25 0 325KB
Finalitățile educației specifice învățământului preșcolar și primar
Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial şi liceal) constituie o concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Finalităţile în discuţie descriu specificul fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale (a se vedea, mai jos, capitolul dedicat acestora). Ele reprezintă un sistem de referinţă atât pentru elaborarea programelor şcolare cât şi pentru orientarea demersului didactic la cIasă. Finalităţile învăţământului preuniversitar derivă din idealul educaţional şi sunt formulate în Legea învăţământului. Ele se pot concretiza pentru fiecare nivel de învăţământ, după cum urmează: Învăţământul primar - Asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii; - Formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare; - Înzestrarea copilului cu acele cunoştinte, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei. - Asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel european; - Formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale, folosind limba română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate; - Formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate; - Formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de responsabilitate, de solidaritate etc.; - Asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiile şi aptitudinile elevilor; - Formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în schimbare Art. 4. - Jurisprudență (2) Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru:Jurisprudență (1) a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții; b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile; d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe stimularea dialogului intercultural; e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul înconjurător natural, social și cultural.
Concepte cheie
Art. 67. (1) Curriculumul național pentru educația timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficiențe de dezvoltare. (2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenție timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea și asistența precoce corespunzătoare a celor cu cerințe educaționale speciale sau cu risc în dezvoltarea competențelor personale.
Art. 68. (1) Curriculumul național pentru învățământul primar și gimnazial se axează pe 8 domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare a elevului: a) competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul minorităților naționale; b) competențe de comunicare în limbi străine; c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie; d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; e) competențe sociale și civice; f) competențe antreprenoriale; g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală; h) competența de a învăța să înveți. (2) Educația fizică și sportul în învățământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învățământ. (3) Disciplina Tehnologia informației și comunicării constituie o disciplină opțională pentru elevii din clasele I-IV și este disciplină obligatorie în învățământul gimnazial și liceal. (4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică, socioemoțională, cognitivă a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe-cheie. (5) Învățământul liceal este centrat pe dezvoltarea și diversificarea competențelor-cheie și formarea competențelor specifice în funcție de filieră, profil, specializare sau calificare.
Curriculum (şcolar) – Concept pedagogic
Curriculumul
integrator, complex, care se referă la oferta
învăţământul primar şi gimnazial se
educaţională a şcolii şi care reprezintă
axează pe formarea competenţelor cheie,
sistemul
iar
proceselor
educaţionale
şi
al
naţional
curriculumul
pentru
naţional
experienţelor de învăţare şi formare directe şi
învăţământul
indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia
dezvoltarea
în contexte formale, neformale şi chiar
competenţe. Pornind de la această premisă,
informale. De-a lungul timpului, diferiţi
profilul de formare al absolventului de
autori au oferit o multitudine de definiţii ale
învăţământ preuniversitar este structurat
curriculumului, centrate, în principal, pe:
pe baza a 8 competenţe cheie, care
experienţa de învăţare; cel care învaţă;
reprezintă un ansamblu de cunoştinţe,
obiectivele, conţinuturile şi relaţiile dintre
abilităţi şi atitudini necesare oricărei
ele; conţinuturi/ disciplinele de studiu;
persoane pe parcursul întregii vieţi:
dimensiunea sa prescriptivă şi axiologică;
comunicare
caracterul de proiect/ plan de instruire;
comunicare în limbi străine; competenţe
caracterul
matematice şi competenţe de bază în
de
proiect
şi
necesitatea
liceal şi
în
este
pentru
centrat
diversificarea
limba
pe
acestor
maternă;
implementării acestuia; caracterul de proces;
ştiinţe
perspectiva sistemico-holistică/ flexibilitatea
digitală; a învăţa să înveţi; competenţe
curriculară.
