Fisa Bibliografica A Lui Alexandru Macedonski [PDF]

Zitiervorschau

Fisa bibliografica a lui Alexandru Macedonski

Alexandru A. Macedonski ( 1854-1920), a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismuluiîn literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. A fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). Până în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul Nopților, caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopțile al poetului romantic francezAlfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esențializare. În această perioadă scrie Rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteză și se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate. Spre exemplu, acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul crinilor, Rondelul lucrurilor. Macedonski este unul dintre puținii autori români de rondeluri. Spre sfârșitul vieții a scris celebrele cicluri Rondelurile pribege,Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927). A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes. Singura traducere în limba engleză a operei lui Alexandru Macedonski este volumul de poezii If I knew („De-aș ști”), o ediție bilingvă (în română și engleză) care cuprinde 50 de poeme selectate de traducătorul volumului, Valentin Petcu.

Opera Poezie

Proză



Prima verba (1872);



Dramă banală (1896);



Poesii (1882);



Cartea de aur (1902);



Excelsior (1895);



Le calvaire de feu (1906);



Flori sacre (1912);



Thalassa (1915);



Poema rondelurilor (1927)



Nuvele (1923)

Teatru 

Moartea lui Dante Alighieri (1916)



Gemenii

Aprecieri critice "Alexandru Macedonski a inaltat unul dintre mai insemnate monumente poetice ale limbii noastre. Originalitatea lui incontestabila, indrazneala conceptiilor si atitudinilor lui, farmecul cantecului sau, cand jubiland de bucurie, cand dulce si melancolic, forta si fecunditatea imaginatiei sale, armonia savanta a lirei pe care o instruna, nenumaratele-i initiative poetice care si-au gasit atati imitatori si continuatori, toate acestea fac din Macedonski unul din cei mai mari poeti ai literaturii romane." (Tudor Vianu - „Scriitori romani" in Opere, vol. II, Editura Minerva, Bucuresti, 1972, p. 519) "Alexandru Macedonski viseaza sa schimbe poezia asa cum altii viseaza s-o scrie si lui, in fond, i se intampla cu mult mai rar sa nu fie inovator, decat sa nu fie poet. Starea normala a poetului este pentru Macedonski innoirea. (...) Poetul este el insusi rupt intre o constiinta extraordinara a noului (...) si un suflet atasat vechiului. Obsesia innoirii (dusa pana la nevoia de a inventa ritmuri si forme prozodice) este cu atat mai mare cu cat este mai mare rezistenta naturala a lui Macedonski la limbajul lui in curs de constituire." Nicolae Manolescu "Nimeni, poate, ca Macedonski, determinat in acest sens de intreaga sa structura, formatie si conditie de viata, n-a formulat in termeni mai inalti si mai dramatici conflictul de mari proportii intre idealitate si realitatea materiei (...); nimeni, am spune, dintre poetii romani, in afara de Eminescu, n-a trait la o tensiune mai exclusiva si mai vibranta ideea de absolut si poezie." Adrian Marino