Ferma de Prepelite - Ghid Practic Pentru o Afacere de Succes [PDF]

Zitiervorschau

Ferma de prepelite – Ghid practic pentru o afacere de succes

®

©2002 - 2010 Proprietate Intelectuala Afaceri-Agricole & Partners

-2-

Istoria prepelitei japoneze......................................................................... ....4 CAPITOLUL I: TEHNOLOGIA DE CRESTERE..................................9 1.1

Aspectul exterior al prepelitei.....................................................9

1.2

Incubarea prepelitelor..............................................................11

1.3

Alimentatia Prepelitelor...........................................................14

1.4 Apa de baut pentru prepelite(((((((((((((((.21 CAPITOLUL II: REPRODUCEREA SI OUATUL LA PREPELITE ...............................................................................23 2.1 Imperecherea..............................................................................27 2.2 Ouatul la prepelite.......................................................................29 CAP III: INCUBAREA, ECLOZIUNEA OUALELOR SI TINERETUL..................................................................................33 3.1 Incubarea oualelor de prepelita...................................................33 3.2 Mirajul oualelor de prepelita........................................................36 3.3 Ecloziunea la prepelite................................................................40 3.4 Reguli generale pentru incubare si ecloziune.............................43 3.5 Ingrijirea prepelitelor tinere.........................................................45 CAPITOLUL IV: VALORIFICAREA PRODUCTIEI SI A DEJECTIILOR..........................................................................48 4.1 Organizarea Ccrescatoriei..........................................................49 4.2 Exploatarea prepelitelor adulte pentru reproductie.....................52 4.3 Crescatorii de casa.....................................................................54

-3-

4.4 Carnea de prepelita....................................................................56 4.5 Ouale de prepelita......................................................................60 4.6 Valorificare guano si fulgi la prepelite.........................................62 CAPITOLUL V: BOLILE SI PASTRAREA SANATATII POPULATIEI DE PREPELITE.........................................................64 5.1 Prevenirea si recunoasterea simptomelor in cazul unor greseli de crestere...................................................................70 5.2 Diferenta intre o prepelita sanatoasa si una bolnava ................72 CAPITOLUL VI: TRANSPORTUL SI ACTELE NECESARE TRANSPORTULUI DE PREPELITE IN VIU....................................74 CAPITOLUL VII: COMERCIALIZAREA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA..................................................................78 7.1 Comportamentul intreprinzatorului si reducerea costului..........85 7.2 Comercializarea carnii de pasare..............................................94 CAPITOLUL VIII: RETETE CU CARNE SI OUA DE PREPELITA.....................................................................107 CAPITOLUL IX: EFECTUL TERAPEUTIC AL PRODUSELOR DIN PREPELITE..................................................116 CAPITOLUL X: PLANUL DE MARKETING PENTRU VALORIFICAREA PRODUSELOR DIN PREPELITE....................122

-4-

Istoria prepelitei japoneze Prepelitele, ca si gainile, porumbeii si potarnichile fac parte din

familia Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa.Cateva subspecii sunt recunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). O anumita subspecie care a migrat intre Asia si Europa a fost domesticita pentru prima data in China, fiind crescute ca pasari de companie cantatoare. Prepelitele domesticite au fost aduse dinspre China spre Japonia de-a lungul podului Korean (conform lui Howes, 1964). Oricum, prepelitele au fost domesticite in Asia si nu in Orientul Mijlociu asa cum se spune. Desi prepelitele europene migrau inspre sud fiind prinse usor dupa calatoria extenuanta, scriereile biblice si egiptene nu contin date cu privire la cresterea lor in captivitate. Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste

-5-

pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud. Subspecia domesticita, Coturnix coturnix japonica, este numita "japoneza", dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelitafaron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este "prepelilta japoneza" sau "coturnix", dar nu "prepelita coturnix", pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita. În România, încă din anul 1960, I.C.P.A.M. Baloteşti a crescut, selecţionat şi ameliorat prepeliţe japoneze importate din Franţa. După 1990 creşterea prepeliţelor s-a extins în mici ferme private 500 2000 prepeliţe, exploatate mixt pentru ouă şi carne, comercializarea ouălor făcându-se în pieţe, în condiţii de obicei necorespunzătoare. După anul 2000, odată cu extinderea reţelelor de supermarket-ruri, acestea au preluat şi comercializarea în condiţii corespunzătoare a ouălor de prepeliţă, care a crescut de la an la an. Ele sunt utilizate atât pentru tratamentul naturist cât şi pentru înlocuirea consumului de ouă de găină. În ultimii ani se constată o tendinţă a consumatorilor români de a înlocui

-6-

consumul ouălor de găină cu cele de prepeliţă. Această tendinţă are mai multe cauze: conţinutul redus de colesterol, conţinut mai ridicat în vitamine şi săruri minerale, un gust mai fin şi mai plăcut al albuşului. În aceste condiţii cererea de ouă de prepeliţă pe piaţa românească va fi în continuă creştere în următorii ani. Deşi este o pasăre sălbatică, deţine recordul mondial la producţia de ouă: 480 de ouă într-un an. Acest record a fost obţinut de un crescător în S.U.A. Prepeliţa japoneză este un fenomen şi în altă privinţă: precocitatea. Puii de găină ai raselor de găini outoare încep să ouă la vârsta de 18 - 22 săptămâni. Puii de prepeliţă ouă începând de la 40 de zile considerându-se că ajung la maturitate sexuală la 8 săptămâni, un alt record pentru păsările de fermă. Recordurile prepeliţei japoneze nu se opresc aici. Este specia de păsări care se creşte cu cea mai mare densitate pe m2: 80 - 100 prepeliţe pe m2. În sistemul de creştere la baterii, acestea se pot dispune pe 4 până la 7 nivele. Cele mai utilizate sunt cele cu 5 nivele obţinându-se o încărcătură medie de 400 - 500 de prepeliţe pe m2 de adăpost. Această încărcătură nu se mai întâlneşte la nicio specie de animale de fermă. O altă performanţă deosebită a acestor păsări o reprezintă rezistenţa deosebită la boli. Dacă se respectă condiţiile normale de creştere a păsărilor în baterii, se asigură un furaj de calitate, aceste păsări nu se îmbolnăvesc de bolile infecto - contagioase care se cunosc la păsări. În mod normal nu există şi nu se practică vaccinări la prepeliţe. Calităţile deosebite ale oului de prepeliţă îl recomandă ca pe „un produs care se vinde singur”.

-7-

Creşterea prepeliţelor este una din afacerile deosebite pe care le puteţi începe cu costuri şi eforturi scăzute, o afacere cu rentabilitate superioară altor afaceri. Creşterea prepeliţelor se face ca o activitate de bază, ceea ce presupune un număr mare de prepeliţe ouătoare, crescute în ferme speciale (5000 şi 10000 de păsări), dar pot fi crescute şi ca ocupaţie anexă, pentru consumul propriu, în crescătorii familiale (între 100 şi 500 de păsări). Cat priveste piata interna, oferta este mult sub cererea reala, nemaivorbind de cea potentiala, mult mai mare, care poate fi activata prin mijloace publicitare. Este un moment favorabil pentru a impune pe piata „oul ecologic“, printr-o politica de marketing adecvata. Pe langa aceasta, posibilitatile de export sunt multiple, dar sunt conditionate de o ambalare corespunzatoare, un transport rapid si o cantitate suficient de mare pentru a face deplasarea rentabila pentru produsele ecologice. Produsele se pot oferi proaspete sau conservate. In concluzie, puteti fi siguri ca, daca ati optat pentru aceasta afacere – cresterea prepelitelor japoneze –, alegerea dumneavostra a fost cea mai inspirata atat din punctul de vedere al afacerii cat si din punctul de vedere al aportului la societatea din ziua de astazi. Informatiile prezente in aceasta carte sunt complete si va asigura o baza reala pentru a pune bazele unei ferme de prepelite, fie pentru consum propriu, fie pentru a obtine un profit destul de considerabil. Important de mentionat faptul ca simpla lectura a acestui material nu este suficienta, trebuie multa seriozitate si vointa de a reusi. Prepelita japoneza, cea mai mica pasare de productie, detinatoare a recordului de productivitate in avicultura, are o precocitate remarcabila atat in dezvoltare cat si in crestere.

-8-

Daca oul de prepelita cantareste, in medie, 12 grame, iar puiul de ecluziune nu are decat 7 - 9 grame, aceasta miraculoasa pasare ajunge la maturitate si depune primele oua la numai 6 - 7 saptamani, fiind capabila de productii anuale de 340 - 350 de oua. Avand nevoie de spatii de intretinere relativ reduse, productia de oua pe metru patrat este de circa 2 - 3 ori mai mare decat cea a gainilor ouatoare specializate. Daca in Europa prepelita japoneza a fost importata in urma cu circa 70 de ani, proprietatile terapeutice ale oului de prepelita au fost redescoperite relativ recent (in anii '60).

-9-

CAPITOLUL 1: TEHNOLOGIA DE CRESTERE 1.1 Aspectul exterior al prepelitei Prepelita adulta are talia de 20 cm si o greutate de 120 g (masculii) si 150 g (femelele). In prezent se constata variatii mari intre diversele sute de specii selectionate de crescatori. Identificarea masculilor si femelelor este usor de facut:

Masculul

– pieptul si gatul maron-roscat, puternic, fara pete – poseda o protuberanta de culoare roz, de marimea unei nuci mici, aflata dupa cloaca

- 10 -

– cantat gutural, putin armonios – temperament, agresiv, razboinic Femela

– pieptul si gatul patate cu negru – nu poseda organe evidentiate – cantat melodios – temperament calm

- 11 -

1.2 Incubarea prepelitelor Dupa ce am obtinut oua pentru incubat de o buna valoare incubatoare, cu o fertilitate de minim 90%, curate, cu coaja integra, trebuie sa le conservam in cele mai bune conditii, pe perioada dinainte de introducere la incubat.

Pastrarea oualor trebuie sa fie facuta intr-o camera racoroasa, la o temperatura de 10 - 15 grade C, dar nu pentru mai mult de o saptamana. Pe timpul pastrarii, ouale trebuie sa fie pe periodic intoarse cu 180°. Incubatoarele pentru oua de prepelita, pot avea de la 100 oua pana la cateva zeci de mii si pot fi de suprafata sau de volum. De regula, pentru incubarea oualelor de prepelita se pot utiliza incubatoarele pentru gaina cu

- 12 -

unele modificari, privind modul de asezare al oualor si cu corecturile de rigoare privind temperatura si umiditatea. Intoarcerea oualor pe tot timpul perioadei de doua sau trei ori in 24 de ore, este necesara pentru evitarea aderarii si lipirii galbenusului de coaja si moartea embrionului. Comparativ cu incubatia oualor de gaina, se va asigura o umiditate sporita in incubatoare, prin recipiente cu apa dispuse pe partea inferioara incubatoarelor. La 14 zile de la introducerea la incubat, ouale se transporta in ecluzionator. Aici, zilnic, ouale se pulverizeaza cu apa calda, cu un atomizor, pentru evitarea deshidratarii exagerate. Ecloziunea se produce la 16 - 17 zile de la introducerea la incubatie a oualor. Spargerea (ciocnirea) oului se realizeaza in zona diametrului mare al oului (la 1/3 dinspre capul cu camera de aer). Cand oualele au un bun procent de fecunditate (90 % optim) se realizeaza un procent de 70 - 75 % eclozionalitate. Cand se fac erori de selectie -(consangvinitate) sau de incubatie, pot exista pana la 10 % pui cu malformatii . Incubarea de prepelite si cresterea de prepelite nu este foarte complicata dar ouale de incubat nu trebuie sa fie mai vechi de 10 zile. Temperatura de incubare este de 37.5 grade si umiditatea de minim 60% in primele 14 zile. Din ziua 14 pana la iesierea din oua, temperatura ramane la fel dar umiditatea se ridica la 80%. Puii de prepelite se iau din incubator cand sunt deja uscati bine.

- 13 -

Greseli la incubarea de prepelite: Ouale prea vechi – cota foarte slaba de scoatere sau iesierea din ou cu mult intarziata (pana la ziua 19). Temperatura prea mare – puii ies cu picioare defecte Ouale din cand in cand nu sunt intoarse – rata slaba de iesire sau pui morti in ou Temperatura prea mica – puii nu pot iesi din ou si se lipesc Umiditatea prea mica – puii nu pot iesi si mor in ou Uitati-va tot timpul la oua cand e timpul sa iasa puii din ele.Cei care nu pot iesi singuri ajutatii dumneavoastra.Spargeti putin coaja, altfel va muri in coaja de ou.

- 14 -

1.3 Alimentatia Prepelitelor

Diferenta principala care exista intre prepelita si alte galinacee care ne sunt familiare (gaini, fazani, potarnichi) rezida in greutatea corporala. Aceasta diferenta de talie antreneaza o marire considerabila a metabolismului bazal. Astfel, sunt necesare de doua ori mai multe calorii pentru a intretine 1 kg de prepelite adulte fata de necesarul la 1kg de gaini adulte. De altfel, prepelitele tinere crescute, care sunt sacrificate la o varsta oarte apropiata de stadiul de adult, in timp ce puii de gaina destinati productiei de carne se sacrifica inainte de atingerea pubertatii (in plina perioada de crestere). Din acest punct de vedere, un animal care creste lent are un indice de consum mare.

- 15 -

La prepelita se intalnesc doua aspecte contradictorii ale cresterii: pe de o parte atinge rapid varsta adulta, pe de alta parte necesita o hrana de calitate, cu caracteristici deosebite. Timpul de crestere redus si prolificitatea rapida ofera insa numeroase avantaje evidente, care rasplatesc eforturile cu furajarea. Prepelitele crescute in claustrare si carora li se cere o crestere rapida, o mare precocitate, o buna productie de oua de calitate si cu o eclozionare usoara trebuie sa beneficieze de o hrana cu elemente perfect dozate. Este important ca partile componente ale alimentului sa fie bine dozate si omogenizate. Incepatorii pot evita aceste probleme prin procurarea alimentelor direct de la productorii specializati. Alimentul compus trebuie sa fie in final macinat, deoarece prepelita are o talie minuscula si trebuie sa incerce o cantitate cat mai mare posibil (zilnic, peste 10% comparativ cu greutatea corporala). Tabel 1

Concentrat prepelite ouatoare 35% UI - Unitatea internationala este o masura a activitatii biologice a unei substante si transformarea ei in grame difera de la substanta la substanta. De exemplu 1 g vit E = 1 UI.

- 16 -

Nutritia este unul din cei mai importanti factori pentru mentinerea prepelitelor la un nivel normal de crestere si de productie de oua. Avand in vedere ca procesul de hranire al prepelitelor presupune aproximativ 60-70% din investitia curenta a unei ferme, este necesar de avut in vedere o proportie corecta a substantelor hranitoare. Sunt cateva metode prin care se poate face o hranire corecta a prepelitelor: un fel de terci uscat, pastile sau sub forma de furaj. In zonele calde se prefera terciul uscat. In Romania se practica hranirea cu furaje uscate, in diferite combinatii. Un proces de hranire obisnuit, folosit de crescatorii amatori poate consta dintr-o dieta apropiata de cea a gainilor, suplimentata cu proteine precum praf de peste, soia sau lapte praf. Pentru o crescatorie profesionista in care este necesar un proces de crestere mai rapid se va apela la diete cu un inalt grad de proteine. Indeosebi prepelitele japoneze care se maturizeaza la 5-6 saptamani raspund foarte bine la diete cu un grad inalt de proteine. Aceasta metoda de hranire intensiva duce la o devansare a perioadei in care prepelitele vor incepe sa oua. Pentru prepelitele aproape ajunse la maturitate, dieta necesara se pastreaza, in afara calciului si a fosforului. Se recomanda o dieta care sa contina cel putin 1.25% fosfor si 3.5% procent de calciu desi se poate ajunge si la un procent de 3.9% calciu in perioadele calduroase de vara, atunci cand prepelitele mananca mai putin dar au oricum nevoie de calciu pentru oua. Este foarte important ca hrana sa fie proaspata si sa fie pastrata in conditii de igiena, uscate si racoroase, departe de animale domestice sau daunatori. Hrana tinuta mai mult de 8 saptamani se poate deteriora si isi pierde capacitatile hranitoare, practic este considerata stricata. Furajarea

- 17 -

pepelitelor este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste aproximativ 10% din greutatea prepelitei adulte, fata de 5-6% la gaina, iar o prepelita poate produce si 2 oua in 24 de ore. In aceasta situatie calitatea furajului utilizat la hranire este esentiala, de compozitia lui depinzand asigurarea sanatatii pasarii si implicit calitatea oualor rezultate. Este important de stiut ca nu toti crescatorii, din pacate, utilizeaza furaje adecvate si implicit nu toate ouale vandute intr-un mod sau altul pe piata sunt de cea mai buna calitate, aspect foarte important mai ales cand ouale sunt utilizate crude pentru cura. A fost demonstrat prin intermediul unui experiment ca administrarea unui premix 1% pe baza demicroelemente chelatate, vitamine si zeoliti duce la realizarea unei productii de oua cu 7,54% mai mare decat in cazul cazul administrarii unui premix 1% pe baza de microelemente asigurate din saruri si oxizi, vitamine si suport din faina de porumb. In primul caz, s-a inregistrat si un consum specific cu 6,02% mai mic. Greutatea oualor si continutul de elemente minerale nu a fost influentat semnificativ in cela doua cazuri, chiar daca in primul caz nivelul de suplimentare cu microelement a fost cu 5 pana la 10 ori mai mic fata de cel de-al doile caz. Trebuie remarcat ca, pentru o crestere rentabila, este inutil sa se pastreze prepelitele mai mult de 45–50 de zile, deoarece cresterea in greutate va solicita un mare consum de alimente. Trebuie de asemenea sa mentionam ca, dupa 50–55 de zile, greutatea masculilor, va incepe sa se reduca, datorita intensei activitati sexuale. O crescatorie realizata pe criterii rationale trebuie sa isi bazeze productia pe criterii de hranire. Crescatorul nu va risca nici o aventura daca

- 18 -

posede cele trei feluri de alimente compuse, enumerate mai jos: - aliment pentru puii de prepelita (Tabel 2); - aliment pentru crestere (Tabel 2); - aliment pentru ouatoare(Tabel 1).

Tabel 2 Pui prepelita

Prepelite pentru carne

(0 – 22 zile)

(23 – 45 zile)

2.900

2.600

Proteina bruta %

25

20

Lysina %

1,3

1,2

Methionina %

0,74

0,71

Calciu %

1

1

Fosfor %

75

75

Zinc % (mg/kg)

0,8

0,8

Seleniu (mg/kg)

1

1

Vit. A (UI/kg)

3.300

3.300

Vit. D3 (UI/kg)

1.200

1.200

Vit. E (mg/kg)

40

40

Energie metabolizabila(Kcal/kg)

Cel mai important si cel mai complicat capitol din aceasta indeletnicire este furajarea. O nutritie gresita scade randamentul de crestere si productia de oua. Exista mai multe tipuri de hrana, in Romania fiind cel mai folosit furajul uscat, cumparat direct de la producatori. Unele chiar asa se si numesc: "Furaj pentru prepelite" (Este recomandabil folosirea furejelor deja pregatiate care se gasesc pe piata). Dar pot fi folosite si furajele universale, daca respecta procentele de nutrienti specifice rasei. Adica puteti adauga un surplus de proteine (srot de soia) furajului de gaini ouatoare si il

- 19 -

folositi. Furajul constituie principala investitie in crescutul prepelitelor (considerand ca spatiul il avem deja) si se ridica undeva la 60-70% din cheltuielile totale ( restul fiind lumina, caldura, pui de o zi, vitamine, etc.) O prepelita adulta consuma 20-25 de grame de hrana, dar cantitatea poate scadea in zilele calduroase de vara. Furajul trebuie sa fie unul bogat in proteine, atat pentru pui de carne cat si pentru pasarile ouatoare. Pentru cele din urma trebuie asigurat un procent de 3.5% de calciu, necesar producerii cojii oului. In zilele calde, cand cantitatea mancata este mai mica (deci si aportul de calciu este mai mic), se suplimenteaza calciul din furaj, pana la o valoare de 4%. Un furaj bun trebuie sa asigure necesarul de vitamine, minerale, proteine in functie de obiectivul urmarit (oua,carne). Un exemplu de furaj combinat pentru prepelitele ouatoare folosit in industrie contine : - Porumb 52% - Grau 11% - Srot soia 16,58% - Srot floarea soarelui 6% - Faina de peste 2,9 % - Carbonat de calciu (creta furajeara) 8% - Fosfat dicalcic 1,2% - Sare 0.2% - Premix A6 Lazer-IBNA 2% - DL-metionia pulbere 0.12% In gospodarie, multi nu vor sa foloseasca faina de peste, premixuri de vitamine si minerale, pentru a produce oua mai "naturale". Puteti inlocui faina de peste (proteina) cu o cantitate mai mare de srot

- 20 -

de soia. Sau premixurile de vitamine si minerale (PVM) cu vegetale (lucerna, morcovi rasi) care aduc un aport de vitamine, dar nu atat cat premixurile. De aceea sa va asteptati la o eficienta mai scazuta, dar va puteti mandri ca sunt crescute mai ecologic. Vitaminele se pot asministra si in apa, unde se dizolva conform peorpectului de la farmacie (de exemplu Vitamino Trace Oral, Oxivit S), de regula cateva zile pe luna. Prezentam, in continuare, o alta recomandare de alcatuire a unei retete furajere de start a puilor de prepelita: - malai (40%) - faina de peste (14%) - faina de extract de soia (10%) - faina de carne (6%) - lapte praf (5%) - faina de lucerna deshidratata (5%) - tarate de grau (20%) Pentru a trece de la hrana de pui la cea pentru crestere este necesara o schimbare graduala pe o durata de cateva zile. In prima zi de schimbare se vor administra doua parti din vechiul aliment la o parte din cel nou. Acest regim se practica timp de trei zile. In urmatoarele zile se va administra un aliment constituit dintr-o parte pentru pui, amestecat cu doua parti aliment pentru ingrasare. Dupa 6 zile de tranzitie, se trece in sfarsit la hranirea exclusiva cu aliment pentru crestere. Exemplu de reteta pentru cresterea si ingrasarea prepelitelor: - faina de porumb (60%)

- 21 -

- faina de extract de soia (10%) - faina de peste (7%) - faina de lucerna deshidratata (4%) - lapte praf (3%) - tarate de grau (16%)

1.4 Apa de baut pentru prepelite

In orice ferma de pasari apa intervine in toate stadiile de productie. Este foarte important pentru a preveni aparitia bolilor, separarea apei de hrana. Cea mai simpla metoda este folosirea recipientelor pentru apa. Orice modificare de cantitate sau calitate a apei ar putea antrena consecinte nefaste

- 22 -

asupra sanatatii si performantelor pasarilor. Apa de baut pune cele mai frecvente probleme si cele mai spectaculoase. Este de prevenit atat supraconsumul (consecinta este cresterea umiditatii dejectiilor si a asternutului) cat si subconsumul (consecintele fiind la pui o reducere cu 20% a apei generand mortalitatea in 48h) de apa. Pentru evitarea celor de mai sus, un anumit numar de recomandari simple este obligatoriu: - temperatura apei sa fie cuprinsa intre 16 °C si 20 °C; - numarul adapatorilor sa fie suficient (mai ales in primele saptamani de demaraj); - instalarea de mici rezervoare de apa, acoperite; - instalatiile sa aiba posibilitati de curatare; - circuitul de distributie sa fie adaptat cerintelor; - curatarea adapatorilor sa se faca zilnic la puii in demaraj si de cel putin doua ori pe saptamana la adulti; – urmarirea consumului de apa cu un indicator (apometru). Lipsa apei timp de 3–5 ore duce la grave leziuni renale si la tulburari circulatori grave. Un factor foarte important putin publicizat este calitatea apei. In cazul unei calitati nesatisfacatoare a apei pot aparea pertubatii sanitare sau zootehnice. O apa contaminata cu fecale are mari sanse de a provoca o maladie virala in crescatorie.

- 23 -

CAPITOLUL 2: REPRODUCEREA SI OUATUL LA PREPELITE Indivizii utilizati pentru reproducere pot fi pusi in custi destinate puilor de gaina, cu o densitate de treizeci de femele si doua zeci de masculi per metru patrat. Totodata, metoda care consta in a pune in custi pentru reproducere trei sau patru femele cu doi sau trei masculi pare a fi cea mai rationala. Ea permite un control mai bun al reproducatorilor care beneficiaza astfel si de liniste. Un alt sistem consta in a pune masculii si femelele in custi separate. In fiecare zi se lasa pentru cateva minute masculul in cusca femelei si se retrage dupa terminarea acuplarii. Este deosebit de important sa se demareze in crescatorie cu reproducatori foarte bine selectionati, cu o sanatate perfecta si o excelenta genealogie. In cursul desfasurarii activitatii in crescatorie, se va veghea sa nu aiba loc acuplari consanguine (mai ales consanguinitai stranse), recurgand la reproducatori exteriori. Crescatorii consacrati considera ca masculii ce poseda un pigment negru al ghearelor de la labe sunt reproducatori excelenti. Dar caracterul cel mai relevant pentru mascul este prezenta unui apendice reproducator dezvoltat la nivelul cloacei. Acest apendice este plin cu sperma la un mascul adult; se pot remarca urme se sperma chiar si in dejectii, sub forma unor scame albe in excremente. Pe de alta parte, reproducatorii nu se vor conserva mai mult de un an, datorita diminuarii fertilitatii.

