Finante Locale 2 Si 3 [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL II BUGETELE LOCALE: CONCEPT, FUNCŢII, STRUCTURĂ ŞI ROL 2.1. Conceptul de buget local şi locul său în cadrul finanţelor publice locale Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Aceste fonduri se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale atât de interes naţional cât şi local. Fondurile la care ne referim se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat, centrale şi locale.1 În procesul procurării şi repartizării resurselor de care au nevoie autorităţile administrative de la nivel local pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor lor, se nasc anumite relaţii de natură economică în legătură cu repartizarea unei părţi din produsul intern brut între autorităţile publice şi diferite categorii sociale. Aceste relaţii apărute în procesul de mobilizare şi repartizare a resurselor necesare autorităţilor administraţiei publice locale, în formă bănească, sunt relaţii financiare ce poartă denumirea de finanţe publice locale. În toate orânduirile socialeconomice în care au existat, finanţele publice locale au purtat amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale în care s-a realizat procesul constituirii şi repartizării fondurilor financiare. În concepţia modernă finanţele publice locale constituie 2 activitatea administraţiilor locale în calitatea lor de utilizatoare a unor tehnici speciale financiare, cum ar fi: bugetul, taxele, impozitele, alocaţiile, cheltuielile, împrumuturile, etc. Finanţele publice locale sunt o parte componentă a finanţelor publice alături de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat, care exprimă resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale pentru satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ, cultură, asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare. Conţinutul finanţelor publice locale este reflectat de anumite trăsături:3 a) Relaţiile economice prin care se mobilizează, repartizează şi utilizează resurse la nivel local se exprimă în formă bănească. Între raporturile economice prin care se mobilizează, repartizează şi utilizează resurse băneşti şi procesele în formă materială sunt relaţii de interconexiune. Procesele materiale generează raporturi economice exprimate în bani prin care se formează şi utilizează fonduri băneşti iar acestea la rândul lor influenţează asupra fondurilor formate şi utilizate la nivel local; b) Finanţele publice locale exprimă un transfer de valoare ce se manifestă între participanţii la relaţiile economice prin care se constituie şi utilizează fonduri băneşti la nivel local. Transferul de valoare realizat prin intermediul finanţelor publice locale determină modificarea patrimoniului deţinut de participanţii la relaţiile economice de mobilizare şi repartizare a fondurilor băneşti. Transferul de valoare exprimă un transfer de putere de cumpărare, deoarece participarea prin impozite şi taxe contribuie la reducerea disponibilităţilor băneşti şi a puterii de cumpărare la unele persoane şi la creşterea puterii de cumpărare la alte persoane; c) Transferul de valoare se realizează, fără o contraprestaţie directă şi imediată, ceea ce înseamnă că persoana de la care se face transferul de resurse băneşti la bugetul local nu primeşte un echivalent în bunuri, servicii sau bani. Finanţele publice locale reflectă participarea persoanelor fizice şi juridice sub formă de impozite şi taxe la formarea veniturilor bugetelor locale fără o contraprestaţie directă şi imediată. De asemenea, transferul de valoare de la fondurile financiare publice locale către anumite persoane fizice şi juridice se efectuează fără o contraprestaţie directă din partea acestora. 1

Iulian Văcărel şi colab., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, pp. 56-57 Maurice Duverger, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p. 31-38 3 Gheorghe M. Voinea, Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Economică, Bucureşti, 2011, p. 25 2

1

Transferul de valoare fără o contraprestaţie directă şi imediată realizat în cadrul finanţelor publice locale nu presupune o anumită corelaţie între contribuţiile prin impozite şi taxe şi sumele de care beneficiază o persoană fizică sau juridică de la bugetul local; d) Transferul de valoare prin intermediul finanţelor locale urmăreşte satisfacerea unor cerinţe colective cum sunt cele privind învăţământul, cultura, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, servicii publice şi dezvoltare. Evoluţia finanţelor publice locale este strâns legată de cea a autonomiei locale, care presupune, la rândul său, existenţa unei independenţe financiare pe plan local. Exercitarea autonomiei locale se realizează şi în domeniul financiar, dar sub laturi şi cu condiţionări specifice acestui domeniu. Finanţele publice locale au rolul de a mobiliza şi repartiza resursele băneşti necesare desfăşurării activităţii socio-economice pe plan local. Autonomia financiară locală constituie şi o garanţie a unei autonomii locale reale, satisfacerea necesităţilor sociale ale comunităţilor, putându-se face în concordanţă cu particularităţile locale. Finanţele locale reprezintă doar o parte a administraţiei publice locale şi orice dezbatere pe aceste probleme trebuie plasată în contextul unei evaluări mai generale a adecvării şi funcţionalităţii cadrului instituţional luat ca un întreg. Finanţele publice locale se deosebesc de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat prin anumite trăsături:4  fondurile băneşti se constituie şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale ale unui stat;  mărimea fondurilor băneşti şi structura lor depinde de împărţirea administrativ teritorială a unui stat; în funcţie de structura administrativ teritorială a unui stat se pot constitui, repartiza şi utiliza fonduri băneşti la două sau trei nivele ale organizării administrativ teritoriale;  formele de participare prin impozite şi taxe la constituirea fondurilor băneşti locale se deosebesc prin materia impozabilă şi obiectele asupra cărora se aplică impozitele şi taxele locale;  contribuabilii de impozite şi taxe locale pot fi persoanele fizice şi juridice prevăzute de legi generale sau prin hotărâri ale organelor administraţiei publice locale;  fondurile băneşti ce se constituie şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, se administrează de autorităţile administraţiei publice locale;  resursele financiare ce se mobilizează şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale depind de competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege. Exercitarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean. Autorităţile administraţiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilităţi autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de descentralizare a unor servicii publice ori al creării de noi servicii publice, fără asigurarea mijloacelor fmanciare corespunzătoare pentru realizarea responsabilităţilor. Resursele financiare aIe autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să fie proporţionale cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de lege. Transferul de valoare realizat prin intermediul finanţelor publice locale contribuie la satisfacerea unor cerinţe publice ce se delimitează de cele ce se acoperă pe seama finanţelor administraţiei centrale de stat. Cerinţele publice ce se acoperă pe seama fondurilor loeale sunt reprezentate de învăţământ, ocrotirea sănătăţii, cultură şi religie, asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare publică. Fondurile băneşti ce se formează şi utilizează la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se administrează pe baza principiului autonomiei locale care presupune iniţiativă şi răspundere, în raport cu finanţele administraţiei centrale de stat Finanţele publice locale se individualizează în cadrul finanţelor publice printr-o anumită 4

Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 26

2

complexitate, datorită numărului unităţilor administrativ teritoriale dintr-o ţară, nivelului lor de dezvoltare economico-socială, particularităţilor locale. Finanţele publice locale ocupă un loc important în ansamblul finanţelor publice5 datorită complexităţii şi diversităţii acţiunilor socialculturale, economice şi serviciilor publice ce se desfăşoară în cadrul unităţilor administrativ teritoriale şi creşterii răspunderii autorităţilor administraţiei publice locale în furnizarea unor servicii publice. Finanţele publice locale reprezintă un subsistem din cadrul sistemului financiar care se individualizează din punct de vedere al modului de formare a retsurselor precum şi pe planul cerinţelor care se pot satisface la nivelul localităţilor. În calitate de componentă a sistemului financiar, finanţele publice locale au o serie de interdependenţe cu celelalte componente ale sistemului financiar. Principalele interrelaţii se manifestă între finanţele publice locale şi finanţele administraţiei centrale de stat deoarece autorităţile administraţiei publice locale la care veniturile proprii nu acoperă cheltuielile prevăzute în bugetul propriu beneficiază de cote defalcate din TVA şi de transferuri. Firmele private plătesc impozit pe clădiri, impozit pe terenuri şi taxe locale către bugetele locale pentru serviciile publice locale de care beneficiază. Firmele cu capital de stat şi regiile autonome plătesc impozit pe profit la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, autorităţile administraţiei publice locale pot contracta împrumuturi prin emisiuni de obligaţiuni municipale şi de la instituţii financiare, în anumite condiţii. Finanţele publice locale reflectă raporturile economice prin care se constituie şi utilizează resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, fără contraprestaţie directă şi imediată în vederea satisfacerii unor cerinţe social-culturale, economice şi a furnizării unor servicii publice de către autorităţile administraţiei publice locale.

