Forme de Terapie Ocupationala Pentru Copii Cu Deficienta Mintala [PDF]

Zitiervorschau

FORME DE TERAPIE OCUPATIONALA PENTRU COPII CU DEFICIENTA MINTALA (Terapia cognitiva, Ludoterapia, Terapia psihomotricitatii si organizarea si formarea autonomiei personale si sociale) TERAPIA COGNITIVA

1. TERAPIA COGNITIVA, REPERE GENERALE Terapia cognitiva este una dintre formele Terapiei comportamentale, ce vizeaza, in cazul copiilor cu deficienta mintala o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa niveluri adapatate unei tipologii de organizare mintala. Terapia cognitiva poate fi privita ca un proces complex de echilibrare mintala, prin organizarea specifica a cunoasterii la deficientul mintal, structurata pe anumite niveluri: -nivelul cunoasterii teoretice- prin invatarea conceptelor; -nivelul cunoasterii psihosociale- ce determina modificari semnificative in personalitatea copilului cu cerinte educationale speciale. Terapia cognitiva este formata din ACTIUNI si PROGRAME COMPENSATORII ce au drept scop dezvoltarea, privind intelegerea fenomenelor, lucrurilor, oamenilor, precum si a situatiilor din dimensiunea lor instrumental-integratoare. DOMENIILE TERAPIEI COGNITIVE: a) Terapia cognitiva de TIP A; b) Terapia cognitiva de TIP B. a) ,,Terapia cognitiva de TIP A“ vizeaza:

I. CONSOLIDAREASISTEMATIZAREACOMPLETAREA 

faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor II. ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE CUNOASTERE b) ,,Terapia cognitiva de TIP B“ include: I: ACTIVITATILE 

 ce organizeaza procesul de cunoastere

II. PROGRAMELE

Aplicabilitatea cognitiva se realizeaza prin organizarea si reorganizarea unor MODELE DE INVATARE. Structura modelului de terapie cognitiva este organizata dintr-o serie de submodule, ce dau nastere la elaborarea unor programe terapeutice. Printre acestea amintim urmatoarele:  programul de stimulare perceptive-motrica (elaborat de catre Marianne Frostig);  programul pentru formarea conceptelor fundamentale logico-matematice (elaborat de Jean Piaget, sau Mary Barotta Lorton); 

programul complex de exercitii perceptive si senzorio-motorii (elaborat de Jacques Dubosson).

SUBMODULELE TERAPIEI COGNITIVE I. TERAPIA COGNITIVA DE TIP A“ cuprinde: -A. Activitatile de organizare, consolidare, sistematizare, completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, deprinderilor; -B. Programele de interventie edcationala personalizata.

II: CUNOASTEREA SENZORIALA, cu cele cinci domenii: Sensibilitatea: -cutanata; -vizuala; -gustativa; -olfactiva; -auditiva. III. CUNOASTEREA PERCEPTIVA, cu cele cinci arii destinate formarii urmatoarelor abilitati vizualperceptive: -coordonare vizuo-motorie; -perceptia forma-fond; -constanta perceptiei; -pozitia in spatiu; -relatiile spatiale. Acest submodul este structurat intr-o forma de exercitii si activitati pregatitoare atat pentru actul lexic si grafic, cat si pentru alte domenii de cunoastere de o gama diversificata, ca de exemplu: ACTIVITATI

DE

OBSERVARE

VIZUALA

ACTIVITATI

PENTRU

EDUCAREA

PSIHOMOTRICITATIISTRUCTURI DE DEZVOLTARE LINGVISTICA STRUCTURI DE FORME A RATIONAMENTULUI IV. Submodul ce cuprinde o serie de exercitii si activitati ce determina formarea si dezvoltarea CONCEPTELOR FUNDAMENTALE DE NATURA LOGICO-MATEMATICA, inspirate din programul lui Mary Barotta Lorton dau din conceptia piagetiana.

V. Submodul inspirat din programul lui Jacques Dubosson, format din exercitii perceptive si senzorio-motorii  ce determina FORMAREA SI DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE: -atentia; -reprezentarea; -imaginatia; -memoria; -gandirea. In aplicarea Programelor de Terapie Educationala Complexa si Integrata se impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza: a) programarea activitatilor in functie de caracterul terapeutic al educatiei; b) evaluarea- privita din doua perspective: 1. componenta esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in derularea actului educational-terapeutic; 2. mecanism de reglare a intregului process educational-terapeutic. c) elaborarea de programe de interventie educational-terapeutica personalizate; b) Terapia educationala este complexa si integrata si se realizeaza: -prin activitatile integrative bazate pe principiul interdisciplinara, interrelational dintre cele 5 module educational-terapeutice; -prin activitati integrative  ce decurg din valorificarea posibilitatilor si resurselor de invatare oferite elevilor de scoala, familie si mediul comunitar. 1. CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA SI CUNOASTERE SENZORIALA

In cadrul procesului de terapie cognitiva se realizeaza si cunoasterea de sine dau ,,conceptual de eu”. Allport W. G. prezinta o serie de factori care stau la baza perceptiei sociale. Dintre acestia amintim: EXPERIENTA

INTERPERSONALAASEMANAREAINTELIGENTA

COGNITIVACUNOASTEREA

DE

SINE/AUTOCUNOASTEREAABILITATEA

COMPLEXITATEA DE

ADAPTARE

SOCIALADETASAREAATITUDINEA ESTETICAPASIUNEA PENTRU VIATA INTERIOARA Se impune o prezentare succinta a fiecaruia dintre factorii amintiti. a) Experienta interpersonala: -implica aria de cunostinte despre oameni si capacitatea subiacenta de a-i evalua obiectiv; -experienta cunoasterii trebuie dirijata atat spre informatii si cunostinte generale, cat si spre informatiile generate de fiinta umana in relatiile sale. b)

Asemanarea; corespondenta dintre sex; varsta cronologica; pregatirea profesionala; gusturile; preocuparile; aspiratiile; relatiile commune: -implica o intercunoastere mai exacta si obiectiva; -devine o puternica motivatie pentru evaluarea de sine si a celuilalt.

c) Inteligenta 

Janet Piaget considera ca inteligenta este: -o functie de adaptare; -proces in care faciliteaza discriminarea intre esential si neesential, legatura dintre cause

si efecte, capacitatea de anticipatie si predictie etc.



din cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala, s-a constatat faptul ca majoritatea deficientilor sunt disfunctionali intelectivi.

d) Complexitatea cognitiva: 

presupune stapanirea unei multitudini de comportamente de cognitie: -empatie; -motivatie; -comunicare interpersonala; -informatii, concepte clare, rationamente corecte; -stapanire de sine.