- 24 -

La aceasta varsta se reformeaza si se trec in baterii de ingrasat pentru vanzare. Inainte de a-i putea ingrasa, este recomandabil sa li se provoace o naparlire, prin amplasare intr-un loc friguros. In acest fel isi schimba penajul si se blocheaza instinctul sexual. Selectionarea reproducatorilor aduti in crescatorie se efectueaza la varsta de 30-35 de zile, deoarece apoi vor fi trecuti in custile de reproductie si hraniti cu un aliment pentru ouatoare. Prepelita femela trebuie sa fie precoce, bine proportionata, vioaie, cu un gat alungit, un cap usor cu ochi neastamparati si sa posede caracterele principale ale infatisarii femelei. Aceleasi insusiri sunt necesare si pentru mascul, cu mentiunea ca acesta trebuie sa aiba un piept mai larg, forma mai mica si un cap mai puternic. In afara de acestea, trebuie alesi masculi de o talie buna, cu un penaj foarte puternic colorat si cu o vitalitate deosebita. Astfel, asa cum am vazut, indivizii selectati pentru pot fi pusi impreuna, masculii cu femelele, in cu[ti mai mari sau mai mici, sau separa]i unii de al]ii, incate un compartiment special. Acest ultim sistem, care implica transferul zilnic al masculilor In coliviile femelelor, pare laborios, dar este, in general ales de crescatori, deoarece coabitarea masculilor si femelelor prezinta inconveniente. Mai intai , excitarea sexuala datorata prezentei indivizilor de alt sex incita adesea animalele sa manance mai putin, ceea ce determinao pierdere ponderaa si o diminuare sau oprire a ouatului. In plus, tendinta persistenta a masculului la raport sexual sfarseste prin a obosi femela care se va revolta si care isi va rani partenerul, fara ca

- 25 -

acesta sa stie sa se apere de acest gen de agresiune. Se prefera deci, in general, sa se puna reproducatorii in custi individuale si sa se transfere zilnic masculii in custile femelelor; aici are loc acuplarea in cateva minute, cu mai multe copulari succesive. Pasarile ajung sa se obisnuiasca cu acest sistem atat de mult incat in momentul in care crescatorul deschide colivia masculului, acesta ii sare chiar in mana. Adesea se intampla sa se cupleze un mascul in varsta cu o femela neexperimentata, speriata de fuga partenerului, ea se va rani lovindu-se de peretii custii. O supraveghere atenta a crescatorului va duce la evitarea acestor situatii. La cuplarea unui mascul tanar cu o femela mai in varsta, nu sunt inconveniente: femela se apropie de mascul, il incurajeaza sa-si invinga jena. Daca cei doi parteneri nu sunt experimentati, vor fi lasati impreuna mai mult timp; vor descoperi cum se indeplineste actul indispensabil perpetuarii speciei. Uneori, femelele refuza masculul care le este propus. Cauzele sunt diverse, dar solutia este una singura: se schimba masculul. Daca o femela indeparteaza toti masculii, ceea ce se intampla rar, se va proceda la eliminarea femelei dintre reproducatoare, deoarece aceasta va produce numai oua nefecundate. Este recomandabil sa nu se acupleze mereu aceeasi femela cu acelasi mascul, ci sa se varieze aceasta uniune de fiecare data. Natural, atunci cand acuplarile servesc sa se obtina alti indivizi reproducatori (care nu sunt vanduti), unirile vor trebui sa fie studiate cu grija intr-un scop selectiv

- 26 -

precis, adica tinzand sa obtina o descendenta cu cele mai bune caracteristici ale propriei su[e. Cel mai bun moment de transferare a masculilor in custile femelelor este dimineata devreme, dupa rasaritul soarelui si dupa prima umplere a hranitorilor. Dupa 5-10 minute, masculii pot fi retrasi. Teoretic, aceasta operatie poate fi repetata la fiecare doua sau trei zile, deoarece o femela fecundata produce oua fertile 3-5 zile chiar dupa ultima copulare. Totodata, experienta practica a demonstrat pe larg ca daca se doreste sa se obtina un numar maxim de oua fecundate, este necesar sas e procedeze la acuplari cotidiene sau la doua zile. Unii crescatori prefera sa puna in colivie un numar egal de femele si de masculi, ceea ce permite sa se efectueze o singura operatie cotidiana pentru fecundarea femelelor. Alti crescatori pun un mascul cu doua, trei si chiar patru femele, ceea ce implica transferul fiecarui mascul in mai multe custi cu femele. Aceasta depinde de tehnica aleasa de fiecare crescator; din punct de vedere al reproductiei, nici o problema nu se pune, deoarece masculii de prepelita sunt perfect capabili de a fecunda mai multe femele intr-o zi. Masculii utilizati pentru reproductie prezinta in zona anala o protuberanta rosie, umflata, de dimensiunea unei nuci mici, determinata de dezvoltarea organelor sexuale. Este suficient sa se exercite o usoara presiune pentru a provoca iesirea spermei, a carei productie este atat de abundenta si frecventa incat se depune adesea cu excrementele, sub forma unor mici mase vascoase si spumoase,

- 27 -

de culoare alba. Studiile arata ca incrucisarea intre frate – sora duce la o scadere a vigorii sexuale la masculi.

2.1 Imperecherea Cercetările indică faptul ca gruparea unui singur mascul cu două sau trei femele va da, în general, fertilitate ridicata. Când prepeliţele sunt ţinute în colonii, un mascul la trei femele este suficient si reduce lupta intre masculi. Imperecherea în cuşti individuale da, de asemenea, o bună fertilitate. Fertilitatea scade semnificativ la păsări mai mari. Exista trei metode de intretinere a reproducatorilor: • metoda loturilor; • metoda sexelor separate; • metoda cuplurilor. a) Metoda loturilor consta in a plasa mai multi masculi cu mai multe femele: - 3 masculi si 10 femele intr-un compartiment - 20 masculi si 50 femele intr-un compartiment

b) Metoda sexelor separate consta in a intretine femelele si masculii in custi individuale Custile femelelor sunt dotate cu jgheab pentru adunarea oualor . Crescatorul intretine astfel un mascul pentru doua femele. Pentru ouatul de seara, masculul se plaseaza cu o femela in fiecare dimineata.

- 28 -

Astfel, se asigura fecundarea in fiecare zi sau o data la doua zile, dupa caz. Metoda permite un inalt nivel de fecundare, precum si o buna calitate a reproducatorilor. Reproducatorii sunt tinuti intr-un local luminos, aerisit si la temperatura de 20-25 grade C, fiecare mascul fiind izolat in propria cusca. Femelele sunt inchise in acelasi tip de cusca, in grupuri de 2-3 per cusca. Masculii pot fecunda doua sau 3 femele pe zi, astfel incat este suficient sa fie introdusi zilnic in custile femelelor dupa ce acestea oua. Din punctul de vedere al selectiei, crescatorul va trebui sa reinnoiasca periodic sangele acestor reproducatori, prin achizitia unor masculi din crescatorii diferite, pentru evitarea accidentelor de consanguinitate. c) Metoda cuplurilor fixe plasate in compartimente este fara indoiala cea mai buna metoda, dar este si cea mai putin practica din punctul de vedere al spatiului. Maturitatea sexuala este completa la 40 de zile in cazul masculilor, in loc de 112 ca la gaini, adica de trei ori mai devreme decat la aceasta. Iluminarea este un factor foarte important, aceasta incetinind sau grabind maturizarea sexuala dupa cum urmeaza: - 12 ore iluminare...........greutate testicule masculi(5 saptamani ) – 110,5 mg - 14 ore iluminare...........greutate testicule masculi(5 saptamani ) – 159,7 mg - 16 ore iluminare...........greutate testicule masculi(5 saptamani ) – 283,6 mg - 24 ore iluminare...........greutate testicule masculi(5 saptamani ) – 454,4 mg

- 29 -

Aceste rezultate sigure in urma a numeroase teste efectuate ofera posibilitatea fie de a stimula masculi reproducatori, fie prin incetinirea maturizarii sexuale a celor destinati ingrasarii. Spermatozoizii masculilor prepelita isi pierd motilitatea in vitro in cateva minute, dar o femela inseminata cu sperma poate produce oua fertile inter 3 si 6 zile dupa inseminare.

2.2 Ouatul la prepelite Pasarile ouatoare se repartizeaza in crescatorii industriale cu o capacitate de aproximativ 20.000 de indivizi sau in crescatorii familiale de 300-1.000 indivizi. Ele se plaseaza in loturi de 7-9 intr-o cusca avand lungimea de 30 cm, adancimea de 30 cm si inaltimea de 10 cm, cu fund grilaj si cu hranitoare pe contur. In spatiile de crestere se mentine o temperatura constanta de 23 0C si o iluminare continua atat ziua, cat si noaptea. Prepelitele oua timp de opt pana la douasprezece luni cu un procent de 80-90%. Prepelitele sunt maturizate sexual cand sunt intretinute si hranite corespunzator si cand au inceput sa oua la doua sau trei saptamani dupa plasarea lor in custile rezervate reproductiei. Taka-Tsukasa scria despre aceasta: „Dupa ce pasarile au fost hranite abundent cu un aliment corespunzator timp de una sau doua saptamani, masculul incepe sa cante, iar femela scoate un sunet asemanator celui al unei gaini gata sa oua.” Adesea femela depune un ou, fara vreun avertisment.

- 30 -

Cand masculii incep sa cante si femelele incep sa emita sunetul specific, se pot imperechea in fiecare dimineata prin plasarea custilor una in vecinatatea celeilalte si prin deschiderea usitelor. O alta procedura este de a introduce masculii in custile femelelor, transferandu-i manual. Dupa aceasta femelele depun oua zilnic. Se depun astfel 6-7 oua, dupa care se opresc o zi sau doua; ciclul se reia. Se recomanda sa se intrerupa ouatul dupa o serie de 50- 60 de oua, pentru o pauza de 3-4 saptamani. Se constata o crestere a greutatii oului de 1/3-2 ori fata de dimensiunea de la inceput. Oul masoara aproape 2,5 cm lungime. Are culoare olivgalbenpal si pete brune inchis. Este usor de oprit ouatul: se suprima lumina artificiala in timpul noptii si se tin pasarile in intuneric. Bateriile special concepute pentru reproducatori sunt dotate cu o grila care permite oualor sa se rostogoleasca din interior si sa se adune intr-un jgheab exterior, de unde pot fi culese cu mana sau cu un dispozitiv. Femelele isi conserva capacitatea de a oua timp de un an, la sfarsitul caruia se recomanda sa fie inlocuite. Ca numar de oua depuse pe an, se poate conta pe 320-350 buc. Recordul este de 480 de oua in 12 luni. Prepelita domestica este o ouatoare exceptionala. |n medie, se poate conta pe 270-300 de oua/an. |nceputul ouatului se face la varsta de 45-60 de zile la prepelita, dar exista si cazuri remarcate la varsta de 35 de zile.

- 31 -

Daca prepelita este o ouatoare exceptionala, ouatul sau este influentat de diversi factori, precum: lumina, temperatura exterioara, alimentatia si mediul. |n general, prepelitele incep sa oua odata cu implinirea varstei de 6 sapamani. |n mod exceptional pot aparea primele oua si la varsta de 32 de zile. La inceput, greutatea oualor este de 8-8,5 g. Greutatea normala se atinge odata cu varsta de 12 saptamani. Debutul ouatului depinde in mare masura de iluminatul receptat de femele. In tabelul ce urmeaza se poate observa mai bine efectul iluminatului :

Iluminatul

Femele

Greutate

Primul ouat

Oua depuse in medie

(grame)

(zile)

(84 zile)

12h/zi

13

127,2

74

11,2

14h/zi

13

125,8

46

29,0

16h/zi

13

132,1

44

30,6

Temperatura joaca un anumit rol in procesul ouatului. Se spune ca optimul temperaturii pentru prepelita ouatoare este de 21 0C. Vara, aceasta temperatura este adesea depasita, fara a se constata diminuari ale ouatului. Temperaturile scazute au un efect nefast asupra ouatului. Temperaturi sub 10 grade C antreneaza naparlirea pasarilor si oprirea ouatului pentru 1,5-2 luni. Diferentele de temperatura de la zi la noapte nu au urmari asupra ouatului. Ultimul factor este la fel de important ca cei anteriori.

- 32 -

Localul de crestere a ouatoarelor trebuie sa fie curat si linistit. Se vor evita zgomotele bruste, vizitele persoanelor straine. Este de preferat ca persoanele care le ingrijesc sa fie aceleasi si sa aiba de fiecare data aceeasi tinuta (mai ales culoarea tinutei). |n custi nu trebuie sa fie inghesuiala. Din acest motiv, cusca individuala este ideala. Reproducatorii trebuie crescut i intr-o atmosfera calma. Este bine sa se grupeze toate activitatile (adunatul oualor, inlaturarea excrementelor, hranirea etc.) dimineata devreme, lasand o perioada cat mai lunga de timp pasarile netulburate. Prepelitele ouatoare produc in medie 300 de oua per an. Studiile efectuate arata ca 10-20% dintre acestea ajung la 350 oua pe an. Aceeasi autori mentioneaza productii exceptionale de 480 de oua pe an. Greutatea oului este de 8-12 grame. Productia de oua este foarte putin influentata de fenomenul naparlirii. In functie de numarul de zile al prepelitelor ouatoare si cantitatea de oua pe saptamana productia arata in felul urmator(acestea fiind valori medii in urma studiilor prepelitei japoneze): - 50 de zile .................................................. 2,2 oua/sapt. - 100 de zile ................................................5,8 oua/sapt. - 150 de zile ................................................6,5 oua/sapt. - 200 de zile ................................................5,1 oua/sapt. - 250 de zile ................................................3,1 oua/sapt.

- 33 -

CAP 3: I/CUBAREA, ECLOZIO/AREA OUALELOR SI TI/ERETUL 3.1 Incubarea oualelor de prepelita Datorita pierderii facultatii de a cloci, prepelita domestica necesita pentru incubatie utilizarea fie a unor pasari, fie a incubatoarelor. Folosirea gainilor pitice sau a porumbeilor nu permite incubarea unui numar mare de oua si in acelasi timp obliga crescatorul sa intretina gaini care nu clocesc tot anul. Pentru o crestere industriala este preferabil sa se foloseasca incubatia artificiala. Pentru punerea oualor in incubare artificiala sunt de satisfacut unele conditii enumerate mai jos: – Ouale pentru clocit trebuie sa aiba o vechime NU mai mult de 12 zile (unii autori recomanda maximum 7 zile). – Ouale anormale nu se folosesc: de exemplu, ouale mici, ouale mari, ouale cu coaja alba, ouale fara coaja etc. – Ouale trebuie sa fie curate; la nevoie se pot sterge cu o carpa inmuiata in solutie usor antiseptica. – Se elimina ouale sparte sau crapate, chiar daca fisurile sunt fine. Este preferabila o examinare atenta, cu un aparat special (ovoscop, vezi poza de mai sus). – Pastrarea oualor inainte de incubare se va face intr-un spatiu semiobscur cu temperatura de 10–15 °C, in ambalaje speciale tip cofraj, asigurand intoarcerea lor periodica.

- 34 -

Incubatorul se plaseaza intr-un loc curat, aerisit si care prezinta un anumit nivel de umiditate. Ouale se introduc in sertare astfel incat sa fie inclinate intr-o parte si cu varful indreptat in jos. Incubatia dureaza 16–17 zile, dar pot sa apara intarzieri de 1 sau 2 zile. Introducerea oualor pentru incubatie are loc de obicei o data pe saptamana, se tin in incubator 14 zile si este urmata de o trecere de 2–3 zile prin eclozionator. Un miraj(studierea oului in lumina sau cu ajutorul ovoscopului) poate fi efectuat in ziua a sasea pentru identificarea oualor clare (nefecundate) si in zilele 11–12, insa aceste operatiuni nu sunt obligatorii. Incubarea se face pe o perioada de 14 zile la o temperatura de 37,5 – 38 – 39 grade Celsius cu o umiditate cuprinsa intre 55 – 70%. Eclozarea (iesirea din gaoace) se face pe o perioada de 2-3 zile la o temperatura de 37 grade Celsius, cu o umiditate de 80 – 90%. |n primele 4 zile de la introducerea la incubat, nu se deschide incubatorul si nu se ating ouale. Este suficienta urmarirea temperaturii (cu un termometru medical) si a umiditatii (cu un higrometru) si notarea valorilor pe graficul de clocire. Din ziua a 4-a pana in ziua a 15-a se face zilnic intoarcerea si racirea oualor.

Intoarcerea (rasucirea) oualor Se efectueaza de doua ori pe zi, dimineata si seara, Operatia consta in inclinarea oualor intr-un sens opus celui pe care il aveau inainte. De exemplu, daca erau inclinate la dreapta, se vor inclina la stanga. Exista si incubatoare la care manevra aceasta se face mecanizat sau automatizat.

- 35 -

Scopul acestei operatii este de a impiedica fixarea definitiva a embrionului (lipirea lui de coaja) si mentinerea lui in miscare.

Racirea oualor Este a doua operatie care se efectueaza zilnic. In acest scop, este suficient sa se extraga sertarele din incubator si sa se plaseze la temperatura ambianta. Timpul de racire va fi mic la inceputul perioadei si va creste gradat pana la ecloziune. Se va incepe in ziua a 4-a cu 2–3 minute/zi si se va ajunge progresiv la cca 20 minute, la sfarsitul perioadei de incubatie. Scopul operatiei de racire este de a permite embrionului sa respire si sa absoarba mai multa apa. Operatia de racire poate fi suprimata in cazul utilizarii unui incubator dotat cu sistem de ventilatie.

- 36 -

3.2 Mirajul oualelor de prepelita

Mirajul oualor poate fi efectuat in diverse scopuri: – pentru a verifica daca sunt proaspete – atunci cand este vorba de oua destinate consumului alimentar; – pentru a constata – dupa cateva zile de clocit, daca embrionul este pe cale de a se forma – cand este vorba de oua destinate incubatiei. De obicei, mirajul oualor de gaina puse la incubatie se efectueaza dupa 6 sau 7 zile de clocit, dar in cazul prepeli- telor care sunt deosebit de precoce, se face in ziua a 4-a, in scopul depistarii oualor limpezi. Un al doilea miraj al oualor de prepelita poate fi efectuat in a 11-a zi de incubare, in scopul depistarii embrionilor morti.

- 37 -

La mirajul din ziua a 4-a, ouale fertile de prepelita vor fi de culoare roz sau rosiatica, iar cele nefecundate – care se vor elimina – vor fi gasite clare. La refacerea mirajului in ziua a 11-a, ouale bune vor fi opace, de culoare rosu-inchis sau negru, in timp ce ouale cu embrionul mort vor fi mai putin colorate si usor transparente. Se vor putea elimina si ouale cu un continut imobil, in care embrionul nu ocupa intregul interior al oului sau este inconjurat de un cerc sanguin filiform. Primul miraj este absolut necesar. Al doilea miraj este recomandabil a fi executat, dar precizam ca in marile incubatoare nu este totdeauna efectuat, datorita consumului mare de manopera (nu este rentabil, fiind prea scump). Prin mirajul oualor pe parcursul incubarii lor, se pot inlatura ouale clare, astfel incat sa ramana in clocitoare numai ouale fertile. Ouale clare pot fi folosite pentru prepararea hranei sau se pot folosi integral la hranirea altor animale care consuma oua. Se recomanda sa se evite oferirea acestora intregi la reproducatori, pentru a nu le forma obiceiul rau de a sparge si apoi de a manca propriile oua, din initiativa lor. Inca de la primul miraj se poate constata ca toate ouale sunt clare; in acest caz, eliminarea totala a oualor va face incubatorul disponibil pentru un nou ciclu reproductiv. Aceeasi situatie si in cazul in care raman dupa miraj numai cateva oua; acestea se vor repartiza la alte closti, aflate la aceeasi treapta de dezvoltare. Mirajul trebuie sa fie efectuat intr-o camera intunecoasa, prin punerea unei surse de lumina in spatele oualor. Se pot tine ouale intre degete, dar este

- 38 -

mai sigur si mai rapid ca acestea sa fie examinate cu ajutorul unui instrument special conceput acestui scop: ovoscopul (aparatul pentru mirajul oualor). Acest aparat are avantajul de a permite ochiului observatorului sa receptioneze numai razele sursei de lumina care traverseaza oul, permitand astfel o buna observare a continutului. Aparatul poate fi achizitionat din comert sau se poate realiza in diverse variante. Primul miraj (cel din ziua a 4-a sau a 6-a) cere crescatorului o anumita indemanare. Razele luminoase ale lampii traverseaza ouale si pun in evidenta continutul care va fi de culoare rosiatica sau roza daca embrionul sa dezvoltat; oul va fi in aparenta clar si uniform daca nu este fecundat. Prezenta unui cerc filiform semnaleaza moartea embrionului. Se inlatura toate ouale necorespunzatoare. In figura 9 este redat aspectul sub ovoscop al oualor de prepelita dupa 6 zile de incubatie. Al doilea miraj este mai simplu. Ouale brune se vad de culoare viurosiatica sau in negru, fara a lasa lumina sa treaca. Ouale necorespunzatoare sunt mai putin colorate si mai translucide. Se distinge camera de aer care trebuie sa aiba un volum normal sau marit. Ouale cu continutul mobil se arunca. O alta metoda de identificare a oualor necorespunza- toare consta in cantarirea zilnica a acestora. In cursul incuba rii are loc o diminuare liniara a greutatii, prin evaporarea apei care ajunge la 15% la sfarsitul procedurii. Procedura este simpla si sigura, dar necesita un consum de manopera. Se poate concluziona ca incubatia cere o supraveghere speciala.

- 39 -

Mai jos puteti observa cum arata un ou fertil si unul care nu este fertil:

OU FERTIL

OU /EFERTIL

- 40 -

3.3 Ecloziunea la prepelite

Incepand din ziua a 15-a a incubatiei, ouale sunt scoase din aparatele normale de clocire si plasate in cele de ecloziune. Aici, zilnic, ouale se pulverizeaza cu apa calda, cu un atomizor, pentru a se evita deshidratarea exagerata. Ecloziunea se poate realiza in incubator, prin plasarea oualor intr-un sertar cu fundul plat si fara grilaj, la partea de jos a incubatorului. Este preferabila plasarea oualor in alt aparat numit „eclozionator”, pentru a facilita realizarea parametrilor de temperatura si umiditate, diferiti de cei de la incubare. Nu este usor de atins aceasta rata a umiditatii si de aceea se recomanda introducerea in eclozionator a unor vase suplimentare cu apa calda.

- 41 -

Ouale se tin in eclozionator 1–1,5 zile. In aceste conditii, prepelitele vor iesi din oua spargand coaja cu ajutorul ciocului. Nou-nascutii iesiti din coji sunt obositi si uzi. Temperatura din eclozionator le permite sa se usuce si sa se invigoreze. Este necesar ca toate ouale sa eclozioneze intr-un timp scurt, pentru a nu determina puii deja nascuti sa ramana mult timp in eclozionator. Ouale cu greutate mai mare, obtinute de la prepelite mai varstnice, ca si ouale avand o vechime mai mare, conservate prin frig, pot intarzia sa eclozioneze cu pana la o zi mai tarziu decat ouale de marime medie, introduse proaspete la incubat. Temperatura de incubare influenteaza asupra vitezei de ecloziune. Daca ecloziunea se produce dupa 17 zile, trebuie crescuta temperatura de incubare. Daca eloziunea se face inainte de 16 zile, trebuie diminuata temperatura de incubare. Ecloziunea simultana a oualor este foarte importanta,deoarece nounascutii nu supravietuiesc peste 24 de ore de post. Daca incubatia si ecloziunea s-au desfasurat in conditii bune, se poate conta pe o eclozionabilitate de 80% din ouale introduse sau peste aceasta si pe obtinerea unor prepelit e viguroase, care vor avea un demaraj bun, o crestere accelerata. Dupa 16 sau 17 zile de incubatie (cu intarzieri posibile si datorabile variatiilor temperaturii si umiditatii), are loc ecloziunea. Puii sunt nascuti acoperiti cu puf si sunt lasati sub closca sau eclozionator inca o perioada de timp din doua motive: - pe de o parte, pentru a-si usca puful complet;

- 42 -

- pe de alta parte, pentru a permite ecloziunea oualorputin intarziate. Daca se inregistreaza un numar mare de oua neeclozionate, este necesar de a identifica si remedia cauzele. Moartea puilor in ou, inclusiv datorita lipsei de forta de a iesi, este de regula determinata de conditiile ambiante (o temperatura necorespunzatoare sau o umiditate necorespunzatoare de incubatie sau ecloziune), dar si datorita erorilor de crestere, de furajare si de pastrare a oualor inainte de introducerea lor la incubat. Toate aceste cauze trebuie remediate. Nasterea intarziata a puilor slabi, care se deplaseaza cu teama si ezitare sau prezinta labe deformate, este datorata adesea unei temperaturi de incubare insuficiente sau exagerate. Daca incubatorul este de buna calitate, aceste inconveniente trebuie sa dispara dupa un control tehnic atent si o reglare corespunzatoare. Daca nu au disparut efectele, este cazul sa se inlocuiasca aparatul de incubat cu unul de calitate mai buna. Dupa fiecare ecloziune, incubatoarele sunt curatate cu grija si dezinfectate, dupa procedura expusa in paragraful consacrat acestor operatiuni. Cand ouale pentru clocit au fost stocate, ecloziunea este de obicei rapida. Ea se desfasoara ca in graficul anexat. In practica, ouale sunt transferate in ziua a 14-a pe sitele din eclozionator si nu mai sunt intoarse. Astfel, ouale care in general au fost puse in incubator vineri vor fi transformate in eclozionator 14 zile mai tarziu (tot vineri), iar eclozionarea va avea loc mai ales luni si marti .

- 43 -

Rezultatul ecloziunii poate fi influentat de un numar important de factori (stare de sanatate, hranirea reproduca torilor, metoda de crestere, conducerea incubarii), dar se estimeaza ca normal eclozionabilitatea oualor de prepelita este de ordinul 85–90% din ouale fecundate, ceea ce da aproximativ 75–80% din totalul oualor puse la incubat. O medie de 70% este totusi acceptabila. Erorile tehnice de incubare si consanguinitatea reproducatorilor duc la malformatii de pana la 10% la eclozionare.

