Finalitățile Educației Specifice Învățământului Preșcolar Și Primar [PDF]

Zitiervorschau

Finalitățile educației specifice învățământului preșcolar și primar

Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) constituie o concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Finalităţile în discuţie descriu specificul fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale (a se vedea, mai jos, capitolul dedicat acestora). Ele reprezintă un sistem de referinţă atât pentru elaborarea programelor şcolare cât şi pentru orientarea demersului didactic la cIasă. Finalităţile învăţământului preuniversitar derivă din idealul educaţional şi sunt formulate în Legea învăţământului. Ele se pot concretiza pentru fiecare nivel de învăţământ, după cum urmează: Învăţământul primar - Asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii; - Formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare; - Înzestrarea copilului cu acele cunoştinte, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei. - Asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel european; - Formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale, folosind limba română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate; - Formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate; - Formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de responsabilitate, de solidaritate etc.; - Asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiile şi aptitudinile elevilor; - Formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în schimbare Art. 4. - Jurisprudență (2) Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:Jurisprudență (1) a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții; b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;

c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile; d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.

Concepte cheie

Art. 67. (1) Curriculumul național pentru educația timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiențe de dezvoltare. (2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenție timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea și asistența precoce corespunzătoare a celor cu cerințe educaționale speciale sau cu risc în dezvoltarea competențelor personale.

Art. 68. (1) Curriculumul național pentru învățământul primar și gimnazial se axează pe 8 domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare a elevului: a) competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul minorităților naționale; b) competențe de comunicare în limbi străine; c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie; d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; e) competențe sociale și civice; f) competențe antreprenoriale; g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală; h) competența de a învăța să înveți. (2) Educația fizică și sportul în învățământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învățământ. (3) Disciplina Tehnologia informației și comunicării constituie o disciplină opțională pentru elevii din clasele I-IV și este disciplină obligatorie în învățământul gimnazial și liceal. (4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică, socioemoțională, cognitivă a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe-cheie. (5) Învățământul liceal este centrat pe dezvoltarea și diversificarea competențelor-cheie și formarea competențelor specifice în funcție de filieră, profil, specializare sau calificare.

Curriculum (şcolar) – Concept pedagogic

Curriculumul

integrator, complex, care se referă la oferta

învăţământul primar şi gimnazial se

educaţională a şcolii şi care reprezintă

axează pe formarea competenţelor cheie,

sistemul

iar

proceselor

educaţionale

şi

al

naţional

curriculumul

pentru

naţional

experienţelor de învăţare şi formare directe şi

învăţământul

indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia

dezvoltarea

în contexte formale, neformale şi chiar

competenţe. Pornind de la această premisă,

informale. De-a lungul timpului, diferiţi

profilul de formare al absolventului de

autori au oferit o multitudine de definiţii ale

învăţământ preuniversitar este structurat

curriculumului, centrate, în principal, pe:

pe baza a 8 competenţe cheie, care

experienţa de învăţare; cel care învaţă;

reprezintă un ansamblu de cunoştinţe,

obiectivele, conţinuturile şi relaţiile dintre

abilităţi şi atitudini necesare oricărei

ele; conţinuturi/ disciplinele de studiu;

persoane pe parcursul întregii vieţi: 

dimensiunea sa prescriptivă şi axiologică;

comunicare

caracterul de proiect/ plan de instruire;

comunicare în limbi străine;  competenţe

caracterul

matematice şi competenţe de bază în

de

proiect

şi

necesitatea

liceal şi

în

este

pentru

centrat

diversificarea

limba

pe

acestor

maternă;



implementării acestuia; caracterul de proces;

ştiinţe

perspectiva sistemico-holistică/ flexibilitatea

digitală;  a învăţa să înveţi;  competenţe

curriculară.