la deficientul mintal  cunoasterea interpersonala este directivata relativ spre aspectele negative ale personalitatii celuilalt.

e) Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea -din perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o stapanire directa a unor informatii cat mai complete si reale despre propria persoana”. -in psihologia sociala autocunoasterea implica: ,,constientizarea propriilor statusuri, perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a relatiilor sale cu semenii, o cat mai reala imagine de sine”. f) Abilitatea de adaptare sociala 

implica o serie de aptitudini si motivatii ce permit individului o rapida adaptare sociala;



deficientul prezinta o inabilitate generala de adaptare sociala, ce implica o perturbare la nivelul cognitiei.

g) Detasarea: -implica o atitudine de ,,plasare” mai la distanta, fiind contra implicarii nereflexive; -constituie o conditie a cunoasterii obiective; -comportamentul deficientului este de slaba rezistenta la provocare si implicarea acestuia este un act impulsiv, fara o reflectare prealabila. h) Atitudinea estetica: -implica sentimentele de frumos pe care le determina relatiile cu ceilalti precum si satisfactia armoniei, generata de cunoastere si interrelationare; -deficientul are o senzatie de dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale sunt inestetice. i)

Pasiunea pentru viata interioara (Allport-o denumeste ,,pentru subiectiv”)  cunoasterea interumana se foloseste de: -date provenite de la o persoana; -date pe care le interpreteaza conform experientelor, trairilor proprii. 

comportamentul cognitiv- atat din perspectiva cunoasterii teoretice (la nivel de concepte), cat si din cea la nivelul cunoasterii psiho-sociale-este foarte perturbat la deficientul mintal. CUNOASTEREA SENZORIALA

A. NIVELURI ALE CUNOASTERII SENZORIALE Vom prezenta succint trei niveluri de interventie – corespunzatoare a trei niveluri de cunoastere senzoriala, dupa cum urmeaza: NIVEL I  NIVEL II  NIVEL III

NIVEL I  caracteristici:  se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere global, sincretic; 

educarea simturilor se realizeaza intr-o forma apropiata de cea pe care o au, exercitiile si jocurile pentru copiii mici;



modul de organizare va fi conceput, astfel incat so permita realizarea unor experiente multiple, in domenii familiare variate;

 copilul dobandeste informatii cu privire la: -forme; -volume; -structura materialelor; -echilibrul/instabilitatea lucrurilor sau fenomenelor.  dominanta senzoriala: vizuala si tactila NIVEL II se caracterizeaza prin:  nivel intermediar;  copiii sunt apti pentru educatie senzoriala, inclusiv la nivel metodic;  activitatea perceptiva  este o sursa de: 

decentrari;



transferari;



comparatii;



transpuneri;



de analiza mai mobila ce tinde pana la reversibilitate.

NIVEL III 

cunoastere senzoriala implica activitati organizate metodic, avand un scop in sine;



permite copiilor: observari, analize si sinteze la nivelul tuturor analizatorilor;



scop: antrenarea copilului sa perceapa raporturi intre marimi greutati volume distante pozitii directii CARACTERISTICI SI OBIECTIVE ALE ACTIVITATII DE CUNOASTERE SENZORIALA

A. CARACTERISTICI: a) forma exercitiului senzorial: -individuala; - se desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa. b) materialul prezentat trebuie sa fie distinct fata de fundal; c) suprafata de expunere trebuie sa fie mica; d) materialul destinat controlului insusirii exercitiului senzorial trebuie sa fie divers, prezentat in modalitati diferite; e) exercitiul senzorial se va desfasura zilnic  intre 10-30 minute; f) exercitiile senzoriale se vor realiza dupa un anumit program, ce poate include FISE INDIVIDUALE / FISE PENTRU O GRUPA MICA DE COPII. A. OBIECTIVE DE CUNOASTERE SENZORIALA

Nr.crt.

OBIECTIVE

CARACTERISTICI

I

A clasifica

a tria: a) a desparti: a diferentia, a

obiectele

descoperi deosebiri, a opune; b) a apropia: a identifica, a redescoperi asemanari, a uni;

II

A completa serii

a recunoaste; a

desprinde

elemente

asemanatoare; a asocia, a potrivi; III

A reconstitui

a gandi obiectivul in totalitatea

ansambluri

lui; a incerca succesiv.

TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COGNITIVE: OBIECTIVE OPERATIONALE Tehnicile psihoterapiei cognitive Psihoterapia cognitiva reprezinta ,,principala veriga” a intregului sistem de terapie reeducationala, sistem ce presupune transformari fundamentale in: continutul procesului de invatamant si in practica, in scolile de recuperare. Ca tehnici de psihoterapie cognitiva, mentionam urmatoarele:  A. PROGRAMELE INTEGRATE ce include stiintele despre om si societate, ce sunt centrate pe cunoastere: -fiinte umane; -activitatii specifice; -relatiilor socio-morale.

 B. includere in activitatea didactica a tehnicilor terapeutice:  la orice obiect de studiu, inclusiv disciplinele de practica – se impun continuturi terapeutice integrate disciplinei. Obiective operationale Obiectivele operationale ale psihoterapiei cognitive

au drept scop: transformarea

normalizatoare a unei instante psihice, cu influente puternice in relatiile individului cu realitatea si societatea. Se impune sa enumeram principalele obiective operationale: -Sa conceptualizeze experienta traita (subiectului i se ofera posibilitatea de- a reconstrui conceptele si de-a elimina cat mai mult din experienta primara)  -Sa rationalizeze conflictele (scop: antrenarea subiectului intr-un sistem normalizat de logica a cunoasterii si evaluarii conflictelor)  -Constientizarea datelor cunoasterii pe baza conceptelor clare (la deficientii mintali s-a constatat ca nivelul de formare si mai ales abstractizare, generalizare si stabilizare al conceptelor este diminuat si perturbat)  -Sa normalizeze constructele (o parte din constructele cu care deficientul evalueaza lumea sunt modificate, nu coincid cu ale subiectilor de aceeasi varsta)  -Sa poata sa se cunoasca pe sine (impune realizarea unui comportament cu abilitati de cunoastere si o normalizare la nivelul perceperii si evaluarii de sine) 

-Sa stie sa cunoasca pe celalalt  -Sa-si schimbe sistemul de evaluare si comportamentul valorizat  fata de: - imaginea de sine; -reprezentare a celorlalti. Motto:,,Intelepciunea si iubirea copilului este jocul” (L. Blaga)

I. Complexul psihoterapiei prin joc, apare conceput ca: -acte educationale; -terapii ce valorifica continutul si metodologia programelor scolare pentru deficientii mintal;

-fiecare categorie de terapie include si subcategoriile de tehnici terapeutice corespunzatoare. II. Programele de invatare prin joc: -au un principiu comun: indiferent de natura informatiei, se urmareste, in mod specialformarea unei anumite operatii, logice, de la mecanismele implicate in operatiile concrete, pana la cele implicate in operatiile formale.