În
accepţiune
restrânsă,
tradiţională (vehiculată aproape exclusiv în întreaga lume, până la jumătatea secolului al XIX-lea), curriculumul era superpozabil cu conţinutul
învăţământului,
respectiv
cu
documentele şcolare sau universitare oficiale care
planificau
conţinuturile
instruirii
(planuri de învăţământ şi programe). În accepţiune largă, modernă, el este abordat într-o viziune globală, sistemică, ca un concept
care
articulează
şi
valorifică
interdependenţele multiple stabilite între componentele sale structurale (M. Bocoş, 2008). (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu,
şi
tehnologii;
competenţă
sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;
exprimare culturală.
sensibilizare
şi
R., Stan, C., Chiş, O., Andronache, D.-C., 2016) Aria curriculară reprezintă o grupare de
Aria curriculară oferă o viziune multi-
discipline şcolare care au în comun anumite
şi/sau interdisciplinară asupra obiectelor
obiective şi
de studiu.
metodologii; reprezintă, totodată, o grupare Curriculum-ul Naţional din România este de discipline funcţionale din perspectiva structurat în şapte arii curriculare, desemnate competenţelor necesare
pe baza unor principii şi criterii de tip
viitorului
Ariile epistemologic şi psiho-pedagogic. Aceste
absolvent.
curriculare au fost stabilite în conformitate cu arii curriculare sunt: Limbă şi comunicare
finalităţile învăţământului
ţinându-se
seama
de
Matematică şi ştiinţe ale naturii
importanţa diverselor domenii culturale care
Om şi societate
structurează
Arte
personalitatea umană şi de conexiunile dintre
Educaţie fizică şi sport
aceste
Tehnologii
domenii.
Pentru
învăţământul
profesional și
Consiliere şi orientare
tehnic, aria curriculară cuprinde module de pregătire,
grupate
din
perspectiva
cunoștinţelor, absolvent pentru a dobândi o calificăre profesională. timpurie
–
Etapă
şi
parte
integrantă a educaţiei, anterioară educaţiei şcolare, nivel al sistemului naţional de învăţământ preuniversitar românesc, care, în conformitate cu articolul 23 din Legea Educaţiei
Naţionale
modificările
întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a liceului, dar ponderea lor pe cicluri şi pe
abilităţilor și atitudinilor necesare viitorului
Educaţie
Ariile curriculare rămân aceleaşi pe
şi
nr.
1/
completările
2011
cu
ulterioare
(http://edu.ro/), vizează educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 6 ani şi este formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi
clase este variabilă.
învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare.” La articolul 67 din aceeaşi lege, alineatul (1), se prevede: „Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce
a
eventualelor
deficienţe
de
dezvoltare. (Bocoş, M.-D. (coord.), RăduţTaciu, R., Stan, C., 2016) Învățământ preșcolar – Nivel al sistemului Pentru învăţământul primar şi gimnazial, naţional
de
învăţământ
preuniversitar oferta
reglementată
educaţională
prin
românesc, care, în conformitate cu articolul planurile-cadru cuprinde: 23, alineatul (1) din Legea Educaţiei - un trunchi comun, ca ofertă curriculară Naţionale nr. 1/ 2011 cu modificările şi obligatorie pentru toţi elevii, de natură să completările ulterioare (http://edu.ro/), este asigure egalitatea şanselor la educaţie; este parte a educaţiei timpurii, care vizează constituit din aceleaşi discipline, cu aceleaşi educaţia copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi alocări orare; reprezintă sistemul de referinţă 6
ani
şi
este
„formată
din
nivelul pentru evaluările şi examinările externe
antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul (naţionale); preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, - un segment de curriculum la decizia şcolii, grupa mijlocie şi grupa mare.” La articolul 28 care
cuprinde
din legea menţionată se prevede: „(1) dezvoltarea
orele
ofertei
alocate
pentru
curriculare
proprii
Învăţământul preşcolar se organizează în fiecărei unităţi de învăţământ. grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.” (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu, R., Stan, C., 2017) Ideal educațional/ educativ/ pedagogic – Idealul
educational
şi
finalităţile
Finalitatea educaţională cu gradul cel mai sistemului reprezintă un set de aserţiuni de mare de generalitate, care exprimă orientările politică educaţională, care consemnează la
strategice pentru activitatea educativă văzută nivelul Legii învăţământului profilul de în ansamblu, la nivelul întregii societăţi într- personalitate
dezirabil
la
absolvenţii
o anumită etapă istorică a dezvoltării sistemului de învăţământ, în perspectiva economice, sociale, ştiinţifice şi culturale a evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un unei
ţări.
