir numai cateva, pentru care cred ca n'am inregistrat in cursul leeturilor mele decat weasta ultima forma: (unei) certi (VR, Julie 1939, 135), breivetii (Ins II, 3, 229), tinzii (AL, 5 Febr. 1939, 7). Ar mai fi de amintit dOua fapte, de ordin fonetic sau gralie, despre care a lost vorba *i la Fonetica", dar *i in paragraful precedent, unde m'am ocupat de pluralul femininelor. Din cauza alternantei lui -e *i -i, ca dezinente chiar ale unnia, *i aceluixsi euvant, forma articulate de genetiv-dativ singular se pronunta *i, mai ales, se scrie adetsea en -ei in loc de -ii *i rovers.' Astfel de confuzii aunt user de inlaturat, daca.- ne orientam dupg aspectul pe care-1 are substantivul la genetiv-dativ singular nearticulat (sau, ceea oe-i tot una, la. pluralul nearticulat): unui -e dela forma nearticulati ii corespunde un -ei la cea articulate., iar unui corespunde un A*a dar adaugam un i la forma nearticulata, ca s'o 'eapatAm pe cea articulate (dupes cum, in cazul pluralului, adaugam. articolul -le).

Alt fapt este urmatorul. Genetiv-dativul singular articulat al femininelor in -ie are firuila -iii (conform regulei pomenite chiar arum), pe care in soris, o ream totu*i prin -iei (eel putin a*a reoomanda Academia).2 Din cauza ca unimul i este absorbit de eel precedent, pronuntarea ei real& apare, in gura oelor mai. multi Romani, ca -ii (cu. doi i sonanti). Urmarea, este ea oamenii Intocmai cum nominativul (si acuzativul) plural articulat prezinta -ele pentru -ile qi -ile pentru -ele. 2 Ca ad evitthn prezenta a trei i consecutivi, care chiar la pronunlare par incomozi (sau neeufonici). De aceea multi dintre not si spun, nu numai scriu, -iei,

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

81

cu putina cultures sau neatenti scriu -ii in loc de -iii sau (cum ar treb-ui) -iei. Un exemplu dinteo serie nenumarata: epoca beirbatii (VR, Sept. 1934, 80). Ace lasi lucru, adia, disparitia lui -i consonant, se intampla Si la substantivele al cAror genetiv-dativ articulat se terming in -ii: curtea ?co/i, ealdura yeti, etc. Un caz inte-resant, caci s'a fixat oarecum oficial, gratie imprejur5,rii ca apartine toponimiei, este Meri-Petchi (sat in Ilfov), pentru Merii Petchii (cf. si Meri-Goala, sat in Teleorman). Se intelege ca astfel de graf ii trebuesc evitate cu orice pret. Intru cat fenomenul este de natures fonetiag, el ne intampina pretutindeni unde un i consonant final are inaintea lui un i sonant, indiferent de categorie morfologica,, de caz, numgr, etc.2 Dar eu aceasta n'am epuizat materialul pe care-1 ofera limba actuala privitor la genetiv-dativ. Se tie ca aceste cazuri se formeaza, la numele proprii de persoan5,, in doua chipuri, dupes genul lor: femininele merg en substantivele comune, adichl primese dezinenta $i articolul enclitic corespunzatoare, pe c:a",'nd rnasculinelor li se adaug5, articolul inainte.3 Totusi auzim foarte des (mai rar citim) a lui Corina, ha Maria, etc. Astfel de forme fac impresia ca sunt neromane$ti, caci se abat dela sistemul nostru

flexionar: marea majoritate a Romani lor (printre ei, in primul rand, %milli) nu le intrebuinteaza, dar in schimb ele apar regulat in gura strginilor, chiar a acelora care vorbesc bine romaneste. Suntem, deci, indreptatiti isa le consideram, eel Rutin in parte, ca un produs al influentei strgine, venita, se intelege, nu de peste granites, ci, din interiorul tariff, unde traiesc atati oameni a carer limba materna nu este romana $i care totusi o vorbesc in mod obisnuit. 0 confirmare, indirecta, a acestei explicatii mi se pare faptul ca (a) lui Maria, etc. ne intAmpina mai des in tinuturile transearpatice $i prin Bucovina, unde, din pricina imprejurarilor, sensibilitatea lingvisticg, a conationalilor nostri este mai redusg.