5

Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 27

3

Trans feruri

Sume defal cate din TVA

FINANŢE PUBLICE LOCALE

Creditul (împrumuturi

Taxe locale

Impo zitul pe clădir i

Piaţa financiară (împrumuturi prin emisiuni de obligaţiuni)

Impo zitul pe teren

Cote defal cate din impo zitul pe venit

Finanţele administraţiei centrale de stat

Finanţele firmelor private

4

Fig. nr. 2.1. Interdependenţele finanţelor locale cu alte componente ale sistemului financiar6 Din cele arătate mai sus rezultă că finanţele locale, ca parte a finanţelor publice „există pentru a servi la realizarea unor obiective precis determinate, la îndeplinirea anumitor sarcini, care nu ar putea fi înfăptuite pe altă cale sau cu alte mijloace. Finanţele publice locale îşi îndeplinesc menirea lor socială prin funcţiile pe care le exercită şi anume prin funcţia de repartiţie şi funcţia de control”.7 Finanţele publice locale mijlocesc procesele de formare repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice locale se manifestă prin constituirea fondurilor băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale şi redistribuire a lor pentru satisfacerea unor cerinţe colective delimitate prin competenţele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Între cele două laturi ale funcţiei de repartiţie a fmanţelor publice locale există raporturi de interconexiune. Mobilizarea unor resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale se efectuează în vederea satisfacerii unor cerinţe colective. Repartizarea resurselor băneşti de către unităţile administrativ teritoriale pentru realizarea acţiunilor social culturale, a serviciilor publice, a dezvoltării depinde de mobilizarea lor în cuantumul aprobat şi la termenele legale.8 La constituirea fondurilor publice locale participă cu resurse toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt, precum şi populaţia în proporţii diferite în raport cu capacitatea lor financiară.9 În acest proces al mobilizării resurselor, se atrage la bugetele locale o anumită parte din acumulările băneşti realizate în economia locală la unităţile economice şi din impozite şi taxe de la populaţie. De Ia unităţile economice se mobilizează resurse sub următoarele forme: impozit pe profit de la regiile autonome de subordonare locală, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozitul pe clădiri şi terenurile ocupate de clădiri şi alte construcţii, impozitul asupra mijloacelor de transport, impozitul pe spectacole, taxe de timbru, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de subordonare locală etc. Din veniturile populaţiei se mobilizează resurse pe calea impozitului pe clădirile şi terenurile ocupate de clădiri şi alte construcţii, impozitului asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice, taxelor de timbru, a altor impozite şi taxe etc. Toate aceste căi, de mobilizare la bugetele locale, reflectă procesul de repartiţie primară şi de redistribuire a produsului naţional brut. Resursele băneşti mobilizate la dispoziţia unităţilor administrativ teritoriale se completează prin redistribuire cu sume, cote defalcate şi transferuri de la bugetul de stat, donaţii.10 Astfel se stabilesc relaţii cu finanţele centrale, prin atragerea mijloacelor financiare corespunzătoare în cadrul operaţiunui de echilibrare a bugetelor locale, producându-se astfel o mişcare a produsului naţional pe o arie mai largă. Constituirea diferitelor fonduri locale este urmată de dirijarea, repartizarea lor pentru 6

Sursa: prelucrare după Gheorghe M. Voinea, Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Economică, Bucureşti, 2011, p. 28 7 Iulian Văcărel şi colab., op. cit., p. 59 8 Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 28 9 Gabriel Popeangă, Managementul finanţelor publice locale, Editura Expert, Bucureşti, 2002. p.106 10 Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 29

5

diferite nevoi înscrise în bugetul local. În procesul formării şi dirijării diferitelor fonduri are loc o repartiţie a produsului naţional, în primul rand a produsutui intern, în multiple sensuri: între forme diferite de proprietate, între ramuri ale economiei naţionale, între sfere de activitate, între membrii colectivităţii locale. Cu privire la funcţia de repartiţie a finanţelor publice, trebuie să adäugăm că dezvoltarea unităţilor administrativ-teritoriale nu se limitează la resursele mobilizate şi repartizate prin intermediul finanţelor locale. În ţara noastră, dezvoltarea economico-sociată a diferitelor zone, delimitate prin organizarea administrativ-teritorială pe judeţe, nu este în sarcina exclusivă a finanţelor locale. În acest sens, se angajează importante sume din resursele bugetului de stat atât prin sumele de echilibrare alocate de Ia bugetul de stat cât prin finanţarea directă de Ia acest buget a principalelor obiective de interes local. În diferite zone dezvoltarea în profil teritorial este susţinută, deci, şi de resurse centralizate. Deoarece nevoile sociale, care exprimă cererea de resurse financiare de Ia fondurile publice, întrec cu mult resursele posibile de procurat pe plan local, adică oferta de resurse financiare, este necesar ca autorităţile publice locale competente să trieze cererile formulate de organele locale şi să stabilească opţiunile lor în funcţie de anumite criterii. Distribuirea resurselor financiare reprezintă, de fapt, stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii.11 Importanţa funcţiei de repartiţie a finanţelor locale trebuie apreciată prin prisma dimensiunii transferurilor de valoare operate de la diverse persoane fizice şi juridice a fondurilor publice şi de a acestea către diverşi beneficiari. În condiţiile unui anumit produs intern brut, mărimea resurselor prelevate la dispoziţia organelor administraţiei centrale şi locale de stat este invers proporţională cu mărimea resurselor rămase la dispoziţia persoanelor juridice şi fizice pentru satisfacerea nevoilor proprii de dezvoltare şi consum. Aceasta, deoarece transferul de valoare restrânge definitiv patrimoniul persoanelor juridice şi fizice în cazul plăţilor nerambursabile şi fără contraprestaţie, respectiv limitează temporar dreptul de dispoziţie a acestora asupra sumelor încredinţate statului cu titlu de împrumut, garanţie etc.12 Funcţia de control a finanţelor publice locale urmăreşte modul în care se mobilizează resursele băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, efectuarea cheltuielilor administrarea patrimoniului public şi privat şi utilizarea resurselor băneşti în conformitate cu prevederile legale şi eficient. Controlul prin intermediul finanţelor publice locale este un control bănesc ce vizează procesele de formare şi repartizare a fondurilor băneşti de la nivelul unităţilor administrativ teritoriale.13 Necesitatea funcţiei de control a finanţelor locale decurge din faptul cã fondurile locale de resurse financiare aparţin unităţilor administrativ-teritoriale şi acestea sunt interesate în asigurarea resurselor financiare necesare acoperirii nevoilor obşteşti, dirijarea resurselor respective cu luarea în consideraţie a priorităţilor stabilite de organele competente, utilizarea resurselor financiare în condiţii de eficienţă maximă economică, socială şi de altă natură.14 Faptul că aceste fonduri financiare publice materializează o bună parte din produsul intern brut constituie un argument în plus care pledează pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor publice de resurse financiare. Controlul favorizează luarea de măsuri care adaugă un plus de valoare patrimoniului public, el împiedică adesea irosirea avutului public, previne efectuarea de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente, contribuie la repararea prejudiciului adus avutului public, la instaurarea ordinii şi disciplinei în gestionarea banilor şi altor valori publice.15 Funcţia de control a finanţelor locale este strâns legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de cuprindere mult mai largă decât aceasta, deoarece vizează, pe lângă constituirea şi 11