3.4 Reguli generale pentru incubare si ecloziune Pentru a alege ouale cele mai bune este necesara alegerea celor de marime medie, ouale mici producand pui mici iar ouale mari contin adesea doua galbenusuri. Este bine evitarea oualor de culoare alba intrucat adesea sunt premature, nefiind sterile. Cele mai recomandate oua de la prepelite reproducatoare sunt cele cu o varsta cuprinsa intre 100 si 220 de zile. Temperatura recomandata in adopostul de crestere este de 21 grade Celsius. Este important sa fie in intervalul 28 – 26ºC iar ventilatia trebuie sa fie foarte buna, deoarece in caz contrar poate provoca un stress prepelitelor ce duce la scaderea productivitatii. Iluminarea optima este de 16 h/zi, fiind si crescatori care practica un iluminat slab in restul orelor de somn, pentru a facilita hranirea si in timpul noptii, cu ajutorul lampilor de veghe. Intensitatea luminoasa optimale fiind de 5W/mp.

- 44 -

Pentru repartizarea sexelor este recomandata formarea de mici familii in aceeasi cusca, din doua sau trei femele si un mascul in cazul in care este posibil, aceasta fiind solutia cea mai buna. Adunarea oualelor se va face de doua ori pe zi, seara, cand marea majoritate a prepelitelor au ouat deja si dimineata devreme. Conservarea acestora se face in cartoane de plastic de dimensiuni corespunzatoare in camere racoroase cu o temperatura intre 10ºC - 15ºC, optimal fiind ca pentru primele 7 zile sa fie tinute la o temperatura intre 12 ºC - 15ºC si de maximum 12 zile la temperaturi de 10ºC - 12 ºC. Mirajul oualelor se face in ziua a 4- a, a 6- a si in ziua a 10 –a . Referitor la ecloziune, spargerea oului se face in zona diametrului mare, nefiind economic ca varsta genitorilor sa depaseasca un maxim de 7 luni.

- 45 -

3.5 Ingrijirea prepelitelor tinere Recent eclozati puii de prepelita sunt mici, şi temperaturile adecvate clocitoarelor pentru prepelite tinere sunt foarte importante. Ei au nevoie de caldura suplimentara pentru aproximativ 3-4 saptamâni dupa incubatie. O eleveza comerciala sau o alta sursa de caldura care asigura suficienta caldura poate fi utilizata cu succes, şi ar trebui sa fie plasata 30-46 cm deasupra podelei din tarc. Fotografia de mai jos arata o eleveza, care asigura energia termica suplimentara pentru puii de prepelita adapostiti.

Se masoara temperatura la nivelul de pui. Aceasta temperatura trebuie mentinuta la aproximativ 35 ° C în prima saptamâna de visator. Aceasta temperatura poate fi redus cu aproximativ 3,5 ° C o saptamâna inainte ca puilor sa le creasca penele complet, la aproximativ 3-4 saptamâni. Cel mai bun ghid pentru reglarea temperaturii este comportamentul puilor.

- 46 -

In cazul in care puii se aduna inghesuiti sub sursa de caldura şi le este frig indica faptul ca temperatura este prea scazuta. Când pui tind sa spre zona care nu este incalzita, temperatura este aproximativ dreapta. Imposibilitatea de a furniza caldura adecvata în timpul primelor zile ale perioadei de clocitoare duce invariabil la creşterea mortalitatii. Puii ar trebui sa fie protejati de aerul rece, mai ales pe timp de noapte. Precautii sporite trebuie sa fie luate cu prepelitele mici pentru a le împiedica de la înec în jgheaburile de apa. In fotografia precedenta in partea dreapta cu baza de plastic rosu si cu recipientul de plastic alb este un exemplu de sistem pentru adaparea prepelitelor. Pentru a preveni inecarea puilor o solutie este punerea de pietricele in interiorul recipientului rosu unde se scurge apa. Când puiul ajunge la o saptamâna, pietricelele pot fi îndepartate.Este important sa se asigure apa curata în orice moment; containerele de apa sau jgheaburile trebuiesc curatate zilnic. Fundul dublu este format dintr- o prima plasa aerisita pentru a permite eliminarea dejectiilor si o cutie unde acestea se aduna. In cazul in care nu aveti posibilitatea de a cumpara sau confectiona o eleveza cu fund dublu puteti folosi un strat de rumeguş şi nisip. Aşternutul ar trebui sa fie de 5-10 cm pe podea şi acoperit cu hârtie pentru prima saptamâna pentru a putea imprastia mancarea, incurajandu- i astfel sa manance. Utilizati tipurile de hârtie nu prea dura, deoarece puii tind sa se raneasca pe hârtie tare. Ziarele vechi sunt satisfacatoare, dar nu ideale. Prosoapele de hârtie sunt cele mai bune in acest caz.

- 47 -

În cazul în care puii sunt crescuti în cuşti de sârma sau pe o podea de sârma, suprafata podelei trebuie sa fie acoperita cu hârtie grosier pentru prima saptamana aproximativ, pentru a preveni leziunile picioarelor. Alte masuri eficiente de prevenire, în general, sunt reducerea numarului de pui pentru a evita aglomerarea si reducerea intensitatii luminii.

- 48 -

CAPITOLUL IV: VALORIFICAREA PRODUCTIEI SI A DEJECTIILOR Cresterea prepelitelor in mici ferme proprietate personala prezinta urmatoarele caracteristici si avantaje: 1. Sunt necesare spatii reduse de crestere, prepelitele crescute in baterii de custi – permitand o mare incarcatura pe metru patrat (se recomanda amenajarea unor cladiri existente). 2. Cheltuieli cu echiparea crescatoriei si cu procurarea materialului matca, sunt de asemenea relativ mici. 3. Carnea si oualele de prepelita au calitati recunoscute, la un gust deosebit de apetisant, adaugandu-se si recomandarile medicale de consumare a acestor produse. 4. Carnea de prepelita este solicitata la export, iar piata mondiala a acestui produs, este foarte favorabila. Sunt necesare totusi unele masuri tehnico-organizatorice deosebite, pentru a ne feri de surprize. 1. Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate, calduroase, prepelitele nesuportand frigul si umezeala. 2. Furajele utilizate trebuie sa fie de cea mai buna calitate, ca valoare nutritiva si ca salubritate.

- 49 -

3. Este preferabila organizarea cresterii prepelitelor in flux continuu (reproductie, incubatie, productie de carne si oua pentru consum, prelucrare produse) cu activitatea in tot cursul anului.

4.1 ORGA/IZAREA CRESCATORIEI Pot fi numeroase tipuri de crescatorii de prepelite, insa trei din acestea merita sa fie discutate: a) Crescatorie mixta pentru oua si carne b) Crescatorie profilata pe productie de carne c) Crescatorie profilata pe productie de oua La randul lor, crescatoriile pot avea un flux complet (reproductie, incubatie productie (carne-oua) : industrializare, desfacere), sau se pot limita numai la productia de carne sau oua de prepelita. Nici unul din aceste sisteme nu este contraindicat. A. Crescatorie mixta pentru oua carne Organizata in flux continuu, deci cu activitate egala in tot timpul anului respectiv crescatoria, de dimensiuni medii, va avea urmatoarele faze: - Parinti: - Tineret 0 – 6 saptamani cu 600 capete pe serie (nesexati) - Adulti 7 – 34 saptamani cu 800 femele si 264 masculi

- 50 -

din care: 7 – 14 saptamani cu 200 femele si 66 masculi 15 – 21 saptamani cu 200 femele si 26 masculi 22 – 28 saptamani cu 200 femele si 66 masculi 29 – 34 saptamani cu 200 femele si 66 masculi Statie de incubatie : - 1 incubator x 4ooo locuri oua - 1eclozionator x 2000 locuri oua - Crestere tineret - capacitate 10500 locuri pe serie (7 module x 1500 locuri) - Punct de taiere - pentru 625 prepelite pe saptamana B. Crescatorie profilata pe productia de carne. In functie de posibilitatile materiale si de spatiul disponibil, crescatoria pentru productia de carne poate fi prevazuta cu sectie de reproductie, statie de incubatie, respectiv cu punct de taiere. In cazul unui flux complet, organizarea crescatoriei se va face in urmatoarele sectiuni: - Parinti

- 51 -

- Tineret 0- 6 saptamani - Adulte 7-34 saptamani - Statie de incubatie - 1 incubator - 1 eclozionator (50 % din capacitatea incubatorului) - Crestere se pui carne (7 module) - Punct de taiere Fluxul tehnologic este identic cu cel al exploatarii mixte, cu singura deosebire ca la varsta de 6 saptamani toti puii sunt destinati sacrificarii. Dimensionarea crescatoriei se va face dupa posibilitati, cu precizarea ca de la fiecare femela adulta se obtin (in ciclu de ouat de 29 saptamani): 139 oua x 90 % incubabile x 72 % ecoziune, rezultat 90 pui de o zi. C. Crescatorie profilata pe productia de oua. Cea mai simpla crescatorie este cea gospodareasca compusa dintr-o singura minibaterie de 30-50 de prepelite, care asigura necesarul de oua al unei familii formate din 3-5 membrii, in care consumul de oua de gaina este inlocuit total cu oua de prepelita, recunoscute ca ouale cele mai dietetice, comparativ cu alte specii de ouatoare (gaina, rata, bibilica etc.) Un ou de gaina de 62 grame poate fi inlocuit cu 5 oua de prepelita de cate 12,4 grame.

- 52 -

Consumul anual maxim al unei persoane , de 300 oua, gaina, poate fi deci satisfacut cu 1.500 oua de prepelita, iar o familie de 5 persoane are nevoie anual de circa 7500 oua de prepelita, adica de o medie zilnica de 20 – 22 oua . La un procent mediu de ouat de 60 % (foarte usor de realizat) este suficienta o minibaterie de 30-35 prepelite ouatoare, care poate fi amplasata cu usurinta pe balcon, in pod, sau intr-o nisa. Daca insa se are in vedere o crescatorie organizata cu oua disponibile pentru valorificare, se recomanda dimensiuni de 500-10.000 prepelite cu productii anuale de 120.000 pana la 2,5 milioane oua si un consum zilnic de furaje de la 12 kg la 250 kg. Curba economica de ouat a unei prepelite este intre varsta de 6 si 36 saptamani. In functie de valoarea biologica a prepelitelor, de conditiile tehnologice si de calitatea furajelor administrate, prepelitele pot fi mentinute in ouat un an si chiar mai mult, nivelul de ouat mentinundu-se la valori de 50%

4.2 Exploatarea prepelitelor adulte pentru reproductie Intrucat de la varsta de cca. 40 zile prepelita incepe sa oua, transferul in bateria de adulte trebuie facuta la varsta de cca. 5 saptamani (35 zile). Dimensiunile custii pentru adulte pot merge de la capacitatea minima (o femela si un mascul in lucrarile de selectie, formula in care se obtine maximum de productie), doua femele si un mascul, trei femele si un mascul si pana la 30 femele si 10 masculi. Cu cat insa colonia este mai mare, cu atat fecunditatea si eclozionabilitatea sunt mai scazute.

- 53 -

Densitatea in cusca trebuie sa fie de 80 – 100 capete pe metru patrat. Asadar, pentru o colonie de 40 cap, vom utiliza o cusca de cca. 1 mp. Pentru economisirea spatiilor, custile se aseaza spate in spate, intre randurile de custi amplasandu-se jgheaburile de adapare, detasabile, care se scot zilnic pentru spalare si alimentare cu apa, iar in fata se gasesc jgheaburile de hranire. Custile sunt suprapuse pe 4 nivele. Plasa podea este inclinata dinspre fundul custii catre margine cu 3-4 cm pentru rostogolirea oualelor. Sub jgheabul de furajare, in peretele frontal, se lasa un spatiu de 2,7 cm, pentru rostogolirea oului spre sertarul de recoltare. Daca spatiul este mai mare, pe acolo pot evada prepelitele, daca este mai mic, nu pot iesi ouale. Temperatura corporala a prepelitei este de 40 – 41 gr.C. La o temperatura ambientala sub 10° C (iarna si peste 30° C, prepelita sufera si isi reduce productia de oua. Iarna, se va realiza o densitate mai mare la nivelele inferioare ale bateriei (unde este mai frig) iar vara se va scadea in general incarcatura pe mp, la toate nivelele. Furajarea prepelitelor adulte de reproductie este deosebit de importanta. Un ou de prepelita cantareste circa 10 % din greutatea prepelitei adulte, fata de 5 – 6 % la gaina, iar o prepelita poate produce si doua oua in 24 de ore, intrucat ovulatia se produce cu cca. 1 ora inainte de producerea unui ou, iar formarea unui ou dureaza 22 – 24 ore. Deci, intervalul dintre doua oua poate sa fie la prepelita de 21 ore, pe cand la gaina nu poate fi mai mic de 24 ore.

- 54 -

4.3 CRESCATORII DE CASA O crescatorie de casa se face din placere si din spirit practic, iar numarul prepelitelor crescute este de 10 – 15 capete. In afara de petrecerea in mod placut a timpului liber, mica crescatorie acopera necesarul in oua al familiei respective, iar ouale de prepelita sunt dietetice, recomandate medical pentru afectiunile cardiatice, pentru potenta sexuala, etc. Un om trebuie sa consume pe zi un ou de gaina sau 4 – 5 oua de prepelita, sau intr-un an cca. 1500 de oua de prepelita. Intrucat o prepelita produce anual cca. 250 oua, insemna ca pentru fiecare membru al familiei trebuie sa existe in permanenta in productie 6 prepelite. Daca, se exemplu, familia este formata din 4 persoane, atunci marimea crescatoriei va fi de 24 de prepelite. Intrucat pe un metru patrat de cusca se pot caza 120 de preplite adulte, inseamna ca vom afecta fiecarei prepelite 80 cm patrati, iar pentru 24 de prepelite – 1920 cm patrati, adica o cusca cu dimensiunile de 64 x 30 cm sau doua custi suprapuse de 32 x 30 cm. Pentru o astfel de cusca nu este necesara o camera speciala, ci doar de o boxa existenta in casa, un coridor, o veranda, un balcon, un pod, cu conditia de mentine o temperatura relativ constanta intre 10° si 20° C, fara curenti si zgomote. De fapt, o astfel de cusca mobila cantareste maximum 12 Kg. Inclusiv prepelitele si poate fi mutata cu usurinta dintr-un loc in altul, in functie de anotimp si de spatiile disponibile din casa (gospodarie). Evitand binenteles locurile frecventate de pisici…

- 55 -

O astfel de cusca confectionata in gospodaria proprie sau procurata de la asociatia de crescatori, poate fi utilizata timp de cca. 10 ani, cu schimbarea anuala a prepelitelor. Este preferabil ca prepelitele sa fie cumparate la varsta de 30 -50 zile, adica cu 10 -15 zile inainte de inceperea ouatului. Cusca este prevazuta cu jgheab de furajare si jgheab de adapare, amplasat in exteriorul custii. Prepelitele pot consuma intre 22 – 30 grame furaje pe zi, in functie de nivelul de ouat, valoarea nutriva a furajelor si modul de preparare al acestora. La o medie zilnica de 25 grame inseamna un necesar zilnic de 600 grame pe zi sau 18 Kg. pe luna, pentru crescatoria amintita pentru 24 de prepelite. Dar sunt produse pe luna 450 – 500 oua de prepelita, suficient pentru hrana familiei respective. Este preferabila angrenarea copiilor in ingrijirea prepelitelor, pentru dezvoltarea respectului fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor.O astfel de crescatorie asigura necesarul propriu al familiei in oua si carne de prepelita si – in plus – realizeaza si un excendent de oua pentru valorificare. Se apreciaza ca o astfel de crescatorie poate avea intre 100 – 500 prepelite si produce anual intre 25 mii si 125 mii oua, din care 20-120 mii pentru vanzare. Se recomanda sa se inceapa cu un numar mic de prepelite (cca. 100) si dezvoltarea crescatoriei se face treptat pe masura acumularii experintei si asigurarii pietei de desfacere a oualor. Pentru 500 de prepelite sunt insa necesare custi care insumeaza o suprafata de 4 mp (500 x 80 cm). De aceea, spre a castiga spatiu, custile vor fi puse in baterie pe 4 nivele, caz in care spatiul de crestere ramane restrans (1 m2 x 4 nivele). Este deci necesara o camaruta bine aerisita si iluminata, in care, alaturi de bateria cu prepelite, sa poate fi depozitate furajele (necesar zilnic cca. 13 Kg) si

- 56 -

echipamentul de lucru aferent. Recapituland, pentru o ferma de marime mijlocie – mare sunt necesare: - adapatori; - hranitori; - hranitori la sol; - dispozitive de intors ouale; - dispozitive de adunat oua; - dispozitive de spalat oua; - dispozitive de stocat oua – cofraje; - dispozitive de transportat oua – cutii cu cofraje (ouale de prepelita sunt foarte sensibile)

4.4 Carnea de prepelita Prepelita crescuta intr- o crescatorie are un avantaj fata de cea salbatica, acesta fiind faptul ca este mai mare iar carnea acesteia este mult mai frageda. Din punct de vedere economic este recomandabil ca greutatea unai prepelite sa nu depaseasca 170 – 190 g, valorificando inaintea atingerii varstei de 5 saptamani. Trebuie remarcat ca din a 7 – a saptamana cresterile in greutate nu compenseaza banii cheluiti pe mancarea pentru aceasta. Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi (obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare). De precizat ca o masa din carne de prepelita intr- un restaurant bun costa in jur de 30 Euro.

- 57 -

Continut nutritiv la carnea de prepelita (100g): - calorii: 134 (561kJ) astfel 92.9 calorii, adica 389kJ, din proteine; 40.9 calorii din grasimi, 0.2 calorii din carbohidrati; - carbohidrati: 0 g; - proteine si aminoacizi: 21.8 g; - grasimi: 4.5 g; - vitamine: A(57.0 IU), C (7.2 mg), Thiamin (0.3 mg), Riboflavin (0.3 mg), Niacin (8.2 mg), B6 (0.5 mg); - minerale: Calciu (13 mg), Fier (4.5 mg), Magneziu (25 mg), Fosfor (307 mg), Potasiu (237 mg), Sodiu (51 mg);

Pe langa propietatile curative fiind la fel ca si oul de prepelita, un aliment dietetic, este extrem de gustoasa si se poate prepara in toate modurile incepand de la ciorba, salata si terminand cu gratar. Prepelitele sacrificate dupa terminarea ciclului de ouat nu au o calitate a carnii foarte buna, deoarece fibra musculare are un gust nu prea placut. In schimb prepelitele tinere au un gust extraordinar de placut in comparatie cu alte pasari domestice pentru carne. Comercializarea carnii de prepelita poate fi facuta in 3 moduri: 1. Direct din crescatorie 2. Comercializarea pe piata nationala 3. Comercializarea pe piata internationala Greutatea in viu a prepelitelor la abator este de 155 – 170 g, doar carcasele fiind intre 125 – 140g. Asomarea acestora se face prin electrocutare sau prin inabusire. Taierea se face atunci cand animalul urmeaza a fi eviscerat utilizand doar carcasa acestuia. Acest proces se face prin sectionarea arterei gatului.

- 58 -

Oparirea se face introducand prepelitele sacrificate timp de 30-60 secunde intr- un vas cu apa incalzita la 50ºC in cazul celor care inca nu au incheiat ciclul de ouat,iar pentru cele care au incheiat acest ciclu la 60-62 ºC, acest proces facilitand procesul de inlaturare al penelor. Tehnica de oparire cea mai recomandata este cu aburi sau stropire. Jumulirea se poate face manual sau cu aparate specializate, diferente fiind doar de timp: 10 pasari/ora (manual) si 50 pasari/ora (mecanizat). Finisarea cu ceara este adoperata pentru a nu lasa urme de pene. Nu este un proces obligatoriu, dar atunci cand se face consta in introducerea carcasei intr- un vas cu ceara topita. Odata scoasa se lasa sa se raceasca, dupa care se inlatura coaja de ceara. Eviscerarea(scoaterea maruntaielor) se face manual introducand un deget sau un croset in cloaca taiata pana in cavitatea abdominala si scoaterea maruntaielor, pornind de la intestine. In cazul in care proiectul este pentru o ferma de dimensiuni medii – mari se recomanda procesul mecanic de eviscerare care se face prin aspiratie cu o pompa de vid. In acest caz se taie cloaca. Greutatea viscerelor este de cca 35g. Odata cu terminarea procesului de abator, carcasa se plaseaza intr- o camera de frig ventilata ajungand la o temperatura de 0 – 4 ºC, dupa care fiind introdusa intr- o celula frigorifica. Pentru a calibra carcasele exista calibratoare mecanice. Conditionarea este facuta in functie de modul de comercializare, fie ca produs pe un suport tras in folie, fie in ansamblu, ambaland mai multe carcase impreuna. Este recomandata o anexa la crescatorie pentru transare si prelucrare. Ca reguli generale pentru animalele destinate consumului uman sectorul de sacrificare trebuie sa fie separat fizic de sectorul curat, procesu

- 59 -

fiind asigurat fara reveniri sau incrucisari.

- 60 -

4.5 Ouale de prepelita Deşi de două ori mai mici decât ouăle de găină, cele de prepeliţă au o valoare nutriţională de trei-patru ori mai mare. Sunt atât de sănătoase încât doctorii le recomandă în tratarea a diferite boli. Doar 10-12 grame are un singur ou de prepeliţă si pretul acestora direct de la producator variaza intre 0,3 si 0,5 lei bucata. Şi cu toate acestea, conţine cu peste 10% mai multe proteine, de trei ori mai multă vitamina B1, de două ori mai multă vitamina A şi de cinci ori mai mult fier decât oul de găină. De aceea, ouăle de prepeliţă sunt cunoscute drept alimentemedicament. Ca beneficiile lor să fie complete, nu conţin deloc colesterol „rău”, ci numai „bun”, iar spre deosebire de ouăle de găină, nu pot cauza alergii. Dimpotrivă, sunt cunoscute că previn şi tratează alergiile datorită unei proteine din compoziţie. Însă beneficiile ouălor de prepeliţă nu se opresc doar la tratarea alergiilor. În cure de câteva săptămâni, pot trata afecţiunile renale, hepatobiliare, ulcerul şi astmul bronşic. Consumate regulat, aceste ouă cresc imunitatea, tratează anemia şi scad colesterolul. De asemenea, sunt de dorit în alimentaţia bărbaţilor, deoarece s-a dovedit că au un efect benefic asupra potenţei. Anomaliile oualor de prepeli]a sunt foarte frecvente; ele pot fi fara cochilie ori cu o cochilie fragila, oua cu doua galbenu[uri sau oua fara pigmentare. Aceasta ultima anomalie este frecventa mai ales la ouatoarele batrane, \n perioadade declin a ouatului.

- 61 -

Sectiune in oul de pasare

1 – Cochilia; 2 – Membrana cochiliara; 3 – Albumen fluid; 4 – Salaze; 5 – Albumen exterior; 6 – Albumen interior; 7 – Membrana vitelus; 8 – Vitelus alb; 9 – Disc germinativ; 10 – Vitelus galben; 11 – Albumen dens; 13 – Salaze; 14 - Camera cu aer; 15 – Cuticula

- 62 -

Conservarea oualelor de prepelita se face intr- un loc umbros, racoros, fara umiditate, dar in acelasi timp nu foarte uscat. Oualele pentru incubat se pot pastra 3 zile vara si 10-12 zile iarna. Ouale se aseaza in cofraje de plastig la o temperatura de 10 - 15ºC.

Este indicata valorificarea oualelor de prepelita proaspete, deoarece, avand coaja subtire, continutul in apa se evapora scazand calitatea oului. De retinut si faptul ca pretul oualelor este mai ridicat iarna si mai scazut vara. Datorita faptului ca in Romania nu exista o piata matura in domeniu este necesara o reclama permanenta si agresiva.

4.6 Valorificare guano si fulgi la prepelite Atunci cand se porneste intr- o afacere este necesara valorificarea la maxim a tuturor resurselor. Gunoiul de la prepelite se foloseste in agricultura

- 63 -

datorita continutului bogat in fertilizante, specific ingrasamantului organic. Trebuie luat in calcul atunci cand se construieste crescatoria ca gunoiul sa poata fi extras deja uscat si imediat ambalat in pungi. Este foarte cautat de cultivatorii de flori dar si de florarii. In Japonia se foloseste chiar la hranirea porcilor, in amestec cu alimente. Fulgii se folosesc fie ca ingrasamant fie in industria textila.

- 64 -

CAPITOLUL V: BOLILE SI PASTRAREA SA/ATATII POPULATIEI DE PREPELITE

Prevenirea imbolnavirii prepelitelor depinde de aplicarea continua si constiincioasa a principiilor fundamentale si a practicilor de carantina si curatenie. Managementul bun reduce riscul imbolnavirilor. Prima masura pentru prevenirea cu succes a acestor cazuri este dezinfectarea mediului in care va sta populatia de prepelite. Imediat cum ajung in acest loc, pasarile vor fi izolate de alte pasari de ferma si tinute sub observatie pe o periada de 2 saptamani. Se va observa cu atentie orice semn de imbolnavire si cand se observa o schimbare cat de mica in acest sens, se vor lua masuri imediate de

- 65 -

diagnostic si se vor administra tratamente. A doua regula este de a separa matca (pasarile reproducatoare) de pasarile in crestere sau ouatoare. Masurile de asigurare a curateniei sunt cele mai eficiente metode de prevenirile a imbolnavirilor. Echipamente precum custi, jgheaburi de hrana sau de apa, instrumente vor trebui curatate frecvent. Trebuie asigurata protectia spatiului in care stau prepelitele impotriva animalelor, insectelor care pot transmite microbi iar pasarile moarte trebuie eliminate imediat. Teortic, prepelitele japoneze, fiind inrudite cu pasarile de curte sunt predispuse acelorasi boli precum acestea. Totusi, prepelirele sunt mai rezistente si cu un management corect, mortalitata masiva datorata bolilor nu Prevenirea bolilor se axează în principal pe planificarea dedicata şi bunele practici de management in ce priveste bolile infecţioase în primul rând şi a opriri bolilor neinfectioase înainte de a începe. Cu această abordare, prioritatea numarul unu priveste planificarea şi cheltuielile pentru prevenirea bolilor decat economii pe termen scurt şi tratamente necorespunzatoare. Acesta este în esenţă o atitudine mentală care recunoaşte riscul mereu prezent al aparitiei bolilor şi faptul că prevenirea bolilor nu costa, ci recompenseaza. Imposibilitatea de focalizare pe prevenirea bolilor adesea duce la o dezamăgire personală şi pierderi uneori dezastruase financiar. Un bun program de combatere a bolii pune accentul pe trei obiective principale sau zone: 1. Reducerea expunerii la organismele care cauzeaza boala, managementul stresului. 2. Cresterea rezistentei la boli a prepelitelor prin intermediul unor proceduri de imunizare recomandate.

