Iisus Hristos În Vechiul Testament [PDF]

Zitiervorschau

IISUS HRISTOS ÎN VECHIUL TESTAMENT de: pr. prof. dr. NICOLAE NEAGA

Este îndeobşte cunoscut că numele „Hristos" este transcrierea cu- vîntului grecesc = Unsul, de la verbul „Hriso" = unsul, indicînd pe Mîntuitorul făgăduit oamenilor de Dumnezeu. Echivalentul ebraic este Maşiach = Unsul, de la verbul maşah m unge, Mesia. Este vorba despre profeţiile legate de Iisus Hristos, prin care înţelegem — în sensul strict al cuvîntului — aşteptarea unui împărat-profet şi preot ideal, care va fi trimisul lui Dumnezeu, prin mijlocirea Căruia se va realiza mlntuirea oamenilor. în antichitate, Iisus Hristos a fost descoperit oamenilor celor mai reprezentativi în purtarea ideilor mari — a patriarhilor şi profeţilor — începînd cu Cartea Facerii şi pînă la sfîrşitul operei Sale de mîntuire, respectiv pînă la Apocalipsa Sfîntului Apostol Ioan. J Ideea mîntuirii de rău, printr-un om minunat, a luat naştere odată cu începuturile neamului omenesc, fiind prezentă la numeroase popoare. Spre exemplu la vechii chinezi se află enunţată ideea unui sfînt, care trebuia să restabilească armonia dintre cer şi pămînt. Se citează deobi- cei cuvintele lui Confucius, în sensul că „în ţinuturile apusene ar exista un sfînt care ar curma neorînduielile, fără a stăpîni, ar sădi credinţa fără multă vorbă. Nu e muritor care i-ar putea spune numele, dar eu auzit-am că acela ar fi adevăratul sfînt". ' Asemenea profeţii se mai găsesc în Tibet, Tonchin-Siam, Ceylon, Japonia, toate vizînd „aşteptarea unui sfînt al sfinţilor, un om minunat, care va zdrobi capul d e m o n i l o r . . C e i trei crai de la Răsărit, magii, se orientează după o stea luminoasă. Credinţa aceasta a fost desigur populară în Babilonia, ceea ce explică şi atitudinea magilor. 15 Budi&tii Indiei găsesc mîngîiere în făgăduinţa unui mîntuitor, fiul unei fecioare, care se va naşte în casa unui cioban ; egiptenii aşteptau victoria luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii" După „Zandavesta", perşilor le va veni ajutorul printr-un om născut din fecioară, iar samaritenii s-au supus Mîntuitorului : „Noi ştiam că vine Mesia care se chiamă Hristos, Acela ne va descoperi nouă toate" (Ioan 4, 25). frjLa greci,, aşteptarea unor timpuri „fericite" era exprimată in nu. meroase feluri. Este suficient să ne referim doar la imaginea asupră „omului celui drept", pe care Platon o concepe în statutul său ideal. Asemenea ideie ne oferă şi literatura romană. Cicero (117—37 în. d. Hr.) era pasionat de timpul cînd „nu va mai fi o lege la Roma şi alta la Atena, una azi alta mîine, ci pe toate neamurile le va povăţui o lege veşnică şj toti vor avea învăţător şi stăpîn pe Dumnezeu". în ecloga a V-a din „Eneida", poetul Virgiliu anticipează naşterea unui prunc din Fecioara. Poetul leagă soarta lumii de cea a Pruncului minunat: atunci va fi pace pe pămînt. Crimele dispar, „mieii nu se mai tem de lupi, şerpi veninoşi nu vor mai fi". Elementul fantastic ne face să presupunem că poetul a suferit influenţa oracolelor sibiline, dar este la fel de verosimil să-i fi cunoscut şi pe profeţii biblici, cu osebire pe Isaia. Oricum, ecloga V-a din „Eneida" lui Virgiliu este mesianică şi tocmai mesianismul ei a făcut-o celebră. în, religia germanilor păgîni, zeul Thor avea îndatorirea să-l prindă pe vechiul şarpe, care va fi răpus de Siegfried, omul păcii, cel care îi va zdrobi capul. Comparativ cu aceste elemente mesianice, cele mai precise şi mai numeroase profeţii asupra Mîntuitorului Iisus Hristos se află în Vechiul Testament. în fruntea lor stau celebrele cuvinte de la Facere 