Gabriel Popeangă, op. cit, p.108 Iulian Văcărel şi colab., op. cit., p. 61 13 Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 29 14 Gabriel Popeangă, op. cit, p.108 15 Iulian Văcărel şi colab., op. cit., p. 64 12

6

repartizarea fondurilor locale, şi modul de utilizare a resurselor. Între cele două funcţii există raporturi de determinare, evidenţiind în prim plan faptul că activitatea financiară ce concretizează funcţia de repartiţie oferă teren pentru executarea controlului. Pe de altă parte, îndeplinirea funcţiei de control financiar favorizează manifestarea funcţiei de repartiţie, inclusiv în sensul generării de noi procese de constituire sau distribuire de fonduri băneşti.16 Controlul financiar se efectuează în mod necesar în faza repartiţiei. Aici el urmăreşte provenienţa resurselor care alimentează fondurile financiare publice şi destinaţia pe care acestea o capătă, nivelul Ia care ele se constituie, titlul cu care se mobilizeazã şi cel cu care se repartizează, modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile de procurare etc.17 În ţara noastră, controlul financiar se exercită de organe ale Ministerului Finanţelor Publice, ale băncilor şi altor instituţii financiare care participă la executarea de casă a bugetului local, de organe specializate ale ministerelor şi instituţiilor publice, de Direcţiile de finanţe publice locale şi Administraţiile financiare. În baza prevederilor constituţionale a luat fiinţă Curtea de Conturi a României ca organ de control asupra modulul de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Referindu-ne la rolul finanţelor locale, avem în vedere rezultatele obţinute în urma realizării funcţiilor acestora, cu alte cuvinte contribuţia finanţelor la dezvoltarea localităţilor. Între procesele financiare şi cele economice, în ansamblul unitar al activităţii economicosociale, exstă o interdependenţă strânsă. Pornind de la această idee, a interdependenţei fenomenelor economico-fînanciare, se desprinde cu claritate poziţia finanţelor publice şi, prin aceasta, şi a finanţelor locale de pârghie prin intermediul cäreia se exercită influenţa statului asupra desfăşurării construcţiei economice şi social-culturale. În acest sens înţelegem şi rolul finanţelor locale în asigurarea unei game largi şi variate de unităţi în condiţii specifice pentru membrii colectivităţilor locale. Rezultă, că preocuparea centrală în domeniul finanţelor locale trebuie să fie găsirea celor mai eficiente modalităţi de a asigura participarea colectivităţilor locale cu întreaga lor capacitate la finanţarea acţiunilor ce se realizează pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, de a asigura cointeresarea organelor locale în mobilizarea maximă a resurselor locale pentru acţiuni de interes obştesc. Fondurile care se formează şi se repartizează prin relaţiile financiare locale şi relaţiile lor cu unităţile şi instituţiile locale, precum şi cu bugetul de stat, scot în evidenţă rolul activ al acestora în dezvoltarea economică şi socială a judeţelor şi localităţilor ţării, Nevoile cu caracter social sau colectiv sunt satisfăcute pe seama unor activităţi organizate de autorităţile publice locale. Aceasta reclamă existenţa unor instituţii publice capabile să ofere cetăţenilor utilităţi publice de care aceştia au nevoie şi pe care nu le pot dobândi prin mijlocirea pieţei. De foloasele acţiunilor publice beneficiază întreaga colectivitate locală, indiferent dacă membrii săi au participat sau nu la efortul de finanţare a acestora. Consumul utilităţilor publice este individual şi neconcurenţial, de ele putând beneficia mai multe persoane în acelaşi timp. Spre deosebire de bunurile private, care pot fi procurate prin intermediul pieţei, utilităţile publice pot fi asigurate numai cu ajutorul autorităţilor publice, singurele în măsură să organizeze instituţii, servicii sau acţiuni de larg interes social.18 Locul şi rolul deosebit pe care îl au finanţele publice locale în economia unei ţări a fost confirmat, de-a lungul timpului, de realităţile economice, întrucât ele sunt baza şi catalizatorul autonomiei şi dezvoltării comunităţilor locale. În sfera finanţelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanţele instituţiilor publice locale şi alte resurse financiare mobilizate şi utilizate de către autorităţile administraţiei publice locale. Partea principală a finanţelor publice locale o reprezintă bugetul local pe care

16

Gheorghe Filip, Finanţe publice, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p.65 Gabriel Popeangă, op. cit, p.109 18 Gabriel Popeangă, op. cit, p.110 17

7

legea19 îl defineşte ca fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale. În literatura de specialitate 20 bugetul local este definit ca fiind „relaţiile financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv celor aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat sau cel al judeţului respectiv)”. Ele se întocmesc de unităţile administrativ teritoriale în condiţii de autonomie şi reprezintă instrumente de planificare şi conducere a activităţii financiare a acestora21. Bugetele locale, în calitate de parte principală a finanţelor locale reflectă cerinţele de resurse financiare necesare realizării acţiunilor sociale, culturale, economice, serviciilor publice şi dezvoltare din competenţa autorităţilor administraţiei publice, precum şi modul de procurare a resurselor financiare din cursul unui exerciţiu financiar22 Venituri ordinare

Bugetul de stat Transferuri din venituri

Impozit pe profit

Impozite şi taxe locale de la persoane fizice

Cote defalcate

Autorităţi executive Servicii publice locale

BUGETUL LOCAL AL UNITĂŢII ADMINISTRATIVTERITORIALE

Cheltuieli social-culturale

Impozite şi taxe locale de la persoane juridice Venituri nefiscale Venituri din capital

Împrumuturi

Acţiuni economice

Alte venituri Bănci Piaţa de capital

Fig. nr. 2.2. Intrările şi ieşirile de resurse băneşti la şi din bugetele locale Bugetul local poate fi interpretat în următoarele ipostaze:23 a) Bugetul local este un act juridic normativ în care se prevăd şi se aprobă prin hotãrâre a consiliului local sau judeţean veniturile publice, adică sursele băneşti ale unităţilor administrativteritoriale şi cheltuielile anuale (destinaţia veniturilor) ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice de interes local. Privit ca act normativ bugetul public local este, în primul rând, act de previziune care indică sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ resursele băneşti ale unităţii administrativteritoriale sau ale instituţiilor publice de interes local şi destinaţia acestora sub forma cheltuielilor. În al doilea rând bugetul local este un act de autorizare prin care puterea executivă (primarul/preşedintele consiliului judeţean) este împuternicit de puterea deliberativă (consiliul local/judeţean) să cheltuiască şi să perceapă veniturile potrivit prevederilor legale. În fine, din 19

Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.2, pct. 7 20 Gheorghe Filip, Finanţe publice, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p. 316 21 Gabriel Popeangă, Managementul finanţelor publice locale, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p.111 22 Gheorghe M. Voinea, Finanţele publice locale şi administrarea lor eficientă, Editura Economică, Bucureşti, 2011, p. 31 23 Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 20