III. Domeniile de aplicare se refera la: LUDOTERAPIA 1. REPERE TEORETICE GENERALE, PRIVIND LUDOTERAPIA: Jocul - este privit ca:

- o modalitate de relatie intre EU (SUBIECT) si LUMEA OBIECTELOR si a RELATIILOR; -

este rezultatul coexistentei subiect-lume, fiind generat de interstimularea afectiva;

-

constituie o forma de organizare a cognitiei, precum si a cunoasterii;

 Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de invatare. Jocul promoveaza invatarea si ajunge sa fie o forma de relatie obiectuala cu motivatia lucida.

TEORIILE JOCULUI DIN PERSPECTIVE PSIHOPEDAGOGICE: 

J.M. Boldwin –jocul = activitate autotelica opusa muncii;



Herbert Spencer–jocul = activitate ce foloseste surplusul de energie al copilului;



Stanley Holl–jocul = este privit ca o reproducere a unor actiuni inutile in prezent, care erau considerate in istoria comunitatii drept munca;



Eduard ClaparÀde–jocul = un mijloc de realizare de sine;



P.P. Blanscki– propune inlocuirea termenului de ,,joc” cu cel de ,,arta a constructiei sau dramatizarii”;

 Clasicii psihopedagogiei speciale: Itard, Ed. S¾guin, O. Decroly, Maria Montessori acorda jocului: - un rol central in procesul educational – terapeutic; -un simptom discriminativ in precizarea

diagnosticului dupa cum urmeaza:

Ed. Seguin precizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este idiot”; ,,idiotul care se joaca merita un alt nume”. O. Decroly considera ca jocul educativocupa un loc central in ortopedia mintala. Jocurile educative  au o forta predictiva: H. Wallon le considera ,,Veritabile teste de dezvoltare”  au o forta propulsatoare pe planul dezvoltarii psihice a deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a procesului de maturizare si dezvoltare mintala si afectiva.



Psihanalistii folosesc jocul drept metoda de depistare si interpretare a complexelor si trasaturilor de caracter, prin diferite tehnici ale terapiei prin joc (play therapy):

1. Ana Freud – elaboreaza tehnica orientata in cadrul careia profesorul- terapeut asi organizeaza interventia terapeutica in cadrul desfasurarii jocului; 2. Tehnica neorientala- considera jocul drept un mijloc natural de autoexprimare  in care copilul se joaca cu ce si cum doreste in camera speciala de joc, iar terapeutul nu ofera indicatii directe;  J. Piaget  jocul reprezinta un ,,schimb simptotetic cu obiectul, persoana sau situatia, chiar din primele luni de existenta, actiunea ludica fiind considerata ca o actiune primara”. Jocul cu reguli

Jocul-Simbolic

Jocul-Exercitiu

Triada ludica piagetiana: 



prezinta urmatoarele caracteristici: -este structurata pe scara evolutiva a inteligentei; -fiecare tip de joc este o etapa de dezvoltare; -predomina asimilarea, care se realizeaza prin scheme diferite. 2. JOCUL- PROCES DE TERAPIE RECUPERATORIE Z.P. Dienes ne prezinta trei categorii de jocuri-ca forma de invatare, dupa cum urmeaza:

1) Forma de joc – invatare explorator – manipulativ: -explorarea prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala, incepand de la formele incipiente, pana la cele consacrate de cunoastere; -organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele faze: a) receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor; b) diferentierea obiectelor dupa unele insutiri; c)

identificarea dupa criterii de identitate a obiectelor si a actiunilor de manipulare a acestora.

2) Jocul reprezentativ: este structurat in trei etape: a) apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor-tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o realitate concreta; b) se formeaza la copil un spatiu mintal- ce poate contine si imagini reprezentate dupa tipul de organizationala; c)

se impune existenta unui mecanism de comutare la realitatea mintala, avand drept rezultat INVATAREA.

La deficientul mintal, in mecanismul invatarii, se impune necesitatea unui sistem de antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor. 3) Forma de joc- invatare cu reguli  este structurata in doua categorii de reguli: a) primele forme ale categoriei ,,reguli”  sunt constituite de legile de:

-asemanare; -deosebire; -asimilare; -succesiune; -situare in spatiu.

copiii cu organizare mintala normala, care se joaca cu obiectele ,,descopera) aceste legitati interne ce corespund unor notiuni integratoare. b) a doua categorie de reguliimplica modul de utilizare, de structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii conferita social actiunilor comportamentale. Avand in vedere cele trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se cuvine sa concluzionam urmatoarele:

in viziunea contemporana, jocul-invatare este distinct de jocul didactic (termen utilizat in literatura pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica la: -consolidarea, -precizarea,

cunostintelor predate

-verificarea

exista o serie de organizatii speciale, ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de organizare a cunoasterii; printre acestea amintim:  Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.), care are mai multe filiale, ca de exemplu: -,,Asociatia franceza pentru educatia prin joc” (1970);

-Scoala ,,Decroly” din Saint-Mand¾, Belgiaunde, incepand cu anul 1973-1974, jocul devine un ,,Centru de interes”.

pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal, jocul atat o functie predictiva si propulsatoare, cat si una de joc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspecte: -jocul devine atat invatare, cat si terapie recuperatorie; -jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin metode si procedee educationale, in scopul recuperatorii deficientului mintal in limita posibilitatilor; -schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si functiile personalitatii, in functie de gradul de organizare al acesteia, dupa cum urmeaza: 

organizarea eului actional jocuri functionale;



organizarea categoriilor logice si structurile personalitatii;



actiunea ludica si comportamentul psihomotor;



actiunea ludica si organizarea mintala,



actiunea ludica si organizarea proceselor afectiv-motivationale;



actiunea ludica si organizarea structurilor rationale de personalitatii;

-mecanismele fundamentale neuropsihologice, afectiv- motivationale si relationale organizate in functie de necesitatea dezvoltarii personalitatiidetermina aparitia unui comportament ludic; -organizarea personalitatii deficientului mintal, implica stabilirea unor indicatori, ce se considera drept factori de organizare a comportamentului ludic. 2.1. Rolul actiunilor ludice in organizarea personalitatii deficientului mintal Jocul se formeaza ca o actiune fundamentala a persoanei asupra obiectelor/persoanelor, avand drept scop-stabilirea relatiilor de dezvoltare a structurilor de personalitate ale copilului. In contextul structural al persoanei, actiunea ludica apare ca o functie tripla de reglare, dupa cum urmeaza:

a) de echilibrare: homeostazie-cognitiv-afectiva;

b) de optimizare; c) de dezvoltare-progres. J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si jocul are in comun functia semiotica.