- 66 -

3. Tratarea focarelor de boli cu medicamente specifice, care sunt eficiente împotriva bolii tratate. Boli au fost în mod constant un factor major de limitare a producţiei profitabile. Unele boli rezulta din utilizarea de oua infectate. Alte boli sunt aduse în casa de păsări de curte de vectori ca păsările sălbatice, rozătoare, paraziţi, şi chiar de om. Boala rezulta atunci când expunerea combinată cu virulenţa unui organism este mai mare decât rezistenţa gazdei. Dezinfectia reduce timpul de expunere şi numărul de organisme. Vaccinurile ajuta la construirea rezistenţei naturale si la imunitatea păsărilor. Medicamentele ajuta la lupta cu boala organismelor după ce au copleşit sistemul natural de apărare al păsărilor. Cele mai multe boli pot fi eradicate din crescatoria de păsări prin aplicarea principiilor de bază de igienă şi salubritate. Alte boli nu sunt uşor eliminate, dar pot fi controlate prin utilizarea corectă a dezinfectantelor. Dacă nu este controlat, potenţialul de contaminare microbiană şi răspândirea bolilor infecţioase în crescatorie este întotdeauna o ameninţare pentru succesul oricărei operaţiuni. Salubritate este un cuvânt destul de simplu, frecvent utilizat în conversaţiile noastre de zi cu zi pentru a se referi la crearea de condiţii de mediu care sunt favorabile pentru sănătate. Este vorba despre acele practici de management pentru a preveni efectiv boala sau contaminarea cu organisme ce cauzează boala. Pentru cea mai mare parte, acestea sunt aplicatii simple, mecanice. Ele nu sunt sofisticate si, de obicei, necesita mici cheltuieli de capital. Aceste practici de management au nevoie de o atitudine pozitivă, un program viabil, şi aplicarea corectă.

- 67 -

Există o modalitate practică de a curăţa o casa de păsări de curte sau incubator. De fiecare dată, procesul implică timp, muncă, energie şi bani, astfel munci trebuie să fie făcute în mod corect pentru a obţine cele mai bune rezultate. Doar dezinfectarea nu va controla boala, dar combinat cu alte practici de control ale bolii, se va face mult pentru a reduce incidenta a numeroase boli. Vaccinarea este una dintre cele mai eficiente metode de a preveni bolile specifice. Acesta este motivul pentru care se vaccinează păsările de curte, astfel încât acestea sunt protejate împotriva focarelor de boli explozive. Virusii stimuleaza dezvoltarea imunităţii mai bine decât alte tipuri de microorganisme, astfel încât cele mai multe păsări de curte sunt vaccinate împotriva bolilor virale cum ar fi boala de Newcastle, bronşitei infecţioase, laryngotracheitis, vărsatul de pasare, si boli infectioase bursitei.

La microorganisme producerea de boli poate fi clasificata de la mic la mare in virusi, bacterii, ciuperci, protozoare, si paraziti. Toate cu exceptia virusurilor sunt sensibile la antibiotice, astfel incat tratamentul impotriva lor este disponibila atunci cand apar focare. Deoarece virusii sunt rezistenti la medicamente si antibiotice, controlul lor depinde in totalitate de prevenire prin salubritate, izolare, si vaccinare. Vaccinarea este, in principiu introducerea unei substante biologice specifice (antigen) in pasare pentru a stimula formarea unei rezistenta sau imunitati la o anumita boala. De obicei, substanta biologica este o parte din organisme vii improtriva bolii pe care doriti sa o protejati impotriva pasarilor. Prezenta acestor organisme in sange stimuleaza mecanismul de aparare al organismului de a produce anticorpi care ataca boala provoacand organismele cand pasarea este expus la ele. Oamenii de stiinta au dezvoltat

- 68 -

slabit (atenuat) forme de boala care cauzeaza cei mai multi virusi, cu un pericol minor de a provoca forma severa a bolii. Astfel stimuland producerea de anticorpi. In aceste cazuri, 100 la suta in conditii de siguranta virusul folosit este ucis. Protectia pe termen scurt impotriva unei anumite boli poate fi facuta prin vaccinare cu un antiser care contine anticorpi format anterior de animale care au fost expuse la anumite boli. Asa-numitele focare de vaccinare apar periodic. Factori care influenteaza raspunsul vaccinului la pasarile de curte sunt multe, in principal, in functie de gazda si de mediu. Rar sunt toti factorii luati in considerare atunci cand programele de vaccinare sunt initiate. De obicei unele, imuno protectoare, se produc atunci cand pasarile de curte sunt vaccinate, desi vaccinul in sine nu poate garanta. Cand apar defectiuni in vaccinare, programul de vaccinare ar trebui revizuit.

Desi vaccinarea ofera o metoda de prevenire a multor boli la pasari sunt necesare anumite medicamente si antibiotice pentru a ajuta la atenuarea simptomelor unui numar mare de boli. Antibioticele trebuie sa ajunga la organismele patogene microscopice din pasari pentru a fi eficiente. Cele mai multe medicamente ucid la contact, slabind organismul, afectand ciclul sau de viata. Drogurile pot fi administrate prin intermediul hranei pentru animale, in apa, sau prin injectare. Cele mai multe medicamente sunt substante chimice care perturba ciclul de viata al organismului in cauza. Ca cele mai multe dintre medicamente sunt cantitative, activitatea lor este determinata de suma administrata la pasari. Unele sunt eficiente atunci cand sunt administrate intr-o cantitate mare intr-o perioada scurta de timp, altele sunt mai bune daca

- 69 -

se administreaza in doze mici , zi cu zi pe o perioada lunga de timp. Pentru a fi eficace, doza recomandata de producator trebuie sa fie utilizata. Orice diluare nu va produce rezultatele scontate, exceptand cazul in care este recomandata de producator bineinteles. Unele medicamente produc rezultate excelente din punct de vedere al prevenirii bolilor, dar pot avea un efect daunator asupra pasarilor. Prin urmare, nu se administreaza mai mult decat cantitatea recomandata din orice medicament. Cand medicamentele sunt administrate la o pasare pe o perioada lunga de timp, in special la un nivel scazut, anumite specii de bacterii devin rezistente si, in final rezistenta devine atat de mare incat medicamentul este ineficace. Rezistenta se dezvolta in primul rand la medicamente care sunt absorbite intestinal (medicamentele sistemice) desi rezistenta la medicamentele non-absorbit ca bacitracin a fost documentata. Antibioticele sunt utilizate pentru controlul bolii. De obicei, acestea sunt specifice pentru boli cauzate de bacterii sau organisme similare. Ele nu au nici o valoare impotriva infectiilor cu exceptia virusului pentru a reduce stresul asupra pasarilor cauzata de bacterii secundare/ fungice / infectii parazitare. Efectele benefice ale antibioticelor se datoreaza capacitatii lor de a perturba diferitele faze ale metabolismului celular. Un antibiotic va preveni multiplicarea bacteriilor, cu conditia suficienta de a fi prezent pentru a ataca toate bacteriile din organism. In cazul in care cantitatea de antibiotic este mic, iar numarul mare de bacterii, antibioticul nu va produce efectul deplin. Antibioticele actioneaza, de asemenea, in cazul schimbarii florei intestinale. Unele medicamente utilizate in sectorul pasarilor produce efecte majore in tratarea bolilor specifice; altele sunt mai putin valoroase, iar unele

- 70 -

sunt ineficiente. In unele cazuri, pasarile au devenit rezistente, necesitand marirea cantitatii de administrare . Laboratorul de diagnostic foloseste o tehnica cunoscuta ca un test de sensibilitate pentru a determina ce medicamente sunt eficiente in tratarea unei boli. Testul de fapt indica ce medicamente sunt eficiente si cele care sunt ineficiente pentru tratarea bolii. Buna administrare de medicamente impune ca toate masurile de precautie sa fie respectate asa cum se arata pe eticheta produsului. Asigurativa ca doza, calea de administrare, si perioada de retragere necesare sunt respectate. Este indicata consultarea medicului veterinar din zona dumneavoastra. Indiferent de produsele folosite, este necesara intotdeauna o evidenta exacta a tuturor vaccinurilor si medicamentelor administrate la pasari. Inregistrati datele, numerele loturilor de produse, si toate celelalte informatii pertinente care pot fi utilizate pentru a monitoriza starea de sanatate a pasarilor din crescatorie. Amintiti-va ca boala poate afecta toate tipurile de pasari, si toate tipurile de oameni. Epizootiile nu discrimineaza. Prin practicarea de control de sanatate in turma, producatorul ajuta, de asemenea asigurand starea de sanatate a altor producatori situati in apropiere de el. Buni vecini sunt un instrument valoros in prevenirea si eliminarea de boli si probleme.

5.1 Prevenirea si recunoasterea simptomelor in cazul unor greseli de crestere Erorile de crestere pot fi de mai multe tipuri. Un prim risc este ecloziunea nereusita, care are trei cauze: hranirea, incubarea, cosanguinitatea. Daca hranirea se face respectand informatiile prezentate in capitolele anterioare riscuri nu exista iar ecloziunea va fi buna. In cazul in

- 71 -

care exista prea multi pui morti in incubator acest fapt se datoreaza unei umiditati insuficiente. In cazul in care puii prezinta malformatii, acest fapt este datorat excesului de caldura din incubator. Cosanguinitatea este deasemenea o alta problema, crescatorii ignorand inlocuirea genitorilor cu efecte de productivitate scazuta, degenerarea prepelitelor, rezultand in pierderi economice substantiale, ducand pana la pierderea de intregi generatii. In acest sens crescatorul trebuie sa fie foarte atent la sursa de provenienta (Consultati lista de firme verificate de noi pusa la dispozitie). Pentru a avea o dezvolatare armoniasa si fara riscuri trebuie luate in considerare: o selectie atenta a reproducatorilor, introducerea periodica in crescatorie a prepelitelor reproducatoare straine si este obligatoriu ca reproducatorii sa nu fie pastrati mai mult de un an. Ecloziunile de slaba calitate ale oualelor de prepelita se manifesta in cursul incubatiei printr un procentaj ridicat de oua clare si printr- o mortalitate ridicata a embrionilor in coaja. O mortalitate post natala este un alt simptom al acestei cauze. Supraincalzirea puilor de prepelita in eleveza este un alt factor daunator putand fii usor sesizat intrucat se pot observa puii ce se departeaza de sursa de caldura indepartandu- si aripioarele, deschizandu- si ciocurile pentru a putea respira. Trebuiesc verificate cu sfintenie temperaturile indicate de termometre, reducand temperatura in cazul observarii semnlor de supraincalzire. Infrigurarea puilor este la fel de usor de vazut, acestia fiind ingramaditi in zona cea mai calda, murind asfixiati. O consecinta a aceleasi probleme este cresterea greoaie si faptul ca se imbraca rapid in pene. In cazul in care prepelitele au o carenta in vitamina A acestea vor dezvolta o boala benigna numita torticolis. Simptomele acesteia sunt

- 72 -

miscarile neincetate ale capului si gatului, putanduse vedea in majoritatea cazurilor capul repliat la nivelul pieptului. Se foloseste o solutie de vitamina A realizata prin dizolvarea a 50.000 u.i./cmc \n doza de 10 cmc pentru 10 litri de apa de baut, administrata timp de o saptamana. Procesul de reinoire al penajului este un proces ce creaza un anumit stres prepelitelor, acestea pierzandu- si productivitatea la ouat. Deoarece prepelita domestica a eliminat partial acest proces, o evitare a naparlirii se poate face printr- o alimentatie atenta si o supraveghere a mentinerii conditiilor optime in interiorul crescatoriei. In cazul in care apare aceasta problema prepelitele vor naparli rapid si pentru o luna si jumatate, doua ele nu vor mai oua. In cazul prezentarii acestei situatii este necesar trasferul subiectilor in conditii optime.

5.2 Diferenta intre o prepelita sanatoasa si una bolnava - in unele imbolnaviri se remarca scurgeri oculare si nazale, cu formarea de cruste in jurul orificiilor; - atarnarea de pe corp a uneia sau a ambelor aripi, ca si deplasarea terestra pe un singur picior sugereaza fracturi sau leziuni localizate la articulatii; - unghiile marite, incurbate, ca si lungimile anormale ale ciocului presupun defectiuni de intretinere. Picioarele pot prezenta pe lungime cruste si tumefieri la articulatii. La majoritatea afectiunilor, pasarile slabesc, musculatura pieptului se reduce si zona sternara apare cu un aspect asemanator celei de secure (stern ascutit). Constatarile exterioare de comportament, tinuta, aspectul penajului, consumul de furaje, de apa etc. se completeaza la pasarea bolnava, dupa

- 73 -

prindere, cu examinarea individuala, ceea ce furnizeaza date suplimentare ca: temperatura corporala (la pasari, temperatura normala este intre 41-42 0C), prezenta unor leziuni pe corp, in cavitatea bucala si natura celor observate de la distanta. De asemenea, starea de intretinere, mobilitatea articulatiilor, integritatea penajului, aspectul orificiului cloacal si al penajului din jur, prezenta ectoparazitilor etc. Temperatura se ia prin tinerea termometrului, a portiunii cu mercur sub aripa, in unghiul format de aceasta cu toracele, zona cu un penaj redus. Aripa se mentine strans pe corp. Durata de mentinere a termometrului este de minimum 4 minute. Cu ocazia achizitionarii se colecteaza si probe pentru examina ri de laborator – depozite de fibrina din cavitatea bucala, pene degradate, secretii nazale etc. De retinut: Primele exteriorizari importante ale unei pasari suferinde constau in: - consum capricios, redus sau refuzul total al sortimentelor de furaje incluse in mod obisnuit in ratia zilnica; - lipsa de dinamism si de prudenta redusa fata de factorii agresivi; - stationare indelungata pe bare sau pe podeaua custii, coliviei sau a volierei, pleoapele inchise sau semideschise, privire abatuta, lipsita de interes; - formatul de bulgare de zapada, „infoierea” penajului presupun stari de imbolnavire cu o evolutie grava.

- 74 -

CAPITOLUL VI: TRANSPORTUL SI ACTELE NECESARE TRANSPORTULUI DE PREPELITE IN VIU In privinta organizarii transporturilor, rolul si raspunderea medicilor veterinari sunt mari, deoarece acestia stabilesc loturile de animale, datele si momentul livrarii, insotitorii animalelor, mijloacele de transport si numarul de animale care se incarca in fiecare din acestea. In scopul prevenirii epidemiilor si zoonozelor, transportul este supus controlului sanitar-veterinar. Detinatorii de animale din gospodariile populatiei trebuie sa posede „bilete de adeverire a proprietatii animalelor“, iar agentii economici sa emita „adeverinte de proprietate a animalelor“ in una dintre urmatoarele situatii: cand transporta materiale spre vanzare in targuri si baze de achizitie sau in alte localitati daca trec animalele in proprietatea altei persoane, in caz de vanzare, donatie sau mostenire; atunci cand animalele sunt duse temporar sau definitiv pe teritoriul altei localitati si cand sunt transportate cu vehicule, de orice fel, pentru taiere sau crestere si exploatare. „Biletele de adeverire a proprietatii animalelor“ se elibereaza de catre primarii, iar „adeverintele de proprietate a animalelor“ se elibereaza de catre conducerea agentului economic detinator al pasarilor. In biletele de adeverire a proprietatii animalelor se mentioneaza si faptul ca in localitate nu exista boli transmisibile la specia pentru care au fost eliberate. Aceasta adeverire este valabila numai pentru data eliberarii biletului.

- 75 -

Pasarile destinate exportului, indiferent de origine, vor fi insotite de „bilete de adeverire a proprietatii si sanatatii“ intocmite dupa modelul stabilit de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, potrivit acordurilor sanitar-veterinare, care vor fiV completate in limba ceruta de tara importatoare sau tarile de tranzit si vor fi semnate de conducatorii unitatilor si medicii veterinari de stat, in cazul agentilor economici, respectiv primarul comunei si medicul veterinar de stat in cazul detinatorilor din gospodariile populatiei. Pasarile care se transporta in vehicule vor fi obligatoriu insotite de certificate sanitar-veterinare de transport (c.s.v.t.) pentru animale vii eliberat de catre medicul veterinar de stat care a supravegheat imbarcarea sau plecarea din localitatea de origine. Certificatul sanitar-veterinar pentru transportul animalelor vii este un act insotitor obligatoriu. Prin c.s.v.t. pentru animale vii se atesta starea de sanatate, operatiunile imuno-profilactice la care au fost supuse animalele inainte de plecare, situatia epidemiologoca a localitatii de origine si se fixeaza ruta, destinatia, conditiile in care se efectueaza transportul, respectiv cu sau fara restrictii sanitar-veterinare. Se elibereaza pentru fiecare mijloc de transport in parte, indiferent daca este autovehicul, vagon, vapor sau avion. Certificatele sanitar-veterinare de transport animale vii sunt valabile pana la sosirea animalelor la destinatie in cazul transporturilor cu vehicule sau cel mult trei zile de la eliberare. Pentru animalele care se transporta sub restrictii sanitar-vetrinare, in c.s.v.t. se va face mentiunea cu privire la aceasta si la ruta.

- 76 -

Transporturile de animale vii sub restrictii se admit in cazul judetului cu avizul Directiei Sanitar-Veterinare a judetului beneficiar si al Agentiei Nationale Sanitar- Veterinare, dupa instiintarea prealabila a Circumscriptiei Sanitar-Veterinare pe raza careia se face descarcarea. Aceste c.s.v.t. se marcheaza cu dunga rosie. La emitere, c.s.v.t. se stampileaza si se autentifica prin semnatura si parafa. Certificatele sanitar-veterinare de transport animale vii internationale sunt elaborate dupa modelele difuzate de Agentia Nationala SanitarVeterinara. Pentru transport se pot folosi autovehicule de uz general sau special amenajate, in functie de particularitatile speciei si categoriei de animale pentru care sunt destinate. Autovehiculele special amenajate trebuie sa aiba: sasiul, respectiv pardoseala cat mai aproape de sol, fapt care le asigura o stabilitate ridicata; pardoseala rezistenta, bine incheiata si nealunecoasa; peretii solizi, pe care se monteaza un acoperis la inaltimea de 1,8 m sau prelata la minimum 0,6m cand se transporta animale mijlocii si mici; fante care asigura circulatia aerului, pentru ventilatie; sistem de iluminat pentru supravegherea animalelor pe timp de noapte; 1-2 niveluri – platforme intermediare, fixe sau mobile – actionate hidraulic in cazul transportului animalelor mici sau mijlocii; usa-rampa sau usa cu doua canaturi in spate, pentru accesul animalelor; caroseria construita in intregime din metal, pentru a-i conferi rezistenta la actiunea factorilor fizici si chimici; latimea minima de 2,10 m pentru a permite legarea transversala; sistem de climatizare, in cazul in care sunt destinate pentru transportul tineretului animal.

- 77 -

Imbarcarea animalelor din unitatile zootehnice se face cu ajutorul rampelor fixe, amplasate la nivelul limitei imprejmuirii care separa zona interzisa de zona de aparare, pentru a ezita circulatia necontrolata (oameni, autovehicule) in sectoarele de productie. In cazul unitatilor zootehnice integrate prin abator si cu situatie normala sub raportul bolilor epidemice, imbarcarea se face direct de la adapost cu ajutorul rampelor mobile. Din motive de protectie antiepidemica, in fata rampelor fexe este bine sa se amenajeze un dezinfector rutier, in care va fi garat mijlocul de transport pe perioada imbarcarii. Pasarile se livreaza in custi mobile din material plastic cu suprafata de 0,65 mp, in care se transporta 20-25 pui de carne, 15-18 gaini. Transporturile tehnologice se fac, in functie de specie si categoria de animale in vehicule climatizate (pui, termoizolate sau cu remorci tehnologice de diverse dimensiuni si moduri de amenajare (tineret aviar la transfer in hala de ouat etc.). Inainte de imbarcare se verifica starea de igiena si integritatea autovehiculelor. Este obligatoriu sa se asigure asternut si posibilitati de furajare si adapare in cazul transporturilor pe distante lungi. Pe distante scurte se recomanda transportul dimineata, seara sau noaptea in zilele caniculare. Viteza de deplasare nu va depasi 40 km/ora pe sosele asfaltate si se va reduce corespunzator pe drumurile pietruite. Pornirile si opririle, ca si virajele, se fac lent, pentru a evita izbirea animalelor si, dupa caz, se face furajarea si adaparea acestora. Stationarea se face la umbra pe timp calduros si la adapost pe timp urat, asigurand ventilatia adecvata.

- 78 -

CAPITOLUL VII: COMERCIALIZAREA PRODUSELOR AVICOLE ÎN ROMÂNIA In prezent, pe plan mondial, există o mare varietate de modele de organizare a pietelor agricole. La nivelul U.E. functionează organisme de reglare, organizate ca societăti civile profesionale cu caracter comercial, al căror obiectiv principal il reprezintă interventia asupra pietelor pentru a echilibra oferta si cererea. Comercializarea in bune conditii a produselor avicole trebuie să constituie o preocupare permanentă atât pentru producători si comercianti, cât si pentru societate in general. Producatorii urmaresc valorificarea intregii productii in conditii de profit, iar la nivel macro se urmareste satisfacerea, in conditii optime, a nevoilor de consum pe plan intern cât si pe plan extern prin crearea disponibilitatilor pentru export. Prezinta importanta deosebita exportul deorece contribuie la cresterea venitului national si la echilibrarea balantei comerciale a importului si exportului de produse avicole. Conditiile de comercializare sunt in general specifice pentru fiecare produs si pot fi diferite de la o tara la alta. In plus , in fiecare tara si pentru fiecare produs pot fi observate o varietate de conditii de comercializare in functie de operatorii implicati : comercianti mari sau mici, industrie, consumatori, etc. Pentru fiecare produs si canal de comercializare trebuie indentificate cele mai frecvente conditii. Structura si capacitatea canalelor de distributie a produselor agricole si alimentare tine cont de urmatoarele: cadrul si criteriile de distributie a produselor agricole; canale de distributie; pietele agroalimentare si de comercializare a produselor agricole; nomenclatorul de produse si conditiile

- 79 -

de comercializare; pietele agroalimentare ; organizarea operatiilor de distribuire si comercializare pe filiera produselor agroalimentare (producatori, procesatori, comercianti, piete agroalimentare ; oboare; comercianti, exploatatii agricole etc.). S-au identificat cinci canale de comercializare pentru produsele agricole: 1. Piete agroalimentare; 2. Oboare; 3. Comercianti (angrosisti); 4. Procesatori; 5. Exploatati agricole. Ultimul ,,canal’’ a fost introdus deoarece vânzarile directe intre ferme sunt foarte importante in România, mai ales pentru animale vii. Este important de retinut ca pietele agroalimentare si oboarele ramân canale pentru vânzarile directe ale producatorilor agricoli. Pentru cererale, porci vii, pasari vii si pentru lapte filierea este: comercianti- procesatori – exploatatii agricole. In cazul bovinelor vii, al ovinelor si caprinelor vii cât si pentru oua nu exista un canal preponderent. Exista In România 530 de piete agroalimentare. Dintre ele 395 sunt piete urbane si 135 piete rurale. Produsele care sunt vândute in principal sunt legumele si fructele. Pentru categoria de canale de comercializare, formata din angrosisti, procesatori si exploatatii agricole s-au identificat un numar de 721 unitati. Produsele vândute in principal sunt: cereale, cartofi, vin, animale si pasari pentru sacrificare, lapte, oua.

- 80 -

Tabelul. 1-Ponderea vânzarilor pe canale de comercializare Grupa de produse

Piete Agroalimetare

Procesatori, comercianti

Oboare

Exploatatii agricole

Cereale

10

90

Fructe

80

20

Legume

90

10

Cartofi

88

12

Bovine vii

40

60

Porcine vii

6

94

Ovine si caprine vii

38

62

Pasari vii

5

95

Lapte

8

92

Oua

39

61

Sursa: estimarile I.C.D.E.A., bazate pe anchete anterioare asupra preturilor

Avicultorii trebuie sa fie preocupati de organizarea ofertei de produse avicole astfel Incât pe piata sa ajunga o marfa de buna calitate si in cantitati suficiente. Acest obiectiv se poate realiza prin stimularea infiintarii unor societati avicole moderne cât si prin retehnologizarea la standarde europene a celor existente. Organizarea productiei trebuie sa fie insotita de organizarea distributiei produselor avicole, adica de transportul, depozitarea, stocarea si vânzarea lor catre consumatorii finali sau catre unitatile de prelucrare. Decizia cu privire la alegerea cailor de desfacere a produselor avicole este legata in primul rând de dotarea cantitativa cu factori de productie.

- 81 -

Aceasta decizie este influentata si de alti factori, cum ar fi: - caracteristicile referitoare la produs (prospetime, posibilitati de inmagazinare, sensibilitatea la transport, atractivitate, marimea gamei de produse); - caracteristicile referitoare la consumatori (numarul, structura, repartitia teritoriala, obiceiuri de cumparare, preferintele pentru anumiti distribuitori etc); - caracteristicile referitoare la comert (tipul de comert, amplasarea geografica, marimea comenzilor, acoperirea pietei etc.); - caracteristici ce se refera la concurenta (caile de distributie folosite de concurenti, numarul, tipurile de concurenti, dispersarea acestora in teritoriu etc.). Cunoasterea intr-o masura corespunzatoare a factorilor care pot influenta decizia de a asimilia un anumit tip de distributie este destul de dificil de realizat. Pe lânga factorii enuntati, au fost identificate si alte criterii relevante pentru a facilita decizia de alegere a cailor de vânzare. Aceste criterii sunt prezentate in tabelul 2.