8

această perspectivă, bugetul local este un act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care se realizează execuţia indicatorilor bugetari (a veniturilor şi cheltuielilor). b) Bugetul public local este instrument de poIitică economică. Prin bugetul local se stabilesc, pe baza unor opţiuni de ordin economic, politic, social, financiar atât veniturile, cât şi cheltuielile. Veniturile reflectă politica fiscală propriu-zisă, care dă răspuns la întrebările: ce rol joacă impozitele şi taxele pe plan economic şi social, pe seama cui se repartizează sarcina fiscală, care din categoriile de impozit trebuie să aibă ccl mai mare randament? De asemenea, cheltuielile prevăzute în buget reflectă opţiunile economice şi politice ale consiliilor locale/judeţene. c) Bugetul public local este un sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare locale (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice) — intrări, pe de o parte, şi de repartizarea acestora, pe de altă parte — ieşiri. Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei locale şi exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale. Bugetul local reprezintă instrumentul principal al autorităţilor administraţiei publice locale în vederea selectării priorităţilor de finanţare in raport de strategiile de dezvoltare economico-socială ale localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi opţiunilor privind acţiunile social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanţeze din bugetul local, precum şi măsurile necesare in vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării şi adoptării bugetului local. Bugetul local constituie instrumentul de asigurare a autonomiei decizionale a autorităţilor administraţiei publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a utilizării fondurilor locale24. De asemenea bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul bugetului general consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de stat. În acest sens Constituţia României prevede că ,,bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”.25 Interrelaţiile care apar între bugetul local şi bugetul de stat se remarcă încă din faza de elaborare a proiectului de buget local prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice transmite anual Direcţiilor generale ale finanţelor publice şi Consiliilor judeţene, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget. Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget.26 De asemenea volumul sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor consolidabile depinde de execuţia bugetului de stat. Aşadar, interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul de stat se manifestă sub aspectul repartizării sumelor pentru echilibrare sub forma cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul asigurărilor pentru şomaj se manifestă printre altele, prin finanţarea programelor pentru ocuparea temporară a forţei de muncă şi subvenţionarea locurilor de muncă.

24

Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 47 Constituţia României, republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 138 26 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.37 25

9

Bugetul comunităţii este important, iar modalitatea de alocare a resurselor limitate pentru diverse servicii oferite de administraţia locală este o declaraţie de strategie publică. Bugetele locale sunt întocmite în cadrul unui mediu financiar restrictiv, necesităţile depăşind întotdeauna fondurile disponibile. (Când un proiect primeşte fonduri, acestea sunt refuzate altui proiect). Astfel, valoarea fondurilor cheltuite pentru un proiect este măsurată nu numai prin beneficiile obţinute, ci şi prin proiectele la care s-a renunţat în favoarea acestuia. Întocmirea bugetului înseamnă a alege între proiecte alternative. Apreciem că rolul bugetului local s-a extins pe măsură ce administraţia locală a fost pusă tot mai mult în situaţia de a spori resursele, de a îmbunătăţi eficienţa şi responsabilitatea managerială. Factorii de decizie şi cetăţenii au nevoie de informaţii exacte şi pertinente asupra strategiilor administraţiei locale, activităţii curente, proiectelor şi cheltuielilor. Pentru a răspunde la toate aceste probleme, autorităţile publice locale trebuie să înţeleagă nevoile specifice ale comunităţii şi rolul pe care deciziile de ordin fiscal îl au în deservirea ei. 2.2. Mutaţii în structura veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale În perioada ultimilor ani structura bugetelor locale a cunoscut profunde mutaţii calitative şi cantitative orientate spre a determina o creştere substanţială a veniturilor proprii ale bugetelor locale şi pe această bază să se asigure o reală autonomie financiară pentru administraţiile publice locale. România a făcut paşi importanţi în planul descentralizării financiare, dar procesul de implementare a acestei politici a întâmpinat multe probleme. După părerea noastră în perioada postdecembristă în acest sens pot fi identificate trei etape ale consolidării bugetelor locale: 1. Perioada 1991–1998 se caracterizează prin faptul că au fost iniţiate schimbări profunde în structura şi finanţarea administraţiilor publice locale, care au inclus şi introducerea noului sistem de taxe şi impozite locale. Astfel după mai mult de patru decenii de centralizare excesivă Constituţia României27 adoptată în decembrie 1991, Legea administraţiei publice locale28 şi Legea privind finanţele publice29 fundamentează principiile democratice specifice unei societăţi moderne: modernizarea puterii şi a serviciilor publice, consultarea cetăţenilor în probleme majore de interes local, eligibilitatea autorităţilor, autonomia locală. Un pas important pe calea acestei democratizări l-a constituit înfiinţarea organelor alese ale administraţiei locale, creându-se în continuare condiţiile necesare funcţionării lor adecvate şi preluarea responsabilităţii pentru dezvoltarea localităţilor. Apoi s-a avut în vedere perfecţionarea mecanismelor necesare finanţării activităţilor administraţiei locale prin îmbunătăţirea prevederilor legislaţiei, delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor de cel al statului şi crearea instrumentelor administrative necesare administraţiei locale pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin.30 Prin bugetul de stat, începând cu anul 1993, se susţine transpunerea în viaţă a principiului constituţional al autonomiei locale. Drept urmare, pe lângă veniturile proprii, nominalizate prin Legea bugetară, autorităţile administraţiei publice locale beneficiază, pentru bugetele lor şi de sume defalcate din impozitul pe salarii realizat pe teritoriile respective, cote defalcate din impozitul venit, precum şi de transferuri din resursele bugetului de stat. Astfel, organele administraţiei locale pot şi trebuie să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea tuturor genurilor de activităţi economice derulate în localităţile unde îşi desfăşoară activitatea. Ele trebuie stimulate în această direcţie şi prin pârghii financiare adecvate cum sunt, de pildă, cotele defalcate din amenzi, impozite care se bazează pe rezultatele activităţilor economice (taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, etc.).31 Apoi prin Legea privind impozitele şi taxele locale 32 s-a 27

Constituţia României, publicată în M. Of. nr. 233 din 21 noiembrie 1991 Legea privind administraţia publică locală, nr. 69 din 25 noiembrie 1991, publicată în M. Of. nr. 238 din 28 noiembrie 1991 29 Legea privind finanţele publice nr. 72/1996, publicată în M. Of. nr. 152 din 17 iulie 1996 30 Gabriel Popeangă, op. cit., p. 99 31 Aristotel Mihai Ungureanu, Finanţe publice – instrument de exercitare a autonomiei administrativ- teritoriale, Revista Finanţe, Credit, Contabilitate nr. 4 din 1994, p. 13-14 32 Legea privind impozitele şi taxele locale nr. 27 din 17 mai 1994, publicată în M. Of. nr. 127 din 24 mai 1994 28