3, 15: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămînţa ta şi sămînţa ei. Acela va zdrobi capul tău, iar tu îi vei zdrobi călcîiul". Vrăjmăşia este pusă „între tine şi femeie". Pronumele „tine" se referă la şarpe. Tex*tul sugerează un anumit şarpe, un şarpe isteţ, pe care cap. 3 Facere îl prezintă intr-un fel de superioritate intelectuală faţă de oameni. în cartea înţelepciunea lui Solomon 2, 24, şarpele este numit diavol, „balaurul cel mare", „şarpele cel vechi, care înşală toată lumea' —I după cum menţionează Sf. Apostol Ioan, în Apocalipsa 12, 9 şi 20, 2. în lumina interpretării dată de dascălii Bisericii, şarpele a fost real, dar a reprezentat pe diavol. Femeia din texte este Eva, iar sămînţa este urmaşa Evei, omenirea întreagă. La unii exegeţi, femeia coincide şi cu Eva şi Maria deopotrivă — Eva în sens literal, Maria în înţeles spiritual, profetic. Sămînţa şarpelui sînt şerpii, ca urmaşi ai acestei reptile, dar reprezintă, în sens colectiv, răul din lume. Pronumele „acela" din expresia „acela va zdrobi", este un bărbat al viitorului, Mesia, Iisus Hristos, care va zdrobi capul şarpelui. Şarpele opune rezistenţă, muşcă, dar muşcătura nu este întotdeauna mortală, pe cîtă vreme zdrobirea capu- j lui înseamnă întotdeauna nimicirea totală. Sintetic, textul arată că în cursul timpului, omenirea are de lupta*! cu răul sub toate formele sale. în sfîrşit, printr-un urmaş celebru, ea va I ieşi învingătoare din lupta In care vrăjmaşul îşi apără cu îndîrjire po. ziţia. Avem aici ceea ce numim „Protoevanghelia", adică întîia veste bună.

9 Un alt text hristologic îl reprezintă cuvintele rostite de Noe celor trei fii ai săi, Sem, Ham şi Iafet: „Blestemat să fie Ham, slugă va fi fraţilor săi, binecuvîntat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem ? lărgească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască în lăcaşurile lui Sem" (Facerea 9, 21—26). Ham este blestemat să fie rob, Sem este binecuvîntat ca ales al lui Dumnezeu ,• lui Iafet i se promit întinderi teritoriale, înmulţirea ca număr şi perspective de a lua parte la bunurile spirituale ale lui Sem. în istoria mesianismului, făgăduinţele făcute patriarhilor biblici (Facerea 12, 2—3),ocupă un loc aparte: se spune acolo că „întru tine se vor binecuvînta toate popoarele pămîntului". Aceasta înseamnă că Avraam, cel indicat prin pronumele „întru tine", va fi mijlocitor universal pentru mîntuire. Noul Testament începe cu cuvintele : „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui Avraam" (Matei 1, 2). Astfel, Avraam se dovedeşte a fi străbun al lui Iisus, iar Mîntuitorul descendent al patriarhului, după trup. • 1 *> Q structură profetică are şi textul de la Facerea 49. 10 : „Nu va lipsi sceptrul din Iuda . . . , pînă cînd vine Şiloh şi de Acela vor asculta popoarele". Sceptrul redă imaginea antică a celui care conduce : stă- pîn, rege, împărat. Textul mai spune că în tot cursul timpului, conducerea va fi păstrată de tribul lui Iuda. Această întîietate va fi preluată de „Şiloh". Cuvîntul „Şiloh" se deduce de la radicalul „şaloh" — a trăi în pace — substantivul indicîndu-1 pe împăciuitorul, pe Mesia, Hristos, sau „Leul din Iuda" — cum îl numeşte Sf. Apostol Ioan în Apoca- lipsa 5, 5. Un alt text hristologic apare la Numeri 24, 17 : „îl văd însă nu pentru acum, îl privesc dar nu este aproape, o stea va răsări din Iuda (Iacob)". Textul străbate timpurile, pînă în epoca Aceluia pe care 11 vede născîndu-se din Iacob. Este steaua după care s-au orientat magii (Matei 2, 2), care ajungînd la Ierusalim au întrebat: „Unde este nou născutul, căci am văzut steaua lui