- 82 -

Tabelul nr.2- Criterii de decizie utilizate in alegerea cailor de desfacere Cale de desfacere

Consumatori

Producatori

Comert

Comert

Criterii de decizie

finali

finali

En - detail

En - Gross

Autonomie în politica

foarte ridicata

mijlocie/ ridicata

mijlocie

Foarte scazuta

ridicata

ridicata/

mijlocie

Scazuta

de marketing Capacitate de adaptare la cerintele

scazuta

consumatorilor Potential de ivonare pe

foarte ridicat

mijlociu/ foarte scazut

mijlocie

Foarte scazut

Fluxul de informatii catre si dinspre consumator

foarte ridicat

scazut /foarte scazut

mijlocie

Scazut

Posibilitate de control a aplicarii politicilor de marketing

foarte ridicata

ridicata/ scazuta

mijlocie

Scazuta

Stabilitatea sistemului

ridicata

mijlocie/ mijlocie

mijlocie

Scazuta

piata

de distributie

Daca analizam toate criteriile prezentate in tabelul 2 se poate concluziona ca vânzarea directa reprezinta cea mai eficienta modalitate de distributie. In cadrul multor unitati de profil avicol, decizia de de alegere a cailor de distributie este legata de autonomia politicii de marketing . In practica aceasta modalitate de vânzare directa contribuie In mod substantial la aplicarea unor politici de marketing rentabile si care pot fi controlate pâna la nivelul utilizatorului si chiar al consumatorului final. Piata organizata de carne de pasare este aprovizionata aprope in exclusivitate de producatorii ’’industriali’’ integrati mari si din importuri. Producatorii integrati dispun de propriile lor retele de sacrificare si distributie si aprovizioneaza direct o gama larga de detailisti.

- 83 -

Piata româneasca interna este dominata de comercializarea produselor congelate si doar in ultimii 4-5 ani a inceput sa se dezvolte piata produselor refrigerate, centrata in marile orase , in special in Bucuresti. Livrarea produselor prin expeditori specializati trebuie sa urmareasca Indeplinirea anumitor conditii: - asigurarea calitatii produselor conform Stas–urilor si cerintelor consumatorilor; - flexibilitatea livrarii potrivit cerintelor consumatorilor privind modalitatile de livrare a produselor; -timpul optim de livrare, care sa tina seama de de cererea de consum si de asigurarea mijloacelor de stocare fara a genera deprecieri calitative ale produselor. Distributia fizica joaca un rol esential pentru producatorii avicoli, deoarece carnea de pasare si ouale sunt perisabile si au nevoie de capacitati si metode tehnice de transport. Depozitarea produselor avicole in conditii corespunzatoare reprezinta un imperativ daca se tine seama de actiunea permanenta de asigurare a nevoilor de consum exprimate de populatie. In procesul de constructie a depozitelor frigorifice se va tine cont de productia marfa prognozata si de structura acesteia. Acest lucru necesita cunoasterea unor elemente foarte importante: - tipurile constructiilor de depozitare; - criteriile de amplasare ale acestora; - caracteristicile tehnologice sI constructive a depozitelor; - eficienta economica in exploatarea lor. Distributia cu ridicata si cu amanuntul a produselor avicole se realizeaza prin :

- 84 -

- supermarketuri ( Metro, Carrefour, Bila, Cora, etc); - piaTa stradala; - reTele de desfacere cu amanuntul / macelerii. Supermarketurile asigura desfacerea cu amanuntul care se realizeaza Intr-un mediu de Inalta calitate igenica. Piata stradala asigura plata imediata pentru produsele avicole dar se manifesta standarde de igena precare pe parcursul distributiei si vânzarii. Desfacerea cu amanuntul prin macelarii asigura un acces bun consumatorilor dar volumul vânzarilor este redus, la care se adauga si costurile de distributie. Comercializarea produselor avicole in România impune : - Practicarea formelor de ,,contracte de colaboare’’ intre unitatile integratoare (reprezentate prin unitatile de comert cu ridicata si /sau unitati de prelucrare) si producatorii avicoli. Efectele benefice in aceasta colaborare pot fi atât pentru producatori ,cât si pentru unitatile integratoare; - Organizarea unor circuite de diastributie capabile sa asigure conditiile materiale impuse de o valorificare eficienta. Aceasta implica aparitia si dezvoltarea unor relatii intre agentii economici materializate prin infiintarea tuturor verigilor de distributie necesare functionarii pietelor en gros; -Sprijinirea de catre statul român , a aprovizionarii pietelor agroalimentare, etc. In momentul integrarii României In U.E. normele de comercializare a produselor avicole vor fi mai riguroase. In prezent Regulamentul Consiliului nr.1906/90 stabileste standardele de comercializare comunitare pentru anumite tipuri si prezentari de carne de

- 85 -

pasare a urmatoarelor specii: prepelite, gaini, rate, gaste , rate, curcani, bibilici, carnea de pasare este clasificata fie in clasa ’A’ fie In clasa ’B’.

7.1 Comportamentul intreprinzatorului si reducerea costului Reducerea costului de productie implica rationalitatea in orientarea si mobilizarea eforturilor.O componenta esentiala a calcului economic o reprezinta optimul producatorului .Aceasta inseamna ca producatorul urmareste ca la un cost de productie total dat sa maximizeze productia obtinuta,adica sa produca cat mai mult posibil.Se are in vedere ca resursele alocate sa fie de asa natura gestionate,incat maximizarea productiei sa aiba loc prin marirea randamentului, nu apelandu-se la suplimentarea consumului de factori.De asemenea,este vorba de optim sau gestiune optimala,atunci cand se urmareste ca un volum de productie,dat sa se realizeze cu costuri minime. Realizarea optimului producatorului presupune existenta unor alegeri posibile,intru-un anumit cadru de miscare.Optimul producatorului este considerat,totodata,stare de echilibru,deoarece,in acest caz ,producatorul nu mai este nevoit sa caute alta solutie. Echilibrul producatorului pe termen scurt.In ceea ce priveste volumul productiei,din multitudinea variantelor posibile,intreprinderea trebuie sa aleaga acel volum al productiei care,in conditiile date,maximizeaza profitul.Este vorba de acea varianta de cantitate de productie care asigura o diferenta maxima intre incasarile obtinute si costurile de productie,deci in profit maxim. Incasarile pot fi,si ele,totale,medii si marginale.

- 86 -

Incasarea totala (It) reprezinta suma totala obtinuta in urma desfacerii productiei respective;ea se determina ca produs intre cantitatile totale vandute si pretul de vanzare unitar:

It=PQ

Incasarea medie(Im) inseamna incasarea pe unitatea de bun vandut ;ea nu este altceva decat pretul unitar :

Im=It/Q=PQ/Q

Incasarea marginala(Img) reprezinta variatia incasarii totale ,antrenata de catre o variatie infinit de mica a cantitatii vandute;ea se poate exprima ca spor de incasare pe unitatea suplimentara de volum-desfacere:

Img=∆It /∆M

Intre incasarea medie si incasarea marginala exista aceeasi relatie generala ca intre variabilele medii si cele marginale: sporirea incasarii medii decurge din cresterea incasarii marginale;cand incasarea medie se micsoreaza ,aceasta inseamna ca incasarea marginala este in scadere ;cand incasarea medie este constanta ,ea reflecta mentinerea la acelasi nivel a incasarii marginale. Sporirea productiei atrage dupa sine atat cresterea costului global total,cat si a incasarilor totale. Orientarea producatoruluispre cresterea volumului productiei sau , dimpotriva,spre reducerea acestuia,ia in considerare evolutia marginal si a

- 87 -

incasarii marginale.Astfel,cand marirea incasrii marginale, este insotita de scaderea costului marginal sau de cresterea mai lenta a acestuia fata de cea a incasarilor,atunci profitul se amelioreaza si,ca urmare,productia trebuie sa sporeasca.In cazul in care,insa,costul marginal este in crestere sau cresterea este superioara incasarii marginale,inseamna ca o unitate suplimentara de productie mareste costul global mai mult decat incasarea totala,micsorand profitul si impunand reducerea volumului productitei. Profitul obtinut este maxim atunci cand incasarea marginala este egala cu costul marginal.In acest caz,se obtine o diferenta maxima intre totalul incasarilor si costurile globale totale.Ca urmare, intreprinzatorul va fi interesat sa-si mareasca volumul productiei numai la acel nivel la care costul marginal este egal cu incasare(venitul) marginala. Relatia cost-productivitate.La un pret dat al factorilor de productie,costul de productie mediu(CM) si costul de productie marginal(Cmg)se afla in raport invers fata de productivitate.Astfel,costul de productie mediu se micsoreaza atunci cand productivitatea medie (PM) creste,si invers.Costul marginal se reduce atunci cand productivitatea marginala scade. Daca se presupune ca factor variabil doar munca,atunci costul marginal este costul muncii asociat la o variatie marginala a productiei,iar productivitatea marginala este productia suplimentala asociata la unitate suplimentara de munca.Ca urmare ,costul mediu total se afla in raport invers fata de productivitatea medie a muncii,iar costul,marginal se afla in raport invers fata de productivitatea marginala a muncii. Curbele de productivitate si curbele de cost mediu si costul marginal. In figura 1 se observa dependenta curbelor de costuri de evolutia curbelor de productivitate.

- 88 -

Pe baza graficului alaturat,se desprinde mai multe concluzii : a)-cresterii productivitatii marginale ii corespunde scaderea costului marginal ;cresterii productivitatii medii ii corespunde scaderea costului mediu si,respectiv,scaderea productivitatii medii este insotita de cresterea costului mediu ; b)-costul mediu este descrescator atunci cand costul marginal ii este inferior ; costul mediu este crescator atunci cand costul marginal ii este superior ;

FIG.1

c)-curbele de cost marginal si de cost mediu se intersecteaza in punctual in care costul mediu are nivelul cel mai scazut,dupa cum,curbele productivitatii marginale si productivitatii medii se intersecteaza in punctul in care productivitatea medie are nivelul cel mai ridicat. Tipuri de comportament al producatorului.Asigurarea optimului producatorului necesita ca insasi relatia dintre productivitate si costuri sa fie abordata pe termen lung,in cadrul caruia toti factorii de productie sunt variabili.De mare insemnatate,in acest sens,este rezolvarea urmatoarelor doua probleme:

- 89 -

a)combinarea optimala a factorilor de productie care asigura maximizarea profitului; b)marimea optimala a intreprinderii ,adica aceea dimensionare,in conditiile de productie date,care sa permita obtinerea unei productii maxime al unui nivel dat al costului total,sau realizarea volumului de productie dat,cu un consum de productie total minim. Pe termen lung,se disting trei tipuri de comportament al poducatorului: a)alegera optimala pentru un volum de productie dat,acesta urmand sa se obtina cu minimum de cheltuieli totale de productie. b)schimbaea de scara(dimensiune) a productiei fara sa se recurga la susbstituire de factori; producatorul poate modifica scara productiei prin variatii ale factorilor de productie-munca si capitalul-in aceeasi proportie; c)schimbarea de scara a productiei cu substituire de factori ,modificand raportul capital/munca. Constrangerea bugetara genereaza un anumit tip de comportament.Dupa cum s-a aratat mai inainte,comportamentul producatorului implica luarea in cosiderare a limitelor resurselor economice de care dispune,la un moment dat.Teoria microeconomica utilizeaza ,aici,un model analog celui al teorie curbelor de indiverenta;acestea devin, in cazul producatorului,”curbe de isoprodus”,ce indica ansamblul combinarilor de munca si capital care,la o stare data a tehnicilor,permit obtinerea aceloras cantitati de produse.Dreptele bugetare devin drepte de isocosturi. Dreapta de buget sau dreapta de isocost reprezinta ansamblul combinarilor de capital si munca posibile la un cost total dat,la un buget dat si la un pret dat al factorilor.

- 90 -

Spre ilustrare presupunem ca un intreprinzator dispune de 2.000 u. monetare, ca factorul capital costa 400 u.m. pe an de utilizare,iar factorul munca il costa 200 u.m. de lucrator pe an.Acest buget poate fi folosit in diverse feluri:fie 4 parti de capital si 2 lucratori ,fie 3 parti penttru capital si 4 lucratori.Toate aceste combinari costa , fiecare, 2.000 u.m.. Pentru a determina alegerea optionala a producatorului,se iau in considerare isocuantele si linia de isocost; optimul se obtine in punctul de tangenta intre isocost si isocuanta asa cum rezulta din figura 2.In acest punct,rata marginala de substituire este egala cu inversu raportului preturilor factorilor de productie.Astfel,productia maximala este Q2,combinarea optimala de productie fiind cea marcata de intersectarea lui K si L. Se observa ca Q1poate fi obtinuta cu un buget mai mic, iar Q3 este o varianta de productie inaccesibila,depasind linia de buget. Schimbarea „de scara de productie” exprima un alt comportament al intreprinzatorului.”Echilibrul” producatorului a fost cercetat in cazul in care acesta dispunea de un buget dat, de un volum dat de resurse.In continuare,se va analiza situatia in care nivelul constrangeri bugetare se modifica.

FIG.2

- 91 -

Atunci cand intreprinderea mareste volumul productiei sale,presupunand ca ea dispune, de-acum inainte,de resurse mai mari,face sa apara o noua dreapta de buget (dreapta de isocost) deplasata spre dreapta sus si paralela fata de dreapta precedenta(Q2 si Q3 fata de Q1).La fiecare nivel al productiei,combinarea optimala capital-munca este determinata prin tangenta unei noi isocuante cu dreapta de isocost. Se formeaza diferite puncte de echilibru ( -E1,E2 si E3- ); curbele Q2 si Q3 sunt denumite „cai de expansiune” sau „linie de scara” (figura 3).Ele pun in evidenta cresterea cantitatilor de factori utilizati, cresterea consecutiva a bugetului ,in conditiile in care preturile relative ale factorilor sunt presupuse constante.

FIG.3 Cand calea de expansiune este o dreapta, cei doi factori progreseaza in acelasi proportii in timpul expansiunii intreprinderii, fiind vorba de schimbare se scara fara substituire.

- 92 -

Atunci cand schimbarea dimensiuni productiei se realizeaza cu substituire de factori, linia de scara sau sau calea de expansiune are forma unei linii frante. Relatia:cost de productie mediu-randament. Pe termen lung, la un nivel dat al preturilor factorilor, relatia cost-randament se prezinta astfel: -randamentului crescator ii corespunde un cost mediu descrescator ; -randamentului constant ii corespunde un cost mediu constant; -randamentului descrescator ii corespunde un cost mediu crescator. Curba de cost mediu pe termen lung (CMTL), denumita si „curba infasuratoare”, este tangenta la fiecare curba de cost pe perioada scurta, ca in figura 4. Curba infasuratoare arata diferitele evolutii ale costului mediu, cand intreprinderea alege, de fiecare data, scara de producti cea mai eficace. Pornind de la figura 4,se pot desprinde mai multe concluzii: a) In faza randamentelor crescatoare, costul mediu descreste pe termen lung,ceea ce inseamna ca productivitatea medie a crescut si, deci, cantitatea produsa sporeste mai repede decat cantitatea factorilor utilizati; intreprinderea realizeaza economii de scara . b) In faza randamentelor constante,costul mediu este constant pe termen lung,ceea ce inseamna ca productivitatea medie este constanta, si, deci, cantitatea produsa sporeste in acelasi ritm cu cantitatea de factori utilizati;intrprinderea nu realizeaza nici o economie de scara;punctul SME corespunde scarii minim eficace.Scara minim eficace reprezinta acea dimensiune de productie, incepand de la care intreprinderea atinge costul mediu minim pe termen lung . c) In faza randamentelor descrescatoare , costul mediu creste pe termen lung, ceea ce inseamna ca productivitatea medie se micsoreaza si,deci, cantitatea produsa se mareste mai putin repede decat cantitatea de

- 93 -

factori utilizati;in acest caz, intreprinderea inregistreaza dezeconomii de scara..Dezeconomii de scara se explicaprin aceea ca, la un moment dat, factorii de economii de scara se epuizeaza, avand loc,in schimb, cresteri ale costurilor fixe de gestiune (administrarea mai grea, comunicatii interne mai complexe, incetineala a deciziilor etc.) cea ce determina curba de cost mediu pe termen lung crescatoare .

FIG.4 Randamentul de substituire reprezinta castigul de productivitate realizat de întreprindere prin substituirea unui factor de productie

prin

altul.Spre deosebire de randamentul de scara ce presupune o proportie constanta a factorilor capital si munca (R/L),randamentul de substituire se obtine atunci cand intreprinderea modifica modelul sau tehnologia si schimba raportul (K/L) .

- 94 -

In activitatea concreta de reducere a costului,producatorii iau in considerare acel proces de productie care este eficient nu numai din punct de vedere tehnic,ci si economic.Ei compara preturile factorilor si aleg acei factori care –asigurand aceleasi efecte cantitative si calitative –combinati si substituiti asigura costuri globale mai mici si, deci, profituri mai mari. Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a lucratorilor,perfectionarea

echipamentului

tehnic,a

tehnologiilor

de

fabricatie,a activitati de administrare , de gestiune si conducere etc.In epoca contemporana, perfectionarile factorilor de productie au loc in conditiile in care introducerea in productie a rezultatelor creatiei stiintifico-tehnice presupune costuri suplimentare.In general,insa, pe masura progresului stiintei si tehnicii, se creeaza posibilitatea micsorarii costurilor pe unitate de rezultat; pe termen mediu si lung, asemenea costuri sunt nu numai recuperate prin efecte mari si de calitate, dar si potentatoare de profituri si alte avantaje individuale si sociale.

7.2 Comercializarea carnii de pasare Agentii economici care comercializeaza carne de pasare isi desfasoara activitatea numai cu respectarea reglementarilor in vigoare si a prevederilor prezentelor norme.

Definirea si descrierea produsului

Art. 3. - In sensul prezentelor norme, termenii folositi se definesc dupa cum urmeaza: 1. carnea de pasare - carnea destinata consumului uman, provenita din sacrificarea speciilor de pasari domestice mentionate la art. 1, care nu a

- 95 -

fost supusa nici unui tratament, exceptand tratamentul de racire - refrigerare, congelare; 2. carcasa de pasare - intregul corp al unei pasari din speciile mentionate la art. 1, dupa sangerare, deplumare si eviscerare; indepartarea inimii, ficatului, plamanilor, pipotei, rinichilor, picioarelor si a capului nu este obligatorie; indepartarea gusii este optionala doar in cazul palmipedelor. Carcasele de pasare provin de la pasari domestice: a) pui de carne, broiler de curca, rate tinere sau boboci, rate tinere lesesti, gaste tinere sau pui, bibilici tinere - pasari cu varful sternului flexibil (nu este osificat); b) cocosi, gaini, pasari adulte: curcani adulti, rate adulte, rate lesesti, gaste adulte, bibilici adulte - pasari cu varful sternului rigid (osificat); c) claponi: masculi castrati chirurgical inainte de a atinge maturitatea sexuala; d) pasari cu caracasa mai mica decat 750 g (fara organe, cap si picioare); 3. piese transate: a) jumatati: jumatatile de carcasa obtinute prin taierea longitudinala in planul alaturat sternului si coloanei vertebrale; b) sferturi: partile obtinute prin sectionarea longitudinala si transversala a carcaselor, avand ca rezultat sferturi anterioare si/sau posterioare (cu sau fara glanda uropigena); c) sferturi posterioare neseparate: ambele sferturi posterioare unite printr-o portiune a spatelui, cu sau fara tartita; d) piept: sternul si coastele sau o parte a acestora, distribuite pe ambele parti, impreuna cu musculatura in aderenta naturala. Pieptul poate fi intreg sau portionat in jumatati;

- 96 -

e) pulpa: femurul, tibia si fibula cu musculatura in aderenta naturala. Cele doua sectionari vor fi practicate la nivelul articulatiilor; se admite sectionarea mai jos de articulatia tibio-tarso-metatarsiana cu maximum 1 cm; f) pulpa de pui cu o portiune din spate atasata: greutatea portiunii atasate, respectiv oasele sacrum, coxal cu musculatura aferenta nu trebuie sa depaseasca 25% din greutatea totala a piesei; g) pulpa superioara: femurul impreuna cu musculatura in aderenta naturala. Cele doua sectionari vor fi practicate la nivelul articulatiilor; h) pulpa inferioara: tibia si fibula cu musculatura in aderenta naturala. Cele doua sectionari vor fi practicate la nivelul articulatiilor; i) aripi: humerus, radius si ulna cu musculatura in aderenta naturala. Varful si oasele carpiene se pot indeparta. Humerusul sau radiusul si ulna cu musculatura in aderenta naturala pot fi prezentate si separat. Cele doua sectionari vor fi practicate la nivelul articulatiilor; j) aripi neseparate: aripi in aderenta naturala cu o portiune toracica a carei greutate nu trebuie sa depaseasca 45% din greutatea totala a piesei; k) piept dezosat: piept intreg sau portionat in jumatati, fara os, rezultat din indepartarea sternului, claviculei, coastelor si a partii cartilaginoase a sternului; l) piept dezosat cu osul iades: piept dezosat, fara piele, cu clavicula si partea cartilaginoasa a sternului; greutatea claviculei si a cartilajului nu trebuie sa depaseasca 3% din greutatea totala a piesei; m) tacam de pasare: partile anatomice rezultate dupa detasarea pulpei cu os si a pieptului cu os, formate din regiunea dorsolombosacrala, aripi, gat, regiunea costala ramasa de la detasarea pieptului; n) spinari de pasare: portiunea anatomica rezultata dupa detasarea jumatatilor posterioare, a aripilor si a pieptului. Cuprinde gatul, spatele pana

- 97 -

la regiunea lombara, coastele, stratul muscular, grasimea si pielea in aderenta naturala; 4. organe de pasare - inima (cu sau fara sacul pericardic), pipota (fara cuticula si fara continut) si ficatul (fara vezica biliara). Pipotele si inimile nu trebuie sa prezinte grasime aderenta. Ficat gras (foie gras) - ficatul de gasca sau de rata provenita din speciile Cairina moscata sau prin incrucisarea Cairina moscata cu Anas platyrhynchos. Ficatul gras provine de la pasari ingrasate si abatorizate dupa o tehnologie speciala. Ficatul trebuie sa aiba o culoare uniforma si urmatoarea greutate: a) ficatul de rata - minimum 250 g net; b) ficatul de gasca - minimum 400 g net; 5. alte parti comestibile: a) creste si fudulii provenite de la pasarile adulte; b) grasime de pasare; 6. carne de pasare separata mecanic - pasta cu granulatie fina obtinuta prin separarea mecanica a carnii de pe oasele carcasei de pasare, exclusiv pielea gatului, gheare, capete si organe. Clasificarea carnii de pasare Art. 4. (1) Carnea de pasare, asa cum este definita la art. 3 pct. 2 si 3, se clasifica in functie de conformatie si de aspectul carcaselor sau al partilor de carcasa in: a) clasa A; b) clasa B. (2) Clasificarea se realizeaza in functie de aspectul carnii, prezenta grasimii si gradul distrugerilor sau al contuziilor.

- 98 -

(3) Carcasele de pasare si partile transate din carnea de pasare definite in prezenta norma trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime pentru a fi incadrate in clasele A si B: a) sa fie intacte din punct de vedere al prezentarii; b) sa fie curate, fara nici un fel de corpuri straine vizibile, mizerie sau sange; c) sa nu aiba mirosuri straine; d) sa nu prezinte pete vizibile de sange, cu exceptia celor mici si sterse; e) sa nu aiba oase rupte proeminente (fracturi deschise); f) sa nu prezinte contuzii severe. In cazul carnii de pasare proaspete nu trebuie sa existe urme de congelare anterioara. (4) Pentru a fi incluse in clasa A carcasele si partile transate din carne de pasare trebuie sa indeplineasca in plus urmatoarele criterii: a) sa aiba o conformatie buna si sa fie consistente, pieptul sa fie bine dezvoltat, lat, lung si carnos; picioarele sa fie, de asemenea, carnoase; la pui, rate tinere sau pui de rata si curcani trebuie ca pieptul, spatele si pulpele sa aiba un strat subtire si uniform de grasime; la gaini, cocosi, rate si gaste tinere se permite existenta unui strat de grasime mai gros; la gaste carcasa trebuie sa prezinte un strat de grasime de la moderat la gros; b) pe piept, picioare, tartita, incheieturile picioarelor si varfurile aripilor pot fi prezente cateva pene mici, tuleie (capete ale penelor) si puf; in cazul pasarilor, ratelor, curcanilor si gastelor pentru fiert pot fi prezente cateva pene si in alte parti ale carcasei; c) se permite existenta unor leziuni, contuzii si decolorari, cu conditia ca acestea sa fie mici si nesemnificative si sa nu fie prezente pe piept sau picioare; varful aripii poate sa lipseasca; la varfurile aripilor se permite o usoara colorare in rosu;

- 99 -

d) in cazul pasarilor congelate nu trebuie sa existe urme de arsuri de la congelare, cu exceptia celor care sunt accidentale, mici si nesemnificative si nu sunt prezente pe piept sau picioare; arsura de la congelare, in sensul reducerii calitatii, este uscarea ireversibila la nivel local sau zonal a pielii si/sau a carnii care poate sa indice urmatoarele schimbari: -in culoarea originala - in cele mai multe cazuri culoarea devine pala; si/sau -in aroma si miros - lipsa de aroma sau miros de ranced; si/sau -in consistenta - uscata, spongioasa. Carnea de pasare separata mecanic Art. 5. (1) Materia prima utilizata la obtinerea carnii de pasare separate mecanic trebuie sa fie obtinuta si sa corespunda cerintelor prevederilor legale in vigoare. (2) Este interzisa utilizarea drept materie prima, la obtinerea carnii de pasare separate mecanic, a pielii gatului, a ghearelor, capului si organelor de pasare rezultate din abatorizare. (3) Carnea de pasare separata mecanic se obtine si se utilizeaza in unitati autorizate sanitar veterinar, cu respectarea normelor sanitare si sanitare veterinare in vigoare. Art. 6. (1) Carnea de pasare separata mecanic se utilizeaza numai in fabricatia produselor din carne supuse obligatoriu unui tratament termic de minimum + 72▫C si unui timp de mentinere de 20 minute in centrul geometric al produsului sau altei combinatii timp/temperatura care sa asigure aceeasi securitate a produsului.