10

stabilit modul de constituire, percepere, utilizare şi controlul folosirii acestora ca surse de venit pentru bugetul local. Pe baza prevederilor Legii nr.72/199633 privind finanţele publice, resursele financiare publice se constituie şi gestionează printr-un sistem unitar de bugete şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom. Bugetele locale sunt reprezentate de bugetele unităţilor administrativ teritoriale care au personalitate juridică, ce se elaborează, adoptă şi execută de autorităţile administraţiei publice locale. Pe baza prevederilor Legii nr.72/l996 privind finanţele publice s-au delimitat veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor şi veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti. În această perioadă se constată o creştere a mărimii bugetelor locale determinată pe de o parte de inflaţia înregistrată în această perioadă dar şi de transferarea către autorităţile administraţiei publice locale de noi domenii de finanţare (sănătate, învăţământ preuniversitar de stat: cheltuieli materiale, cheltuieli de personal, obiecte de inventar, instituţii de cultură, alimentări cu apă ale satelor şi pietruiri, drumuri comunale, protecţia drepturilor copilului, aeroporturi locale, protecţia plantelor, plata însoţitorilor persoanelor cu handicap, venitul minim garantat, culte religioase, produse lactate şi panificaţie pentru elevi, programe de dezvoltare, ajutorul pentru încălzirea locuinţei, drepturile persoanelor cu handicap)34. 2. Perioada 1998 – 2001 în care pe baza noii legislaţii privind finanţele publice locale35 sa modificat fundamental managementul financiar şi bugetar utilizat în anii precedenţi de către autorităţile locale sporind autonomia financiară şi decizională a consiliilor locale precum şi responsabilitatea acestora atât în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale cât şi în administrarea veniturilor, planificarea şi stabilirea priorităţilor de cheltuieli în concordanţă cu interesul comunităţilor locale pe care le reprezintă.36 Legea privind finanţele publice locale nr.189/1998 a reglementat:37  structura resurselor financiare la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale şi modul de repartizare pe unităţi administrativ teritoriale;  structura cheltuielilor ce se aprobă şi se efectuează prin bugetele locale;  principiile şi regulile de administrare raţională şi eficientă a resurselor financiare din bugetele locale;  delimitarea drepturilor de administrare a resurselor financiare, dar şi a răspunderii autorităţilor administraţiei publice locale;  întărirea autonomiei autorităţilor administraţiei publice locale în gestionarea resurselor financiare locale;  creşterea răspunderii autorităţilor administraţiei publice locale în atragerea unor resurse băneşti sub forma împrumuturilor;  încurajarea planificării pe termen lung şi fundamentarea pe această bază a deciziilor financiare;  principiile de elaborare, adoptare şi executare a bugetelor locale. După anul 1998 s-a intensificat procesul de descentralizare a unor cheltuieli de la bugetul de stat către bugetele locale, asigurându-se totodată şi resursele financiare necesare finanţării acestora. Începând cu anul 2001 şi finanţarea cheltuielilor de personal ale instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale. 33

Legea privind finanţele publice nr. 72/1996, publicată în M. Of. nr. 152 din 17 iulie 1996 Vasile Tabără, op. cit., p. 28 35 Legea nr. 189/1998 a finanţelor publice locale, publicată în M.Of. nr. 404 din 22 octombrie 1998 36 Elena Doina Dascălu, Sistemul bugetar în România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 158 37 Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 24 34

11

Aceste mutaţii au determinat creşterea nu numai a părţii din PIB destinată bugetelor locale, dar şi proporţia corespunzătoare cheltuielilor locale din totalul cheltuielilor publice. 3. Perioada de după 2001 până în prezent care se caracterizează prin adoptarea unui pachet complex de legi privind funcţia publică, descentralizarea serviciilor publice, finanţele publice locale, lupta împotriva corupţiei şi înfiinţarea unor noi instituţii, care să pregătească şi să pună în aplicare reformele.38 Astfel, unele prevederi legale noi au întărit controlul autorităţilor centrale asupra funcţiilor autorităţilor publice locale, în timp ce altele au acţionat în direcţia descentralizării, precum Legea administraţiei publice locale nr. 215/200139. În iulie 2003, a fost adoptat noul act normativ privind finanţele publice locale şi anume Ordonanţa de urgenţă nr. 45/200340, iar în 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal41. Anul 2006 a adus modificări semnificative prin adoptarea legii-cadru a descentralizării, noua lege a finanţelor publice locale şi dezbateri asupra modificării Codului fiscal. 42 Legea cadru a descentralizării nr. 195/200643 stabileşte principiile, regulile şi cadrul instituţional care reglementează procesul de descentralizare administrativă şi financiară. Conform actului normativ, administraţiile publice pot avea competenţe exclusive, partajate şi delegate. Competenţele exclusive sunt cele mai relevante în privinţa aplicării principiului autonomiei financiare deoarece reprezintă competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile. Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii competenţelor cu respectarea normelor, criteriilor şi standardelor stabilite de lege44. În acelaşi an a fost adoptată Legea nr. 273/200645 privind finanţele publice locale cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2007 care a adus unele dispoziţii noi în ceea ce priveşte bugetele locale. Evoluţia economico-socială a determinat modificarea acesteia în mai multe rânduri însă modificări de substanţă a impus Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale 46 în sensul că a reglementat unele măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, de întărire a disciplinei financiare şi restrângere a arieratelor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor persoanelor fizice de 16% în anul 2005, a determinat modificări ale veniturilor bugetelor locale din transferuri de fonduri de la stat şi, în principal, din cote defalcate din impozitul pe venitul încasat. Reducându-se cota de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi menţinându-se acelaşi procent la cotele defalcate din impozitul pe venit la nivelul unităţilor administrative-teritoriale, acestea din urmă ar fi înregistrat sume mai mici, ceea ce a determinat Guvernul să mărească cotele defalcate începând cu impozitele datorate pentru luna februarie 2005 şi anume comunele, oraşele şi municipiile aveau la dispoziţie 47% din impozitul pe venitul încasat, în loc de 36%, bugetele proprii ale judeţelor reţineau 13% din impozitul pe venitul colectat, faţă de 10% iar cotele de echilibrare a bugetelor locale au crescut de la 17% la 22% 47. În aceaşi perioadă, pentru asigurarea unor venituri proprii mai mari, în anul 2006 au fost majorate: impozitul pe clădirile utilizate ca locuinţe, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru iahturi. În privinţa cheltuielilor bugetelor publice locale şi acestea au înregistrat mutaţii importante pe fondul implementării reformelor în administraţia publică. Cheltuielile cu învăţământul reprezintă un procent important în totalul cheltuielilor bugetelor publice locale în 38

Dănuţ Vasile Jemna, Elena Rusu, Analiza eficienţei relaţiei finanţe publice locale-sistem bancar, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2008, p. 19 39 Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001 40 O.U.G. nr. 45 din 5 iunie 2003 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of. nr.431 din 19 iunie 2003 41 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003 42 Dănuţ Vasile Jemna, Elena Rusu, op. cit., p. 20 43 Legea cadru a descentralizării nr. 195 din 22 mai 2006, pulicată în M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006 44 Idem, art. 2, lit. e 45 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006 46 Publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010 47 O.U.G. nr. 9 din 24 februarie 2005 pentru modificarea O.U.G. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of. nr. 174 din 28 februarie 2005