La nivelul acestor functii apar o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si personalitatea deficientului mintal. Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si extrasistemica, constituind astfel- spirala pe care se dezvolta personalitatea umana. Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma de relatie obiectuala si de comunicare, astfel incat jocul, devine o ,,forta predictiva” in structura dezvoltarii psdihologice a copilului. Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le va manifesta activitatea lui de adult”. Pe ,,schemele” exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii. Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi functiile de reglare ale sistemului psihic) se impune precizarea ,,functionalitatii” actiunii ludice in contextul dezvoltarii multidimensionale ale personalitatii copilului. Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare” al personalitatii pe care jocul se determina incepand cu organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII. In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale organizarii personalitatii: ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA

ACTIUNEALUDICA SI COMPORTAMENTUL PSIHOMOTOR

I

II ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA PROCESELOR AFECTIV-MOTIVATIONALE





III ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA STRUCTURILOR RELATIONALE ALE PERSONALITATII





IV

COMPORTAMENTULLUDIC



V 3. LUDOTERAPIA IN CADRUL ACTIUNII DE TERAPIE COMPLEXA RECUPERATORIE INTEGRATA

Jocul-invatare si terapie ocupa, deja, un loc bine definit atat in cadrul metodelor de predareinvatare- care urmaresc transformarea rolului profesorului-terapeut, acordand noi posibilitati deficientului mintal, cat si in cadrul metodelor si tehnicilor ce dezvolta capacitatea de observare, analiza si operare cu operatori logici. Rolul jocului in contextul terapeutic este semnificativ si se structureaza in functie de anumite modele. Vom prezenta, in cele ce urmeaza, un model ce urmareste psihoterapia prin joc longitudinalincepand de la contextul social-moderator (scoala si terminand cu cel social-integrator). Acest model are ca scop principal-COMPENSAREA PERSONALITATII DEFICIENTULUI MINTAL IN VEDEREA INSERTIEI SOCIALE. Modelul respectiv este divizat in trei compartimente, si anume:

COMPLEXULPSIHOTERAPIEI PRIN JOC



I

ACTIUNEALUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA



II DOMENIILEDE APLICARE



III

-programele scolare ale disciplinelor prevazute in planul de invatamant pentru deficienti mintal. In cadrul acestui model- profesorul-terapeut va folosi material educativ, in functie de tipul de joc; spre exemplu: imaginile colorate au o importanta deosebita. Intregul proces psihoterapeutic se va desfasura atat in sali speciale de joc- ludoteca (Gaston Mialaret) sau jocoteca (1979, Petre Barbulescu), cat si in sali de clasa- structurate in sistem modular cu scopuri multifunctionale. Aceste sali de clasa sunt impartite in: -sali de studiu; -spatiu pentru ludoteca; -biblioteca scolara; -,,atelier matematic” sau alte ,,colturi specializate” pentru abilitarea manuala.

3.1.Sistemul de operationalizare- in cadrul ludoterapiei Avand ca punct de plecare obiectivele stabilite de taxonomia lu B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de taxonomia lui B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de R. Dogbeh si S. N. Diayel pentru jocuri, cercetatorii din cadrul UNESCO au stabilit sistemul operationalizare al psihoterapiei prin joc, structurandu-l in sapte obiective, in functie de sase categorii de niveluri, dupa cum urmeaza:

¬ NIVELUL DE CUNOSTINTE SIMPLE: intiparireasi retinerea informatiilor



- NIVELUL DE INTELEGERE:transpunerea unei forme de limbaj in altul, interpretarea si exploatareadatelor

® NIVELUL DE APLICATIE:capacitatea de a aplica principiile, regulile in situatii noi.



¯ NIVELUL DE ANALIZA: analizaunui ansamblu de elemente, relatii dau principii



°NIVELUL DE SINTEZA: structurarea (rezumatul, planul, schema,rationamentul) elementelor provenite din surse diferite



±NIVELUL DE INTERVENTIE, DE CREATIE. Transferul achizitiilor inoperatiilor in operatii creatoare



Creatorii amintiti considera ca jocul solicita aceste obiective, datorita faptului ca diversele categorii de jocuri implica:  a) ACTIVITATILE PERCEPTIVE: contactulsenzorial cu obiectul

b) ACTIVITATI SENZORIOMOTRICE:alergatul, prehensiunea, aruncarea

c) ACTIVITATI VERBALE: antrenamentulvocal, comunicare prin cuvinte/ propozitii

 

d) DOMENIILE AFECTIVE: alergarea,repulsia, identificarea, reprezentarea diferitelor roluri si statutefamiliale, scolare, sociale



e) DOMENIILE INTELECTUALE: observatia,descrierea, compararea, clasificarea etc.

f) ACTIVITATILE DE CONSTRUCTIE: caremobilizeaza energie fizica, capacitatile intelectuale si afective,valorificand experienta anterioara





g) ACTIVITATILE DE EXPRESIE CORPORALAsi ESTETICA: gimnastica, dansul, teatrul, muzica, decupajul, desenul etc.

In lucrarea ,,Terapia educationala integrata “, I. Musu si A. Taflon ne prezinta urmatorul model al actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata prin joc: Modelul actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata prin joc:

Contextul socialmodelator  SCOALA  ACTIUNEA DE TERAPIE EDUCATIONALA INTEGRATA PSIHOTERAPIA PRIN PROGRAME DE INVATARE

JOC I. PSIHOTERAPIA COMPORTAMENTALA A. Conditionarea pozitiva B.Contraconditionarea



Jocuri pentru inhibarea voluntara si a autocontrolului asupra reactiilor motrice

C.Conditionarea operanta D.Modelarea sau invatarea prin observare II. TERAPIA PSIHOMOTRICITATII A. Terapia debilitatii motrice

Jocuri pentru conditionarea operanta Jocuri cu imagini pentru invatarea prin observare

B.Terapia instabilitatii psihomotrice C.Terapia tulburarilor de realizare motrica

Jocuri de conditionare pozitiva

P e r so n a l Iit a t e decom pensat a

Seturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile terapiei debilitatii motrice. Seturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile debilitatii psihomotrice. Seturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile terapiei tulburarilor de realizare motrica.

