154 109 13MB
Romanian Pages 511 [527] Year 2019
KRQNIM Colecţia în care umanitatea este reconstruită prin cărţi care ne ajută să pătrundem în culisele celor mai interesante evenimente politice, sociale sau financiare de ieri şi de astăzi.
FRICA TRUMP
la
CASA ALBĂ
BOB WOODWABD
Traducere din limba engleză de GABRIEL TUDOR
L I T E R A 11
Bucureşti 2019
Fear. Trump in the White House Bob Woodward Copyright © 2018 Bob Woodward Toate drepturile rezervate Ediţie publicată pentru prima dată de Simon & Schuster, Inc. Guliver/AFP/Brendan Smialowski (pentru imaginea de pe coperta 1) Guliver/Getty Images/Bob Woodward (pentru imaginea de pe coperta 4)
Editura Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, România tel.: 021 319 63 90; 0 3 1 4 2 5 16 19; 0752 548 372 e-mail: [email protected] Ne puteţi vizita pe
Frica. Trump la Casa Albă Bob Woodward Copyright © 2019 Grup Media Litera pentru versiunea în limba română Toate drepturile rezervate Traducere din limba engleză: Gabriel Tudor Editor: Vidraşcu şi fiii Redactori: Aloma Ciomâzgă-Mărgărit, Georgiana Harghel Corector: Ionel Palade Copertă: Flori Zahiu Tehnoredactare şi prepress: Anca Suciu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WOODWARD, BOB Frica. Trump la Casa Albă/ Bob Woodward; trad.: Graal Soft/ Gabriel Tudor. - Bucureşti: Litera, 2019 ISBN 978-606-33-3476-4 I. Soft, Graal. (trad.) 821.111
Cuprins
Notă personală a autorului..................... ,.................................. 9 Notă către cititori......................................................................... 11 Prolog.........................................................................................13 Capitolul 1 -4 2 ..................................................
21
Mulţumiri....................................................................................455 Note..............................................................................................459 Credite foto................................................................................ 495 Indice........................................................................................... 497
Pentru Elsa
N otă personală a autorului
îi mulţumesc din toată inima lui Evelyn M. Duffy, asistenta mea, care m-a ajutat să scriu cinci cărţi, în timpul mandatelor a patru preşedinţi. Preşedintele Trump reprezintă o provocare specială, din pricina entuziasmului şi a trăirilor intense de care dau dovadă atât susţinătorii, cât şi criticii săi. Evelyn a înţeles imediat că sarcina cea mai grea era să obţinem noi informaţii, să le verificăm autenticitatea şi să le punem în context, în timp ce încercam să pătrundem cât mai adânc cu putinţă în secretele Casei Albe. Evelyn şi-a dat seama că sub ochii noştri se scriau pagini de istorie şi că trebuia să obţinem cât mai rapid cât mai multe date, cât amintirile erau proaspete, iar documentele şi notele încă disponibile. Uneori, am studiat materiale, am făcut inter viuri, am transcris şi rescris pasaje ale cărţii în doar o zi sau două, analizând subiecte de politică externă din Coreea de Nord până în Afghanistan şi Orientul Mijlociu; pe lângă o întreagă gamă de probleme interne, de la comerţ la imigraţie şi taxe. Ea a făcut în aşa fel încât să putem construi povestea fo losind informaţii exacte referitoare la locuri, date, participanţi şi relatări ale celor întâmplate. Evelyn respectă cu sfinţenie normele deontologice ale muncii ei, dând dovadă de cinste, onestitate şi curiozitate în tot ceea ce face. Mi-a furnizat ca lupuri consistente de documente şi studii, informaţii de fond, cronologii, clipuri video, dar şi opiniile ei, o listă cu întrebări importante rămase fără răspuns şi interviuri de urmărit. Evelyn a lucrat alături de mine, cu înţelepciune şi mult bunsimţ, fiind o colaboratoare desăvârşită, în spiritul - şi muncind cu energia - unei veritabile coautoare a cărţii de faţă.
Adevărata putere este - nici nu vreau să folosesc cuvântul - frica .
Candidatul la preşedinţie Donald J. Trump, într-un interviu acordat lui Bob Woodward şi Robert Costa pe 31 martie 2016, la Old Post Office Pavilion, Trump International Hotel, Washington, D.C.