Acolo chiar taranti recurg de multe on la astfel de forme. De Genetivul n. pers. Petca (femininul lui Petcu, de origine bulgareascI). 2 Fiincldt suntem la substantiv, pot cita exemplul urrn&tor: cele tree personagi de basm (VR, Sept. 1934, 90).

Numai cele terminate In -a pot fi, din cauza finalei, asimilate cu

numele apelative (cf. Duminica Tomei, Nicd a lui ,Stefan a Petrei, etc.), deli chiar la ele predomin& antepunerea articolului (lui Toma, a lui Petrea, etc.). Cu scopuri stilistice, §i celelalte nume masculine primesc articolul la sfarit (conspira(ia Ddrmetnescului, vitejia Radului, etc.), ca In limba veche Si, pe alocuri, In cea popular& actualrt.

www.dacoromanica.ro

PARTEA II: MORFOLOGIA

82

aceea S. Puscariu, oprindu-se, cu un prilej oarecare, asupra lor, le prezacta ca ceva normal, tocmai fiindeg, in calitate de Ardelean, este mai deprins cu ele. Dar nu numai influenta strains, in sensul argtat aici, trebue invocatg pentru a explica acest fenometn morfologic. Limbo. .actualg posed multe nume proprii feminine nebastinase sau alcatuite dupes model alogen, care se caracterizeazg, intre allele, printr'o finalg nepotrivitg cu sistemul lingvistic romanesc, de pildg: Cati, Chichi, Fofo, Jeni, Mimi, Miti, etc.' Adaugarea articolului de genetiv -dativ -ei la astfel de nume este imposibilg (eel putin in raarea majoritate a cazurilor). Singurul mijloc pentru a argta raportul de atribut si de object indirect este intrebuintarea articolului masculin, pus, se intelege, inainte (ca la numele proprii masculine): (a) lui Cati, (a) ha Jeni, etc. Aceeasi greutate die nelnvins o intampingan (deastadata cu totii), cand e vorba de prenumele unei femei, precedat, cum se obisnueste in vorbirea oamenilor mai mult on mai putin culti, de frc. madame. (A) madamei Ionescu nu merge, din punct de yedere social, adica, al convenientelor, pentru motivul ca asa se exprimg lumea in pgturile inferioare (mai exact periferice) ale societgtii, undo se spun si, mai ales, madam(a) I oana (asa dar, asianilare complecta a euvantului frantuzesc). Si atunci recurgem iargsi la modelul masculin al genetiv- dativului numelor proprii: (a) lui madame Ionescu. Dela forme ca acestea, foarte freevente in limba de toate zilele, ajutate, in cazul celor mai multi Romani, de constructiile

similare (a) lui Jeni, etc., n'a fost greu sg se ajungg la (a) lui Corina, (a) lui Maria, etc., care caracterizeaz5,, dupes cat mi se pare, vorbirea oamenilor semiculti. 2 Dar lucrurile nu s'au oprit aici. Imitatia s'a intins si la nume apelative, de ambele genuri.3 Inceputul trebue sg-1 fi fgeut sub-

stantive ca manta, tats, frate, sores, nene, beidie, etc., apoi, in gura servitorilor, cocoan'ci, (si conitei,), dudue, etc., care seanigng I

Se pot adauga modificarile siinilare ale unor nume curente: Ani

(scris, fire*te, Annyf), Merl (= Mary, adica Maria), etc. Este clar ca avem a face cu o moda anglo-americana, venita prin cinematograf. 2 In special pe a femeilor, aproape indiferent de cultures. 3 Masculinele de acest fel merg, cum se tie, cu femininele in ce prive$te modul de articulare (primesc qi ele articolul definit la sfarit, nu itainte, ca numele proprii masculine).