la Răsărit" ? în acest context, este important să amintim că astronomul Kepler a constatat apariţia unei stele extraordinare, în timpul naşterii lui Iisus, care a apărut la Răsărit, a luat cursul spre Apus, apoi a dispărut pe cerul Palestinei. Cele mai vechi interpretări leagă steaua de Mesia. Pînă şi conducătorul răscoalei iudaice din 135—138, de sub împăratul roman Hadrian, a primit numele „Fiul stelei" =Barkokhba, pentru că a fost considerat Mesia cel prezis la Numeri 24, 17. Tradiţia interpretării s-a păstrat în cursul timpului. în secolul XI, episcopul Damian îi com- bătea în „Antilogul" său pe cei ce nu L-au primit pe Hristos, cel cunoscut în Vechiul Testament sub numele de „Steaua din Iacob". I O altă profeţie care's-a impus atenţiei este cea despre ..Profetul cel Mare", din Numeri 18, 15 ; „Profet, din mijlocul fraţilor tăi, ca mine, va ridica Domnul, pe acela să-l ascultaţi". în baza acestui text, vechii iudei aşteptau pe profetul cel adevărat. Astfel, la vederea lui Ioan Bo. teza torul fariseii întrebau: .Oare este el Profetul ?* (Ioan 1, 21). Caracterul mesianic al locului îl garantează însuşi Mîntuitorţjj cînd spune : „Moise a scris despre mine*, iar Faptele Apostolilor 3, 2) confirmă că Moise a scris intr-adevăr: .Dumnezeu va ridica u* prooroc*. Un alt text care se referă la Iisus Hristos este la Iov 19, 25: ştiu că Mîntuitorul meu este viu şi că în cele din urmă va veni pe pj. mint*. Iov se gîndeşte aici la mîntuitorul sufletului său, la Dumnezeu pe care-1 închipuie coborînd pe pămînt. [Psalmii abundă, de asemenea, în texte hristologice. în fruntea lor stă Psalmul 6, 9: . . . . Fiul meu eşti Tu! Eu astăzi te-am născut*. Finj defineşte a doua persoană a Sfintei Treimi, rolul spiritual pe care îl are Iisus Hristos in lume. Expresia .Eu astăzi te-am născut* indică divini, tatea şi eternitatea Mîntuitorului, cuvîntul .astăzi* fiind sinonim cn etern, veşnic, deoarece la Dumnezeu nu se aplică noţiunea de timp. Ca nu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos este născut din veci — cum precizează şi Sf. Apostol Pavel (Evrei 13, 8 şi Romani 1, 4). Dintre textele cu conţinut mesianic face parte şi Psalmul 16, 10: . . . . nu vei lăsa pe cel cuvios al tău să vadă stricăciunea" şi .nu va lăsa sufletul meu iadului" — cuvintele fiind puse ca rostite de Mesia. Prin Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Faptele Apostolilor 2, 25 şi 13, 35), textele psalmului respectiv sînt legate de Iisus Hristos, ca o precizare a învierii şi nemuririi Sale. Invocarea din Psalmul 22, 2: .Dumnezeul meu, Dumnezeul meo, pentru ce m-ai părăsit ?“ este reîntîlnită la Matei 27, 46 şi Marcu 15, 34, ele fiind cuvintele rostite pe cruce de Mîntuitorul. în această invocare, rostită în limba aramaică de divinul învăţător s-a produs doar o deosebire formală între texte, evreescul .azal* fiind identic cu aramai- cul „sabac* din expresia .Eli, Eli, lama sabactani*. Pericopa din Psalmul 40, 6—9 constituie un fragment profetic pentru istoria patimilor şi o dovadă a jertfirii de bună voie: „Jertfa de sînge şi prinosul n-ai voit ardere de tot, pentru păcat, n-ai cînd. Atunci am zis: Iată viu, în sulul cărţii este scris despre mine, ce să fac cu viaţa*. Nici jertfele sîngeroase şi nici cele nesîngeroase, nici arderea de tot şi nici celelalte ale legii vechi n-au fost îndestulătoare pentrfl expierea vinei, ca urmare a păcatului. Situaţia impunea o jertfă noua» jertfirea de sine. .Sulul cărţii* este Pentateuhul, unde .este scris despre mine*, adică despre Iisus Hristos. După Sf. Apostol Pavel (Evrei 10); orbitorul din psalm este însuşi Mîntuitorul Iisus Hristos, care declara sînqe^asă*0***6 Vec^1^ia^ Testament şi se substituie pe Sine jertfă l , ' im psalm la care ne referim este Psalmul 118, unde apar ceai nnnh^i'1^ * Pe care au nesocotit-o ziditorii s-a făcut cap piatra a*'1 - * ^^tru Sf. Apostol şi Evanghelist Matei (21, $)• ici este Iisus Hristos. Psalmistul II va fi 1 numit „piatra din capul unghiului* , deoarec e Hristos avea să unească popoarele spre uni tate. Cu acelaşi înţeles apare şi la Luca 20, 17. 1