III. PSIHOTERAPIA COGNITIVA A. De preinvatare

1.Jocuri senzoro-motrice: a)preliminare, de invatare a gesturilor elementare de formare a comportamentului motor, de imitare a gesturilor adultilor b)de invatare a unor notiuni primare privind proprietatile diverselor obiecte c)de manipulare a materialelor educative



B. De invatare

C.De postanvatare

D.De dezvoltare

 C O M P E N S ARE I NTEG

d)de formare a structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de culoare, forma, orientareorganizare-structurare spatiotemporala 2.Jocuri de natura perceptivmotrica cu scop de compensare. Programul Marianne FrØsting 3.Jocuri perceptiv-motrice (Jacques Dubosson) 4.Jocuri-exercitiu (Jean Piaget) 5.Jocuri functionale (Eduard ClaparÀde) 1. Jocuri pentru INVATAREA CONCEPTELOR FUNDAMENTALE 2.Jocuri pentru invatare specifica organizate in sistem (g. Guisenaire, Z.P.Dienes) 1.Jocuri didactice de consolidare, completare a cunostintelor 2.Jocuri de divertisment 3.Jocuri logice 4.Jocuri de societate 1.Jocuri pentru dezvoltarea atentiei, memoriei etc. 2.Jocuri pentru formarea reprezentarilor mintale: asociatii, rationamente, combinari.

RATO ARE

IV. PSIHOTERAPII ALE DEZVOLTARII A. Kinetoterapiaterapie prin miscare

B.Ergoterapia terapia prin munca

C.Psihoterapia de expresie: artterapia, muzicoterapia de expresie corporala, verbala



3.Jocuri pentru formarea operatorilor prelogici, logici la nivelul operatiilor concrete (comparare, asociere, clasificare, scriere), la nivelul operatiilor propozitionale (operatori logici, simboluri, succesiune logica si cronologica, inventivitate, improvizatie, mecanisme combinatorii).

1.Jocuri de miscare pentru dezvoltarea capacitatilor motrice 2.Jocuri pentru formarea conduitelor perceptiv-motrice de schema corporala, lateralitate, orientareorganizare-structurare 3.Jocuri pentru abilitatea manuala si formarea gesturilor fundamentale (Alice Descoeudres, Claude Kohler, Denise Rouqu¾s) 1.Jocuri de manipulare 2.Jocuri de constructii 3.Jocuri de asamblare 1.Jocuri grafice: preliminare, de divertisment.

2.Jocuri de culoare si forme 3.Jocuri de ritm (programul Delcroze Willems) 4.Jocuri muzicale (ritm+melodie) V.PSIHOTERAPIA DE GRUP

1.Jocuri cu roluri psihosomatice

A.Psihodrama

B.Psihodrama didactica

C. SOCIOTERAPIA SPATIO-TEMPORALA.



2.Jocuri cu roluri psihodramatice 3.Jocuri cu roluri sociale 1.Jocuri de roluri tematice:fonetice, lexicale, gramaticale, semantice 2.Marionetele 3.Jocuri simbolice 4.Jocuri cu rasturnarea rolurilor 5.Jocul in oglinda 1.Jocuri bazate pe sociodrama

Personalitate integrata

Contextul social-integrator

Pentru exemplificare, prezentam, pe scurt, modul in care se pot valorifica jocurile sub aspectul obiectivelor operationale, in functie de cinci tipuri de joc: functionale, simbolice, cu reguli de constructie, de expresie. Jocuri functionale 1.Perceptive:

Jocuri simbolice 1. Afective

Jocuri cu reguli

Jocuri de constructie

1.Cognitive (pe date manipulabile):

1. Fara model:

-vizual –simple

Jocuri de expresie 1. Plastice

-Creatie -scrieri

-auditiv – stabilirea diferentelor si asemanarilor

-incluziuni cauzalitate structuri spatiotemporale

2.Senzoro-motorii:

2.Identificarea cu un model:

-pipait -familie -statistice -profesie

-conservare 2.Cognitive

(pe

date

2.Cu model:

verbale):

-inregistrare

-fara mecanisme de functionare;

2. Verbale

dinamice:kinestezice, ritmice, precizie

deductie

-cu reducerea operationala a mecanismelor de functionare;

-implicatie

-cu reproducere mai mult sau mai putin fidela a mecanismelor de functionare; -cu stimularea neoperationala a mecanismelor de functionare. 3.Verbale: -repetitii

3. De 3.Sociale: socializare de (reprezentarea -priza (alternanta) unei situatii):

3.Muzicale rol

-fredonari -familiale -verbo-motor: a executa comenzi date, a descrie actiuni

-scolare -sociale

-comunicarea: informatii, dirijarea altuia; -influenta altuia;

asupra

-clasificare: -simpla; -dubla; -cu multiple atribute 4. Imitatie: -vebale

cooperare/competitie

-neverbale: imitarea actiunii unui model

Sistemul operational al psihoterapiei prin joc valorifica anumite coordonate semnificative pentru cunoastere prin conduita cognitiv-ludica. Vom prezenta, in continuare, patru categorii ludice si de organizare a cunoasterii cu mecanismele corespunzatoare, dupa cum urmeaza: 1. DEZVOLTAREA SENZORO-MOTORIE  Mecanisme: -manipulare  -jocuri fara forme a structurilor si -imitatie

conduitelor perceptiv -motrice

-constructie 

-jocuri de constructie cu cuburi - jocuri cu suite logice de imagini

-asamblare 

-jocuri de asamblare

2. OPERATII CONCRETE  Mecanisme: -comparare -asociere  - jocuri de triere, selectie-grupare: -jocuri cu asociatii de idei -jocuri lingvistice: -cuvinte incrucisate

-ordonare  - jocuri de triere, selectie-grupare: -loto-uri -jocuri de ordonare: - lungimi -suprafete -volume -clasificare -jocuri de triere, selectie-grupare: -jocuri clasificate dupa criterii diferite -jocuri lingvistice: -jocuri de clasificare cu piesele trusei ,,Logi 2” -scriere -jocuri de triere, selectie-grupare: -jocuri de scriere 3. OPERATII PROPOZITIONALE  Mecanisme: -operatorii logice 

-jocuri cu imagini pentru operator logici -jocuri pentru succesiunea logica si cronologica

-simboluri  jocuri cu simboluri -transformari  jocul deghizarilor -sesizarea schimbarilor, inventivitate si improvizatie  -jocul de exhivalenta -jocul de intersectie de clase -jocuri pentru incluziunea claselor -Mecanisme formule ale gandirii motorii  -

jocuri pentru implicatii logice

4. CUNOASTEREA SPECIALIZATA: -Limba materna  jocuri de formare a structurilor si conduitelor perceptiv- motrice -Matematica

 jocuri de: -identificare -discriminare -operare

-Istoria etc. - jocuri de transformare -jocuri de:- preinvatare -invatare -dezvoltare In cadrul jocului invatare-terapie, profesorul terapeut este atat conducator, cat si participant activ la joc.