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

83

cu cele proprii prin faptul ca denumesc fiinte unice: pentru subiectul vorbitor, mama, tata, duduia, etc. (subt forma articulate) insemneazh mama, tata, duduia lui insui, aka. cum Ion, Maria, etc. trimet la o singura (adich la o anumith) fiinth cu acest name, cunoscuth *i de eel care vorbe*te *i de eel (sau cei) care asculth. Curios pare anianuntul ca numhrul substantivelor commie de genul masculin cu (a) lui inainte este mult mai mic decal al celor feminine. Si ar trebui sh fie invers, din moment ce la masculine acest mod de a forma genetiv-dativul nu contravine sistemului *nostru lingvistic, cum este cazul cu femininele. Situatia aceasta constitue, cred, o confirmare a uneia din explicatiile propuse mai sus, aceea ca la nume de felul lui Cati, Jeni, etc., madame Ionescu, etc., foarte raspandite in vorbirea zilnich, nu dispunem de alt mij-

loc pentru a exprima genetiv-dativul decat articolul masculin antep us.

In limba scrish, fenomenul nu se intalne*te prea des. De aceea exemplele stranse de mine sunt putine i provin dintr'un singur izvor: M. Celarian u, Polca pe furate, unde ele agar in gura eroilor (soldati, femei cam de mahala, etc.)', Iath-le: lu prie-

tena mea (pag. 17); vorba lu biata mama (58); lu conita aia frumoasa (98); spune-i lui liceianzcl tau (101); lui coctna Turica (145); lui fratele i-ar da locul (183).3 Dupe modelul numeralelor cardinale, uncle substantive iii

formeazd genetivul cu a inainte si farh. ca aspectul for sh se schimbe. Am notat un singur exemplu, dar el este suficient ca sa ne dgm seama ca numai substantivele care exprima notiuni cantitative, aserahngtoare, loci, din punt de vedere semantic, cu numeraleie se pot declines in modul acesta, lucru natural, de altfel:

in nrma concedierii a parte din personal (VR, Fein.. 1939, 54).3 Fenomenul se intgne*te des, child substantival, indiferent de inte-

lesul lui, este precedat de un adjectiv cantitativ: in prezenta a numeroase personalitati; cu sprijinul a putini oameni de bine; I Aceasta nu Insemneaza ca fapte asemanatoare nu se gasesc ai In alte opere literare. 2 Cf. si am sa -i telegrafiez chiar azi lui tata (OC 171). Fenomenul ne Intampina si la alto cm. inte afara de substantiNe: Wit! Asta set i-o spui lui

altul... (AL, 14 Iulie 1935, 7,5).

3 EchiN alentul ...a unez peirti... prezinta incomenientul ca i prea precis (din cauza nedefinitului unei, care indhidualizeaza notiunea fu discutie).

www.dacoromanica.ro

84

PARTEA II: MORFOLOGIA

dupci miirturia a diferiti martori oculari, etc.' In astfel de cazuri n u substantivul, ci adjectivul dinaintea lui face posibira, formarea, genetivului ca la numerale. Exemplul urmator poate fi citat si el aici: a costat viata a Inc a, un ostag (comunieat oficial, dat cu prilejul rebeliunii din Ianuarie 1941). 2 Dintre celelalte cazuri ale 6ubstantivului numai vocativul prezinta unele particularitati vrednice de notat. Se pare ca, la masculine, forma in -e castigg teren in dauna lui -le. Poate ca faptul este de nature mai mult stilistick clezinenta e caracterizeaz5, vocativul din limba veche si din cea popularg, asa ca intrebuintarea lui de catre scriitorii contimporani des stilului o nuantA considerat5,, de obiiceiu, ca poetical. In sprijinul aeestei interpretgri vorbeste si amanuntul ca notiunile reanimate d.evin adevarate Mate, daces numele lor, puse la vocativ, primesc finala -e: Alei,

