Ireversibilitatea Procesului Globalizarii [PDF]

Zitiervorschau

Tema nr. 2 Ireversibilitatea procesului globalizarii

Omenirea a ajuns la o răscruce la care se confruntă cu o provocare de proporţii: globalizarea întregii existenţe. Fenomen total, globalizarea, sau mondializarea cum preferă francezii să o numească – reprezintă o mutaţie civilizaţională gigantică. Sfidând toate paradigmele şi ierarhiile de valori de până acum, după unii, ea impune regândirea chiar a premiselor constitutive ale civilizaţiei actuale. Fenomen central al acestui secol, toate statele sunt antrenate în dinamica unui proces complex, proces care atinge cele mai mici unghiere ale planetei fară să ţină seama nici de independenţa popoarelor, nici de diversitatea regiunilor. Este vorba de globalizare. Nici un alt subiect nu este mai discutat astăzi în lume decât globalizarea. Şi politicienii, fie că vorbesc de drepturi sau de terorism, ajung să fie preocupaţi tot de globalizare. Globalizarea se instalează oriunde . S-au dat diferite definiţii globalizării, nici una însă pe deplin satisfăcătoare. Este şi greu să defineşti un fenomen confuz încă şi atât de complex, fiecare autor evidenţiind o anumită latură, sau dimensiune a sa. Astfel, era normal ca George Soros, de pildă, să dea o definiţie preponderent economică. După el, „globalizarea reprezintă mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor naţionale”. La fel de normal era ca Antony Giddens să ofere o definiţie conţinând elemente preponderent sociologice. „Globalizarea poate fi definită – spune el – ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare şi invers”. Factori precum progresul tehnologic, costurile scăzute de transport şi liberalizarea politicilor comerciale au condus la intensificarea schimburilor comerciale şi a circulaţiei fondurilor între ţările lumii. Aceste aspecte au consecinţe importante asupra funcţionării economiei globale. Fenomenul globalizării, deşi reprezintă o sursă de mari beneficii şi oportunităţi, implică faptul că fiecare stat trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe, atât din partea unor economii cu costuri scăzute, cum sunt cele ale Chinei şi Indiei, cât şi din partea unor economii inovatoare, cum este cea a Statelor Unite. Aceste inter-relaţionări includ fără a se mărgini atât actori statali: guverne, instituţii ale statului, cât şi actori nonstatali: organizaţii non-guvernamentale şi corporaţii multinaţionale. Globalizarea trebuie abordata ca un fenomen obiectiv de care trebuie sa tinem cont pentru a putea maximiza efectele pozitive si a micsora costurile sale economice si sociale. Globalizarea mai presupune o uriasa expansiune a interactiunilor sociale intre indivizi, corporatii, guverne si organizatii non-

guvernamentale, precum si o crestere a numarului corporatiilor internationale care investesc, produc si vand global. Globalizarea a adus cu sine, pretutindeni pe glob, intensificarea unor agresiuni care ameninta supravietuirea speciilor si chiar existenta umana. S-au globalizat fenomenele de degradare a mediului, defrisarile, poluarea, raspandirea epidemiilor si a migratiilor. Globalizarea semnifica reteaua integrata care a adunat laolalta comunitati de pe aceasta planeta, altadata dispersate si izolate, intr-o dependenta mutuala si o unitate ale unei singuri lumi. Globalizarea ofera oportunitati extinse pentru o dezvoltare reala la nivel global, insa manifestata intrun progres inegal pe regiuni. Unele tari devin din ce in ce mai integrate in economia mondiala, cu o viteza net superioara altora, aflate intr-un proces de aliniere mult mai lent. Tarile care au reusit sa devina parte a sistemului unic global, pe cale sa se contureze, se bucura de cresteri economice mult mai insemnate si de o reducere mult mai importanta a saraciei. În concluzie, globalizarea este o realitate probabil ireversibilă şi orice ţară care-şi pregăteşte temeinic viitorul se vede nevoită să interfereze cu ea.