Profeţii Vechiului Testament au fost adevăraţi crainici ai mesia nismului. Şi căiţii au încercat să scruteze viitorul, clar nimeni nu a fost atît de clarvăzător ca proorocii. ( Pentru clarificarea viitorului mesianic, proorocul Isaia poartă epi tetul de „Evanghelist al Vechiului Testament 44 . In fruntea textelor sale profetice aşezăm pe cel de la cap. 7, 14 : „Iată fecioara în pîntece a luat şi vor chema numele lui Imanuel4*. în textul original, cuvintul „almah14 are sensul de fecioară la vîrsta măritatului, care n-a fost măritată şi n-a „cunoscut44 bărbat. Acesta este unicul caz din Vechiul Testament, cînd mama unui prunc se numeşte fecioară, deoarece „almah 44 se referă la o mamă cu totul excepţională, Că este vorba de o anume fecio ară, rezu ltă şi din articularea cuvîntului „Ha almah 44 —fecioara. Noul Testamen t raportează pe „almah44 la Fecioara Maria, Maica Domnului (Matei 1, 23 ), iar Sfînta Tradiţie confirmă acelaşi punct de vedere. Sf, Vasile cel Mare arată că întîiul Adam a luat fiinţă în mod excepţional, ia r Hristo s, nou l Adam, se naşte pe cale neobişnuită. P rofetu l sp une „feciora a luat44, anunţînd astfel ceva deo seb it, cu referire la naşterea d in veci. Dacă utiliza verbul la viito r — „va lua 4 4 — nu mai putea sug era ceva deosebit, căci este foarte fire sc ca o fecio ară, dup ă căsăto rie să aibă prun c. P rofetu l ofe ră în con tinuare o determinare şi mai p recisă a P run culu i, în tex tu l de la 9, 5—6 : „Prunc s-a născut nouă, fiu s -a dat nou ă a căru i stăpîn ire e pe u măru l lu i şi se cheamă nu me le lu i: S fetn ic mi nunat, Du mn ezeu tare, Tată veşnic, Domnul păcii şi mare va fi împ ără ţia lu i, iar pacea lu i va fi fă ră sfîrşit 4 4 . Este semnificativă vorb irea la tre cut. In mintea sa, lu mina tă d e Dumnezeu, profetul vede evenimen tu l realiza t, Copilu l de ja născu t, Fiul care se va naşte va fi excep ţional, căci El povăţu ieşte şi îndru mă. Fiul a re natură divină, calitatea sa veş nică se referă atît la orig inea cît şi la fiinţa Fiului i pacea este carac te ristică misiun ii Sale, iar împărăţia Sa are dimensiune universală. Sub impu lsu l insp ira ţiei divine, P roorocu l Ieremia scrie că în eu - nnd se va încheia un nou Legă mîn t în tre Dumn ezeu şi o m. Spre deose» bire de trecu t, I.egămîn tu l cel nou nu va ma i fi desfăcut niciodată şi nu va mai fi scris pe table ele piatră, ca odin ioa ră, c i în sufletele credincio şilo r : „Iată vin zilele, zic© Do mnul, şi vo i încheia un nou Le gă mîn t.. . nu ca Legămîutu l pe care l -am încheiat.,. pune -voi legea în cele din lăun tru (Iere mia 31, 31 —33). P articu la „iată 4 4 ex primă' siguranţa pro tetici. C,u oc h ii să i sp iritua li, pro fetul vede p rofeţia împ lin ită. Legămin - tul cel vech i este cei moz aic , ca re a re meritul pedagog ic de a fi p regă tit pe cel nou . Există o deoseb ire între Testamente şi cu p rivire la modul cum se pregăteşte ascensiunea re lig ioa să a omu lu i, Cel Vechi pleacă din a oră spre* in terio r, de la leg ile scrise vizua l, ce l Nou pleacă dinlăuntru spre exterio r, ad ică o mu l avîncl cred in ţă In suflet, va pu tea influenţa