Vinti Crivete (vers din cantecul lui Marcos Pala, citat de P. CARAMAN, Cronologizarea baladei populare I, 13) .3 De pada: car mace (VR, Apr. 1940, 10); Evrtca, directoare! (Luc 398); filosoafe

(VR, Sept.-Oct. 1939, 10); prea intelepte (ibid., Apr. 1940, 8); Ce face, nelegiuite? (DP 222); Nimeli cu bine, veripare (ZN 301). Fenomenul opus, adica -le in locul obisnuitului -e, ne intamping mai rar. Pare general bdiatule, dar numai in conditii determinate (la adresa chelnerilor si a oamenilor de serviciu), in vorbirea munteneasca. S'a nascut, de sigur, subt influenta lui dam-

yule, eaci are, ca si acesta, valoarea unui titlu. Cf. si omule, cu aceeasi intrebuintare. Alt uz popular, exploatat cu scopuri stilistice de catre scrii-

tori, este adgugarea dezinentei de vocativ la toate substantivele care merg impreung (Oeea ce se intamplg atunci cand numele pro-

priu sau al profesiunii este precedat de domnule sau de un termen echivalent) : domnule ceipitane! (Ins, Ian. 1939, 2); domnule lujule! (1907 I, 99); domnule Nicule! (TB 273); doin'le Puiule! 1 S ar fi putut articula adjectivele (prezenta numeroaselor personameta, etc.), dar s'ar fi schimbat sensul (ne-am fi gandit la anumite perso-

nalitti, etc., si nu asta a vrut subiectul vorbitor alb spuie). 2 prezenta $i, mai ales, topica lui Inca explia aspectul acestui genetiv (cf. via(a incel a unui ostas, care nu poate fi inlocuit prin viata ince/ a un ostas, fora si avem impresla unei constructii neromduesti, ceea ce nu-i cazul cu via(a a Inca un ostas, chiar daca si aceasta e cam neobisnuit6). 3 Pentru sezisarea deosebirii stilistice, O. se compare forma cu -le (Alei,

Vintule Crivettule). De alftel numele proprii fac obisnuit vocativul in -e

(Mall, de cele terminate In -u).

www.dacoromanica.ro

CAP. I: SUBSTANTIVUL

85

(CL, 15 Sept. 1934, 4, 5); domnule Sergiu-le! (DO 119).1 Dintre

soriitorii mai vechi cred cg nurnaii ]a Caragiale ggsim un fapt aseangngtor: 'arnica' din Schitele sale ii spun autorului Domnule lanculd, formula care poate fi interpretata *i ca o contaminatie a familiarului nene Ianeule! cu solemnul" Domnule Iancu! Sigur este ca Domnule Iancule! are cara,cter periferic *i CA a servit de model celor mai multi autori contimporani, care utilizeazg eonstructia cu intentii satirice (in romanul citat al lui Cez. Petrescu, Juju, este un arenda* evreu, prezentat foarte defavorabil).2 Deosebirea dintre un vocativ (de nume propriu) Cu dezinenta

*i altul fgrg, ambele precedate de un cuvant oarecare, spare *i subt altg fatg. SA se compare dragd (sau iubite) Radu si dragd (sau iubite) Radule; dragd Bogdan si dragd Bogdane, etc. Formele cu dezinentg, stint mai familiare; de aceea, in ipoteza a ace-. lasi nume este *i de botez *i de familie, dgm preferintg variantei cu -e (sail -le) in primul caz *i celeilalte in al doilea.