- 100 -

(2) In cazul in care carnea separata mecanic se obtine in unitati de abatorizare a pasarilor, timpul maxim dintre obtinerea carcaselor si utilizarea lor la producerea carnii separate mecanic trebuie sa fie de maximum 48 de ore. (3) In cazul in care carnea de pasare separata mecanic este produsa si folosita in aceeasi unitate, ea se depoziteaza in spatiu frigorific la -12▫C, cu mentionarea datei abatorizarii si a datei dezosarii. (4) Carnea de pasare separata mecanic care provine din alte unitati decat din cea in care se foloseste ca materie prima trebuie sa fie ambalata, etichetata si sa fie insotita de documente conform prevederilor legale in vigoare. Forme de comercializare a carnii de pasare Art. 7. (1) Carcasele de pasare se comercializeaza astfel: a) carcasele eviscerate partial: carcasele de la care nu s-au indepartat inima, ficatul, plamanii, pipota, capul sau picioarele. In cazul palmipedelor nu este obligatorie indepartarea gusii; b) carcasele eviscerate, cu sau fara organe: carcasele care se prezinta cu sau fara organe. Prezenta organelor se va mentiona pe eticheta in denumirea sub care este vandut produsul. (2) Produsele enumerate la art. 3 pct. 3 lit. a)-k) pot fi comercializate cu sau fara piele, fiind obligatorie mentionarea pe eticheta in denumirea sub care este vandut produsul. Tacamul de pasare se poate comercializa cu sau fara aripi, cap, gat si picioare, fiind obligatorie mentionarea pe eticheta in denumirea sub care este vandut produsul.

- 101 -

(3) In functie de starea termica, carnea de pasare se poate comercializa in una dintre urmatoarele stari: a) refrigerata la maximum + 4▫C, temperatura determinata in profunzime; b) congelata la minimum -12▫C, temperatura determinata in profunzime; sau c) congelata rapid la minimum -18▫C, temperatura determinata in profunzime. (4) Forma sub care se comercializeaza carnea de pasare mentionata la alin. (1), (2) si (3) se inscrie pe eticheta in denumirea sub care se vinde produsul, pentru informarea corecta si completa a consumatorului. (5) Dupa starea termica, carnea de pasare separata mecanic se prezinta: a) refrigerata la maximum + 4▫C, temperatura determinata in profunzime; b) congelata la minimum -12▫C, temperatura determinata in profunzime. Carnea de pasare separata mecanic se comercializeaza numai pentru utilizarea in fabricarea produselor din carne tratate termic, fiind interzisa comercializarea ca atare sau in amestec cu alte ingrediente in unitatile de desfacere angro si cu amanuntul. Acelasi regim se aplica si in cazul oferirii cu titlu gratuit a acestor produse de catre agentii economici, asociatii sau fundatii. (6) Carcasele de pasare se comercializeaza numai preambalate individual. Pentru actiunile de vanzari promotionale se accepta si alte forme de ambalare, in conformitate cu actiunea de promotie comerciala. (7) Piesele transate si alte produse comestibile definite la art. 3 pct. 3, 4 si 5, rezultate din sacrificarea pasarilor, se comercializeaza in unitati de desfacere angro si cu amanuntul numai sub forma preambalata, direct din ambalajul colectiv de desfacere.

- 102 -

Conditii tehnice de calitate

Art. 8. - 1. Proprietati organoleptice: a) Carnea de pasare ----------------------------------------------------------------------------------------------------Nr. Caracteristici Conditii de admisibilitate Metode de crt. analiza ----------------------------------------------------------------------------------------------------Carne refrigerata 1. Aspect Carcase sau organe curate, fara resturi de continut intestinal STAS 7031-83 sau impuritati mecanice; suprafata neteda, nelipicioasa A1:1997 pct. 4 2. Culoare Caracteristica speciei 3. Consistenta Ferma si elastica musculaturii 4. Miros Caracteristic, fara miros strain 5. Bulionul, dupa Curat, transparent, cu nuanta opalescenta, fara flocoane sau fierbere si sediment, cu grasime topita la suprafata sub forma de pelicule sedimentare sau insule, in functie de starea de ingrasare, cu gust si miros placut, caracteristic carnii proaspete de pasare Carne congelata 1. Aspect si culoare La suprafata, culoare cu o nuanta mai inchisa, consistenta STAS 7031-83 tare, tendoane de culoare alba cu reflexe sidefii, grasimea A1:1997 pct. 4 de culoare specifica, glazura de gheata curata, transparenta. Dupa decongelare lenta la maximum + 5ˇC caracteristicile organoleptice sunt asemanatoare carnii refrigerate; culoarea lichidului rezultat (dupa decongelare) albgalbuie; se admite o nuanta roz-rosiatica a tesutului conjunctiv lax. SE INTERZICE RECONGELAREA CARNII DECONGELATE!

- 103 -

b) Carnea de pasare separata mecanic ------------------------------------------------------------------------------------------------Nr. Conditii de admisibilitate Metode de crt. Caracteristici ----------------------------------------------------------analiza Refrigerata Congelata ------------------------------------------------------------------------------------------------1. Aspect Pasta cu granulatie Bloc compact acoperit cu cristale STAS 7031-83 fina, fara corpuri fine de gheata; in sectiune aceleasi A1:1997 pct. 4 straine caracteristici ca cea refrigerata 2.

Culoare

3. Consistenta 4. Miros si gust sau miros

De la roz la roz-galbui Moale-pastoasa Caracteristic, fara

Tare Caracteristic, fara gust

gust sau miros strain

strain, dupa decongelare

2. Proprietati fizico-chimice: a) Carnea de pasare ------------------------------------------------------------------------------Nr. Conditii de admisibilitate Metode de crt. Caracteristici --------------------------------analiza Refrigerata Congelata ------------------------------------------------------------------------------1. Reactia pentru Negativa Negativa STAS 9065/11-75 hidrogen sulfurat 2. Reactia Kreis Negativa Negativa STAS 9065/10-75 3. pH 5,8-6 STAS 9065/8-74 4. Azot usor hidrolizabil, 25 35 STAS 9065/7-74 NH3/100 g, maxim

- 104 -

b) Carnea de pasare separata mecanic ------------------------------------------------------------------------------Nr. Conditii de admisibilitate Metode de crt. Caracteristici --------------------------------analiza Refrigerata Congelata ------------------------------------------------------------------------------1. Proteina, minim, % 13,6 STAS 9065/4-81 2. Substante grase, 20 STAS 9065/2-73 maxim, % 3. Umiditate, maxim, % 70 STAS 9065/3-73 4. Colagen, raportat 20 STAS 9065/13-81 la proteina totala, maxim, % 5. Calciu, maxim, % 1,3 6. Reactia Kreis negativa STAS 9065/10-75 7. Reactia pentru hidrogen negativa STAS 9065/11-75 sulfurat 8. Azot usor hidrolizabil, 25 35 STAS 9065/7-74 NH3/100 g, maxim -------------------------------------------------------------------------------

3. Proprietati microbiologice si toxicologice: Carnea de pasare, inclusiv carnea de pasare separata mecanic, trebuie sa se incadreze in parametrii microbiologici si toxicologici (metale grele, reziduuri chimice), in limitele maxime admise stabilite prin legislatia sanitara si sanitara veterinara in vigoare. Art. 9. (1) Verificarea calitatii carnii se face prin verificarea loturilor de produs. Lotul va fi format din cantitatea de carne de pasare provenita de la acelasi

- 105 -

furnizor in aceeasi zi de fabricatie, din acelasi sortiment, din aceeasi specie, tip de prelucrare, clasa de calitate, stare termica si care provine de la acelasi producator. (2) Esantionul format din produse individuale definite la art. 3 se preleveaza, prin sondaj, din fiecare lot ce va fi inspectat in abatoare, ateliere de transare si depozite angro si en detail sau, in cazul importului, in momentul efectuarii formalitatilor vamale, astfel: -----------------------------------------------------------------------------Nr. Dimensiunea lotului Dimensiunea probei Numarul tolerabil de bucati crt. necorespunzatoare -----------------------------------------------------------------------------1. 100-500 30 5 2. 501-3.200 50 7 3. >3.200 80 10

(3) La verificarea unui lot de carne de pasare din clasa A se admite un

numar de bucati necorespunzatoare, conform alin. (2), astfel: a) prezinta taieturi neefectuate la imbinare, pentru pulpe, pulpe superioare, pulpe inferioare sau aripi; b) prezinta maximum 2% cartilaje (extremitatea flexibila a sternului), in cazul pieptului dezosat; c) prezinta deteriorari, contuzii, decolorari usoare, putin vizibile sau urme ale arsurilor de la congelare, in cazul pieptului si pulpelor. (4) La verificarea unui lot de carne de pasare din clasa B, numarul de bucati necorespunzatoare admise, conform alin. (2), cu privire la abaterile mentionate la alin. (3) lit. a) si b) se dubleaza. (5) In cazul in care lotul controlat nu este conform, autoritatile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor interzic comercializarea

- 106 -

sau importul pana la intrarea in legalitate, conform prevederilor prezentelor norme. Ambalare, marcare, etichetare, depozitare, transport si documente Art. 10. (1) Ambalarea, marcarea si etichetarea se efectueaza cu respectarea prevederilor legale in vigoare. (2) Pe eticheta se va mentiona o singura stare termica a carnii. In cazul comercializarii organelor de pasare, pe eticheta se va mentiona felul acestora in denumirea sub care se vinde produsul. Data durabilitatii minimale pentru produsele congelate si data limita de consum pentru produsele refrigerate se stabilesc de catre producator si se inscriu conform normelor in vigoare privind etichetarea alimentelor. (3) In unitatile de productie, in functie de starea termica, carnea de pasare se depoziteaza la temperatura de maximum +4▫C in profunzime pentru carnea de pasare refrigerata si la temperatura de minimum -12▫C in profunzime pentru carnea de pasare congelata. (4) Mijloacele pentru transportul carnii de pasare trebuie sa indeplineasca cerintele legislatiei in vigoare si sa fie autorizate din punct de vedere sanitar veterinar. (5) Fiecare transport va fi insotit de certificatul de sanatate publica veterinara eliberat de medicul veterinar oficial care asigura supravegherea unitatii si de declaratia de conformitate eliberata de producator pe propria raspundere in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

- 107 -

CAPITOLUL VIII: RETETE CU CAR/E SI OUA DE PREPELITA Prepelite cu smantana INGREDIENTE: 3 prepelite, 100 g unt, 1 lamaie, 1 lingura de faina, 1 lingura de mustar, cateva boabe de piper, 1 galbenus de ou, sare, 200 g smantana. MOD DE PREPARARE: Dupa ce prepelitele au fost curatate ca in retetele precedente, se taie in doua, in lung, se sareaza putin, se pun intr-o cratita cu unt si se inabusa sub capac pana se rumenesc putin. Intre timp se misca cratita, intorcandu-se si bucatile de carne. Se adauga apoi faina, piperul boabe, zeama de lamaie, se stinge sosul cu un pahar de supa de oase sau cu putina apa calduta si se mai firbe 10 min. Dupa aceea se adauga smantana amestecata cu mustar si galbenus de ou si se ia de pe foc.

Prepelite în foi de vita INGREDIENTE: 4 prepeliţe, 4 foi de viţă, 4 felii de slănină afumată, sare. MOD DE PREPARARE:

Prepeliţa se mănâncă foarte proaspătă. Se jumuleşte, se scot intestinele şi măruntaiele, se pârleşte repede, se şterge cu o cârpă curată. Se sărează prepeliţele, se pune ficatul înauntru, se înveleşte fiecare prepeliţă cu o foaie de viţă, apoi cu o felie de slănină cât mai

- 108 -

subţire, dar destul de mare ca s-o acopere, se leagă cu aţă. Astfel pregatite, prepeliţele se pot frige la frigare sau la cuptor.

Ghiveciul balaurului Ingrediente: 150 g ardei gras, 50 g slanină afumată, 150 g roşii, 10 g boia dulce de calitate superioară, 150 g cârnaţi proaspeţi afumaţi, 8 ouă de prepeliţă, 100 g ciuperci, 1 căţel de usturoi, 50 g mazăre verde, proaspătă, sare, boia de ardei iute după gust. MOD DE PREPARARE: Legumele se spală cu grijă, ardeii graşi fără cotor se taie rondele, ciupercile şi roşiile se taie felii, cârnaţii se lasă 1 minut în apă fierbinte sărată, astfel se indepărtează mai usor membrana şi se taie rondele. Ouăle de prepeliţă se introduc în apă clocotită şi se fierb 5 minute, apoi se răcesc şi se decojesc. Slănina afumată se taie cubuleţe iar ceapa marunt, usturoiul se zdrobeşte.Cubuleţele de slănină se topesc, în untura ramasă se rumeneşte ceapa, se adaugă ardeii graşi, se sărează şi se călesc 4-5 minute, apoi se presară cu boia, se amestecă, se stinge cu 100ml apă, se fierbe în clocot până se evaporă apa. Atunci se adaugă ciuperciile, iar după câteva minute, mazărea verde, usturoiul zdrobit, roşiile, ouăle de prepeliţă şi cârnaţi şi se înăbuşă timp potrivit. Se poate servi aşa ca atare, sau cu garnitură de orez, eventual cu cartofi natur cu patrunjel.

Prepelite umplute cu cus-cus INGREDIENTE: Suc de portocale, ulei, cus-cus, prepelite intregi, vin rosu dulce, coaja de lamaie rasa, sare, piper, ceapa verde, zeama de lamaie

- 109 -

MOD DE PREPARARE: Se pune la fiert suc de portocale, apa si ulei; se toarna fierbinte peste cus-cus, se acopera bine cu o folie si se lasa cam 10-15′. Prepelitele se stropesc cu vin, se pune coaja de lamaie, putin ulei, sare, piper; se acopera cu folie si se da la frigider cam o ora. Cus-cusul se amesteca cu ceapa verde tocata, coaja si putina zeama de lamaie, se acopera si se pune deoparte. Cand se scoate prepelita din frigider, se sterge, se umple cu cus-cusul, se prinde cu betigase umede si se pun pe gratar (sau se dau la cuptor) cam 45-60′.

Prepelita cu sos de struguri INGREDIENTE: prepelite, ulei, unt, struguri negri, miere, vin alb, zeama de lamaie, cartofi, sare, piper. MOD DE PREPARARE: Prepelitele se despica pe sira spinarii pentru a se putea praji uniform si se rumenesc putin in ulei, pe ambele parti, apoi se da tigaia la cuptor pentru 20′, se da cu sare, piper si se acopera cu hartie de aluminiu, sa se pastreze calde. In alta tigaie se pune unt la topit, se adauga boabele de struguri, miere si se dinstuie putin, apoi se adauga vin alb si zeama de lamaie; se lasa sa se ingroase putin; se pun pe un platou cartofii prajiti pai, prepelita si se toarna deasupra sosul de struguri.

- 110 -

Prepelite a la Jardiniere Mod de preparare: Se prajesc prepelitele in unt. Dezlegam cu putin cognac si un pahar mic de vin negru, in care s-a amestecat coaja de la un sfert de portocala. Adaugam trei linguri de bulion concentrat, doua linguri de gelatina de coacaze, vreo patruzeci de visine fierte in sirop si racite. Inainte de a fi puse in sos, visinile trebuiesc scurse foaret bine, iar daca sosul pare prea dulce, se acreste cu cateva picaturi de suc de lamaie proaspat stors.

Prepelite a la Normande Mod de preparare: Se iau sase mere mari si se taie cate un capac; se golesc apoi se aseaza in fiecare cate o prepelita care inainte a fost fripta in unt, cu cate o bucatica de unt in interior. Se stropeste cu cateva picaturi de cidru sau vin, se pune capacul marului, scobit si el si apoi se infasoara fiecare mar intr-o foaie de coca, se aseaza pe o tava unsa cu putin unt si se rumenesc, apoi dupa o jumatate de ora se servesc pe o farfurie incalzita.

- 111 -

Prepelite a la Flamande Mod de preparare: Cu doua zile inainte de a fi gatite , prepelitele se inchid intr-o terina stropite cu putin cognac si cu cateva bucati de gutuie, bine coapte si se lasa la rece. In momentul frigerii, se scot gutuile si se pune o bucata de unt; se acopera terina si se pune la cuptor douazeci de minute. Se serveste direct din terina, cu o sosiera cu gelatina de gutui

Ostropel de prepelite Mod de preparare: Se iau prepelitele si se rumenesc intr-o tigaie, cu ceapa tocata marunt, in unt. Se adauga apoi un praf de faina, se stinge cu putina apa si se acopera vasul, ca sa se fragezeasca carnea. Din cand in cand se mai adauga cate o lingura de apa. Cand carnea este moale, se adauga cateva linguri de suc de rosii sau o lingura de pasta de rosii dizolvata in prealabil in apa calduta, cativa catei de usturoi, doua foi de dafin, cateva boabe de piper. Cand este aproape gata, se adauga doua sau trei linguri de vin rosu, apoi se lasa cateva minute la cuptor ca sa scada.

- 112 -

Salata oua prepelita Ingrediente: 25buc oua prepelita, maioneza 150g, sare, piper dupa gust, iaurt 250g, marar una legatura, usturoi, suc lamiie 30g. Mod de preparare: Ouale se vor spala si desinfecta cu cloramina in apa, apoi se pun la fiert cu sare si apa pina ce devin de consistenta tare. Maioneza se amesteca cu sare, piper, mararul tocat marunt, iaurtul, usturoiul pisat in prealabil si sucul de lamaie. Dupa ce sau fiert ouale se vor introduce in sosul format si se amesteca usor sa nu se sfarime. Ouale se pun intregi in sos si se va servi cu piine toast foarte prajita.

Oua prepelita surpriza Ingrediente: Oua 30 buc, ceapa verde trei legaturi, otet balsamic 10ml, piper alb, sare dupa gust, suc lamiie 50ml, patrunjel tocat marunt una legatura, ulei masline 150ml, lipie libaneza 5 bucati. Mod de preparare: Ouale se spala ,se desinfecteaza si se pun la fiert in apa cu sare 1015minute. Ceapa verde se spala, se curata si se taie marunt si se va amesteca cu otetul, sare, piper, suc de lamiie, patrunjel, uleiul de masline si se va servi cu lipia libaneza.

- 113 -

Spanac cu oua de prepelita Ingrediente: necesare pentru 6 portii * 1 kg spanac proaspat * 150 g branza * 150 g sunca slaba * 2 felii de paine * 6 oua de prepelita * 100 g ciuperci * 1 lamaie Pentru sos: * 9 linguri ulei de masline * 3 linguri otet * 1 lingurita mustar * sare, piper Preparare: Se fierb ouale 3 minute, se curata de coaja si se taie pe jumatate. Spanacul se spala, frunza cu frunza, sub jet de apa rece si se scurge bine. Se taie feliile de paine si sunca in cubulete, apoi se prajesc impreuna, amestecand permanent, ca sa nu se arda. Se spala bine ciupercile,

- 114 -

se scurg de apa, se taie in felii subtiri si se stropesc cu zeama de lamaie. Se amesteca toate ingredientele intr-o salatiera mare, unde se adauga si frunzele de spanac. Separat, se a-mesteca ulei cu otet, mustar, sare si piper, dupa gust, iar sosul obtinut se toarna peste salata. Se amesteca cu grija si se serveste imediat.

Bulbi de anghinare cu oua şi sos de legume Ingrediente pentru 4 porţii: 12 bulbi de anghinare congelaţi, 12 oua de prepeliţa, 12 linguriţe de caviar. Pentru sosul de legume: 2 fire de praz, 2 morcovi, 1 ceapa, 4 linguri de ulei de masline, 1 legatura de marar proaspat, 1 ceaşca de supa de legume, sare, piper. Preparare: Se decongeleaza bulbii de anghinare, se oparesc 5 minute în apa cu sare şi se pun la scurs într-o strecuratoare. Separat, se taie prazul, morcovii, ceapa, se condimenteaza, dupa gust, cu sare şi piper şi se calesc 7 minute în ulei încins. Se scoate cu grija mijlocul bulbilor de anghinare şi se umplu cu legumele calite. Se face o adancitura între legume, în care se pune cate un ou de prepeliţa. Se aşaza totul într-o tava termorezistenta, se adauga supa, se acopera cu folie de aluminiu şi se pun la cuptor, aproximativ 20 de minute, pana cand

- 115 -

ouale se încheaga şi sosul scade. În momentul servirii, se adauga cate o linguriţa de icre negre la fiecare bulb de anghinare.

- 116 -

CAPITOLUL IX: EFECTUL TERAPEUTIC AL PRODUSELOR DIN PREPELITE Diferenţele dintre ouăle de prepeliţă şi ouăle de găină Fiind păsări de talie inferioară găinilor, prepeliţele produc ouă mult mai mici.La oul de găină coloraţia cojii este uniformă, în timp ce la oul de prepeliţă, coaja este pestriţă. Diferenţele apar şi cu privire la compoziţie, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos.

COMPOZIŢIE LA 100 g PARTE COMESTIBILĂ Apă

OU DE PREPELIŢĂ OU DE GĂINĂ

75% total 11% saturate 3,5% Lipide nesaturate 5,6% fosfolipide 1% colesterol 844 mg Proteine 13,7% A 550 u.i. Acid pantotenic 1,8 mg B1 0,15 mg B2 0,8 mg Vitamine B6 0,16 mg B12 1,6 µg E 1,1 µg PP 0,16 mg 64 mg Minerale Calciu Cupru 0,06 mg Fier 3,7 mg Fosfor 230 mg Magneziu 13 mg Mangan 0,05 mg Potasiu 134 mg Seleniu 32 µg

74% 11,7% 4,1% 4% 2% 423 mg 12,7% 450 u.i. 1,4 mg 0,07 mg 0,41 mg 0,14 mg 1,3 µg 0,9 µg 0,07 mg 51 mg 0,12 mg 1,8 mg 200 mg 13 mg 0,03 mg 134 mg 32 µg

- 117 Sodiu

140 mg

Zinc

1,5 mg

140 mg 1 mg

După cum se poate observa mai sus, ouăle de prepeliţă, faţă de ouăle de găină, conţin: de 2 ori mai multa vitamine B1, B2 si PP; de 2 ori mai multe minerale – cupru, fier, mangan; mai multe grăsimi nesaturate, etc.. Efectele ouălor de prepeliţă asupra organismului uman Se ştie că una dintre neajunsurile oului de găină în alimentaţie, constă în gradul prea ridicat de absorbţie a nutrienţilor, care se află în concentraţii destul de mari. Deoarece ouăle de prepeliţă sunt şi mai concentrate, ele sunt mai puţin indicate în alimentaţie, adresându-se în special terapeuticii naturale. Asupra organismului uman, aceste ouă, prezintă proprietăţi antianemice, remineralizante, afrodisiace, antitoxice şi antiastenice. Indicaţii şi contraindicaţii Ouăle de prepeliţă sunt indicate în dereglaje şi afecţiuni ca: impotenţă sau sterilitate masculină, anemie feriprivă, intoxicaţii, toxemie, stres, surmenaj, astenie, nevroză astenică, ulcer gastric, boli hepatice, diabet, seboree (aplicaţii externe). Oul de prepeliţă este mai puţin alergen decât alte ouă (Gh. Mencinicopschi) şi chiar poate fi valorificat, ca desensibilizant, în combaterea alergiilor (Fănică Voinea Ene). Folosirea ouălor de prepeliţă în combaterea alergiilor sau a astmului bronşic alergic, cere însă prudenţă şi o monitorizare competentă. Administrarea ouălor de prepeliţă este contraindicată copiilor mici (sub 3 ani) şi bătrânilor. Din cauza conţinutului ridicat de colesterol, se recomandă evitarea lor în cazul persoanelor care suferă de boli cardio-vasculare. Persoanele care nu tolerează oul de găină, trebuie să să fie rezervate şi în legătură cu acest produs. Consumate crude, ouăle de prepeliţă provenite de la păsări crescute în condiţii precare de igienă, pot transmite germeni nedoriţi (Gh. Mencinicopschi). Pentru uzul intern, se utilizează exclusiv ouă proaspete (1-4 zile). Administrarea oualor de prepeliţa • Ouale crude de prepeliţa Ouale crude de prepeliţa se administreaza câte una de 3 ori pe zi, între mese. Cei care suporta greu administrare oualor crude, pot recurge la amestecare conţinutului acestora cu sucuri de fructe şi legume sau cu miere. O cura cu oua de prepeliţa trebuie sa dureze 12-16 zile consecutive, urmând dupa acestea, obligatoriu, cel puţin o luna de pauza. Curele mai îndelungate sau cu mai multe oua, recomandate în trecut, nu mai sunt indicate, din cauza cantitaţii mari de colesterol, dar şi al altor compuşi prezenţi mai ales în albuş, substanţe care, în cantitate mare, blocheaza enzimele digestive

- 118 proteolitice şi provoaca carenţa de biotina. Extern, dupa omogenizarea albuşului si galbenusului, se aplica compoziţia pe faţa, pe tenurile seboreice. • Ouale moi de prepeliţa Ouale fierte doar atât cât albusul sa se întareasca sunt mai igienice, aproape nealergice si fara acţiune de anihilare a biotinei. Ele sunt indicate mai ales în anemie, convalescenţa si stres. De asemenea, pot înlocui în alimentaţia dietetica oul de gaina. Se indica administrarea a unui ou moale de prepeliţa pe zi chiar si pe perioade lungi de timp, daca nu exista contraindicatii.

Cura cu oua de prepelita Este imposibil sa nu fi auzit deja de calitatile iesite din comun ale acestui aliment foarte bogat in vitamine. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi: afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara nici un altfel de medicamente. Dealtfel, toti crescatorii de prepelite sustin ca viata li s-a schimbat in bine datorita acestei mici pasari: in primul rand consumul zilnic de oua le-a imbunatatit sanatatea (a lor si a familiilor lor), iar in al doilea rand veniturile pe care le obtin din comercializarea oualor sau a carnii sunt mai mult decat multumitoare. In antichitate, chinezii tratau in mod curent astmul bronsic cu oua de prepelita, iar vechii egipteni tratau inca de acum 4000 de ani impotenta si sterilitatea. Doctor Jean Claude Truffier, medic generalist francez, face studii aprofundate asupra calitatilor terpeutice ale oului de prepelita, obtinand rezultate remarcabile in tratarea astmului bronsic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.