12

România odată cu anul 2001 ca urmare a procesului de descentralizare din acest domeniu. Fluctuaţii majore înregistrează şi cheltuielile cu serviciile şi dezvoltarea publică, locuinţe, mediu şi ape, precum şi cheltuielile cu acţiunile economice. 2.3. Structura bugetelor locale Bugetele locale constituie categorii economice strâns legate de existenţa unităţilor administrativ-teritoriale şi a relaţiilor financiare. Prin bugetele locale se stabileşte un raport între veniturile publice (venituri proprii, transferuri de la bugetul de stat) şi nevoile sociale. Se urmareşte evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale. Pe baza puterii contributive a subiecţilor impozabili se stabileşte măsura în care se pot satisface nevoi generale care pot fi utile sau indispensabile. Prin bugetele locale se poate stabili un echilibru între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă aceste nevoi. Proiectele de buget conferă consiliilor locale posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic 48 şi modul în care se realizează echilibrul dintre acestea, la acest nivel. În sens larg, bugetul public local reprezintă un ansamblu de documente din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete locale 49. Sructura bugetelor locale corespunde împărţirii ţării în unităţi administrativ-teritoriale. Ea apare astfel organizată pe două trepte şi anume:  bugetele proprii ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, administrate de consiliile judeţene, respectiv al capitalei;  bugetele proprii ale comunelor şi oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, administrate de consiliile locale respective.50 a) Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, elaborate în condiţii de autonomie, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale prin cheltuielile efectuate. Consiliile locale işi dimensionează cheltuielile în raport cu nevoile lor proprii şi în corelare cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe, transferuri de la bugetul de stat, împrumuturi şi efectuează controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate. Excedentul execuţiei bugetelor locale rămâne la dispoziţia unităţilor administrativteritoriale reportându-se în exerciţiul financiar următor. Autonomia locală stimulează iniţiativele locale în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor sociale locale. În cazul în care unităţile administrativ-teritoriale nu îşi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii stabilite în conformitate cu dispoziţiile locale, ele pot beneficia de transferuri de fonduri băneşti de la bugetul de stat. În situaţiile în care unităţile administrativ-teritoriale se confruntă cu dificultăţi de ordin economic şi financiar, pot fi sprijinite pentru acoperirea unor cheltuieli care nu suferă amânare şi nu pot fi diminuate, cum ar fi cheltuielile pentru protecţia socială a populaţiei, învăţamântul preuniversitar etc51. Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se aprobă de către consiliile locale şi consiliile judeţene. b) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale includ veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice care funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetele locale sau judeţene şi sunt în subordinea acestora. De asemenea, mai cuprind veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice care primesc subvenţii de la bugetele locale sau judeţene în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea lor. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene se aprobă de către consiliile locale/judeţene în funcţie de subordonare. Ele se aprobă ca anexe la bugetele locale sau la bugetele judeţene, odată cu aprobarea acestora. 48

Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura DuStyle, Bucureşti, 2000, p. 14 Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 22 50 Gheorghe D. Bistriceanu, Leonardo Badea, Bugetul de stat al României, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2010, p.137 51 Tatiana Moşteanu, op. cit., 2000, p. 16 49

13

c) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii. În aceste bugete sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale care funcţionează doar pe baza veniturilor proprii, care pot proveni din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii etc. Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, inclusiv rectificarea acestora, se aprobă de către conducerea instituţiei publice respective cu avizul conform al ordonatorului principal de credite. d) Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de autorităţile locale sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile împrumuturilor interne sau externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale a caror rambursare, dobânzi sau alte costuri se asigură din fonduri publice locale sau judeţene. Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de autorităţile locale se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu acestea. e) Bugetele fondurilor externe nerambursabile. În aceste documente sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate. Bugetele împrumuturilor externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele locale şi se aprobă odată cu aceste bugete. SRUCTURA BUGETELOR LOCALE

Bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii

Bugetele împrumuturilor externe şi interne rambursabile contractate sau garantate de autorităţile locale

Bugetele fondurilor externe nerambursa bile

Fig. nr. 2.3. Sructura bugetelor locale în România Între aceste bugete locale există diverse conexiuni:  Bugetele împrumuturilor interne şi externe contractate sau garantate de unităţile administrativ-teritoriale şi bugetele fondurilor externe nerambursabile se aprobă odată cu bugetele unităţilor administrativ-teritoriale ca anexe ale acestora de către consiliile locale sau consiliile judeţene care le-au contractat sau garantat. Consiliile locale/judeţene aprobă de asemenea bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene odată cu aprobarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale tot ca anexe ale acestuia.  Din bugetele locale/judeţene se pot acorda, cu aprobarea consiliilor respective, împrumuturi pe termen de un an, la înfiinţare, serviciilor publice finanţate integral din venituri proprii, în condiţiile in care aceste servicii nu dispun de resursele financiare necesare începerii şi desfăşurării activităţii pentru care au fost înfiinţate. În cazul în care aceste împrumuturi nu sunt restituite la termenul scadent, serviciile publice vor plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere.  Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice finanţate parţial din bugetul local se regularizează la sfârşitul anului cu bugetele locale din care sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu prevede altfel. 14

 Excedentul bugetar al instituţiilor publice subordonate, finanţate integral din venituri proprii poate fi preluat, în caz de nevoie, la bugetul local/judeţean în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, prin hotărârea consiliului respectiv, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a obligaţiilor de plată52.  Consiliile locale pot aproba acordarea de garanţii pentru creditele contractate de serviciile publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene ori integral din venituri proprii. Aceste garanţii se prevăd în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au acordat garanţia.  Consiliile locale/judeţene pot acorda, în caz de nevoie, subvenţii serviciilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele lor.  Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale/judeţene (primarii/preşedinţii consiliilor judeţene) aprobă repartizarea pe trimestre a creditelor bugetare ale serviciilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale/judeţene. Aceste bugete, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale exprimă fondurile publice locale disponibile urmărindu-se realizarea echilibrului între nevoile şi resursele publice locale. Volumul total al veniturilor prevăzute în bugetele locale reprezintă limita minimă care poate fi depăşită. Spre deosebire de veniturile publice locale, cheltuielile prevăzute în bugetele locale reprezintă limita maximă care nu poate fi depăşită deoarece ar genera dezechilibre la nivelul bugetelor publice locale. 2.4. Bugetul local şi autonomia locală a unităţilor administrativ-teritoriale 2.4.1. Bugetul local – expresie a autonomiei locale financiare Autonomia locală implică dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune de resurse băneşti, de a le utiliza şi administra în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, de a elabora buget, de a urmări execuţia bugetului denumită, uneori, autonomie financiară53. Cu alte cuvinte, autonomia financiară constă în capacitatea autorităţilor locale de a avea un buget de venituri şi cheltuieli propriu, distinct de cel al statului, în cadrul căruia veniturile proprii să poată acoperi cheltuielile efectuate pentru satisfacerea cerinţelor colectivităţilor locale. Pentru a beneficia de autonomie financiară reală, colectivităţile locale trebuie:  să dispună de resurse proprii suficiente pentru a face faţă responsabilităţilor ce le revin;  să-şi poată determina în mod liber veniturile şi cheltuielile;  să dispună de un sistem informaţional managerial care să permită corelarea continuă, optimă a veniturilor şi cheltuielilor;54  să nu fie supuse unui control aposteriori de la centru privind deciziile lor financiare. Aceste condiţii de natură diferită se intercondiţionează reciproc deoarece pe de o parte, volumul resurselor proprii necesare independenţei materiale depinde în mare măsură de capacitatea juridică a autorităţilor locale de a impune în mod liber introducerea unor noi impozite şi taxe locale, de a fixa cotele şi baza de impozitare iar pe de altă parte, puterea de a decide, de a acorda scutiri de la plata impozitelor sau de a modifica baza de impozitare în mod liber, influenţează nivelul cheltuielilor pe care colectivitatea le poate suporta. Gradul de autonomie locală (şi implicit financiară) a unei colectivităţi locale este, în strânsă legătură cu ponderea veniturilor proprii în totalul veniturilor bugetelor locale, dar acest criteriu nu trebuie absolutizat, întrucât există şi excepţii de state europene cu o democraţie locală extrem de dezvoltată, dar cu un sistem de finanţare centralizat al administraţiei publice locale. 2.4.2. Analiza laturii financiare a autonomiei locale în România Măsurarea autonomiei financiare locale a constituit obiect de cercetare pe plan internaţional ca urmare a demersului de a cuantifica relaţia dintre descentralizare şi diferite variabile macroeconomice. Astfel o serie de indicatori calitativi şi cantitativi au fost stabiliţi în ultimii ani pentru a măsura poziţia unităţilor administrativ-teritoriale în raport cu administraţia 52

Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 70 Gheorghe M. Voinea, op. cit., p. 39 54 Munteanu V.A., Management public Local, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2003, p. 67 53

15

centrală. Însă, o parte dintre aceşti indicatori sunt criticaţi deoarece nu acoperă în totalitate toate componentele autonomiei. Până în jurul anului 2000, marea majoritate a studiilor au folosit statisticile financiare ale Fondului Monetar Internaţional ca punct de plecare în măsurarea descentralizării financiare. Formula dominantă compară volumul cheltuielilor/veniturilor locale cu volumul cheltuielilor/veniturilor totale la nivel naţional sau cu produsul intern brut. Aceşti indicatori relativ simpli sunt utilizaţi şi în prezent, deşi unii specialişti le-au identificat deficienţele. Astfel Ebel şi Yilmaz în 200255, Meloche în 200456, Banca Mondială în 200757 au prezentat dezavantajele acestor indicatori, precum:  în cazul veniturilor, nu se face diferenţa între diferitele surse de venituri locale. Natura şi gradul de autonomie locală pot fi percepute diferit în funcţie de sursele de venituri. În acelaşi timp, nu se precizează ce procente din transferuri sunt alocate unor obiective generale sau specifice.  în cazul cheltuielilor, nu s-a făcut distincţie între cheltuielile mandatare şi cele opţionale. În cazul cheltuielilor mandatare, chiar dacă ele apar ca şi cheltuieli în comunităţile locale cu un grad de descentralizare ridicat, autorităţile locale reprezintă în acest caz doar agenţi ai statului care dispun de puteri decizionale limitate. Totodată, transferurile de la diverse niveluri de guvernare apar în cadrul cheltuielilor funcţionale. Aceste deficienţe ale indicatorilor generează o supraestimare a gradului de descentralizare şi autonomie financiară locală. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), în anul 2001, a dezvoltat un nou model pentru măsurarea autonomiei veniturilor aplicat la nivelul statelor membre, dar nu a încercat şi un model pentru cheltuieli58. Analiza autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale din România reprezintă un demers interesant dar foarte complicat, în condiţiile în care există unii factori practic greu de cuantificat. Pentru studierea autonomiei financiare locale utilizăm o serie de indicatori sintetici care privesc veniturile şi cheltuielile bugetelor locale. a) Capacitatea de autofinanţare a autorităţilor locale sau gradul de autonomie financiară ( Ca ) arată ponderea pe care veniturile proprii o au în ansamblul veniturilor bugetelor locale. Ca 

Vp x100 Vt

Mărimea veniturilor proprii din bugetele locale determină posibilitatea efectuării cheltuielilor publice locale şi în acelaşi timp reflectă gradul de autonomie prin raportul care apare între veniturile proprii, transferurile de fonduri de la stat pentru echilibrarea bugetelor locale şi împrumuturi. Cu cât ponderea veniturilor proprii în totalul surselor de venit la nivel local este mai mare, cu atât unitatea administrativ-teritorială are libertatea de a cheltui aşa cum consideră astfel încât să asigure acoperirea nevoilor publice, ceea ce se transpune într-o largă autonomie financiară. b) Gradul de dependenţă financiară a autorităţilor locale (G d ) semnifică ponderea pe care cotele şi sumele defalcate din impozitul pe venit, sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, precum şi transferurile bugetare primite de autorităţile locale de la bugetul de stat sau alte bugete (CST) o au în volumul veniturilor totale ale bugetelor locale (Vt). Gd  55

CST x100 Vt

Ebel, R. D. and Yilmaz, S., On the Measurement and Impact of Fiscal Decentralization, Policy ResearchWorking Paper 2809, TheWorid Bank, Washington D. C., 2002 56 Meloche, J.-Ph., Vaillancourt, F., şi Yilmaz. S., Decentralization or Fiscal Autonomy? What Does Really Matter? Effects on Growth and Public Sector Size in European Transition Countries, Policy ResearchWorking Paper 3254, TheWorld Bank,Washington D. C., 2004 57 Theworld Bank. Data on Decentralization and Local Regional Economics. Electronic database and user guide, 2007, URL /www.worldbank.org/publicsector/decentraslization/data.htm, aceesat la data de 6.08.2011 58 Elena Cigu, Finanţele publice locale: rolul lor în întărirea autonomiei unităţilor administrativ-teritoriale, Editura Tehnopress, Iaşi, 2011, p. 42

16

c) Ponderea sumelor şi cotelor defalcate din unele venituri penru echilibrarea bugetelor locale în bugetul de stat Acest indicator reflectă gradul în care admnistraţia publică centrală se implică în susţinerea activităţii administraţiei publice locale iar pentru a fi expresia autonomiei locale trebuie să fie cât mai mic. e) Gradul de acoperire a cheltuielilor locale pe seama veniturilor proprii (Gvp/c) denotă măsura în care cheltuielile totale ale bugetelor locale (Cht) sunt finanţate pe seama veniturilor proprii (Vp) Gvp / c 

Vp x100 Cht

Acest indicator trebuie să fie cât mai ridicat pentru ca unitatea administrativ-teritorială să demonstreze autonomia financiară d) Coeficientul Hunter indică partea de cheltuieli efectuate din bugetele locale care sunt finanţate din surse controlate de administraţia publică centrală, potrivit relaţiei: coef .H  1 

CST Cht

Cu cât valoarea acestui coeficient este mai apropiată de 1, gradul de autonomie financiară este mai ridicat.

17

CAPITOLUL III CHELTUIELILE ŞI VENITURILE BUGETELOR LOCALE 3.1. Sfera şi clasificarea cheltuielilor publice din bugetele locale Cheltuielile publice locale reprezintă sumele aprobate şi efectuate din bugetele locale, din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, din bugetele instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, din bugetele împrumuturilor externe şi interne, din bugetul fondurilor externe nerambursabile, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective, cu respectarea prevederilor legale. Spre deosebire de cheltuielile bugetului de stat, cheltuielile din bugetele locale reflectă eforturile financiare realizate de organele administraţiei publice locale pentru acoperirea cerinţelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare publică şi a altor cerinţe ale locuitorilor din unităţile administrativteritoriale care sunt în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. Potrivit prevederilor O.U.G. 63/201059 cheltuielile din bugetele locale se împart în cheltuielile secţiunii de funcţionare şi cheltuielile secţiunii de dezvoltare Cheltuielile secţiunii de funcţionare includ: a) cheltuieli de personal; b) bunuri şi servicii; c) dobânzi; d) subvenţii; e) transferuri curente între unităţile administraţiei publice; f) alte transferuri pentru cheltuieli curente; g) asistenţă socială; h) rambursări de credite; i) alte cheltuieli; j) împrumuturi pentru instituţii şi servicii publice locale sau activităţi finanţate integral din venituri proprii. Cheltuielile secţiunii de dezvoltare cuprind: a) cheltuieli de capital; b) proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de postaderare; c) transferuri pentru cheltuieli de capital; d) alte transferuri interne pentru cheltuieli de capital. Secţiunea de funcţionare cuprinde cheltuielile curente obligatorii pentru realizarea competenţelor stabilite prin lege specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Cheltuielile secţiunii de dezvoltare privesc investiţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Cheltuielile din bugetele locale se grupează60 după mai multe criterii pentru a asigura identificarea acţiunilor finanţate şi influenţa exercitată de utilizarea resurselor financiare locale. a) După clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale, cheltuielile sunt privite din două puncte de vedere: funcţional şi economic. Această clasificare în vigoare, cuprinsă în Anexa nr. 2 a Legii nr. 273/2006 a finanţelor publice locale poate fi adaptată şi actualizată, ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale precum şi prin legile bugetare anuale în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativteritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice. Ea stă la baza elaborării bugetelor locale, a execuţiei acestora, şi a întocmirii contului de execuţie bugetară. Cheltuielile care se prevăd în bugetele locale se grupează după clasificaţia funcţională astfel:  Autorităţi publice şi acţiuni externe;  Alte servicii publice generale;  Dobânzi;  Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei;  Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;  Învăţământ;  Sănătate;  Cultură, recreere şi religie;  Asigurări şi asistenţă socială;  Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;  Protecţia mediului;  Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă; 59