N otă către cititori
Interviurile pentru această carte au fost realizate conform unui principiu de bază în jurnalism - „informaţia de context ascuns“. Asta înseamnă că toate informaţiile puteau fi folosite, dar fără menţionarea sursei care mi le-a oferit. Cartea este re zultatul unor sute de ore de interviuri cu participanţi şi martori direcţi la aceste evenimente. Aproape toţi au fost de acord cu înregistrarea interviurilor, astfel încât povestea să poată fi spu să cu mai multă acurateţe. Am folosit citate exacte, gânduri sau concluzii ale participanţilor, bazate fie pe informaţii furnizate direct de persoana în cauză sau de un coleg având cunoştinţă de evenimentul respectiv, fie pe date obţinute din note de la întâlniri, jurnale şi documente personale sau guvernamentale. Preşedintele Trump a refuzat să fie intervievat pentru această carte.
11
Prolog
La începutul lunii septembrie a anului 2017, în a opta lună a man datului prezidenţial al lui Trump, Gary Cohn, fost preşedinte al Goldman Sachs şi principalul consilier economic al preşedinte lui la Casa Albă, se îndrepta, frământat de griji, către Biroul Oval. în cei 27 de ani petrecuţi la Goldman, Cohn - un bărbat înalt, cu chelie, îndrăzneţ şi plin de încredere în sine - câştigase miliarde de dolari pentru clienţii săi şi sute de milioane pentru el. Obţinuse privilegiul de a merge oricând în Biroul Oval, iar preşedintele Trump acceptase acest aranjament. Pe biroul preşedintelui se afla o foaie de hârtie, conţinând varianta în lucru a unei scrisori din partea preşedintelui SUA către preşedintele Coreei de Sud, prin care se anula Acordul de liber schimb dintre Statele Unite şi Coreea, cunoscut drept KORUS. Cohn era îngrozit. De luni de zile, Trump ameninţa că va retrage ţara din acel acord, unul dintre elementele fundamenta le ale relaţiei economice şi ale alianţei militare cu sud-coreenii, dar, şi mai important, garantul unor operaţiuni comune în do meniul informaţiilor. Prin tratatul încheiat încă din anii 1950, Statele Unite se obligau să menţină în Coreea de Sud 28 500 de militari ame ricani şi să opereze cele mai sensibile şi mai secrete programe de acces special (Special Access Programs - SAP), care asigurau capacităţi militare şi servicii de informaţii sofisticate, strict secrete. Acum, nord-coreenii puteau lansa rachete balistice in tercontinentale cu încărcătură nucleară chiar până pe teritoriul american. O rachetă lansată din Coreea de Nord ar fi avut nevoie de 38 de minute să atingă Los Angeles. 9
13
B ob W oodward
Aceste programe facilitau Statelor Unite detectarea oricărei rachete balistice lansate din Coreea de Nord în mai puţin de şapte secunde. O capacitate similară în Alaska avea nevoie de 15 minute - o uluitoare diferenţă de timp. Abilitatea de a detecta în doar şapte secunde lansarea unei rachete pune la dispoziţia armatei americane timp suficient pentru a doborî orice armă nord-coreeană de acest gen. Este poate cea mai importantă şi mai bine protejată operaţiune a guvernului american. Prezenţa americană în Coreea de Sud re prezintă esenţa securităţii naţionale. Retragerea din acordul comercial KORUS, pe care Coreea de Sud îl considera esenţial pentru economia ei, ar fi putut duce la deteriorarea întregii relaţii. Lui Cohn nu-i venea să creadă că preşedintele Trump era dispus să rişte pierderea unor acti ve vitale de informaţii, cruciale pentru securitatea naţională a Statelor Unite. Toată această situaţie fusese declanşată de furia lui Trump provocată de faptul că SUA aveau un deficit comercial anual de 18 miliarde de dolari în relaţia cu Coreea de Sud şi cheltu iau 3,5 miliarde de dolari pe an pentru a menţine acolo trupe americane. în ciuda rapoartelor aproape zilnice despre haosul şi dis cordia ce domneau la Casa Albă, opinia publică nu ştia cât era de gravă, cu adevărat, situaţia internă. Trump se răzgândea tot timpul, fiind rareori hotărât şi având mai degrabă un compor tament lipsit de statornicie. Se lăsa cuprins de stări de spirit proaste, se înfuria din motive întemeiate sau din te miri ce de taliu lipsit de însemnătate şi sfârşea prin a spune despre acor dul comercial KORUS: „Astăzi ne retragem!“ Dar acum exista acea scrisoare1, datată 5 septembrie 2017, un posibil declanşator al unei catastrofe în domeniul siguranţei naţionale. Cohn se temea că Trump ar fi semnat scrisoarea dacă ar fi văzut-o. 14