În

accepţiune

restrânsă,

tradiţională (vehiculată aproape exclusiv în întreaga lume, până la jumătatea secolului al XIX-lea), curriculumul era superpozabil cu conţinutul

învăţământului,

respectiv

cu

documentele şcolare sau universitare oficiale care

planificau

conţinuturile

instruirii

(planuri de învăţământ şi programe). În accepţiune largă, modernă, el este abordat într-o viziune globală, sistemică, ca un concept

care

articulează

şi

valorifică

interdependenţele multiple stabilite între componentele sale structurale (M. Bocoş, 2008). (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu,

şi

tehnologii;



competenţă

sociale şi civice;  spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;



exprimare culturală.

sensibilizare

şi

R., Stan, C., Chiş, O., Andronache, D.-C., 2016) Aria curriculară reprezintă o grupare de

Aria curriculară oferă o viziune multi-

discipline şcolare care au în comun anumite

şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor

obiective şi

de studiu.

metodologii; reprezintă, totodată, o grupare Curriculum-ul Naţional din România este de discipline funcţionale din perspectiva structurat în şapte arii curriculare, desemnate competenţelor necesare

pe baza unor principii şi criterii de tip

viitorului

Ariile epistemologic şi psiho-pedagogic. Aceste

absolvent.

curriculare au fost stabilite în conformitate cu arii curriculare sunt:  Limbă şi comunicare

finalităţile învăţământului

ţinându-se

seama

de

 Matematică şi ştiinţe ale naturii

importanţa diverselor domenii culturale care

 Om şi societate

structurează

 Arte

personalitatea umană şi de conexiunile dintre

 Educaţie fizică şi sport

aceste

 Tehnologii

domenii.

Pentru

învăţământul

profesional și

 Consiliere şi orientare

tehnic, aria curriculară cuprinde module de pregătire,

grupate

din

perspectiva

cunoștinţelor, absolvent pentru a dobândi o calificăre profesională. timpurie

–

Etapă

şi

parte

integrantă a educaţiei, anterioară educaţiei şcolare, nivel al sistemului naţional de învăţământ preuniversitar românesc, care, în conformitate cu articolul 23 din Legea Educaţiei

Naţionale

modificările

întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a liceului, dar ponderea lor pe cicluri şi pe

abilităţilor și atitudinilor necesare viitorului

Educaţie

Ariile curriculare rămân aceleaşi pe

şi

nr.

1/

completările

2011

cu

ulterioare

(http://edu.ro/), vizează educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 6 ani şi este formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi

clase este variabilă.

învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.” La articolul 67 din aceeaşi lege, alineatul (1), se prevede: „Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce

a

eventualelor

deficienţe

de

dezvoltare. (Bocoş, M.-D. (coord.), RăduţTaciu, R., Stan, C., 2016) Învățământ preșcolar – Nivel al sistemului Pentru învăţământul primar şi gimnazial, naţional

de

învăţământ

preuniversitar oferta

reglementată

educaţională

prin

românesc, care, în conformitate cu articolul planurile-cadru cuprinde: 23, alineatul (1) din Legea Educaţiei - un trunchi comun, ca ofertă curriculară Naţionale nr. 1/ 2011 cu modificările şi obligatorie pentru toţi elevii, de natură să completările ulterioare (http://edu.ro/), este asigure egalitatea şanselor la educaţie; este parte a educaţiei timpurii, care vizează constituit din aceleaşi discipline, cu aceleaşi educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi alocări orare; reprezintă sistemul de referinţă 6

ani

şi

este

„formată

din

nivelul pentru evaluările şi examinările externe

antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul (naţionale); preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, - un segment de curriculum la decizia şcolii, grupa mijlocie şi grupa mare.” La articolul 28 care

cuprinde

din legea menţionată se prevede: „(1) dezvoltarea

orele

ofertei

alocate

pentru

curriculare

proprii

Învăţământul preşcolar se organizează în fiecărei unităţi de învăţământ. grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.” (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu, R., Stan, C., 2017) Ideal educațional/ educativ/ pedagogic – Idealul

educational

şi

finalităţile

Finalitatea educaţională cu gradul cel mai sistemului reprezintă un set de aserţiuni de mare de generalitate, care exprimă orientările politică educaţională, care consemnează la

strategice pentru activitatea educativă văzută nivelul Legii învăţământului profilul de în ansamblu, la nivelul întregii societăţi într- personalitate

dezirabil

la

absolvenţii

o anumită etapă istorică a dezvoltării sistemului de învăţământ, în perspectiva economice, sociale, ştiinţifice şi culturale a evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un unei

ţări.