Esenta jocului invatare-terapie consta in faptul ca normele sunt intelese, descoperite si aplicate de copil, pe baza observatiei dirijate, spre deosebire de invatarea scolara unde normele sunt date de altii, 3. TERAPIA MOTRICITATII 3.1. Psihomotricitatea- premise teoretice si metodologice Jocul si importanta psihomotricitatii in cadrul procesului de educare si recuperare a debililor mintal, precum si premisele teoretice si metodologice privind motricitatea/psihomotricitatea au fost detaliate mai sus, in cadrul capitolului Terapia ocupationala aplicata (subcapitolele 7-8). Preocuparile specialistilor in domeniul psihomotricitatii sunt structurate astfel: I.

Organizarea si conducerea motorie generala;

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice. I.

Organizarea si conducerea motorie generala implica:

1. Capacitatea de executie a 2. Capacitati fizice gesturilor fundamentale a) gestul rectiliniu; a) forta; b) gestul rotire;

b) apasarea;

c) gestul scripto-plastic;

c) efortul;

d) gestul polimorf;

d) viteza;

e) gestul de oscilatie;

e) amplitudinea; f)

agilitatea;

g) precizia statica si dinamica; h) dibacia; i)

coordonarea;

j)

capacitatea de manipulare;

k)

capacitatea de comunicare gestuala;

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice include: a) lateralitatea; b) schema corporala, c) structura perceptiv-motrica de culoare; d) structura perceptiv-motrica de forma; e) structura perceptiv-motrica spatiala; f)

structura perceptiv-motrica temporala. 3.2. Tulburari ale psihomotricitatii. Instrumente de evaluare

1. Tulburari de lateralitate Lateralitatea se refera la inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a corpului- drept consecinta a repartitiei in emisferele cerebrale. Tulburarile lateralitatii sunt determinate de: -contrarierea lateralitatii; -incercarea de a reeduca stangacia; -lateralizarea fortata in cazul unei lateralitati nedefinite. Din punct de vedere motric, consecinte contrarierii lateralitatii implica:

-instabilitate motrica; -hiperexcitabilitate la nivel manual; -nedibacie; -ticuri. 2. Tulburari de orientare, organizare si structurare spatio-temporala Aceasta categorie de tulburari se manifesta prin: -copilul ignora termeni spatiali si temporali; -copilul percepe gresit pozitiile, duratele, succesiunile; -copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit; -copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului; -copilul nu este capabil de reversibilitate. 3. Instabilitatea psihomotorie -se printr-un dezechilibru al personalitatii datorat unor dificultati de inhibitie, determinand perturbari semnificative in adaptarea scolara si sociala;

-in plan motric, copilul cu instabilitate prezinta: -agitatie generala permanenta, turbulenta; -nevoie permanenta de miscare, de schimbare a spatiului; -miscari parazitare; -dificultati in reproducerea si coordonarea miscarilor. 4. Tulburari de realizare motrica

a) apraxia  consta in pierderea capacitatii de a executa gesturi, miscari adaptate la un scop fara ca aceasta sa fie consecinta unei paralizii; b) dispraxia  lipsa de indrumare si control al miscarilor cu repercursiuni in actul grefic, lexic, de calcul; c) disgrafia motrica  implica absenta unor componente motrice necesare scrisului, cum sunt: forta, coordonarea, viteza, ritmul. Lipsa acestora determina diferite tipuri de disgrafii: -tipul rigid, crispat; -organizarea defectuoasa a paginii; -dezordine; -confuzii etc. 5. Tulburari psihomotorii de natura afectiva: -

se intalnesc la subiectii cu hiperemotivitate, sau in starile de furie excesiva;

-

se caracterizeaza prin: -gesturi necontrolate; -frangerea degetelor; -frecarea palmelor; -miscarea de pe un picior pe altul etc.

Instrumente de evaluare a nivelului de evolutie a psihomotricitatii la copii

Orice program de terapie educationala a psihomotricitatii va debuta cu o evaluare a achizitiilor psiho-motrice de care dispune copilul in momentul respectiv. Profesorii psihodiagnosticieni din scolile speciale au obligativitatea de a educa varsta psihomotricitatii, pentru ca educatorii din cadrul acestor scoli sa poata utiliza testele standardizat. Probele cupronse in cadrul acestor teste pot servi educatorilor- drept consecinte ale activitatilor de terapie educationala a psihomotricitatii. Dintre instrumentele de evaluare ale psihomotricitatii amintim: I.

Bateria de probe pentru dexteritate manuala (G. C. Bontica, Teste psihologice): a) Punctare Binet-Vaschioote; b) Tapping Ch. Walter; c) Perla Claparede Walther; d) Decupaj Claparede-Walther; e) Discuri Walther; f) Bile Walther.

II. Testul Ozeretski-Gruillmain:  cuprinde probe ce vizeaza comportamente motorii proprii copiilor normali intre 4-11 ani;  aceste probe pot constitui pentru educatorii din scolile speciale: -obiective operationale cuprinse in programele educational-terapeutice; -tipuri specifice de activitate;  proba vizeaza comportamente esentiale ale vietii motrice sub cele patru aspecte ale ei:

a) viteza; b) forta; c) indemanare; d) rezistenta-pe coordonatele: C.D.M. coordonare dinamica a mainilor C.D.G. coordonare dinamica generala; E echilibru; R rapiditate; Or. sp. orientare spatiala;  datele obtinute vor preciza: 

gradul de intarziere psihomotrica;



aspecte lacunare ale motricitatii;



precizarea gradului deficientei si incadrarea acesteia;



clarificarea aspectelor in care sa se intervina si mijloacele care sa se opereze.

III. Ghidul Portage pentru educatie timpurie: -

cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6 ani si sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor;

-

e structurat pe 6 sectiuni (arii de dezvoltare): a) stimularea sugarului;

b) socializare; c) limbaj; d) autoservire; e) cognitiv; f)

motor.