Practic,
idealul
educaţional/ rol reglator, ele constituind un sistem de
educativ/ pedagogic condensează modelul referinţă
în
elaborarea
Curriculum-ului
proiectiv de personalitate spre care tinde Naţional. societatea, în acord cu sistemul de valori pe care aceasta le promovează; este vorba despre un model dinamic, având caracter prospectiv şi programatic, care configurează sintetic trăsăturile cardinale dezirabile ale personalităţii umane, care ar urma să se regăsească la nivelul fiecărei personalităţi, funcţie de dezvoltarea ontogenetică şi de particularităţile psihofizice proprii. Aşadar, idealul educaţional/ educativ/ pedagogic reflectă şi exprimă coordonatele majore ale societăţii, într-o anumită epocă sau perioadă istorică, iar educaţia este chemată să urmărească atingerea lui. (Bocoş, M.-D. (coord.), Răduţ-Taciu, R., Stan, C., 2017) Obiectivele operaţionale sunt finalități educaţionale, cu nivel redus de generalitate, care concretizează/ detaliază elementele de competență şi care descriu intenţii pedagogice, rezultate aşteptate la finele activităților didactice, respectiv schimbări comportamentale ale preșcolarilor. Formularea obiectivelor operaționale în termeni de comportament este justificată şi necesară, întrucât comportamentele pot fi observate direct, analizate, grupate, clasificate şi evaluate în mod obiectiv. Planul de învăţământ pentru educația Planul-cadru
de
învăţământ
reflectă
timpurie este documentul şcolar elaborat de parcursul educaţional al unui elev, sub Ministerul Educației Naţionale, are caracter aspectul finalităţilor, al unic şi obligatoriu pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de instituţie de educaţie specifică
copilăriei timpurii. Documentul se prezintă conţinuturilor şi al experienţelor de învăţare, sub formă schematică, cuprinzând toate pe durata unei etape de şcolaritate. În acest activităţile de învățare pentru fiecare grupă şi sens, nivel de vârstă, numărul de ore aferente planul-cadru
precizează
domeniile
şi
săptămânal fiecărei categorii de activități, disciplinele/modulele de pregătire studiate pe pentru a putea asigura tuturor copiilor din parcursul fiecărui toate unităţile antepreşcolare şi preşcolare de an de studiu şi resursele de timp pentru stat şi particulare din ţară, acces la acelaşi tip predare-învăţare-evaluare alocate acestora. de educaţie și şanse egale în dezvoltare şi învăţare. Planul-cadru din învăţământul preşcolar Planurile-cadru din învăţământul primar, operează
cu
următoarele
categorii
de secundar şi terţiar non-universitar grupează
activităţi de învăţare:
disciplinele de
activităţi pe domenii experienţiale (activităţi studiu pe şapte arii curriculare: Limbă şi integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale naturii, didactice
Om şi
alese şi activităţi de dezvoltare personală. societate, Arte, Educaţie fizică, sport şi Planul de învăţământ permite abordarea sănătate, Tehnologii, Orientare şi consiliere interdisciplinară, integrată a conţinuturilor învăţării şi oferă libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice. Programa pentru educația timpurie – structura curriculară și modelul de proiectare curriculară promovat Viziunea curriculară specifică valorizează paradigma competenţei şi centrează demersurile educaţionale pe preşcolar şi pe activitatea de învăţare a acestuia, respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele constituirii unor elemente de competență și, ulterior, ale unităților de competențe. Operarea cu obiective operaționale, elemente de competență și unități de competențe prezintă următoarele avantaje majore: - oferă un grad ridicat de precizie în descrierea comportamentelor urmărite; evidențiază caracterul integrat al competențelor; - subliniază necesitatea proiectării unei succesiuni de evenimente didactice care duc la formarea şi dezvoltarea competenţelor în sine; - promovează o învăţare cu un profund caracter inductiv (pornind de la comportamente
observabile și măsurabile, la elemente de competență și ulterior la unități de competențe bine definite)
Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o organizare coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau a unui domeniu de cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de învăţământ (nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar, clasa/anii de studiu în care se studiază, aria curriculară de care aparţine, numărul de ore alocat, caracterul obligatoriu sau opţional)8 . Programa şcolară este documentul care: exprimă identitatea sau modelul didactic al unei discipline de învăţământ/modul de pregătire; fundamentează şi reglează activitatea cadrului didactic de la o anumită disciplină de învăţământ (de la definirea rezultatelor învăţării şi formularea strategiilor de învăţare şi instruire până la stabilirea reperelor pentru evaluare); favorizează identificarea temelor de interes
interdisciplinar,
posibilităţile
de
corelare
pluri-,
inter-
şi
transdisciplinară; reprezintă punctul de plecare în proiectarea, realizarea şi evaluarea manualelor alternative, dar si al altor resurse didactice.