- 119 -

Dupa aceste remarcabile succese, numerosi medici, vor accepta acest tratament, extinzand utilizarea lui in tratarea altor afectiuni, cum ar fi: - ulcer gastric si duodenal - diabet zaharat - hipertensiune arteriala - boli ale ficatului si rinichilor - impotenta sexuala Oul de prepelita este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman. In continuare, prezentam o serie de caracteristici ale produsului ce asigura eficienta tratamentului: comparativ cu oul de gaina, oul de prepelita are un continut de colesterol de numai 1,4% fata de 4%; grasimi de circa 3 ori mai putine; ca aport proteic galbenusul contine 23% fata de 16% - 17% la oul de gaina. La continutul de minerale si vitamine, comparatiile nu-si au rostul: de 6 ori mai multa vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multa vitamina B2, precum si alte substante antialergice, ce fac ca oul de prepelita sa diminueze cantitatea unor anticorpi responsabili de aparitia reactiilor alergice. Carnea de prepelita este una dintre cele mai fine si apreciate in gastronomie, continutul scazut in grasimi si colesterol caracteristic facand din aceasta o alternativa dietetica si curativa pentru cei suferinzi (obezitate, colesterol marit, diabet, regim alimentar de curatare).

- 120 -

Aceasta constituie un argument in plus pentru ca produsele prezentate sa fie consumate cu toata increderea. - Imbunatatesc functionarea cordului - Au un efect pozitiv in tratarea bolilor de rinichi si ficat - Imbunatatesc digestia, regleaza aciditatea gastrica - Improspateaza si imbunatatesc memoria - Au un rol deosebit de important in cresterea si dezvoltarea copiilor - Revitalizeaza organismul indiferent de varsta. In continuare sunt prezentate cure specifice cu oul de prepelita: •

CURA DE 12O DE OUA pentru: hipertensiune arteriala, ulcer, tulburari digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsiva, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implica acest proces.

•

CURA DE 240 DE OUA pentru: TBC, afectiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronsic, anemie, impotenta, guta, migrene, neurastenie, obezitate; dizolva depunerile de colesterol si impiedica formarea altora, previne arterioscleroza, regenereaza sistemul nervos, recomandat in perioada de lauzie ca tratament suplinitor in stimulare lactatiei si imbunatatirea laptelui matern. etc.

•

Cum se deruleaza un asemenea tratament? Ouale se administreaza dimineata, in loc de cafea (la care trebuie sa renuntam in timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), inainte de micul dejun. Este recomandabil sa fie inghitite crude si cu galbenusul intreg, fara sare, zahar sau substante aromate. Pentru ca e mic, se sparge intr-o lingura de supa, lasandu-l sa alunece

- 121 -

de la baza limbii catre esofag. Persoanelor care nu suporta aceasta maniera se recomanda amestecul cu miere de albine sau pulpa de fructe. Micul dejun se va servi dupa aproximativ doua ore, acesta fiind alcatuit, de preferinta, din hrana rece. In cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumatate de ora dupa administrarea continutului oualelor. In timpul tratamentului, consumul de bauturi alcoolice reduce efectele terapeutice cu cel putin 50%. Tratamentul se poate relua dupa trei saptamani de pauza - la adulti, iar la copii - dupa doua, trei luni. •

A1. Cura de 120 de oua in 32 de zile, pentru copii/adolescenti intre 11 si 15 ani: In primele patru zile - cate trei oua pe zi; Intre a 5-a si a 30-a zi - cate patru oua pe zi; In a 31-a zi - trei oua, iar in a 32-a zi - un ou.

•

A2. Cura de 120 de oua in 26 de zile, pentru adulti si adolescenti intre 16 si 18 ani: Se respecta schema de mai jos, doar ca in a 25-a si a 26-a zi se iau trei, respectiv doua oua pe zi.

•

B. Cura de 240 de oua in 50 de zile, numai pentru adulti: In primele doua zile - cate trei oua pe zi; In a treia zi - patru oua pe zi; Incepand cu ziua a patra, pana in a 48-a zi inclusiv - cate cinci oua pe zi; In a 49-a zi - trei oua pe zi; In a 50-a zi - doua oua pe zi.

- 122 -

CAPITOLUL X: PLA/UL DE MARKETI/G PE/TRU VALORIFICAREA PRODUSELOR DI/ PREPELITE In România, consumul de ouă de prepeliţă este acoperit doar în proporţie de 60% de piaţa internă, restul fiind suplinit din import. Consumul relativ redus de ouă de prepeliţă pe cap de locuitor este cauzat, pe de o parte, de scăderea drastică a puterii de cumpărare a populaţiei şi, pe de altă parte, de lipsa produsului din magazine. Totuşi, consumul acestui produs pe piaţa capitalei se ridică peste media pe ţară, situându-se la un nivel anual de 20 de bucăţi pe cap de locuitor. Produsele oferite se adresează următoarelor categorii de consumatori: a) ouăle – consumatori cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani care au venituri lunare de peste 350 de euro şi pensionari cu venituri mari (peste 250 euro/lună). b) carnea – adulţi în vârstă de peste 28 de ani, care iau masa la restaurant şi care au venituri lunare de peste 500 de euro, sau familii cu venituri mari (peste 800 euro/lună). Concomitent cu creşterea preţurilor la celelalte produse de bază, datorită calităţilor sale nutritive, oul de prepeliţă va deveni un aliment de bază, mult mai accesibil decât carnea şi laptele. În primii ani, când producţia este relativ redusă, desfacerea se poate face în supermarketurile din zonele limitrofe sau în locaţii cât mai apropiate de locul de producţie. Se pot stabili relaţii contractuale cu cele mai mari restaurante

- 123 -

din zonă, unde se vor desface ouăle proaspete, dar ciocnite. Păsările se pot valorifica prin vânzare directă la abatoarele din apropiere. În anul al treilea, când producţia se va dubla, distribuţia se va putea extinde către pensiuni, pizzerii, fast-food-uri şi marile lanţuri de magazine. Preţurile practicate trebuie să se situeze la nivelul celor ale concurenţei, dar produsele se vor distinge prin calitatea superioară, modul de prezentare şi ritmul susţinut al livrărilor. Livrările se pot face zilnic, în cantităţi mici, la cât mai multe supermarketuri, astfel încât produsele să fie în permanenţă proaspete. Distribuţia va fi făcută cu mijloace proprii. În perioadele de previziune, afacerea este prea mică pentru a se putea aloca un buget consistent de publicitate mass-media. Dat fiind nivelul redus al concurenţei şi faptul că oferta nu satisface cererea, considerăm că întreaga producţie previzionată va fi absorbită pe piaţă. Produsele principale pe care societatea le va valorifica sunt ouăle de prepeliţă. Ouăle se ridică de preferinţă dimineaţa la prima oră şi seara, pentru a evita spargerea ocazională provocată de mişcările păsărilor în cuşti. Ouăle sunt stocate într-un spaţiu special; acesta trebuie să fie umbros, răcoros, fără umiditate, dar nici foarte uscat. Ouăle se vor aşeza fie în cutii de nisip, fie în cofraje din carton sau plastic, asemănătoare celor folosite pentru ouăle de găină, la temperaturi de 10-15° Celsius. Ouăle de prepeliţă trebuie valorificate proaspete pentru că, având coaja subţire, conţinutul de apă se evaporă relativ repede, deteriorând calitatea oului. Ambalarea se face în cutii de câte 30 (50) de cofraje. Respectarea acestor condiţii va conduce la asigurarea unei calităţi superioare, care va plasa firma în rândul crescătorilor recunoscuţi şi apreciaţi pe piaţă.

- 124 -

Alte produse care pot fi valorificate sunt găinuşele la sfârşitul perioadei de ouat (36 de săptămâni) şi masculii din fiecare serie (1 la 12,5 găinuşe). La livrare (în viu) ating greutatea de 200 g. Cantitatea de gunoi rezultat in cazul unei ferme mici (cateva zeci de capete) nu este, la acest nivel de producţie, suficient de mare ca să justifice cheltuieli de distribuţie, aşa încât nu va fi luată în calcul ca sursă de venit. Gunoiul va fi utilizat de fermier ca îngrăşământ organic în ferma proprie. In cazul unei ferme de cateva mii de capete, zeci de mii de capete gunoiul poate fi vandut (dupa ce a fost ambalat uscat in pungi de plastic) florariilor, acesta fiind un foarte bun ingrasamant.

10.1 Promovarea pe internet In ziua de astazi promovarea pe internet este vitala, indiferent de produsul pe care il vindem. De precizat ca in cazul unei ferme mici de prepelite nu este recomandata promovarea printr un site, ci mai degraba prin anunturi pe site- uri deja existente prin anunturi simple, avand un target zona unde este situata ferma, oferind eventual si un serviciu de transport gratuit pentru o anumita cantitate. In momentul in care afacerea dumneavoastra incepe sa se dezvolte, iar productia ajunge la cateva zeci de mii, sute de mii de capete atunci este necesar sa va ganditi la o promovare a propriului site pe internet atat pentru piata interna cat si pentru export. Realizarea marketingului unui site reprezintă procesul de a-ţi îndrepta toate eforturile în a-l face cunoscut şi de a detemina “clienţii” să-l viziteze şi să acţioneze. Tot aici se includ metodele şi tehnicile prin care se încurajează “consumatorii” să revină.

- 125 -

Cu Web-ul vin în contact milioane şi milioane de oameni, dar nimeni nu le spune unde se află lucrurile dorite. Din acest motiv, rolul marketingului pe internet este vital pentru orice afacere. Pentru a-ţi face publicitate există o mare varietate de modalitaţi prin care ajungi la consumator.

- 126 -

Având un produs de vânzare prin intermediul internetului, următorul pas este să-l promovăm pentru ca: ·

să fie gasit uşor;

·

să atargem pe cei care nu ştiu că sunt interesţi de produsul nostru;

·

să determinăm un raport convenabil între ţintă şi vizitatori.

Pentru a găsi ceva pe Web, utilizatorii folosesc anumite modalităţi de căutare şi se aşteapta să găsească lucrul dorit. Dacă nu-l găsesc, ei presupun că el nu se găseşte pe Web. Astfel, trebuie anticipate aceste modalităţi de căutare pentru ca utilizatorii să ajungă cât mai uşor la site-ul nostru. Ei doresc să obţină informaţii de ultimă ora la orice oră din zi sau din noapte despre produsul dorit şi despre modul în care se pot folosi de el. Majoritatea consumatorilor ajung la un site datorită suportului de marketing pe care îl are; poate nici măcar nu ştiu cine eşti sau ce faci, dar sunt interesaţi de produsul nostru despre care au aflat prin intermediul acţiunilor de marketing. Pentru a demara o afacere pe internet, este indispensabil marketingul. Există numeroase firme care deţin un site, dar nu fac nimic pentru a genera un trafic. Aceasta decizie poate duce la faliment în cazul magazinelor online. Arta marketingului pe internet este de a găsi şi combina tehnici şi metode adecvate pentru a atrage şi determina clientul să aleagă şi să cumpere produsul nostru.

- 127 -

1. Cercetarea online

În marketingul şi promovarea unui site cercetarea este indispensabilă; numai astfel se pot lua decizii întemeiate – nimic nu este întâmpător, totul se bazează pe cercetarea audienţei, a concurenţei, a noutaţilor, a celor mai bune metode de promovare, a viitorului Web-ului, etc. Care este audienţa site-ului? O determinăm după nevoile ei: -

cei care sunt interesaţi de produsul nostru;

-

cei care doresc să facă afaceri cu noi;

-

cei atraşi de site-ul nostru;

-

cei pe care îi determinăm să viziteze site-ul. Cunoscând pe cei care vor vizita site-ul, le cunoaştem nevoile,

dorinţele şi obiceiurile; ştim unde să-i căutăm, cum să-i ajutăm, ce îi atrage şi ce nu, etc. Pentru a îi cunoaşte este necesar a fi ştiute: 1.

Cum este o zi normală din viaţa lor?

2.

Cum/când/cât/unde folosesc Internet-ul?

3.

Cum se comportă pe Web?

4.

Ce doresc să obţină?

5.

Ce tip de informaţii caută?

6.

Unde caută pe Internet informaţiile dorite?

- 128 -

Cu cât avem mai multe informaţii despre audienţă, cu atât va fi mai uşoară alegerea celor mai bune tehnici şi metode de promovare. Cunoaşterea concurenţei reprezintă o altă direcţie de ceretare: ea este formată din cei care fac acelaşi lucru ca şi noi pe Web şi cu care vom fi comparaţi. Din acest motiv, aceştia trebuie supravegheaţi în continuu pentru a ştii ce promovare folosec şi unde şi care sunt tehnicile performante. Cum se identifică concurenţa? Vom enumera câteva metode: ·

Identificând scopurile site-ului şi căutând apoi după cuvinte cheie (se pot găsi chiar şi altele după studiul concurenţei!);

·

Căutând în link-urile (legăturile) concurenţei;

·

Utilizând diferite metode de căutare pentru acelaşi nume;

·

Utilizând newsgroup-urile de profil. Rezultatul acestei acţiuni va fi tocmai realizarea unei diferenţieri faţă

de concurenţă – oferta unică de vânzare. Componentele clasice ale unui site sunt: grafice, grafice animate, sunete, fotografii, filme. In mod continuu apar noi componente realizate sub diferite programe care fac site-ul să arate mai atrăgător şi totodată să se încarce mai rapid. În acest caz, cercetare se face numai navigând prin cât mai multe site-uri, nu neaparat din acelaşi domeniu. Cunoscând cele mai recente modalitaţi de realizare ale unui site, cu siguranţă el va fi apreciat. Modalităţile de promovare ale unui site sunt teoretic nelimitate, deci trebuie determinate cele care aduc vizitatorii cei mai mulţi, deoarece o

- 129 -

modalitate bună poate costa destul de mult. Dar cum se aleg aceste metode? În primul rând, se urmăresc cele folosite de concurenţă, apoi cele pe care le folosesc şi alte site-uri sau care se găsesc enumerate în diverse site-uri care tratează aceste subiecte. Pentru a înţelege Web-ul trebuie să fii în contact cu el în fiecare zi, să fii la curent cu ofertele de publicitate şi preţurile lor, cu revistele de profil, să anticipezi evoluţia lui şi cel mai important este să ştii unde vei fi în şase luni! 2. Conţinutul site-ului

Conţinutul este cel care atrage şi reprezintă inima site-ului. Conţinutul în sine este cea mai buna metodă de promovare. Dacă nu există conţinut, utilizatorii nu au nici un motiv să viziteze site-ul (dacă nu găsesc ceea ce caută sau dacă văd desene sărăcăciose, paginare incomodă şi culori urâte). Ca o regulă generală, în ceea ce priveşte conţinutul unei pagini Web, folosirea unui element inutil este acelaşi lucru cu a omite unul util. Cele mai reprezentative elemente ale conţinutului sunt: text, grafice, grafice animate, video, sunet, multimedia, Java scripts, programe şi baze de date. Textul este elementul comun al tuturor site-urilor – este cea mai simplă modalitate de a prezenta informaţia. Citirea online este mai greoaie decât cea dintr-o carte, deci este bine de ţinut cont de câteva reguli în acest sens: -

se vor folosi propoziţii scurte;

- 130 -

-

este indicată folosirea de liste cu semne distinctive în faţă;

-

ruperea blocurilor de text;

-

informaţia va fi prezentată sub formă de module, independent unul faţă de celălalt. Graficele (desenele) reprezintă o parte importantă a site-ului – un

grafic face adesea cât o mie de cuvinte. Ele trebuie să arate profesional şi vor fi folosite numai dacă este necesar (un grafic se încarcă mai greu şi există riscul ca vizitatorul să se plictisească şi să renunţe). Se recomandă folosirea graficelor formate JPEG sau GIF. Grafice animate sunt foarte bune pentru că atrag atenţia utilizatorilor - privirea este atrasă întotdeauna de lucrurile care se mişcă pe ecran. Totuşi, ele trebuie folosite numai pentru a atrge atenţia celui mai important lucru de pe site – altfel există riscul ca utilizatorul să fie atras de lucruri minore ca importanţă. Imaginile video se folosesc numai în cazul ăn care celelalte formate nu pot explica ceea ce se doreşte a fi transmis. De exemplu, se pot urmări secvenţe din meciul de fotbal ce a avut loc ieri sau o descriere/proprietate importantă a unui produs. Fişierele video se încarcă greu de pe serverul sursă, deci se vor folosi imagini în mişcare doar în cazul folosirii unor servere performante sau unei pieţe ţintă. Sunetul este o altă componentă puternică a unui site. Se pot asculta o gamă largă de înregistrări de la conferinţe sau cursuri şi până la muzica ambientală sitului. Ca şi imaginile video, fişierele sunet se încarcă greu, deci şi ele se vor folosi numai în scopuri bine determinate.

- 131 -

Multimedia este modalitatea prin care se folosesc toate componentele enumerate mai sus pentru a transmite un mesaj. Tehnologia utilizării acestui tip de componentă cunoaşte cea mai mare dezvoltare deoarece este modalitatea cea mai convingătoare de comunicare. Timpii de încărcare a fişierelor multimedia scad din ce în ce mai mult pe măsura apariţiei softurilor specializate. Java scripts. Java este un limbaj de programare care poate fi înţeles de majoritatea celor care folosesc Internet-ul. În acest limbaj se pot realiza siteuri ce sunt mai bogate în facilităţi animate şi proprietăţi de proiectare – de exempu o hartă a unei ţări se poate mări până la nivelul unei străzi! Un avantaj important al acestui limbaj este că el este funcţionabil atât pe sistemul PC cât şi sub Macintosch sau UNIX. Programele sunt cele care individualizează un site. Ele sunt cele care interacţionează cu utilizatorii făcând posibile numărătoarea accesărilor şi până la trimiterea automată de e-mail-uri. Aceste soft-uri se pot realiza în diferite limbaje de programare. Bazele de date sunt folosite prin intermediul soft-urilor specializate pentru a atrage pe cei care doresc să se informeze asupra unor lucruri precise. Această componentă este cea mai grea de adăugat unei pagini Web. De exempu, este mai bine să utilizezi o bază de date dacă lucrezi cu cataloage online care se schimbă constant decât să foloseşti text. Într-o bază de date este foarte uşor de căutat şi totodată se poate modifica în funcţie de ultimele noutăţi. Aceste componente ale unui site se folosesc numai în măsura în care ele sunt necesare; altfel, se poate îngreuna încărcarea site-ului. Este de dorit

- 132 -

folosirea uneltelor de navigare, acele “butoane” care ne direcţionează spre pagina iniţială sau spre alte site-uri învecinate. Dacă pagina este lungă, se va folosi un cuprins cu legături catre fiecare secţiune. O altă variantă este realizarea unei pagini separate pentru fiecare secţiune, iar utilzatorul o va încărca doar pe cea pe care o doreşte şi astfel timpul de încărcare va fi mai mic. Organizarea paginii Web se face pentru utilizatori şi de aceea se vor folosi metode logice de realizare a site-ului deoarece modul de gândire al realizatorilor diferă de cele mai multe ori de cel al utilizatorilor. Ca reguli generale se vor folosi: ·

Navigarea în site se va face într-un mod cât mai evident prin furnizarea elementelor ajutătoare: butoane, semne, etc.

·

Se va oferi posibilitatea ajungerii în pagina iniţială din orice pagină a site-ului, deoarece, prin intermediul motoarelor de căutare se poate ajunge într-o pagină anume a site-ului.

·

Este recomandată folosirea unui singur layout (format de pagină).

·

Gruparea informaţiilor se va face prin intermediul titlurilor. Astfel, căutarea este mai facilă.

·

Pentru a reduce timpul de încărcare, cantităţile mari de informaţii se vor repartiza pe pagini diferite.

După realizarea site-ului, cea mai importantă etapă este testarea lui. De la modul de afişare şi până la încercarea legăturilor, totul se testează şi se

- 133 -

compară cu dorinţele realizatorului. Mai mult decât atât, testarea trebuie realizată periodic şi chiar multe site-uri apelează la bunăvoinţa utilizatorilor îndemnându-i să le avertizeze orice neconcordanţă. Se va ţine cont şi de rezoluţia majorităţii calculatoarelor şi de performanţele celor mai utilizate browsere. Şi în cazul paginilor Web este necesar un test pilot. Persoanele care-l vor testa vor scoate la iveală lucruri aparent minore de care nu s-a ţinut cont: timpul mediu de aşteptare-renunţare pentru încărcare, culori preferate pentru genul site-ului, promptitudinea comenzilor, buna funcţionare a tuturor componentelor, parte de site cea mai accesată, etc. În funcţie de feed-back, site-ul va deveni operativ, ştiut fiind faptul că revenirea este dorinţa tuturor realizatorilor de pagini Web. Motivul revenirii nu este altul decât CONŢINUTUL.

3. Paginile Web bază de date

Pagineile Web bază de date sunt cele care conţin titluri, cuprinsuri sau legături. Pentru a beneficia de aceste baze de date este necesară adăugarea propriului site acesteia. Bazele de date sunt uşor de folosit şi conţin o mare cantitate de informaţii. Există mii de baze de date (organizate după conţinut, cuvinte cheie, titluri, etc.) ele fiind grupate în două categorii: motoare de căutare şi directoare.

- 134 -

Motoarele de căutare sunt alcătuite dintr-un spider (program care caută prin pagini Web) şi o bază de date proprie. Aceasta din urmă este mărită în continuu de cei care vor să-şi aduge site-ul la respectivul motor de căutare. Pe baza unui cuvânt cheie, vor fi selectate numai site-urile care conţin respectivul cuvânt în titlu sau în descriere. Directoarele au în componenţă un formular şi o bază de date. Pentru a adăuga informaţii unui director se va completa formularul cu: titlul paginii, adresa URL, o scurtă prezentare şi câteva cuvinte cheie. Un exemplu de director este “What’s new”. Pentru a folosi o bază de date, se va tasta un cuvânt cheie după care vor apărea o listă cu site-urile care conţin acel cuvânt cheie. Unele motoare chiar ne vor indica procentual gradul de relevanţă pentru toate site-urile găsite. În vederea înregistrării paginii Web în baza de date, se va accesa siteul bază de date, se va înregistra noul site în rubrica adecvată şi se vor completa unele date şi informaţii, iar apoi se va aştepta primirea unui e-mail ce va confirma înregistrarea. Cele mai folosite pagini Web bază de date sunt: Pagina Web Bază de Date

Adresa URL

Alta Vista

http://www.altavista.digital. com

Deja News

http://www.dejanews.com

Excite

http://www.excite.com

- 135 -

Galaxy

http://www.galaxy.einet.net

Hot Bot

http://www.hotbot.com

Infoseek

http://www2.ifoseek.com

Lycos, Inc

http://www.lycos.com

Magellan

http://www.mckinley.com

Open Text

http://www.opentext.com

Starting Point

http://www.stpt.com

WebCrawler

http://www.Webcrawler.co m

Yahoo

http://www.yahoo.com

Există, de asemenea, şi motoare de căutare autohtone: http://www.start.ro sau http://www.orientation.ro. Cu cât facem mai multe înregistrări în diferite baze de date, cu atât şansele ca utilizatorii să ne găsescă sunt mai mari. Pentru a economisi timp în sensul de a nu face înregistrări separate pentru fiecare bază de date în parte, putem apela la diverse softuri1[1] care ne înregistrează simultan la mai multe baze de date sau accesăm unele siteuri care fac acelaşi lucru2[2]: Pagina Web

Adresa URL

- 136 -

!Register It

http://www.register-it.com

1 Step Web Site Promotions

http://www.1step.com

Postmaster

http://www.netcreations.com/postmaster

Submit It

http://www.submit-it.com

Pentru a căuta într-un site, motorul de căutare va identifica componenta text. Dacă nu există, el nu identifică site-ul – (este cazul paginilor Web ce conţin numai fotografii sau desene). Mai mult decât atât, câteva motoare de căutare iau în considerare doar primele 25 de cuvinte de pagina Web pentru a gasi cuvintele cheie! Speculând aceste informaţii, cu siguranţă vom introduce componenta text în toate paginile Web şi vom folosi cuvinte cheie la începutul paginii. Totodată, pentru a avea pagina listată cât mai aproape de început şi pentru a obţine un grad de relevanţă ridicat specificat de motorul de căutare, vom repeta folosirea cuvântului cheie de cât mai multe ori! Pentru a beneficia de avantajele motorelor de căutare şi pentru a nu rata nici o listare, vom lua în considerare şi sinonime ale cuvintelor cheie sau chiar putem ruga pe cineva din domeniul nostru să se gândească la câteva posibilităţi de cuvinte cheie bazte pe cuvântul cheie de bază. Acum vom face o ierarhizare a lor şi o vom trimite motorului de căutare. Exemplu Să presupunem că dorim să vindem oua de prepelita pe Internet. După ce alegem peginile Web bază de date, vom folosi câteva cuvinte cheie pentru a descrie site-ul de unde se pot achiziţiona: oua de prepelita, site, producator direct

- 137 -

şi produse avicole. Ulterior, vom adăuga şi alte cuvinte pe care alţi utilizatori le pot considera relevante pentru a găsi ceva de genul site-ului nostru: cura de slabit oua, produse naturale pentru slabit, ce coontin ouale de prepelita, etc. Când înregistrarea se face pentru bazele de date româneşti, aceste cuvinte cheie vor apărea şi traduse. Bazele de date sunt unele dintre cele mai importante elemente ce se folosesc în promovarea unui site, ele reprezentând primul pas în comunicarea cu utilizatorii.