§ 4. Declinare a. Numeroase substantive apartin la doug, declingri, din cauzg cg, au doug, finale diferite. In § 1, lit. a *i b aim dat o bogatg lister de substantive care scanty la singular, *i masculine *i feminine: amib(d), cartel(a), etc., fapt(d), lacat(d), etc. Se intelege a forma terminate in consoang merge duper decl. II, iar cealalta duper decl. 1.3 Dar nu astfel de cuvinte am aici in vedere. Mg gandesc la acelea careli pgstreazg, genul subt ambele for aspecte. Majoritatea aunt feminine *i neologisme. Aceastg ultimg particularitate explicg, in bung parte, lipsa for de fixitate morfologicg. Dat fiind genul lor, mmeaza ca, o formg, se terming in a, cealalta in e. La neologisme ne-am a*tepta ea tendinta del asimilare sa mea.rgg in aceea*i directie pentru toate. Realitatea lingvisticg se prezintg, *i de data aceasta, altfel decat ne spun logica. Uncle au finala -e in vorbirea pgturilor inculte sau mai putin culte, altele, dimpotrivg, se terming in a. Asa, dar adaptarea for la morfologia autohtong se face in ambele moduli posibile (daces tinem seamg,

de gen *i de faptul cg, cu exceptia celor accentuate pe ultima Cf. si Sfintite petrinte arhimandrite! (IA 345), care seal-rang foarte bine cu Doamne Isuse Hristoase! din limbajul bisericesc (deci arhaic) si popular (in acesta a intrat prin mijlocirea textelor religioase). 2 Domnule lujule! poate fi inteles si ca Domnulel, lujule! (fi spui intaiu Domnulel ca unui om respectabil, apoi lujulel ca unui egal sau, mai ales, inferior, inferior din punct de \edere moral). Sau a III-a, data terminatia este e.

www.dacoromanica.ro

86

PARTEA II: MORFOLOGIA

femininele romane$ti nu pot avea decat finalele a $i e). Aceasta dovede$te ca, fiecare neologism se asimileazA, dupa norme

proprii,E adicA subt influenta unor anumite cuvinte biAstinase, care nu in.tervin $i in cazul altor neologisme. lath: chteva exemple mai interesante2: aniversarei-aniversare (de fapt, femininul adj. aniversar, in-

tr buintat substantival; -e se datoreste confuziei cu infinitival lung substantivat al vb. aniversa); capital&capitalie (tot adjectiv feminin devenit substantiv; varianta a doua era foarte faspanditA in prima jirmAtate a sec. XIX $i ceva mai tarziu, astAzi ea este arhaicA, $i populara, de aoeea apare, in limba scrisa, numai cu intentii stilistice); compress-compresie (frc. compresse nu poate da in romaneste cle,cat compres, cum s'a zis odatg, sau compress); esentei-esentie ( < fr. essence, cu observatia facuta la exemplul precedent); garantie-yaranid ( < fre. garantie); imagine- imaging ( < fre. image, dar modelat dupa lat. imago, -finis, poate luat direct din latineste, cum presupune Diet. Acad.; forma in -a" este analogies, creatA ulterior, dela plur. imagini, subt influenta lui margins, variants, popularg a lui margine); instanta-

instantie (< Ire. instance; varianta a doua circula in primele decenii ale veacului trecut, cand cuvantul deabia intrase in limba noastra, prin legiuirile imitate dupa cele frantuzesti); ipostaztiipostazie (cuvant grecesc, imprurnutat in,ca din sec. XVIII, ca ambigen, ipostas, dar modificat mai tarziu dupA frc. hypostase, feminin; ipostazie, absent in Diet. Acad., apare Spin 172); jerbeijerbie ( < frc. gerbe; varianta in -ie la StB 34 $i AL, 18 Dec. 1938, 4, 4); origine-origintt ( < Ire. origine sau lat. origo, -finis; pentru 4, v. explicatiile date mai sus la imagine); rezidenttc-rezi(lenge (< Ire. residence; forma in -ie se datoreste influentei lui prezidentie, la baza cAruia se afla prezident, atat de asemAnator cu rezident); sorginte-sorgintti, ( < ital. sorgente); tabacheratabachere (