Practic,

idealul

educaţional/ rol reglator, ele constituind un sistem de

educativ/ pedagogic condensează modelul referinţă

în

elaborarea

Curriculum-ului

proiectiv de personalitate spre care tinde Naţional. societatea, în acord cu sistemul de valori pe care aceasta le promovează; este vorba despre un model dinamic, având caracter prospectiv şi programatic, care configurează sintetic trăsăturile cardinale dezirabile ale personalităţii umane, care ar urma să se regăsească la nivelul fiecărei personalităţi, funcţie de dezvoltarea ontogenetică şi de particularităţile psihofizice proprii. Aşadar, idealul educaţional/ educativ/ pedagogic reflectă şi exprimă coordonatele majore ale societăţii, într-o anumită epocă sau perioadă istorică, iar educaţia este chemată să urmărească atingerea lui. (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu, R., Stan, C., 2017) Obiectivele operaţionale sunt finalități educaţionale, cu nivel redus de generalitate, care concretizează/ detaliază elementele de competență şi care descriu intenţii pedagogice, rezultate aşteptate la finele activităților didactice, respectiv schimbări comportamentale ale preșcolarilor. Formularea obiectivelor operaționale în termeni de comportament este justificată şi necesară, întrucât comportamentele pot fi observate direct, analizate, grupate, clasificate şi evaluate în mod obiectiv. Planul de învăţământ pentru educația Planul-cadru

de

învăţământ

reflectă

timpurie este documentul şcolar elaborat de parcursul educaţional al unui elev, sub Ministerul Educației Naţionale, are caracter aspectul finalităţilor, al unic şi obligatoriu pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de instituţie de educaţie specifică

copilăriei timpurii. Documentul se prezintă conţinuturilor şi al experienţelor de învăţare, sub formă schematică, cuprinzând toate pe durata unei etape de şcolaritate. În acest activităţile de învățare pentru fiecare grupă şi sens, nivel de vârstă, numărul de ore aferente planul-cadru

precizează

domeniile

şi

săptămânal fiecărei categorii de activități, disciplinele/modulele de pregătire studiate pe pentru a putea asigura tuturor copiilor din parcursul fiecărui toate unităţile antepreşcolare şi preşcolare de an de studiu şi resursele de timp pentru stat şi particulare din ţară, acces la acelaşi tip predare-învăţare-evaluare alocate acestora. de educaţie și şanse egale în dezvoltare şi învăţare. Planul-cadru din învăţământul preşcolar Planurile-cadru din învăţământul primar, operează

cu

următoarele

categorii

de secundar şi terţiar non-universitar grupează

activităţi de învăţare:

disciplinele de

activităţi pe domenii experienţiale (activităţi studiu pe şapte arii curriculare: Limbă şi integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale naturii, didactice

Om şi

alese şi activităţi de dezvoltare personală. societate, Arte, Educaţie fizică, sport şi Planul de învăţământ permite abordarea sănătate, Tehnologii, Orientare şi consiliere interdisciplinară, integrată a conţinuturilor învăţării şi oferă libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice. Programa pentru educația timpurie – structura curriculară și modelul de proiectare curriculară promovat Viziunea curriculară specifică valorizează paradigma competenţei şi centrează demersurile educaţionale pe preşcolar şi pe activitatea de învăţare a acestuia, respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele constituirii unor elemente de competență și, ulterior, ale unităților de competențe. Operarea cu obiective operaționale, elemente de competență și unități de competențe prezintă următoarele avantaje majore: - oferă un grad ridicat de precizie în descrierea comportamentelor urmărite; evidențiază caracterul integrat al competențelor; - subliniază necesitatea proiectării unei succesiuni de evenimente didactice care duc la formarea şi dezvoltarea competenţelor în sine; - promovează o învăţare cu un profund caracter inductiv (pornind de la comportamente

observabile și măsurabile, la elemente de competență și ulterior la unități de competențe bine definite)

Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o organizare coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau a unui domeniu de cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de învăţământ (nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar, clasa/anii de studiu în care se studiază, aria curriculară de care aparţine, numărul de ore alocat, caracterul obligatoriu sau opţional)8 . Programa şcolară este documentul care:  exprimă identitatea sau modelul didactic al unei discipline de învăţământ/modul de pregătire;  fundamentează şi reglează activitatea cadrului didactic de la o anumită disciplină de învăţământ (de la definirea rezultatelor învăţării şi formularea strategiilor de învăţare şi instruire până la stabilirea reperelor pentru evaluare);  favorizează identificarea temelor de interes

interdisciplinar,

posibilităţile

de

corelare

pluri-,

inter-

şi

transdisciplinară;  reprezintă punctul de plecare în proiectarea, realizarea şi evaluarea manualelor alternative, dar si al altor resurse didactice.