F rica. T rump la C asa A lbă
Cohn a luat schiţa scrisorii de pe biroul preşedintelui şi a pus-o într-un plic albastru marcat cu „NU ARUNCA“. „Pur şi simplu i-am furat-o de pe birou“, i-a mărturisit el ul terior unuia dintre asociaţii săi. „Nu l-aş fi lăsat pentru nimic în lume să o vadă. Niciodată nu va vedea acel document. Trebuia să-mi apăr ţara.“ în anarhia şi dezordinea care domneau la Casa Albă şi în mintea lui Trump, preşedintele nu va observa niciodată dispa riţia scrisorii. în mod normal, Rob Porter, secretarul responsabil cu per sonalul şi organizatorul documentelor preşedintelui, ar fi fost răspunzător de formularea unor astfel de scrisori către preşedintele sud-coreean. Dar, de această dată, în mod îngri jorător, draftul scrisorii ajunsese la Trump pe căi necunoscute. Secretarul pentru personal, deşi puţin cunoscut, deţine un rol crucial în orice administraţie americană. Luni de-a rândul, Porter îl informase pe Trump despre actele decizionale şi alte documente prezidenţiale, inclusiv cele mai sensibile autorizaţii privind securitatea naţională, în cazul activităţilor militare şi al activităţilor derulate sub acoperire de CIA. Porter, un bărbat de 40 de ani, uscăţiv şi foarte înalt, educat ca mormon, era o prezenţă invizibilă. Un tip meticulos, organi zat, dar lipsit de sclipire, urmase cursurile Facultăţii de Drept de la Harvard şi fusese bursier Rhodes. Ulterior, Porter a descoperit că existau mai multe copii ale scrisorii şi, cu sprijinul lui Cohn, a avut grijă ca nici una să nu rămână pe masa de lucru a preşedintelui. Cohn şi Porter au colaborat pentru a opri acele ordine ale lui Trump pe care ei le considerau impulsive şi periculoase. Aşa se face că scrisoarea aceea şi alte documente similare, pur şi simplu, au dispărut. Când pe biroul lui Trump ajungea un anumit document, pentru analiză şi eventuale observaţii ale preşedintelui, Cohn îl subtiliza, iar preşedintele uita de el. Dacă documentele acelea ar fi rămas acolo, fără îndoială Trump le-ar >
15
B ob W oodward
fi semnat. „Important nu este ceea ce am făcut noi pentru ţară“, declara Cohn, în particular, „important este ceea ce l-am împie dicat pe el să facă.“ Aceasta nu era altceva decât o lovitură de stat, o submi nare a voinţei preşedintelui Statelor Unite şi a autorităţii sale constituţionale. Pe lângă coordonarea programului şi a deciziilor politice şi organizarea documentelor pentru preşedinte, Porter mai avea o misiune, după cum îi mărturisea unui asociat: „O treime din timp mi-1 petreceam încercând să reacţionez la unele dintre ideile cu adevărat periculoase pe care Trump le avea şi să-i dau motive să creadă că poate ideile respective nu erau chiar atât de bune.“ O altă strategie era să întârzie, să amâne sau să invoce restricţii legale. Avocatul Porter spunea: „întârzierea lucrurilor sau omiterea intenţionată a anumitor aspecte ori faptul că îi spuneam - tranşant, nu doar ca scuză - că un anumit docu ment trebuie respins prin veto, sau că un alt document ar mai trebui lucrat, sau că nu avem avizul consilierilor juridici - toate acestea se întâmplau de zece ori mai des decât sustragerea do cumentelor de pe biroul lui. Ne simţeam ca şi cum am fi mers permanent pe buza unei prăpăstii.“ Frâu şi zile sau săptămâni când totul părea sub control, iar prapastia părea puţin mai departe. „Alteori însă simţeam că ur mează sa ne prăbuşim şi trebuia să luăm măsuri. Era ca şi când al li lăMil pas după pas, chiar pe marginea abisului.“ Urşi nu a animi il niciodată despre dispariţia scrisorii din *• Mrplrmln i«\ Ti uiup nu a uitat de ceea ce-şi dorea în privinţa »•mm ilnlui..........