O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010, art. I, alin. 6 60 Nicolae D. Popescu, Finanţe publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 229; Gabriel Popeangă, op. cit., p. 179; Gheorghe M. Voinea, Elena Rusu, Finanţele publice în ţările U. E., abordări comparative, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2008, p. 196

18

 Combustibil şi energie;  Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare;  Transporturi;  Alte acţiuni economice Aceste categorii de cheltuieli din bugetele locale la rândul lor se împart în capitole şi subcapitole. Principalele cheltuieli de la partea de „Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică” sunt: a) locuinţe: - dezvoltarea sistemului de locuinţe; - alte cheltuieli în domeniul locuinţelor. b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice: - alimentare cu apă; - amenajări hidrotehnice; c) iluminat public şi electrificări rurale; d) alimentare cu gaze naturale în localităţi; e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale. b) După caracterul acţiunilor în care se concretizează cheltuielile bugetare locale, acestea sunt: A - Cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, subvenţii, transferuri, dobânzi; B - Cheltuieli de capital sau pentru investiţii; C - Operaţiuni financiare: împrumuturi acordate, rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite; D - Rezerve, excedent, deficit c) După obiectivul sau domeniul funcţional cărora le sunt destinate cheltuielile din bugetele locale, acestea sunt clasificate în: A. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor; B. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Municipiului Bucureşti. d) După instituţiile publice cu personalitate juridică care realizează execuţia bugetară a cheltuielilor prevăzute în bugetele aprobate, cheltuielile se reflectă în:  Cheltuielile din bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor;  Cheltuielile din bugetele instituţiilor publice de interes local;  Cheltuielile privind serviciile publice de interes local. Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinaţiei, stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. 3.2. Sfera şi clasificarea veniturilor bugetelor locale Veniturile locale reprezintă totalitatea resurselor financiare pe care autorităţile locale le percep direct şi/sau le primesc fie de la guvern, fie din alte surse, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin în furnizarea serviciilor publice. În stabilirea caracterului „local” al unei surse de venit, elementul determinant îl constituie faptul că respectiva autoritate are deplină competenţă în stabilirea condiţiilor de mobilizare al acelui venit sau are competenţa de a decide asupra utilizării sale. Veniturile locale exprimă totalitatea resurselor băneşti ce se realizează în unităţile administrativ-teritoriale şi care se mobilizează la dispoziţia organelor executive locale pentru înfăptuirea acţiunilor din competenţa lor. Veniturile bugetelor locale sunt resursele băneşti care se cuvin bugetelor locale în baza unor prevederi legale formate din veniturile proprii, veniturile din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete, donaţii şi sponsorizări şi din alte operaţii financiare61. 61

Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, anexa 1

19

Pe lângă veniturile ce se încasează în bugetele locale, organele locale mai au la dispoziţie şi alte venituri extrabugetare (contribuţii în bani, venituri pentru acţiuni autofinanţate sau venituri din fonduri speciale). Veniturile locale au o sferă mai largă decât cea a veniturilor bugetelor locale, deoarece includ în sfera lor şi alte venituri care se mobilizează şi redistribuie la nivel local. Între veniturile locale şi economia administraţiilor locale există influenţe reciproce, în sensul că de nivelul de dezvoltare al economiei locale depind veniturile proprii, iar acestea la rândul lor influenţează economia locală asigurând realizarea unor acţiuni economice şi sociale. Veniturile bugetelor locale au o structură complexă. Potrivit prevederilor O.U.G. nr. 63/201062 veniturile se grupează în venituri ale secţiunii de funcţionare şi venituri ale secţiunii de dezvoltare a bugetelor locale. Veniturile secţiunii de funcţionare ale bugetelor locale cuprind: a) venituri proprii, cu excepţia veniturilor din valorificarea unor bunuri; b) venituri proprii ale instituţiilor publice locale finanţate integral sau parţial din venituri proprii; c) subvenţii pentru finanţarea cheltuielilor curente; d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor curente; e) venituri din împrumuturi acordate instituţiilor şi serviciilor publice locale sau activităţilor finanţate integral din venituri proprii; f) vărsăminte din secţiunea de funcţionare pentru finanţarea secţiunii de dezvoltare, care se reflectă cu valoare negativă. Veniturile secţiunii de dezvoltare a bugetelor locale includ: a) vărsăminte din secţiunea de funcţionare; b) sume rezultate din valorificarea unor bunuri; c) subvenţii pentru cheltuieli de capital; d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea cheltuielilor de capital; e) sume primite de la Uniunea Europeană şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări. Această clasificare a veniturilor a urmărit gruparea acestora după destinaţie şi anume pentru finanţarea cheltuielilor de funcţionare sau acoperirea cheltuielilor de capital. Gruparea veniturilor bugetelor locale în venituri ale secţiunii de funcţionare şi venituri ale secţiunii de dezvoltare, în opinia noastră, este criticabilă deoarece nu ţine cont de specificul proiectelor de investiţii care implică şi cheltuieli de funcţionare pe toată durata de viaţă a obiectivului realizat. Regula ce ar trebui aplicată ar fi ca din veniturile curente să se acopere cheltuielile curente şi cheltuielile de capital să fie finanţate din veniturile de capital. Această separare a veniturilor este complexă şi creează confuzii în ceea ce priveşte mecanismul de transferuri reciproce de venituri. Veniturile care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale judeţelor 63 se structurează astfel: A. Venituri proprii:  Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor judeţene;  Cote defalcate din impozitul pe venit;  Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;  Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi;  Venituri din proprietate;  Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;  Amenzi, penalităţi, confiscări;  Venituri din valorificarea unor bunuri. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat C. Donaţii şi sponsorizări D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii E. Operaţiuni financiare.

62

O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010, art. I alin. 6 63 Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, anexa nr. 1

20

Veniturile care se prevăd şi încasează prin bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti au următoarea structură: A. Venituri proprii:  Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale;  Cote defalcate din impozitul pe venit;  Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;  Impozite şi taxe pe proprietate;  Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii;  Taxe pe servicii specifice;  Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi;  Alte impozite şi taxe fiscale;  Venituri din proprietate;  Venituri din dobânzi;  Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;  Venituri din taxe administrative, eliberări de permise;  Amenzi, penalităţi şi confiscări;  Diverse venituri;  Venituri din valorificarea unor bunuri. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat C. Donaţii şi sponsorizări D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii E. Operaţiuni financiare Evaluarea corectă a veniturilor bugetelor locale implică analiza unor date din perioadele precedente, estimarea impactului unor modificări în baza de impozitare a unor venituri.

21