-serveste drept instrument de proiectare a unui program de invatare; -pentru educatorii din scolile speciale ghidul constituie: a)

un instrument de evaluare a achizitiilor motrice ale elevilor la intrarea in scoala;

b) un model de proiectare a programelor individuale de recuperare. 3.3. Obiectivele educational terapeutice ale psihomotricitatii In lucrarea Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal, C. Paunescu si I. Musu prezinta o taxonomie a obiectivelor recuperatorii ale psihomotricitatii, structurata pe trei categorii de obiective generale, fiecare cuprinzand anumite subniveluri, obiective operationale precum si activitati ce duc la realizarea acestora, dupa cum urmeaza: Subniveluri

Obiective generale

I. Organizarea si a)

formarea

si

dezvoltarea

miscarilor

conducerea

fundamentale: gestul rectiliniu, rotativ,

motorie generala.

polimorf;

Abilitatea motrica generala.

b)

formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice:

forta,

efort,

viteza,

precizie,

coordonare etc. c)

formarea

si

dezvoltarea

miscarilor

fundamentale ale membrelor superioare si inferioare ale diferitelor parti ale corpului: coordonare; d)

formarea si dezvoltarea activitatilor motrice

de

manipulare

comportamentului

de

si

a

comunicare

nonverbala; e)

formare si dezvoltarea comportamentului verbal:

miscarile

organelor

fonatorii;

coordonare sunet-gest; f)

formarea si dezvoltarea activitatii motorii de exprimare a afectivitatii: exprimarea de atitudini, emotii, sentimente prin gesturi.

II.

Organizarea a)

conduitelor

si

organizarea

schemei

corporale

si

lateralitatea;

structurilor perceptiv-motrice

b)

conduita si structura perceptiv-motrica de culoare;

c)

conduita si structura perceptiv motrica de forma;

d)

orientarea, structurarea si organizarea spatiala;

e)

orientarea, organizarea si structurarea temporala.

III.

Organizarea a) organizarea miscarilor in actiuni eficiente;

actiunilor b) dezvoltarea deprinderilor de lucru. In functie de anumite obiective terapeutice ale psihomotricitatii au fost elaborate anumite programe de terapie, printre care amintim: 1. Programul Suzanne Naville cuprinde capitolele:  motricitatea globala;  schema corporala,  organizarea spatio-temporala;  educatia prin miscare. 2. Programul Psihocinetic Boulch structurat pe 3 niveluri:  nivelul functiilor instrumentale: perceptia corpului propriu si a lumii exterioare;  nivelul structurii schemei corporale;  nivelul emotional si afectiv. 3. Programa de terapie educationala complexa si integrata  este un document oficial ce orienteaza activitatea educatorilor din scolile speciale ; 

cuprinde 5 module; modulul IV, intitulat: Activitati de terapie psihomotrica si abilitare manuala implica: -obiective cu caracter general ce se refera la intreaga comportamentului psihomotric; -formarea abilitatilor motrice generale;

sfera a

-organizarea conduitelor si structurilor perceptiv – motrice; -activitati polivalente in cadrul cercurilor.

In concluzie, se cuvine sa precizam faptul ca activitatea educational-terapeutica ce se desfasoara in scolile speciale este diferita de programele terapeutice din clinicile sau cabinetele specializate. Terapia educationala din scolile speciale are aplicabilitate pe diferite grupe de copii incadrati in clase scolare pe criteriul varstei cronologice si nivelul achizitiilor cognitive. Activitatea- educational terapeutica se realizeaza frontal, cu toti elevii din clasa in conformitate cu orarul stabilit. 4. FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE SI SOCIALE 4.1. Autonomia personala si sociala in integrarea in comunitate. Repere generale D. Tudoran spunea ca: Formarea in vederea integrarii in societate, prin adaptarea personala e semnificatia cea mai generala care se atribuie conceptului de educatie. Adaptarea si integrarea sunt privite ca o problema majora a vietii sociale, facand apel atat la autoeducatie, cat si la educatia permanenta. Termenul de integrare este definit in mai multe feluri: 

ca proces de - adaptare; - socializare; - acomodare.

PROGRAMUL DE INTEGRARE este definit in dictionarul de psihologie ca o cuprindere si inchidere intr-un tot a ceva ce devine astfel parte componenta a intregului si dobandeste –proprietati specifice

rezultate din interactiunea si interdependenta cu celelalte parti componente iar integrarea sociala (familie, grup, societate)-prin adaptare la conditiile sociale. Constantin Paunescu precizeaza ca: procesul integrarii constituie o actiune complexa care pe baza anumitor functii si strategii, genereaza o fuziune esentiala intre elementele sistemului personalitatii si elementele sistemului social, determinand o dinamica de dezvoltare si de proces simultan si reciproc.

In viziunea acestei integrari a stabilit anumite functii, care au rolul de a facilita desfasurarea in conditii normale a acestui proces de integrare bipolara. Acestea sunt urmatoarele: a) functia de receptare  persoana umana recepteaza informatiile din mediu, din societate si transmite societatii manifestari, directii de activitate; b) functia de compunere, diferentiere si de selectare  de care dispun atat personalitatea cat si societatea; c) functia reprezentarii  valoarea se constituie integrata atunci cand are posibilitatea sa fie reprezentata sub forma unor idei, concepte, actiuni; d)

functia de esentializare  valoarea poate fi pusa in circulatie si intra intr-un sistem de intercomunicare.

Practica psihopedagogica considera integrarea ca: - o necesitate obiectiva a vietii oricarei colectivitati; -

o succesiune de activitati prin care individul isi armonizeaza conduita si interesele cu cerintele mediului sau de viata;

-

una din problemele majore ale vietii sociale, ce conditioneaza functionarea normala a tuturor mecanismelor necesare unei vieti colective.

Din punct de vedere psihopedagogic, integrarea e privita sub triplu aspect:

OBIECTIV

PROCES



REZULTAT a)



ca obiectiv  vizeaza

realizarea unei legaturi intre cerinte si manifestari, o subordonare a aspectelor secundare celor care servesc orientarea b) ca proces  integrarea este complexa, constand intr-un ansamblu de mecanisme si operatii, ce pregatesc si finalizeaza actiunea propriu-zisa c) ca rezultat  integrarea este legata de munca educativa, de viata sociala si evolutia unor fenomene aflate sub influenta mediului socio-economic Procesul adaptarii-integrarii necesita analiza si proiectarea programelor educationale raportate la specificitatea si individualitatea copilului. Copilul cu C.E.S. beneficiaza de programe educationale care ii faciliteaza adaptarea si integrarea sociala asigurandu-i: -terapia, -recuperarea, -abilitarea, -reabilitarea 4.2. Obiectivele Programului General de Autonomie Personala si Sociala

Programul general de autonomie personala si sociala este structurat in functie de anumite obiective generale si specifice, prezentate in tabelele de mai jos:

Tabel I

FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE:

OBIECTIVE GENERALE A. Autoservire:

B. Autonomia personala in mediul ambiant:

1.Obiective specifice, 1.Obiective specifice, 2. Corpul omenesc, 2.Familia, 3. Igiena personala-sanatatea, 3.Pregatirea pentru viata de 4. Imbracamintea, 5. Incaltamintea,

familie

prin

activitati

gospodaresti,

6. Hrana, 7. Bucataria, 8.Vesela-tacamurile, 9. Locuinta

Tabel II AUTONOMIA SOCIALA. INTEGRAREA SOCIALA-SOCIALIZAREA Obiective specifice Obiective generale A. Autonomia sociala: 1. Cunoasterea mediului social; 2. Autonomia scolara, 3.Autonomia in afara clasei si a

1.