4. Newsgroup-urile – Grupurile de ştiri Newsgroup-urile sunt parte integrantă a Internetului şi este locul unde se pot citii comentariile unor persoane asupra unei anumite teme sau unde se pot pune întrebări şi se primesc răspunsuri de la majoritatea celor abonaţi la o listă de discuţii dată. Majoritatea mesajelor conţin doar text şi eventual adrese URL către diverse resurse ale Internet-ului. Există mii de grupuri de ştiri fiecare având mai mult sau mai puţin o temă bine stabilită. Multe se creează zilnic, pot fi locale, altele internaţionale, iar multe au accesul limitat. Este imposibil să nu găseşti, cel puţin câteva grupuri de ştiri care să reprezinte piaţa ţintă! Orice subiect este discutat: de la marketing, publicitate, produse, misiuni spaţiale şi pâna la lucruri utopice! Odată găsit, putem să trimitem un anunţ referitor la ceea ce facem noi şi adresa site-ului. Trebuie ţinut cont totuşi, că nu toate grupurile de ştiri

- 138 -

acceptă anunţuri şi există riscul să fim excluşi de pe acea listă. Astfel, este bine de urmărit acea listă de discuţii cel puţin o săptămâna înainte de a trimite anunţul către ea. Este recomandat ca anunţul să fie diferit de la grup la grup chiar dacă listele de discuţii sunt asemănătoare. Se poate întâmpla ca mai multe persoane să fie abonate la mai multe liste şi astfel, văzând acelaşi anunţ peste tot, îl pot considera neserios şi chiar îl pot informa pe administratorul listei de discuţii şi să-i ceară excluderea anunţătorului. Cea mai grea parte este cea de a găsi grupurile de ştiri potrivite. Ele, pe lângă faptul că pot fi un loc potenţial de plasare a anunţului sunt şi o sursă de informaţii. Aici se vorbeşte despre tot ce este nou în domeniu şi se pot obţine cele mai recente informaţii fără nici o cheltuială!

Se pot folosi mai multe modalităţi(pentru a gasi grupurile potrivite): -

se trec în revistă cu ajutorul unui soft care oferă şi informaţii despre ele;

-

grupuri de ştiri apar în continuu, deci se vor căuta şi altele lunar;

-

căutând în informaţiile listei ( în discuţii diverse) sau chiar întrebând despre altele asemănătoare;

-

preluând listele de discuţii ale paginilor Web care au acelaşi scop cu al nostru;

-

folosind cuvinte cheie la adresa grupurilor de ştiri;

- 139 -

-

folosind site-uri care centraizează grupurile de ştiri pe categorii. Către listele de discuţii se pot trimite inserturi în format HTML. Ele

facilitează adăugarea de legături către site-ul nostru, utilizarea diverselor fonturi, folosirea tabelelor şi formatarea paginii. În acest caz, cel al folosirii formatului HTML, impactul este superior. Exemplu În cadrul listei specifice, se “aduce vorba” despre produsul X, se discută despre el, şi se menţionează un preţ superior celui real. După o săptămână, se trimite listei oferta cu produsul X la un preţ inferior celui menţionat în cadrul discuţiilor. Bineînţeles, se poate folosi şi metoda etică prin simpla informare a listei despre produsul X. O altă modalitate de a promova o afacere prin intermediul newsgroupurilor este de a fi un abonat activ al listei ţintă şi de a răspunde prompt tuturor întrebărilor. În timp, abonaţii listei vor ştii cu cine vorbesc - în fiecare mesaj este recomandat a fi trecute datele de identificare - şi vor căpăta încredere şi chiar vor vrea să facă afaceri.

- 140 -

5. Anunţurile Web (Banner-urile)

Anunţurile Web sunt corespondentele panourilor din publicitatea convenţională sau inserturilor din ziare şi reviste. Ele sunt prezente pe majoritatea site-urilor şi ne invită să le “apăsăm” pentru a ne direcţiona către un anum loc de pe Web. Banner-urile reprezintă o foarte puternică unealtă promoţională deoarece este văzută de multe persoane. Pe un site popular, reclama este văzută de câteva sute, chiar mii, de persone pe zi, iar printr-o simplă apăsare a anunţului ei pot ajunge direct în site-ul respectiv. Aceste anunţuri se găsesc peste tot în Web, în special pe site-urile bază de date, pe cele care oferă cotaţiile zilnice sau pe cele de informaţii generale. Un scop principal al realizatorilor unui site este acela de a atrage câţi mai mulţi utilizatori şi astfel vor putea vinde cât mai scump spaţii publicitare. Ca şi posturile TV, paginile Web aduc beneficii realizatorilor prin banii încasaţi din publicitate, din plata unui abonament de acces sau din vânzarea unor produse. Productivitaea unui anunţ depinde de site-ul unde este plasat, de designul lui şi de locul lui în pagină. De preferat este partea dreaptă a siteului dar factorul principal este numărul celor care vizitează site-ul gazdă şi raportul dintre aceştia şi cei care apasă pe anunţul publicitar. Pentru a alege site-ul în care vom cumpăra un anunţ publicitar, vom ţine cont de specificitatea lui. De exemplu, într-un site bază de date, audienţa

- 141 -

este generală, pe când unul care se adreseză muzicii Jazz are o audienţă specifică. În general, costurile pentru un anunţ sunt direct proporţionale cu numărul mediu de vizitatori într-o anumită perioadă de timp. Totuşi, 100.000 de persoane dintr-o audienţă globală care vizitează un site pot să nu aducă acelaşi profit ca 1.000 de persoane dintr-o audienţă specifică; cu alte cuvinte este de preferat să plasăm un anunţ pe cel de-al doilea site, unde ne adresăm direct ţintei şi implicit vom plăti mult mai puţin pe anunţul publicitar plasat! Un site bază de date foarte popular poate cere chiar mii de dolari pentru un anunţ. Pentru a nu cheltui aşa de mult şi pentru a nu diminua câştigurile se recomandă să se caute site-uri care se adresează aceluiaşi segment ca al nostru şi să le identificăm pe cele care vând spaţii publicitare. Vom alege zece şi apoi le vom cere date despre preţ, audienţă, mărimea anunţului, etc. Dintre aceste ne vom opri la două-trei care oferă cele mai convenabile rezultate. După plasarea banner-ului, dacă nu suntem mulţumiţi de trafic putem renunţa şi relua procesul de căutare. Majoritatea site-urilor doresc să vândă spaţii publicitare, deci noi vom fi cei care formulează condiţiile! Pentru a fi cu adevărat performant, un anunţ publicitar trebuie să aibă şi un design atrăgător. Utilizatorii văd reclame pe majoritatea site-urilor şi prin urmare “au învăţat” să le evite. Din acest motiv, un element care atrage este designul – se vor folosi desene simple animate şi sugestive, un mesaj clar şi nu prea lung, culori complementare, etc.

- 142 -

Când se folosesc banner-urile se va ţine cont de următoarele lucruri: ·

reclamele se vor schimba la câteva luni pentru a nu devuni monotone;

·

ele nu vor conţine prea multe informaţii ;

·

vor conţine un mesaj care să atragă atenţia, să stârnească interesul, să trezească dorinţa şi să determine acţiunea de a vizita site-ul;

·

de obicei rezultatele semnificative apar după câteva săptămâni;

·

feed-back-ul va fi urmărit pentru a se determina care dintre siteurile unde s-au plasat anunţurile aduc cei mai mulţi vizitatori.

Exemplu Schimbarea anunţurilor Designul, în principiu, poate rămâne le fel dar textul bannerului trebuie schimbat. Presupunând că dorim să vindem ouale de prepelita vom folosi următoarele texte, pe care le vom schimba alternativ pentru a putea vedea eficienţa fiecăruia şi de a-l păstra pe cel mai bun: “Ouale de prepelita – Leac pentru diabet!” sau “Vrei sa slabesti? Afla secretul miraculos al carnii si oualelor de prepelita!”, etc. Procedeul se repetă şi cu alte texte. O alta formă de plată a banner-urilor este cea în funcţie de cei care vizitează site-ul nostru sau ca procent din vânzări. Această metodă

- 143 -

încurajează deţinătorii banner-urilor să facă tot posibilul să le pună în valoare pentru a genera un trafic semnificativ către site-ul nostru. Avantajul constă în faptul că plătim doar pentru cei care vizitează site-ul nostru.

6. Listele de legături

Listele de legături reprezintă legături efective către diferite site-uri Web. Majoritatea listelor de legături sunt grupate pe teme: afaceri, marketing, imobiliare, fotbal, filme, etc. Listele de legături pot fi singurul scop al unui site sau doar o parte a lui. Ele sunt unele dintre cele mai bune unelte de navigare prin Web. Odată găsit un site interesant, găsim şi alte site-uri pe aceeaşi temă. De obicei, la sfârşitul site-urilor există o asemenea listă. Găsind siteuri care se adresează aceluiaşi segment ca al nostru, îl putem ruga pe administratorul site-ului respectiv să includă şi legătura către pagina noastră de Web – la rândul nostru putem adăuga şi adresa lui în lista noastră de legături (în e-mail-ul respectiv nu vom uita să amintim ce motive şi ce avantaje va avea dacă procedeză în sensul dorit). Sau invers, putem crea o legătură, îl informăm pe administratorul site-ului respectiv că are o legătură în site-ul nostru şi apoi îl putem ruga să facă acelaşi lucru pentru noi! Această metodă nu costă nimic şi are o mare putere de convingere deoarece nu se prezintă ca o reclamă obişnuită.

- 144 -

Reţeaua LinkExchange3[3] asigură cea mai bună metodă de promovare bilaterală a unor site-uri. Sistemul funcţionează foarte simplu: banner-ul site-ului X se află pe site-ul Y şi invers. Cele două site-uri se promovează gratuit unul pe celălalt, prin afişarea benner-elor. Listele de legături sunt uşor de creat şi modificat. Adăugarea unuei legături este un avantaj atât pentru vizitatorii noştri cât şi pentru cei care deţin legăturile. Vizitatorii vor vedea lista şi vor aprecia ceea ce s-a făcut pentru ei în sensul uşurării căutărilor. O importanţă deosebită o reprezintă menţinerea legăturilor în perfectă stare, deoarece adresele site-urilor se pot schimba – este supărător ca utilizatorii să acceseze legături “moarte”. Procesul de comunicare între site-urile ce-şi afişează legăturile trebuie să fie unul activ pentru a se cunoaşte eficienţa acestora. Există şi probabilitatea ca site-ul nostru să fie adăugat la o listă de legături fără ca noi să ştim! Acest lucru dorit este realizabil numai dacă siteul nostru are un conţinut de invidiat!

7. Site-urile “cârlig”

Site-urile “cârlig” atrag diverşi utilizatori deoarece oferă ceea ce ei doresc, de obicei informaţii. Teoretic, toate site-uril oferă informaţii, dar cele “cârlig” sunt destinate special să “agaţe” utilizatorii.

- 145 -

Exemplu Presupunem că dorim să vindem produsele pe care le producem, in cazul nostru ouale si carnea de prepelita. În acest caz, vom crea un site care să ofere informaţii despre calitatile nutritive ale oualelor de prepelita, diferite feluri de cure cu oua de prepelite, comparatii intre calitatile nutritive ale oului de prepelita si cel de gaina, fiind cel mai cunoscut de consumatori, etc., care va fi actualizat o dată pe săptămână şi revăzut o dată la şase luni. Acest site cu siguranţă va atrage vizitatori bine determinaţi. În cadrul acestei pagini, vom aminti despre produsele noastre, si vom pune diferite articole aparute in ziare sau la televizor şi vom insera un banner care are legătura cu site-ul în care se vind efectiv produsele noastre. Un avantaj major al acestei metode de comunicare îl reprezintă faptul că putem promova afacerea noastră în mai multe locuri. Grupurile de ştiri selectate de noi nu ne lasă să facem publicitate unui produs întotdeauna, dar primesc cu mare satisfacţie apariţia unui nou site care tratează tema lor! Site-ului “cârlig” i se poate face mai uşor publicitate în reviste, ziare, rapoarte on-line. Întotdeauna sursele de informaţii oferite gratis pe Web vor atrage vizitatori! Aceste site-uri nu reprezintă decât lansarea spre site-ul dorit. Totuşi, informaţiile oferite în site-ul “cârlig” trebuie să fie reale şi folositoare, dar nu complete…cine doreşte totul va trebui să achiziţioneze cartea noastră.

- 146 -

Odată obţinut acest trafic către site-ul “cârlig”, i se pot găsi şi alte întrebuinţări. Un site “cârlig” comun îl reprezintă listele de legături care îi ajută pe utilizatori să obţină informaţii pe o anumită temă dintr-un singur loc. Pentru a realiza acest tip de site, toată munca noastră constă în cercetare, iar utilizatorii vor beneficia de realizările noastre. Se recomandă să se folosească cât mai mult site-uri “cârlig” de diverse tipuri şi teme: “Cele mai recente cărţi despre publicitate”, “Marketing online”, “Cum investim profitabil”, “Cum găsim un loc de muncă”, “Cele mai interesante site-uri despre marketing”, “Cum putem câştiga bani”, etc. Site-ul “cârlig” ideal este: căutat, interesant, impresionant, relevant, şi actualizat. Scopul acestui site este de a atrage vizitatori ce sunt în căutare de informaţii – deci vom crea unul care se adresează aceluiaşi segment ca al nostru. Conţinutul, pe lângă faptul că are informaţiile cele mai cerute, trebuie realizat într-un mod cât mai atrăgător şi interesant. Utilizatorii vor judeca afacerea noastră mai întâi după designul site-ului, deci realizarea lui trebuie să fie profesionistă – este necesar a fi găsit acel lucru care este unic, care nu se mai găseşte pe alte site-uri: o declaraţie a unei somităţi, o fotografie inedită, un serviciu nou, etc. De asemenea, conţinutul trebuie să fie folositor cititorilor pentru a reveni. Site-ul “cârlig” este necesar a fi actualizat pentru că utilizatorii poate nu vizitează site-ul nostru de prima dată – ei au nevoie de motive ca să revină în site-ul “cârlig”. Revenind, există mai multe şanse de a vizita site-ul nostru.

- 147 -

Pentru a revizui mereu site-ul, se recomandă: ·

schimbarea formatării în funcţie de trend;

·

adăugarea de noi informaţii;

·

adăugarea de noi elemente sau facilităţi;

·

îmbunătăţirea designului;

·

folosirea de noi componente.

Utilizatorii caută informaţii de ultimă oră, deci vor aprecia efortul care este depus pentru ei dacă datele furnizate se schimbă lunar sau chiar săptămânal. Efortul nostru va fi recompensat cu fidelitatea lor. Mai mult decât atât, le putem soloicita adresa de e-mail pentru a le trimite un newsletter periodic. Cu aceste e-mail-uri putem alcătui o puternică bază de date şi lansa o campanie de marketing direct.

8. Media

Nu trebuie limitată promovarea la cea prin intermediul Internet-ului – se pot folosi şi celelalte modalităţi clasice de promovare, pentru a nu se pierde oportunităţi deosebite. Dacă afacerea se desfăşoară şi în afara Internet-ului, intrăm în contact zilnic cu clienţi potenţiali. Nu este nici o greutate dacă le comunicăm faptul că suntem prezenţi şi pe Web. Dar cum? Simplu, adăugăm şi adresa noastră

- 148 -

Web pe: broşuri şi fluturaşi, antete de corespondenţă şi de fax, panouri şi afişe, facturi, newsletter-uri şi cataloage, mesaje telefonice robot, anunţurile propriu-zise din publicaţii, manuale şi documentaţii, cărţi de vizită, spoturi radio şi TV, etc. Folosind deja majoritatea componentelor media enumerate mai sus, nu avem nimic de pierdut dacă adăugăm adresa noastră Web, ci numai de câştigat. Nu trebuie uitat marketingul prin viu grai – contactele noastre zilnice pot deveni o sursă inepuizabilă de noi oportunităţi de afaceri. Nu ne costă nimic dacă spunem tuturor ce avem de oferit! O reală bază de început o reprezintă vechii clienţi care trebuie informaţi despre noul serviciu. Chiar şi clienţii noi, alţii decât cei care vin prin intermediul Internet-ului, pot primi un fluturaş în care li se prezintă noul serviciu. 9. E-mail-ul

E-mail-ul este o altă metodă promoţională des folosită pe Web. E-mail-ul pune mesajul dorit chiar în faţa destinatarului ales. Acestă metodă are avantajul că este bine direcţionată, dar şi dezavantajul că nu toată lumea acceptă să deschidă cutia poştală şi s-o găsescă plină cu mesaje publicitare. Se vor alege numai acele persoane care au un vădit interes asupra produsului nostru, şi nicidecum nu se vor trimite mesaje promoţionale prin e-mail la întâmplare.

- 149 -

Greutatea folosirii acestei unelte promoţionale constă tocmai în găsirea grupului către care va fi direcţionată campania de marketing direct. În primul rând vor fi alese site-urile care ar putea fi interesate de produsul nostru. Apoi, nu vor fi ocolite grupurile de ştiri, cărora li se va trimite un e-mail prin care le informăm că deţinem date referitoare la problemele lor sau că oferim o anumită soluţie. Raspunzându-le, le căpătăm încrederea – la sfârşitul e-mail-ului nu vom uita să ne trecem semnătura: numele, firma, adresa, numărul de telefon, de fax, adresa de e-mail şi de Web şi pe scurt o trecere în revistă a modalităţilor prin care produsul nostru le poate satisface nevoile. Multe site-uri solicită o înregisrare înainte de intrarea în site-ul propriu-zis. Pe baza acestor înregistrări se poate alcătui o listă de e-mail-uri. Se poate constitui un astfel de site care să atragă vizitatori interesţi de un anumit domeniu şi apoi să li se trimită o ofertă. De asemenea o astfel de listă se poate achiziţiona de la o firmă care vinde acest gen de liste. Mesajul trebuie să fie clar şi concis, să fie în concordanţă cu scopul urmărit, politicos, să ofere informaţii despre modul în care se poat obţine mai multe date. Exemplu “Cum puteţi slabi cu ajutorul oualelor de prepelita”, “Tratamente naturale pentru diabet: oua de prepelita” sunt doar câteva dintre titlurile oferite….

- 150 -

10. Timpul

“Timpul este lucrul de care poţi beneficia numai dacă nu îl pierzi”. Dacă, cu fiecare zi, din ce în ce mai multe persoane vizitează site-ul nostru, atunci timpul lucrează pentru noi. După ce ne vizitează site-ul, utilizatorii pot vorbi cu alte persoane, adăuga site-ul în lista lor de legături sau aminti de el în discuţiile din grupurile de ştiri. Subscrierea site-ului la motoarele de căutare sau directoare costă timp. Se recomandă ca această subscriere să se facă înainte de a fi gata site-ul, tocmai ca să se beneficieze de la început de avantajele oferite. Bineînţeles, site-ul trebuie să fie gata în momentul înscrierii în baza de date a motorului. Acest timp de înregistrare se poate afla de la administratorul motorului. Dacă nimeni nu ne vizitează site-ul înseamnă că timpul lucrează în defavoarea noastră…. Promovarea site-ului nu trebuie oprită niciodată, ci se face în mod continuu deoarece apar mereu noi tehnici şi idei de promovare mai performante.

- 151 -

Timpul acordă promovării şansa de a funcţiona. Banner-urile iau ceva timp până când sunt observate şi accesate. Nu trebuie renunţat la ele dacă a doua zi nu au fost accesate! Urmărirea efectelor diferitelor forme de promovare este o adevărată artă. Identificarea celor aducătoare de profit nu este la îndemâna oricui. Concentrarea pe acestea va economisi banii pierduţi din neglijenţa cu care multe firme cred în continuare că dacă folosesc toate metodele promoţionale, atunci vor avea un profit imens.

11. Media tradiţională

Una dintre cele mai puternice şi efective metode promoţionale este de a “stimula” media tradiţională să vorbescă pozitiv despre noi – ziare, reviste, jurnale, publicaţii onlne, emisiuni radio-TV, seminarii, conferinţe, etc. O simpă menţionare pe aceste canele poate schimba viaţa unei AFACERI! Nu există o reţetă bine stabilită şi nici o metodă garantată pentru a fi menţionat în media, dar există în schimb modalităţi pentru a detrmina apariţia nostră pe aceste suporturi: ·

identificarea celor din media care au domenii asemănătoare cu al nostru;

- 152 -

·

comunicate de presă trimise catre aceasta şi explicarea prin modalităţi concrete a faptului că audienţa ei este interesată de noi – trimiteri la site-ul nostru “cârlig”;

·

având cel mai bun marketing şi cea mai bună promovare a site-ului – avem avantajul că putem fi lăudaţi;

·

fiind în continuu preocupat de acest lucru prin găsirea de noi idei – de a avea cel mai bun site din domeniu – astfel media va veni la noi!

Exemplu Luăm cazul firmei care vinde produse din prepelite. Firma şi-a cret un site prin care oferă informaţii legate de oua si carne de prepelita şi chiar oferă posibiltatea achiziţionării de produse legate de productia fermei. Pe acest site se pot pune diferite întrebări legate de acest domeniu printr-un simplu email. Răspunsurile vor fi furnizate de specialişti. Acestă firmă a întocmit un comunicat de presă despre acest ultim serviciu pe care l-a distribuit revistelor de profil. Întrun număr ulterior a apărut o descriere a firmei şi chiar a tuturor serviciilor oferite! Redactorii au vizitat site-ul şi au considerat că vin în ajutorul cititorilor lor prin acest articol! 13. Acţiuni promoţionale

- 153 -

Principiile după care se ghidează promovarea pe Web sunt aceleaşi cu cele din promovarea tradiţională. Oamenii nu “acţionează” decât dacă au ceva de câştigat…deci trebuie găsit acel ceva care să atragă şi să ne diferenţieze faţă de concurenţă: ·

oferirea de gratuităţi – se poate cere adrese de e-mail a beneficiarilor, iar ulterior li se trimit alte oferte

·

oferirea de reduceri

·

organizarea de concursuri . Schimarea continuă a acţiunilor promoţionale nu poate decât să atragă

şi mai mulţi vizitatori şi implicit clienţi.

14. Feed-back-ul

Succesul oricărei cercetări sau acţiuni întreprinse îl reprezintă analiza rezultatelor şi acţiunea în consecinţă. În domeniul promovării pe Internet este absolut necesar să cunoaştem productivitatea oricărei acţiuni. Este de dorit a se cunoaşte câţi bani cheltuim cu acţiunile şi cât profit ne aduc ele, care sunt cele mai bune metode, ce cred vizitatorii despre noi, şi ce vor, etc. Dacă nu interpretăm feed-back-ul, nu vom fi capabili să anticipăm doleanţele lor şi implicit vom pierde bani. Obţinerea feed-back-ului depinde de tipul de site pe care îl avem: ·

dacă se comandă prin telefon, putem să întrebăm direct interlocutorii;

- 154 -

·

numărarea accesărilor site-ului – există un soft care ne arată câţi utilizatori au vizitat site-ul. Se urmăreşte fluxul periodic.

·

utilizarea de programe care ne oferă date în plus: media zilnică, săptămânală sau lunară, informaţii despre utilizator şi despre serverul utilizat, numărul celor care vin prima dată sau revin, data şi ora accesării, timpul dintre două accesări, traseul urmat de vizitator în cadru site-ului, cantitatea transferului (programe copiate), reprezentarea grafică a analizei datelor de mai sus. Aceste tipuri de programe se găsesc pe Web sau la furnizorii de servicii Internet.

·

contactul cu vizitatorii prin intermediul e-mail-ului, completarea de chestionare online;

·

se recomandă existenţa unei adrese de e-mail pe site destinată special acestui scop. Când solicităm feed-back-ul de la vizitatorii noştri se recomandă

comunicarea rezultatelor obţinute acestora – bineînţeles, un rezumat al cercetării – şi totodată asigurarea că opiniile lor ne-au fost de mare ajutor şi chiar că am acţionat în consecinţă. Prin urmărirea feed-back-ului putem descoperi trend-ul vizitatorilor şi rezolvarea în timp util a problemelor privind server-ul, legăturile, etc. Se poate întâmpla ca server-ul sau legăturile site-ului nostru să cadă – deci numai în cazul urmăririi feed-back-ului putem vedea că traficul a scăzut şi să remediem situaţia, altfel exista riscul ca noi să nu observăm curând acest lucru.

- 155 -

15. Actualizarea site-ului

A actualiza un site înseamnă a nu reliza un site şi apoi să-l laşi aşa. El trebuie împrospătat, înfrumuseţat şi actualizat. Actualizarea e la fel de importantă ca şi realizarea lui – conţinutul este cel care atrage şi determină revenirea. Pentru a reveni, utilizatorii trebuie să aibă motive. Motivele le oferim noi. Totuşi, o greşeală se face des: folosid cele mai recente tehnici de vizalizare a site-ului, îi putem pierde pe cei care folosec un browser (soft de navigare Web) mai vechi şi care nu este capabil să citească aceste noi descoperiri în domeniu. Schimbarea design-ului (a culorilor, a background-urilor, a desenelor) se recomandă să se facă periodic pe de o parte pentru a nu plictisi vizitatorii şi pe de altă parte pentru a fi în concordanţă cu noile schimbări. Cu cât structura site-ului este mai stufoasă cu atât el trebuie organizat mai bine. Dacă utilizatorul nu găseşte repede ceea ce caută există riscul ca el să se plictisească şi să plece.

17. Satisfacerea nevoilor consumatorilor

Pentru a realiza un site trebuie luate în considerare nevoile consumatorului: el este cea mai importantă persoană! După cum s-a mai

- 156 -

spus, ceea ce oferim noi trebuie să fie pe placul lui, cu alte cuvinte să fie “la modă”, să se încadreze în trend-ul general. In prezent exista un trend pentru produsele naturale care provin direct de la producator. Din pacate consumatorul final nu este foarte informat despre beneficiile consumului produselor obtinute in urma cresterii prepelitelor, dar in acelasi timp este o foarte buna oportunitate de afaceri deoarece piata acestor produse este doar la inceput si poate doar sa se dezvolte. Putem fii siguri de cresterea cererii odata cu informarea tot mai buna a consumatorului final. Nu trebuie subestimata o campanie de marketing agresiva in zona unde se va infiinta ferma. Un alt lucru pozitiv de retinut este ca orice supermarket sau magazin care vinde oua de gaina poate fi un potential client in momentul in care populatia din zona este informata despre beneficiile si calitatile absolut miraculoase ale oualor de prepelita.

- 157 -

SUCCES!