Formarea

si

dezvoltarea

abilitatilor

sociale

conduca

la

care

sa

maturitatea

psihosociala; 2.

Formarea

competentelor

si

dezvoltarea de

ordin

scolii;

corporal si psihomotor, care sa consolideze

autonomia

4.Mijloace de transport;

personala;

5.Autonomia in manipularea

3. Stabilirea echilibrului si a

financiara.

gradului de maturitate, care sa-i permita

B. Comportamentul social:

adaptari

inter

si

intrapersonale; 1.

Norme

de

comportare 4. Perceperea corecta, obiectiva

civilizata;

a propriei persoane; 2.

Relatii

integrare

de in

adaptare micro/

macro

grupurile sociale; 3.Relatii intre sexe; educatie sexuala;

si 5. Acceptarea de sine si a altora; 6.Educarea sensibilitatii si a echilibrului afectiv, pentru a garanta siguranta de sine in manifestarile

anumitor

4. Viata de familie;

impulsuri emotionale;

5. Activitati de socializare.

7.Formarea capacitatilor afective care sa-i permita exprimarea propriilor emotii si sentimente;

8.Manifestarea de receptivitate si respect pentru alte persoane in contexte sociale diferite; 9.Organizarea si programarea de activitati care sa permita autocontrolul, autoconducerea (conduita independenta);

10. Stimularea curiozitatii si interesului de cunoastere a

mediului fizico-geografic si a celui socio-uman, cu relatiile sociale specifice.

Tabel III FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE: AUTOSERVIRE

Obiective specifice:

Aria de continut:

1. Cunoasterea mediului ambiant

a)

Corpul omenesc;

b)

Igiena personala-sanatate-

si formarea capacitatii de autonomie;

autoingrijire; 2. Folosirea corecta a unor obiecte de uz personal, obiecte de toaleta etc.

c)

Imbracaminte;

d)

Incaltamintea;

e)

Hrana;

f)

Bucataria;

g)

Vesela si tacamuri;

h)

Locuinta.

3. Cunoasterea actiunilor din regimul zilnic (toaleta de dimineata, mese principale, activitatea scolara si de joc etc); 4.Formarea si exersarea unor deprinderi practic gospodaresti (de ordine, curatenie etc); 5. Formarea si exersarea deprinderilor de igiena personala, a unor comportamente specifice de autoservire si pastrare a

sanatatii; 6. Formarea comportamentelor motrice, a gusturilor social-utile de autoingrijire, autogospodarire; 7. Formarea comportamentelor motrice la gospodarirea spatiului ambiant (locuinta, curte, gradina). Tabel IV

AUTONOMIA PERSONALA – LA MEDIUL AMBIANT Obiective generale

Aria de continut

1. Cunoasterea prin observatie si

a) Cunoasterea si identificarea

actiuni practice, a elementelor

membrilor propriei familii,

privind familia, locuinta, strada,

relatii de rudenie; pozitia

cartierul, orasul etc;

copilului in familie;

2. Identificarea mediului fizico-

b) Relatii de familie, norme de

geografic si social de la oras si

convietuire si

sat; cunoasterea diferentelor

comportament: respect,

dintre mediul urban si cel rural;

ajutor, dragoste etc.

3. Cunoasterea principalelor institutii publice;

c) Pregatirea pentru viata de familie prin activitati gospodaresti in interiorul si

4. Cunoasterea si folosirea corecta a mijloacelor de transport; 5. Respectarea regulilor rutiere,

exteriorul locuintei.

de circulatie; 6. Formarea si exersarea deprinderilor de a se orienta si deplasa corect in mediul ambiant; 7. Stabilirea unor relatii interpersonale, de orientare in diferite situatii si unitati sociale. Tabel V AUTONOMIA SOCIALA: Obiecte specifice:

Aria de continut:

1. Formarea si exersarea

Adaptarea la mediul social:

capacitatilor de autonomie personala in vederea adaptarii la

1. Cunoasterea mediului

viata cotidiana;

social;

3. Cunoasterea si exersarea

2. Autonomia scolara;

principalelor activitati umanemunca, joc, odihna etc- cu

3. Autonomie in afara clasei si scolii;

adaptarea socio-umana in diferite situatii;

4.Mijloace de transport;

2. Formarea deprinderilor de

5. Forme sociale de timpuriu.

asumare si indeplinirea unor sarcini legate de autoservire, autonomie pentru adaptare la viasa cotidiana. 3.Formarea deprinderilor de asumat si indeplinirea unor

sarcini legate de autoservire, autonomie pentru adaptarea la viata cotidiana; 4.Cunoasterea, respectarea si aplicarea normelor, deprinderilor de comportare civilizata, de convietuire in grupuri de munca, in familie, in mediul social cotidian; 5.Formarea unor conduite de viata civilizata prin imitarea modelelor complementare si implementarea unor norme vizuale de comportare: formele de politete, adresare etc; 6.Formarea unor trasaturi de personalitate necesare pentru adaptarea socio-profesionala spiritul de responsabilitate, stapanirea de sine etc.; 7.reglarea capacitatilor de cooperare, colaborare, coordonare cu cel cu statut social similar deosebit, cu persoane cunoscute si necunoscute.

Tabel VI

COMPORTAMENTUL SOCIAL: SOCIALIZAREA Obiective specifice:

Aria tematica:

1.Formarea deprinderilor de

1. Norme de comportare

relationare sociala;

civilizata;

2.Stabilirea unor relatii

2. Reactii de adoptare si

interpersonale corecte,

integrare in

diferentiate in functie de varsta,

micro/macrogrupurile sociale:

statut, situatii concrete;

relatii de familie; in grupul scolar; microgrupul social; relatii

3.Formarea si exersarea

interumane;

deprinderilor de comprotare in familie, gradinita, scoala etc.;

3.Relatii intre sexe. Educatia sexuala;

4. Cunoasterea si respectarea normelor de buna convietuire, a

4. Viata de familie;

codului de bune maniere; 5. Activitati de socializare. 5.Cunoasterea si exersarea deprinderilor de comportare civilizata in mijloacele de transport, institutii publice; 6. Formarea si exersarea unor comportamente adecvate in ocazii speciale: in vizita, la biserica etc.

Studenta:Sandu Gloria Teona Cristiana,Gr.5,An II,BFKT